STĂPÂNII

ILUZIILOR

1
2
 Cuvânt înainte

MOTTO : Astazi este mainele care ma ingrijora ieri

Jumatate de veac cu Nae Lazarescu

Existenta la limita nu ocoleste pe nimeni asa incat chiar si indestularea

materiala te supune aceleiasi presiuni adica”ce-o sa fac maine?’
Generatia aparuta in timpul sau imediat dupa cel de al doilea razboi mondial
.a fost marcata de un necrutator ghinion intrucat a rebutat in viata sub
dominatia unei societati nu numai utopice dar si brutale
Ajunsa la varsta adolescentei si convinsa ca visul de a se realiza prin
invatatura [care era dealtfel singura cale}generatia asta avea destul de slabe
sanse sa realizeze acest vis intrucat locurile in invatamantul superior erau
limitate de conceptia marxista ca numai cine produce material ceva este util
societatii. Intrat in viata de student cu aceste visuri marete am fost lovit de
realitatea acelei societati care cu mijloace rudimentare mi-a aratat ca nimic
nu este al nostru! Am avut norocul ca in cei cinci ani de facultate sa am
colegi ezceptionali care au transformat saracia in virtute luand-o tot timpul
in bascalie.In varful acestei generatii de studenti ai Academiei de Stiinte
Economice a fost un om remarcabil:Nae Lazarescu .

Retrospectiva in viata de student la care ne intoarcem obsesiv ne prinde intr-o

capcana din care nu ne poate elibera decat moartea.
Asadar generatia lui Nae Lazarescu nu se raporteaza numai la notorietate lui
ci si la realizarile de exceptie a acestei promotii restranse de economisti,Edificator
este faptul ca aproape toti au reusit performante profesionale deosebite ajungand
conducatori de institutii, intreprinderi,sau chiar oameni de afaceri de succes.
Nae Lazarescu, om de mare cultura generala a reprezentat unul din varfurile
generatiei,el intelegand mult mai bine frumusetea vietii de student ,raportat la acea
perioaca cand-fara sa fiu malitios ca sa fii student era ceva.
El este omul care cu metodele rasu-plansului a sfidat greutatile unei studentii
pline de lipsuri meteriale pentruca mai toti am fost niste copii amarati,multi dintre
noi facand foamea st mai toti saracacios imbracati, Stiu ca niciunul dintre colegi
nu a reclamat vreodata neajunsurile din studentie , ba din contra toti spun ca a fost
frumos.
Component al ‘gastii’ patronate de Nae Lazarescu, am participat la mai toate
3
‘boroboatelor’cel mai adesea nevinovate si care erau de fapt un haz de necaz la tot
ce se intampla in acea perioasa grea.
Se poate afirma ca tovarasia acestui ‘omulet’ de exceptie care a fost NAE
LAZARESCU, a constituit culoarea, sarea si piperul, unei tinereti dominate de
lipsuri de tot felul dar si de dogme impuse de un regim opresiv.
Uneori imi imaginez cum s-ar fi scris istorioara noastra in actuala
democratie.
AUTORUL

4
 * *
*

Odata ajunsa in dreptul orasului Tulcea, Maria Sa Dunarea oboseste si se

relaxeaza. Daca te uiti atent, abia iti dai seama ca apa se misca agale, clipocind la
mal si carand in Marea Neagra povestile si intamplarile culese pe tot parcursul, de
la izvoare pana la varsare.
De aici incolo, apele Dunarii se risipesc in zeci de canale sau stufarisuri,
acolo unde incepe o alta lume, lumea salbaticiunilor cu care oamenii se confrunta in
stradania lor pentru a-si asigura existenta..
Aproape nu-ti vine sa crezi ce multi oameni s-au refugiat in aceste locuri,
intemeind asezari mai mari sau mai mici in care supravietuiesc cu greu.
Intre cele trei brate ale Dunarii, natura a ingaduit existenta unei delte unice
prin frumusetea si salbaticia sa, unde isi gaseste adapostul cel mai napastuit popor,
cel al lipovenilor.
Oameni intreprinzatori au venit aici sa valorifice oportunitatea profitabila a
recoltarii stufului, pe care il vand in Olanda si Germania.,pentruca in afara
pescuitului recoltatul stufului este a doua mare preocupare a lipovenilor/
Intrucat stuful recoltat de pescari nu este suficient, negustorii de stuf au
adus alti oameni sa faca acest lucru.,de prin alte parti.
Acesti oameni cunoscuti in zona ca “ bagabei “ sunt cazati in bacuri
dormitor de 40 – 50 de locuri si mananca ce le uce saptamanal “ patronul “.
Un prieten care se ocupa de recoltarea si vanzarea stufului, m-a invitat sa-l
insotesc intr-o zi in care ducea mancare bagabeilor si pentru ca sa vada rezultatul
muncii acestora pe acea saptamana.
Dupa circa 2 ore de mers cu o salupa rapida, am parasit bratul Sulina si am
intrat pe canale unde am ajuns la locul in care era stabilita tabara bagabeilor, adica
bacul dormitor.
Fiind miezul zilei, oamenii erau la treaba, asa ca ne-am dus noi pe jos la
locul unde acestia taiau stuf .
Inainte de a ajunge la grupul de circa 30 de oameni, am asistat l a o scena
care, pur si simplu, m-a paralizat.
In stuf, la 5 – 6 metri, doi bagabei faceau sex.I-am aratat amicului scena,
insa el nu i-a bagat in seama.
- Da-i ma dracului, ca astia, cand le “vine”, arunca jos tarpanele si si-o trag
fara sa se jeneze, nici macar de prezenta celorlalti.
Am uitat sa spun ca interiorul bacului dormitor arata ca o cocina si mirosea de
nu puteai intra inauntru.si in nici-un caz sa aprinzi chibritul..
Am vazut si trait multe, insa asa ceva mi-a fost greu sa accept ca exista.
Din stuf a iesit un bagabei , netuns, nebarbierit si, dupa aspect, plin de mizerie
si paduchi. M-am tinut la distanta de 4 – 5 metri de el si am asistat la un dialog cu
amicul meu:
- Ia zi, Iancule, cate maldare ati facut saptamana asta?
- Pai, stapane, sa tot fie 9 – 10.000 ceva mai groase ca de obicei.
- Vezi ca v-am adus mancare, pe care am lasat-o in dormitor.

5
 - Sefule, te-am rugat frumos sa aduci mai multa fasole si mai putine conserve,
ca astia vor numai mancare de fasole.
- V-am adus, ma, un sac de fasole si vezi ca am adus bulion ceapa,
usturoi, tot ce va trebuie.
- Multumim, sefu’!
In acel moment, terminand discutiile cu seful, bagabeiul se intoarce la
mine si, brusc, ma intreaba :
- Si tu, Mariane, ce cauti pe aici?
Evident, m-a blocat si am cautat in privirile lui ceva de care sa-mi amintesc,
ceva pe care nu l-am gasit.
- N-ai de unde sa ma iei, omule, pentru ca sunt transformat profund, atat fizic,
cat si psihic. Pot sa-ti spun ca am fost colegi si oarecum amici.
Am crezut ca este vreun coleg din scoala primara, insa el, simtind framantarea
mea, m-a lamurit.
- Am fost colegi de liceu si ma cheama Iancu Cozma . Am stat in caminul de
pe Marghiloman si am abandonat liceul dupa primul an, intrucat mi-a murit mama,
dupa ce, cu un an in urma, murise si tata.
Am realizat imediat cine este si l-am rugat daca poate sa vina la Tulcea sa
vorbim mai mult. Amicul mi-a promis ca, la prima ocazie, il aduce la Tulcea, lucru
pe care l-a facut dupa vreo zece zile.
L-am intalnit in biroul amicului, intr-o salopeta noua, curata si cu un aspect
mai uman . Dialogul l-am deschis eu:
- Stii ceva, Iancule? Abia astept sa-mi povestesti cum ai “promovat” in clasa
bagabeilor…
- Nici nu stiu de unde sa incep… uite, ca sa nu devin plictisitor, am sa scurtez
povestea mea, care, de altfel, nu are nimic spectaculos sau prea iesit din comun.
Dupa abandonul liceului, in care, intre noi fie spus, am intrat foarte greu si cu
eforturi deosebite, eu nefiind prea bun la carte, am plecat in zona in care m-am
nascut, adica in Delta si am avut serviciu la cooperatie ca revizor de gestiune. Dupa
5 – 6 ani, in care am cutreierat toate asezarile din Delta, am inceput o serie de
nenorociri, care m-au dezechilibrat psihic. Mi-a murit sotia in urma unui chiuretaj
facut de o baba, mi-a murit si copilul de 6ani care invata sa inoate si s-a inecat si m-
am trezit din nou singur. Evident, am facut o depresie si m-am luat de bautura. Am
ajuns la spirt medicinal, pe care-l strecuram printr-o bucata de paine si devenea alb.
Dupa aia, beat crita, am fost sodomizat de un lipovean mai tanar, pe care l-am prins
mai tarziu in afara satului si l-am sodomizat si eu pe el. Mi-a placut asa de mult,
incat am devenit un homosexual convins. Toate lucrurile astea, peste depresia
profunda in urma esecurilor de viata pe care le suferisem, m-au determinat sa ma
retrag in salbaticia bagabeilor. Ca sa nu am cale de intors, am vandut casa din sat
unor pescari amatori, care veneau des in zona, pe te miri ce si am esuat in bacul
dormitor pe care l-ai vazut. Gandeste-te ca fac treaba asta de peste 30 de ani si,
crede-ma, ca nu ma mai pot inoarce nici cu ordin de impuscare in lumea civilizata.
Numai intelegand pe cei ce sa drogheaza ma poti intelege pe mine.
- Ma Iancule, am inteles cum ai devenit tu bagabei, dar ceilalti, cine sunt,
omule?

6
 - Pai hai sa-ti spun : toti sunt oameni care nu mai au vise, oameni insingurati,
fara nicio speranta. Eu cred ca, la acesti oameni, primordial este instinctul animalic.
Sunt oameni infranti si ratati, care nu mai pot socializa decat la nivelul cel mai de
jos. Nu au nimic al lor si atunci idealul lor se confunda cu un pat si o masa – daca se
poate, fasole. Atat! Contactul cu alta lume ii sperie, iar handicapul lor nu este
conjunctural. Unii dintre ei au suferit traume psihice grave si, ca sa vezi si tu , iti
dau exemplul lui Sidor. Asta a fost atacat in casa de niste talhari refugiati in Delta
si, intrucat era sarac lipit si n-au avut ce sa-i ia (nici macar mancare), i-au violat
nevasta, dupa care au omorat-o. Dupa ce a stat cativa ani prin spitalele de nebuni, a
venit aici la bagabei. Vezi ca pot vorbi ca un om civilizat? Asta pentru ca viata mea
se compune din cioburi de timp, de care uneori imi amintesc, alteori nu. Ca sa
inchei, te intreb pe tine : unde incepe si unde se termina socoteala? Daca vine
moartea la acesti oameni, pentru ca, in fiecare iarna mor 4 – 5 dintre ei, ce sa le mai
ia, daca nu au nimic, nici macar sufletul intreg… Nu au unde sa se mai intoarca si
lipsa asta de speranta i-a ucis, de fapt. Dar hai sa trecem la altceva, pentru ca vad ca
ai amutit de tot.Tu ce-ai facut in viata
- Pai eu ce sa-ti spun? Am terminat facultatea, am muncit, m-am insurat, am
facut doi copii si am iesit la pensie. Restul e vorbareala, domnule!
Ne-am despartit, moment in care am avut revelatia aproape materiala ca pe
omul asta n-o sa-l mai vad niciodata. Evident, mila si regretele pentru povestea lui
mi-au insotit privirile de despartire. Sub aceste impresii, am hotarat , cu mijloacele
pe care le am si cu multa bunavointa, sa asez pe hartie cate ceva din trecutul unei
generatii chinuite de un sistem social aberant .
Pentru inceput, consider oportuna o mica introducere in problemele neamului,
de la strabunici incoace.
Zona colinara de sub Carpatii de curbura este intinsa sute de km., de la Milcov
pana inspre Oltenia. Pe aceste pamanturi s-au asezat multe comunitati umane, mai
mari sau mai mici, grupate in catune, sate, comune, sau orasele mici. Pomicultura si
viticultura sunt ocupatiile de baza ale acestor oameni si , arareori, cerealele sau
culturile tehnice.
Un deal sub forma unei gogosi umflate ascunde in spatele sau o asezare de 30
– 32 de gospodari. Prin mijlocul catunului, trece o albie adanca de 20 – 25 metri,
sapata de apele pulviale care macina violent “matca”, asa cum ii spun localnicii.
Matca asta ingreuneaza accesul in catun, asa incat calul cu caruta este cel mai sigur
mijloc de a ajunge aici. Toti locuitorii au cai sau boi cu carute. Cea mai interesanta
cladire este bisericuta veche de sute de ani, insa functionala, care atesta vechimea
de secole a acestei asezari.
Distanta mare fata de prima scoala (6 km) a limitat grav accesul la invatatura.
A existat o exceptie care s-a numit Gogu Matache , care a avut 6 copii, pe care s-a
ambitionat sa-i dea la carte. Asa a inceput povestea unor copii nevoiti sa mearga
zilnic pe jos, iarna sau vara, cei 12 km. Dumnezeu a fost generos cu acesti copii,
inzestrandu-i cu inclinatii deosebite spre invatatura, asa incat, cu exceptia primilor
doi baieti, ceilalti patru au fost in permanenta premianti. Au fost nevoiti sa se
retraga la o casa a bunicilor undeva intre viile de pe deal unde batranul vinifica
strugurii intrucat toate proprietatile tnclusiv casa din Buzau fusese nationalixate de

7
comunisti
Nascuti inainte sau in timpul celui de-al doilea razboi mondial, au suportat
greu foametea din 1947 – 1948, scapand cu viata, mai ales datorita robustetei
naturale cu care i-a zamislit Dumnezeu.
Au crescut in credinta si piosenie, asa incat mersul la biserica era aproape
obligatoriu. Preotul bisericii din catun era un basarabean din zona Orhei , refugiat
aici inainte de razboi, care si tinea slujbele cu puternic accent moldovenesc. Preotul
acesta era si un barbat frumos si puternic, asa ca toate gospodinele veneau in par la
slujbele de sarbatori sau de duminica.
Dascalul fiind localnic, avea grija ca bisericuta sa fie intretinuta in curatenie si
ordine. Il chema Fane dar era poreclit “Ucigasul”, pentru ca nu putea pronunta
cuvantul “drac” sau “diavol” – el le spunea “ucigasul”.
Intre scoala si biserica, s-au scurs ani pana cand copiii au ajuns in pragul
liceului. Acum nu mai era loc de glume si problema era : merg sau nu merg mai
departe la scoala… si atunci, s-au dat cartile pe fata, capul familiei fiind nevoit sa
lamureasca ceea ce copiii nu stiau. I-a strans gramada in bucatarie pe toti si le-a
spus o poveste care i-a lasat cu gura cascata :
- Uite ce este, mai copii! Vedeti bine ce eforturi am facut sa va crestem
sanatosi la trup si la minte. N-a fost usor, mai ales ca toti am muncit la greu. Si daca
ne este greu, voi nu sunteti de vina, saracutilor. De vina copii, sunt astia cu
comunismul lor, care ne-au luat tot.
- Pai bine tata, daca stiai asta, de ce ai mai facut 6 copii si nu 1 – 2, ca asa era
mai usor..?
- Vezi baiatule, aici este chichirezul, ca eu habar nu aveam de faptul ca vin
comunistii cu regulile lor tampite! Regula din batrani te obliga sa respecti
canoanele sfinte, potrivit carora faceai cati copii iti dadea Dumnezeu. Ii cresteai, le
dadeai 20 -30 pogoane de pamant, ceva animale si ii casatoreai. De ce sa-mi fac eu
probleme, cand aveam atata pamant sa va dau si voua cat vreti?
Adevarul soc l-am avut cand ne-a explicat arborelel genealogic al neamului
nostru. Strabunicul din partea tatei, Petrache, cunoscut ca Petrache Bogatu, a fost
mare mosier, proprietar de pamant si a numeroase acareturi, case si animale. A avut
o singura fata, pe care a dat-o la pension, dar care a fugit cu fiul patronului
pensionului la Paris, de unde s-a intors cu un copil (baiat), ajuns la maturitate doctor
in stiinte economice si Profesor Universitar .
A fost apropiat al marelui economist fost ministru de finante Virgil Madgeanu.
acesta fiind indrumatorul lui la teza de doctorat Pentru ca bunicul nu a fost de
accord cu acesta casatorie, a obligat-o pe bunica sa se desparta si sa se marite cu
Costache Matache, care era felcer si avea o avere considerabila. Acesta a fost
bunicul nostru, cazut ca erou al neamului in primul razboi mondial.
- Asa am ajuns sluga la alt sot al mamei, Stelica Popescu, ne spune tata ,care
avea un atelier de dogarie si unde am invatat meseria aceasta grea de dogar. Si, ca
sa va dati seama de exigenta tatalui vitreg, o sa va spun ca, dupa ce faceam un
butoi de 3 – 4 tone capacitate, proba calitatii consta in rostogolirea butoiului fara
cercuri pe el. Daca butoiul se darama, luam bataie. A venit razboiul am fost
mobilizat6 si am ajuns pe Cotul Domnului, unde am fost luat prizonier, impreuna cu

8
tot plutonul meu, al carui comandant eram si care avea in componenta consateni cu
care fusesem coleg si prieten. Atunci am crezut ca Siberia “ma mananca”, dar rusii
au vrut sa se distreze cu noi. Ne-au pus sa ne sapam gropile si ne-au mitraliat. Pe
mine, care eram commandant, nu m-au impuscat, aratandu-mi ca pot pleca in
directia unei paduri. Am crezut ca ma vor impusca in spate, insa nu s-a intamplat
asta, pentru ca rusii radeau si asteptau sa sar in aer. Ma obligasera sa merg spre
padure printr-un camp de mine. Eu eram genist si, cand am detectat prima mina, am
reusit sa evit explozia, mai ales pentru faptul ca stiam schemele de amplasare ale
acestora. Cum-necum, dupa o saptamana de mers prin padure numai noaptea,
mancand mere padurete si gandaci, am ajuns la unitatea noastra. Atunci cand m-am
barbierit am vazut in oglinda ca am albit complet. Si de atunci, zapada de pe capul
meu nu s-a mai topit niciodata. Am fost demobilizat pentru ca mi se nascuse al
cincilea copil si am venit acasa plin de sperante si bucuros ca am scapat cu viata.
Apoi, au venit comunistii, ne-au luat si pamanturi si case, obligandu-ne sa ne
retragem in casa asta facuta de bunicii vostri din partea mamei in aceasta vale.
Acuma cum o vrea Dumnezeu…
Ajuns in aceasta faza a povestirii, am inteles ca va fi cazul sa ne descurcam
cum o sa putem fiecare, cu sprijin material “subtire” din partea parintilor.
Am facut liceul locuind la o sora a strabunicii, care , saraca, nu-si stia varsta,
dar sigur era undeva langa 100 de ani. Babuta asta avea un suflet mare! Avea o
capra cu care zilnic mergea la pascut la marginile orasului de regula in incinta
aeroportului si ne dadea si noua, celor doi frati care locuiam la ea, o jumatate de
litru de lapte. Nici acum nu inteleg cum am supravietuit cu ratia asta de lapte si cu
un fel de tuslama facuta din noi din ulei si faina.
Cum-necum, vremea a trecut si iata-ne absolventi cu bacalaureat si cu vise
mari de a continua invatatura la facultate. Pe vremea aia se intra destul de greu, insa
si eu si fratele meu am intrat “din prima”. El la Drumuri si poduri, eu la ISEP,
Facultatea de Finante – Credit si Contabilitate, sectia Finante. Personal, ma
pregatisem pentru medicina, insa fratele lui tata – cel nascut de bunica la Paris – m-
a indreptat spre ISEP, sau, cum zicea el pe atunci, “Academia Comerciala”. Si cum
nimeni nu iesea din cuvantul unchiului Octavita, iata-ma student la ISEP.
La facultate n-as fi ajuns niciodata daca nu as fi avut bursa, care sa-mi asigure
casa si masa. Asadar, mie ISEP-ul nu mi-a placut deloc. Cred ca de vina nu era
numai meseria viitoare, cat mai ales programa de invatamant.
Trecusem printr-o perioada grea de discriminare intelectuala, fiind dat afara de
la liceul militar si acuzat tot timpul ca sunt fiu de chiabur.
L-am intrebat mereu pe tata “care chiabur, ca n-avem pantaloni in fund si astia
ne zic dusmani ai poporului”. Pai eu am trait inainte de razboi sa “beneficiez”de
averea lui Petrache Bogatul? Treaba asta ne sadise in suflet o ura nemasurata
impotriva celor care ne asupreau, a comunistilor.
Asta cred ca era principala cauza pentru care imi era foarte greu sa inghit
laudarosenia comunistilor, care ne promiteau raiul pe pamant. Pe langa faptul ca,
toate cartile sau cursurile incepeau cu studiul problemelor din Uniunea Sovietica si
cam toate ocupau o treime din cartea respectiva. Am sa va dau un exemplu de
modul in care tratam noi, aproape inconstient, cursurile – unele inutile, altele

9
anoste. La Istoria Economiei Nationale, citeam eu si ceilalti 3 colegi de camera
ascultau. Ziceam din carte asa : “Productia de otel a Romaniei a crescut in anul
acesta la 2 milioane de tone”.La care Tinte zicea : “Si cu ajutorul Uniunii Sovietice
o sa producem 10 milioane de tone!”
Asa am ajuns sa lansam bancuri si glume pe seama sovieticilor, de genul :
“Paduchele sovietic este cel mai mare paduche din lume” sau “Piticul sovietic este
cel mai mare pitic din lume”, etc Sa nu mai spun cum vorbeam despre femeile
sovietice pe care le botezasem cu nume vadit caraghioase cum ar fi; Maia
Suscracinscaia,Aliosa Incapabilovna sau Zoia Cerepulovnaia.. Acestea erau
motivele reale care faceau dezagreabila viata de student ISEP.
Am inceput viata de student la caminul studentesc din str . Romana, fiind
cazat la ultimul etaj, in ultima camera, impreuna cu alti 11 colegi. Eram deci 12
studenti. Ghinionul meu a fost ca 8 – 9 dintre colocatarii mei erau “petrecareti” si
majoritatea sportivi. Eu, baiat crescut “in credinta”, nu eram “pacatosit”, asa incat
imi vedeam de treaba mea dar din aceasta cauza , am fost supus de colegii mei unui
regim de batjocura. Veneau noaptea beti si imi aprindeau ziare la picioare, ma
mazgaleau cu crema de ghete sau pasta de dinti, acestea fiind posibile deoarece ma
legau cu fulare de pat in timp ce dormeam. Natura m-a inzestrat cu o “caroserie”
zdravana si cu o forta remarcabila. Facusem in liceu 2 – 3 ani de box, sport in care
ajunsesem de doua ori in finala campionatului national de juniori, la categoria
semigrea si, in paralel, jucasem rugby la o echipa din divizia B. Avand aceste
atuuri, m-am revoltat si, atunci cand i-am gasit nebauti, le-am spus:
- Mai colegilor, suport de ceva vreme mascarile voastre, desi eu nu v-am facut
nimic si nu inteleg ce aveti cu mine. Asa ca, va rog sa ma lasati in pace!
- Si daca nu te lasam? m-a intrebat unul dintre ei.
- Pai atunci n-o sa am incotro si o sa va bat!
- I-auzi, pe toti odata, sau pe rand?
- Ori pe toti, ori pe rand, dar sigur n-o sa va placa!
Nu m-au lasat in pace, ba, din contra, au facut mai rau! Hotarat sa pun capat
batjocurii, am trecut la contraatac. Am desurubat becul, sa nu poata aprinde lumina
atunci cand intra in camera si i-am pandit cu vatraiul din fier forjat de la soba, care
avea 2 kg.. Cand au venit, i-am lasat pe toti sa intre in camera si am inceput sa-i
lovesc cu vatraiul. Pe intuneric, nu stiau cine si in ce directie da! Au fugit afara, cu
capetele sparte, maini si picioare rupte, pentru ca lovisem, nu glumisem deloc. Erau
intr-o stare fizica proasta rau si nu puteau reactiona. Am iesit si eu in hol si le-am
spus sa ramana acolo sa doarma, pentru ca acela care intra in camera, mai primeste
un vatrai in cap! S-au dus sa gaseasca si eu vatraie in alte camere, dar erau prea
slabiti sa ma atace. A doua zi, m-am pomenit cu cineva de la decanat, care m-a
condus la prodecanul Popovici. Odata cu mine, fusesera chemati 6 dintre cei batuti,
bandajati si pusi in gips. Prodecanul m-a luat din scurt:
- Ia zi, mai derbedeule, cum ai reusit sa schilodesti baietii astia?
- Pai dle. Prodecan, colegii mei aici de fata sunt derbedeii, nu eu!
- Adica? Explica-te!
- Vin in fiecare noapte beti si se bat intre ei. Putea unul singur sa bata 6 haldai
ca astia, spuneti si dvs....

10
 - Uite ca nu m-am gandit, dar este logic ce spui! O sa dau ordin sa va
imprastiati pe fiecare in alta camera si, daca este adevarat ca beti si nu va vedeti de
treaba, bine v-a facut! Sunteti liberi!
Incercarea lor de protest nu a avut nicio sansa...
Abia in vara, la Bolintin, la munca agricola la care am fost dusi, a venit in
control prodecanul si, intr-o seara, m-a luat dupa umeri si m-a intrebat de “faza” cu
colegii:
- Mai Mariane, spune-mi acuma, cand nu mai este nici-un pericol, ce a fost si
ce nu a fost adevarat in treaba aia cu colegii de camera batuti, tu ai facut-o?
- Da, dle. Profesor!
A ras si a marturisit ca nu ar fi putut crede asa ceva la momentul respectiv...
Dupa catva timp, intr-o imprejurare nefericita, l-am cunoscut mai bine pe
colegul meu de grupa, Ilie Dogaru. In caminul din Romana, un zdrahon cat usa il
lovise pe Ilie, acuzandu-l ca i-a furat o prajitura din dulap. Vazand ce diferenta
enorma de gabarit era intre cei doi, am hotarat sa fac “justitie” pe loc. L-am lovit
atat de rau pe Sergiu Rusu, incat toti colegii lui de camera au sarit sa-l scape . Asta
a fost ocazia prin care m-am imprietenit cu unul dintre cei mai remarcabili oameni
pe care i-am cunoscut, Iie Dogaru. Prietenia noastra a ramas vie peste ani si a
crescut treptat, pana in ziua de astazi. Este singurul om care m-a batut cu o sanda in
cap pana s-a rupt, iar eu l-am lasat, fara sa misc un deget. Atunci cand am fost
intrebat de catre colegii de camera de ce suport bataia, am raspuns ca n-am cum sa
ripostez, pentru ca mi-e frica sa nu-l omor! Asa de slabanog era! De altfel,
ascendentul moral pe care l-a avut in fata mea a facut din Ilie singurul om din viata
mea pe care l-am recunoscut drept sef!Si toata studentia a fost legata de prietenia cu
acest “omulet”, numai suflet si viata!
Ramas orfan de tata de la o varsta frageda, a fost crescut de preotul satului in
care s-a nascut, datorita faptului ca matusa sa muncea ca slujnica in casa preotului.
Acesta, determinat de aptitudinile lui Ilie la invatatura, l-a dat la scoala si nici
baiatul nu l-a dezamagit. Inzestrat cu o istetime “olteneasca” nativa, a reusit in viata
pe toate planurile. Curios este ca nici acum, spre batranete, nu s-a transformat,
ramanand cu un tonus psihic foarte ridicat si mereu pus pe sotii. Dar ce este de
povestit mai important despre Ilie urmeaza sa va spun mai tarziu, la alt capitol.
Am stat in anul intai in caminul de pe Romana si am mancat la cantina
Cihoschi, dupa care ne-am mutat cu totii in caminul din str. Occidentului din
Pta.Buzesti, unde am ramas pana la sfarsitul anului cinci. Am schimbat insa cantina,
fiind de data asta abonatii celei aflate in Pta. Grivita, unde ajungeai trecand prin
curtea crematoriului uman. Celor ce nu stiau, le aratam cum se incinera un om.
Dupa ce era asezat pe un pat metalic, era impins intr-un cuptor cu flacara mare si, la
contactul cu flacara, mortul se “salta” pana ajungea intr-o pozitie aproape sezand.
Noi care cunosteam “treaba”, cand mortaciunea incepea sa se miste, o rupeam la
fuga tipand “sariti ca a inviat mortul!!!”, tragand dupa noi spectatorii de
ocazie.Multi din acesti spectatori erau oameni in varsta care deveneau caraghiosi
atunci cand o luau la fuga insotiti de strigatele noastre “fugiti frati;or ca uite ca vine
racitura”dupa noi Lumea proasta ne credea .Nu toti dar destui !
In caminul din Occidentului, am stat in camera cu Ilie Dogaru, Caruntu Traian

11
– zis Tinte, Leicu Gelu si Miki Suciu – cantaretul. Aici am trait cateva intamplari
remarcabile prin originalitatea lor.
Gelu Leicu – baiat subtire – fiu de popa si ardelean cu educatie aleasa
devenise tinta noastra predilecta de bascalie. Diferenta de educatie dintre noi si el
era evidenta in favoarea lui, motiv pentru care toti simteam nevoia sa-l “oripilam”
prin comportament si vocabular voit grobian. De exemplu, daca cineva ne pupa pe
obraz, noi ii spuneam lui Gelu: “Domnule student, azi m-am intalnit cu o fata care
m-a pupat pe mandibula”. Ilie i-a regizat o gluma, care s-a vrut nevinovata, dar n-a
iesit chiar asa. Stiam ca Gelu vine tarziu la camin, avand obiceiul ciudat sa mearga
pana noaptea tarziu cu tramvaiul de la un capat la altul al orasului . Intre timp, am
aflat ca facea treaba asta pentru a cunoaste mai bine Bucurestiul. Asa incat, daca
intrebai unde e strada Sapientei, el, cu o mare bucurie, iti explica cu lux de
amanunte cum ajungi la adresa mentionata. Intr-una din seri i-am facut-o! Suciu a
umplut cu apa un borcan, l-a legat cu o sfoara si l-a pus pe o policioara aflata
deasupra patului lui Gelu. Tinte i-a scos “flexibilele de la pat” (stinghiile pe care se
sprijinea salteaua) si a aranjat o patura, asa incat patul sa para normal. Ilie i-a
innodat cracii pijamalelor, iar Mache a iesit pe geam (la etajul 3), sprijinit de toc,
atarnand in afara. Normal ca becul a fost desurubat, sa nu poata avea lumina cand
intra in camera. A venit Gelu si, tiptil-tiptil a ajuns la pat. S-a asezat pe patura si
evident ca s-a rostogolit pe spate in gaura patului. In acel moment, a explodat si nu
a mai tinut cont ca tipetele lui va trezi pe toata lumea:
- Sculati, ma nenorocitilor, ca uite ce mi s-a intamplat!
Dar toata lumea “sforaia”... Atunci, geamul a inceput sa se deschida incet, iar
Gelu a vazut silueta lui Mache intrand in camera. A rupt-o la fuga pe hol si a
inceput sa strige :
- Sariti fratilor! Lunaticul, lunaticul! L-am vazut eu pe fereastra!
In timpul asta, in mare viteza, i-am montat patul in forma initiala, am
insurubat becul si am intrat toti sub paturi. Cu mare grija, Gelu a deschis usa si a
lasat sa intre 3 – 4 colegi vecini cu noi, care, bineinteles, nu au vazut nimic in
neregula. Totul era normal. Va dati seama de uluiala lui Gelu, care incerca sa-i
lamureasca pe vecini ca a vazut lunaticul si ca patul lui nu era pat!
A mai venit si interventia lui Tinte, care facea pe somnorosul:
- Vedeti-va ma, de treaba, voi nu vedeti ca asta e beat manga si bate campii?
Treci dracului si te culca Gelule, ca ai luat-o razna de tot!
Dupa ce s-a asezat cu mare grija in pat si s-a stins lumina, Bozgoru ’, cum ii
spuneam lui Niki Suciu, a inceput sa traga de sfoara cu care legase borcanul si,
evident, borcanul a inceput sa tremure pe policioara de deasupra patului lui Gelu.
Acesta, brusc, se ridica si incepe sa strige:
- Cutremur, fratilor! Treziti-va, ca murim!
- ‘te dracului, ma smucitule! Il apostrofeaza Ilie
S-a plimbat vreun sfert de ora pe hol, dupa care s-a suit iar in pat sa se culce.
Suciu a tras mai tare de sfoara si borcanul cu apa a cazut si s-a spart de marginea
patului.
- Mister total, fratilor! a tipat Gelu, dupa care si-a luat perna la subrat si nu a
mai revenit in camera pana dimineata...

12
 Ne loveam adesea de lenea notorie a lui Mache, caruia ii era mereu lene sa
inchida difuzorul de deasupra patului lui si, atunci cand ne culcam, avea un obicei
tampit de a da cu papucul in difuzor, pana cand iesea din priza. Pana la urma, acesta
a ajuns o ruina si nu am inteles niciunul dintre noi cum de mai functiona.
Tinte a facut scandal mare cand femeia de serviciu ( saraca doamna Musca ) a
maturat in camera:
- Uite, ma, am rugat-o pe Madame Musca sa nu mai mature, si ea a maturat!
- Pai de ce sa nu mature, ma zapaugule?
- Intai ca nu vreau eu! Doi, pentru ca a maturat chistoacele lui Mielu
Micu ...din astea ma “hraneam” eu! Si, pe urma, imi place mie sa simt sub talpi
tarana!
Cand l-am auzit ce logica infailibila dezvolta, am devenit discipolul si
prietenul lui – a fost al doilea mare prieten dupa Ilie.
Din anul urmator, pana la terminarea facultatii, am stat in aceeasi camera si in
aceeasi formatie adica : Micu Ionel, Ilie Dogaru, Marian Matache si Traian Caruntu.
Oamenii astia, fiecare in felul lui, au facut din studentie si toate “nenorocirile”
ei un adevarat regal.
Nu pot uita niciodata cum si-au petrecut cei patru ani de studentie niste baieti
amarati si saraci lipiti, insa cu harul umorului in sange, reusind sa compenseze toate
neajunsurile vietii de student.facand haz de necaz.
Abia in anul doi, Tinte ne-a povestit mai multe despre viata lui.Era din orasul
Moreni Prahova, mai avea trei frati si era insurat cu o muncitoare de la fabrica de
armament din Mija. Material, statea binisor, in sensul in care, pe langa bursa, ii mai
dadea sotia din leafa ei doua-trei sute de lei lunar.
Eu insa, mai aveam doi frati studenti, tata fiind contabil nu prea avea cum sa
ne sustina material pe toti. Asa ca ma las convins de Tinte sa-mi vand cartela de
masa cu 300 lei, ca sa-mi iau un palton nou ( care costa cam 400 lei ) si imi promite
ca ma ajuta el cu masa. Asa am facut... Dupa vreo 3 – 4 zile, in care am mancat
lapte batut ( 1,10 lei sticla ) si paine neagra ( 2,10 lei painea de 2 kg. ), cu stomacul
umflat de atata lapte, l-am rugat pe Tinte sa ma ajute cu masa. M-a dus la cantina de
pe Grivitei si m-a instruit cum sa stau la coada si cum sa-i pasez lui bolul cu ciorba
si farfuria cu felul doi. Procedeul a mers perfect, vreo 5 – 6 zile, dupa care Tinte
( care avea 1,53 cm. inaltime ) mi-a explicat ca va sta el la rand si eu sa stau sa-mi
paseze farfuriile. A motivat masura prin faptul ca el, fiind scund, e mult mai greu
sa-l observe bucatarul care ma si luase la ochi !. Si acest procedeu a tinut cateva
zile, dupa care Tinte a provocat catastrofa in urma careia nu am mai fost primit in
cantina. Practic, dupa ce mi-a pasat ciorba cu care am apucat sa fac cativa pasi spre
masa unde urma sa mancam, aud un strigat in spatele meu :
- Lasa ciorba, hot nenorocit! Huo potaie spurcata, da-mi globane ciorba
inapoi!
Cand intorc capul, constat ca, dupa mine, striga Tinte, care radea copios,
impreuna cu cei de la coada!
In restul de opt zile ramase pana la primirea urmatoarei cartele de masa, fara
sa am un sfant, am primit ajutor din partea lui Gelu, care vanduse si el cartela si
care se ducea la alta cantina, sa nu-l recunoasca colegii si care manca pe baza unei

13
metode inedite. Se aseza la masa unde mancau doua sau trei fete, le urmarea
miscarile si, simuland mancatul, inghitand in gol, astepta sa fie vazut. Fetele ii
propuneau ca din cele trei portii ale lor sa-i faca si lui una. Evident, asta astepta!
Alt coleg era mai prozaic. El se ducea la o masa unde se consumase mancare
si, cu resturile de paine, termina resturile ramase in farfurii.
Un altul era mai smecher! Cauta o portie de mancare abandonata de cineva
caruia, probabil, nu-i placuse mancarea si uneori chiar un sfert de farfurie ramasa
necansumata o punea pe o masa debarasata, “filand” farfuria.si miscarile femeii
care facea curat Astepta ca aceasta sa vina sa stranga resturile de mancare si, dupa
ce erau aruncate, incepea scandalul !
-- Ce-ai facut, cucoana, mi-ai luat mancarea pe care n-am apucat s-o termin?
-Pai am crezut ca a-ti terminat de mancat domnule student !
- Cum bre sa termin n-ai vazut ca mai era jumate de farfurie ? Adu-mi alta
imediat .
Si uite asa primea o portie noua...
A facut treaba asta pana a vizitat toate cantinele din Bucuresti!
Asa am supravietuit unui semestru greu, atat material, cat si din punct de
vedere scolar, obtinand bursa “la mustata”, din cauza unor note mai mici.
De atunci, nu am mai avut curajul sa-mi vand cartela de masa, insa in anul trei
am pierdut bursa pentru trtei luni si am fost nevoit sa ma mut la o muncitoare de la
Apaca in cartierul Giulesti. Nu-i vorba ca fata era de nota 10, si ca fizic, si din punct
de vedere comportamental. Imi dadea sa mananc, ma spala, insa incepuse sa aiba
pretentii de nevasta. Mai rau, le spusese parintilor ca eu sunt barbatul cu care
urmeaza sa se marite in vara, iar maica-sa daduse zvon prin vecini ca fata s-a
maritat! Nemaistiind cum sa ies din belea, m-am hotarat sa termin insuratoarea de
ocazie, desi mai aveam vreo doua saptamani de foame. Am gasit o metoda sigura si
fara reprosuri ulterioare: i-am pipait prietena la o reuniune dansanta, asa incat
“nevestica” mea mi-a dat papucii imediat!invitandu-ma in strada cu un politicos
“cara-te jigodie “Normal ca nu urmaream o dragoste gheboasa, care sa ma lege mai
mult timp. Asta am invatat din aventura mea, cand m-am insurat ca tiganii, fara
acte, sau in “curcupenaj” (asa zic tiganii la concubinaj).
De regula, ma orientam la clasa de jos, adica vanzatoare la aprozar, care sa-mi
dea fructe si pepeni, ospatarite, care sa-mi scape cate o friptura, etc..Pe tema asta
Ilie ma acuza destul de des ca un urmas al lui Petrache Bogatu” a ajuns gigolo la
toate patrunjeresele !
Acuma, pentru ca am fracturat povestirea, o sa continui cu intamplatile si
evenimentele asa cum imi “vin”, fara sa mai respect cronologia lor in timp.
Dupa instalarea la caminul din Occidentului, in formula Mielu, Tinte, Ilie si
Mache, am ocupat la etajul inati camera 102, care avea inainte de usa de la intrare
un hol comun cu camera 103. In camera vecina statea Ali, un negru din Somalia,
venit la studii. Toti strainii primeau bursa si un an liber sa invete limba romana. Ali,
fiind un negru frumos cum nu mai vazusem, in primul an, in loc sa invete bine
limba noastra, a umblat prin baruri cu fetele. Nu stiu daca este sau nu adevarat, dar
el se dadea fiu de ministru si avea bani, nu gluma. Era si destul de altruist,
imprumutandu-ne in general cu haine. Cand a venit vremea sa dea examene, a avut

14
o confruntare cu profesorul Zaharia la “Economie politica”, de tot rasul. Cu
aproximatia de rigoare, examenul lui Ali a decurs cam asa:
- Ia zi, Ali, ce scrie pe bilet?
S-a scremut Ali sa citeasca, pana l-a enervat pe profesor si acesta i-a cerut
biletul pe care l-a citit, dupa care l-a intrebat din nou:
- Ia spune, domnule student, ce parere ai despre imperialism, pentru ca asta ti-
a picat in bilet!
- ‘Perialism, ‘perialism...prost, domnule profesor, prost!
- Dar despre societatea capitalista, ce parere ai?
- Prost, domnule profesor, prost!
- Bine, prost, dar spune-mi si altceva – cum o duce clasa muncitoare in
capitalism?
- Prost, prost!
- Aici ai nimerit-o! Da-mi carnetul!
I-a trecut nota 5, mai ales ca pe negrii astia aveau sarcina sa-i treaca.
Ali s-a uitat in carnet, a vazut nota si, putin mirat, l-a intrebat pe profesor:
- Numai 5, domnule profesor?
Profesorul i-a dat in schimb o replica memorabila:
- Da, Ali! Prost, prost!
Am convietuit in pace si prietenie cu Ali doi ani, dupa care a disparut.
Trebuie sa spun ca anii petrecuti in camera 102 au fost cei mai frumosi din
viata mea. de student
Datorez foarte mult acestor trei colegi care, in “mizeria” in care traiam, au
stiut sa ia viata in “bascalie” si sa depaseasca momentele critice cu zambetul pe
buze. Tonul era dat de Tinte, care tot timpul scornea potlogarii. Venise la facultate
dupa vreo trei ani de la absolvirea liceului, facut la seral, sau, cum spuneam noi, “pe
intuneric”. Tinte fusese muncitor strungar la Moreni si era obisnuit sa se trezeasca
la 6 dimineata. Se trezea si incepea sa cante, de fapt, sa behaie aceeasi melodie a lui
Luigi Ionescu : “ Zorile, au venit zorile / si tot pamantul s-a inviorat...” Daca nu
reusea sa ne dea jos din pat, venea la urechea mea si-mi zicea : “ Canta cocoseii dis
de dimineata / scoala-te copile, spala-te pe fata!”. Bineinteles ca era injurat, dar el
era multumit pentru ca isi atinsese scopul – acela de a ne strica somnul.
Au fost situatii in care dupa ce se trezea si ne trezea si pe noi sa constate ca ar
mai fi 29-30 minute pana sa plecam si daca se aseza pe pat atipea. Era momentul in
care eu ma razbunam incepand sa cant intentionat ‘behait’ un cantec vulgar auzit in
piata Buzesti sau patria mama’cum o botezase Gelu Leicu;
-Te-am zarit mancand sarmale cenusareasooooo
Si-am gura plina de bale cenusereasoooo
Tinte se trezea se dadea jos din pat si ma apostrofa;
- Ma miram sa stii si tu vre-un cantec sentimental asa ca mine, insa vaz ca
stii numai de-alea cu haleala nemancatule!
In camin, aveam o singura sala de baie pe palier, care avea doua cabine in care
baia era mai fierbinte ( un fel de sauna ) si unde imi placea mie sa ma spal. Tinte m-
a pazit pana m-am clabucit bine cu celebrul sapun “Cheia” si a inceput sa bata in
usa :

15
 - Hai ma, care esti acolo? Grabeste-te, ca asteapta si altii la rand!
Dupa doua minute, revenea cu batai mai violente si cu glasul schimbat :
- Misca-te dracului mai repede, care esti inauntru! Capsomanul dracului !
Si dupa doua – trei repetari, reusea sa ma enerveze si sa ies plin de clabuci sa-l
plesnesc pe terorist. El o rupea la fuga si eu dupa el! Fugea si tipa :
- Sariti fratilor, ma alearga un pervers! Vrea sa ma siluiasca!
In felul acesta, abandonam imediat! Cum mai puteam sa ma supar pe el?
Dimineata, cand plecam la facultate, luam troleibuzul, la care se instituise
regula “fara taxator”. Tinte se pitea in spatele meu si, cum vedea un calator ca
motaie (asta se intampla de regula in cazul femeilor), scotea capul pe sub bratul
meu si striga tare:
- Ia scoala, fa, de acolo!baragladina dracului !
Respectiva intorcea capul si ma vedea pe mine... Daca iarasi o lua motaiala,
Tinte repeta mai tare:
- Scoala d-acolo, n-auzi? Neleapca dracului ce esti 1
De regula, eu luam “critica” respectivei, cel mai adesea primind “calificativul”
obraznic sau nesimtit.
Intre statia de troleibuz si facultatea de la Pod Izvor (Sorbona, cum i se
spunea), mergeam pe jos cateva sute de metri.
Intr-o dimineata, Tinte, care fusese fotbalist, imi arata un tip care umbla la un
camion Molotov, explicandu-mi ca, asa cum statea omul cu capul sub capota si
fundul afara, tentatia mare ar fi sa-i tragi un sut in fundul ala care semana cu o
minge de fotbal. I-am spus sa nu se bazeze pe mine pentru porcaria asta, pentru ca
n-am chef sa intarzii la scoala. Tinte nu s-a abtinut si i-a tras un sut in fund omului,
de l-a bagat cu capul in motor. Cand omul s-a ridicat si am vazut cat de mare era, eu
m-am retras, nu inainte de a asista la un dialog intre cei doi:
- De ce dai in mine, mai pocitanie?
- Pe cine cristosii ma-tii faci pocitanie,ma??? Patachina dracului 1T-uti
cristosii matii de jadardea !
- Aaa, mancati-as, stai sa vezi ce suturi iti trag eu acuma!!! Tuti mortii mati 1
- Ia vino-ncoa’ ma, sa-ti trag limba pe gat si sa-ti intorc stomacul! Hai
cloncane 1
Omul s-a repezit la Tinte, care a rupt-o la fuga ca un iepure. Fac precizarea ca,
la echipa Flacara Moreni, el juca extrema si era atat de iute, incat i se spunea in oras
“Motoreta”. Evident ca soferul, masiv si greoi nu avea nicio sansa sa-l prinda pe
Tinte, care a aparut, o ora mai tarziu, la cursuri, galben si gafaind.
- Ce-ai facut, ma, ai luat bataie?
- De unde, Mache, cred ca zace lat pe marginea santului!
- Adica vrei sa spui ca l-ai batut tu?
- Nu ma, dar l-am alergat 20 km. prin Ferentari pana a cazut lat!
- Pai cum adica, l-ai alergat tu pe el?
- Nu ma, el m-a alergat! Sa-ti explic : cand a vazut ca nu ma prinde si s-a
hotarat sa se intoarca la masina, eu am inceput sa-l intarat :
- Asa, fugi, lasule! Vino ma incoace daca ai curaj!
- O lua iar dupa mine, mai alerga cateva sute de metri, obosea, eu iar

16
dadeam cu pietre dupa el si il intaratam, si uite asa, de o ora il alerg pana l-am pus
jos!
- Saracul de tine, esti sarit rau de pe fix!Du-te ma la Marcuta ca-i spitalul
gol !
Au fost imprejurari in care nu i-a mai tinut cu fuga, lund-o pe cocoasa. O
sa povestesc doua intamplari in care Tinte a ratat si si-a luat-o.
Cum troleibuzele nu mai aveau taxator, fiecare, dupa propria-i constiinta,
punea banul intr-o caseta si isi rupea singur biletul de la masuta care fusese a
taxatorului. Noi stateam bine la capitolul constiinta, dar mult mai rau stateam cu
banii, asa ca hotarasem ca primul dintre noi care urca in autobuz (aglomerat tot
timpul) sa rupa bilet si pentru celalalt. Am urcat in troleibuz, am rupt doua bilete,
unul pentru mine si unul pentru Tinte, dupa care fluxul de calatori m-a impins
inspre partea din fata a troleibuzului. Ramas in spate, Tinte este interpelat de un
controlor RATB sa-i arate biletul. Redau dialogul :
- Neica, n-am biletul la mine, ca mi l-a luat Mache!
- Care Mache?
- Uite, ala din fata!Malacul ala ! Zi ma, unde-i biletul? m-a intrebat el
atragand atentia tuturor,
- Care bilet ma jegosule, ca nici nu te cunosc! raspund eu... Domnule
controlor, habar n-am cine-i vagabondul ala! Nici eu n-am bilet, dar pe mine n-ai
cum sa ma prinzi, pentru ca voi cobori la prima si nu mai ai timp sa ajungi la mine
prin aglomeratia asta!
Inutil sa va mai descriu tevatura pe care a facut-o Tinte, in care controlorul
infipsese serios mainile si il tragea spre usa din spate sa-l dea jos. Am avut surpriza
ca, in momentul in care am avansat sa cobor pe usa din fata, sa dau nas in nas cu alt
controlor, care urcase prin fata si care mi-a zis:
- Colegul meu din spate nu te mai prinde, nu? Dar de mine, ce zici?
- Da’ matale ce esti bre ?
- Pai controlor, nu vezi uniforma?
- Da-te bre la o parte,uratanie asta-i uniforma de paznic! Si frumusel il iau
de o aripa si-l dau la o parte, dupa care am coborat linistit din troleibuz.
El nu s-a mai dat jos dupa mine, probabil simtind forta cu care l-am dat la
o parte, insa cel din spate a coborat, tinandu-l pe Tinte de guler. Ce a urmat, a fost
paranghelie mare.! Tinte se zbatea si, in vanzoleala facuta de el, ii ardea cate un cot
in gura controlorului, dupa care striga, de s-a strans lumea ca la urs :
- Aoleu, nenorocitule, mi-ai rupt mana! Tu-ti cristosii mati de capcaun
Urma inca un sut dat adeversarului.la turloaie si tot el se vaita in gura mare/..
- Sari, Mache, arde-te-ar focul de capsoman care ma lasi prada ghiolbanului
asta!
Dupa cateva minute, vazand ca ala chiar il inghesuise in gard pe Tinte, mi s-a
facut mila si am intervenit (adica i-am repezit controlorului un pumn in cap) si mi-
am salvat colegul. Din toata aceasta intamplare, Tinte s-a ales cu destule vanatai,
dar nu s-a potolit.Oricum din toata tevatura sifonat rau a iesit controlorul.Una din
“dramoletele”preferate ale lui Tinte era simularea infirmitatii lucru pe care-l facea
cu un talent inegalabil convingator si foarte aproape de autenticitate, De regula

17
facea pe paraliticul incepand sa bataia din cap si sa schioapete cracanandu-se sau
tarsind un picior teapan de se inchina lumea pe strada cel mai adesea exclamandu-se
“saracul de el”Cand ajungeam in statia de troleibus incerca sa se suie calcand cu
picioarele strambate uneori simuland cazatura insa noi il ajutam sa intre in
troleibuz.
Odata urcat incepea sa joace teatru ba chiar insotind vaicarerile cu cateva
lacrimi pe care le “producea” la comanda” fara nici-un efort.
- Aoleeeu doamne ca rau mai e pe lumea asta sa fii paralitic sa n-ai ce manca
si sa n-ai nici-un ajutor de la nimenea! Dece nu ma iei Doamne la tine? Imediat
cineva se ridica si-i oferea scaunul ba chiar unii mai milosi ii strecurau cate-un ban
in palma !Cand ajungeam la destinatie Tinte se dadea jos sonticaind rau insa cand
ajungea pe trotuar o rupea la fuga brusc . Evident lumea din trolebuz ramanea
masca urmand un cor de injuraturi
In Piata Buzesti functiona o “bomba”, un fel de bodega mizerabila de cartier,
unde veneau toti boschetarii sa bea bastarca sau bere. Tinte se ducea in bodega asta,
in care cu greu te distingeai, din cauza fumului de tigara. Partener de bere ii era
comicul Puiu Calinescu, pe care il cunoscuse la un spectacol in care juca si el.,cu
care se imprietenide.Ce credeti ca facea Tinte? Baga zanzanie intre doi betivi, cu
insinuari de genul :
- Mai nene, nu vezi ca ala chior de la masa alaturata te injura de mama? Ba
te-a facut balaoaches si mamaligar!
- Care- i ala, ma, care m-a facut pe mine mamaligar?
Pana la urma iesea scandal, dardora mare, ceea ce, de fapt, urmarea Tinte, care
se retragea langa un perete si, tuturor celor care treceau pe langa el, le ardea cate un
picior in fund! Uneori, din randul scandalagiilor, se prindea cate unul, care “il
inscria la alergari”! Gafaind, venea la camin si spunea cu o deosebita satisfactie:
- Ma, m-a alergat rapanosul asta, da’ a obosit repede, betivul dracului, moment
in care m-am intors si, harst! I-am bagat un 42 in c..
Ma pune Aghiuta si-i povestesc lui Tinte relatia mea cu o tipa casatorita cu un
sofer de TIR, plecat peste granita in curse internationale. Tipa nu era cine stie ce
frumusete,era chiar cracanata si “balcaza´sau “basoalda” dar avea bani, gatea
exceptional si imi dadea sa mananc, scotandu-ma din foame pentru o vreme. Cand
Tinte a aflat ca ma duc la “soferita”, m-a urmarit si a studiat locul. Femeia locuia in
Ferentari, la un demisol si la garsoniera ei ajungeai trecand printr-un hol intunecat,
unde, de obicei, lumina era stinsa. In ziua in cate Tinte a aflat ca ma duc din nou, a
facut una din cele mai reusite farse, pentru care nici eu nu m-am suparat. A luat cu
el un coleg,de doi metri cu care a venit dupa mine la “soferita” pe la ora 22, cand
banuia el ca plec. Am deschis usa garsonierei sa plec, moment in care, la capatul
holului intunecat, am zarit doua siluete cu cate un cimag in mana si am auzit cum
striga cu vocile ingrosate:
- Ia stai, ma, tu-ti dumnezeii ma-tii de jigodie! Vii in lipsa mea la nevasta-
mea? Haa, pa el ma sa-l nimicim, striga unul ragusit.
Desi pe jumatate paralizat, am gasit resurse sa intru iute inapoi, sa desfac
geamul care dadea in strada si sa ies de-a busilea.intrucat fiind demisol fereastra
avea 50 cm.intre odaie si strada. Sunt un tip mai lent, mai greoi si nu-mi aduc

18
aminte sa fi fugit in viata mea mai repede ca atunci!In viteza a patra pe care o
‘’bagasem’’ nici n-am apucat sa vad ca imediat dupa colt era o statie de tramvai si
am fugit inca o statie degeaba. Fericit ca am scapat, am luat primul tramvai si am
ajuns la camin. Dupa circa o jumatate de ora, a aparut si Tinte, care m-a intrebat:
- Ce-ai ma, de esti asa galben la fata? Nu cumva te-ai c…t pe tine?-
De unde ma sa fac pe mine ca in burta mea nu-i nimic de trei zile saracan de
mine 1
Eu, care nu banuiam nimic, ma apuc sa-i povestesc cum m-a gasit soferul la
nevasta-sa si cun m-am “luptat” cu el,, cum l-am facut eu praf din bataie si cum se
ruga ala de mine sa nu mai dau in el...
Tinte m-a masurat asa, in scarba :
- Nu te cred ca l-ai batut pe sofer! Pentru ca eu il stiu si mi-a zis ca te-ai cam
scapat pe dumneatale si ai rupt-o la sanatoasa! Asa ca minti ca un porc! Sictir,
potaie si paparuda ce esti! Firea-i al dracului cu cine te-a imbracat azi dimineata.
- Ma, de unde stii ca eu am fugit?
Si atunci, pe fondul rasului sacadat al lui Tinte, mi-am dat seama ca mi-a
facut-o!
A recunoscut, dupa care ne-am pus amandoi pe ras. Cum sa te superi pe cineva
care-ti face o asa frumusete de farsa?
Am uitat sa va spun cum l-am cunoscut eu pe Tinte in primii ani de facultate.
Fiind colegi de grupa, am plecat impreuna la cantina. Pentru a ajunge acolo, trebuia
sa luam un anume autobuz. In statie, Tinte pandea alte autobuze si, in momentul in
care soferii acestora inchideau usile sa plece, el batea cu pumnul in usa, strigand:
- Opreste ma, sa ma sui si eu!
De regula, soferii opreau, deschideau usile, dupa care Tinte striga:
- Functioneaza ma, da-i drumul!
- Ce-ai vrut sa faci, omule?
- Pai verificam sa vad daca le functioneaza usile!
Uite-asa Tinte facea haz de necaz!
A venit iarna si a trebuit sa ne luam de invatat pentru prima sesiune. Programa
noastra scolara era incarcata, cam o treime cu modelul sovietic. Orice carte citeam,
trebuia ca prima treime sa “inghitim” propaganda sovietica despre ce face URSS in
problematica tratata in cartea respectiva. Asa am aflat ca celebrul “Miciurin” a
realizat un mar de 2 kg., un dovleac de 15 kg.... asadar, am convenit cu Tinte ca eu
sa citesc cu glas tare, sa auda si el, prostindu-ma ca eu am dictie de actor si vocea
lui Herlea. Si eu, “prostul satului”, inghiteam toate matrapazlacurile lui, chiar daca
ma prindeam la cele mai multe. Taras-grabis, am trecut de prima sesiune, in care eu
am luat trei de 9 si un 8, fiind o medie destul de buna care-mi asigura fara probleme
bursa.. Cu toate astea, nu l-am “batut” pe Ilie Dogaru, care realizase un scor mai
bun si pe care n-am reusit in nicio sesiune sa-l depasesc, facandu-ma sa renunt la
pretentia ca as fi mai destept decat el. Tinte nu se punea la socoteala, pentru ca era
mai puturos. Omul asta avea un obicei tampit atunci cand trecea strada. Daca era
rosu la semafor, punea pasul pe carosabil, atunci cand nu treceau masini si striga :
“hai fratilor, ca-i rosu!”, iar lumea, preocupata de alte treburi, se lua dupa el. Daca
se intampla sa apara o masina si sa claxoneze, Tinte care receptionase ceva

19
 injuraturi raspundea cinstit : “n-am zis eu ca-i verde, am zis ca-i rosu!...
In Piata Buzesti, sau “Patria Mama”, cum o botezase Gelu exista un restaurant
“Dunarea”, unde se duceau sa bea (ca de mancat, nu avea nimeni bani sa manance)
cate o bere colegii mai “veseli” de felul lor. Nu i-a trebuit mult lui Tinte sa ma
convinga sa merg cu el la restaurantul acela, mai ales ca mergeau si Ilie Dogaru cu
Miki Suciu. Am ocupat o masa cu patru scaune si toti au cerut o bere, eu un “cico”.
La masa alaturata, unul trecut pe ulei si bine afumat, canta cu glas destul de ridicat,
incat sa ne deranjeze. Tin minte si melodia pe care o canta : “La vartoape, la
vartoape, / Fetele sunt curve toate, / Femeile jumatate / Si babele pe aproape!”.
Tinte, nemaiputand suporta, a strigat scurt:
- Ia mai taci dracului ma betivane! Betivul s-a intors catre masa noastra, s-a
ridicat dar a trecut pe langa noi luand-o spre toaleta cu dintii dezgoliti si stransi de
parca tinea ceva in gura
- Ma voi a-ti vazut cum strangea ala din dinti?
- Si ce-i cu asta intreb eu?
- Pai cred ca omul mancase o friptura si tinea stransi dintii pentru cazul in
care daca vomita sa-i iasa numai zama si sa nu piarda friptura1
- Ptiu, fireai al dracului de scarba, auzi la el ce-i trece prin cap!
Dupa ce betivanul a revenit la masa nu inainte de a ne taia cu prvirea , s-a
asezat la masa lui si a inceput din nou sa behaie.
- Taci ma tu-ti gura matii striga de data asta Tinte!
Betivul s-a ridicat si s-a indreptat amenintator spre masa noastra moment in
care Tinte ma arata pe mine cu degetul.Ce a urmat nu mai are importanta, pentruca
el isi facuse numarul.
Prin 1962, Tinte si cu Ilie mergeau prin Piata Buzesti, prefacandu-se ca au
vazut satelitul lansat de americani. Se uitau pe cer si aratau oamenilor, care se
strangeau ca la circ! De fapt, aratau o stea oarecare, mai luminoasa si lumea,
credula, se uita in directia aratata de ei.
- Ce zici, domnule, e satelitul american?
- Ba bine ca nu-i satelitul sovietic tovarase, sau esti spion american?intreba
Ilie cu subinteles iar omul de teama se replia imediat.
- Nu tovarase, ai dreptate! E satelitul sovietic, fara indoiala!
Spectacolul tinea vreun sfert de ora, dupa care plecau acasa satisfacuti.
In preajma zilei de 1 martie, tot in Piata Buzesti, filau pe cate o biata femeie
care-si alegea un martisor de pe o taraba si, in secunda urmatoare, i-l smulgeau din
mana, dupa care incepea circul... femeia, pe buna dreptate, sustinea ca ea l-a ales
prima si ca nu trebuia sa i-l smulga din mana... baietii, cu o falsa gingasie de
oameni educati, se prefaceau ca cedeaza. Ilie mai facea si ocultisme de-ale lui:
- Va rog sa-mi dati si mie un martisor “chircumvalandicher”, sau inventa un
cuvant nemaiauzit.
Dupa ce saraca vanzatoare se justifica pentru lipsa unui astfel de produs, Ilie ii
arata unul sub forma unei insecte, explicandu-i doct ca aceea era denumirea lui
stiintifica si, intotdeauna, nu uita sa-i recomande femeii sa puna mana pe carte!
La frizer, Tinte cerea ceva ce nu intelegea nimeni, insirand cuvinte inventate
de el:

20
 - Face-ti si mie, va rog, o ambartonare la vaserman cu isu, dupa care sa ma
paponati la barbie!
Frizerul ramanea masca si incepea sa-l tunda.
- Cum doriti, mai scurt, sau mai lung?
- Pe ceafa, neica, pe piept si in varf!
Ce sa inteleaga, bietul frizer..?.
Treaba se rezolva, dupa ce Tinte chema o frizerita si, cu o claritate deosebita,
ii zicea:
- Domnisoara, as dori o tunsoare clasica!
Apoi se indrepta spre frizer si-i spunea:
- Vezi, domnule, ca domnisoara a inteles?
Camera noastra de camin avea o fereastra-usa cu vedere spre un parculet din
Piata Buzesti. Intr-o zi, pe o banca, Tinte a zarit o fata si, la fiecare 10 minute, se
ducea la geam sa o mai priveasca, plesnindu-se peste frunte zgomotos. La un
moment dat, il intreb:
- Ce-ai, ma, de faci naveta la geam?
- Vino-ncoa’ malacule, sa vezi ce n-ai mai vazut! Si-mi arata fata de pe banca,
care statea picior peste picior – si ce picioare!
- Uite Tinte, zic eu, n-am decat 2 lei. Daca mai fac rost de 3 lei, ma duc si o
iau de acolo.
- Pai ce ma, e valiza? Si, daca n-o iei, imi dai mie cei 2 lei? In cazul in care o
iei, iti dau eu 2 lei si Ilie pune si el 1 leu...
M-am dus la fata, cu care am incropit un dialog, pe care mi-l amintesc pentru
ca a fost scurt si la obiect:
- Buna, esti cu cineva?
- Da, a plecat si m-a lasat sa-l astept aici, da’ trebuie sa vina.
- De unde esti?
- Sunt unguroaica din Targul Mures si am venit la Bucuresti cu un prieten!
- Stai aici de 3 – 4 ore, nu ti-e foame?
- Ba da!
- Atunci hai cu mine!
Am cumparat o sticla de lapte batut de 1,10 lei, o paine neagra de 2,10 lei si
m-am dus la Batranul Gligor care avea o camera in piata Matache pe care ne-o
dadea si noua 2-3 ore.M-am dus la el dar mi-a zis ca nu ma primeste daca nu-i dau
si lui o gagica,asa ca n-am avut incotro in fata amenintariii ca raman fara hogeac si
am acceptat !
, Dupa ce a venit si el, am lasat-o pe fata in grija lui, pana avea sa plece acasa
la Mures. La cateva zile, ma pomenesc cu Batranul, care ma someaza sa iau fata de
la el, ca nu mai pleaca si el nu mai poate s-o tina!
- Pai cum, ma, aia e si acum la tine?
- Da, dar nu mai pot s-o tin, ca-i dau sa manance portia mea de la cantina si de
10 zile mor de foame!
- Mai Batrane, eu am profitat de ea 2 ore si tu dormi cu ea de 10 zile! Asta
inseamna ca e gagica ta, nu a mea!
- A, pai d-asta-mi esti? Sa mai vii tu la camera, ca primesti ciuciu!

21
 In fata perspectivei de a nu mai putea beneficia de un loc de intalnire cu
gagicile, am hotarat ca, in ziua urmatoare, sa ma duc s-o iau de acolo. Asa am si
facut, dar tipa daduse de bine si nu prea se lasa dusa:
- As mai avea nevoie sa stau vreo 2 – 3 zile, pana fac rost de bani sa plec
acasa...
In momentul ala am schimbat foaia:
- Ia cara-te, fa bagaboando de-aici! Vrei sa-ti car cativa pumni in cap, sa te ia
mama dracului?
Am avut surpriza sa intervina Batranul:
- Mai Mache, de ce vorbesti ma asa vulgar cu fata? Te rog foarte mult!
- Pai Batrane, tu vrei sau nu sa scapi de vagaboanda asta? Nu vezi ca nu ne
intelegem cu vorba buna?
Fata a plecat abia dupa ce l-am amenintat pe Batranul ca vin si o dau afara in
suturi, mai ales ca am observat ca tinerica il cam atinsese la coarda sensibila.
Ulterior, am aflat ca tipa reusise sa intre in camera unuia dintre colegii nostri, care
statea singur la statia de difuzoare a caminului si care se indragostise de ea si o
ceruse in casatorie.
Dupa asta, am agatat alta vagaboanda de la casa de cultura Zalomit,sexoasa
rau incat nu credeam ca batranul sa-i faca fata si dupa de a stat o noapte cu mine
(Batranul dormind in locul meu la camin)am lasat-o acolo spunandu-i ca poate sa
stea cu colegul meu toata iarna. Nu ma intrebat nici macar cum arata viitorul ei
“mire” asa de vadaboanda era. Dupa ce i-a mancat ratia de la cantina vreo 5 – 6
zile, a disparut cu paltonul nou-nout al colegului nostru, imbracat de cateva ori.
Bietul Gligor, a venit la camin si l-a abordat pe Iie:
- Ilie, paltonasul meu!
- Ce-i cu paltonul tau?
- Pai asta e, ca nu mai e!
- Cum asa?
- Mi l-a furat tipa aia care statea la mine si a disparut, lasandu-ma dezbracat in
plina iarna!
Acel an a fost mai dificil din punct de vedere financiar pentru Batranul, care
era cu 10 ani mai mare decat noi si fusese trimis la facultate de intreprinderea unde
lucrase, avand o bursa foarte frumoasa pentru acele vremuri – 700 de lei. Era Boier
mare! Eu si Ilie ne duceam des pe la el sa facem rost de tigari, insa Batranul ne
dadea chistoacele lui. L-am rugat sa ne lase si noua chistoace de macar 2 cm si a
fost de acord, cu conditia ca, la 3 chistoace, sa-i dam la schimb o tigara, atunci cand
luam bursa. Ilie avea un mare talent – fuma chistocul pana la ultima foita de tutun,
folosind un bold.
Nu stiu din ce cauza, Tinte avea meciuri de “palmuit” cu Marcel Constantin,
care ii dadea palme usoare lui Tinte, dar acesta il lovea cat putea el de tare

Marcel ii povestise ceva din copilaria lui – era vorba de un berbec, pe care-l
chema cu un simplu strigat : “Beee!”, iar acesta venea imediat. De atunci, se strigau
intre ei numai cu apelativul “Beee!”, fiecare raspunzand automat in acelasi fel. Intr-
o zi, in amfiteatru, in timpul cursului de economie agrara, Tinte il provoaca pe

22
Marcel cu un “Beee” moderat ca intensitate, iar acesta din urma scapa un behait
hotarat. Profesorul, care a auzit, a spus :
- Ia sa vedem, mai copii, care si-a pierdut oile?
Cand jucau carti, septic sau saizeci si sase, iesea alta nebunie. Cand unul
castiga, lua cate o carte din pachetul de carti care nu intrau in joc. In felul asta, la
urma, isi numarau “victoriile”. Daca Marcel avea mai multe carti de castig, Tinte, in
momentul in care castiga si el, lua cartea de castig din gramada lui Marcel si, atunci
cand acesta isi dadea seama ca el nu mai are decat vreo 2 -3 carti drept victorie,
incepea scandalul:
- Unde sunt cartile mele, ma, ca aveam pe putin zece!
- Adica vrei sa spui ca ti le-am luat eu? Si fulgerator ii ardea o palma.
Si tin-te spectacol de palme!
Niciodata, niciunul nu se supara!

Tot in Piata Buzesti a facut Tinte o scena demna de almanah de umor. A

vazut un balbait incercand sa intrebe ceva pe un cetatean, insa cu serioase eforturi
de exprimare. Tinte l-a pandit pe balbait si s-a prefacut, cu mare talent, a fi
asisderea:
- Nnnnu vvvva sususupasuparati….reusind sa-l intrebe unde gaseste un
WC public. Era unul in Piata Matache. Balbaitul a inceput sa-i explice cum sa
ajunga, insa destul de greu…
Tinte continua sa se balbaie si-l intreaba;
- Ma ttu eesti bballbait sau ma innganni pa mmine? Omul s-a fastacit
saracul moment in care Tinte ma striga;
- - Mache vvvino mma incoace ccca assta mma innganna.Eu avansez pana
langa ei si intru in jocul lui Tinte.
- Dddece-l inngani mma nnenorrocitule ma balbai intentionat?
- Omul era asa de blocat ca nu mai putea sa balbie nimic,insa un om din
troleibuz intervine
- Mai neica,de unde a-ti aparut atitia balbaiti la un loc?
- Pai nu stiti ca in Buzesti este scoala de balbaiti ii raspunde Tinte fara sa se
mai balbaie,Evident ca omul a ramas masca iar cand am avansat spre usa sa ne dam
jos intervine si balbaitul autentic sa-i explice lui Tinte unde este wc-ul public.
- Mersi omule dar pana mi-ai explicat tu m-am pisat pe mine.!

Am sa abandonez povestirea vietii alaturi de Tinte, nu inainte de a mai

evoca o intamplare care pune in valoare imaginatia acestui omulet. Undeva in Piata
Matache, era un vanzator care se uita crucis. Tinte l-a pandit cand omul mergea spre
taraba si, prefacandu-se beat manga, s-a lovit de choir destul de tare :
- Mai betivule, de ce nu te uiti pe unde mergi?il apostrofeaza chiorul !
- Da’ tu de ce nu mergi pe unde te uiti? Ii replica Tinte !

Daca nu eram langa ei, iesea un mare scandal cu chiorul, care era destul de
bine facut.
Si iata-ne ajunsi, Dragalita Doamne, la sfarsitul anului trei, in vacanta plecand

23
pentru 45 de zile la Armata, intr-un regiment din Caransebes, unde urma sa
executam instructia de baza specifica armatei. Aici am fost dati pe mana unui
“caprar”, un oltean care tintea sa se intoarca acasa sergent. Saracul, nici nu stia ce
este acela student, dar stia la perfectie toate regulamentele militare. Nu am vazut
scena mai groteasca decat cea din ziua depunerii juramantului militar, cand am fost
liberi in oras. Seara , in unitate, un esalon de student beti, cu doua – trei exceptii,
incercau sa se alinieze pentru apelul de seara si nu reuseau. Noroc ca de noi
raspundea un colonel destept, ce s-a facut ca nu vede nimic si a dat ordinal “Toata
lumea la culcare”.
Intr-una din zile, caprarul care instruia grupa mea il roaga pe Tinte sa citeasca
un ordin de zi, la care Tinte replica :
- Nu prea stiu sa citesc, domn’caprar, ca si eu tot doua clase primare am!
Caprarul a sarit ca ars :
- Eu am cinci clase si poate ca aveam sapte, daca nu murea tata!
- Da ma dar tot bou ai ramas,boul bovis ala de balta cu coarnele mari.
- Saracul caprar nu mai stia cum sa iasa din incurcatura moment in care am
intervenit eu;
- Caporal comada la mine’’staga imprejur inainte mars’el executand
automat si iesind rezonabil dintr-o situatie dificila.

Pentru mine, caprarul a devenit uman si am uitat de mizeriile pe care ni le

facea. Tinte avea ce-avea cu el, asa ca, intr-o zi, in urma unui ordin primit, i-a dat o
replica grea:
- Du-te mai ghiolbane, mai avem 7 – 8 zile de armata si mi-e si frica sa ma
gandesc la ce o sa-ti fac eu tie!; cacaciosule!
Caporalul, intepat, incepe sa zbiere la Tinte :
- Culcat! Sus! Culcat! Sus!
Dupa vreo cinci ture de culcaturi, Tinte se ridica, se sterge tacticos si, in timp
ce caporalul continua sai ordone “culcat!”, Tinte scapa o replica mortala :
- Nu mai pot, ma, nu mai pot! Arde-te-ar focul sa te arda!
Va dati seama stupefactia caporalului si a noastra, care asistam la scena. Ca sa
iasa din situatie, am intervenit si eu si alti colegi :
- Are dreptate, arde-te-ar focul!
Caprarul s-a dus sa ne raporteze. Am facut trei zile de arest, dar ne racorisem.
Armata am facut-o in cei doi ani de studiu care au urmat. In fiecare sambata,
ne imbracam “soldati” si mergeam la cursurile militare. La sfarsitul facultatii, am
mai facut patru luni de armata, in care intra si un stagiu de vreo 40 de zile la o
unitate militara din teritoriu. Am fost la scoala de ofiteri de rezerva din Fagaras –
Brasov. Am fost primiti, imbaiati, despaducheati, ni s-au dat uniformele militare si
am fost cazati in dormitoare gigant cu paturi suprapuse. Ne-am asezat fiecare “pe
gasti”, in functie de legaturile personale. Eu, bineinteles, alaturi de Ilie Dogaru si,
pe patul de deasupra, Nae Lazarescu. La ora 5:30 a venit un maior care ne-a dat
desteptarea:
- Sculati, c-a venit laptareasa! A tipat el, sa se auda de la un capat la altul al
dormitorului. Imediat a venit replica lui Nae:

24
 - Sa lase laptele la usa si sa plece!
- Care esti ala care comenteaza?
- Eu! a recunoscut cinstit Nae. Pai ce sunt eu, bre, pasare de noapte, molie, sau
ce, de ma trezesti la ora asta?
Ce a urmat, nu mai are rost sa va povestesc, dar mai tarziu, Nae imi spune :
- Mai Mache, uite-asa se nasc criminalii!
- Nu inteleg, ce vrei sa zici?
- Pai daca aveam un topor dimineata, cand ne-a trezit maiorul, nu-i spargeam
capul?
Armata de la Fagaras nu a avut nimic special, dincolo de absurditatile
militariei. Cel mai plastic a caracterizat-o tot Nae, mai tarziu. Se zice ca , la o
aplicatie a armatelor Tratatului de la Varsovia, Brejnev si Ceausescu stateau in
fotolii, se uitau la aplicatiile militarilor si se contraziceau pe doctrina militara.
Brejnev sustinea ca ostasul trebuie sa gandeasca si pe urma sa execute ordinul , iar
Ceausescu sustinea contrariul, adica soldatul trebuie sa execute ordinal si apoi sa
gandeasca. Hotarat sa-l puna la punct pe conducatorul roman, Brejnev cheama un
sergent si-i da un ordin scurt :
- Aliosa, stii cine e in fata ta,?
- Cum sa nu stiu, e tovarasul Nicole Ceausescu, secretar general al Partidului
Comunist Roman!
- Bun, da-i imediat doua palme!
- Se poate, tovarase Brejnev, un amarat ca mine sa palmuiasca un sef de stat?
Eu caren-am acasa nici vaca ?
- Vezi, tovarase Ceausescu, daca Aliosa nu gandea inainte, incasai doua
palme, nu-i asa?
- Hm, ia stai putin… Mai Ioane ia vino, tu stii cine sta in fata ta, langa mine?
- Bineinteles ca stiu! Este tovarasul Brejnev, care este seful URSS.
- Bun. Arde-i doi pumni!
Ion isi pupa pumnii, dupa care il loveste cu toata puterea pe Brejnev, care se
prabuseste cu fotoliu cu tot. Dupa asta, Ion ramane pe ganduri.
- Vezi, tovarase Brejnev, intai a executat ordinal si acum se gandeste! La ce te
gandesti, Ioane?
- Pai, tovarase Ceausescu, ma gandesc sa-i dau si un picior in cur si nu stiu
cum sa fac, pentru ca s-a adezat iar pe fotoliu!!
Prezenta lui Nae Lazarescu nu a trecut neobservata in oraselul Fagaras, asa ca,
ceea ce a urmat, a fost de poveste. Nae a incropit cu ce avea o formatie de estrada si
a dat o serie de spectacole, atat in unitatea militara, cat si la casa de cultura din oras.
Asta ne-a eliberat intrucatva si pe noi din “stransura” armatei, pentru faptul ca
ieseam deseori in oras sa facem repetitii. Nae mai lua cu el si alti cativa colegi de
care spunea ca are nevoie, numai ca sa-i scoata si pe ei in afara unitatii. Asa aparut
in orchestra Mircea Sav, care asa de “perfect” se facea ca manuieste chitara sau
contrabasul, incat nimeni din sala nu ar fi putut sa-si dea seama ca el simuleaza.
Dupa fiecare spectacol, cel mai transpirat era el, pentru ca muncea serios si se
schimonosea pentru a-si arata autenticitatea.
Eu am ramas din scoala de la Fagaras cu o experienta cam neplacuta. Ma

25
combinasem cu o tipa care era secretara directorului general de la Combinatul
Chimic si avea destula influenta in oras. De cateva ori, l-a rugat pe director sa
intervina la Comandantul scolii sa ma invoiasca in oras, ceea ce se si intampla.
Numai ca, in loc sa revin la ora convenita, adica la 22:00, ajungeam cu o jumatate
de ora inainte de desteptare, sarind un geam din spatele cantinei unitatii. Am fost
prins am fost amenintat cu Tribunalul militar si, evident, cu puscaria. Cum-necum,
am scapat si n-am mai facut! Am fost repartizat pentru partea a doua a stagiului
miltar la unitatea de aviatie de la Ploiesti. Divizia I Aviatie Militara, unde am stat
40 de zile si unde am dus o viata de nabab. Seful de cadre al diviziei era colonelul
Mitrea, tatal lui Ioan Mitrea, colegul de la contabilitate. Omul asta a strans
personalul diviziei, m-a prezentat si a dat ordin sa fiu tratat ca un ofiter de rang
inalt, ceea ce, ulterior, s-a dovedit a fi extraordinar. Primeam cea mai buna
mancare, aveam camera mea separata, la capatul unei cladiri unde erau vestiare. In
acest “punct” de urmarire aeriana lucrau 500 de femei, care se dezbracau sa se
schimbe cand veneau la serviciu in cladirea in care eu aveam camera de cazare. Ce
s-a intamplat circa 40 de zile, va las sa ghiciti!

Pe parcursul armatei la Fagaras, mi se pare demn de a evoca inca doua

intamplari mai deosebite.
Prima este legata de relatia lui Ilie Dogaru cu Jeni, care, la randul ei, era
curtata de Tudorica Gheorghe. Intr-una din zile, primeste Ilie o scrisoare plina de
banalitati de la Jeni si -i arata plicul lui Tudorica. Acesta, saracul, ma intreaba:
- Mai Mache, este adevarat ca Jeni i-a scris lui Ilie?
- Da, dar de ce ma intrebi?
- Mai Mache, eu o plac pe fata asta si am intentii serioase Ilie se joaca doar,
spune-i s-o lase in pace!
Ii spun lui Ilie si chiar il rog s-o abandoneze pe fata in favoarea lui Tudorica.
Insa, olteanul, tot oltean…
- Ce sunt eu, mai, popa? S-o ia daca poate, ca eu nu i-o dau!
Cand a auzit Tudorica asa obraznicie, l-a amenintat cu bataia. Eu i-am atras
cinstit atentia ca, daca face asa ceva, intra in conflict cu mine si, destul de arogant,
i-am spus ca ii “dogesc” capul!
Nervos, Tudorica a sarit sa ma loveasca, crezand ca sunt suficienti cei 4 – 5
ani pe care-i avea in plus. L-am lovit cu capul, lovitura care l-a dat peste cap si a
cazut in pat, unde a ramas mai bine de o ora sa-si revina.
Ulterior, lucrand amandoi in Ploiesti si avand tangenta cu serviciul, ne
amuzam de fiecare data cand ne aminteam de aceasta intamplare.
In stanga mea, peste intervalul dintre paturi, se afla patul lui Filip Gheorghe.
Lazarescu, care ocupa patul de deasupra, se uita in patul lui Filip si-mi zicea :
- Mai Mache, oi fi eu urat, dar ia uita-te la Filip, ca-mi creste inima cand il
vad!
Nu era adevarat, Filip fiind un tip bine – brunet, creol, foarte reusit, dar Nae
“se juca”, spunea numai in bascalie.
Intr-una din zile, ii gasesc pe Nae si pe Ilie pe patul meu, masurandu-si
grosimea picioarelor cu o ata pe care o legau deasupra gleznei. Se contraziceau –

26
care dintre ei e mai rahitic – si m-au luat pe mine drept arbitru. Cinstit, Ilie era mai
“tebecist”, avand piciorul cu 1 – 2 mm. mai subtire, dar eu am declarat egalitate.
Cand am ramas cu Ilie, am primit reprosuri – omul se vroia castigator si eu nu i-am
dat dreptate.
- Ma, sa fii tu al dracului, sa-ti coaca tie genunchii daca ai fost corect?
- Ia taci tu si zi mersi ca nu am spus adevarul, ca tu esti mai rahitic decat Nae!
- Bine, Mache! O sa ti-o platesc eu tie!
- Hai, ia praf de mers din fata mea!Paparuda dracului\
Trebuie subliniat faptul ca toate dialogurile dintre noi erau presarate cu
remarci de genul acesta, insa niciunul nu se supara realmente. Eu obisnuiam sa ma
dau mult mai mare si mai destept decat eram. Stiam acest lucru, dar imi placea atat
de mult sa-i intarat, sa-i oftic! Cum sa nu faci rost de cateva injuraturi, cand ii
spuneam lui Micu Ionel, care ma apostrofa in genul “ Mai sunt doua zile pana la
examen si vad ca nu pui mana pe carte!” :
- Mai Mielule, eu invat in astea doua zile, cat inveti tu in douazeci! Cu mine te
compare tu?-
- Ma.la noi prostul satului era unu Mieluta al lui Turloi !
- Ptiu! Al dracului de prost si increzut ce esti!Stii ce esti tu ma,un
agarici,adica prostul satului !
- Pai mai Mielule, eu am minte sa va dau la toti si tot mie-mi ramane mai
multa!
De regula, intervenea Ilie si chiar ca asta ma punea la punct.
- Mai Mache, jagardeaua dracului ce esti, dupa ce ca Mielu iti da camasi si
costumul lui sa te duci la intalniri cu gagicile, asa vorbesti tu cu el, ghiolbane?
Prapaditule si saracia dracului ce esti tu!
- Mai Ilie, ai tu noroc a esti asa de prapadit si ca ai numai 13 kg., ca-ti umflam
rapid botul ala spurcat!
Discutia urma acest stil cam vulgar, timp in care Ilie reusea sa-si impuna
punctual de vedere si concluziona ca sunt un neispravit, care nu merita sa stea in ara
cu niste domni ca el si ca Mielu.
Adevarul era ca eu adaptam acest stil enervant, nu pentu ca as fi crezut cu
adevarat ca sunt destept, ci pentru ca asa ii intaratam la cearta. In fond, sunt convins
sincer ca eram o mediocritate “cu mot”, care se vroia mai mult decat este.raportat la
acele vremuri.Ca ulterior m-am ‘’desteptat’’si m-am instruit este alta problema. Era
un mod primitiv de autoincurajare. Au fost frecvente cazurile cand Mielu imi dadea
cea mai buna imbracaminte a sa, atunci cand trebuia sa ma duc la vreo sindrofie mai
cu staif, bineinteles abia dupa ce imi facea vreo doua ore instruire cum sa am grija
de costum, sa nu-l patez, sau, Doamne fereste, sa nu-l rup!

Mielu o placea (în tainã, binenţeles)de Nina Dincã , cea din formaţia celor 4
bucureştence ( Doina, Leanca, Nina şi Rori).
Mie mi-ea milã de el şi-l ajutam şi eu cum puteam, cel mai concret îl ascultam
atent:
- Mai Mielule ,daca esti indragostut de ea dece nu-i spui?
- Pai Mache eu n-o iubesc atat de mult !O plac dar nu in masura s-o vreau de
27
exemplu s-o iau de sotie! Cabd o fata o sa-mi placa cu adevarat o sa –mi fie sotie!
Pana nu gasesc fata asta nu ma insor si gata !
Sunt convins ca toatã generaţia noastrã a fost o generaţie crescutã cu educaţia
elementarã centratã pe câteva comandamente: sã nu furi, sã nu minţi sau sã nu fii
rãu. De fapt toata educaţia era era conceputã în aşa fel încât sã justifice sãrãcia şi
lipsurile mari cu care ne confruntam.
Cum altfel sã-mi explic eu spusele mamei (care era croitoreasã) atunci când,
de Paşte, ne fãcea pantalonaşi scurţi şi cãmãşi noi şi care ,cu o mãndrie
nedesimulatã, ne spunea : ,, De la mine mai puţin si de la Dumnezeu mai mult. “.
În treacãt fie spus, mama câştiga binişor din croitorealã(pe care o invatase la
pension unde facuse si ea doi ani) iar atunci cand voia sã fie mai cucoanã decât era
defapt, ,,franţuzea” unele expresii din care cea mai celebrã a rãmas : “ Uite ce-i,
madam Buciumeanu, o sã-ţi fac un comple deu-piez din douã piese. “ . As vrea sa
“desenez” ceva in amintirea mamei mele. Sunt convins ca nic-un cuvant din lume
nu incalzeste inima omului mai mult decat “mama”. Alaturi de ea am petrecut cele
mai frumoase primaveri din viata mea.
Iluzia traiului bun care ma aşteaptã cu “ braţele deschise”mi-a însoţit existenta
şi nu m-a parasit multa vreme. Dacã neajunsurile materiale le-am rezolvat, am fost
şi sunt copleşit de iluzia cã pentru noi, în general, va fi mai bine. Am trait, aşadar
toata viaţa cu iluzia deşartã cã, o data si o data, voi scãpa de lipsuri şi necazuri.
Şi cãnd nevoile şi grijile mã copleşeau, mã iluzionam cu gândul cã Dumnezeu
mã va ajuta sã câştig la loto. Începeam socoteala : dacã aş câştiga un million, ce aş
face? Îi cheltuiam in gând, prea repede şi reveneam cu pretenţiile deşarte. Milionul
ãsta de dolari nu-mi ajungea sã-mi satisfac toate dorinţele, aşa cã bun ar fi sã câştig
zece milioane. Sãrãcan de mine, oboseam socotind cele zece milioane şi adormeam
convins cã am rezolvat grijile materiale pe care le aveam.
Uneori mã întreb” oare ce fãceam eu fãrã iluzii?” . Cred cã aş fi avut o viaţã
searbãdã, fãrã ţeluri sau speranţã.
Atunci cãnd m-am maturizat, am relizat ca adevãrat din tot ce mi se întâmplã
nu este decât speranţa, vecina iluziei.
Toatã viaţa omul tânjeşte dupã fericire, pe care cei mai mulţi n-o pot deifini
clar. În fond, este vorba de o stare de comfort moral. Deci, dacã ai rezolvat
problema materialã, sau cum zice ţãranul “ ai toţi sacii în cãruţã” , nu mai ai aceste
griji. Şi dacã ai şi o armonie în familie, s-ar zice cã eşti fericit. Problema pleacã
totuşî de la starea materialã. Aici mentalitatea este la fel pe tot pãmâmntul: dacã ai
casã, vrei maşinã, dacã ai maşinã, vrei una mai scumpã, mai “ bazatã”. Dupã aia,
vrei sa-ţi iei o casã “ de odihnã”, pe care , daca o reuşeşti la munte, mai vrei una la
mare. Dupã aia, trebuie sa rezolvi copiii: cu casã, cu maşinã, cu casã de odihna
fiecare. Pe urma, vrei bani sa cãlãtoreşti, sa faci concedii in zone luxoase şi, în final,
sã ai suficienţi bani sa-ţi asiguri bãtraneţea fãrã sã faci un recul în nivelul de trai
avut. Dar cum sã faci toate astea, atunci când porneşti de la zero, când nu furi, nu
înşeli şi nici noroc n-ai ? A vãzut cineva vreodatã pe cineva realizãnd din muncã
cinstitã mai mult decât un trai decent? Unde-i ãla care din muncã cinstitã a fãcut
avere mare sau chiar una mai mica? Mergand pe aceastã “speculaţie”, rezultã cã
aria oamenilor cu adevãrat fericiţi este foarte limitatã. Uneori gândindu-mã la aceste

28
lucruri, am impesia cã un om simplu, de la ţarã, cu car si cãruţã, o gospodãrie
modestã şî cu trei- patru copii, angajaţi paznici sau lãcãtuşi, este un om fericit. În
universal lui, normal!
Întorcãndu-mã la întâmplãrile din studenţie, care de fapt sun scopul acestui
demers, am sã evoc câteva preocupãri ale grupului din care am fãcut parte şi la care
mã întorc obsesiv chiar şi acum , la bãtrâneţe. Eu am avut un tatã contabil de
meserie, cu trei clase la un liceu comercial, liceu abandonat premature din cauza
morţii tatãlui sãu, Costache Matache ( felcer de meserie şi posesorul unei averi
impresionante- pãmânt). A beneficiaţ de o instrucţie aleasã, din care a rãmas cu
dragostea pentru poezie, dragoste pe care ne-a insuflat-o şi nouã, copiiilor. Pe mine,
aceastã patimã a poeziei m-a lovit serios şi de multe ori in viaţã, m-a ajutat. Dau
câteva exemple: atunci când avem vreo supãrare pe tata, care nu ne lãsa sã plecãm
la scãldat sau la chermeze, ne chema şi ne spunea asa : “ Pe copil sã-l ţii în frâne, de
vrei om la toţi sã placã. Nu-l lãsa orice sã îngâne, nu-l lãsa orice sã facã. Nu-l lãsa
dupã voinţa-i unde vrea el sã se ducã, Din acelaşi lemn se face şi icoanã şi
mãciucã.”
Atunci când ne era greu sau ni se spãrgeau bocancii şî dacã îl rugam sa ne ia
alţii, ne “livra” imediat o poezie care suna aşa : “Cei ce se trudesc in viaţã şi mereu
comori adunã, Ca sã lase dupa moarte la copii o viaţã bunã, Din copiii lor fac
trântori care-şi vor muncii doar dinţii, Sã mãnânce toatã viaţa ceea ce au strâns
parinţii. “ . Evident cã, ascuţiţi la limbã cum eram, aveasm şi noi cuvintele cu noi :
Bine, bine, dar nu poţi scoate apa din bocanci cu poeziile tale. Aveam –cum
am spus- repartizati o pereche de bocanci care mi s-au rupt motiv pentru care i-am
cerut tatei 10 lei sa-i repar la un cizmar surdomut care stia carte si scria frumos.
Tata imi reproseaza ca am stat cu peria si crema pe bocanci si de-aia sau subtiat si s-
au rupt. Eu copil nepacatosit am raspuns automat;
Al dracului sa fiu daca le-am dat vreo-data!
Adica vrei sa zici ca poeziile matale imi repara mie pingelele de la bocanci ?
Atunci când fratele cel mare a încercat o micã “revoltã” , ameninţând cã, fiind
major, va pleca de acasã, s-a ales cu un vers : “ Nu zvârli cu piatra-n zidul de granit
a unui munte, Piatra se poate întoarce – glonţ-,in propria ta frunte”.
Am folosit , însã, toatã viaţa, învãţãtura pe care mi-a dat-o în privinţa
prietenilor tot cu un vers, cam stângaci, ce-i drept : “Prietenii ce te îmbie, Au cu
pepenii-n comun, Trebuie sã încerci o mie, Pânã gãseşti unul bun.”. Probabil cã o sã
fiu tentat sã revin pe aceste învãţãminte mai târziu.
Mã întorc, aşadar, tot la perioda de început a studenţiei, unde viaţa plinã de
lipsuri se manifesta în toatã splendoare mizeriei. Mai mulţi colegi care vindeau de
nevoie cartelele de masã, fãceau foamea ca vai de capul lor. Gãsisem o modalitate
buna de a pãcãli foamea. Cu puţinii bani pe care îi aveam, puneam câte un leu, pânã
strãngeam trei lei cu care cumpãram o pâine neagrã, mare, de douã kilograme, cu
doi lei. Şi cu un leu loam o sticlã de lapte bãtut. Cu o gurã de lapte şi cu douã
coltuce de pâine ne umflam burţiile “ ţambal” şi cu senzaţia de foame anihilatã,
adormeam fericiţi.
Acuma, pentru mine, care eram mai “mare” (adicã peste 80 de kilograme),
mâncarea de la cantina nu ma sãtura îndeajuns.Obisnuit ca la mama sa mananc pe

29
saturate mie cam toata perioada studentiei mi-a cam ghiortait matele de foame.
Fãceam şi eu ce puteam, adicã munceam prin garã, la descãrcat cartofi sau ciment şi
îmi mai completam necesarul de calorii. În anul doi, am cunoscut o fatã frumoasa,
care era fototmodel şi poza pentru revistele de modã ale cooperaţiei meşteşugãreşti.
Fata asta m-a acceptat, punându-mi unele condiţii de comportament. Era vorba de
faptul cã ea se întalnea cu diverşi bãrbaţi, de regulã strãini şi mai vârstinici, la care
eu nu trebuia sã protestez. Într-o zi, m-am pomenit cu ea la cãmin, în Occidentului,
solicitându-mi sã mergu cu ea la restaurant cu un tip care o aştepta cu maşina în
stradã. Urma ca eu sã-i spun respectivului ca eu sunt fratele ei. Aşa am procedat şi
am mâncat în seara aceea numai fripturi şi mici ca disperatul, de mi-a ajuns trei zile.
Aşa a început colaborarea mea cu Irina, în calitate de frate şi de devorator de
fripturi sau cârnaţi. I-am rãmas profund îndatorat şi la primul sau al doilea salariu
dupã terminarea facultãţii, am cãutat-o “chitit” sã-i cumpãr ceva, orice şi-ar dori.
Am gãsit-o mãritatã cu un colonel de securitate şi nu avea nevoie de nimic de la un
amãrãştean ca mine.
În cãminul din Occidentului, viaţa noastrã se consuma fie învãţâd, fie cititnd
beletristicã, dar de multe ori ocupându-ne de fel de fel de trãsnãi. Jucam 66, iar
miza era un bobârnc între ochi pe care îl primea cel care pierdea jocul. Când eu
pierdeam,Tinte mai mult se maimuţãrea, ameninţându-mã cu degetul mijlociu
fãcut arc şi ţipând, ca sã mã sperie :
- Auoleu, mi-e şi fricã sã mã gândesc cum o sã-ţî sparg eu ţie nasul! Şi iar
se vãita şi venea cu degetul ameninţãtor între ochii mei şi ,apoi, în loc sã mã
loveascã, iar se vãita cã îi e milã de mine.
Mã lovea el, dar sãracul nu avea forţa mea, care din 3-4 bobîrnace îi
provocam un ditamai cucuiul între ochi, moment în care sãrea Mielu pe mine:
- Se poate, mãi animalule, sã-l loveşti in halul ãsta? Uite ce i-ai fãcut,
nenorocitule!
La care Tinte, în loc sã-i mulţumeascã, îi zice:
- Ce te bagi tu, mã? Ce, joci tu?
Tinte era destul de “avariat” intre ochi unde ii aparuse un cucui cat o nuca
incat la un moment dat a inceput sa lacrimeze “pe bune” fara sa se prefaca !-
- Vezi ma prostule ce patesti daca te pui cu bivolul asta de Mache ?
- Mai Mielule eu plang pentruca mi-am adus aminte ca mi-a murit bunica
care m-a crescut !
- Cand a murit ma ?
- Acum cinspe ani a decedat mortal !
Evident ca Mielu se bloca, murmura cãteva cuvinte despre mama lui Tinte şî
ne lãsa în pace. Deşi Mielu impunea prin prezenţa lui de domn un respect în faţa
colegilor, pentru Tinte nu reprezenta decât un coleg bun de pãcãlit. Într-una din zile
vin acasã cu un ziar în mânã ( Informaţia Bucureştiului), pe care o cumpãra pentru
cã avea cuvinte încrucişate. Dezlegând careul, brusc ne întreabã:
- Bãi fraţilor, i-auzi ce zic ãştia aici? Cum se numeşte excremental de raţã?
Şi tace. Mielu intrevine şi zice el :
- Te pomeneşti ca nu ştii cã îi zice gãinaţ!
- Da, zice Tinte, da i-auzi tu, cum îi zice celui de caprã?

30
 - Evident, cãcãreazã, zice Mielu.
- Dar celui de vacã, zice Tinte.
- Balegã, mãi tãntãlãule, nici asta nu ştii?
- Mãi Mielule, ia zi tu când a trait Richard inimã de leu?
- Nu mai ştiu, zicea Mielu. Dupã care venea replica “mortalã” a lui Tinte:
- Pãi ce sã ştii tu! Vãz cã te pricepi numa’ la cãcaturi!
- Ma miram eu sa-ti fi disparut caretii,gargaunii sau sfurlingii din cap mai
Tinte !
Aşa se desfãşurau zilele noastre în cãminul studenţesc.
În anul doi, s-a ţinut un congres al PMR în care a vorbit Gheorghe Gheorghiu
Dej, cuvâtarea lui fiind preluatã la seminariile de economie politicã. În fapt, se citea
cuvântare, şi pentru cã era lungã rãu, fiecare citea cãte o paginã, dupã care pasa
ziarul colegului de alãturi, Plictisit de moarte, eu am adormit cu capul pe bancã, fãrã
sã realizez cã ziarul ajunsese la Tinte, cu care stãteam în bancã. Îmi arde un cot şi-
mi zice “ Hai, bã, citeşte cã ţi-a venit rândul!” , aratându-mi cu degetul unde
rãmãsese el cu cititul. Eu, mahmur de somn, citesc acolo unde nenorocitul îmi
arãtase cu degetul,’’ aplauze puternice’’ A fost râs general, pe care asistentul s-a
fãcut cã nu-l observa.
Când se apropia Crãciunul in decembrie, Tinte mã lãmureşte sã colindãm in
tramvai sau trolibuz când venim de la facultate; aşa cã începem colindarea la care s-
a ataşat şi Ilie Dogaru şi Michi Suciu. Dupã ce orãcãim noi “ Dã-i Domnu,
Doamne”, Tinte ia fesul în mânã şi începe sã strângã câştigul din om în om. De
regulã, îndemna cãlãtorii cu replica insolente, de genul “ Hai, coanã mare, pune mai
mult, cã vãz c-ai hainã de blanã” ; Atunci cãnd vedea unul dichisit la costum, îl
îndemna sã dea “ Hai,mã, nu fii milog, scoate mai mult, cã vãd cã ai costum de boer
mare! “.
O sã râdeţi, dar pânã la destinaţie, strângeam 7-8 lei, poate chiar mai mult,
care pentru noi înseamnau 3-4 pachete de ţigãri Carpaţi fãrã filtru.
În prima sesiune de examen la economie politicã, Tinte a picat. Când a ieşit
din salã, noi am tãbãrât pe el şi l-am întrebat ce a fãcut :
- Pãi ce sã fac, m-a picat, dã-l in p… mãsii! Profesorul Zaharia, care era la
uşã în spatele lui şi voia sã iasã la toaletã, l-a auzit. Cãnd picai examenul, nu-ţi
trecea nota în carnet. Aşadar, doamnul professor auzindu-l pe Tinte trimiţându-l la
origine, a procedat într-un fel în care ne-a demonstrat ce înseamnã un om de mare
spirit:
- Cãruntule, dã carnetul de note încoace!
- , Dom’ profesor, sã vedeţi cã…m-aţi picat!
- Lasã, mã, cã ştiu, lasã justificãrile şi dã carnetul!
Tinte, galben ca ceara, nu bãnuia ce îl aşteaptã, îi dã carnetul cu un rictus sau
mai degrabã un zâmbet ca mortul la lumânare. Profesorul îi ia carnetul, cere un
stilou şi pe canatul uşii îi trece în carnet nota 6.
- Ei, bãiatule, acuma ca ai luat examenul, ia de colea carnetul şi dute tu in
p… mãtii!!
Când mi-a venit şi mie rândul la examen, într-un moment de tãmpenie, mã
pune dracu’ sã-l întreb pe profesor:

31
 - Dom’ profesor, dacã lu’ Cãruntu’ i-aţi dat 6 pentru o înjurãturã nevinovatã,
cât imi puneţi mie pentru o înjurãturã adevaratã, d-aia ţigãneascã?
- Mãi, bãiatule, - zice profesorul- dacã tu crezi cã în loc de economie
politicã se dã examen de înjurãturi, ia mergi tu afarã şi dute in piaţa Matache
Mãcelaru, unde îţi poţi înjura toate neamurile, cã vãd cã te cheamã Matache!
Dupã ce s-a terminat ultimul ascultat din grupã, m-am dus spãşit în sala de
examen şi dupã ce mi-am cerut scuze, l-am rugat sã mã asculte. Cam deranjat de
faptul cã nu pleacã, mi-a mai dat o probã de elocinţã şi valoare, spunându-mi sã iau
loc, sã trag un billet şi sã-l scuz pentru cã şi el a fost nervos.
Mi-a picat celebra formula a circulaţiei banilor B-M-B la care am dat o
definiţie scoasã din tipar şi-am zis BANI-MARFA şi în loc sã zic bani, am zis
BANI MAU MULŢI. Profesorul se ridicã în picioare şi spune:
- Ia repeat,mã, ce ai zis, un pic mai clar!
- BANI-MARFA-BANI MAI MULŢI, zic eu.
- Uite, bãi Matache, eu nu-ţi port picã pentru obrãznicie, dar pentru chestia
asta cu bani mai mulţi, îţi dau 9! Ştii de ce? Pentru cã este corect şi logic ca al
doilea B din formulã sã fie mai mare- felicitãri!
Când am ieşit afarã nãuc, am dat nas în nas cu Tinte care mã aştepta şi care m-
a întrebat, evident, ce am fãcut. M-am uitat la uşã sã nu fie profesorul în spatele
meu şi i-am zis lui Tinte cã mi-a “mâncat” un punct, dã-l în p… mãsii.
- Cum, mã, ce notã ţi-a dat?
- 9, îi spun eu, în loc de 10, cât meritam!
- Ptiu, fir-ai al dracului de nemernic!! Voiai neapãrat 10, eh ?Adica noua nu-
i bun !
- Cum sã nu vreau, mã, Tinte când am fãcut cea mai mare inovaţie in
circulaţia baniilor şi i-am povestit chestia cu bani mai mulţi.
Un alt examen hilar pentru mine a fost cel se la Tehnologia Constructiilor
de Masini din anul doi. Tinte facuse “profesionala” si liceul la seral {pe intuneric
asa cum il ironizam noi} si s lucrat ca strungar la fabrica de armament de la Mija
localitate de langa Moreni de unde era Tinte. Ca fost strungar l-am rugat sa-mi
explice mai “babeste” componentele strungului.Atat i-a trebuit ca a inceput sa-mi
explice pasareste :
Ia fii atant gagiule ! Asta-i borstangarul iar asta firtanstaifarul,pe partea
astalalta ciusprengherul si sub el aici curlanderul si tot asa pe pasareasca lui a
continuat pana l-am oprit/
- Ce-ai ma te-a luat damblaua de vorbesti nemteste ?
- Nu ma prostovane, astea sunt denumirile nemtesti ale pieselor si daca le
bagi la debla il lasi cracanat pe Pumnea ! Acuma pricepi care-i purimspilul ?
- Ma ce-i ala ma borstangar ?
- Nici asta nu stii
La examen mi-a picat Masina de gaurit fixa insa eu “stramtorat” si cam pe
alaturi cu subiectul am inceput sa turui decrierea componentelor pe “nemteste” asa
cun ma invatase Tunte.,fiind convins ca profesorul n-are de unde sa stie ce zic eu, !
Ti-ai gasit ! D-l Pumnea stia nu numai denumiri;e nemtesti dar chiar stia nemteste !
- De unde stii tu ma expresiile astea pentruca exceptand “borstangarul” care

32
intamplator este un dispozitiv de gaurit care pe romaneste se numeste dorn sau
priboi restul subt bazaconii, ai inteles ? Ia mai bine deseneaza pe tabla o masina de
gaurit. M-am scremut eu ceva timp si am desenat ceva pe tabla.
- Mai baiatule ce-ai desenat tu acolo seamana mai degraba cu o vaca nu cu o
masina de gaurit !dar ca sa ne amuzam un ptc uite daca stii cum se zice la vaca in
nemteste treci !
Cava timp m-am scremut eu sa gasesc ceva si spasit raspund ‘Vacan”la care
d-l Pumnea imi da un raspuns scurt “Nix”
Examenul l-am luat cu 7 pentruca am raspuns binisor la alte intrebari iar cand
am iesit din clasa Tinte care ma astepta sa vada ce am facut am simtit nevoia sa ma
razbun un pic.
- Tinte ce sa fac ! Am ratat zecele la mustata desi cu ce mai invatat tu chiar
l-am lasat cracanat pe Pumnea !
- Pai cum ma asta nu stie denumirile nemtesti ?
- Dece ma ?
- Pentruca ce ti-am spus eu erau “barbiduci “!
- Carevrasazica ai vrut sa-ti bati joc de mine tu-ti cristosan matii ca ar trebui
sa-ti ard una in boten !
În multe situaţii, Nae, Ilie sau Tinte mã puneau în situaţii dificile, de cele mai
multe ori intenţionat, sau , câteodatã, din întãmplare. Aşa de exepmlu, ieşind de la o
reuniune cu dans de la AS, Nae şi Ilie se opresc în dreptul unui ins care se uita în
întuneric pe o fereastrã de la demisolul clãdirii AS-ului.
- Ia vezi, bre Ilie, la ce se uitã nea Ingineru’ ãsta?
Ilie se apleacã, se uitã, nu vede nimic şi zice:
- La televizor, Nae, e meci! Hai sã ne uitãm şi noi!
Se aplecã ei de o parte şi de alta a individului dupa carei omul se ridica,
ţinându-i de gâţ cu câte o mânã. În mod normal, eu luam o atitudine pasivã în
astefel de cazuri, lãsând omul sã-l strângã un pic de gat,Ma distram si eu asa incat
sa aprecieze si ei importanta prezentei mele mai ales ca dupa ce-i scoteam din
necaz ma luau la misto minimalizand contributia mea la rexolvarea necazului,
Când am vãzut cã déjà Nae şi Ilie horcãie, am intervenit brutal:
-Dã-le drumu’ , gagiule, cã-ţi rup mâna asta şi te bat cu ea!
Ii dau un branci puternic in urma caruia tipul a facut fortat 4 -5 pasi .
-Sari Ilie ca asta fuge! Unde te grabesti ma nenorocitule?
Asadar ii dai branci omului si pe urma il intrebi dece se grabeste?
Tipul, simiţind strânsura mea de cot, le-a dat drumul. În loc sã-şi vadã de
treabã şi sã plecãm, bãieţii care s-au simţit jigniţi şî cu spatele asigurat, au început
circul.
- Gagiule esti mancat !(,pentuca ei jucau un teatru perfect.)
- Auoleu, ţine-mã, Ilie, cã-i bag ãstuia mâna pe gât şi-l intorc pe dos.
Ilie s-a repezit la Nae, l-a luat în braţe şi a început sã strige:
-Lasã-l, Nae, nu mai fã încã o nenorocire, cã ştii cã a bia ai scãpat de puşcãrie
cu ãla din Buzeşti cãruia i-ai bãgat cuţitu’ în burtã!
- Nu pot, bã, îi mãnânc gãţii!
Omul, blocat complet, nu mai era în stare sã facã nici mãcar un pas.

33
 - Fugi, omule, cã asta e nervos rãu cu nervii şi face dracului vreo prostie!!
Tipul se cautã prin buzunare, probabil sã ne arate vreo legitimaţie de securist,
şi, nervos fiind, nu mai ştia în care buzunar o are. Ilie îi zice:
-Lasã, nene, cã te ajut eu! Şi bagã mâna într-un buzunar al pardesiului
individului, de unde o scoate cu câteva hârtii de zece lei. Îi trece peste barbã şi îi
zice tipului sã se care, declârandu-se satisfacut cu banii scoşi din buzunarul
omului.
La câteva zile, am luat bursa ( 30 lei) şi ne-am dus la cofetãria din blocul turn
din Piaţa Palatului. Eu am avut întodeauna aversiune faţã de orice fel de bãuturã
alcoolicã, aversiune pe care o am şi acum. Nu este nicio falã faptul cã eu nu am bãut
nimic niciodatã, cu excepţia a douã cazuri la care am sã revin dupã ce spun ce s-a
întâmplat la blocul turn.
Colegii au înceout sã mã ia la mişto cã nu pot bea nimic, iar eu, în nota în care
îi enervam de regula, respectiv grozaveala şi aroganţa am ripostat :
- Mã bãieţi, mã, ce eu sunt TBC-ist ca voi? Nu vedeţi cã toţi aveţi între 13 şi
40 de kilograme? Voi vã comparaţi cu mine, om de 85 de kilograme? Dacã vreau,
beau un litru de masticã! Am zis masticã pentru cã aflasem cã este o bãutura dulce
şî bãnuiam eu cã pot sã o înghit la o adicã. Ce mai dur , la deal, la vale, am bãut
câteva pahare de masticã ( cred cã vreo 300 de grame) şi în câteva minute am fost
beat coca. Simţind cã treaba se îngroaşã, am luat-o repede la picior spre cãmin.
Gaşca dupã mine ( adicã Nae, Ilie, Tinte, Mişu şi Michi Suciu) . Pe drum, Ilie si
Tinte fãcea figuri de maimuţã pe lângã mine, doar doar voi cãdea. N-am cãzut pânã
în curtea cãminului când ultimul lucru pe care mi-l amintesc e cã l-am lovit destul
de rãu pe Mişu. Evident cã am zãcut vreo douã zile, revenindu-mi destul de greu.
Dacã mai era nevoie, am cãpãtat convingerea cã pentru un om nu existã rãu mai
mare decât bãutura aloolicã. De altfel, practic s-a dovedit cã toate nenorocirile unui
om se trag în principal de la bãuturã (exceptând boala şi accidentul.). N-am
considerat şi nu consioder o virtute faptul cã nu bei nimic alcoolic. Cred cã oamenii
au nevoie moderatã de alcool , însã…fãrã mine!
Într-una din zile, îl iau pe Tinte cu mine, sã mergem la fratele meu, care era
student la “Construcţii “ sã luãm un pachet de alimente pe care îl adusese de acasã,
de la mama. Când am ajns la cãmindul din Tei, fratele meu nu ajnsese şi ca sã
pierdem vremea, am intrat în parcul Tei, unde ne-a atras atenţia un ţigãnuş de 8-10
ani, legat pe debarcader de un stâlp cu sfori. Ţigãnuşul plângea şi , dupã cum arãta,
se simţea rãu, afarã fiind foarte cald. Fãrã sã mã gândesc la repercursiuni, m-am dus
şi i-am dat drumul.
- De ce şi cine te-a legat aici, mã? îl întreb eu.
- Am doi fraţi mai mari şi m-au legat cã cicã sã mã cãlesc la soare.
- Mãi sã fie! M-am aşezat pe o bancã cu Tinte şi imediat au apãrut 3 ţigani
“zdrahoni “ care m-au întrebat cu permisiunea cui i-am dat drumul ţigãnuşului. Ce
s-o mai lungesc, s-a lãsat cu bãtaie!
Acuma, la pumni eram detsul de tare , aşa cã, deşi erau trei, i-am cam
deovedit. Mai ales cã de pe margine, Tinte îmi fãcea galerie.
- Fii atent în stânga, auloeu spatele!! Mamããã, i-a luat legãtura cu pãmântul!
Tinte, personal, nu putea sã mã ajute, dar când pãrea cã am câştigat meciul, ţiganii

34
au început sã rupã crãci din copaci şi sã mã loveascã cu ele. În câteva minute, cât a
mai durat lupta, m-au zdrenţuit serios pe mâini şi pe spianare. Noroc cã a apãrut
fratele meu, Nic, care fãcuse şi el box, la nivel destul de ridicat şi lupta s-a tranşat
repede, cu ţiganii în lac. Vreo zece zile am umbat cu bãşicile pe spate Ce sã mai zic
de Tinte? La întoarcere pe drum, m-a agasat cu replici de genul :
- Ptiuu, ce noroc pe ţiganii ãia cã nu m-am enervat eu, mamããããã! Atât le
trebuia sã mã atingã vreunu’ cu craca, cã îi aruncam pe toţî şpate în apã!
- Care şapte, mã, cã erau trei!
- Pãi tu i-ai vãzut pe cei cu care te-ai batut tu, nu şi e ãia pe care i-am pus eu
pe fugã!Ca tu stii ce-al dracu’ sunt cand ma inervez cu nervii capului!
- Du-te dracului de lãudãros! Puteai mãcar sã mã ajuţi şi sã dai cu pietre în
ei!
- Mamããã, ce deştept eşti! Pãi eu am fost campion la aruncat cu piatra!
Nemeream vrabia în copac la 50 de metri! Acuma cinstit Mache,cand am vazut
plutonul de tigani venind furiosi mi-am zis vorba turcului la belea ‘’pulerim-belerim
neica”” !
Şi uite aşa, cu toatã suferinţa mea, Tinte mi-a ridicat moraulul şi mi-a îndulcit
suferinţa.
În cãmin, la un moment dat, a început sã ne terorizeze un “psihopat”, care
dupã ora 23, când toatã lumea se culca, arunca de la etajul patru, sticle pline cu apã
în curtea înterioarã a cãminului, producând un zgomot asemanãtor unei grenade.
Dupã câteva zile de teroare, s-a gãsit agresorul la etajul patru, un tip din anul doi,
destul de violent. Eu şi Michi Suciu ne-am dus sã-l rugãm sã se potoleascã, pentru
cã puteam sã-l scoatem din cãmin poentru astfel de fapte teroriste. În loc sã discute
cu noi, a devenit violent şi a încercat sã ne dea cu forţa afarã. Dupã o “discuţie” cu
mine, pe limba lui, adicã care pe care, a cãpãtat trei zile termen sã se ducã la alt
cãmin, dac nu vrea “ discuţii” similare , se va muta el de bunãvoie. S-a mutat şi am
scãpat de el.
Aveam supervizor din partea decanatului pe marele profesor de Analizã
Mircea Cristea. La absolvirea facultãţii, profesorul a venit la cãmin, unde a discutat
cu noi mai bine de douã ore, discuţie in care mie mi-au crescut plãmânii. Asta
pentru cã profesorul mi-a mulţumit pentrui liniştea din cãmin şi pentru cã patru ani
nu am avut evenimente neplãcute. Când, surprins, l-am întrebat la ce se referã, am
constatat cã el ştia tot ce se întampla în cãmin. Dar sã-l lãsãm pe Tinte sã respire
şi sã trecem la Ilie Dogaru.
Adusesem de acasã un borcan de zece kilograme cu carne prãjitã, conservatã
în unturã, din care mâncam atunci când mã rãzbea foamea. Ilie pãzea borcanul ca pe
butelie, pentru cã mânca şi el. Într-o zi am venit cu juma’ de pâine şi am început sã
mãnânc, însã cum nu am gãsit la îndemânã o furculiţã, am luat carena din unturã cu
mâna. Când m-a vãzut Ilie cu mâna plinã de unturã, s-a enervast şi m-a lovit cu
sandaua în cap pânã când a rupt-o, lãsându-i pe cei din camera mascã. Eu am
mâncat in continuare ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic.
-Bã, boaitã, zice Tinte, de ce îl laşi mã sã rupã sandaua în capu’ tãu şi nu-i dai
una ?
- Bã, p-ãsta nu-l lovesc, pentru cã mi-e fricã sã nu-l omor. Si pe urma ce astea

35
au fost lovituri ca n-am simtit nimic bravam eu!
Primeam periodic de acasã lãzi cu fructe : struguri, cireşe , vişine, pe care un
frate mai mic, Costicã, mi le punea la tren şi eu mã duceam sã le iau din garã. Dupã
ce veneam cu lada la cãmin chemam şi alţi colegi la fructe, mai ales cã lada avea in
jur de 40 de kilograme. Ţi-ai gãsit! Tinte şi Ilie nu primeau pe nimeni, ca şi cum ar
fi fost cireşele lor, cu toate cã le explicam cã dupã 2-3 zile, cireşele se vor strica şi
ei nu au cum sã le mãnânce. Era apropae logic cã dupã ce mâncau 1-2 kilograme
fiecare, îi apucau “ intemperiile” şi fugeau toatã noaptea la toaletã. Tinte mai
comintea o mare “ aroganţã”, cu fantezia lui debordantã şî ocupa toaleta, fãcându-i
pe ceilalţi sã batã step-ul in faţa usii. Aveau un limbaj în asemenea situaţii de
nereprodus. Iatã câteve exemple de discuţii care pot fi cât de cât reproduse :
- Ia zi, mã, cum stai cu ramazanul?
- Tu nu vezi cã nu stau, cã sunt pe drum şi fac naveta la baie
- Lapovitã, nene!
-Ma Tinte cum ai facut de ti-a trecut brusc tusea de care nu mai scapai ?
- Ma eu n-am scapat de tuse dar de cand am mancat cirese nu mai am curaj !
Îmi cer scuze, dar credeţi-mã cã am fãcut eforturi sã fiu rezoabil sã nu spun
cum vorbeau de-adevãratelea!
- Ia zi, mã, tu ai tiriplic?
- Ce e ,mã, ãla triliplic?
- Lingura cu care tu mãnânci c…
Carnea prajita din borcanul cu untura uneori ii producea ‘jigaraie” la
stomac lui Tinte dupa care incepea cu ragaiala insotita de vaicareli caraghioase si nu
stiu cum dracului facea ca scotea un zgomot din interior asemanator ghiortaitului de
mate.Mananca ce mananca Tinte insa din cauza unturii i s-a facut greata si brusc a
taiat-o spre wc de unde a revenit vesel.Cand l-am intrebat ce a patit ne-a raspuns ca
i se facuse greata de untura si a trebuit sa vomita niste ‘’boratura’’ ca asa-i zice la
el.Dupa asta scoate din dulap o felie de cozonac sa-i ia greata-zicea el-
si ma intreaba daca vreau si eu din felia lui
-Ce sa-mi dai ma din firimitura aia , tu nu vezi ca are 3 cm?
-- Nu-i nimic Mache o facem mai mare si scoate din dulap un ochean pe care-l
adusese de acasa sa supravegheze piata Buzesti dar pe care-l folosea doar cand
trecea vre-o gagica misto.
Fantezia lui era debordanta si aproape ca nu era ocazie pe care sa n-o poceasca
el
Asa se exemplu in loc de prepelita zicea perpelita ,in loc se piscoturi zicea
pistocuri sau in loc de coropisnita.cioropisnita.Cand vobea de ‘’barbatia’’lui i se
adresa cu ‘’dom colonel’’iar la homosexualilor le zicea ‘’partari’’ sau ‘’indaratnici’’
- Dupã ce se potoleau, treceau la lucruri mai serioase – aşa ziceam noi- şi ne
provocau la lecţii de culturã generalã. Micul Ionel care fãcea caz de erudiţia sa,
clamând numãrul foarte mare de cãrţi citite, nu pierdea ocazia sã incerce sã ne punã
în inferioritate.
- Mãi, Mielule, Îi zic eu, cã ai citit foarte mult, înţeleg, dar cu ce ai rãmas
din ce ai citit?
- Uite, cu foarte multe Învãţãminte şi foarte multe poezii! Şi scoate din

36
dulapul lui o cãrţulie cu poezie de Esenin, din care începe sã-mi citeascã.
Adevãrul este cã Esenin sunã excepţional, chiar tradus în limba românã. Şi
dupã ce citeşte el vreo 2-3 poezii, mã întreabã:
- Mãi, Mache, tu ştii vreo poezie?
- Nu, spun eu simţiundu-mã profund jignit. Eu care ştiam poezii sã-i spun
pânã dimineaţa.
- Nici mãcar “Cãţeluş cu pãrul creţ”?
- Nici!
- Vãleu, nenicã, da’ ce pãinţi ai avut tu, mã, de nu te-au învãţat nici “ Raţã,
raţã, rãţişoarã” ?
- Ba m-a învãţat bunica un descântec!
- Ia zi-l, mã!
Îi pun mâna în cap şi încep :
- Doamne, Isuse Hristoase,
Curãţã-i gura de oase,
Şi capu’ de pãr,
Sã râzã dracu’ de el!
Şi lasã-i un smoc în varful capului
Acolo sã fie culcuşul dracului!
Stai aşa, nu te mişca, cã mei e, stai sã-mi aduc aminte! Incep o aiureala cam
asa: Din puloa nascut, in clate aruncat, la domnie ajuns de baba tuns calugaras ma
facui dupa care:
“ Unuma, dumuma, zaia,paia, hurduc-burduc, chicura-curcura, ţãcãlie-pãcãlie,
picior-labã, dã leacu’ la babã” şi imediat îi ard o palmã peste scãfârlie.
- Ce-ai, mã, eşti nebun, de ce dai?
- Pãi mãi Mielule, aşa se pecetluia descântecul, sã-şi facã efectul!
- Termina ma cu tampeniile astea cu duma huduma zoaia;;;si ce mai bati tu
campii! Eu chiar credeam ca stii vre-un descantec serios!
- Aaaa,pai stai neica sa-ti zic unul autentic tiganesc ! Ma apropii de el si
incep sa-l masez usor pe cap dupa care ii explic paralela dintre capul lui si
forma unui munte:
Avem aici un munte zic eu mangaindu-l pe cap sa zicem ca-i masivul
Paduchiosul, iar aici cobori pe Tampa dupa care mergi pe valea seaca zic
aratandu-i cerebelul!
In acest moment Mielu ma impinge trimitandu-ma la dracu.Dupa cateva zile
Mielu ma abordeaza si –mi spune ca dupa mascarada aia de descantec se simte
mult mai bine!
Adevãrul era altul! În familie, chiar avsesem o educaţie bazatã pe multa
poezie, Fratele bunicii , infirm din primul rãzboi modnial- cu un picior mai scurt cu
20 de centrimentri- mã instruia în toate problemele prin poezie şi astrologie.
Neavand proteza , mergea de parca cãlca înre-o groapã, aplecându-se la fiecare
pas în faţã.Nu intelegeam cum avea un picior mai scurt fara sa fie taiat de undeva,
Şi de mic m-a învãţat sã descifrez zodiile de pe bolta cereascã şi sã mã las fascinat
de puzdeia de stele de pe cer.L-am intrebat ale cui sunt stelele de pe cer iar cand el
mi-a spus ca ale oamenilor am crezut.Dealtfel am inteles ca fiecare om are steaua

37
lui !N-a putut sa-mi mai explice dece nu se impart stelele oamenilor ca tot el imi
spusese ca fiecare om are steaua lui.Multa vreme am crezut ca soarele rasare si
apune din pamant! Este drept cã mã învãţa denumirile populare ale constelaţiilor,
aşa încât constelaţiei Orion îi spunea “ Cuibul gãinuşii” şi mie mi se pãrea cea mai
frumoasã formaţie stelarã de pe cer. Şi-acuma privesc cerul uneori şi caut sã îmi
amintesc unde este plasatã cea mai mare stea “ Betelgeusa” , “ Lanţul Dragonului”,
“ Câinele Mare”, Steaua Polarã şi altele, constatãnd cã aşa ceva nu se uitã. El însãşi,
Moş Dinicã, pentru cã aşa îl chema, compunea versuri, ce-i drept stângace şî unoeri
penibile, dar toate aveau, un final, cu învãţãminte. Ce ziceţi de asta : “familia toatã,
fata cu o gãleatã in galeata peste şî trenul porneşte” şi tot aşa poezia descria exodul
unei familii refugiate din Basarabia. Avea şi sclipiri, nu-i vorbã, şi pe astea mai
rãsãrite, le ţin minte şi acum.Iatã o probã cu o estenţã onomatopeicã deoseb ‘’
Întrucât poezia este lungã o sã sãr şi o sã spun finalul :
‘’ Cu privirea-n gol rãmâne şi se opreşte moş Negarã
Gol în care amintirea doar te face sã rãmâi,
Şi cum ţine-n mâna stângã o rãchitã ca de cearã
Parca arde-o lumînare pentru dragostea dintîi. ‘’
L-am întrebat pe Moş Dinicã ce îmi dãduse multe cãrţi, dar şi un registrul cu
“producţiile “ lui :
- La ce-ţi foloseşte, moşule, sã ştii atâtea poezii ?
- Bãiatule, actorii învaţa poezii sã le recite pe scenã. Tu trebuie sã înveţi
poezii numai pentru tine, pentru frumuseţea lor, pentru sonoritatea lor şi sã extragi
din ele învãţãmintele care îţi vor folosi în viaţã.
- Care învãţãminte, moşule?
- Care? I-auzi!
“ Drumul ce pe culme suie şi acel ce duce-n vale
Nu sunt douã niciodatã, ci e tot aceiaşi cale.
Pe aceastã cale lungã-şi învârteşte lumea roata,
Cei aleşi merg înspre culme,
Iar la vale merge gloata.”
- Tare, nene, mai ai ?
- Pãi, am …cum sã n-am ?Uite:
“ Dacã am sta sã dãm cu pietre
În toţi câinii ce ne latrã
Pe-ale drumurilor laturi
N-ar rãmâne nicio piatrã. “
Asa m-am apucat sã notez zeci sau poate sute de “poezele” cu învãţãturi spuse
de Moş Dinicã, pe care nu ştiu de unde le scoate
Revenind la viaţa de student, la începutul anului III, Tine şi Mişu Hudrea
veneau de la garã spre cãmin, pe jos, fiecare cu câte o valiza mare in mânã. Tinte
avea o valizã din lemn mai mare ca el şi pe care o folosea împotriva lui Mişu sã
vedeţi cum :
-Iauite-te, Mişule, ce bloc au fãcut ãştia cât am fost noi în vacanţã!!
Atunci când Mişu se uita în sus “ la bloc”, Tinte îi plasa repede valizoiu’ de
lemn în faţã, de care Mişu se împedica şi cãdea lat pe trotuar.

38
 - Uitã-te, mãi belstematule, cã m-ai trântit de mã dor selele !
În faza urmãtoare, plasa valiza lângã Mişu, îi arãta altceva, şi in loc de valizã
(pe care Mişu o vedea în lateral) se aseza el ghemuit şi iar îl trântea. Pânã la urmã,
sãracul Mişu a trecut pe trotuarul celãlalt, bodogãnind. Ne-am instalat în camera
noastrã, 102, în aceiaşi formaţie, adicã Ilie, Tinte, Mielu şi eu, mai ales cã, într-un
fel sau altul devenisem dependenţi de aceastã formaţie. Eu nu mã puteam separa
nici mãcar de Mielu, care gãsea mereu la mine motvie de cicãnealã :Am intrat în
sesiune şi vãd cã nu vrei sã pui mâna pe carte! Ce-o sã faci la examen, mã
ameţitule?
Eu aveam stilul acela “obraznic” de a comite arogante prin replicile acide
date intenţionat , pentru cã în realitate eram cu totul altfel. Aşadar, imediat îi
aruncam o aroganţã:
- Pãi ce te pui tu cu mine la învãţãturã, mãi Mielule?Ti-am mai spus nu ?
- Adicã cum, mã, tu eşte mai deştept ca mine ?
- Adicã cã ( fãceam cacofonia intenţionat sã-l enervez), n-ai cum sã mã ajungi
tu pe mine la capacitatea de a învãţa. Mai exact., eu pot învãţa în 2 zile cât tine în
10, sã-ţi fie clar!
- I-auzi-l, mã, pe nesimţitu’ ãsta, mã face prost. Dacã sãrea Ilie pe mine, o lua
şi el :
- Pe ce te bazezi, mã nãrodule şi îngâmfatule ce eşti? Ce e altul mai prost ca
tine?
- Cum sã nu,mã? Tine, pe urmã tu, pe urmã Mielu şi peste voi toţi sunt eu!
- A,da, înseamnã cã peste toţi tu eşti cel mai prost! Pãi vezi cã ţi-ai dovedit
prostia interpretând invers?
- Nu tata eu sunt cel mai destept ,incerc eu sa ma apar.!
- Ptiuu, arde-de-ar focu’ de lãudãros şî de nemernic ce eşti! Globanul
dracului !
În acest mod, ajunsesem criteriu de comparaţie, astfel încât, atunci când
vreunul din colegi avea proasta inspiraţie sã facã vreo aroganţã, era taxat imediat:
- Şi tu umbli cu machisme?
Atunci când Tinte intra în “coliziune” cu cineva pe stradã ( ceea ce se întâmpla
destul de des), fãcea un teatru de toatã frumuseţea. Dincolo de faptul cã însoţea
cearta cu mare gãlãgie, îşi schimonosea faţa aşa de rãu încât pe cei mai mulţi, chiar
îi speria. Si-i punea pe fuga cu ragnetele si injuraturile lui.
- A aa plecati lasilor n-aveti curaj sa dati piept cu mine gloabele dracului !
- Cu cine te pui tu, mã ţãrãnoiule? Zicea Tinte cu ochii scosi din orbite ca te
tai si te dau la canal, nenorocitule! Tu-ti cerul mati de rapciuga !
Majoritatea dintre ei abandonau şî plecau însoţiti de strigãtele lui Tinte.
-Fugi, ai ? Aşa, laşule!
Dacã vreunul riposta şi , la rândul lui, îl ameninţa cu bãtaia, Tinte se replia:
- Hopa, ãsta nu se lasã pãcãlit! Mache, fã-te pe aproape, cã dau de belea!
Atunci când trecea pe lânã noi vreu individ grãbit, Tinte striga tare:
- Ia stai aşa, mã!
Dupã ce respectivul “punea frânã”, el se întorcea la mine şi contrinua, ţinâdu-
mã de guler, sã zicã tare:

39
 - Stai aşa,mã, ‘tu-ţi Cristoşii mãtii!
Şi-mi dãdea şi câte o palmã peste cap. Resepctivul,evident, îşi vedea de drum,
constatând cã nu lui i se ceruse sã stea, ci mie. Farsa lui Tinte reuşea întodeauna.
Am avut o secvenţa dupã care Tinte s-a ales cu un 44 în fund de la mine.
Despre ce a fost vorba : o doamnã mergea pe stradã cu un cãţeluş mic şi pufos
în lesã pe Kiseleff. În dreptul nostru, Tinte se preface cã se împiedicã, se
dezechilibreazã, cade ca din pod şi , în cãdere, îi arde un picior cãţeluşului, care
începe sã orãcãie. Evident, mişcarea a fost fãcutã sã fie cât mai autenticã şi sã nu
poatã fi acuzat cã a intenţionat sã loveascã cãţeluşul. Doamna a luat repede în braţe
cãţelul, sã-l potoleascã din schelãlãit, iar Tinte e început sã se vaite zgomotos cã şi-
a rupt un picior şi cotul şi chiar a început sã plângã. Tinte plangea la comandã şi
reuşea performanţa sã plângã cu un singur ochi dand drumul la lacrimã mai mare
sau mai mica, cum îi cereai. Ce sã mai facã femeia când a vãzut cã sãracul Tinte şi-
a ruput piciorul ; a plecat mângâind cãţeluşul. Eu ştiam cã ticãlosul de Tinte joacã
teatru! Mai ales ca s-a ridicat greu si a inceput sa schiopateze asa de convingator ca
mai mai tipa sa se intoarca sa-i dea ceva !
- Doamnã o apeleaza Tinte, tot Bubico îl cheamã?
- Nu, domnule, Lord îl cheamã!
- Aha! Da’ Patrocle nu-i puteai zice? Fiţi-ar a dracului potaia din cauza
cãreia mi-am rupt eu piciorul! Mai bine mi-ai da un ban ca n-am mancat de trei zile
zice el alegandu-se cu o suma frumusica
Dupã ce doamna a plecat, i-am repezit un 44 în fund lui Tinte, care încã se
ţinea de piciorul chipurile rupt.
- Mã, nenorocoitule, ce ai avut tu,mã, cu cãţeluşul ãla? bestie umanã ce
eşti…]
- Mache, nu te supãra, dar când l-am vãzut, am simţit nevoia sã joc fotbal cu
el.
Tu n-ai vazut ca semana leit cu o minge?
Ce comentarii sã mai faci! Acesta era Tinte
În vacanta anului I, dupã practica de la Ciorogârla, şi dupã 12 zile la mare, la
Costineşti, îmi mai rãmãsese douã luni şi jumã tate de vacanţã. În perioada asta am
reuşit sã mã angajez revizor contabil la Uniunea Raionalã a Cooperativelor de
consum din Buzãu, unde preşedinte era tov. Cucu Alexandru din Merei, care mã
cunoştea, fiind prieten cu tata. Tov. Cucu m-a dat pe mâna şefului serviciului C.F.I,
care imediat mi-a fãcut formele de angajare, cu 950 lei lunar. Nu ştiam nimic despre
ce trebuia sã fac, însã tov. Ilie seful serviciului m-a“ încredinţat” unui revizor mai
în vârstã, domnul Penu, cu un comportament efectiv de mare domn şi care era tatãl
marelui portat de handbal, Penu. Ca sã-mi fie mai uşoarã adaptarea la noua mea
condiţie, m-a luat cu el într-o comunã mai mare, Pogoanele, unde m-a instruit pe
viu “ cum se face” .Nu era nicio filozofie, aşa cã am învãţat repede “ baza”
meseriei. Astfel am plecat singur în controale pe teritoriul raionului Buzãu,
simţindu-mã un om repsectat şi important. Vorba lui O,Goga “Si m-am trezit ca
dintr-o dara imi zice lumea Dumneata” Fãceam pentru prima data în viaţa mea pe
şeful. Dupã feicare control, trebuia sã depun procesul verbal şi sã stau 2-3 zile la
sediu, timp în care şeful Ilie ma cheama la el şi-mi zice:

40
 - Uite ce este, studentule! Şi eu sunt student la ISE la finanţe în anul II LA
FF şi am o mare problemã…
- Ce problemã? Întreb eu.
- Nu cred cã pot sã trec examenul de matematica din anul II, întrucât sunt
botã, tabularasa! Aşa cã te rog frumos, sãptãmâna asta sã nu pleci din oraş, sã stai la
sediul central şi sã mã înveţi ceva matematicã. Examenul din anul II urma sã-l dea,
ca şi mine, tot cu prof. Radu, care ne preda Probabilistica. M-am strãduit 2-3 zile
sãl fac sã înţeleagã “factorialul” şi n-am reuşit nimic. Ce sã mã face eu, nene? Prof.
Radu era fost coleg de liceu şi prieten la cataramã cu un unchi de al meu( frate cu
tata )din Bucureşti, unde îl întânleam adesea. Aşadar, l-am pândit, m-am dus la
Unchiu’ şi l-am atacat frontal
- Dom’ profesor, eu am serviciu şi bara bara îi spun toatã povestea ,
rugându-l sã mã ajute, cã o sã fie şi ãsta recunoscãtor. Domunul Radu, care era
ţuicar de meserie, ştiind cã sunt din Buzãu şi cã am vie nobilã, face imedait “preţul”
- Mã, bãiatule, dacã omul tãu este boacã, sã vie cu cinci deca de ţuicã şi
cinci de vin! Dacã ştie câte ceva, aduce numa’ ţuica .
- Nu ştie nimic, dom’ profesor, aşa cã vine cu amândouã!
- S-a fãcut, numai sã vii cu 2 sãptãmâni înainte de examen cu el, sã-l
instruiesc!
Dom’ Ilie avea un autoturism Moschvici din ãla cutie de chibrituri, în care,
atunci când m-am uract şi eu o data, mi s-a pãrut de un lux exorbitant. I-am povestit
cum s-a aranjat examenul lui, a sãrit în sus de bucurie şi mai-mai cã nu-i venea sã
creadã cã a scãpat atât de ieftin.
- Mariane, hai sã pe pup! Am atãta vin şi ţuicã cã –l innec pe profesor!
Cu o sãptãmâna înainte de examen, merg la unchiul meu, se suie şî el în
Moscovici şi ne duce la prof. Radu., care tocmai servea o ţuicã fiartã. Profesorul îl
abordeazã frontal:
- Ai adus, mã, bãutura?
- Da, dom’ profseor, marfã antâia!
- Mã, da’ mi-a zis ãsta micu’ cã nu ştii nimic, cã eşti prost rãu!
- Aşa e dom’ profseor, nu ştiu nimic, sunt prost rãu!
- Bine, bã, uite cum facem: eu ştiam cã vii, aşa cã am cãutat un billet cu 3
subiecte şi pe care ţi le dau acum. Merge în camera unde avea biroul şi vine într-
adevãr cu un bilet, pe care i-l dã lui Ilie
- E, învaţã-l p-ãsta!
- Şi vin cu el aşa la examen?
- Ptiuu, ãsta chiar cã e prost!
- Ţi-l dau eu, mã nãrodule! Adicã vii la mine la catedrã, eu te invit sã tragi
un bilet, şi tu îl iei pe cel pe care ţi-l împing eu mai la mergine. Ai înţeles?
- Mã, tu ai maşinã s-au mi s-a pãrut mie? Te-am vãzut pe fereastrã dându-te
jos dintr-un Mosvici.
- E a mea, dom’ profesor.
- Excelent!
- In ziua examenului, vii la mine la ora 7 şi mã iei sã mã duci la institut, la
examen.

41
 - S-a fãcut, dom’ profesor!
Acu umreazã tragi-comedia! Se duce Ilie acasã la profesor la 7 fix, profesorul
coboarã şi-l opreşte în dreptul restaurantlui “Ambasador”, unde era un bufet anexã,
deschis de dimineaţã.pentru bastarcari.
- Ia opreşte,mã, şi dã-te jos, sã ne “încurajãm” cu un coniac! Şi se aşazã la o
masã prãpãditã şi începe sã bea. Dupã cea bea 3 toiuri de coniac, timp de aproape o
orã, îl intrebã pe cãt e ceasul şi dacã mai are timp.
- E déjà 8 şi 30, dom’ profesor şi cred cã ar fi cazul sã mergem , cã
întârziem, examenul fiind fixat la ora 8.
- Pãi tu azi ai examen, mã? Întrebã profesorul, uşor “ chitrofãnit”.
- Azi, dom’ profesor!
- Şi ce cauţi în restaurant, nenorocitule? Cã la 8 a început examenul scris
care se dã cu asistentul!
Pe vremea aceea, unii profesori dãdeau întâi un examen scris şi cine lua notã
de 8 sau mai mare nu mai intra la oral şi i se trecea nota obţinuta la scris. Dacã
studentul nu se mulţumea cu nota 8 sau 9, intra de bunã voie la oral, sã-si majoreze
nota. Sãracul Ilie, în pragul infarctului, nu ştia ce sã mai facã. Profesoril l-a liniştit
şi l-a chemat a doua zi sã dea examen cu altã grupã, nu înainte de a-l apostrofa:

- Mã, se vede cã eşti bãiat bun, da’ rãu e cã-ţi place bautura !
Intri cu noaptea-n cap in ‘’bodegi’’ de betivi !
A doua zi, la examen, s-a întamplat aşa cum a zis profesorul, aşa cã a ieşit din
salã, s-a retas într-un colţ şi mai bine de un sfert de orã s-a uitat buimac la nota din
carnet: nu-i venea sã creadã cã acolo scria nota 9. Urmarea a fost cã, dupã ce am
început cursurile anului urmãtor, m-a ţinut încã o lunã şi jumãtate, pe statele de
platã, dându-mi leafã degeaba 1400 de lei pe 45 de zile. Cu profesorul Radu am
paţit-o şi eu: nu m-am omorât eu cu învãţatul, dar matematica, în general, mi-a
plãcut, iar calculul probabilitãţilor, în special. În ziua examenului, intru în salã, iau
subiectul şi prof.Radu îmi pune mâna pe mâna mea şi-mi strecoarã un alt bilet. Aha,
zic eu,stiu ce vrea si iau ce mi-a dat profesorul. Subiectul l-am fãcut ireproşabil pe
tablã. Cât timp am rezolvat eu subictele la tablã, el nici nu m-a ascultat. A dialogat
în şoaptã cu asistentul. Termin eu, îi dau carnetul şi vãd cã îmi pune 8, deşi nu
greşisem nimic.

- Pãi, dom’ profesor, nu am fãcut nicio greşealã, de ce îmi puneţi 8? El,

sãracul, de bunã credinţã, era convins cã nu ştiu mare lucru şi, cã data fiind
prietenia lui cu unchiul meu, îmi face o favoare punându-mi 8. se uitã la tablã, vede
ultima parte a subiectelor şi-mi zice:
- La subiectele astea uşoare, cred eu cã n-ai greşit, da’ ia vezi mãtãluţã sã nu
încep eu acuma sã te plimb prin toatã materia şi sã vedem dacã mai rãmâi cu 8! Ei,
ce zici, facem chestia asta ? Ce sã mai zic, nu am zis nimic.
La matematica ,Tinte avea mari probleme vaitandu-se ca nu are cum sa treaca
de hopul asta si incepea pe un ton dramatic si cu lacrimi in ochi sa-si ia la revedere
de la mine. Eu il incurajam in nota obisnuita a discutiilor noastre;
- Pune mana pe carte ma putoarea dracului ! Incerca el saracul insa statea cu

42
cartea in fata si scotea tot timpul oftaturi sfasietoare.Dupa cateva zile imi spune
foarte vesel scalambaindu-se la mine ca i-a venit ideea cum sa treaca la
matematica,insa n-a vrut sa-mi spuna sa nu-i suflu eu ideea care sustinea el ca-i
geniala;
Cu trei zile inainte de examen s-a dus la alta grupa care dadea examen cu
prof.Radu si a aflat care din colegi a avut biletul 13 notindu-si subiectele ale caror
rezolvari le-a invatat pe de rost..S-a prezentat el la examen s-a apropiat timid si alb
ca varul cu o expresie de milog cum numai el stia s-o joace si trage usurel un bilet
pe care-l fileaza ca la poker,dupa care fulgerator amesteca biletul la loc in pachetul
de pe catedra,moment in care incepe sa-si scuipe in san sa-si faca cruce insotindu-si
dramoleta cu bolboroseli despre dracul si dumnezeu.Profesorul il intreaba stupefiat
ce are si daca este cazul sa cheme doctorul!
- Nu nimica dom profesor dar am tras biletul 13 si sant superstitios ca tata
este dascal la biserica!
- Ce vorbesti ma ce aici esti la piata?si incepe sa rasfoiasca teancul de bilete
pana-l gaseste pe nr 13 si-i atrage atentia lui Tinte ca el nu admite ca altii
schimbarea biletului asa ca’’ ori il iei ori te pic!’’
Tinte atat a asteptat si a luat nota 9 una dintre cele mai mari din toti cei 5 ani.
Culmea ridicolului este morala pe care d-l Radu i-a tras-o lui Tinte ;
- Vezi ma baiatule ca dracu nu-i asa de negru? Fii ma mai indraznet ca sa
reusesti in viata!Dupa ce a iesit din sala si-mi arata nota a inceput cu arogantelel
-Mai Mache,la valoarea mea nu cred ca mai este cazul sa stau de vorba cu
prapaditi ca tine pentruca ma tragi in jos in mocirla ta!
Eu care stiam cu cine stau de vorba si ca in general era destul de slabut la
invatatura nu intelegeam cum a reusit sa-l pacaleasca pe dl profesor!
M-am lamurit abia seara cand mi-a povestit ‘’schema’’si l-am felicitat pentru
ideia lui care a trebuit sa recunosc ca a fost geniala.
A incercat el si la examenul urmator cu prof,Topciu la evidentya bugetara dar
nu i-a mai mers, intrucat ia dat voie sa schimbe subiectul dupa un dialog spumos
- Ma Caruntule este dreptul tau sa schimbi biletul asa ca trage altul!
- Lasati d-le profesor ca daca soarta a fost sa ma nenorocesc cu 13 il iau si
gata!
- Nu baiatule ia alt bilet ca nu ne tocmim ca la piata!Mai mult de mila a luat un
5.

Dupã examenul de matematicã cu profesorul Radu, m-am întânlit cu o

prietenã, în anul V la filologie, ceva mai mare decât mine, prietenã cãreia îi datorez
foarte mult. De ce? Pãi m-a dus la Ateneul Român la o simfonie la care prin prim-
solist era Ion Voicu. Pe urmã, m-a dus la o opera şi, deşteptã cum era, m-a dus la
opera de Mozart- Rãpirea din Serai, ca sã mã microbizeze. Dar cel mai mult îi
datorez întrunirile la care mã ducea, cãrora li se zicea “ cenacluri” la care veneau
marii corifei ai literaturii şi cirticii , dar şi toate speranţele literaturii române. I-am
întâlnit acolo pe Nichita Stãnescu, Marin Sorescu, Ghoerghe Tomozei , dar mai ales
pe marelele George Cãlinescu. Când l-am auzit prima data pe G. Cãlinescu, am fost
un pic şocat de vocea lui piţigãiatã, cu cuvinte prelungite, aproape cântate. Dar,

43
Dumnezeule, cum vorbea! Te fascina, oricât de insensibil ai fi fost. Acolo citeau
poeziile în primã audiţie poeţii tineri şi eu mã strãduiam cât puteam sã reţin la prima
lecturã ceva, pentru cã multe din aceste poezii, nu erau publicate niciodatã. Am
reţinut câteva strofe rãzleţe, citite de Marin Sorescu, aşa cum ar fi:
“ Vremea trece şi in vreme
Fiecare ins se screme!
Şi mai rar câte-un dovleac
Dã cu pârţul peste veac.”
Sau:
“ Mãrirte, Doamne, cãtre tine,
Al feţei mele rît întorc
Şi-ntretãiatã-intre suspine
Îmi plâng durerea mea de porc. “
Eu cred ca fata asta s-a imprietenit cu mine in urma unui dialog avut la cateva
zile dupa ce ne-am cunoscut la bai la Sarata Monteoru.Am fost impresionat de
statura ei cu bustul dezvoltat,inalta si cu ochii verzi.Am intrebat-o daca ea crede in
dragoste la prima vedere! La care mi-a raspuns ca nu!
Dar in dragoste la a doua vedere crezi?
- Nici ,imi raspunde ea!
- Aha ,inseamna ca trebuie sa ne intalnim de 20 de ori si precis in dragoste
la a 20-a oara sper sa crezi! Chestia asta a facut-o sa rada si ce sa mai…..
Ea este tipa care mi-a zis intr-o imprejurare in care m-a mirosit ca mintisem
un vers teribil, citez’’ Ce frumos stii tu sa minti, mint si ochii tai cuminti !”
Unul din colegii din anul I dar care a abandonat dupa primul an a fost Andrei.
Colegul asta Andrei mi-a ramas in memorie prin cateva’’perle’’care chiar m-
au blocat. A facut o cerere de angajare pentru cateva ore pe un post de educator la o
scoala profesionala motivand ca nu are nici bursa nici bani.Pana aici nimic
deosebit,insa dupa ce a scris autobiografia ceruta la angajare si mi-a dat-o s-o citesc
am ramas masca!
Andrei cu un tupeu nemaipomenit scrisese ca tatal sau fusese coleg de partid si
de puscarie cu Gh.Gheorghiu-Dej,Gh.Apostol,Chivu Stoica si asa insirase jumatate
din biroul politic al cc-pcr/
- Mai Andrei, dar tatal tau ce a fost dea-devaratelea?
- Plugar,ma ce sa fie saracul ca nici nu stie sa scrie!
- Si nu ti-e frica sa nu te prinda securistii ?
- Nici vorba Mache,tu crezi ca pierd astia vremea cu un prapadit? Afla ca
am scris si in autobiografia depusa la dosarul de la admitere aceleasi minciuni! Cine
crezi tu ca are curaj sa se duca la Gheorghiu-Dej, sa-l intrebe daca a fost coleg cu
tata ?
- La o adicatelea am pregatita alta minciuna ca in conducerea pcr era unul
Andrei pe care-l facusem frate cu tata , si care era dintr-o comuna apropiata se satul
meu Oarba de Campie!
Altadata iesind cu el sa mergem la cinema fiecare cu prietena lui (Dealtfel
Andrei era un baiat inalt si frumusel) el se precipita si se ascunde repede pe un
hol.dupa un stalp din zona expozitiei Sala Dalas.

44
 - Ce-ai patit ma il intrebam noi ?
- L-am vazut pe tata iar cad l-am intrebat unde l-a vazut el ne-a aratat un
convoi oficial de masini spunandu-ne ca este in cea de a doua volga!
Prietena lui,s-a uitat la el ca la o mare minune insa pe mine m-a pufnit rasul
stiind ca nu este decat un circar.
Mã opresc nu înainte de a afrima- aşa cu mintea mea- cã aceşti oameni
profesorii , alãturi de oamenii de ştiinţã, au fost adevãraţii “ cãrãuşi”ai istoriei . Am
cãutat întodeauna sã îmi dau seama cine este omul mai semnificativ pentru români
şi-am fãcut comparaţii aiuristice de genul “ Mihai Viteazu sau Henry Coandã;
Ştefan cel Mare sau Brîncuşi” . Ştie cineva ( în afara cercetãtorilor istorici) cum o
ducea poporul pe vremea lui Mihai Viteazu sau Ştefac cel Mare ? Uite tot aşa, peste
cincizeci sau o sutã de ani, în faţa istoriei, Ceauşescu o sã aparã cel mai mare ctitor
de ţarã din istoria României, fãrã sã îi pese cuiva sau sã creadã cineva cã am fãcut
foamea. Asta e istoria!
Între examenele “ ratate”, nu am putut uita examenul la “ investiţii”, cu lector
Cezar Basno. Ne-a pus la toţi 5 de sus pânã jos Cred ca D-l Basno este precursorul
vestitului “acord global al lui Ceausescu !. Acest lucru a fost taxat de Nae
Lãzãrescu la banchetul de abslovire de la restaurantul din Herãstrãu, care a spus un
sketch în care s-a referit şi la examenul dat cu dl. Basno şi care , în linii mari,
spunea aşa : “ Rugãm corpul profesoral sã ne ierte pentru necazurile fãcute pe
timpul facultãţii, cã, vorba aia, în 5,6 sau 7 ani de facultate am mai fãcut şi noi
boroboaţe dând cu oiştea în gard, cu nuca în perete sau dând examen cu dl. Basno la
investiţii. “ Lectorul Basno, care era acolo, a râs sincer şi pentru asta a fost aplaudat.
Am mai avut examene “ aiurea” sau haioase. De ziua marelui profesor Milan
Popovici, am fost invitaţi eu, Nae, Ilie şi Tinte, ocazie cu care s-a râs cu lacrimi.
Imaginaţi-vã pe M. Popvici de 2 m, lângã Tinte de 1,50 m ( exact avea 1, 53 ),
jucând în horã unul lângã altul. Pe la ora 23, Tinte îi spune dl. Profesor cã a doua zi
trebuie sã dãm examenul cu dumnealui şi cã trebuie sã plecãm, fãcâd, bineînţeles,
pe puritanul.
- Şi ce crezi, mã, cã mai ai timp acu’ sã mai înveţi ceva pânã mâine?
- Nu, domnule profesor, dar dacã mâine nu iau nota 9 , pierd bursa.
Nenorocitul supralicitase.
- Bine, mã, o sã-ţi pun 9, eşti mulţumit?
A doua zi, nici nu l-a ascultat. A intrat Tinte, a luat biletul, l-a întrebat ce
subiect are şi i-a cerut carnetul fãrã sã-l asculte, i-a dat 9 şi l-a întrebat:
- Eşti mulţumit, Cãruntule? Vezi cã stai de vorbã cu un om serios?
- Treacã de la mine, dom’ profesor! Fie şi un lup mâncat de oaie.
- Pleacã din ochii mei, panarama ce eşti!
Când mi-a venit rândul mie, am avut un dialog cu Milan Popovici pe care n-
am cum sã-l uit :
- Tu ce notã vrei, mã? Cã lu’ Dogaru i-am dat 10, lu’ Nae 9, lu’ Tinte 9, asa
cã trebuie sã pun şi un 8,nu?
- Pãi, dom’ profesor, v-aţi gãsit sã faceţi dreptate cu cel mai amãrât dintr ei!
- Da’ ce, mã, eşti handicapat?
- Nu, dom’ profesor, dar fãrã 10 pierd bursa…

45
 - Nu ţine, cautã alt motiv, cã p-ãsta mi l-a “livrat” Cãruntu.
- N-am tatã, mint eu ca un mãgar, tata fiind sãnãtos tun.
- Bã, eu nu-nghit chestia asta, dar treacã de la mine.
În anul I, am dat douã examene de limbi strãine, adicã rusã şi englezã. Deşi în
programa şcolarã din clasa a IV-a pânã în anul II, am avut limba rusã, nu ştiamn
mare lucru, urînd din suflet aceastã limbã. Mi-a venit un subiect pe care trebuia sã-l
traduc din românã în rusã în care era vorba despre un om sãrac, prins în tramvai fãrã
bilet, moment în care “ homo sovieticus” de alãturi i-a bãgat douã ruble în
buzunarul sãracului, care a avut cu ce sã-şi plãteascã biletul. În momentul în care i-a
bãgat banii în buzunar, omul a fost surprins de un miliţian din mulţimea din
tramvai. Imedait miliţianul s-a lãmurit cã omul nu bãgase mâna în buzunar sã-i ia
bani, ci sã-i dea bani. Asta trebuia sã traduc eu. “ Miliţianul nu vãzuse aşa hoţ, care
sã bage bani în buzunarul altuia.” Eu, neştiind toate cuvintele, am tradus cam aşa “
Miliţioner ne navidel aşa julica sã bage ruca în carmanul altuia” . Am citit repede,
mâncand cuvintele româneşti şî apãsând pe cele ruseşti. Profesoara s-a prins, a râs şi
mi-a pus 5. Pentru cã nu a picat pe nimeni. Aşadar am luat examenul la “ accord
global”. Al doilea examen a fost la engleza, cu dna. Farca, care nu ne chema în
ordine alfabeticã, ci intra cine voia. Dodo Chiorpec mã convinsese sã intrãm
amândoi, ceea ce s-a şi întâmplat. Trage Dodo subiectul, trag şi eu şi începe Dodo:
bãjbâie el ceva jumãtate în englezã, jumãtate în românã, îi pune dna. Farca câreva
întrebãri în englezã şi… blocaj. În acest moment, Dodo scoate din buzunar nişte
hârtii şi pe un ton de cerşetor, începe spectacolul.
- Doamna profesoarã, eu am aici reţetele cu diagnosticele pe care le am în
ultimele 4 sãptãmâni fiind în spital cu bronşitã asmatoformã gravã. I-a mai înşirat şi
alte boli cu denumiri sofisticate ( ex. : gastroenterocolitã), apropae plângând,
reuşind s-o enerveze pe dna. Farca, care are o reacţie impervizibilã, ne ia carnetele
la toţi, ne upne 5, dupã care ne dã afarã, strigãnd dupã noi :
- Sã vã fie ruşine, leneşilor! Pe mine m-a dernajat, pentru cã ziceam eu cã
mãcar de şapte ştiam.
- Vezi, mã, Dodo, lute-ar dracu’ şi ţi-ar coace genunchii, din cauza ta am
pierdut eu 2 puncte la bursa!
- Bãi, Mache, ce-i-n mânã, nu-i minciunã!
Între examenele mai ciudate, a fost şi examenul la Drept din anul II, cu
profesor Stoia. Trag eu un subiect relativ uşor ( despre contractele comerciale),
turui 2 subiecte fãrã sã greşesc nimic şi la al 3 mã opresc. Nu-l citisem şi în loc sã
bãlmãjesc şi eu ceva acolo, mã pune dracu’ şi spun profesorului:
- Dom’ profesor, subiectu’ ãsta am impresia cã a fost printer ultimele dintre
subiectele dvstrã la care eu n-am fost, aşa cã nu am avut cum sã-l învãţ. Încã o data
s-a confirmat faptul cã pe prost nu trebuie sã-l cauţi, cã vine el singur. Aşadar
profesorul m-a fãcut cu ou şi cu otet, încât , la un moment dat,cand s-a ridicat de la
catedrã am crezut cã vine şi mã bate, aşa de furios era.
Mi-a pus un 6 în silã. Rememorând relaţiile noastre cu profesorii, n-ai cum sã
nu remarci calitatea extraordinarã a unor mari profesori pe care i-am avut. Am avut
ocazia şi în timpul şi dupã facultate, sã stau de vorbã cu prof. Alexandru Gheorghiu,
cel ce a conceput cea mai complexã şi completã carte din cei 5 ani de studiu, anume

46
“ Analiza economicã”. Era un om de o erudiţie extraordinarã şi când vorbea, te
fascina. Din aceiaşi categorie de erudiţi fãcea parte şi domunl “ Puchiţã”, decanul
nostru. Deşi era profesor de contabilitate, erudiţia lui depãşea cu mult cunoştinţele
economice. Chiar am fost martor la o discuţie amicalã între dl. Puchiţã şi un alt
mare profesor, Mircea Cristea şi am rãmas ca la dentist când i-am auzit vorbind
destul de calificat şi cu o sumedenie de amãnunte despre codurile lui Napoleon. Mie
mi-a plãcut mult prof. Mocanu care ne preda geografie cu atâta har, încât era
aproape imposibil sã n-ul asculţi cu mare atenţie. Şi câţi alţi mari profesori am
avut! Adevãraţi magiştri! Gândiţi-vã numai cum aceşti profesori au fost nevoiţi sã “
coteascã” adevãrata meserie spre o concepţie despre economie şi comerţ total
eronatã şi “pocitã”. Adicã între dogme şi comandamente care proslãveau
binefacerile socialismului ei, profesorii, ar trebui sã “ strecoare” adevãrata meserie
de economist. Majoritatea profesorilor aveau un deosebit simţ al umorului şi atunci
când prindeau o ocazie, nu scãpau prilejul de a emite câte o “perlã”. Când Tinte a
dat examenul la analizã economicã, prof. Mircea Cristea care l-a înlocuit pe prof.
Ghoerghiu. Picându-i un subievt foarte greu şi pentru a nu rata examenul, Tinte a
cerut profesorului sã-l lase sã schimbe biletul.
- Ştiţi, dom’ profesor, eu am muncit foarte mult pentru examenul ãsta şi nu
pot sã risc sã iau o notã proastã sau sã pic din cauza ghinionului pe care îl am sã
trag cel mai greu bilet.
- Ce vorbeşti, Franz? Dacã spui cã nu vrei sã iei notã proastã, nu vãd la ce
notã te gândeşti tu pentru cã 10 nu mai poţi lua dacã vrei sã schimbi biletul, aşa cã
te rog sã te gândeşti bine, pentru cã în momentul când schimbi subioectul, nu mai
poţi lua decât maxim 9.
- Tov. Profesor, mã mulţumesc şi cu 9 şi întinde carnetul chipurile sã-i punã
nota 9. Prof. Mircea Cristea îi ia carnetul şi în spune:
- Bãi, Cãruntule, la ce ploaie de 5-si 6 vãd eu în carnetul tãu, cred cã un 7 ar
fi aur pentru tine, nu-i aşa, ce zici ?
- Dom’ profesor, domnule, ce sã mai…fie şi un lup mâncat de oaie!
- Adicã zici cã e bun 7, ai ?
- Este, ce sã mai fac nazuri.
Un alt profesor l-ar fi pus repede la punct pe Tinte, însã M. Cristea era un tip
foarte evoluat şi a reacţionat ca un adevãrat profesor. O scenã asemãnãtoare s-a
produs la examenul de analizã, cu prof. Gheorghiu, în rolul principal fiind Ilie
Dogaru, care dupã ce i-a pus nota 10, l-a intebat:
- Ia zi, Dogarule, eşti multumit?
- Aşa şi aşa, dom’ profesor, dar treacã de la mine!
În primul an, am avut un coleg cu 6-7 ani mai mare c a noi, bucureştean, care
m-a rugat sã-l ajut şi pe el la matematicã, sã-l fac sã înţeleagã câte ceva. M-am dus
la el acasã, undeva în zona pieţei Amzei, unde am stat cu caietul şi stiloul în mânã
toatã nopatea, fiind prima şi ultima data când am luat cofeinã ca sã rãmân treaz. Eu
îi explicam problema şi-l întrebam dacã a înţeles, însã mi-am dat seama cã mintea
lui obosise, pentru cã pierduse complet contactul cu matematica. Dupã ce am plecat,
mi-a mulţumit încântat cã a rezolvat problema matematicii, nu înainte de a-mi oferi
o masã copioasã, ce consta în salam şî sarmale. În aceişi zi, s-a dus la Ilie Dogaru şi

47
l-a rugat:
- Bãi, Iliuţã, hai sã-mi arãţi şi mie ceva la mate, cã-s bute rãu!
- Pãi ştiu cã ai fãcut azi-noapte cu Mache.
- Da, mã, da’ n-am înţeles nimic! Mi-a explicat ceva ce nu înţeleg…
Imediat dupã primul an, colegul Rãdulescu, un om foarte plãcut, a abandonat.
- Mache, nu-i de mine, prea greu, tatã! Şi de atunci nu l-am mai vãzut
niciodatã.
Un alt coleg care a abandonat dupã primul an a fost Roşu Ion, care avea o
voinţã extraordinarã sã înveeţe, dar nu putea. Îl vedeam citind şi plângând.
- De ce plângi, mã Roşule, eşti muiere?
-Nu-nţeleg nimic din ce citesc, Mache, da’ nimic! Ce sã-i spun eu mamei dacã
rãmân repetent? Şi a plecat la o şcoalã tehnicã financiarã. Nici pe el nu l-am mai
vãzut niciodatã. În categoria abandonaţilor dupã primul an, se înscrie şi Andrei
Alexandru, care la lucrarea de control de la “ Istroia economiei naţionale” cu
rectorul Marin Lupu, a luat nota 9, cea mai mare din grupã. Profesorul Marin Lupu
avea acest obicei sã ne dea “ extemporale”, de care ţinea cont la examen, fãcând
media între extemporal şi nota de la oral. L-am întrebat pe Andrei cum de a luat 9 la
o materie aşa vastã şi grea.
- Fratele meu, îmi zice el, uite tu ai scris 4 pagini şi eu 9 pagini. Se
comparã?
- Mã, da’ ce ai scris tu aşa de mult?
Când mi-a dat lucararea şi am început sã citesc, nu mi-a venit sã cred. Nici
vorbã sã trateze subiectele. Ceea ce scrisese el era o aiurealã, o bãşcãlie
nemaipomenitã ceva de genul “ Când ţãranii din Transilvania au vãzut cã boierii nu
le mai dau mãlai, au început sã facã gât şi sã le dea cu mãciucile la scãfârlie
grofilor. Când nasoleala s-a adâncit, boierii au pus parul pe ţãrani şi i-a caftit de i-a
luat mama dracu’. “ Pe tonul ãsta a bãtut câmpii Andrei timp de zece pagini.
Profesoul a vãzut volumul extemporalului gras şi i-a pus 9 fãrã sã citeascã mãcar o
paginã din conţinut. Când a venit examenul oral, profesorul Marin Lupu a zâmbit
la Andrei vãzând ca are 9 la extemporal, lucru foarte rar pentru dânsul, care era ca
o statuie.
- Uite ce notã frumoasã ai, studentule! Hai sã vedem dacã 9 ãsta îl facem sau
nu un 10. Şi a început Andrei sã vorbeascã în acelaşi ton, debitând numai barbiduci.
- Producţia de sfeclã de zahãr a României a fost în anul 1939 de 13939277
tone, ai cea de floare soarelui de 896522 de tone. Mai putem evidenţia producţia de
ovâz de 1577212 tone şi cea de rapiţã de 772510 tone.
Profesoul s-a uitat ce s-a uitat la el, l-a mai ascultat câteva cifre, scoase ,
evident, din burtã şi l-a oprit.
- Mãi, bãiatule, tu vorbeşti frumos şi convingãtor, dar habar n-ai de cifre. Ce
cifre sunt astea care le debitezi tu?
- Alea din carte, dom’ profesor!
- Ce spui, Franz? Şi începe sã-i spunã cifrele corecte, foarte departe de cele
spuse de Andrei şi porbând cã dl. Profesor era foarte documenat în materie de istora
economiei naţionale. Extemporalul cu nota 9 era la profesor, fiind cerut la începutul
examenului ca probã la nota din registrul profesorului. Dl. Marin Lupu are

48
inspiraţia sã se uite în extemporal, mai ales cã devenise bãnuitor, constanând
catastrofele din acesta. Evident, l-a picat dar nu înainte de a-i trage o moralã
zdravãnã. Acolo s-a terminat aventura de stundet a lui Andrei.
Deasemena, în categoria examenelor haioase, a fost şi cel din anul I, când la
socialism ştiinţific, am dat examen cu Rodica… ( aia care-şi arãta pulpele
picioarelor rãnite în rãzboi) şi la care tot Andrei a rostit o frazã memorabilã :
- Doamnã profesoarã (deşi asta nu suporta apelativul domn sau doamnã),
mie mi-a picat un subiect despre imperialism.
- Foarte bine, ia sã auzim!
- Ce sã zic, tov. Profesoarã? Cã acest imperialism intrat în putrefacţie, pute
rãu de tot şi mie chiar îmi face scarba sã mai vorbesc despre el.
-Ascultã, tov. Student, nu ştiu dacã stãpâneşti subiectul, dar ai spus ceva care
mie-mi merge direct la sufelt, aşa cã ai nota 10 de la mine!
Aici i-a mers lui Andrei, dar cum sã treacã el de matematicã, statisticã etc,
deci materii bazate pe ştiinţe exacte ? Multe din examenele noastre se susţineau
într-o atmosferã tensionatã, în care predomina frica. Chiar şi cei mai buni la carte
dintre noi, aveam aerul acela de fricã nu pentru cã nu ştiam, ci pentru cã nu
cunoşteam modul în care se comportau examinatorii. Aveam tot timpul senzaţia cã
viaţa noastrã depinde de dispozitia in care se aflau examinatorii. Dar toţi suportam
acest supliciu în 2 sesiuni pe an, cu nãdejde cã va veni o vreme când vom fi
rãsplãtiţi cumva. Doamne, şi câte iluzii ne fãceam! Uneori, chiar nu ne dãdeam în
lãturi sã ne exprimãm dorinţele şi visele cu glas tare, în diverse ocazii. Ne
iluzionam cã vom scãpa de sãrãcie şi vom avea o viaţã îmbelşugatã. Sãracii de noi,
nu aveam cum sã ştim ce ne aşteaptã. Am terminat facultatea în anul în care a venit
la putere Ceauşescu şi sub el am trãit pânã ne-am apropiat de pensie. Ce ghinion
mai mare poate fi pentru o întregã generaţie condamnatã sã trãiascã într-un universe
concentrationar cea mai mare parte a vieţii. Şi atunci te întrebi unde începe şi unde
se sfârşeşte iluzia? Toatã copilãria şi toatã adolescenţa am trait-o la limita foamei şi
a sãrãciei vestimentare, aşa încât adevãrat din tot ce ni se întâmpla, nu era decât
speranţa. Doamne, si ce modeste vise aveam! Visele noastre nu îndrãzneau sã
treacã de asigurarea unui trai modest. Visai sã-ţi faci un culcuş “ al tãu’, dacã se
poate cu 3 camere, eventual o maşinã din categoria Trabant sau Mosvici, dar acest
lucru a apãrut dupã ce am trecut de 30 de ani. Şi te iluzionai cu nãdejdea cã odatã şi
odatã o sã fii şi tu cineva , o sã progresezi professional şi o sã ai leafa mare.
Aproape toatã viaţa (comunistã), am fost un “ cap de cãciulã” şi, conform
statisticilor am avut 0.3 case, 0.2 maşini, 0.8 biciclete, Asta revenea capului meu de
caciulã. Mai citeam în statistici cã mâncam 3,7 kg de carne/an , 2 paste de dinţi şi
50 kg de mãmãligã. Sãpunul nu figura în statistici. Un prieten hâtru mi-a explicat de
ce românii nu cumpãrã periuţe de dinţi, la care eu i-am rãspuns cã nu ştiu.
- Pãi pentru cã 50% din români nu se spalã pe dinţi.
- Bun, şi ãilalţi 50% de ce nu se spalã?
- Pãi, ãştia s-ar spãla,mã, dar nu mai au dinţi!
Am crezut cã o data scãpat de comunsim o sã mi se împlineascã bunã parte din
visurile tinereţii. Iluziile mele au rãmas intacte, lovite crunt de decepţii. Majoritatea
componenţiilor generaţiei noastre au rezolvat probelma materialã, dar n-au rezolvat

49
minimum de comfort moral pe care ţi-l asigurã o socitetate civilizatã.
Ajuns la varsta senectutii am constat cu amaraciune ca toata viata am trait de
azi pe maine avand de rezolvat o problema cu care am fost amenintat toata viata si
anume”asa cnu mai maerge!” Inca se la inceputul carierei auzeam frecvent la toate
sedintele(care constituiau modul de viata si comunicare din comunism)aaceast
fatalitate”asa nu mai merge!”.Vad ca si acum viata este guvernata de aceasta fraza
penibila pe care eu chiar o detest.
În clasele primare, venea la şcoalã un bãtrtân care ne “sporovãia” despre
cum o sã fie în comunism, aşa cum ştia el de la Stalin. Ulterior, aveam sã aflu cã
acest bãtrân Aricescu era unul din memebrii fondatori ai partidullui communist şi
un fruntaş communist. Îmbãtrânind, a eşuat în propaganda la nivelul pionierilor.
Dupã aceea, pânã am terminat facultatea, am ascultat fel de fel de pãreri asupra
modului în care trebuie construit socialismul. În “producţie”, pânã şi nea Titi de la
strungãrie îşi începea cuvântarea de la adunarea sindicatelor cu pãrerea lui despre
cum trebuie desãvârşit comunismul la locul lui de muncã. Noroc cã au apãrut “
tezele din aprilie” ale lui Ceauşescu şi nimeni nu şi-a mai dat cu presupusul. Toatã
lumea cita din “teze” care lanseaserã aceleaşi concepte, sub o formã mai ordonatã “
Construcţia Societãţii Socialiste Multilateral dezolvtate “. Noi fãceam haz de necaz,
aducând în discuţie când aveam ocazia despre poanta cu ţiganii. E drãguţã! A venit
ţiganul acasã mai tãrziu ca de obicei şi cãnd l-a întrebat balabusta unde dracu a fost,
a rãspuns cã la şcoala de partid. “ Cine dracu’ te-a chemat pe tine, un prãpãdit de
ţigan si ce ţi-a spus acolo?” “ Ne-a vorbit de bomba cu <<neuroni>> şi noua ordine
mondialã! “ “ Şi ce-i aia, mã, bombã cu neuroni?”
“ Fã, îţi explic sã înţelegi şi tu, cã eşti cam proastã. Cãnd dã ãia cu bomba asta,
dispai io şi rãmâne fasolea pe masã.” “ Aha, şi aia cum i-a zis a doua?” “ Noua
ordine mondialã e cã când o dã ãia rãmân eu şi dispare fasolea de pe masã.”Mai pe
limba ta astea sunt un fel de “SANCHI”LA TIGANI ! Acelaşi lucru l-am pãţit şi
dupã 1989. au trecut atâţia ani şi vedem aceiaşi “furnizori de idei şi dogme”, de data
asta despre cum se construieşte capitalismul. Şi pentru ca sã nu cad în pãcatul
politicii, am sã rezum pãreea mea prin câteva adevãruri care sunt lansate de un
anumit popor pe care vã las ã-l ghiciţi. Iatã:
“ De când e lumea şi pãmântul, deştepul promite şi prostul trage nãdejde.”
“ De când e lumea şi pãmãntul, deştepul învaţã din greşelilie prostului, iar
prostul din greşelile lui. “
“ De când e lumea şi pãmãntul, pe prost nu tre’ sã-l cauţi,ca vine el singur.”
“ De când e lumea şi pãmãntul, deşteptul trãieşte din prost şi prostul din
muncã.”
Restul politicii este vrãjealã sau mai dur spus “ spalã varzã”. Aşadar din
stãpâni ai iluziilor am devenit sclavi ai iluziilor şi , în final, oameni fãrã iluzii.
Întodeauna mi-a fost foarte greu sã fac o distincţie clarã între iluzie şi sperantã.
Adicã tot timpul m-am amãgit – de exemplu- cã sunt sãnãtos tun, pânã când m-am
îmbolnãvit şi am început sã sper cã mã fac bine. Legãtura nemijlocitã dintre iluzie şi
speranţã mi-a fãcut bine în multe momente din viaţã. Dacã cineva mã întrebã accum
cum stau cu iluziile, am pregãtit un rãspuns : mã iluzionez cu “minciuna” cã o sã
trãiesc peste 80 de ani şã-l prind şi eu pe Gligor Victor care peste 80 de ani ai lui e

50
mai sprinten ca mine. Şi care din aceastã generaţie nu are aceastã speranţã?
Viaţã noastrã în cãminul Occidentului, în anii terminali IV şi V s-a desfãşurat
în nota obişnuitã, cu bune şi rele, dar cu aceiaşi apucãturã de a ne turna unul altuia “
dulceaţã în bocanci” . Vioara I era, bineînţeles, Tinte şi deşi Ilie era la fel de hâtru,
începuse s-o facã pe “domnul”, dându-ne lecţii de comportament civic. De parcã nu
ne ajungea logoreea lui Micu Ionel… Aveam o pereche de dangareţi ( aşa le ziceam
la blugi) la care mi se stricase fermoarul-(ruginise)Atunci Tinte îmi atrage atenţia :

- Fii atent, gagiule, cã fermoarele astea la pantaloni sunt de 2 feluri.

- Şi care sunt alea?
- Pãi sunt proaste sã te pişi pe ele si proaste sa te pisi pe tine Se pare ca al
tau este din a doua categorie asa ca fa-ti nevoile de dimineţa înainte de a pleca
la facultate sã nu te apuce intemperiile pe drum. Într-una din dimineţile de
primavera, Tinte era vesel nevoie mare.si canta desi era complet afon asa incat mai
mult behaia.
- Ca eu te -am iubit, Paraschevo, ţi-am spus-o de o mie de ori şi drept
dovadã ţi-am adus grãmadã 10 buchete de flori” .
- Bãi, Mache, mã gândesc eu în mintea mea cã astãzi mi-ar prinde bine un
pui fript. Ce zici?
- Ai cãpiat? Pãi dacã ai bani de ce sã-i risipeşti pe un pui fript, cã e scump!
Ce “ o basculantã” de lapte bãtut nu e bun? (basculantã= sticla de lapte cu gât gros).
Şi mai lasã dracului puiu’ fript cã puiu’ ãsta mi-a “populat” visele toatã viaţa. Când
eram mici, puiul fript era visul nu numai al flãmânzilor, ci şi al oamenilor cu stare.
Dacã pãrinţii mergeau la o nuntã unde se dãdea la masã pui fripţi, în opinia lor,
nunta fusese princiara iar daca nu ordinarã. Dacã un frate mai mare spune cã pleacã
la oraaş la serviciu, mama i-o servea imediat “ Du-te cã te aşteaptã ãia cu pui fripţi!
“. Vecinul Lache Briceag avea un bãiat de 18-20 de ani care a plecat la o sondã din
Moreni, unde s-a fãcut trolist. Când l-a intrebat tata unde este bãitaul Ticã, Briceag
i-a zis la fel s-a dus la MORENI sa-i dea aia pui fripti, puiul fript reprezentand
visul oricarui nevoias Alt vecin care , avea o fatã, Cocuţa, urâtã şi otova de sus
pânã jos, motiv pentru care nu se maritase si ramasese fata batrana . A avut un
singur pretendent in toata viata ei , un vãduv bãtrân pe care îl chema Frunzescu.
Când a vãzut cãt de neroadã e Cocuţa şi cã n-are ce sã facã cu ea, omul a
abandonat.Practic abandonul mosului a fost determinat de discutia fata-n fata cu
Cocuta.Intrucat fata avea in vocabular doar putine cuvinte si acelea majoritar cu
mascari, parintii i-au atras atantia sa nu vorbeasca in prezenta mosului si sa nu
carecumva sa zica vre-o prostie ceeace ea a respectat pana cand l-a condus la
poarta. La poarta l-a intrebat daca pe cararea asta a venit si cand omul a confirmat
ea l-a intrebat daca pe la mijlocul razorului a dat peste un rahat mare . Mosul fistacit
confirma ca da,moment in care Cocuta cu un ton hotarat zice apasat’[MANDEA L-
A FACUT’ Ani de zile dupã aceea, când Cocuţa venea la noi la sapã şi dacã
strãnuta, imediat zicea” Frunzescu!”, adicã o pomenea Frunzescu peţitorul.
Am povestit aceastã întâmplare colegilor de liceu şi a ieşit o altã parascovenie:
Dacã vreunul din colegi strãnuta, se auzea în cor” Frunzescu”. Ne intrase în obicei
acest lucru, încãt şi profesorii ziceau o datã cu noi “ FRUNZESCU!”. Când fratele

51
meu mai mare a fãcut o investiţie majorã din salaraiul lui, cumpãrand un
magnetofon Tesla de ocazie, a venit acasã şi a trebuit sã-i explice vecinilor cum
“scula aia” putea reproduce tot ce zicea el. Briceag Gheorghe nu a crezut şi a fost
invintat sã-l testeze. S-a umflat în piept şi a zis “ Fã, bomaba dracului” şi când
spusele lui s-au reprodus, s-a închinat şi a plecat.
În primavara aceea, Tinte a mai fãcut una! Venind în troleibuz spre cãmin,
observã pe reverul hainei unui tip un fel de broşã sau insignã care reproducea un
ştiulete de porumb, moment în care îl mãnâncã limba, nu se poate abţine şi îl
întreabã pe om:
- Ia zi, bãdiţã, câte kile de proumb ai cultivat la hectar de ţi-au dat “
cocaraţia” asta ?
Omul se uiţa la el, întoarce reverul şi descoperão insignã care era legitimaţia
lui de controlor ITB. Si imediat ne-a cerut biletele pe care evident nu le aveam
Nu numai Tinte dar si eu am iesit sifonati din aceasta incurcatura lumea
tabarand pe noi fãcându-ne obraznici si hoţi.
- Veizi, mã Tinte, dacã eşti tâmpit, nu puteai sã-ţi vezi de treabã?luate-ar
dracu de secatura si zdreanta ce esti
Am ajuns in anul V, am fãcut practica la ITFS Iaşi şi gata, am dat examenul de
stat şi am fãcut banchetul la restaurantul din Herãstrãu. La banchet, am stat la o
masã cu Nae, Ilie, Tinte şi Dan Spãtaru, care venise cu noi sã cânte şi el ceva. Aici
am avut de rezolvat douã probelme “nasoale”. Prima a fost confictul provocat de
Nae, care voia sã-l batã pe Ilie aşa din senin. S-au potolit cu greu, dar numai dupã
ce l-am ameninţat cã-l arunc în apã. A doua problemã a provocat-o Dan Spãtaru,
cãruia îi cãzuse cu tronc o colegã “sexoasã”, aşa cã a invitat-o la dans, dupã ce s-a
antrenat şi s-a autoîmbãrbãtat spunandu-mi :.
- Mãi Mache, dacã eu nu plec cu gagica asta în seara asta, mor, mã sinucid!
- De ce, mã?
- Pãi tu nu vezi ce forme provocatoare are? A invitat-o la dans şi în timpul
dansului a ciupit-o de sâni, moment în care Vali a scos un sunet destul de ascuţit. În
momentul urmator, prietenul lui Vali, aşezat la o masã alãturatã, s-a ridicat, s-a dus
lângã Dan şi i-a aplicdat o loviturã gen “perversa de la târgul Ocna”, umflându-i un
ochi instantaneu. A venit Spãtaru la masã şi m-a întrebat dacã am vãzut cum i-a
plesnit ãla ochiul.
- Am vãzut, cum sã nu, dar tu ai început!
- Bã, tu tre’ sã mã ajuţi sã-l batem, sã mã rãzbun, ai auzit? Am uitat sã spun
cã omul era cât un dulap. Şi oricât de vioi şi macho m-aş fi dat “caroseria” tipului
m-a ţinut la distanţã. Dupã 5-10 minute, Vali şi prietenul ei au plecat, moment în
care Spãtaru sare ca ars de pe scaun şi începe sã ţipe la mine:
- Scoalã, bã, şi hai la el sã-i dãom 0moru ’ , cã uite-l pleacã! Dacã a vãzut cã
nu mã ridic, s-a dus la microfon şi a început sã strige de rãsuna tot Herãstrãul: fugi,
laşule, stai aşa dacã ai curaj! Omul nu l-a bãgat în seamã şi dus a fost. Ca sã scap de
reproşurile lui Dan, am minţit cã tipul mã bãtuse cu câteva luni înainte, fiind mult
mai tare ca mine.
- Aşa cã , Dane, ne snopea pe amândoi, cã omul e boxer de categoria grea. Şi
aşa s-a linistit Spãtaru. La abslovirea facultãţii, am provocat evenimentul cu

52
“cheia”, care ne-a aşezat ca generaţie distinctã în istoria ASE. Am plecat toţi de la
“pod-izvor” sau cum îi spuneam noi, Sorbona, cu o cheie mare pe care trebuia sã le-
o predãm simbolic anului IV care venea dupã noi. Am fãcut câteva popasuri la Cec,
la profesorul Milan Popovici, la Banca Naţionalã şi am traversat tot bulevardul
pânã în Piaţa Romanã, la ASE. Pe tot parcursul marşului nostru, am cântat “
Gaudeamus” şi am fost flancaţi pe trotuare de toatã armata de securişti din
Bucureşti. Se dãduse alarma pânã la cel mai înalt nivel cã s-au rãsculat studenţii şi
nu se ştiu ce vor, pentru cã zic intr-o limbã strãinã.un cantec frumos ! S-au facut
interpretari hilare ca ne-am dus la banca si vrem sã ni se dea bani din casa de bani a
bãncii sau cã vream elibererea din detenţie a cuiva anume. Am fost nominlizaţi 10
dintre noi, ca fiind instigatori, printr care : Ilie Dogaru, Iepure Adrian, Puiu Chiar,
Matache Marian şi alţii. Profesorul Ghoerghiu, care era prorector ne-a comunicat cã
suntem exmatriculaţi. Dupã ce securiştii s-au lãmurit cã nu a fost o revoltã şi dupã
ce situaţia a fost arbitrata personal de Ceauşescu, am fost lãsaţi în pace, scãpând la
mustaţã. Am plecat la armatã, la şcoala de ofiţeri în rezervã de la Fãgãras, dupã care
ne-am îndreptat feicare la locurile de muncã unde primisem repartiţie.
La armata la Fagaeas am plecat cu un tren de nuapte care a ajuns aproape de
miezul noptii, Dupa ce ne-am dat jos Nae de pe sdara vagonului a prelut comanda;
- Atentie comada la mine ! Fata la tren toata lumea ! Dupa ce ne-am intors
spre vagoane am asteptat sa vedem ce vrea Nae care dupa ce ne-a vazut
aliniari cu fata spre rotile trenului a dat comanda ;
- Pisareaaaa !
Am rãmas însã în suflet, dincolo de toate realizãrile şi nerelizãrile noastre cu
respectul şi recunoştiinţa faţã de întregul corp profesoral. Şi asta chiar dacã unii din
ei ne-au mai “ trânit” pe drept sau pe nedrept. Mult mai târziu, aveam sã fiu pus în
situaţia sã fac comparaţie între profesorii noştri şi cei veniţu mult mai târziu. Ocazia
mi-a fost datã prin anul 1993-1994 când un prieten, pescar de meserie, a venit la
mine sã-l ajut într-o problemã. Gheorghe are o fatã care fãcuse primul an la o
facultate particularã, care nu obţinuse acreditarea. Cineva îi fãcuse legãtura cu un
profesor, care era decan la o facultate acreditatã,si care putea sã aprope transferul
fetei contra unui ciubuc în bani cam mãricel pentru posibilitatile lui Ghoerghe. A
fãcut rost de bani şi a venit la mine sã-l ajut, el neavând curaj sã meargã singur la
decan.
- Pãi cu ce sã te ajut , mãi Gheorghe, ce sã pot face eu?
- Uite, eu m-am gândit sã mergi cu mine, pentru cã mie mi-e fricã. N-am stat
de vorbã în viaţa mea cu un decan şi mã tem sã nu ratez transferul fetei!
Frica lui nu prea avea temei pentruca in afara faptului da era un baiat desteptb
avea si o prezenta remarcabila.
Am ajuns cu el undeva pe Colentinei, am sunat la adresa de pe hârtie, şi ne-a
dechis un tip tuciuriu- cianurat.
- Cine sunteţi şi ce vreţi? ne întrebã el.
- În legãturã cu transferul unei fete despre care aţi vorbit cu domnul…
- Aha, da! Aţi adus banii? Ne întreabã el, fãrã sã pãrãseascã cadrul uşii.
- I-am adus! Scoate şi Gheorghe primele vorbe aproape şoptite. Eu eram
blocat de modul în care am fost abordaţi, aşa cã l-am întrebat:

53
 - Dvstrã sunteţi chiar decanul facultãţii…?
- Da, poftiţi înãuntru. Şi a luat-o înainte pe hol, spre sufragerie. Dupã câţiva
paşi scapã un “ vânt” zgomotos şi urât mirositor.
- Mãiculiţã, mama, dacã ãsta e decan, eu ce dracu oi fi? Şi imediat intru la
pãreri sã nu fie vreo capcanã şi sã caut certitudine cã TBC-istu ãsta e decan. Ne
invitã sã luãm loc, se aşazã şi pe el un fotoliu şi începe sã numere banii. Când
ajunge cu numãratul baniilor la jumãtatea fişicului, se ridicã pe o parte şi mai trage
un vânt şi mai zgomotos. În acest moment am încercat şi eu sã “produc” un vânt, pe
care plãnuisem sã mã ridic şi sã i-l trag în faţã. Nu am reuşit, spre profundul meu
regret, mai ales cã pânã am plecat, “decanul” ne-a mai fericit cu câteva pârţuri.
Aveam o problemã; îmi lipsea certitudinea cã omul ne rezolvã problema de
adevãratelea , aşa cã i-am cerut o carte de vizitã pe care mi-a dat-o şi pe care a doua
zi am verificat-o şi mi s-a confirmat cã omul era decanul. Am plecat de la el
“plouaţi” şi tãcuţi, cu inima îndoitã cã am rezolvat sau nu problema şi pe scãri,
Gheorghe îmi zice:
- Mãi, Mache, pentru mine decan era ceva ca un Dumnezeu, înţelegi.?
- Şi te-ai schimbat dupã ce ãsta ne-a ţinut în bãşini?
- Da! Pentru mine de azi înainte decanul este ceva ca un rahat, gata!
Problema lui, însã, s-a rezolvat. Aceastã întamplare mi-a readus în memorie
conduita ireproşabilã a profesorilor noştri. Adevãraţi!
M-aş mai referi în acest capitol la condiţiile pe care le-am avut în faculatate: în
primul rând în cãmin n-a fost rãu, însã am avut perioade când ne-au cam mâncat
plojniţele. De multe ori ne ieşeau pe gulerele cãmãşilor. Mâncare a fost bunã, dar ,
pentru unii mai solizi, insuficientã. Eram obligaţi sã luam notiţe, pentru cã aveam
prea puţine cãrţi şi cursuri tipãrite. În rest, ne-am mulţumit cu ce am avut. Încercând
sã concluzionez asupra acestui capitol din viaţa noastrã, constat cã încercare mea nu
poate în niciun caz sã dea vreun verdict. A fost bine, a fost rãu, a fost greu, a fost
uşort urât, a fost frumos. Hai sã ne orpim la aprecierea cã a fost frumos. Altminteri,
de ce ne-am întoarce aproape obsesiv la perioada stundeţiei? De ce am ţinut în
permanenţã legãtura cu unii colegi mai apropiaţi?
Au contat sau n-au contat ceva în viaţa noastrã amintirile?
Amintirile, acest impostor romantic, ca o plasã prin a cãrei ochiuri trece
speranţa, groaza şi însãşi viaţa, dând-o înapoi uitãrii şi transformând-o într-o
aventurã. Cred cã la nivelul amintirilor, fiecare dintre noi este un erou. Eşecul,
spreanţele zadarnice, cã ar exista o cale de întoarcere la tinereţe, refuzul de a
accepta îmbãtrânirea, impune ruptura de trecut. Dar cum s-o faci? Treaba aceasta
este ca butada aceea cu aurul. Adicã un om care avea bãiatul la studii la Paris de 7-8
ani il întreabã:
- Mã bãiete, ce tot faci tu de 7-8 ani la studii? Cã uite m-am gândit sã nu te
mai finanţez.
- Cum, tatã, ce fac , uite? Am fãcut o maşinã care produce aur din dovleci.
- E, hai cã-i bunã, s-o vãd şi pe asta! Bãiatul- deştept- pusese în maşinã o
bucatã de aur, aşa cã atunci când a pus dovleacul în maşinã şi-a învârtit de o
manievlã, pe partea celaltã a ieşit bucata de aur.
- Şi orice om poate sã fabrice aur cu mãgãuaia asta?

54
 - Da, dar nu funcţioneazã dacã atunci când te apropii de ea te gândeşti la
crocodili. Zis şi fãcut! Omul îi dã bani sã plece la Paris şi dupã 2-3 sãptãmâni îi
scrie : “ Bãiatule, vino şi ia înapoi maşinãria asta, pentru cã nu mã pot apropia de
ea fãrã sã-mi vinã în minte afurisiţii ãia de crocodili! Aşa şi cu noi,nu? Cum
vedeam sau întâlnim vreun coleg, automat ne vin în minte “crocodilii” studenţiei.
Toţi am constatat cã începuturile de viaţã sunt grele rãu. Inocenţa începtului s-a
lovit de realitatea crudã care ne-a adus repede cu picioarele pe pãmânt. Din stãpânii
iluziilor, am devenit repede sclavii iluziilor. Prima lecţie de viaţã pe care am primit-
o “în producţie”, a fost legatã de dreptate. Eu credeam cã dacã am dreptate, am şi
gata! Am învãţat repede pe propria-mi piele cã dreptatea nu-ţi ajutã mai la nimic
dacã nu este dublatã şi de putere. Pentru cã dacã dreptatea poate fi comentatã,
puterea , însã, nu! Şi dacã niciodatã dreptatea nu se transformã în putere,
întodeauna puterea se transformã în dreptate. Aşa încât am vãzut cã decât sã ai
dreptate şi sã n-ai puetere, mai bine sa ai putere şi, în mod natural, sã vinã şi
dreptatea. Am aplicat aceastã teorie cu bunul meu prieten, Gligor Victor, când l-am
adus la mine la întreprindere. Conducea un service foarte important, “ Organizare şi
Salarizare”, poziţie în care deseori avea nevoie, pentru unele decizii, de aprobarea
mea. Şi eu luam o decizie bunã sau rea! El venea cu o falcã in cer şi
una în pãmânt şi mã întreba de ce am aprobat “porcãria aia”.daca nu era pe placul
lui. .
- Ştii de ce am aprobat-o, bâtrâne? Pentru cã eu sunt mai mare ca tine! La
asemenea aroganta , bãtrânul fãcea mãrunt din buze şi ieşea trântindu-mi uşa. Din
punctul meu de vedere, putea sã-mi şî spargã geamurile, cã tot nu-i fãceam nimic.
Alteori bâtrânul mã ameninţa cu “ gura lumii”.
- Mã, vorbeşte lumea cã umbli cu Carmen şi o sã afle nevastã-ta şi vezi tu pe
dracu!
- Auzi , ma ‘’lesi’’ cu ce zice lumea ?
- Pãi, mã bãtrâne, ce am eu cu lumea, mã? Dã-o în scaieţi de lume, cã nu-mi
dã niciunul nici-o pâine degeaba!Si pe urma ce am eu cu lumea tu-o-n cur de lume
vorba lui Gurgu
- Cum, mã sã nu-ţi pese, nesimţitule? Aici iar îl plezneam cu o aroganţa,
pentru cã ştiam cã se enerveazã rãu.
- Bãi, bãi, bãi, tov. Gligor, ia vezi cum vorbeşti cu mine cã s-ar putea sã mã
superi! Dumnezeule, ce înjurãturi cred cã-mi trãgea bãtrânul în gând, dar , obligat
de împrejurãri,. trebuia sã tacã. Gligor avea obiceiul sa se strambe cand semna
ceva ,rotind pixul deasupra locului unde trebuia sa semneze de trei patru ori in
acelasi timp strangand buzele si miscandu-le in cerc odata cu simularea semnaturii/
Eu care asistam si ma delectam privindul, strigam brusc “acuma” deranjand-ul !
- Sa-ti mai spun ceva batrane ce zice vulpea despre gura lumii “ De mine
cine s-agaţã, poa’ sã mã şi batã, numa’ sã nu fiu de faţã.”A iesit trantindu-mi usa
maimai s-o scoata din titini si suierand printre dinti ca ma tin numai de golanii si
ordinarii. Adevãrul era cã bãtrânul Gligor era un profesionist de primã mânã şi a
condus cele mai grele probleme din uzinã. Tot eu l-am fãcut Inspector în direcţia
muncii, unde a ajuns director economic.
Mai toate colegele noastre erau frumoase si curtate de baeti

55
In grupa mea se remarcau prin frumusete mai multe fete si asi da exemplu pe Vali
Antohi cu ochi migdalati, chiar asiatici cu un comportament exemplar, pe urma
Nini Mironov,inalta supla cu un corp de manechin, Bica Mariana permanent
bronzata cu un tonus psihic deosebit vesnic zambitoare si comunicativa.Curios este
faptul ca desi toate il aveau pe acel ceva care in jargon de cartier ar fi ‘’suiete pe
mine’’nu au fost atacate de noi astia care ne dadeam mari gagicari un fel de
‘’macho’’ autohton. Eu unul nu-mi explic dece nu am pus ‘’piedica’’ niciunei
colege de grupa desi aveam ‘’scheme’’ suficiente din care nu lipseau experienta si
tupeul.
Lasa ca nici ele nu ne-au incurajat pastrand o distanta fara rost.
In seria noastra de 4 grupe se distingeau cateva dar mai ales un grup de 4
bucurestence adica Nina, Leanca, Doina si Tori,botezate de noi ‘’grupul celor 4
gratii’’.
Multe din colegele noastre erau in centrul atentiei prin frumusetea lor asa cum
sunt, Mioara Cioaca, Doina Urdea, Violeta Vasilescu, Irinel Diaconu, Nina
Dinca,Doina Antonovici, Victorita Manole si multe altele. Ar fi o mare greseala
portretizarea colegilor pe criterii pur estetice din cauza subiectivismului natural
omenesc al oricaruia dar si adevarului neindoielnic ca toate colegele au avut un
comportament modest, fara excese comportamentale sau vestimentare si pot
spune ca niciuna nu a iesit strident din rand.
Asa cum eram cam toti niste copii amarati, saracuti,fetele sufereau mai mult ca
noi baietii care al o ‘’adica’’ suportam mult mai usor traiul cu petice-n fund.Marieta
Antonescu saraca nici nu avea curaj sa se intalneasca cu baieti motiv pentru care o
amenintam ca o sa ramana fata batrana. Ma ajunge din urma in drum spre facultate
pe Pod Izvor si gafaind imi spune;
- Aoleu ce bine ca te vad Mache, te rog uita-te in spate la tipul ala tuciuriu,il
vezi ?
- Il vad si care-i problema ?
- Afla ca de cand am coborat din troleu s-a tinut la doi pasi in spatele meu si
mi-a propus tot felul de mascari pe care nu le-am auzit in viata mea de am crezut ca
fac infarct de frica!
- Marieto, eu pot sa-l inscriu la alergari imediat dar esti sigura ca vrei asta ?
Eu in locul tau m-as mai gandi pentuca nu stiu daca mai da asa noroc peste tine!
- Adica tu in loc sa zici bogdaproste faci nazuri ? Hai mai bine sa-l
cunoastem, si ma intorc la tuciuriu si-l invit pe limba lui;
- Alorde praleo!
Tuciuriul m-a masurat si a taiat-o!
- Vezu colega ce ocazie ai scapat ?
Acuma, m-am gândit sã încerc o prezentare a colegilor de la finanţe, aşa cum
i-am vãzut noi fãrã pretenţia de a fi obiectivi. O sã-i“discutãm:, vorba olteanului în
ordine alfabeticã şi o sã adãugãm şi alţi colegi de la contabilitate pe care am putut
sã-i cunoaşteam mai bine. Am sã încerc sã subliniez calitatea deosebitã a acestei
generaţii, printre cele mai reuştie, aşa cum au spus toţi marii noştri profesori, fãrã sã
am pretenţia cã voi fi obiectiv. Aşadar, cum cred eu cã au fost colegii mei mai
apropiaţi cu care am reuşit sã comunic şi pe care i-am cunoscut mai mult sau mai

56
puţin.
Catalogul grupei era deschis de Vali Antohi care. era cu 2 ani mai mare ca
noi, cei nãscuţi în 1942 şi care urmasem drumul învãţãturii fãrã întrerupere. Vali era
o fatã frumoasã, cu ochii “Asiatici” şi bine- facutã, aşadar” sexoasã”, cu un
comportament cuminte şi fãrã sã deranjeze pe cineva. Fãrã excentricitãţi
vestimentare sau de comportament, nici acum nu-mi explic de ce niciun coleg “ nu
i-a pus piedicã”, deşi era frumoasã, si cred cã nu avea acel ceva pentru o femeie
care, în traducere de cartier, ar fi “ nu-l avea pe suie-te pe mine” . Cred cã aerul ei
serios a ţinut un pic la distanţã bãieţii. Era genul de om care trecea nebservat şi
cãruia nu-i plãcea sã facã valuri. Realizatã professional, cu familie şi copii, s-a
stabilit dupã facultate în oraşul Târgovişte, unde trãieşte şi în prezent. Întodeauna a
rãmas ca un om remarcabil în memoria colegiilor, eu fiind unul care am avut regrete
mai târziu pentru cã nu ştiu de ce nu am avut o relaţie mai apropiatã ea adica….
[intelegi mata ! A menţinut în permanenţã atenţia celorlalţi colegi Antonovici Doina
si ea, ca şi Vali, o fatã frumoasã cu ochii verzi, lipicioasã, foarte modestã,
echilibratã ca om şi cu charismã. Nu numai mie mi-a plãcut, ci şi multor alţi colegi
le-a frânt inima. Problema noastrã, a bãieţilor, era grea în ceea ce priveşte legatura
cu fetele, din mai multe motive: In primul rând, marea majoritate a noastrã eram
sãraci, amãrâţi, care “împuşcam” ţigara, cumpãrâd , de regulã, 3 ţigãri “ Carpaţi” pe
zi, de 25 de bani. În al doile rând, nu aveam unde sã ducem fetele; n-aveam bani de
camera cu chirie sau hotel, unde te loveai şi de altã idioţenie, pentru cã trebuia sã
prezinţi la recepţie actul de identitate şi dacã numele tãu şi al fetei nu erau identice,
nu te lãsau sã intri. Asta o spun nu ca o justificare a pasivitãţii noastre fatã de
colege, ci ca sã motivez un lucru real : Dintre cele 4 fete bucureştence, care formau
grupul compact “ cele 4 graţii”, m-am apropiat de Leanca, cu care am tras nişte
pupãturi, , mai ales la Bolentin- Vale, în timpul practicii la cules de roşii. Am
corespondat în vacanţã, dar la 18-19 ani, ce sã ţinã? Mai ales cã purtam în mine
microbul curvarului de mai târziu : Fac o parantezã sã spun cã mie, câteva prenume
neaose româneşti le consider cele mai frumoase, aşa cum sunnt: Alecu Iancu , Iorgu
sau Petrache. Ştiu cã Alecu Vasile era foarte tare la matematicã. Venea din
Târgovişte şi îngroşa şi el rândurile amãrãştenilor. Un bãiat serios şi cuminte, un
foarte bun coleg, pe care te puteai baza în orice împrejurare. A trecut lejer prin
facultate şi s-a întors în oraşul natal, Târgovişte. Aici s-a realizat professional, la
nivel destul de ridicat, în mod sigur datoritã valorii şi caracterului lui, calitaţi pe
care şi le masca printr-o modestie exemplara.
Mai mare cu 3 ani ca noi Bica Mariana colega de grupa si Bucuresteanca era
o. brunetã frumoasã si care întodeauna emana un aer de curãţenie în jurul ei,
bineînţeles fiind desebit de cochetã. O fatã cumsecade, lipicioasã, care a ştiut sã se
apropie de colegi, dar care nu prea a avut noroc în relaţia cu bãrbaţii, la vârsta asta
rãmânând singurã. Mariana este genul de om în prezenţa cãreia te simţi foarte bine,
relaxat şi cu care îţi face o desobitã plãere sã dialoghezi.
BRAN PAUL: unul dintre cei mai reprezentativi componenţi ai generaţiei
noastre. A îmbrãcat cariera universitarã, realizând perfeormanţa de a ajunge rector
la ASE. Modest şi cum simţul umorului ascuţit, a murit prematur. Ramane insa in
galeria marilor Rectori din istoria Institutului prin realizari exceptionale.

57
 In categoria colegilor reprezentativi a intrat Dumitrescu Dumitru“Ticã” : mai
mare ca noi cu 8 ani. El era extern, nu stãtea în cãmin cu noi şi probabil acest lucru
îi conferea o aura superioarã, uitându-se la noi cam de sus şi strâmbându-se
ostentativ la poantele şi farsele noastre unoeri chiar de prost gust. Provenit dintr-o
familie foarte înstãritã de macedoneni, familie veche de aromâni, oameni pricopsiţi
şi cu mult pãmânt. Este de loc din comuna de aromâni Frãşari, din Cadrilater. Ajuns
în Bucureşti, tatãl lui Ticã, pe numele lui adevãrat Vangheliu, adunã repede o avere
considerabilã, dar are ghinionul sã fie împuşcat în puşcãrie la Jilava unde fusese
încarcerat fãrã sã i se spunã mãcar pentru ce. Ticã este cel mai mic din cei 5 copii ai
lui Vangheliu şi fiind rãsfãţatul familei a fost protejat de surorile lui mai mari. Din
educaţie fiind serios şî echilibrat, dar rob al caracterului irascibil al fãrşeroţilor a
selectat cu mare atenţie oamenii cu care s-a împrietenit, aceştia fiind un cerc foarte
restrâns.
La terminarea facultãţii, rãmâne în Bucureşti, unde se cãsãtoreşte. A avut
neşansa sau soarta sã facã infarct la 50 de ani, sã se pensioneze şi sã-şi târascã traiul
în Bucureşti. Uite aşa, Ticã mai are un pic şi face 100 de ani. El este unul din
colegii cu care dialoghez şi cu care mã întâlnesc frecvent la o cafea. Cum necum el
inseala moartea de aproape 30 de ani si pentru asta il respect
Desi starea precara a sanatatii lui Tica i-a dat mult de furca, iata-l langa 80 de
ani, insa nu poate avea un tonus psihic normal, din cauza suferintelor fizice
cotidiene. Intrucat vorbesc aproape zilnic cu el la telefon, incerc, pe cat pot, sa-i
ridic moralul, insa, din cauza vaitatului ca va muri, am gasit o rezolvare originala,
asa incat, intr-o zi, i-am zis:
- Ia mori dracu’ odata, ma! C-o sa-ti aduc o coroana la inmormantare, de neam
de neamul tau n-a vazut! Uite, iti dau eu un tratament : bea ceai de cozi de lopatica,
ia cimitirina, pomanasit si parastasol, dupa care, sa faci bai de namol la 2 metri sub
pamant!
Miraculos s-a lecuit si nu mai pomeneste de moarte!
M-a surprins cand mi-a explicat dezimvolt ca toti suntem datori cu o moarte.
Împãtimit de politicã, este presat de timp cã nu mai apucã şi el vremurile în
care ţara asta se va însãnãtoşi. Nu recunoaşte cã îl pasioneazã politica nici împuşcat.
Impresia mea este cã va apuca acele vremuri, pentru cã este un excepţional luptãtor
şi a înţeles cã moartea este un fenomen natural, cât se poate de normal,frecvent
spunându-mi “ Şi dacã mor,ce? “Si uite-asa cu mersul impiedicat sau cum ii spun eu
cu frana de mana trasa Tica evita fara prea mari probleme intalnirea cu
‘’dumneaei’’
Sarea si piperul studentiei l-a asigurat prezenta in viata mea a lui Caruntu
Traian zis “Tinte” : venit de la Moreni, dintr-o familie de muncitori, cu încã 3 fraţi,
toţi bãieţi. Şi-a fãcut şcoala în Moreni, însã dupã cele 7 clase obligatorii, n-a intrat
la liceu, fiind nevoit sã facã şcoala profesionalã devenind meseriaş la fabrica de
armament din Mija ( la 10 km de Moreni). A fãcut liceul la seral sau “pe întuneric” ,
cum îl înţepam eu adeseori şi apoi, cu puţin noroc, a intrat la facultatea de finanţe.
Fiind mai mare cu 4 ani ca noi, s-a cãsãtorit înainte de a veni la facultatea cu o fatã
draguţã şi plinã de viatã cu care a fãcut 2 copii: un bãiat şi o fatã.Fara nici-o rautate
il intreb pe Tinte cum pozte fi sigur ca nu-l inseala nevasta daca el se duce cam rar

58
acasa adica odata pe luna ?
-Nu ma inseala ma deformatule de femei ca tu nu ai in cap decat mascari si nu
poti accepta ca exista o responsabilitate a familiei !
-Ma si daca te duci pe nepregatite si o prinzi cu unul in patul tau ?
= Mai Mache eu recunosc ca uneori ma mai gandesc si la probabilitatea asta
dsr sa stii ca am o metoda cu care am si amenintat-o ?
-Care metoda ma ca atunci cand i se face de boncaneala o face !
- Uite ma, ea este la Mija unde castiga binisor si in baza asta a facut un
imprumut la CAR cu care a cumparat o canapea dubla foarte frumoasa de la fabrica
de la puscariasi din comuna Haimanale {Caragiale}
- Si ce legatura are dormeza aia cu inselatul ?
-Are gagiule ca daca o prind o nenorocesc !
- Adica o bati, o gonesti de-acasa ?
- Nu pot ma s-o gonesc ca am copii !
- Si-atunci ce ?
- Sa fiu eu al dracului daca nu-idau foc la dormeza si am nenorocit-o ca
ramane si cu ratele de platit !
= Ptiuuu fire-ai al dracului de prost asa ceva n-am mai auzit !
Este colegul de care am fost cel mai ataşat, exceptând cazul Ilie Dogaru, care
nu intrã în discuţie. Mic de staturã, plinuţ, dar foarte iute, a jucat fotbal în divizia B,
la flacãra Moreni. Juca extremã dreaptã şi datoritã vitezei lui, tribuna îl botezase “
motoreta”, întrucât chiar în vremea aceea apãruse Mobra. La câteva sãptãmâni de la
începutul facultãţii, am fost convocaţi de prof. Vasiliu- cine se simţea talentat,
normal- la un trial pe un teren de fotbal din complexul Tei, unde m–a rugat sã merg
şi eu cu el. Am bãtut şi eu mingea pe maidan ca toţi copiii, însã nu am avut niciun
pic de talent pentru fotbal, aşa încât ajunşi la locul selecţiei, Tinte mã convinge sã
intru şi eu în teren. Porfesorul de sport Vasiliu a fost arbitru. Ce-a putut sã facã
Tinte în acest trial a fost de circul circului. A driblet şi pomii de pe marigini, şi-a
bãtut joc de fundaşul de pe partea lui, a dat 5-6 goluri şi, în toiul meciului, prof.
Vasiliu a oprit jocul şi l-a întrebat “ Bã, piticanie, unde joci tu, mã, fotbal?” “
Nicãieri, dom’ profesor! Când mã duc acasã, bat ţurca pe maidan!” “ În cazul ãsta,
mâine mergi cu mine la << Progresul>>, care are echipã în A şi sigur vei fi reţinut
le echipã!”. Tinte nu s-a dus. Deşi era mai lent la cap, avea o capacitate de
improvizaţie extraordinarã şi o vitezã de replica scilipitoare. Interesant este cã dupã
acel trial, în care eu am jucat stoper, având o detentã foarte bunã, am fost
selecţionat¸însã nici prin cap nu mi-a trecut sã rãmân la fotbal. Rãmânând la Tinte şi
la fotal , o sã povestesc una dintre cele mai penibile scene pe care le-am trait. În
anul III, în vacanţa de varã, am fost duşi la armatã 45 de zile pentru instrucţia de
bazã, la un regiment de infanterie din Caransebeş. Aici Tinte a încropit o echipã de
fotbal, cu care bãtea mingea în pauzele de odihnã şi dupã-amiaza. Un ofiţer localnic
i-a propus lui Tinte sã jucãm un meci de antrenament cu echipa din Caransebeş care
era div. B ( CFR Caransebeş). În vederea meciului, Tinte m-a anunţa cã voi juca
stoper, datoritã tacticii fãcute de el.
- Mãi, Mache, eu am nevoie de unu’ cu detenta ta şi cu capu’ cât “dubla”asa
ca al tau, sã respingã toate centrãrile de care vor abuza localnicii de la CFR, fiind o

59
echipã foarte bunã şî închegatã.
- Tinte, nu joc! Nu ma fac eu de cacao sã mã ridiculizeze ãştia. Am şi eu
prestanţa mea, aşa cã gãsete-ţi altu’ ! Tinte mai avea un talent: actoria. Plângea la
comandã oricând voia şi fãcea mare bãşcãlie pe tema asta,. Punea pariu cã el poate
sã plâng cu un singur ochi şi câştiga. Îl gãsesc în pat plângând. El îmi spusese mie
cã atunci când plânge cu lacrimi mici, se preface, iar când lacrimile sunt mari,
înseamnã cã plãnge “pe bune”. Plângea cu lacrimi mari, deci de-adevãratelea.
- Ce ai, mã Tinte, ce ai pãţit?
- Eh, sunt nevoit sã anulez meciu dacã tu nu vrei sã joci…Fii atent, ştii de ce
te dribleazã pe tine adversarul aşa de uşor? Îţi spun eu: te uiţi la minge si la
picioarele lui, asta e. Altminteri esti puternic ca un bivol !
- Pãi la ce sã mã uit, mã fofeaza dracului , la plopi?
- Nu, mã nãtãrãule, uite-te la capul lui, aşa încât în ce parte îşi mişcã capul,
acolo te duci! Si daca totusi mingea trece de tine,el nu tre’ sa treaca ,ca esti
puternic nu ca mine,mic si prapadit.
Dându-mi speranţe cu lecţia asta, m-am învoit cã o sã joc. A fost prima data în
viaţa mea când am încãlţat ghete de fotbal cu crampoane. Cu câteva minute înainte
de meci, Tinte îmi face un alt instructaj :
- Fii atent, Mache, din câte am aflat eu, cel mai bun fotbalist al lor este
cenntru-atacant, pe care tu tre’ sã-l marchezi!
- Auoleu, mãmucã, zic eu de ce mi-a fost fricã, n-am scãpat, ãsta o sã-şi batã
joc de mine!
- Stai aşa, mã prostule, când îl vezi cu mingea, îi ieşi înainte în faţa careului
şi dacã trece de tine nu-l laşi, îl trânteşti, dar numai în afara careului! Zis şi fãcut!
Începe meciul, vine “periculosul” cu mingea spre mine, ies din careu şi ce sã mai
aşteprt sã trecã de mine, dau cu el de pãmânt de s-a ridicat dupã 5 minute. Pe
dreapta fundaş era Licuriceanu care trebuia sã ţinã o extremã de groazã, un TBC-st
de 40 kg. Trecea ãla pe lângã el ca acceleratul. Eu mã duceam la dublaj şi, ca sã nu
treacã şî de mine¸îl aruncam cu pieptul pe pista de zgurã care delimita terenul. La
pauzã, Tinte îl abordeazã în vestiar pe Licuriceanu, dându-i sã înghitã pastilã de
aspirinã.
- Ma Licurici, la cat curent face ala cand trece de tine raceste si un urs polar
tata !
. Detensionând atmosfera, Tinte ne-a motivat şi cu alte câteva poante şi a
început mitanul al doilea. Adversraul meu periculos, dupã a patra sau a cincea
trântirurã vine lãngã mine, când mingea era departe, şi-mi zice :
Ma studentule ma, ce-ai cu mine ?
- Cum sa n-am daca tu esti cel mai periculos jucator al astora!
- Nu sunt eu ma, ala n-a venit1Eu sunt portarul hotelului si am intrat ca nu
aveau astia 11 jucatori.Tu nu vezi ca sunt batraior am 42 de ani ?
M-am uitat eu mai atent la el si mi-am dat seama ca avea dreptate (avea
burticica si gusita) asa ca l-am lasat in pace, nu inainte de a-i atrage atentia sa nu se
mai apropie de mine ca nu garantez ca-l iert.
S-a terminat meciul şi seara când în unitate Tinte se dãdea mare cã le dãduse
vreo 3 “boabe” adversarilor, a ţinut sã sublinieze aportul meu decisiv în apãrare şi

60
mai ales modul în care l-am neurtalizat pe cel mai periculos jucãtor al lor. Pãi ce, eu
eram prost sã spun cã de fapt ãla era un neica nimeni ? Am tãcut şi am luat
aplauzele colegilor cu care jucasem. Subiectul Tinte o sã fie reluat în cele ce
urmeazã de mai multe ori, mai ales când va trebui sã voresc de activitaea noastrã
artisticã.
Una din frumusetile institului era Cioaca Mioara: care pe parcursul facutãţii a
fost “ visul frumos” al majoritãţîî bãiteţiilor, . Fatã bunã, comunicativã şi sociabilã,
are meritul cã la fizicul ei n-a fost excentricã, n-a fost încrezutã sau distantã. A fost
o bunã colegã cu toatã lumea. Nãscutã la Iaşi dintr-o familie de ofiţeri de armatã, s-
a mutat la Braşov, unde a abslovit unul dintre liceele de elita, “ Andrei Şaguna” . S-
a stabilit în Bucureşti, unde s-a cãsãtorit şi are 2 bãieţi. Şi acum aratã foarte bine,
vorba oltenului “ sã mãnţine”, adicã se îngrijeşte şi aratã la fel de dichistã ca în
tinerete/
Deosebit de simpatic si mai tot timpul vesel Constantin Marcel “Muton”-
proeclit de Tinte Ii spusese o poveste cu un berbecut pe care-l avusese in copilarie si
pe care-l obisnuide sa se tina dupa el si sa vina atunci cand il cheme cu un beee
prelungit asa incat el si Tinte dialogau adesea cu acest beee: . Personaj pitoresc şi
adaptat la perfecţie vieţii pline de lispuri din studentie, era foarte plãcut şi tot timpul
numai un zâmbet. Avea adeseori discutie la jocul de cãrţi 66 cu Tinte şi dupã 2-3
ore de jos se certau, pentru cã Tinte îl fura. Şi nu era o certã nevinovatã, ci una care
se lãsa cu pãlmuialã.
- Mã faci hoţ, mã Ciobane? Zicea Tinte şi jap! Îi area o pamã zdravãnã de-
adevãratelea.
- Aaa, dai tare, mã piticania dracului şî haşt! Îi întorcea palma. Nu ştiu dacã
vã vine sã credeţi, dar timp de 20-30 de minute ieşea un meci de palme de se auzeau
lipãiturile de pe coridor de veneau colegii sã vadã ce se întâmplã. Ei nici mãcar nu
se fereau şi acceptau palma ca sã aibã motiv sã dea şi el. Dar niciodatã nu i-am
vãzut supãraţi pe bune, purtându-se de parca nimic nu s-ar fi întâmplat imediat ce se
termina “meciul”. A doua sau a treia zi o luau de la capãt cu jocul şi pãlmuiala.
Înainte însã sã începã jocul, îşi fãceau reciproc instructajul:
- Fii atent, Tinte, cã dacã mã mai furi şi dacã începi iar cu pãlmuiala, sã fiu
eu al dracului dacã nu-eţi bag cãrţile pe gât!
- Se poate , Marcele? Oi fi eu nervos cu nervii, dar mi-am revenit, bãiatule!
Şi sunt mai bland ca un miel. Apropo, “beee” dracului la masã! Nu trecea o
jumãtate de orã şi iar se auzeau plesnituri de palme. Uneori Tinte îşi dubla palmele
cu câte un scuipat şi lupta degenera în scuipãturi. Noi ceilalţi “asistenţi” din camera
ne prãpãdeam de râs şi ajunsesem la concluzia cã lui Marcel îi place pãlmuiala şi
gata. Aşadar, Constantin Marcel a fost un coleg foarte bland, un bãiat bun şi eu îi
port mereu numai gânduri bune. Ştiu cã viata a fost generoasã cu el, relizându-se
professional si familial.
- Diaconu “Irinel”: mica şi frumoasã, avea ceva din chipul şi statura actriţei
Valeria Seciu. Foarte cuminte şi drãgãlaşã. Nãscutã în oraşul Roman, dintr-o
familie de oameni isprãviţi, urmeazã liceul din localitate, dupã care în 1960,
reuşeşte sã intre la ASE. Are încã 2 fraţi. S-a cãsãtorit cu Puiu Antohi,
instrumentistul de excepţie de care am pomenit, un om alãturi de care am trãit

61
momente memorabile, atãt în spectacolele cu brigade artisticã a ASE, cât şi în
formaţia de estradã a casei studenţilor. Am sã evoc o singurã întâmplare cu Puiu, la
circa 6 luni de la absolivrea facultãţii. M-am stabilit dupã absolivre în oraşul
Ploieşti şi în vara anului 1966, citesc un afiş, cã Puiu avea un spectacol la casa de
culturã din Ploieşti, spectacol la care , evident, m-am dus. Pe vremea aceea, nu
aveam autoturisme sau microbuze, iar spectacolul se termina târziu, aşa încât
ansamblul cu care venise la spectacol ( în total cam 20 de oameni) nu aveau unde sã
doarmã. La hotel nu gãsise locuri, aşa cã altã soluţie Puiu n-a avut decât sã vinã cu
tot alaiul la mine acasã. Aveam douã camere, din care una foarte mare aşa cã
“trupa” a dormit pe jos, pe pãturi, cu hainele sub cap pe post de perne. Nu-i vorbã
cã pânã la 1-2 noaptea am prãjit carnati si mici intr-o tigaie jegarita acestea fiind
genul de întâmplare care fãcea farmecul tinereţii. Am înţeles de la Irinel cã a avut o
cãsnicie excepţioanlã cu Puiu, care însã a murit tânãr. Au fãcut 2 copii, au şi 2
nepoţi care îi ocupã timpul şi singurãtatea Irinei
Merita evocata o intamplare legata de unul din colegi pe nume Diaconescu
Aristide “ Aristicã”- cum îi spuneam eu care ilustreaza relatiile neacademice din
camin. De loc din târgul Cãrbuneşti, satul Pojogeni din Gorj, provenind dintr-o
familie de gospodari reprezentativi ai localitaţii. A urmat cursurile liceului “Tudor
Valdimirescu” din Tg. Jiu şi vine în 1960 unde intrã din prima la ASE.
“Populeazã” plutonul foarte numeros al mediocrilor la învãţãturã, grup din care şi
eu am fãcut parte. Nu ştiu ce “ptitici” îl îndemna sã joace poker, ori de câte ori
avea ocazia. El spunea cã sãrãcia şi nãdejdea cã o sã câştige ceva. La o asemena
întrunire de poker am participat şi eu cu 100 de lei de care fãcusem rost muncind în
garã la descãrcat de cartofi. Nu eram cine ştie ce jucãtor de poker şi în niciun caz
de talia lui Aristicã aşa cã mã uitam îngrozit cum se împuţineazã leii din grãmãjoara
din faţa mea. M-am consolat cu poziţia de înfrãnt şi când m-am hotãrât sã mã ridic
de la masã , Aristicã m-a anunţat cu o mutrã ameninţãtoare cã nu pot pleca de capul
meu aşa, pur şi simplu.
- Şi cine mã poate împiedica sã plec, mã, tu?
- Da, eu! În clipa urmãtoare, s-a trezit cu puloverul sucit în jurul gâtului de
mine, având noroc cu un alt coleg care m-a potolit. Am rãmas totuşi şi am jucat toţi
banii care îmi rãmãsese pe ultima mânã. Aristicã a pus şi el toţi banii lui. Ce a urmat
a fost de groaza! S-au împãrţit cele 5 cãrţi, eu am primit 2 de 9, am decartat 3 cãrţi
şi am primit alţi 2 de 9. Fãcusem careu şi Aristicã full de dame. Am luat atunci
peste 500 de lei banii lui Aristicã şi de câte ori îl întâlnem, îl persiflam, atingându-l
exact unde îl durea. Aşa cum se zice “ la linguricã”.
- Ia zi, bã, Aristicã, ai mai învãţat ceva poker? Şi acum dupã atâţia zeci de
ani când ne întâlnim la reuniunile obişnuite, îl atac cu aceiaşi replicã:
- Ai mai invãţat, mã? La ultima întâlnire, s-a confesat spunând cã i-a fost o
fricã de moarte sã nu mãnânce bãtaie, pentru cã ştia cã n-are nicio şansã în faţa mea
şi cã din acest motiv facuse pe “durul”. În rest, Aristicã a fost un om serios, realizat
profesional, cu o familie reuşitã şi o siutaţie materialã bunã. Aşa cã Aristicã, tatã,
pune , mã, mâna pe cãrţi şi mai studiazã jocul ãsta de poker.
In grupul celor patru bucurestence mai distinsa se parea a fi Dinca Antonia pe
scurt Nina care : descinde dintr-o familie de intelectuali din Bucureşti, tatãl ei fiind

62
medic. Reprezentantã de frunte a frumuseţiilor de la ASE, de Nina a fost în atentia
colegului meu de camera Micu Ionel .Îmi vorbea foarte frumos de Nina şi îmi
sublinia în tot ce-mi spunea cã este convins cã Nina are ceva sânge grecesc.
- De ce nu-i spui toate astea ei, mã Mielule?
- Cum sã îi spun, bã sãlbaticule?
- Io-te aşa cum a fãcut eu cu prietena mea! M-am dus la ea şi i-am zis: “
Uite, mie-mi place de tine şi tu dacã te uiţi mai atent la mine o sã mã placi.” Tipa
care era mai mare cu 3-4 ani, m-a mãsurat de sus pânã jos şi mi-a zis cã sunt prea
puşti. Peste vreo câteva zile eram însã “cuplaţi”.
- Mãi, Mache, metoda asta a ta ghiolbãneascã nu merge la oricine.mai ajes
cu nine !.
De regulã, bãieţii cu “papagal” la fete erau cei care şi reuşeau atunci când
papagaliceala era dublatã de tupeu. Mielu nu m-a ascultat, deşi Nina sunt convins cã
l-ar fi acceptat, aşa cã ea s-a mãritat cu Gicu Costache, care era tot de vârsta lui
Mielu. Pe tema asta discutam cu Mielu destul de des , pentru cã el chiar era
preocupat de Nina. Din aceste discuţii el reuşea sã se descarce şi sã capete ceva
curaj.
- Fii atent, Mielule, îţi explic o altã metodã : te aşezi lângã ea la cursuri şi
când i-ai prins privirea nu-ţi mai iei ochii din ochii ei şi îi faci “fundul de ochi”. N-a
mers nimic şi Mielu a ratat-o pe Nina. Despre Antionia nu-mi amintesc sã fii atrans
atenţia pe parcursul celor 5 ani de studii prin excese vestimentare sau de
comportament. Se distingea totuşi prin prezenţã, mândrie şi demnitate. Oricum,
Nina a “populat” visele multor colegi pe care n-o sã-i ştie niciodatã. Acum de atâta
amar de vrme am sã divulg un lucru pe care nu am avut de ce sã-l spun, nevãnd
motivaţie : Micu Ionel compunea uneori versuri cu multã intensitate poeticã şi în
perioada aceea pregatise o poezie pe care zicea el ca o va dedica celei care-i va
deveni sotie î. Reproduc aceastã poezie într-u amintirea bunului meu coleg Mielu şi
pentru a ilustra dragostea lui viitoare ;
“ Cãrbunii de ţi-or arde-n vatrã
În seri de ani târzii şi goi,
Tu stând la lespedea de piatrã,
Sã te gândeşti c-am ars şi noi.
Iar când din ochii de jãratec
Vor tresãri scântei, scântei…
Sã ştii cã visul meu sãlbatic
S-a mai aprins o data-n ei. “
Eu însumi, îndrãgostit de poezie, n-am putut rata reţinerea acestor
excepţionale versuri. /Unul din co;egii care mi-a devenit cel mai bun prieten si care
mi-a marcat nu numai studentia ci toata viata este Dogaru Ilie care a fãcut obiectul
analizei mele anterioare, respectiv evoluţia lui sumarã de copil pânã la venirea la
facultate. Deosebit de intelligent, în el coexistau multe talente şi, nu în ultimul rând,
porninrea nativa spre scris. Glumind, el spunea fãrã sã se laude c-ar fi trebuit sã se
apuce de scris încã din tinereţe. Este omul care mi-a marcat nu numai studenţia, ci
şi restul vieţii. Pot spune cã a fost şi este ca şi un frate şi alãturi de bãtrânul Gligor,
fiind colegii cu care am ţinut în permanenţã legãtura. Ilie, Tinte şi Nae Lãzãrescu

63
revin în amintirile mele cotidian, pentru cã am fost într-adevãr prieteni nedespãrţiţi.
Ca sã ilustrez natura relaţiilor noastre, am sã povestesc o întâmplare recentã din
2012: Trãiesc de circa 8 ani în oraşul Vãlenii de Munte, unde am , în afarã de casã,
şi o livadã cu mulţi pomi, majoritatea pruni, din care, în fiecare toamnã fac ţuicã. O
fac de amorul artei, pentru cã de bãut nu beau. Periodic bãtrânul Gligor vine pe la
mine şi am o mare satisfacţie sã-i dau câte 2 l de ţuicã la fiecare vizitã. Soţia mea ,
Carmina, mã întreabã de ce îi dau “ cu ţoiul” şi nu îi dau mai multã, neştiind,
probabil, cã ţoiul are 100 gr, nu 2 l. Sau poate pentru a ilsutra calicia mea. Îi explic
cã dacã îi dau mai multã, nu mai vine pe la mine. Şi, cu toate acestea, mi-am cãlcat
pe obicei şi i-am dus 5l. Dupã vreo 2 sãptãmâni îl sun şi-l întreb dacã mai are ţuicã
şi-mi rãspunde convingãtor cã” bineînţeles cã mai are, ce îl cred beţiv?”.
- Da’ de ce mã întrebi, mã Mache, dacã mai am ţuicã?
- Voiam sã-ţi mai aduc o butelie de 5l, îl înţep eu. Face o pauzã în telefon,
dupã care , cu un glas spãşit, îmi spune:
- Bãi, Mache, ce sã mã mai dau dupã cireş, nu mai am, mã!
Într-una din vizitele bãtrânului, a comentat cu mine plagiatul politicienilor şi el
însuşi, la 80 de ani, având un spirit foarte viu şi incredibil de lucid, îmi spune:
- Bãi, Mache, dacã olteanu’ ( Ilie Dogaru) aşa bãtrân la 58 de ani a luat
doctoratul nu cumva ãsta a plagiat ca şi Ponta? Eu prind ideea şi îl sun imediat pe
Ilie.
- Salut, oltene !
- Salut, gagiule!
- Mã, oltene, uite, a fost bãtrânu’ pe la mine, a pelcat şi te-am sunat sã spun
cã s-a cam terminat cu el…
- De ce, mã? Îi este rãu?
- Nu, mã, da’ bate câmpii şî a vorbit despre tine foarte urât.
- Adicã zi, mã, nu mã mai fierbe! Spune dracului ce-a zis ?
- A zis cã ai fost toatã viaţa ta un pleşcar, un securist şi un nomenclaturist şi
ce mai încolo şi în coace , ai fost şi ai rãmas o mazetã!
- Ce e aia mazetã, mã?
- Nu ştiu, bã, da’ nu-mi place cum sunã!
Ilie face o pauzã lungã, dupã care îmi zice rãstit:
- Hai, sicitir! Bãtrânul este lângã tine, fir-aţi ai dracului amnândoi!
Secaturilor !
- Auzi, bã Ilie, de fapt problema e cã nu întelegem cum ai luat tu doctoratu’
ãla şi cu ce eşti tu, mã, mai deştept ca mine şi ca bãtrânul ?
- S-avem pardon! Voi aţi fost mai proşti ca mine!
- Bine, mã, noi credem cã ai plagiat la greu, drept pentru care ne-am hotãrât
sã-ţi facem reclamaţie sã ţi se retragã titlul de doctor!
- Mãi, Mache, nu ţi-e, mã, ruşine neispravitule sã mã ataci tu pe mine cu
treaba asta? Luate-ar dracu’!de secatura si zdreanta ca tu ai fost securest jigodie nu
io ! La sunat imediat pe batranul si l-a facut praf.
- Cedeam cã mi-eşti prieten, hoaşca dracului ce eşti! Şi hurjumã nenorocitã
ce eşti!
Imediat bãtrânul mã sunã şi-mi spune:

64
 - Bã, Ilie s-a supãrat rãu de tot şi mi-a fãcut cu ou şi cu oţet.
Dupã ce s-a “devoalat toatã lucrarea” am râs toţi 3 pe saturate. Ilie mi-a fãcut
şi el,la rândul lui, multe farse, fãrã sã-i fie câtuşi de puţin milã de mine. Aşa de
exemplu, eu am un câine spectaculos de mare, care este campionul României la
categoria Ciobãnesc Românesc de Bucovina. La o discuţie la telefon cu Ilie, îi spun
cã am câştigat cu Brãduţ, campionul meu, un concurs European, eveniment
subliniat într-o revistã pentru câini, Dog Magazine. El a cumpãrat revista, a vãzut
poza câinelui, şi-a schimbat vocea ( la treaba asta are un talent deosebit) şi mi-a dat
telefon:

- Dstrã aveţi un ciobãnesc campion pe care lam vãzut eu în revistã, unde se

specifica stãpânul şi numãrul de telefon ?
- Da, care este problema?
- Am şi eu o cãţeluşã care este în cãlduri şi vreu s-o montez cu bãiatul
dvstrã.
- Este tot bucovineancã?
- Nu, este o corciturã, da’ mã gândesc cã poate iese unul sã semene cu al
dvstrã.
- Omule, nu merge! Brãduţ are peste 100 kg şi se întâmplã foarte des ca
unele femele sã nu-l poatã ţine în spate când fac monta, unele chiar mari!
- Lãsaţi-mã sã încerc! Cât m-ar costa o montã , cã stiu cã se plãteşte? El ştia
ceva, dar nu ştia cã pe mine nu mã interesa treaba cu plãtitul montei şi-n bãşcãlie îi
rãspund:
- Uite, domule, ca sã nu zici cã nu te taxez, vii cu o dublã de mãlai cã vãd
sau aud cã eşti de la ţarã, nu? Ce zici, te-am ghicit, ţãrane?
- Auzi, mã samsarule, mã ia el tare, dupã ce cã-mi las fata la bagabontu’ ãla
al tãu, mai vrei şi mãlai? Hai sictir în mãta zdreanta dracului ! Imediat s-a
desconspirat râzând , însã pe cinstite eu îl cam citisem şi d-aia i-am aruncat poanta
cu dubla de mãlai. Existã un şir lung de farse intre noi ppe care le “inghiteam”fera
nici-o suparare. Tinte avea obiceiul tampit sa agaseze femeile frumoase vazute pe
strada cu o replica spusa cu vocea tare:
- O vezi p-asta, cu a sta m-am culcat azi-nopate! Doamna s-a oprit brusc,
chititã sã-i ardã o poşetã în cap , însã n-a putut sã protesteze pentru cã în moemntul
când s-a întors spre el, s-a apucat de cãmaşã, a scos-o din pantaloni şi arãtândumi-o
mie ostentativ , a repetat:
- Uite, mã, m-am culcat cu ea şi nici nu s-a şifonat! Ce sã mai zicã doamna
respctivã? A plecat nervoasã.
: Unul din colegii cu o minte solidã,Filip Gheorghe mai mare cu 3 ani ca noi ,
care şi-a coborât comportemntul la nivelul nostrum, fãrã sã încerce ca alţii mai în
vârstã sã ne ridice pe noi la nivelul lor. Nu pot trece peste o întâmplare petrecutã în
armatã la Fãgãraşi, al cãrui erou a fost Filip. Cum am spus, Nae Lãzãrescu dormea
deasuprea mea, iar în stãnga parter, era patul lui Filip. Filip respecta destul de stricit
programul, aşa încât aunci când se dãdea stingerea, adormea imediat. Nae
Lãzãrescu, care nu mai ştia ce farse sã mai facã, a luat ciorapii lui Puiu Toma,
nespãlaţi de 2-3 sãptãmâni şi i-a legat de patul de despupra lui Filip cu o sfoarã,

65
cobordu-i aproape de faţa lui. Mirosul puternic l-a trezit pe Filip, care m-a întrebat
pe mine:
- Mã, Mache, tu te-ai scãpat pe tine?
- Nu, mã, da’ ce ţi-a venit?
- Tu nu vezi, mã, cã miroase a hoit? Fiind întuneric, nu vedea ciorapul, aşa
cã şi-a luat perna la subţioarã şi a plecat sã-şi gãseascã loc în alt pat. A plecat la Iaşi
dupã absolvire, unde a ajuns profesor universitar şi decan al facultãţii de finanţe.
Din acest punct de vedere, sunt de pãrere cã Filip Gheorghe este unul din
reprezentanţii de seamã ai generaţiei noastre. Am dialogat cu el la telefon în ultimii
2 ani şi mi s-a pãrut sãnãtos tun şi fizic şi psihic. Omul este verde.
Geamanu Victor: era unul dintre colegii cei mai cuminţi. Nu cred cã în cei 5
ani de facultate s-a certat cu cineva. Un bãiat cu adevãrat bun, care a trecut prin
facultate fãrã sã deranjeze pe cineva. Dupã absolvire a rãmas în Bucureşti, unde s-a
realizat professional, ajungând director la CEC Bucureşti. Oricum despre oameni ca
Victor, care n-au în educaţie violenţa, rãzbunarea sau ranchiuna, nu poti vorbi decât
frumos. Cred cã acest gen de oameni, fãrã adversitãţi sau duşmãnii, sunt foarte
puternici în altruismul lor şi astfel îşi mainifestã superioritatea asupra celorlalţi.r.
Am ajuns la unul dintre cei mai reprezentativi colegi Ghenici Mircea
“fruntaşul” - Ei, acum avem de fãcut plecãciuni în faţa acestui om inimos, pentru cã
el este omul care e reuşit sã organizeze întâlnirile noastre semidecadale. Am
încercat şi eu sã fac nişte întâlniri “mai scurte” la un an şi am reuşit cu chiu cu vai şi
cu mulţi nervi. Am strâns şi eu 25 de colegi, şi aceia cu mare eforturi. Nu pot sã vã
explic cât de dificil este sã rãspunzi la întrebãri de genul “ de ce ne întalnim acolo şi
nu în altã parte”, “ de ce costã masa atât? Ce , e nuntã?” etc. Mircea a fãcut faţa
sutelor de întrebãri şi fite, fãcute nu numai de cei de la finanţie, ci şi ei de la
contabilitate. Ca sã nu vã mai spun ce “pietre în cap” lua de la colegii cu apucãturi
“bahice”, ba cã bãutura a fost acrã, ba insuficientã, ba poşircã, ba mâncare stricatã,
încât dacã nu a abandonat niciodatã este deosebit de tenace. . L-au mai ajutat Ilie
sau Goga care de fapt au dus greul organizarii Nãscut în Oradea, într-o familie de
intelectuali ( tatãl sãu fiind şeful vãmii din Oradea), a terminat liceul “ Emanuel
Gojdu” din Oradea, dupã care vine la facultatea de finanţe. Absolvã cu brio
facultatea, se specilizaezã în ciberneticã şi devine repede directorul centrului de
calcul de pe lângã uzinele “Republica “ din Bucureşti. Apetenţa lui pentru
învãţãturã se manifestã prin abslovirea a încã 3 facultãţi, respectiv Politehnica,
Informatica şi Institutul cadrelor de conducere. Acum, fiind la pensie şi având mult
timp la dispoziţie sunt convins cã dacã Mircea se apucã de Medicinã, terminã fãrã
probleme.
Coleg de grupã cu mine şî unul dintre fruntaşii la învãţãturã,Ghita Nicolaie
care deşi a avut 3 ani întrerupere între liceu şi facultate.a terminat facultatea printre
cei mai buni Bucureştean dintr-o familie solidã, s-a fãcut remarcat prin caracteriul
sãu intergru şi conciliant, asistând cu condescendenţã la boroboaţele noastre.
Sobrietatea lui cred cã era de faţadã, pentru cã întodeauna participa fãrã sã ezite la
“prostioarele” pe care le fãceam noi, cei mai tineri. Aşa s-a întâmplat în anul I, când
toatã grupa, cu şef de grupã cu tot, am chiulit şi ne-am dus la cinematograful
Republica, la film. Pe drum, Ghiţã ( “lucrãtorul”) mã întreabã :

66
 - Mãi Mache, oare n-o sã dãm de belea cu chiulitul ãsta colectiv ?
- Pãi de ce, mã? Ce sã ni se întâmple în afarã cã o sã luam câte o absenţã. Ba
nici absenţe n-are cine şi unde sa ne punã, pentru cã şi şefa Bica este cu noi şi are
condica clasei cu ea. Educaţia lui de bãiat cuminte îl mãcina pentru enormaitatea pe
care o fãcuse chiulind. Dupã facultate, s-a realizat profesional la nivel foarte înalt,
ajungând vice-preşdintele Astra Asigurãri, o insituţie finaniciarã foarte importantã.
Întâmplarea a fãcut ca sã ne intersectãm profesional mai târziu, ocazie cu care mi-
am dat seama cât de important fusese “lucrãtorul” Ghiţã. Oricum pe parcursul celor
5 ani de facultate, nu-mi amintesc mãcar un singur caz de nãztrãvãnie care sã-l aibe
pe erou pe Nicu Ghiţã. Rãmân la pãrerea cã oameni ca Nicu sunt dovada elocventã
cã viaţa noastrã şi toate relaţiile noastre sociale pot fi mult mai bune în prezenţa
unor asemenea indivizi .
Gligor Victor (“ Babu” sau “ Bãtrânul” ) : porecla avea justificare în vârsta lui
cu 10 ani mai înaintatã ca a noastrã. Este unul din cei mai apropiaţi colegi ai mei,
fiind nelipsit din grupul din care am fãcut parte. Meritul lui Babu este deosebit,
întrucât nu a aşteptat şi nici nu a avut pretenţia sã ne ridicãm noi la înãlţimea vârstei
lui. Rapid şi fãrã ezitãri, a coborât el de la 28 la 18 ani ai noştri şi chiar dacã pe
parcursul facultãţii nu ne aproba întodeauna tâmpeniile, s-a comportat exact ca noi.
Ardelean din Bendorf( Bãneşti) de lângã Sibiu, provine dintr-o familie solidã cu
educaţie sãseascã, în Bendorf predominând saşii. Fiind singurul bãiat între 3 fete, a
benefictat de atenţia şi grija deosebitã a acestora, educaţia lui atrãgând atenţia şi
acum la bãtrâneţe. Pedant, curat şi întodeauna dichisit, nu ştie sã vorbeascã urât ,
lucru care nu-l împiedicã sã mã asculte pe mine, grobianul, înjurând sau scoţând
vorbe “de cartier”, ba chiar îl distreazã. Între mine, Ilie şi bãtrânul a existat o relaţie
mai specialã, mai strânsã, în fapt fiind o adevãratã prietenie. El a vnit la facultate
dupa 10 ani de la absolvirea licelului, lucrând în sistemul economiei socialiste şi
fiind trimis de unitatea unde lucrase la facultate, cu o bursa consistentã de 700 de lei
lunar (aproape o leafã). Bursa i-a fost suspendatã dupa 2 ani, întrucât Gligor nu a
vrut sã semneze un contract prin care trebuia sã se întoarca la unitate dupã
terminarea facultãţii. A rãmas cu bursa noastrã ( casã, cantinã şi 30 de lei). El nu a
stat în cãmin cu noi, având camera separate în str. Berzei, foarte aproape de noi, la
un unchi profesor universitar. În camera asta a bãtrânului, s-au produs întâmplãri de
tot hazul. De regulã, eu şi Ilie rãmâneam fãrã ţigãri, aşa cã îl rugam pe bãtrânul sã
ne lase şi nouã mãcar un cm de tutun în chiştoacele lui, pe care le fumam pânã la
desfiinţare. Al naibii bãtrân, ne ţine socoteala la chiştoace, având pretenţia cã la 3
chiştoace sã-i dãm o ţigarã când luam bursa. Nu aveam încotro şi acceptam
chiştoaele lui, iar când luam bursa şi venea timpul decontãrii, ieşea panorama
dracului cu Ilie, care nu mai recunoştea numãrul de chiştoace datorate şi care ceda
totuşi la amininţarea bãtrânului cã n-o sã mai pupe niciodatã chiştoace.Adevarul era
ca amandoi erau ‘chitrosi” adica zgarciti. De re gulã, ne certa :
- Firaţi voi ai dracului de derbedei, mai ales tu, cãpcãunule ce eşti( adicã
eu), în loc sã invaţaţi pierdeţi vremea pe la casa studenţilor cu schimonoselile
voastre!
- Sã-avem pardon, bãtrâne, noi suntem artişti, aşa cã vezi cum vorbeşti cu
oamenii de culturã!

67
 - Ia uite-te, domne, unde stãtea cultura româneascã… Dar când venea la
spectacole, era primul care se dãdea mare cu prietenii lui. Dupã absolvire, 2-3 ani a
lucrat la CEC Bucureşti, dupã care a venit la Ploieşti şi s-a însurat. La CEC avea
leafã normalã, aşa cã l-am luat la mine în Siderurgie, l-am fãcut şef de serviciu în
urma unui concurs la care eu eram şef de comisie şi a luat o leafã pe mãsura valorii
lui. Examenul de promovare a fost de tot râsul. Am strâns comisia de examen şi am
început sã vorbesc cu membrii comisiei cam aşa :
- Stimaţi membrii ai acestei comisii, aveţi în faţa dvstrã singurul pretendent
la postul de sef seriviu Organizare- Salarizare, cel mai important serviciu din
întreprindere, întrucât la preselecţie niciun prtendent nu s-a ridicat la nivelul tov.
Gligor Victor. Adevãrul e cã şi dacã veneau 100 de pretendenţi, tot Gligor câştiga.
Acuma, tovarãşilor, eu îl cunosc pe tov. Gligor destul de bine şi nu prea am ce sã-l
intreb, deoarece ştie mai mult ca mine.În facultate, fiind colegi, învãţa mai bine ca
mine.asa ca profesional nu prea am ce sa-l tntreb, Comisia, fiind timoratã de spusele
mele, i-a pus înrebãri de genul “unteţi cãsãtorit” , “aveţi copii” etc. Aşa cã bãtrânul
a stat 7 ani lângã mine. Pe vremea aia nu trebuia sã fii cine ştie ce deştept sã ajungi
director. Tehnica era sã faci gãlãgie; când vorbeai cu directorul mare trebuia sã
gâfâi , sã fii veşnic nemulţumit şi cârcotaş şi, în general sã laşi impresia “ cã-ţi pute
tot” . Şi acum, când el e trecut de 80 de ani, vine la mine şi stãm de vorbã, iar
toamna mai facem amnândoi ţuicã. Soţia mea ţine la el pentru cã este pedant şi atent
şi ori de câte ori vine la mine îi aduce flori, deşi eu am curtea plinã de flori şi de
trandafiri. Acum, dacã eu nu beau nimic, pentru mine nu existã satisfacţie mai mare
decât sã dau cuiva cãruia sã-i placã. Probabil cã la Gligor voi mai reveni. Batranul
ma vizita des intrucat locuia in zona halelor centrale din Ploiesti,iar cand el se ducea
la piata facea o “halta” la mine cand se alegea si cu una mica.De regula ca sa ma
sensibilizeze nu-mi cerea tuica de la obraz facea pe obositul.Locuind in zona
supraaglomerata de regula mi se bloca poarta si garajul desi scrisesem mare direct
pe poarta din tabla’GARAJ” Pana la urma am gasit o solutie originala scriind tot pe
o tabla cu vopsea rosie “NU PARCATI 1 RISCATI INTEPAREA ROTILOR
BASCA BATAIA1” Si asa sa-u rarit numarul celor care ma blocau.
“ Goguţã”pe numele intreg Goga Vasile: ardelean din Micã Sasa de lângã
Copşa Micã, învaţã în sat dupã care merge la liceul din Blaj. Vine la facultate, se
lipeşte de brigade artisticã, fãcându-se remarcat în spectacole, cu dansuri
unugureşti, din acelea cu bãtãi pe cizme şi picioare, la care noi asistam încântaţi,
cum îi spun eu “picioare jucând”. Fãcuse el o formaţie de “fluieraşi”, în care excela
in afara lui, Licuriceanu şi care îi asigura melodiile pe care el dansa. În facultate a
fost realmente un bãitat bun şi cuminte. Nimeni nu ştie sã fii supãrat pe cineva sau
mãcar sã-l audã ridicând tonul. Nu-i permitaea educaţia sã fie golan ca noi, deşi nu-l
deranjua deloc compania noastrã. Dupã facultate, ajunge foarte repede şef de
cabinet al seretarului general UTC pe ţarã şi preşedintele biroului de turism pentru
tineret, în administrarea caruia se gãsea o avere uriaşã. La vreo 5-6 ani de la
terminarea facultãţii, mã întâlnesc cu el şi mã trimite la Costineşti în concediu, fãrã
bilet, fãrã nimic, spunându-mi doar sã-l caut pe directorul staţiunii şi sã-i spun cã
m-a trimis el, cã o sã-i dea el telefon. Aşa am fãcut şi am avut unul din concediile
cele mai reuşite pentru aceea vreme. Pe parcursul celor 12 zile de concediu, am avut

68
o viluţã cochetã pe plajã şi mâncare la discreţie. Mã pomenesc într-o zi cu Goguţã
la Costineşti:
- Ia zi, Mache, cum te simţi?
- Excelent! Dau tu ce cauţi pe aici?
- Mã, am venit sã joc un tennis cu tine. La terminarea concediului m-am dus
la director sã platesc biletele, însã omul a sãrit ca ars:
- Se poate, tov. Mache? Pãi vreţi sã mã dea afarã şefu?
- Care şef, domnule?
- Goga, preşedintele, cum care? Mi-a atras special atenţia sã nu care cumva
sã vã iau vreun ban, cã mã beleşte! Pe vremea aceea sã faci asemenea acte de
caritate pe banii statului, trebuia sã fii foarte puternic şi întâmplarea a fãcut cã
Goguţa avea. Evoluţia lui a luat o turnurã neaşteptatã dupã anii 80, când tov.
ElenaCeauşescu i-a scos din ţarã pe apropiaţii lui Nicuşor, inclusiv pe Vasile.
Astfel, prin anii 1982, l-am întâlnit la Casablanca în Maroc, într-o deplasare cu
serviciul, el fiind şef de agenţie economicã. Am fost la casa în care locuia, o vilã
cochetã cu o curte plinã cu portocali.
- Mã, Goguţã¸noi acasã nici nu vedem portocale şi tu calci pe ele prin curte?
- Dã-le dracului, Mache, cã tot merele mele din Micã Sasa sunt mai bune!
Când am vãzut tristeţie în ochii lui mi-am dat seama ca nu-i plãcea cã trebuia
sã stea departe de casã. Dupã 1989, a contiunat activitatea tot înafara ţãrii, în Liban,
pânã a ieşit la pensie. Eu îl consider unul dintre cei mai reuşiţi reprezentanţi ai
generaţiei noastre, atât pentru relizãrile lui profesionale, câ şi pentru echilibrul lui
comportamental .Goguţã este dotat genetic cu cea mai iumportantã virtute umanã,
respective omenia, care, cred eu, este chiar prima dintre virtuţi. Şi cum mai
spuneam, nu cunosc un alt semn al suparioritãţii, decât bunãtatea.Atunci candai
posibilitatea sa faci rau sau chiar sa ucizi,sa te abtii si sa n-o faci cred ca este
dovada elocventa care caracterizeaza eorta adavarata! M-am întrebat întodeauna
cum pot trãi asemena oameni ca Goguţã fãrã vrãjmaşi sau mãcar duşmani. Cum sã
adormi fãrã sã te “lupţi” cu cei care te jignesc, te pãcãlesc, te mint sau te agreseazã?
În comunsim, aveam cei mai stupizi şefi proveniţi din tagma celor ce muncesc,
repsectiv categorila “prelucrãtori prin aşchiere” . Marea problemã, mai ales a celor
cu studii superioare, era sã suporte comportamentul acestor şefi, cam toţi alãturi cu
meseria, de care habar n-aveau. Şi-atunci cum sã n-ai nicio adversitate? Gândesc cã
trebuie sã fii aşa de tare încât sã poţi privi cu detaşare totul în jurul tãu şi sã nu te
afecteze nimic. Cum se poate, domule Goga, cã eu n-am înţeles asta niciodatã.
Vorbim destul de des la telefon şi facem câte o reprizã de râs de toatã frumuseţea şi
pentru cã am vorbit de rãs, sã spunem şi o glumã care i se potriveşte ca o mãnusa lui
Goguţã: “ În tren se aşazã olteanul pe bancã şi imediat sare ca ars. Sub fundul lui
era o pioinezã. <<Ptiuu’rei a dracu’>> şi o pune alãturi, n-o aruncã. Vin apoi
moldoveanul şi munteanu, sar şi ei ca arşi şi o pun alãturi. Vine ardeleanul, se
aşazã, nu zice nimic, şuierã un pic printre dinţi, se ridicã, o studiazã un pic, se aşazã
şi pune pioneza la loc sub fundul lui . Dupã ce mai şuierã un pic de durere, zice <<
apoi dacã trebe, trebe>>. Multe ar fi de zis de Goguţã, dar sã ne oprim sã nu
plictisim cititorii.
De Habeamu Ghita: din Diţeşti, Dâmboviţa.imi aminresc cateva secvente cam

69
neplacute. Diţeştiul este localitatea unde s-a nãscut şi a trãit Miţa biciclista. Ghiţã
vine dintr-o familie de oameni gospodari, cu pãmânt şi acareturi. El nu şi-a negat
niciodatã obârşia 100 % ţãrãneascã. Împãtimit de avere, în special de pãmânt, Ghiţã
trãgea lupte grele cu bunicul sãu, cu care în vacanţe se bãtea cu bâtele. Cu el am
avut o altercaţie serioasã la Fãgãraş, la armatã. Bãtuse câţiva colegi şi paharul s-a
umplut când l-a bãtut pe Manole. Atunci i-am ars o palmã şi l-am aştepat sã
reacţioneze ca sã am motive de tãbãcealã. . Inspirit, el m-a reacţionat pe loc, fiind
ameţit şi apreciind cã în situaţia în care era, n-avea şanse. Seara, în sala de sport,
toţi colegii erau aşezaţi pe rânduri pe lângã pereţi şi-aşteptau ceea ce Ghiţã le
spusese cã o sã facã, adicã sã mã batã pe mine. Îşi luase prevãzãtor 2-3 colegi aliaţi
sã-l ajute în situaţia în care îl “dovedesc” eu ( Anghel, Abuşanu şi încã unul).
Imediat m-am prins şi am inaintat în mijlocul gol al sãlii, unde Ghiţã a început sã
vinã încet spre mine. Eu, conciliant, îi spun:
- Ghiţã, dacã ştii sã faci treaba asta, vino! Dar dacã nu ştii s-o faci bine, stai
acolo cã iei plasã! Nu s-a oprit şi ce a urmat nu mai conteazã. Ajutoarele lui n-au
mai avut timp sã ajungã la mine, iar Abu, care reusise sã se apropie a luat un cot în
gât de şi-a pierdut rãsuflarea. Seara , la dormitor, Tinte îmi atrage atenţia cã Ghitã
vine cãtre patul meu. Mã ridic în picioare şi-l întreb: Cum e Ghiţã, n-ajunge?
- Nu, Mache, am venit sã-mi cer iertare şi sã recunosc public cã eşti mult
mai tare decât am crezut eu. Dã mâna sã ţi-o strâng. Porninrea lui cavalereascã,
probabil ancestralã, m-a înmuiat imediat, întrucât apropierea lui îmi provocase
încordarea specificã pregãtirii de luptã.ne-am aşezat jos şi i-am explicat de ce nu
avea nicio şansã : fusesem de douã ori vicecampion naţional de box la categoria
semigrea la juniori. Ştiam sã lovesc cu “torsul” prin rotirea bustului, cunoşteam
loviturile directe şi în cascadã etc. Am rãmas amici. El este unul din colegii care nu
au venit la nici-o întlnire de la terminarea facultãţii. :
O figura cu totul aparte era Hudrea Mihai zis ‘’Misu’’
- Bãi Mişule, îi zic eu odatã, la mine în sat, Mişu este nume de bou, aşa încât
nu vãd de ce dracu’ îţi zice ţie Mişu. Figurã pitoreascã şi comportament tipic
aredelenesc, îmi rãpsunde “ hãhãind” :
- La mine Mache este beţivul satului, pripãşit de undeva din Bãrãgan!
Vine din oraşul Beiuş, Alba, cu liceul “Mihai Eminescu” din Satu Mare la
“bazã”, cum spunea el. Fiind aredelean get-beget din educaţie şi comportament, nu
ştia nicio vorbã de ocarã, decât “ batute-ar Dumnezeu sã te batã”. El era una dintre
ţintele farselor lui Tinte şi unul dintre colegii cei mai cuminţi pe care i-am avut. În
disputele amicale cu Tinte, ceda întodeauna. Iatã un exemplu:
- Mã, Mişule, ia dã tu pãlãria aia incoace ma !, Şi dupã ce îi ia pãlãria, o
cântãreşte şi ii zice : Mişule, dã-te-napoi 6-7 metri şi eu îţi arunc pãlãria drept pe
cap. Punem pariu pe-un şut în cur?
- Punem! Se dã Mişu înapoi şi aşteaptã ca Tinte sã-i arunce pãlãria pe cap.
- Pãi nu aşa, mãi boaitã, apleacã capul Dupã ce Mişu apleacã capul, Tinte îi
întoarce pãlãria cu clopu în jos şî începe sã-l cheme ca pe un mãgar: ţuş, ţuş,
mãgãruş! Şi începe sã râdã. Reacţia lui Mişu a fost:
- Bãtute-ar de blestemat! Ioi , ce-i merge lui scãfârlia!
La stagiul militar fãcut la trupã în Caransebeş, dupã 30 de zile am depus

70
jurãmântul şi, în aceeaşi zi, ni s-a dat voie în oraş. Mişu cu Abuşanu s-au oprit
direct la bufetul din oraş, unde au comandat câte-o litrã de “ rãchie” . Ospãtarul a
adus 2 litri de rãchiu, crezând cã are de a face cu campioni la bãuturã.
- Pãi nu, domule, cãte o litrã! Litra are 250 g , nu litru! Au venit seara în
unitate beţi mangã. A doua zi dimineaţã, amândoi umblau chiauni sã se dreagã cu
ceva bãuturã. L-am întrebat ce anume sã dreagã, fiind paralel cu bãutura.
- Mã, bãiatule, la noi “dresul” înseamnã cã dupã o machialã zdravãnã, a
doua zi mai bei ceva şi îţi revii. N-am înteles cum sã-ţi revii dupã bãuturã, inghind
altã bãuturã...
Toatã stundeţia noastrã, Mişu a fost apropiat de noi, participând la multe
escapade şi, lipindu-se de brigada artisticã, se reproducea cu talent. Dar despre asta
o sã mai vorbesc.
Iosif Ioan, un bãiat subţire şi la propriu şi la figurat, avea tot timpul faţã de TBC-ist,
adicã era gãlbejit. Era însã o bomboanã de om, cumsecade şi liniştit, trecând prin
facultate ca o umbrã, fãrã sã se facã remarcat prin fapte bune sau rele.
Spectaculoasã pentru noi a fost ştirea prin care Iosif îşi luase doctoratul printre
primii din generaţia noastrã. Din pãcate, nu a venit la întâlnirile noastre şi, eu unul,
încã mai aştept veşti de la el.
Nae Lazarescu are o sora colega cu noi “Puşa” : Bucureşteancã get-beget din
cartierul Bellu, frumoasã şi isteaţã foc, a atras tot timpul atenţia prin personalitatea
ei debordantã. Deşi a avut înclinaţii certe pentru învãţãturã, a fost şi o excelentã
actriţã, atât la brigada artisticã a ASE-ului, cât şi la formaţia de estradã de la casa
stundetilor “ Grigore Preoteasa”. A terminat facultatea între primii şî ulterior s-a
realizat profesional la un nivel foarte înalt în Ministerul Finanţelor. Are o familie
reuşitã, cu 2 copii şi cred cã poate fi socotitã unul din reprezentanţii de frunte ai
generaţiei noastre. Fãrã sã fiu maliţios, eu cred totuşi cã cea mai mare realizare a
Uraniei este legatã de fratele ei, Nae Lãzãrescu.
LAZARESCU NICOLAE “ Nae” : aflat în vârful trofic al generaţiei noastre,
atât prin notorietate, cât, mai ales, pentru cei care-l cunosc mai bine, prin nivelul
înalt al culturii sale generale. Frate cu Urania, mai mare cu 3 ani, a copilãrit în
cartierul Bellu, în strada AlunişuNaelui, într-o casã de oameni isprãviţi şi cu stare
materialã bunã pentru acele vremuri. Îi moare tatãl spre sfârşitul rãzboiului şi , atât
el cât şi Puşa, sunt crescuţi numai de mama. Dotat cu o inteligenţã sclipitoare, bun
la invãţãturã, terminã cu brio liceul “ Mihai Eminescu” , dupã care intrã la ISEP. Au
existat multe legende cu privire la durata studiilor lui Nae Lãzãrescu, afirmandu-se
cã a terminat facultatea dupã 9 ani, alţii dupã 8 ani; el zicând cã a terminat dupã 7
ani( varianta corectã). Nae a rãmas repetent nu pentru cã nu ştia carte, dar pentru cã
lipsea la examene. Adevãrul este cã Nae nu prea avea nevoie sã înveţe serios,
pentru cã era suficient sã vinã la cursuri, sã fie atent şi, în felul acesta, sã acumuleze
suficiente cunoştinte pentru a promova.
La un curs de matematica cu d-na Mavrodin
se aseaza in spatele meu Nae eu fiind in ultimul rand unde ma retrogradase colegii
sa nu le astup vederea
-Fii atant Mache ,eu ma culc aici in spatele tau ca n-am dormit azi noapte si sa
nu te misti sa ma vada doamna ca te ia mama dracului1

71
 Ma asez eu cat mai drept si-l acopar complet, insa incepe dandanaua dracului
adica Nae incepe sa sforaie usor asa cum toarce pisica .Nu era deranj mare ca
sforaitul lui se auzea la 2-3 randuri, insa catastrofa era ca din cand in cand el scotea
cate un chiot ascutit care facea ca toti colegii sa se intoarca si evident eu param
chiotul lui tinandu-ma de gura si scotand un of,of,of,prelungit.Am incercat sa-l
trezesc insa n-am reusit moment in care m-am dat la o parte si l-am lasat ‘’vraiste’’
Profesoara l-a vazut si a zis tare’’la capatul acestei sali doarme un individ ca student
nu-i pot zice si care habar n-are de matematica’’1
Nae care se trezise si care auzise afirmatia profesoarei ma impunge cu degetul
in spate si-mi zice;
-Ia ridicate ma animalule si intreaba la care capat al salii este ala de nu stie
matematica?
La termanarea orei l-am intrebat daca o asa replica geniala ia venit lui sau a
furat-o1
A recunoscut furtul !
Nae obisnuia sa se dea mare pe seama mea care eram de douam ori cat el si pe
acest contrast epata in public mai ales cand erau mai multe fete.
Practic se lua din senin de mine si ostentativ ma intreba:
- Dece te uiti asa sasiu si dusmanos la mine ma bivole ? Eu care trebuia sa.i
fac jocul ripostam chipurile ofuscat :
- Ce ma n-am voie sa ma uit unde vreau eu ?
- Ma obraznicule ma incontrexi tu un mamaligar pe mine ?Incepea sa ma
injure si sa ma dea afara cu un picior in fund Toata sceneta il costa un
pachet de Carpati iar cand imi dadea si sutul miza crestea la trei pachete,
- Ilie care era de regula prezent contesta dreptul meu la trei pachete insa eu
motivam aceste pretentii prin faptul ca mi-a prejudiciat demnitatea si
imaginea in public !
La una din ultimele întâlniri, stând la aceeaşi masã cu decanul Puchiţã,
Lãzãrescu îmi spune :
- Mãi, Mache, tu îţi dai seama ce mari profesori am avut noi dacã eu luam
examenele cu ce reţineam la cursuri şi restul nu învãţam deloc?
- Bã, da’ tu îţi aminteşti cã la “ chiolhanul” de la terminare facultãţii m-ai
întrebat “ ia zi, mã Mache, ce-i ãla debit şi ce-i ãla credit cã eu am terminat
finanţele şi eu nu ştiu!” ( Acuma nu vreau sã se creadã cã el glumea.)
Primul contact cu Nae s-a produs la inceputul anului II cand el venea la cursuri
,si repeta anul fiind declarat repetent nu pentruca picase la vre-un examen ci
pentruca nu se prezentase la doua examene. Atunci secretarul sef al institutului il
invatase sa faca o cerere de rematriculare pe care el mi-a aratat-o dar care m-a lasat
masca cand mi-a citit-
Dupa introducerea clasica in partea a doua incepea panarama dracului
…. Va rog tov.Rector ca pe un tata sa-mi aprobati rematricularea intrucat am
fost exmatriculat pe nedrept si fiind complet nevinovat. Martor este tov.secretar sef
Niculescu care dupa ce m-a ascultat la examenul de matematica a declarat cu
martori textual;
- Ma Lazarescule ma tu esti nevinovat rau ma1Cererea lui se incheia cu o fraza

72
care a ramas celebra in analele ASE … ‘’ In speranta ca ve-ti salva de la nimicire un
suflet tanar va multumesc1 Semna Nae Lazarescu student in anul…..depinde de
dvs.
Cu ceva retusuri a dat drumul la cerere si dupa ce a fost chemat la rectorat a
fost pus sa scrie alta si i s-a recomandat sa astepte decizia rectoratului.
Intre timp noi cei din gasca lui pregatisem un spectacol de brigada cu intentia
sa-l induplecam pe rectorul Marin Lupu pe care nimeni nu-l vazuse zambind1
L-am invitat pe rector la spectacol si spre surprinderea tuturor,a venit.
Nae si Ilie scrisese un monolog de tot hazul,ceva la care rectorul a ras tot
timpul1
Imaginati-va rectorul in primul rand si pe Nae si Ilie spunand basmul ‘’scufita
rosie’’cu adaptare umoristica si de cate ori ajungea sa zica ceva de lupul din poveste
ziceau’’si atunci lupul’’si se intorceau la rector cu ‘’sa traiti tov rector,saru-mana’’
Asa s-a convins rectorul la fata locului de valoarea lui1Adoua zi ne-a chemat
la rectorat si ne-a trasat ‘’sarcina de partid’’ sa castigam concursul national dintre
brigazile artistice studentesti,lucru care chiar s-a intamplat in acel an dupa care am
devenit cunoscuti si am intemeiat cea mai faimoasa formatie de estrada la casa
studentilorGrigore Preoteasa.
Afost perioada in care s-au lansat mari cantareti ca Dan Spataru, Pompilia
Stoian, Lili Bulaiesi George Barbu si multi altii.
Nu l-am inteles pe George Barbu dece nu a ramas in muzica si s-a dedicat
profesiei pentruca el avea o voce baritonala cel putin la fel de valoroada ca a lui
Dan Spataru!
Dupã mai mulţi ani, în discuţiile cu Nae, am constat cã, de fapt, el avea o
culturã economicã foarte consistentã si analiticã. De unde, de neunde, Nae devenise
un excelent economist de sistem. Pe parcursul celor 4 ani parcurşi lângã Nae am
avut prin prezenţa lui un nivel nu numai cultural ridicat, dar şi o atmosferã care m-a
fãcut de multe ori sã uit foamea. L-am cunoscut în semestrul II al anului I, când el
repreta anul. M-am dus cu Ilie Dogaru la preselecţia pentru brigada artisticã, acolo
fiind şi Nae, care repeta un cuplet cântat cu unul cu ochelari, poreclit din acest
motiv “Mifa” ( marcã de bicicletã). Nae şi Mifa, echipaţi în maieuri şi chiloti de
sport, cu tenişi în picioare, cântau un sketch cu fotbal şi aveau fiecare în mânã cãte
o pancardã. Pe cea a lui Mifa scria “ HAI ASE!” şi pe cea a lui Nae” HAI
MEDICINA!” . La primul spectacol dat în amfiteatrul mare,întrucât cântau sketch-
ul alergând pe loc, lui Mişu, care era înalt şi slab, i-a ieşit ceva din chiloţi. Lumea a
început sã râdã zgomots şi disproporţionat cu momentul comic, aşa încât Nae s-a
uitat în direcţia în care arãtau spectatorii şi, când a vãzut coconeii “dansatori” ai lui
Mişu, a pus la locul ruşinii pancarta cu medicina. A dat comanda” Stai!” tare, dar
Mişu tot n-a înţeles ce se întâmplã. Atunci Nae ţipã la el “ Nu mai mişca, mã, n-
auzi?” stricând numãrul, dar provocând un rãs nemaipomenit. Atunci mi-am dat
seama de viteza de reacţie şi hazul natural al cestui “omuleţ” , înzestrat de naturã cu
atât har. Dupã un examen superficial, am fost adimişi toţi în colectivul brigãzii
artistice, şi am început reprezentaţiile care ulterior au fãcut celebrã aceastã brigadã.
Între timp, Nae a reuşit sã “încropeascã” o orchestra cu Licã Ciobanul chitarist şi cu
alţi câţiva colegi care stiuau sã cânte la instrumente. Din anul urmãtor, aceastã

73
orchestra a cãpãtat un mare plus de valoare, prin venirea lui Puiu Antohi ( frate cu
colega noastrã de grupã, Vali Antohi), un remarcabil muzician şi instrumentist
(saxofon şi clarinet). Fac o parantezã cu privire la primul meu contact cu Puiu legat
de o întrebare :
- Ia zi, Puiule, cum se zice corect “ clanaret” sau “flanaret” ?El îmi
rãspunde cã dacã sunt fonfait, sigur se zice “flanaret”. Drãguţ!
Cu aceastã orchestra excelentã lângã ea, Brigada artisticã a ASE-ului a câştigat
primul conscurs între institute din Bucureşti, ocazie cu care Nae a fãcut furori. Era
aşa de bun, încât noi care era pe scenã cu el, ne era foarte greu sã ne abţinem din râs
.Dupã aceste succese , am fost cehmaţi sã susţinem spectacole la casa de culturã a
studenţilor “ Grogore Preoteasa”, unde am rãmas pentru urmãtorii ani, dar nu ca
brigada artisticã , ci ca formaţie de estradã. Au venit Tinte, Mişu şi Michi Suciu,
Puşa Lãzãrescu şi Lili Bulãiesi, care ulterior va deveni o cântãreaţa de muzicã
uşoarã de prim rang. Aceastã formaţie de estradã avea sã devinã o imporrtantã
rivalã a formaţilor profesioniste, fiind frecvent invitatã la televiziunea naţionalã, la
radio sau aiurea, în toate oraşele mari. Desigur, centrul de greutate al acestei
frumoase formaţii de estradã era Nae Lãzãrescu. Ulterior, s-a ataşat de noi o altã
mare vedetã de muzicã uşoarã, Dan Spãtaru. Spectacolele sãptãmânale erau
insuficiente, întrucât frecvent uşile şi geamurile casei de culturã erau forţate şi chiar
sparte. Nu este de omis faptul foarte important cã toate asceste spectacole aveau
autor pe Nae Lãzãrescu ajutat consistent şi de Ilie Dogaru. Acei ani au fost dominaţi
de douã vedete autentice şî de mare notorietate, respectiv Dan Spãtaru şi Nae
Lãzãrescu. Desigur, pe scena studenţeascã se reproduceau şi alţi artişti importanţi,
cum au fost Pomipilia Stoian, Anca Agemolu, Lili Bulãiesi, Michi Suciu, George
Barbu şi mulţi alţii. Geroge Barbu, coleg cu noi mai mic cu un an, era un cantãreţ
redutabil (bariton) , cu nimic mai prejos de Dan Spãtaru. Cãnta din plãcere şi cu un
timbru deosebit de plãcut, încât a fost mare pãcat cã George nu a vrut sã se facã un
cântãreţ important. A avut o carierã profesionalã prodigioasã, ultima data fiind
director general la întrepirnderea de comerţ exterior “ Mercur”, de unde a şi ieşit la
pensie.
Revenind la Nae Lãzãrescu, datoritã faptului cã se mişca într-un orizont larg
de idei, în baza unui solide culture generale, spectacolele concepute de el erau de o
calitate remarcabilã. Anumite scenete erau adevãrate bijuterii “umoristice” care
aducea sãlile arhipline în delir. În perioada aceea, Nae lansase poante cu subînţeles,
sau cu douã întelesuri, foarte apreciate de tineri. Iatã un exemplu:
- Fetele se uitã la Mache, cã e atlet, aruncãtor de disc. Nu zic nimic, însã ce,
eu nu sunt atlet? Pãi, fratele meu, eu arunc cu cu ciocanul de nu s-a pomenit!
Nae forma un duet cu Tinte intr-o scenetã, in care erau echipaţi în lãutari. Nae
cu vioara şi cu mustaţã “ a la Hitler” şi Tinte cu ţambalul, amândoi desculţi. Atunci
când apãreau pe scenã, 15-20 de minute nu puteau spune nimic din cauza hohotelor
de râs. Moacele lor “dãrâmau” sala. Din când în când , Nae voia sã potoleascã
râsetele şi striga la microfon “ Hooo, mã, lãsaţi-ne mã sã ziceam cântecelul, cã ne
taie ãştia alocaţia! Opriţi-vã, mã, dracului!” . Dar reuşea sã stârneascã şi mai rãu
râsul sãlii. Sketch-ul începea aşa :
- Bre, Tinte, ai adus partitura?

74
 - Adus, bre Nae. Şi-o scotea de sub un pulover în care mai intra unul ca el
(era puloverul meu).
- Şi pe ce-l pui, bre Tinte, cã vãz cã n-ai popitru!
- Ce sã am?
- Popitru, mã, haimanaua dracului
Dupã ce cântau sketch-ul nu mai puteau pleca din scenã din cauza aplauzelor
prelungite. Şi nu este singurul exemplu de cum se desfãşurau toate spectacolele
noastre. Cu Tinte am avut un rol al generalului Ney, el fiind Napoleon ( Doamne, şi
cât semãna cu Napoleon!). La un moment dat, Tinte –Napoleon se enerveazã pe
mine şi, neavând un bãţ la dispoziţie, scoate fularul de la gât, îi face un nod sã-l
poatã manevra şi îmi dã cu el în cap. Secvenţa a prins la public, aşa cã sceneta s-a
repetat cu lovirea mea , mai mult simbolicã, fularul neavând cum sã mã doarã.
Numai cã Nae, pus pe farse în permanentã, îl instruieşte pe Tinte sã bage în nodul
fularului o piatrã şi sã-l punã la gât pregãtit gata. Atunci când a venit, în timpul
sketului, momentul, scoate Napoleonul de Tinte fularul cu piatra în el şi mã pãleşte
zdravãn pe spinare. Zgomotul loviturii s-a auzit pânã în spatele sãlii, aşa încât a
provocat un râs general. Tinte insistã cu alte 2-3 lovituri, la care eu am înţepenit şi
am şuierat printer dinţî “ Ce faci, mã nenorocitule, potoleşte-te cã dupa aia te
distrug cu bãtaia! “ . Tinte nu s-a potolit, situaţie în care eu am luat-o la fugã în
celaltã parte a scenei, cu Tinte dupã mine, învârtind fularul cu piatrã deaspura
capului. Râsul a fost copios, spectatorii realizând originalitatea şi autenticitatea
secvenţei. Toatã lumea şi-a dat seama cã scena nu fusese pregãtitã, deci neregizatã.
Dupã aia Tinte a stat câteva zile fugar prin câmin, trimiţând fel de fel de
“ambasadori” cu batista în bãţ. Evident cã n-am putut ţine ranchiunã prea mult şi
ne-am împãcat, nu dupã ce i-am spus cã, dacã mai îndrãzneşte sã mai dea cu fularul
cu piatrã, improvizez o scenã prin care generalul Ney, adicã eu, se revoltã
împotriva lui Napoleon şi îi dã o bãtaie pe scenã de-o sã fie râsul şi mai al dracului!
Într-o altã scenetã, care parodia un film de capã şi spadã, la modã în acea
vreme, eram împãrţiţi în douã grupe de spadasini : cei îmbrãcaţi în roşu şi cei în
albastru, eu picând la cei albaştri, cu Nae în echipã. A început lupta şi, ca s-o fac
mai haioasã, eu nu foloseam numai sabia din lemn, ci şi palma, astfel încât, care
intra în raza de bãtaie a palmei mele, “harşti!” una dupã ceafã, fãrã sã ţin cont de
care e roşu şi care e albastru. Trece pe lângã mine Nae şi imediat îi reped o
“mistrie” peste ceafã, care în mod cert l-a durut, întrucât în plin specatol s-a oprit şi
a început sã ţipe:
- Nu-n mine tre’ sã dai, mã, animalule, ci în ãia roşii! Tu eşti în echipã cu
mine, nãrodul dracului!
Pe moment, spectatorii au rãmas cu gura cãscatã, dar, dupã 5-10 secunde,
realizând greotescul situaţiei, s-a pornit o adevãratã cavalcadã de rãs care a ţinut
câteva momente. Nae, realizând cã scena respectiva provoacã atâta râs, la
spectacolul urmãtor, a introdus în scenetã “ palma peste ceafã” şi replica lui, astfel
încât momentul devenise centrul de greutate al întregii scenete . Pentru spectacolele
de la casa de culturã a studenţilor, noi nu primeam niciun ban, însã Nae lua drepturi
de autor pentru scenariu. De altfel, Nae lua mai mulţi bani de la radio, unde realiza
cea mai celebrã emisiune de satirã şi umor , de la 14:30. Când lua bani, de regulã

75
între 5.000- 7.000 de lei, imens pentru acea vreme, aveam toţi ţigãri, Nae fiind unul
dintre cei mai altruişti colgi şi prieteni pe care i-am avut. Dacã uneori mai fãcea
câte o “aroganţã” , avea adesea momente de regrete. Atunci când erai mai
posomorât din cine ştie ce motive, Nae avea întotdeauna o intervenţie care sigur te
scoatea din dispozitia albastra. Aşa mi s-a întâmplat şi mie înaintea unui spectacol,
când nu mã simţeam deloc bine, rãcisem rãu, aveam ameţeli şi evident, eram
amãrât. Nae m-a vãzut şi m-a întrebat : “ Ce ai, mã Mache, ţi-e rãu?” . Eu de fricã
sã nu ratez spectacolul , n-am recunoscut .
- Ce sã am, mã, n-am nimicade unde scoţi tu asta? rãspund eu fãcând
eforturi sã zâmbesc.
- Pe cine vrei tu sã proseşti mã, ai ? tu nu vezi cã zâmbeşti ca mortul la
lumânare?
În anul IV am fost in vacanţa de iarnã de douã sãptãmâni la Predeal, în tabãra
de creaţie. Aici fiecare centru universitar prezenta spectacole, de regulã cu brigãzile
artistice. Noi aveam formaţia de estradã a casei studenţilor, sub tutela cãreia urma
sã susţinem spectacolele. Acest lucru nu s-a întâmplat, întrucât Nae şi Ilie s-au
supãrat pe casa studenţilor din cauza unor bani pe care trebuiau sã-i încaseze şi pe
care nu-i primisera. Aşa încât au hotãrãţ ei, sã ţinã spectacolele sub titulatura”
Brigada artsitcã a ISE”, Nae chiar argumentâd hotãrârea prin faptul cã noi suntem
studenţi la ISE, şi nu ai casei studenţilor.
- Adicã, în loc sã muncim pentru institutul nostru, i-am fãcut pe ãştia mari
de la casa de culturã! zicea Nae. Ce sã te faci şi cum sã faci spectacole în trei,
pentru cã, lângã Ilie şi Nae, eram doar eu. Acum când îmi amintesc de acea
perioadã, îmi dau seama cã a fost una dintre cele mai originale şi spectaculoase
reprezentaţii pe care le-am avut. Nae şi Ilie au stat o noapte întregã sã modifice şi sã
remodeleze toate momentele umoristice pentru 3 oameni şi au reuşit o bijuterie de
spectacol, demn de cele mai ilustre scene de estradã. Nae se cuplase cu o fatã
sexoasã şi haioasã şî ştiu şi de la el cã se placeau foarte mult. Nu era el Nae un
“macho” , dar ştia ca nimeni altul sã trezeascã atenţia fetelor. Este omul pe care l-
am auzit spunând poezii ore în şir. La Predeal stãteam în camera cu lectorul Şovei,
care venise cu noi şi, nefiind însurat, mã tot întreba de prietena lui Nae care îi
plãcea. Eu, ştiind cã fata este a lui Nae, am invocat tot felul de pretexte sã nu i-o
prezint, dar l-am pus pe Nae în gardã. Nu-mi dau seama de unde a tras Nae
concluzia cã l-am trãdat şi i-am prezentat fata prof. Şovei, aşa încât, în timpul
spectacolului din seara respectiva, s-a rãzbunat pe mine. Spectacolul susţinut de noi
debuta cu intratea mea în scenã , ţinânâdu-i în braţe pe amandoi şi mai aveam şi 2
valize de carton agãţare de gât, goale bineînţeles, ca sã se punã în valoare forţa mea.
Cum Nae stãtea pe braţul meu şi mã ţinea de gât, a început sã mã tragã violent de
ureche, pe partea care nu se vedea din salã. Am suportat ce am suportat şi când am
vãzut cã Nae insistã şi îmi smulge pur şi simplu urechea, i-am trânit pe amândoi pe
scenã şi m-am repezit sã-i trag lui Nae un picior în fund. El, mai iute, a sesizat
pericolul şi a rupt-o la fugã în culise, ţipând câţ îl ţinea gura” sãriţi, fraţilor, cã a
înnebunit Mache”. A venit pe partea opusã în scenã şi s-a adresat publicului, care,
în primã fazã, nu a înteles ce se întâmplã.
- Stimaţi spectatori, sunt nevoit sã întrerup spectacolul, întrucât, cum vedeţi,

76
bivolul ãsta mare de Mache vrea sã mã batã. Vreau sã vã spun, a continuat el, cã
omul ãsta este luat rãu şi când îi vine, aşa face: bate, muşcã, scuipã!
Eu intru în jocul lui şi-l întreb în faţa spectatorilor:
- Bine, dacã zici cã sunt smintit, de ce nu ai observat chestia asta atunci când
am plecat de acasã?
- Nuuuu…cand am plecat de acasã erai sãnãtos, bãiatule.
Sala s-a aşezat pe un râs zdravãn care a ţinut 5-6 minute, dupã care a început
sã scandeze “ Nae, Nae, Nae!” şi “ Lasã-l în pace, Mache!”, astfel încât spectacolul
a contrinuat.A urmat o sceneta in care parodiam filmul Wikingii in cara eu eram
Ragnar si el Ainar. Il strigam tare Ainar si el imi raspundea “N-am nar” La un
moment dat eu care eram cu bustul gol sa-mi afisez muschii strigam; Odin zeu
nemuritor vreau sa beau sa uit de dor !Sange vreau sa beau oooo zei ! la care venea
replica lui Nae “Da lapte batut nu vrei ? Replica asta ma facea sa rad si nu aveam
voie asa ca ma intorceam cu spatele la sala . Dar sã vedeţi cum ne-am împãcat
seara. Mergeam la cantinã şi eu mergeam pe un trotuar, iar el pe celãlalt trotuar.
Mergând şi vorbind cu mine tare, ca sã aud :
- Pãi, animalul, tot animal! Nu poţi sã zici nimic, cã imediat sare la bãtaie!
Era de tot hazul sã-l vezi vorbind pe stradã gesticuland şi lumea minunându-se cã
Nae vorbeşte singur. Fiind semiîntuneric, mi-a zis sã mã uit la unul care mergea cu
o lanternã agãţatã de gât:
- Mache, uita-te, bã, unul cu buric fosforescent! M-a pufnit râsul şi ne-am
împãcat.
Eu îmi fãcusem o prietenã, aflatã şi ea la odihnã, stundetã din Iaşi. Cu noi
venise şi Victor Ţapu, pictor şi scenarist de mare talent care se “producea” la
televiziune, desenând cu creta pe tablã cu ambele mâini. Într-una din zile, am plecat
de la Predeal la cabana Trei Brazi, fiecare cu prietena lui. Victor, nevrînd sã mergã,
l-am lãsat în cabanã, pe pat, lungit pe spate, cu ochii în tavan şi, când ne-am întors,
dupã 5-6 ore, l-am gãsit nemişcat în aceiaşi poziţie.
- Ce are ãsta, mã? Ia vezi, respirã?
- Ce sã aibã, mã, mi-a zis mie cã s-a îndrãgostit de prietena lui Mache.
Având în vederã cã, în niciun caz nu eram mai frumos ca Victor Ţapu, i-am povestit
de iubirea lui, însã fata nu a vrut sã audã. Asa a rãmas Victor cu dragostea
neîmpãrtãşitã.
În vara anului II, am plecat 12 zile la mare la Costineşti, unde am fost cazaţi în
corturi de câte 2 persoane, foarte bune pentru nişte amãrãşteni ca noi. Întrucât
principala noastrã preocupare era cum sã facem rost de fete, Nae, Ilie şi eu, am
conceput initial un scenariu care sã atragã fetele ca pe muşte. Am stabilit un cod
destul de simplu, cum sã ghiceşti chipurile sub hipnozã, cartea de joc pe care şi-o
alegea vreo fatã din mulţime. Ilie a aruncat “nada” cum cã Nae este hipnotizator,
capabil de nişte chestii… şi-i dãdea cu minciunile. Nae, rugat de Ilie sã facã o
demonstraţie, se lãsa greu înduplecat şi numai dacã se strangeau mai multe fete.
Spectatori de ocazie se gãseau din belşug, plaja era plinã de studenţi, iar prezenţa
lui Nae era un punct de atracţie deosebit. Urma o mica incãlzire şi apoi spectacolul
de hipnostism începea.
- Bine, fiţi atenţi, îl vedeţi pe malacul ãla de acolo? ( şi mã arãta pe mine,

77
care stãteam la o distanţã de 15-20 m ). Îl fac sã vinã spãşit la mine, dar înainte de
asta, o fatã sã tragã o carte din acest pachet. Trãgea fata cartea, Nae se uita discret la
ea, dupã care o ruga sã o ascundã. ( unde altundeva, decât în costumul de baie) şi sã
se amestece în mulţime. Dupã aceea, mã striga pe mine, prefãcându-se cã nu mã
cunoaşte.
- Bã, ala, mã butoiule, ia vino mã încoa’!
- Cu mine vorbeşti, mã? Mã prefãceam eu mirat.
- Da, cu tine! Scoalã de pe cearceaf şi vino încoa’!
- Du-te, mã, dracului, replicam eu, chipurile ofuscat.
- Da? Ei stai cã facem noi altfel! Şi începea sã dea din mâini ca la circ cu
abracadabra, bolborosea ceva, se uita foarte încruntat în direcţia mea si lansa o
comandã scurtã “ Ridicã-te imediat şi vino încoace, neisprãvitule!” . Eu mã ridicam,
aşa obosit şi cu capul în jos, veneam cu mişcãri mecanice înspre Nae şi când
ajungeam destul de aproape de el, începea sã mã întrebe:
- Ia spune-mi tu, dacã trebuie sã afli o carte trasã din pachet, poţi s-o spui ?
Eu, ştiind codul, cã primele douã cuvinte dezvãluie cartea, spuneam imediat “ damã
de treflã” . Era simplu de tot, primul cuvânt începea cu litera cãrţii (d - dacã), deci
damã, iar al doilea spunea semnul cãrţii (trebuie), deci treflã. Urma gãsitul cãrţii
spre care eram ghidat tot prin codul primelor cuvinte “spune-mi”, începe cu s, deci
stânga,”între noi” era înainte, ca prima literã din cuvânt ş.a.m.d, codul fiind şi la
îndemâna copiilor. Impactul în public însã era uluitor. Nae pocnea din degete, mã
dezlega de hipnozã chipurile şi mã expedia la locul meu cu un scurt “ Marş la loc!”
La Costineşti s-a întâmplat una dintre cele mai reuşite farse puse la cale de
Nae şi Ilie. Victor Ţapu s-a îndrãgostit iar de o fatã din Braşov. Fata era foarte
haioasã şi de gaşcã, astfel încât a marşat şi a colaborat cu noi la o farsã “mortalã”
pregãtitã pentru Victor. La o cafea de searã, Nae îi spune lui Victor:
- Mãi, Victore, ce-ţi place ţie la Viorica asta, cã dacã îmi pun mintea cu ea,
disearã i-o trag în cort cu tine, mã crezi ?
- Du-te bã de aici, faci pe cuceritorul cu mine! Cum crezi cã pot înghiţi o
asemenea gogoriţã?
- Bine, Victore, uite cum facem : când se întunecã tu stai în cort în patul din
dreapta, eu vin cu ea şi fac ce fac pe patul din stânga, dupã care plec şi continui tu
cu ea. E bine?
- S-a fãcut! Vreau s-o vãd şi p-asta! Dupã ce fata îi dã rochia ei lui Ilie,
acesta se îmbracã in femeie, se fardeazã şi intrã în cort cu Nae. Fac o parantezã sã
vã spun cã Ilie avea mecla identica cu a Tanţei Cur de fier din Monteoru. Când intrã
în cort Nae şi Ilie, Victor nici nu sulfa. În mod ostentativ, Nae îşi aruncã slipul pe
faţa lui Victor, iar Victor, nimic, zici cã nu era acolo. Ilie, gagica, protesteazã un pic
în şoaptã dupã care amândoi mimeazã un act sexual pãtimaş, cu oftaturi şi ţipãturi.
Atunci când sceneta s-a terminat, Nae pleacã din cort, iar Victor trece uşor în patul
parasit de Nae. Ilie îl aştepta şi când a început sã-l sãrute pe oasele de la gât ( Ili era
numai piele şi os) n-a mai rezistat şi a sãrit din pat. Imediat am intrat noi şi am
aprins lumina. Victor sãtea în genunchi, cu pantalonii jos şi a apucat sã zicã încet “
Ho, mã, cã nici nu mi se sculase!”. Îmi cer scuze pentru indecenţã, însã ca sã poţi
înţelege grotescul situaţiei, trebuie sã asişti la o asemenea scenã de groazã.

78
 Nu pot depãşi subiectul Nae Lãzãrescu, fãrã sã evoc una dintre cele mai
reuşite nãzdrãvãnii fãcute împreunã la revelionul din 1964. Ilie, Nae şi eu aveam
câte o prietenã în Iaşi, drept pentru care ne-am hotãrât sã facem revelionul din acel
an acolo, invitati fiind de prietena mea. Am plecat la Iaşi pe 30 decembrie, luându-l
cu noi şi pe bãtrânul Gligor. Am fost surprinşi sã constatãm starea materialã ridicatã
a prietenei mele, al cãrei tatã era colonel de armatã, cu funcţie de comandã şi care
locuia într-o vilã din centrul Iaşiului. Pregãtiri de lux, mâncare şi bãuturã de calitate
şi din belşug, aşa cã “ trai neneacã “ pe noi. Am petrecut toatã noaptea, dimineaţa
ne-am dres cu o ciorbã de potroace şi alte delicatesuri, urmând ca dupã-amiazã sã
ne luãm tãlpãşiţa. În acea searã, Lãzãrescu şi Ilie gãsesc o soluţie originalã sã mai
stãm mãcar o zi sau douã, pentru cã vãzusera ei cã mai rãmãsese multã mâncare şi
bãuturã. Motivul pe care îl gãsisera pentru amânarea plecãrii îl consitutia hotãrârea
lor sã trateze cu colonelul însurãtoarea mea cu fata lui. Teatru ştiau sã joace la
perfecţie, aşa cã nu le-a fost greu sã mimeze gravitatea şi seriozitatea problemei. S-
au dus la colonel şi cu cel mai grav ton cu putinţã, Nae îi spune cã ei de fapt au
venit sã-i cearã mâna fetei pentru Mache, care, sãracul, n-are curaj s-o facã el. Dupã
câteva momente de ezitare, colonelul intrã în joc şi începe discuţia.
- Mã, bãieţi, -începe coloenlul- vedeţi şi voi ce fatã frumoasã am, nu?
Replica imediat a lui Nae nu întârzie:
- Da’ ce Mache al nostru nu-i frumos?
- Da, dar eu nu-l cunosc. Nu ştiu nici din ce familie este, nici ce hram
poartã.
- Pãi nu vã spunem noi? Şi dã-i cu laudele şi minciunile de i-au fãcut pãrul
creţ colonelului. Cert este cã “Sejurul” nostru s-a mai prelungit cu încã 2 zile,
perioadã în care împieliţaţii l-au fãcut pe colonel sã le cânte la vioarã. Am plecat
din Iaşi cu promisiunea cã vom reveni la logodnã şi cu regretul cã lãsasem în urmã
mâncare şi bãuturã neterminate. Bineînţeles cã fata s-a mãritat destul de repede,
fiind, cum s-a spus, foarte frumoasã. Mai ştiu cã prietena lui Nae ( cãreia nu-i dau
numele, sã nu-i fac probleme) a ţinut mult la el şi sunt sigur cã s-ar fi cãsãtorit dacã
Nae ar fi insistat. Era în culmea gloriei, era curtat de fete din toate pãrţile şi era
chiar greu sã te gândeşti în atare situaţie la cãsãtorie. Coincidenţã sau nu, fata lui
Nae terminã facultatea şi vine în oraşul Ploieşti, unde se cãsãtoreşte tot cu un tip cu
bumele Nae şi unde trãieşte şi în prezent.
Unul din clientii bascaliei obisnuite a lui Tinte era Licuriceanu Gheorghe
“Licurici” : bãiat deştept şi cuminte, nu ştiu sã fi fãcut vreo grozãvie în cei 5 ani de
facultate şi a rãmas în memoria generaţiei ca fondator, alãturi de Vasile Goga, al
unei formaţii de fuieraşi, cu care participa regulat la spectacolele brigãzii artistice a
ASE-ului. De câte ori trecea pe lângã Tinte, acesta nu-l lãsa în pace şi bolborosea: “
dârlâ dârlâ dârlâ dârlâ dârlâ…” adicãtelea cânta la fluier. Ştiu cã este unul din
fruntaşii promoţei, realizându-se profesional la nivelul de director la Banca
Naţionalã. În anii ’70- ’72, am avut nevoie de Licuriceanu sã obţin un credit de
investiţii de peste 2 milioane de dolari şi, deşi nu era director, m-a ajutat sã obţin
acel credit, dovedindu-se un coleg adevãrat. Din pãcate a murit prematur.
Este de remarcat in componenta generatiei o prezenta insolita in persoana lui
Manole Nicolaie: un tip mai corpolent, cu burticã, bine hrãnit şi întodeauna vesel.

79
Din cauza lui m-am bãtut cu Ghiţã Hãbeanu, care îl lovise fãrã niciun motiv. Când
l-am vãzut pe Manole înlãcrimat şi când mi-a spus cã Ghiţã i-a dat un pumn fãrã
niciun motiv, am reacţionat şi am avut o “explicaţie” cu el, pe care sunt sigur cã o
ţine minte şi acum. Atunci când la armatã, la Fãgãraş, am ieşit în formaţie
(companie) în oraş, am pregãtit un cântec care numai ostãşesc nu era. În loc de “
Treceţi batalioane de luptã Carpaţii” sau “ Foaie verde,verde, verde de mãrar/ Dragã
e viaţa când eşti militar”, noi am cântat o variantã a cântecului oltean “ Eu sunt
Steanca Ciuculete/ Mai dihai ca 7 fete/ ihai ihai ihai ha”. În acest cor se distingea
vocea “ de caprã” a lui Manole, pe care îl fãcusem prim solist şi care mai mult
behãia decât cânta. Lumea din oraş se strânsese pe troutare şi asistau mirate la corul
studenţilor ostaşi. În rest Manole a fost un coleg ideal, liniştit şi onest, categorie de
oameni cu care toatã viaţa ai dori sã ai de a face.
Manole Victoria “Victoriţa” : din Stâlpul de Buzãu, a fost colega cu o prezenţã
discertã şi modestã, de-o bunãtate s-o pui la ranã. Tatãl meu şi tatãl ei au fãcut
armata şi rãzboiul împreunã, fiind prieteni foarte apropiaţi şi ştiu cã tata ar fi vrut
din tot sufletul sã mã vadã însurat cu Victoriţa. Chestie pr care nu i-am spus-o
niciodata.i. Poate cã s-ar fi materializat aceastã idee dacã nu eram eu aşa vagabond
şi curvar. Adicã n-avea cum sã stea o fatã aşa bunã lângã mine, care la vremea
aceea eram un stricat. Am avut surpriza ca Victoriţa sã fie inspectorul de bancã al
uzinei la care lucram, poziţie în care am colaborat cu ea cam 20 de ani. Toate
nenoricirile pe care le presupunea relaţia bancã- întrepindere socialistã, le-am
rezolvat prin aportul direct al Victoriţei şi nu numai pentru asta, ci şi pentru tot ce a
fost ea, îmi ridic acum, la bãtâneţe, pãlaria. Cãsãtoritã cu un om remarcabil, au un
copil, insã soţul Victoriţei s-a prãpãdit foarte tânãr şi ea este nevoitã sã trãiascã
singura..
Matache Marian“Mache” : un nivel am învãţãturii mediocru, cu medii anuale
între 7 şi 8, a trecut prin cei 5 ani de facultate fãrã sã facã niciun efort deosebit.
Întodeauna şi-a justificat lenea la învãţãturã prin faptul cã nu i-a plãcut deloc ISE-
ul, dar cã a fost nevoit sã-l facã la propunerea unui unchi profesor universitar şi care
era un fel de patriarh al neamului din cuvâtul cãruia nu puteai iesi.Imi aplec fruntea
in amintirea acestui Mare Om care a facut patru ani de ocna de unde a fost scos de
Ministrul fe Finante Vijoli ca da faca reforma monetara din 1952.Niciodata nu a
aflat dece a stst la ocna nefiind acuzat sau judecat.Pot sa spun ca toata viata a fost
un optimist pe care nu l-am auzit niciodata vaitandu-se sau invocand soarta
potrivnica ! Dan a fost singurul copil al unchiului Octavita care l-a mostenit
intru-totul. Matusa mea si mama lui Dan ma lua cu ea in excursii ‘’in circuit’’adica
faceam ocolul tarii cu trenul aproape o luna de zile, circuit in care musai intrau
drumetiile pe munte.
Eu caram chiar de la 14 ani rucsacul de 3o kg.pe munte si eram f.mandru ca
matusa ma lauda ca sunt puternic si cuminte!MATUSA ELENA a ramas si va
ramane in memoria mea ca unul dintre cei mai remarcabili oameni pe care i-am
cunoscut!
Cum sa nu te inchini in fata unui om care din profesor de liceu in Bucuresti(la
liceul Lazar) in perioada prigoanei comuniste cand unchiul Octavita era la ocna, ea
fusese data afara si lucra la APACA1

80
 In excursiile pe munte faceam si 12 ore de mers pe jos intr-o zi intre doua
cabane mai ales pe creasta Fagarasului.Evident ca dormeam in conditii f, modeste
cel mai adesea la ‘prici’’ adica pe jos pe saltele de paie.Ce sa mai spun de tanti ca
uneori confisca haine de la fratele ei mare functionar la Finante si mi le dadea mie1
Acesti oameni mi-au completat educatia substantial si m-au ajutat ca pe
propriul lor fiu1Nu mi-au cerut niciodata nimic. Interesant este ca Dan a ramas cu
acelasi aer de mare boier, aer aristrocratic mostenit evident de la parinti.
Lasa ca Dan s-a desavarsit ajungand in sferele inalte de stiinta Nu numai ca
profesor unuversitar dar si ca familist s-a dovedit exemplar probabil ca si datorita
Ruxandrei,sotia lui cam din aceeasi stirpe. Adevarul despre leneveala mea la
invatatura are la baza decizii mai vechi si unele exagerari voite pentruca
intotdeauna am avut mari disponibilitati la invatatura.
In primii ani de scoala am luat premiul I solo pentru ca asa se dadeau premiile
atunci,adica un singur premiu I un singur premiu II si doua mentiuni.Am observat
insa ca acest lucru m-a indepartat de colegii de clasa care evitau sa se mai joace sau
sa vorbeasca cu mine.Fara sa stiu,provocasem un fel de sindrom al premiantului
adica devenisem nesuferit1 Mi-am dat seama si imediat am coborat nivelul
invataturii la note de 7-8 provocand comentarii aprinse in cancelarie, unde se punea
problema mea in sensul devierii sau mai rau al imbolnavirii mele. Rezultatul a fost
brusc favorabil mie care devenisem un coleg agreabil pe care-l cautau toti copiii/
Asa incat daca am vazut ca asa merge mai bine am ramas’’acolo’’la 7 si 8. Intrasem
in randul oamenilor normali, unde de fapt am ramas pana la terminarea facultatii!
Component al “ gãştii” patronate de Nae Lãzãrescu, îndeplinea rolul de
bodyguard al grupului, apãrându-i pe toţi de belele. Întrucât membrii acestui grup
erau puşi mereu pe şotii, intrau adesea în fel de fel de belele, Mache fiind omul
responsabil cu paza. Mache avea “mielic” la fete, pe care le aiurea cu tot felul de
mici excrocherii, cea mai frecventa fiind ghicitul in cafea, sau, ma rog, in nechezol.
I se dusese faima de mare ghicitor, asa ca, multe fele doreau sa-l consulte cu privire
la viitorul lor. Nae Lazarescu ii facea reclama, spunand ca Mache ghiceste la fix
trecutul, prezentul si subjunctivul. Dupa ce aiurea fata cu generalitati, Mache trecea
direct la concret:
- Ai sa te apropii mult de tot de un baiat solid, cu parul negru, frumos si bun ca
painea lui Dumnezeu si uite ca-i vad si initialele in cafea! Are un nume care incepe
cu M si se termina cu ACHE. Uneori, mai mergea, alteori mai luam cate o poseta in
cap!
Pentru cã pe parcurs s-au facut multe referiri la el, o sã închei prezentarea cu
ceea ce Nae a zis cã este Mache: “ bãiat bun, tu-l în c…”.
Am avut un coleg care a fost component al echipei naţinale de oinã,Micu
Grigore Caroserie de sportiv nu avea deloc şi nu înţelegeam de ce, dacã este in
echipa naţionalã , nu are muşchi. Nu era nici mãcar “ uscat” sau” aţos” , fiind
absolut obişnuit. Vorbea puţin şi se înţelegea cu toatã lumea. Chiar nu ştiu sã se fi
certat cu cineva vreodatã sau sã-l reclame cineva c-a fãcut vreo nãzbâtie. Stãtea în
camera cu un oltean- Bãnicã, un tip rãu şi hoţ. Bãnicã ãsta a furat banii lui MICU şi
când acesta l-a rugat sã-i dea banii înapoi, fiind sigur cã el i-a furat, Bãnicã l-a
bãtut. Am fost chemat sã arbitrez dandanaua şi sã-l ajut pe Micu sã-şi ia banii

81
înapoi. Am cerut sã iasã toatã lumea din camera şi sã rãmân eu cu Bãnicã. Dupã 2-3
minute, am ieşit cu toţi banii colegului şi i-am restituit. Ce s-a întâpmplat intre mine
şi Bãnicã rãmâne între noi, însã este sigur cã dupã “critica” încasatã, nu a mai fãcut
aşa ceva în cãmin. Am flat cã Micu Grigore a murit prematur.
Apropriat de mine mai ceva ca un frate Micu Ionel “Mielu” : colegul meu de
camera tradiţional, a fost unul din lorzii seriei noastre, atât prin comportament cât şi
prin ţinutã vestimentarã. Era colegul cel mai bine îmbrãcat ( chiar cred ca era
singurul care avea 3 costume de haine) . Dichisit şi pedant, ne dãdea cu mare
plãcere şi nouã, celor mai mici ca el, lecţii de bune maniere şi comportament social.
De multe ori când eu eram invitat la sindrofii mai sofisticate, la serbãri, revelioane
sau petreceri simandicoase, Mielu imi împrumuta un costum de al sãu, cãmaşã şi
cravatã, instruindu-mã cum sã am grijã de ele, sã nu le rup sau sã le murdãresc. Eu
îl intrebam de ce ma cicãleşte atât, cã nu mã tãvãlesc cu ele prin noroi.
- Da, mãi Mache, dar nu te supãra pe mine, uneori eşti hârlav , ca sã nu zic
cãcãlãu! Cu asta mã lãmurea sã nu mai îndrãznesc sã-i rãspund în vreun fel. De
multe ori mã muştruluia ca un frate mai mare, cã bat bedreagu’ în loc sã învãţ,
teorie în care şi-l lua aliat pe Ilie Dogaru.
- Mã nenorocitule – zicea Ilie- cât o sã mergi cu notele de bursã la limitã,
mã? ce faci dacã pierzi bursa?
Eu, arogant, le aruncam imediat replica:
- Bã bãieţi, cum îndrãzniti voi sã vã comparaţi cu mine? Pãi eu am minte sã
vã dau la amândoi şi tot mie-mi rãmâne mai multã.
- I-auzi-l, mã Mielule, arogantul dreacului, cã mã scol şi iar rup pantoful în
capu’ lui! ( pentru cã fãcuse odatã treaba asta cu o sanda).
- Uite ce este, Mielule, zici cã mai sunt 3 zile pânã la examen, da? E, eu mã
iau azi de învãţat şi îţi arãt cã în astea 3 zile învãţ şi eu cel puţin nota 9, sã vad ce
mai zici!
- Bããã, sã zici mersi dacã o sã treci examenul, nu sã iei tu 9!
Întãmplarea a fãcut sã iau chiar 9 , Mielu 8, iar Ilie nu mai ştiu.Asta l-a enervat
asa de rau pe Mielu ca multa vreme nu m-a scos din “bulangiule” fiind convins ca
am avut noroc.
- Auzi, Mielule, sã nu mai îndrãzneşti tu sã te compari cu mine, cã pici al
doilea! Ce fãcusem eu? Învãţasem pe de rost vreo 2 pagini din ce a zis Lenin despre
bãnci. Examenul era la Credite, cu dl. Nãstase şi mie mi-a picat un subiect privind
creditarea pentru nevoile temporare. Binteînteles cã am început sã turui citatul lui
Lenin, care a durat ceva timp sã-l termin pe tot. Dupa ce amterminat citatul, Nastase
mi-a cerut carnetul, a zis “ Ajunge!” şi mi-a pus nota 9. Am încercat cu citatul şi la
evidentã bugetarã, însã nu mi-a mai ţinut cu D-l Topciu.
- Lasã, mã, ce a zis Lenin despre bãnci! Treci la subiect, cã n-are legãturã cu
ce baţi tu câmpii. Abia am luat un 6. Când venea alt examen, Ilie mã lua peste
picior:
- Lasã, Mache, nu mai învãţa, nenicule, cã le trânteşti tu citatul de sã-i lasi
ca la dentist!
Micu Ionel a rãmas în corpul profesoral la ASE, parcurgand toate etapele pana
cand a ajuns profesor universitar si evident unul adevarat. Ştiu cã s-a cãsãtorit

82
târziu, a fãcut un copil şi a murit neaşteptat la 65 de ani. Unui asemena om bun, n-ai
cum sã nu-i pãstrezi o amintire plãcutã.
Mã tot întreb, urmând ordinea alfabeticã a catalogului generaţiei, când o sã
dau peste vreun coleg despre care sã spun cã a fost rãu şi, pânã la Lache,pe nume
Mihailescu Laurentiu nu am gãsit niciunul. Nu trebuie sa se inteleaga doamne
fereste ca Lache a fost un coleg rãu , ci din contra, a fost , şi cum am vãzut, a rãmas
un hlizit. Un bãiat vesel , numai zâmbet, liniştit şi cumsecade. Prea multe despre
traiectoria lui în viaţã nu prea ştiu, însã îmi amintesc cã în studenţie, i-am zis:
- Mãi, Lache, noi doi trebuia sa fim prieteni mai apropiaţi. Gândeşte-te cã
toatã lumea când ne vedea, ar fi zis acelaşi lucru: iatã-i pe Lache şi Mache.
Adica am fi fost ca cei doi prieteni ai lui Caragiale, iti dai seama ?
Am ajuns la unul dintre cei mai dragi colegi Leicu Gelu: bãiat de popã din
Sibiu, cu educaţie aleasã şi comportament de lord. Altminteri, o figurã pitoreascã şi
originalã, mai tot timpul în conflict cu unii colegi grobieni şi violenţi. Atunci când
se supãra pe noi, avea un mod cu totul original de a protesta: se suia într-un tramvai
şi mergea cu el pânã îl rãzbea rãu somnul, venind acasa de multe ori spre dimineaţã.
Mai avea un obicei ciudat: se plimba mult pe jos şi retinea toate denumirile de
strãzi, astfel încât pentru el era o mare plãcere sã-l întrebe cineva de vreo adresã.
Chiar dacã adresa era în cine ştie ce margine de Bucureşti, brusc Gelu se înviora şi
îi explica respectivului, cu lux de amãnunte, cum ajunge la adresa pe care o cautã.
Noi îl mai provocam:
- Bãi, Gelule, da’ câţi copaci sunt pe strada Berzei, ştii?
- Ia zi, mã, unde e strada Gardului? Îl intrebam noi la mişto.
- Asta-i in Zãbrãuţi, rãspundea el.
- Ce-i aia, mã, Zãbrãuţi? Sat , comunã?
- Nu, domnule, este cartier în Bucureşti. Am fost de mai multe ori acolo, dar
nu am avut curaj sã intru mai adânc, din cauzã cã este populat aproape în
exclusivitate de ţigani cocalari. Dacã Mache merge cu mine, pierd o zi şi cutreier tot
Zãbrãuţiul.
Aveam amândoi prietene la “Maxin Ghorki”, la limba rusã, care avea cãminul
în Pitar-Moşi. Într-o zi, plecãm noi la fete şi ieşim cu ele într-un parc apropiat de
Iancului. Am stat fiecare pe câte o bancã pânã când s-a înserat, când ne-am pomenit
cu 2 miliţieni care ne-au cerut actele. Eu şi Dorica, prietena mea, le-am arãtat
actele, le-au verificat, ni le-au dat înapoi şi, dupã ce ne-a atras atenţia sã nu mai
stãm noaptea în parc, ne-au lasat în pace şi s-au dus la Gelu. Ştiu cã prietena lui era
din Constanţa, iar tatãl ei era ştab mare la partid, cred cã secretar II de partid.
Aşadar, fata era bazatã. Când i-au cerut actele,Gelu le-a aratat imediat insa fata lui
Gelu n-a vrut sã la arate, protestând cu glas tare, aproape strigat:
- De ce îmi ceri dumneata actele? Spune-mi ce lucru rãu am fãcut şi ţi le
arãt. Aşa cã eşti dta. şmecher , uite, nu ţi le arãt! În acest moment, am asistat la una
din scenele cele mai haioase pe care le trãisem în studenţie. Gelu, care era în
picioare şi prietena lui pe bancã, începe sã ţipe la ea:
- Tovarãşa, te rog sã arãţi imedait actele organului de miliţie! Nu te poţi juca
cu autoritãţile statului, aşa cã dã actele imediat!
- Ete cã nu vreau sã le dau, sã vedem ce faceţi! Noroc cã unul din miliţieni

83
s-a prins cã nu degeaba fata ia aceastã atitudine şi l-a luat deoparte pe Gelu sã-l
întrebe cine e tatãl fetei. Gelu a zis cã prim secretar de regiune, la care miliţienii au
dispãrut urgent.
În altã împrejurare, Gelu a încasat o palmã de la fata în discuţie, pentru cã
îndrãznise sã spunã cã nu mai vine s-o ia la plimbare. Conducând-o spre casã, fiind
şi eu cu Dorica, am asistat la o scenã de almanah : tipa mergea cu 3-4 m înainte,
gesticulând violent şi protestând asupra atitudinii lui şi când se întorcea la Gelu, el
punea imediat mâinile pe cap şi, ca-n Caragiale, zicea cu ochii închişi :
- Sã nu mai dai cã fac scandal! Eu şi Dorica râdeam de mama focului şi, cu
chiu cu vai, am reuşit sã-i împãcãm.
Gelu a fost şi el ca şi mine pe linia de mijloc cu învãţãtura. La examene, avea
un “barometru” - pe Mişu Partenie, cu an an mai mare ca noi şî pe care, de regulã, îl
întreba ce-a fãcut la examenul respectiv anul trecut. Mişu îi rãspundea cã a luat 6
sau 7.
- Ei , zicea Gelu, dacã tu ai luat 6 , Mişule, eu nu mai învãţ nimic! Grea
pentru el a fost contabilitatatea, pe care nu o înţelegea şi pe care încerca s-o
toceascã. Era rãsul dracului când mã întreba ce legãturã este între contul “321
materiale” şi furnizori.
- Cum adicã, mã? Ce legaturã are furnizorul cu materialul?
- Pãi, mã nãrodule, furnizorul îi dã producãtorului materialul din care face
ceva! şi aşa se lãmurea Gelu.
Gelu era unul din colegii care nu trebuia sã spunã cã e student, pentru cã avea
figurã clasicã de student. Curat, dichisit, bãrbierit întodeuna şi mai bine îmbrãcat ca
noi, avea totuşi un plus de valoare. S-a întors în Sibiul natal, unde trãieşte şi în
prezent. I-am cunoscut familia şi pot sã spun cã are 2 bãieţi foarte reuşiţi şi o soţie
(Ana) de excepţie. La Sibiu, a fost preşedintele clubului de fotbal Inter Sibiu în
divizia A, unde a devenit celebru pentru comportamenul de tribunã din timpul
meciurilor. Atunci când echipa lui pierdea, vorba singur în gura mare în tribunã.
Leicu Gelu meritã sã figureze în galeria celor mai reprezentativi colegi ai generatiei
noastre.
Mironov Elena “Nini”- pentru colegii de grupã” nu era atât de frumoasã, cât
era de “finuţã”. Înaltã şî zveltã, cu un corp de manechin, Nini a fost una din
fruntaşele clasei la învãţãturã. Foarte cuminte, dar lipicioasã cu bãieţii, nu a excelat
în nimic anormal. La ea totul era firesc şî, în orice împrejurare, avea zâmbetul pe
buze. Dupã absolvirea facultãţii, s-a cãsãtorit cu Puiu Chiar şi s-au stabilit la
Braşov. Ilie Dogaru, care s-a întâlnit cu ea în Braşov, a fost la ea acasã şi i-a relatat
cã nu avea o viaţa uşoarã cu Puiu, care era violent şi devenise beţiv. A murit foarte
tânãrã şi am înţeles ca la scurtã vreme dupã ea, a murit şi Puiu.
Mosoianu Valeriu: mai mare cu 3 ani ca noi şi când zic noi, mã refer la
contigentul 1942. De origine din comuna Cãlineşti, jud. Argeş , urmeazã cursurile
liceului “ N. Bãlcescu” din Piteşti şi dupã ce trece prin şcoala tehincã financiarã ,
vine la faculatea de Finanţe. Student foarte bun, silitor şi serios, absolvã fãrã
probelmã Finanţele şi rãmâne la Banca Naţionalã Bucureşti. Dincolo de faptul cã
rãmâne în memoria colectivã a generaţiei ca un student ireproşabil, sociabil şi onest,
Valericã devine unul din vârfurile generaţiei noastre, realizându-se profesional la

84
cel mai înalt nivel. Cu altã ocazie, am avut nevoie tot de un credit de investiţii şi
aveam nevoie de aprobarea guvernatorului sau viceguvernatorului bãncii, pozitie în
care l-am gãsit pe Vaericã Moşoianu. I-am dat telefon şi mi-a aprobat creditul. De
altfel, marea majoritate a activitãţii lui în Banca Naţionalã şi, ulterior, Banca
Comericialã, a fost localizatã în poziţia de viceguvernator. Cãsãtorit, cu un copil,
Valericã rãmâne unul dintre cei mai reprezentativi exponenţi ai generaţiei noastre,
reprezantand cazul clasic în care valoarea este dublatã de modestie, fiind un om
modest şi bine crescut. Şi acum a rãmas acelaşi coleg modest şi vesel, amabil cu
toatã lumea. Valericã face parte din acea categorie de oameni pe care nu te poţi
supãra, n-are cum sã nu-ţi placã şi în tovãrãşia cãruia ţi-ai dori sã fii.
Dacã ar fi sã facem un clasament al valorilor din generaţia noastrã, Valericã ar
intra sigur în top 5.
Munteanu Dorel: de loc din Simeria, jud. Hunedoara. Urmeazã liceul
“Dumitru Cantemir” din Breaza ( liceul militar) dupã care, cu o pauzã de un an,
intrã la finanţe. Fãrã sã execeleze prin cine ştie ce fapte ieşite din comun,
traverseazã liniştit cei 5 ani de studiu şi absolvã facultatea, fãrã sã fii deranjat pe
cineva. Cu el am fost în relaţii colegiale destul de apropiate, fiind timp de 4 ani
locatarii aceluiaşi cãmin din Occidentului. Interesantã este “traiectoria” lui Dorel
dupã terminarea studiilor : lucreazã la început în banca de investiţii, dupã care
promoveazã director la BJATM Deva. De aici trece în funcţia de director general
al COMAT Deva, dupã care se pensioneazã. Şi iarãşi am dat de un coleg despre
care nu ai ce sã spui urât. Un coleg blajin, cumsecade, paicifist şi îngãduitor cu
toatã lumea, despre care îţi aminteşti întodeauna cu drag.
Fãcând acum socoteala, dupã ce am zis ceva şi de Dorel, m-am oprit şi m-am
întrebat “ oare pe care din ei o sã-i categorizez mai dur? Ceva gen: ãsta a fost un
nenoricit!” Aşa, mai rãu, mai violent şi mai gregar, a fost Ghiţa Hãbeanu, care
alãturi de Chiorpec Dorin sunt printre puţinii colegi care n-au venit la nicio întâlnire
dupã absolvire.
Cand am consultat listele de admitere la facultate in cap cu nota 10 era un
nume care mi s-a parut ciudat Nica Anica care aveam s-o gasesc la primul seminar :
colegã de grupã cu mine fiind aleasa şefa mea de grupã functie pe care a stat 4 ani..
. Deşi n-ai fi bãnuit cã este capabilã de vreo” drãcãrie”, în anul II, Anica şi-a luat
curajul sã ne ducã pe toţi la cinematograful “Republica”, cu condica de prezenţã sub
braţ şi, fiind corectiudinea întruchipatã, cred cã acel moment a constituit cea mai
mare boroboaţã din viaţa ei. De fel din comuna Vadul Soreşti, jud. Buzãu, a fãcut
liceul “ Mihai Eminescu” din Buzãu, unul dintre liceele de elitã din România la
perioada aceea (liceu de fete). Ce se poate spune despre un om exemplar? Arareori
când nu lua 10 pe la vreun examen, dar la care eu luam 8, conversam aşa:
- Ce zici, Anicuţo, cã am luat 8?
- Lasã, Mache, cã nici eu nu am fãcut mare brânzã, am luat 9.
Acuma eu nu am înteles nici în ziua de azi cum de Anica n-a teminat
facultatea ca şef de promoţie, pentru cã, in cei 5 ani a luat câţiva de 9, restul numai
10. A rãmas la Banca Naţionalã, unde a petrecut toatã activitatea ei, de acolo ieşind
la pensie. Modestia ei ieşitã din comun a probat o mare valoare umanã şi
profesionalã şi, deşi pe parcurs au fost nenumãrate situaţii în care i s-a propus sã

85
promoveze, ea a refuzat. Ea este dovada clarã cã valoarea fãrã modestie nu face 2
bani sau, mai exact, valoare fãrã modestie nu prea existã. Pentru a ilustra acest
adevãr o sã relatez cazul unui frate mai mic, stins din viaţã prematur la 60 de ani. La
înmormântare, directorul institutului unde el lucra intr-un post de conducere, i-a
citit necrologul. Spre surprindeerea soţiei, copilul şi a celorlalţi 4 fraţi, abia la
înmormântare am aflat ce învârtise în viaţã fratele nostru. Doctor în ştiinţe,
conferenţiar universitar, membru corespondent a trei academii din Spania,
Germania şi Franţa…şi ce sã mai spun…am rãmas toţi cu gura cãscatã, nu ştiam
cine era fratele nostru, care nu a fãcut niciodatã caz de calitaţile lui. Alt caz de
modestie aproape de neînţeles, este al sorei mele, Agripina Lungeanu, un mare
savant în geneticã, mai cunoscutã în America decât în România şi care întodeauna
când a fost inrebatã unde lucreazã a spus cã la un laborator sau la o universitate. N-
am auzit-o niciodatã câte cãrţi de geneticã a scris în România sau în America şi a
ieşit la 70 de ani la pensie, fãrã sã facã niciodatã tam-tam de ce mare savant a fost.
Ar mai fi Dan Constantinescu, vãr bun, doctor la Oxford şi profesor Universitar,
care întodeauna când a fost intrebat ce învârte, a avut un singur rãspuns : proiectant.
Monument de modestie, Dan este şeful de proiect dupã care s-a realizat Stadionul
Naţional, deşi el trãieşte de 30 de ani în Germania. Revenind la Anica, mai spun cã
iese la penise, are o fatã frumoasã şi un soţ foarte bun. Onestitatea şi modestia
Anicuţei este un semn evident de superioritate pe care n-a afişat-o din instinct.
Pentru cã am vorbit în spaţiul Anicãi de fratele meu, Nic, mort de cancer, am sesizat
la el cã, pânã a murit, a fost convins cã va învinge boala. Din acest motiv, i-am scris
pentru mormânt urmãtorul vers :
“ Nu-l plângeţi, lãsaţi timpul sã ningã
Prea a crezut pânã la sfârşit cã o sã-nvingã. “
Pentru cã nu-mi dau seama în ce context aş putea aduce vorba de fratele meu,
Nic, consider oportun sã evoc una dintre apucaturile noastre comune : “colecţionari
de vechituri”.
- Mãi, fratele meu, ziceam eu, am pus mâna pe o aciuaie( clopot care se
pune la gâtul vacii) si mi-e şi fricã sã mã gândesc cât de veche este.
- Şi ce mare lucru este un clopot de vacã?
- Da, tatã, dar a stat la gâtul vacii de la care bea lapte Mihai Viteazu.,mint eu
fara sa clipesc !
- Mãi, al dracului! Stai sã spun şi eu: acu câteva zile, într-o casã dãrãpãnatã
din Molodva, unde am fost în concediu am gãsit şi am luat, evident, un fãcãleţ.
- Hai cã m-a- fãcut praf! Ce fãcãleţ?
- Pãi da, gagiule, da’ este fãcãleţu cu care îi fãcea mãmãligã Vrâncioaia lui
Ştefan cel Mare.imi intoarce el minciuna cu una mai gogonata dar frumoasa ! Şi
uite aşa continuam discuţia dându-ne mari fiecare cu obiecte închipuit preţioase :
putinei de Cãpâlna, polonic de Sarmisegetuza, ciuturã de Horezu, bâta lui Gruia
Novac, sabia lui Iancu Jianu şi o serie de alte vechituri de la rãzboaiele de ţesut la
lãmpaşe de mina..
Oancea Constantin: nãscut într-o comunã celebrã, Islaz (Teleorman) , comuna
lui Popa Şapcã şî localitatea de unde a plecat revoluţia de la 1848. Costicã a fãcut
liceul din Turnu Mãgurele şi a urmat facultatea de finanţe. A fãcut parte din

86
“pluton” din punct de vedere al învãţãturii, aşadar fiind geamãn cu mine. Dupã
absolvire, Costicã a fãcut explozie preofesionalã. Dupã un stagiu la Banca
Naţionalã a trecut la BRCE şi, în final, în comerţul exterior, promovând în scurtã
vreme director la ARTIMEX şi director general la RomânoExportImport. Dupã
1989, s-a privatizat, devenind un prosper om de afaceri, fiind fãrã îndoialã unul din
colegii de top din punct de vedere al realizãrii profesionale. Prin anii 1980-82, m-
am întâlnit cu el pe aeroportul din Frankfurt, Germania. Eu tranzitam Frankfurtul
spre Maroc, iar el pleca în Statele Unite, unde era reprezentant comercial pe lângã
Ambasada Românã. Atunci l-am revãzut pentru prima oarã de la terminarea
facultãţii şi am avut câteva ore de escalã sã stãm de vorbã. Este cãsãtorit, are 2 copii
şi 2 nepoţi de la bãiatul stabilit la Paris. Un coleg sufletist si bun, aşa cã despre
oameni buni, numai de bine !
Seful de promotie al facultatii noastre adica Finante a fost Prundus Ion cu 2
sau 3 ani mai mare ca noi, . Nu ştiu cum s-a situat la abslovire pe tot insititul, însã,
oricum, dacã nu a terminat primul, a terminat între primii. Cred cã a fost unul din
colegii mai studiosi, pentru cã nu prea s-a amestecat cu noi. Am observat cã cei mai
mari ca vârstã au avut comportamente mult mai sobre, fiind puşi pe învãţãturã la un
nivel mult mai ridicat decât grosul plutonului¸in care eu eram o prezenţã constantã.
Prunduş a devenit mai reprezentativ dupã terminarea facultãţii, promovând în scurt
timp in funcţia de viepreşedinte BR CE , funcţie unde a rãmas pânã aproape de
1989. S-a nãscut în comuna Cãseiu, Jud. Cluj şi a absolvit liceul “ Andrei
Mureşeanu” din Dej. Este primul “ bancher” din ţarã care fondeazã prima bancã
privata din România, “MindBank”, pe care o conduce în calitatea de preşedinte al
consiliului de administraţie şi director general. Este cãsãtorit, are 2 fete şi sunt
convins cã a avut o viaţã de familie exemplarã. Probabil cã aţi observat cã, pânã
acum, am prezentat mai mult “ boroboaţele” sau farsele fãcute de noi în facultate şi
îmi pare rãu cã nu ştiu nimic din aceastã categorie care sã-i fie atribuit lui Prunduş.
Ce sã zic… valoarea e modestã! .
Rosca Teodor: a fost unul din colegii mai vârstnici, cu o prezenţã modestã şi
tolernatã. La una din vizitele de studiu la uzinele “Republica” noi, bagabonţii, în
frunte cu Tinte, ne ţineam de cioace şi aşa a intrat în vizorul nostru Teodor. Ce
fãceam? Tinte mergea lângã el şi, întrucât în hala respectiva era zgomot mare, brusc
o lua la fugã, strigând: “ Fereşte, mãã..cã dã peste tine!” . Sãracul Teodor se speria
şi sãrea în lãturi, crezând cã dau electrocarele peste el. Odatã a luat în braţe un
strung, ceea ce îi sugera Tinte prin fitele pe care le fãcea pe lângã el. Evident cã
Teodor n-a mai mişcat la fitele lui Tinte şi atunci am complicat schema. Tinte holba
ochii la el cât cepele şi ţipa : “ Dã-te, mã!” , însã Teodor nereacţionând, zâmbea, îşi
vedea de drum, dar în secundele urmãtoare, eu îl loveam cu un fier peste picior nu
prea tare, aşa cã efectul sperieturii lui era şi mai mare. Caracterul şi educaţia lui de
ardelean paicifist îl determinau sã ne ierte şi, în loc sã ne ocãrascã, zicea încet :
“Batã-vã sã vã batã de ştrengari!” Un om foarte serios şi, în acelaşi timp, foarte
studios, calitãţi care l-au propulsat în învãtãmântul superior, la Cluj, unde, în scurtã
vreme, şi-a luat doctoratul şi a ajuns profesor universitar. În una din intâlnirile
noastre, a cântat melodii aredeleneşti şi am constatat stupefiaţi cã avea voce, nu
glumã! Ce sã mai spui despre un om care n-a supãrat pe nimeni, decât sã-l ţinã

87
Dumnezeu sãnãtos!
Rusu Dumitru care a venit gata imbatranit la facultate a fãcut armata cu
Napoleon Bonaparte, asa de “stravechi’’era. Ce este foarte curios cã, deşi era cu 16
ani mai mare ca noi, s-a aliniat repede comportamenului de student tânãr. Tot curios
este faptul cã nu a avut prea mari dificultãţi la învãţãturã, fiind catalogat ca un
student bun. Este evident faptul cã, fiind mult mai matur, nu avea cum sã se poarte
ca noi. Aşadar, un om serios, implicat în învãţãturã şi cu o prezenţã care impunea
respect, fiind la rândul lui respectat şi apreciat.
Unul din bunii mei prieteni,Sav Mircea prieten bun si acum la batranete
motiv pentru care îmi permit o sintagmã care caracterizeazã poziţia lui de bãiat
frumos : “ un curvar”Intordeauna am admirat la el acel “”eroism tragic “” al
inotatorului care vrea sa treaca oceanul inotand asta apropo’de relatiile lui cu
femeile.. În realitate, a fost şi este un om remarcabil. Lasã cã a avut “mielic” la fete,
pentru cã şi avea caroserie de macho. A fost un exemplar masculin reuşit şi era
normal sã roiascã fetele în jurul lui. Obsesia lui pentru fete este fara indoiala de
inteles msi sles datorita aspectului sau majestuos. Rãmâne fãrã mama, care a
decedat când Mircea avea doi ani şi este crescut de tatãl sãu şi de sora mai mare,
Olguţa, evident când aceasta s-a mai mãrit. Când el s-a mai ridicat in vârstã, s-a
crescut mai mult singur. Tatãl lui era judecãtor la Tribunalul Suprem, aşadar un om
foarte ocupat, care nu s-a mai recãsãtorit şi a fãcut pentru Mircea ce a putut şi el.
Fiind un bãiat frumos, Mircea a fost luat în primire de fete încã de la vârsta
adolescentei aşa cã s-a obişnuit sa “oscileze” de la una la alta şi tot aşa….În
facultate, a avut ceva probeleme cu învãţãtura, recunoscând într-o discuţie cu mine:
- Mãi, Mache, eu m-am chinuit rãu de tot sã învãţ în facultate şi chiar mã
mir cum dracului am terminat.
Eu l-am înţeles foarte bine, având în vedere cã, la rându-mi, am fost cam
leneş, însã am avut o oarecare uşurintã la învãţãturã. Foarte multe din întâmplãrile
mele din tinereţe sunt legate d e Mircea Sav. În armata de la Fãgãraşi, Mircea
mergea cu noi la casa de culturã din oraş la repetiţiile spectacolului care era pregãtit
de Nae Lazãrescu, specatol pe care urma sã-l susţinem în Fãgãraş. Nae îl convinsese
pe comandantul unitãţii sã-l lase pe Mircea Sav la repetiţii, întrucât este unul din cei
mai buni instrumentişti, deşi el nu ştia sãracul sã cânte nici mãcar din frunzã. Dupã
fiecare repetiţie sau spectacol, cel mai transpiart de muncã dintre noi era Mircea,
care simula aşa de perfect cântatul la chitarã sau contrabas şi atât se agita cu
instrumentul, încât noi, care ştaim cã se preface, începusem sã credem cã e de
acolo. Cineva adusese şi o cântãreaţã din Braşov, sexoasã rãu şi Mircea, care la
gagici lua foc, având inima cât stomacul, s-a îndrãgostit pe loc de ea. Fata fiind de
meserie cântãreţã destul de valoroasã, nu prea le avea cu îndrãgostitul, aşa cã, la
prima cotiturã, s-a combinat cu mine. Dupã ce am terminat stagiul de armatã de la
Fãgãraş, Mircea s-a dus dupã ea în Braşov sã o caute şi sã-i declare dragostea, dar
nu mi-a spus ce a ieşit. În viaţa noastrã ne-am intersectat de multe ori şi am avut
destule în comun. I-am fãcut destule lucruri care probabil nu trebuiau fãcute. Mai
bãtrâni, i-am povestit cum am avut treabã cu unele fete care i-au plãcut lui şi chiar
cu o cumnatã mai tânãrã ca noi, cu care multã vreme am regretat cã nu m-am
cãsãtorit,( este vorba de sora cumnatului lui Dorel, Cocuţa). Dupã abslovire, Mircea

88
a rãmas în Bucureşti la ADAS, dupã care, în scurtã vreme, s-a transferat în comerţul
exterior, la Mineral ImportExport. De aici a trecut la agenţia economicã de pe lângã
ambasada de la Belgrad, Iugoslavia, unde a stat cca. 10 ani. S-a despãrţit de
Mariana, prima lui soţie (fostã Miss Universitatea) şi s-a cãsãtorit cu altã frumuseţe,
Gabriela Stegaru, prim balerinã la opera românã. A treia oarã s-a cãsãtorit la Sibiu,
cãsãtorie din care a rezultat o fetiţã cu care locuieşte acum .Mircea a avut
întodeauna eroismul acela fragil al înotãtorului care vrea sã trecã oceanul înotând.
Niciodatã nu a vurt sã-şi mituiascã destinul, nici mãcar prin gesturi absurde,fiind
prin natura lui, un om perfect echilibrat. Este genul de om cumsecade, care atunci
când te vede nervos, imediat cedeazã şî încearcã pacificarea cu orice preţ. Chiar
sunt convins cã, în sinea lui a detestat şi detestã violenţa. Fiind un tip “bine”, avea
un comportament mai serafic, mai “abebe” şi unoeri mã detesta penrtu accesele
mele de volenţã.
- Mãi, Mache, uite, te întreb şi eu ceva.
- Ce-i, mã, zi! Rãspundeam eu ghiolbãneşte.
- Am observat cã unele fete se uitã mai mult dupã tine decât dupã mine. Ai
sã-mi dai vreo explicaţie? Eu, în loc sã-i rãspund civilizat cu nu sau da:ii zic;
- Mirceo, uite cum vãd eu treaba: se rãtãceşte o zebra în Bãrãgan şi se
întâlneşte cu un taur. “ Bunã ziua.” “ Bunã ziua”. ŞI zebra îl întrebã pe taur : “ Ce
fel de a nimal eşti, semeni cu bivolii din Sahara.” “ Nu sunt bivol, sunt taur.” “
Aha, şi ãla care seamãnã cu tine?”, zice zebra arãtându-i un bou cu care ara stãpânul
sãu alãturi, “ şi care e diferenţa dintre voi, cã semãnaţi la perfecţie.” “ Pãi ãla
munceşte, stãpânii lui îl taie şi-l mãnâncã, din pieile lui fac opinci.
- Tot nu înteleg care e diferenţa!
- Dã pijamaua jos şi-ţi explic imediat.
Şi acuma, dupã ce am îmbãtrânit, ne auzim la telefon sau ne întânnim la
Florin la Dobroieşti.
Stamate Dragos: bucureştean get-beget, provenind dintr-o familie rezonabilã,
cu un nivel de trai bunicel. A fost coleg de grupã cu mine şi unul dintre fruntaşii la
învãţãturã. Organiza el acasã “ceaiuri” , mai mult pentru cã trebuia sã distreze vreo
3 surori mai mici, urâte cu crãci. De el mã leagã câteva amintiri plãcute dintre care
reţin una mai haioasã: Dragos purta ochelari şi avea o prezentã dupã care fetele nu
se dãdeau în vânt.
- Mãi Mache – mã interpeleazã el- mã, sfatuieşte-mã şi pe mine cum s-o
cuceresc pe Maria (o colegã de la economia industriei), cã tu ştiu cã ai “scheme” şi
papagal! Aveam pe dracu. Eram incisiv şi atâta tot ( ca sã nu zic obraznic) .
- Dragoşe, spune-mi în ce stadiu ai ajuns cu ea!
- În niciunul, mã salut cu ea şi atât!
- Bun, uite cum faci: o opreşti, îţi ceri scuze respectos cã ai acostat-o, dupã
care îi spui de ce ai oprit-o.
- Adicã ce sã-i spun? Aici e problema!
- Pãi o minţi şi tu cã sãmbãtã e ziua ta şi ai vrea s-o inviţi la un restaurant şi
sã-ţi serbezi mai original ziua, dar ţine cont cã trebuie sã-i precizezi obligatoriu cã e
fãrã niciun fel de obligaţie, cã sã nu creadã ştii tu ce. Dupã aia vii sã-mi spui ce ai
fãcut. Zis şi fãcut! La vreo 2-3 zile, Dragoş foarte fericit vine şi îmi spune:

89
 - Mache, eşti mare! Fata a acceptat sã meargã la restaurant cu mine
duminicã! Acuma ce mai fac?
- Fii atent si bagã la diblã! Ai bani, adicã vreo 50-100 lei?
- Am 300 de lei.
- Bun. Atunci, te aşezi la masã la restaurant, comanzi o gãinã friptã, o salatã
şi un sprit uşor. Mãnânci încet, sã nu se prindã cã eşti hãmesit şi, dupã ce termini
masa, o inviţi sã ascultaţi nişte muzicã la tine la magnetofon, acasã. La restaurant,
însã, lucrurile nu au decurs cum am plãnuit noi, pentru cã atunci când l-a auzit
invitând-o la el acasã, s-a prins imediat ce vrea Dragoş şi a refuzat. Dragoş, blocat
de insucces, în loc sã abandoneze, pe un ton iritat, îi spune:
- Cum sã nu mergi? Da’ gãina asta pe care ţi-am dat-o cu cheltuialã nu
înseamnã nimic pentru tine?
- Nu, îi rãspunde Maria, la care Dragoş scapã printre buze:
- Fir-ai al dracului, Mache, cu schemele tale! Adevãrul este cã el, fiind cast,
îl învãţasem şi cum trebuia sã procedeze dupã ce Maria venea la el în camera. N-a
fost sã fie! Oricum, Dragoş Stamate a fosr unul din “ aristocraţii” grupei noastre, nu
numai prin învãţãturã, ci şi prin comportament. Se vedea clar diferenţa dintre noi,
nişte ţãrãnoi, şi el, care era bucureştean cu ştaif. Dupã facultate a lucrat în comerţul
exterior, fiind un excelent vorbitor de englezã. A murit tânãr, în urma unei boli
grave.
Suciu Nicolaie “Michi” : pe care l-a chemat pe ungureşte Szuchs Michloş,
nume cãpãtat prin maghearizarea românilor din Ardeal, el fiind din orãşelul Aleşd.
N-avea tatã, motiv pentru care o ducea destul de scârţâit. Înzestrat cu o intelgienţã
foarte ascuţitã, avea o mare uşurinţã la învãţãturã, lucru care îl fãcea pe Gelu Leciu
sã zicã uneori:
- Mãi Mache, nenorocitul ãsta de bozgor Michi m-a speriat ce uşor învaţã şi
ia note mari! E deştept rãu, mã!
A avut insã un defect fundamental: alcoolul,Intotdeauna cand se prindea ca am
bani nu scapam de el pana nu ma baga in vre-o ‘’bomba’’ unde comanda doua toiuri
de slibovita si pentruca eu nu beam,evident ca el se ‘’sacrifica si bea si toiul
meu .Imi cerea bani cu imprumut cate 5 sau 10 lei pe care promitea jurandu-se ca o
sa mii dea la bursa insa atunci cand o lua intra direct in bodega unde bea toti cei 30
lei Atunci cand il somam sa-mi dea datoriile avea o replica ‘’tiganeasca’’zicandu-
mi ca o sa-mi dea banii cand o sa aibe si n-o sa aibe ce face cu ei ! Încã din primul
an, ştiind cã sunt dintr-o zonã viticolã, unde pãrintii mei fãceau frecvent ţuicã, îmi
cerea sã-i aduc şi lui, ceea ce şi fãceam. Dacã ştia cã am bani, nu mã lãsa în pace
pânã nu intra cu mine într-un birt din piaţa Buzeşti ( de regulã crama Coşna), o
speluncã jegoasã, unde comanda douã ţoiuri de câte 100 de g şi mã punea sã le
plãtesc. Eu, neputând sã beau ţuica şi el ştiind acest lucru, bea şi ţoiul meu. N-am
crezut niciodatã cã Michi va ajunge alcoolic. Prin anul III, s-a apucat de cântat
muzicã uşoarã şi a reuşit sã capteze interesul muzicienilor de meserie. A început de
jos, sã cânte pe la casele de culturã muncitoreşti. Aşa se face cã într-o zi, sâmbãtã,
eu şi cu Tinte ne-am dus cu el la o casã de culturã( Bãlcescu) şi l-am ascultat. A
început cu cântecul albastru a lui Celentano, melodie pe care a tradus-o în
româneste şi care l-a fãcut celebru si cu care mai târziu a câştigat concursul naţional

90
“ Steaua fãrã nume. Dupã ce a cântat, trebuia sã înceapã dansul pe muzicã de
magnetofon, însã acest lucru nu s-a întâmplat şi sã vedeţi de ce: toţi tinerii stãteau
pe 2-3 rânduri aliniaţi lângã pereţi şi câţiva derbedei de cartier se jucau fotabal cu o
solniţã din lemn în care ţãranii tineau sarea agãţatã în perete. O şutau de la un perete
la altul, solniţã târşâia pe mosaic şi evident cã nineni nu mai putea dansa. Dupã
câteva minute, solniţa a nimerit la picioarele mele şi, în loc s-o şutez mai departe,
am cãlcat-o şi am distrus-o.Aa ieşit cu belea mare, întrucât le stricasem distracţia
bãieţilor de cartiei,iar aceştia au tãbãrât imediat pe minei, luându-mã la bãtaie, M-
am retras într-un colţ. Pãi cine sã mã ajute pe mine? Tinte a zbughit-o electric afarã,
iar Michi se pitise în culise. M-am apãrat eu ce m-am apãrat, dar nu puteam face
faţa la atâţia haldãi, aşa cã, dupã ce am împarţit şi eu o ploaie de pumni, ţinte
pârleo! M-am înscris la alergãri. Dupã ce am scãpat, in drum spre cãmin, Tinte imi
zice: lasã, Mache, cã am vãzut eu 3-4 din ei ieşind afarã plini de “borş”, aşa cã i-ai
tuflit rãu. Asta în condiţiile în care eu aveam un ochi cât sarmaua şi buza de sus
cãzutã înspre barbã.
- Auzi, Mache, zice Tinte, eu n-am vrut sã mã bag, cã dacã mã bãgam,
dracu’ îi lua! N-am intervenit pentru cã am vãzut cã îi mãcelãreşti tu , aşa cã mi s-a
fãcut milã de ei şi am stat deoparte.
- Taci dracului, jigodie ce eşti cã poate îţi trag una acuma!
La vre-o 15 ani de la terminarea facultatii ma pomenesc la Ploiesti cu Michi
care radios imi spune ca-i era tare dor de mine insa eu banuiam care-i baiul,bautura
pe care el stia ca o am ! Sincer ma-m bucurat si dupa incalzirea de rigoare a
discutiei il invit la masa.
- Cu mare placere Mache dar eu niciodata nu pot manca fara o gura de tuica
- Ia de colea M ichi si-i pun pe masa un kil de tescovoina tare de 45 grade si
un pahar potrivit. Cand a vazut ticla i s-au luminat ochii si a inceput sa-si gaseasca
alibiuri ca sa poata bea pe saturate.Daca i-am zis ca dau o fuga sa-mi iau ziarul el:
- - Citesti ziare uite pentru chestia asta beau ! si umplea paharul dandu-l pe
gat.
- Michi vrei o cafea ?
- Imi dai cafea ? hai ca pentru asata beau !
- Hai ma sa mananci ,
- Imi dai de mancare ? Hai ca beau sa cinstesc invitatia asta !
Cand am vazut ca a ajuns la jumatatea sticlei de frica sa nu bea si pentruca tac
i-am zis;
- Mai Michi spune-mi ma daca exista ceva pentru care sa nu bei ?
- Cuuunm sa nu Mache cum sa nu ! Uite nu beau pentru razboi .
- Nici pentru razboiul rece ?il ironizez eu.
- Nici si nici pentru tradare de tara !
- Ptiuuu firea-I al dracului bozgore sa fii !Atunci am realizat ca Michi este
pierdut iremediabil.
Dupã facultate, Michi a lucrat pe ici pe colo. Şi când era prins beat, era dat
afarã. Aşa a ajuns la Babi- Bãrbulescu, care era contabil şef la casa modei din
Bucureşti şi care l-a angajat la serviciul de revizor. Babi a avut mari probeleme cu
el din cauza bãuturii, dar sãracul l-a ţinut la el pânã a murit. Nu implinise nici 50 de

91
ani. Umbla prin toatã ţara în concerte cu Dan Spãtaru, concerte dupã care se
cinsteau copios. Întãlndu-mã cu Spãtaru, l-am întrebat dacã mai era cu Michi, însã
Dan mi-a spus:
- Mache, eu de 7-8 ani n-am mai pus strop de alcool în gurã. În prmul rând
cã m-am cãsãtorit, am o fatã şi nu mai spot sã-mi supun familia la aşa ceva. Miki
este însã alcoolic în ultimul hal. Aşa a doborat alcoolul unul dintre cei mai frumoşi
colegi. Pãcat, mare pãcat!
“Babi”adica Barbulescu Nicolae : bucureştean 100% din familie de
intelectuali şi cu încã un frate mai mare. A terminat liceul Cantemir, dupã care a
avenit la finanţe şi a populat plutonul meu ca nivel de învãţãturã. A fost unul dintre
cei mai carismatici colegi, todeauna vesel şi bine dispus, fãrã adversar şi prin
educaţie pacifist. Excelent coleg! A fost unul dintre cei mai mari sportivi ai
generaţiei, fiind component al echipei naţionale de tenis de masã, alãturi de alt
coleg, Luchian Sergiu, care s-a prãpãdit tânãr. Dupã facultate, a lucrat la Uniunea
Cooperativelor Meşteşugãreşti din Bucureşti, de unde a trecut contabil şef la casa de
mode. Aici ajunge în timp vicepreşedinte şi, ulterior, preşedinte. A fost şi
vicepreşedinte al fortmaţiei naţionale de tenis de masã. Atât prin prezeţã, cât şi prin
realizãrile profesionale, Babi, face parte din categoria colegilor reprezenativi ai
generaţiei noastre.
Dragan Nicolae: mai mare cu 4 ani ca noi, vine dintr-o familie de gospodari,
singur la pãrinţi. În facultate, n-a avut de-a face cu noi in afara cursurilor, întrucât
noi eram cãminişti, iar el extern. Nu ştiu ca Titi sã fii deranjat pe cineva sau sã fi
avut vreun conflict cu cineva, iar la învãtãturã fiind şi el parte componentã a
plutonului despre care am mai vorbit. S-a realizat profesional la un nivel apreciabil,
lucrând în comerţul exterior şi fiind unul din conducãtorii societãţii mixte româno-
germane “ Karapten” din Frankfurt, Germania. L-am întâlnit întâmplãtor în anii ’70
şi ceva la Frankfurt şi atunci am schimbat câteva vorbe. Dupã 1989, a rãmas în
Frankfurt, unde şi-a fãcut o casã şi unde şi-a dechis o firmã de comerţ exterior. A
funcţionat cu aceastã firmã 12 ani, dupã care s-a repatriat în România. Are 2 copii
reuşiţi şi nepoţi, de care am înţeles cã se mai ocupã unoeri. Stã la Frankfurt 4-5 luni
pe an. Un coleg şi un om bun.
Talpa Vasile figurã mare! S-a fãcut remarcat in cãmin, unde a devenit
campion absolut la mâncat de savarine. A fost un concurs iniţiat de Leciu Gelu, la
care au participat mulţi colegi, câştigãtor ieşind Talpã Vasile. Gelu, care se vedea
campion, a reuşit sã înghitã 5 savarine, iar eu, care înainte de concurs mã dãdeam
mare cã nu are cine sã mã bata, fiind cel mai huidiumac dintre ei, am mâncat 7 dupã
care imediat le-am dat la raţe. Talpã a mâncat 18 bucãţi şi nici astãzi nu îmi aduc
aminte, nu inţeleg cum de nu a crãpat. În facultate, umbla la bãşcãlie cu încã 2
colegi care se numeau Papuc şi Meşter, astfel încât tripleta se numea haios: Talpã,
Papuc şi Meşter. Antrenorii lui la halit savarine au fost ceilalţi 2 colegi de gaşcã, aşa
cã vã daţi seama ce circ a ieşit pe margine, ce încurajãri, ce masaje inclusiv la nodul
de la gât, ce mai…panorama lumii! Dupã acest concurs, Vasile a câştigat respectul
necondiţionat al tuturor colegilor, chiar dacã în urma unei nãzbâtii.
Toma Nicolae “Puiu”: bucureştean, cu un fizic plãcut, însã cu o staturã
modestã, a fost un reprezentat de seamã al plutonul medicoritãţilor la învãţãturã. A

92
participat la multe din nãzbâtiile noastre , însã “ din tribunã”, fãrã implicare
personalã. La armatã la Fagãraş, avea un obicei ciudat şi anume sã se spele înt-un
lighean în mijlocul dormitorului care era cât un stadion. deşi aveam baie cu duşuri
şi apã caldã. Dupã facultate a lucrat în cooperaţia meşteşugãreascã şi pe urmã la o
primãrie de sector, la controlul financiar. Puiu Toma a dat semne de bãutor de
vocaţie încã din anii de început ai facultãţii. Prin anul III, am fost cu el şi cu Michi
Suciu la o petrecere la Viki Vlãdescu, în Spaliul Unirii. Am plecat spre casa si Puiu
ţinea dupã gât o “ ţoaşcã” din pânzã pe care a deschis-o si a scos o sticlã de coniac
“Ovidiu” şi a începul sã bea. În loc sã bea liniştit mergând pe trotuar, el a luat-o prin
mjilocul strãzii şi, din când în când, ciocãnea cu degetul în sticlã şî întreba:
- Ovidiu, eşti acasã? Da? Atunci intrã! Şi dãdea peste cap o duşcã.
Uite aşa l-a tot ciocãnit pe Ovidiu pânã l-a terminat. Nu a cãzut jos, însã se
bãlãbãnea. Mã gândeam cã, la atâta alcool, eu aş fi fãcut explozie sau coma
alcoolicã însã el n-a avut nici pe dracu’ . Pânã la urm㸠Puiu “ a dat colţul” tot din
cauza alcoolui, deşi nu împlinise încã 60 de ani.
Un alt subiect de ‘’mistouri’’ a lui Tinte a fost Tonceanu Nicolae colegul cu
un comportament ciudat, cu semne vãdite de schizofrenie defensiva. Când trebuia
sã dea colţul unei strãzi, îl fixa cu 10 m înainte , înfigea capul în umãrul cu care
trebuia sã atace colţul respectiv, accelera pasul şi descria prin mers un arc de cerc
pe lângã colţ. Tinte îl imita la perfecţie, îl urmãrea şi când Nicu voia sã dea colţul,
Tinte se aşeza lângã el şi fãcea aceleaşi mişcãri, stârnind râsul noastru, care asistam
la spectacol. A terminat facultatea, dar acolo unde a fost repartizat, şefii lui i-au
contesat diploma de economist. Dupã 5 ani, la întâlnirea colegialã, m-a impresionat
apelul lui la profesori sã-l ajute sã-i fie recunoscutã caificarea de economist.
Mişcãtor apel! Din acest motiv, nu pot evoca întâmplãrile cu el, care, de obicei, se
rezumau la “mişto” din partea unor colegi mai “pestriţi la maţe”, cum zice olteanul.
A trait si traieste si in prezent in Ploiest orasul in care traiesc si eu.
Locuieste undeva prin cartierul Cina si mi-a spus Victorita ca-l vede destul; de
des si ca are acelasi comportament bizar.
Tudorica Gheorghe: originar din Vrancea, din comuna Nãneşti, mai mare ca
noi cu 5 ani. A absolvit liceul “Unirea” din Focşani , liceul în care a învãţat Duliu
Zamfirescu, Anghel Saligny şi actorul Cornel Coman. Şi el a fãcut parte din
plutonul de “majoritari” la învãţãturã. Tudoricã este eroul întâmplãrii cu Ilie Dogaru
şi Jeni, colega pe care cei doi şi-o disputau. Deşi mai mare cu 5 ani ca noi, el n-a
fãcut armata la timp şi a trebuit sã vinã cu noi la şcoala de ofiţeri de la Fagãraş. Aici
s-a contrat un pic cu mine, întrucât a ameninţat cã îl bate pe Ilie, pe motiv cã o
încurcã şi el are intenţii serioase. Jeni n-a rãmas nici cu Iie, nici cu Tudoricã. La
întâlnirea de 35 de ani de la absolvire, am fãcut o farsã cu Ilie şi cu Jeni, care, zic
eu, cã mi-a ieşit. Practic, am stat de vorbã cu Jeni şi i-am spus ce mult a iubit-o Ilie,
care şi acuma se gândeşte la ea şi o regretã.
- Mãi Mache, tu vorbeşti serios?
- Pãi cum sã nu, dacã el mi-a spus cã şi acuma te viseazã! Eh, ce a urmat a
fost de tot râsul: Jeni s-a dus la Ilie, convinsã fiind cã este dragostea vieţii lui, aşa
cum îi spusesem eu şi a început sã se pisiceascã la el. Ilie care stãtea la masã cu
mine, mã întreabã dacã am idee de ce Jeni se dã la el:

93
 - De unde vrei sã ştiu eu, mã? n-ai zis tu cã ai iubit-o sincer, însã Ilie, cu
inteligenţa neştirbitã, îmi zice:
- Mã nenoroctiule, tu ai vreun amestec în treaba asta, aşa-i? Zi ma ca la cat
de secatura te stiu eu precis ai pus la cale ceva!Pe loc n-am recunoscut, dar dupã 2-3
ore i-am spus.
Tudoricã a venit în Ploieşti la Banca Naţionalã şi dupã 1989 a trecut la Banca
Comercialã, de unde a ieşit la penise. Vreo 20 de ani a fost director adjunct al
Bãncii Comericale din Ploieşti, dar toatã lumea ştia şi recunoştea public cã, de fapt,
Tudoricã conducea banca. Eu am lucrat cu el şi pot afrma destul de calificat cã
Tudoricã a fost un adevãrat profesionist în materie de bãnci şî un om care
întodeauna gãsea soluţii. În bancã, cea mai comodã poziţie era sã nu rişti nimic,
deci sã te opui la orice condiţie de creditare, însã Tudoricã era unul dintre puţinii
care risca, dar calculat şi dupã o analizã temeinicã, luând de obicei decizii fãrã sã se
câcâie. Trãieşte cu soţia sa, fostã Vişinescu Olga, colegã cu noi de la comerţ, in
Ploieşti. Este sãnãtos şi bine-mersi.
Urdea Doina: una dintre cele mai frumoase fete ale generaţiei noastre. Vine
din Giurgiu, dintr-o familie cu 5 copii de oameni isprãviţi. Deşi foarte frumoasã,
Doina a fost o fatã foarte serioasã şi, spre deosebire de unele colege “sexoase”, care
întruchipau visul erotic al multor colegi, ea sugera ceva de genul “ viaţã lungã lângã
cineva foarte plãcut”. A avut şi are în înfãţişare şi comportament, ceva maiestuos,
ca o domniţã frumoasã şi bunã,ca o mireasã de voievod.Intotdeauna cand am fost in
prezenta ei am avut senzaatia ca ma aflu intr-o gradina cu flori! Pur si simplu
mirosea in jur a soare si levantica ! A lucrat în control la ITFS, de unde chiar a ieşit
la pensie. Nu s-a fãcut remarcatã prin nimic spectaculos, fiind o fatã la locul ei.
Deşi roiau bãieţii în jurul ei, şi-a pãstrat o ţinutã demnã de tot respectul. S-a
cãsãtorit, are un copil şi trãieşte în Bucureşti.
Vasiliu Violeta: altã fatã reprezentativã pentru renumele celor din ASE,
cunoscute pentru frumuseţea lor. Nu se uita la colegii ei, având pretenţii mai mari,
pentru cã avea de ce. Un corp de excepţie, atrãgea privirile tuturor. Cum a învãţat,
ce a fãcut, ce n-a fãcut aproape cã nu mai conteazã. Figureazã oricum în topul
frumuseţilor din ASE din generaţia noastrã, alãturi de alte fete pe care nu le
nominalizez din cauza subiectivismului şi pentru a nu-mi atrage adversitãţi. Aşadar,
fetelor, toate aţi fost frumoase şi sã-mi sarã ochii dacã vã mint! Ştiţi ceva? Chiar nu
am avut colege urâte, crãcãnate butucanoase, chele, sau mai ştiu eu cum.
Am trecut în revistã colegii cu care eu şi gaşca meea am avut cât de cât
tangenţã din secţia de finanţe, însã şi de la contabilitate am avut mulţi prieteni pe
care încerc sã-i prezint în ele ce urmeazã:
Oprea Nicolae “ Nae” : pe care eu îl consider unul dintre ei mai deştepţi
oameni din generaţia noastrã. O minte foarte ascuţiã, dublatã de o instrucţie de viaţã
de excepţie, ceea ce înseamã cã a avut toate atuurile sa ajungã mare de tot. S-a
cãsãtorit cu colega noastrã Venera, cu care a fãcut 2 copii reuşiţi. Profesional, cu
excepţia primilor ani, când a fost prim secretar UTC la Ploieşti, s-a realizat la un
nivel sub posibilitãţiile lui native. A fost director economic la uzinele “ Cablul
românesc” şi apoi tot director economic la Intreprindera de rulmenţi grei din
Ploieşti. Între 2000-2004, a fost viceprimarul oraşului Ploieşti si a fost unul din

94
edilii care au fãcut ceva pentru acest oraş. S-a nãscut în Râmnicul Sãrat, unde a
terminat Scoala elementarã, dupã care s-a mutat în Urziceni, unde tatãl lui a fost
numit procuror şef. Aici a terminat alte 2 clase , 8 şi 9, dupã care iar s-a mutat la
Videle, unde tatãl sãu a fost numit procuror şef. Aici a terminat liceul, dupã care a
venit la ASE. În primele sãptãmâni a fãcut o “nefãcutã”, împreunã cu
Covaluc( Cove), ducându-se în ciorapi la Grãdina Icoanei, unde s-au bãlãcit
îmbrãcaţi, spre stupefacţia trecãtorilor. În restul facultãţii, a fost un bãiat liniştit şi
serios. Rãmân la pãrerea cã, dacã Nae rãmânea la Banca Naţionalã, ar fi devenit
fãrã dubii, conducãtorul acestei insituţii financiare. Problema era, la vremea aceea,
cã nu prea aveai cum sã refuzi “ sarcinile de partid” când puneau ochii pe tine.
Florin Matache: de la contabilitate, s-a apropiat de mine, nu neapãrat datoritã
coincidenţei numelui, pentru cã nu existã nicio legãurã de rudenie între noi, ci prin
sport. Deşi avea 62 de kg şi abia stãtea în haine, era un foarte bun luptãtor de lupte
clasice. Dupã un meci de notorietate, în care Florin a câştigat în faţa unui luptãtor
celebru ( parcã Pârvulescu, campion olimpic) , ziarul “Sport” a fãcut tevaturã mare.
Nimeni nu putea bãnui cã Florin, slab şi cu figurã de TBC-ist , putea sã invingã aşa
un luptãtor mare, aşa încât eu, care eram solid, am primit toate felicitãrile colegilor.
- Bravo, Mache! Sã baţi tu un campion olimpic, eşţi mare, ce mai! Erau
adesea cuvintele cu care erau însoţie felicitãrile. Eu, ticãlos, nu spuneam adevãrul şi
mã umflam în pene. Florin, de fel de prin Giurgiu, avea o camera cu chirie la un
demisol de pe Splaiul Unirii, camera pe care mi-o dãdea şi mie din când în când.
- Uite ce e , coane ( şi acum foloseşte frecvent acest apelativ), vãd cã-ţi
merge bine cu gagicile, capitol la care eu stau mai prost si aş putea spune cã sunt
chiar strâmtorat, aşa cã, dacã vrei camera, laşi zãlog gagica la mine. Mã duc la el
cu o muncitoare de la Apaca şi mã înteleg cu Florin, ca eu sã mã prefac cã mã duc
sã cumpãr de mâncare şi, dacã tipa vrea sã rãmânã cu el, sã mã întorc dupã 2 ore.
Eu nu i-am dat cale de întors fetei, i-am spus cã musai mã duc sã cumpãr mâncare şi
cât lipsesc eu , sã stea de vorbã cu Florin, dupã care am tãiat-o. În mod normal, nu
m-aş mai fi întors, dar îmi era teamã ca nu cumva tipa sã facã scandal atunci când
Florin se va da la ea. Aşadar, m-am întors dupã vreo 2-3 ore, am luat fata şi am
plecat, pentru cã ea nu voia rã rãmânã în nicun caz la Florin. Pe drum mi- a reproşat
cã am lãsat-o cu labagiul ãsta care, mai mult de o orã, în loc sã faca ce trebuia, a
gâdilat-o.
- Cum adicã te-a gâdilat?
- M-a gadilat la talpi !
Dupã abslovire, m-am trezit cu Florin la mine la Ploieşti, sã-l ajut sã-şi ia
serviciu, întrucât nu primea repartiţie, pentru cã nu-şi luase examenul de licenţã. L-
am instalat la mine acasã şi, a doua sau a treia zi l-am angajat la Banca de investiţii.
Am trãit ca fraţii câteva luni, dupã care el a început sã se vaite ba cã e greu serviciul
la bancã, ba cã îi zornãie toatã ziua în cap ascotele cu care fãcea lucrarile la bancã,
etc . El a cochetat cu actoria, motiv pentru care îşi petrecea timpul liber prin
cârciumi cu actorii de la tearul din Ploieşti, fiind prieten la cataramã cu Artistide
Teicã. Antecedentele lui actoriceşti erau legate de figuraţia pe care o fãcea la
filmele din studioul Buftea. Într-o zi, vine la mine şi-mi spune:
- Coane, am ajuns mare, am dat lovitura!

95
 - Ce ai fãcut, mã? Ai spart banca ?
- M-a distribuit Sergiu Nicolaescu într-un film mare, “Dacii”!
- Hai nu mã-nnebni! Şi ce rol joci ?
- Rolul unui soldat roman!
- Aha, şi dai replici multe?
- Replica n-am pentru început .
- Pãi şi atunci ce joci , mã? Îţi aratã faţa sau joci rolul mortului din coşiugul
cu capacul pus?
- Nu, mã, nu mã vãd, dar mi se vede suliţa în batalionul aliniat in faţa
generalului.
Brusc, Florin a dispãrut şi dupã vreo 3-4 zile mã trezesc cu un telefon sã mã
prezint la Securitatea din Bucureşti sã recunosc pe cineva. Când mã duc, îl vad prin
geamul reflexiv {asa era regula adica eu sa-l vad iar el nu} în biroul ofiţerului de
securitate pe Florin , care se dãduse frate cu mine sau cel puţin aşa pretindea
ofiţerul cã spusese.
Şi ce catã la securitate? Îl intreb eu pe cãpitan. El îmi spune cã a fost prins la
graniţa de la sârbi , la Trieste. Am garantat cã nu mai face şi i-a dat drumul, însã nu
înainte de a schimba câteva vorbe cu cãpitanul care îl anchetase şi care m-a lãmurit
cum a fost cu Florin. Fusese prins vrând sã treacã fraudulos graniţa la Trieste, fãrã
acte, numai cu o periuţã de dinţi în buzunarul unde se ţinea batista şi a ţinut-o una şi
bunã cã el merge în Franţa, la Tuşca pe care o iubeşte. Evident, securistul, a crezut
init\ţial cã se preface smintit, dar pe parcursul anchetei, s-a lãmurit cã lui Florin îi
piuie nişte vrãbuiţe la cap. A rãmas la mine în seara aceea şi n-a reuşit sã mã
connvingã cum e cu Tuşca, spunându-mi o poveste oarecare, însã despre care mult
mai târziu am aflat cã era adevãratã.E ra surprins cum de scapase de bataie si mai
ales de puscarie pentru ca eu nu-i spusesem de interventia mea lucru pe care l-am
facut dupa 40 de ani A doua zi, a dispãrut din nou şi dispãrut a fost. Chestia asta cu
emigratul pe vremea aia n-am inteles-o atunci pentru ca stiam bine ca cine face
treaba face oriunde in lume, chiar si in iadul comunist.
Pentruca un om istet merge in pas cu evenimentele si chiar se foloseste de ele
oricat de potrivnice ar fi acestea. Mai stiam ca sarac poti fi oriunde pe acest
pamant1 Eu aveam serioase orobleme ancestrale de care am depins toata viata si de
care inca mai depind.
Aici am radacinile si la ‘’o adica’’ aveam ce sa revendic din mosi stramosi ori
ce pretentii sa ai in alta tara? Sa fac poate nazuri ca grecul la puscarie,care reclama
la minister calitatea mancarii..
Pe parcursul timpului am avut destule propuneri si tentatii unele foarte
avantajoase sa raman afara insa n-am facut-o ,pentruca nici nu-mi trecea prin cap
asa ceva.
Nu stiu insa daca acuma asi mai proceda asa dar stiu ca este tarziu si nu sunt
batran ci sant ‘’stravechi’’ vorba lui Nichita.
- Dupã vreo 20 de ani, unul din colegi mi-a spus cã a venit în România,dar
nu m-a cãutat sã nu-mi facã necazuri, ceea ce cred. Atunci s-a întâlnit cu Nae
Lãzãrescu, pe care l-am întrebat ulterior cum era Florin:
- Mãi Mache, a venit conu’ Florin cu o legitimaţie de la studiourile

96
Paramount, de la Hollywood, pe care scria actor şi producãtor.
- Înseamnã cã era plin de bani, nu?
- De unde bani,mã? Cã îi zdrãngãneau blachiurile la pantofi pe asfalt! L-am
revãzut dupã revoluţie repatriat, stabilit în Bucureşti. Şi-a cumpãrat o casã în
mãrginimea Bucureştiului, la Doboreieşti, unde am participat la câteva reuniuni
colegiale, foarte reuşite. Chestia cu blachiurile aruncate de Nae, nu o cred, pentru cã
Florin a fãcut 5 ani de facultate la New York la Columbia University, clasa regie de
film. Eu i-am vãzut actele la o întâlnire la Dobroieşti, unde are ocasã de odihnã
cochetã şi o curte mare. Pe Florin şi pe cei ca el, care au avut curajul sã plece din
România i-aş declara campioni ai iluziilor, pentur cã, nu-i aşa, trebuie sã ai curaj de
partizan sã pleci în neant. Un om prea socotit , se gândeşte unde se culcã, ce
mãnâncã, mai ales cã acolo nimeni nu-ţi dã nimic de pomana. Aşa cã cinste lor, care
ne-au arãtat pe propria piele cã se poate. Cred cã meritã sã evoc o întâmplare de
data recentã, care i-a avut în centrul acţiunii pe Florin şi Mircea Sav. La o
comoemorare, am revãzut 2 rude mai îndepaatate, cu vârsta 64 , respectiv 66 de ani,
surori. Cea mai mica divorţãtã şi cealaltã vãduva, s-au vãiatat de singurãtate şi de
efectele devstatoare ale acesteia. Dupã alte discuţii, Ioana, cea mai mica mã întreabã
dacã nu am vreun prieten, coleg sau cunscut sã i-l prezint, sã aibe şi ea cu cine sã
vorescã sau de ce nu, sã convieţuiascã. N-am ştiut ce sã-i rãspund pe moment, însã
i-am promis cã o sã ma interesez şi o sã caut. Dupã 2-3 zile, imi vine ideea cu cei
doi colegi Florin Matache şi Mircea Sav, amândoi singuri şi neînţeleşi, dar care
umblã în tandem tot timpul. Îi dau telefon lui Mircea sã-i expun chestia cu cele 2
surori şi Mircea, galant ca de obicei, se aratã imediat deschis la o aşa propunere.
Vorbesc şi cu Florin, care şi el îşi dã imediat acordul, le dau numãrul de telefon al
“fetelor” şi plec în concediu. Dupã alte 10 zile, când vin din concediu, îi întreb dacã
au fãcut ceva cu fetitele şi îmi confirmã ca au vorbit cu ele aprope zilinic. În acest
moment, comit o aroganta cu iz de glumã proastã şi îi zic lui Florin:
- Coane, am uitat sã-ti spun ceva important legat de cele douã “fetiţe”.
- Ce,coane,ce?
- Uite, Ioana, cea de 64 de ani e cam arzoiaca, aşa cã, nene, dacã nu ai ce-ti
trebuie, mai bine nu te bagi.
- Adicã, ce? Fii mai explicit!
- Cum dracu, mã?Eşti bolând? Femeia vrea un bãrbat potent, s-o satisfacã
sexual.
- Aşa şi dacã nu, ce se întâmplã?
- Pãi se întâmplã, coane, cã face urât. Te bate, te zgarie, face scandal şi ce
mai încolo şi-ncoce, te face cârpã daia de sters lampa de gaz cu ea.
- Ce-mi trebuie, coane? Pãi dacã e aşa, aflã cã eu am glumit, ce-mi trebuie
mie , coane, gagicã la vârsta mea? Salutare, neicã! Am închiat discuţia aici şi am
revenit dupã câteva zile cu telefoul, îngorşând gluma:
- Bãi, Florine, uite mã, am dat de dracu’ cu Ioana!
- Adicã ce ai pãţit?
- Mã, m-a pus dracu’ sã îi zic cã eşti dotat şi tare ca fieru’ şi a început sã mã
preseze sã o duc la tine, aşa cã mâine vin şi ţi-o livrez la tine acasã. Moment în care
Florin începe sã ţipe în telefon.

97
 - De ce vorbeşti prostii în numele meu , coane, pentru cã ce spui tu cu fier
betonu’ a fost de mult, în tinereţe!
- Hai, mã Flrine, doar nu vrei sã spui cã bãrbãţia ta este piele de cãprioarã.
- Nici chiar aşa, dar o sã-i spun din capul locului “ Fetiţo, de la mine sã nu te
aştepţi la cine ştie ce performanţe”. Inutil sã spun cã am râs pe saturate de unul
singur, însã aflu cã s-au întâlnit toţi 4, se simt bine şi se înteleg excelent. Aşadar.
codojlâcul meu a dat roade.
Un coleg bun a fost si Pahontu Pavel: decedat la aceastã datã. L-am întâlnit în
1992 la Baghdad, cu douã sãptãmâni înainte de rãzboiul lui Saddam în Kuweit.
Aveam amândoi o delegaţie pentru douã sãptãmâni, cu precizarea cã el era la prima
ieşire afarã, iar eu eram târşit prin toatã lumea, dar mai ales prin Africa. Dupã
câteva zile, îi zic lui Pavel cã eu cu primul avion plec acasã, cã nu mai suport
cãldura, dar nu caldura mã dãrâmase, cât mai ales nisipul. Adicã, fãrã nicio adiere
de vânt, te trezeai cu un pumn de nisip în faţã, ascuţit ca cioburile de sticlã, motiv
pentru care nu numai cã te durea, dar chiar te rãnea. Pavel mi-a declarat ritos cã el
nu merge, pentru cã pierde diurna şi cã el este de puţin timp director comercial la
IDMS şi nu are cum sã justifice cã nu a fãcut toatã delegaţia. Eu am plecat, însã la
aeroport am dat de o mare belea. Vameşul arab mi-a vãrsat ţoaşca din care a cãzut
un biberon luat pentru un nepot, care s-a spart. Eu m-am enervat şi i-am dat peste
manã vamesului, ţipând la el cã e tâmpit, la care omul a scos din buzunar un fluier
şi a început sã fluiere. Imediat au apãrut poliţiştii care m-au luat, m-au dus la biroul
lor din aeroport şi mi-au explicat cã am lovit un lucãrtor în timpul serviciuluişi
facanduma sã înţeleg cã acolo o sã-mi putrezeascã oasele. Avionul trebuia sã plece
la ora 16, dar la ora 19 eu încã aşteptam sã se întâpmle ceva miraculous ca sã scap,
lucru care de altfel s-a şi întâmplat. La ora 19, fiind schimb de ture la vamã, a venit
un vameş, a bolborosit ceva în arabã cu politiştii, iar aceştia au venit la mine şi mi-
au spus cã sunt liber şi sã-i mulţumesc lui Allah cã le-a explicat vamaeşul care
venise cã nu eu sunt de vinã, ci colegul lui. M-am dus în aeroport sã vãd cum aş
putea sã ajung în Europa, unde mi s-a spus cã avionul meu nu please la aceea orã,
întrucât nu putuse decola din cauza cãldurii care fãcea ca pneruile sã rãmânã pe
beton. Cu mari eforturi, m-au adus la avion şi la ora 2 noaptea a decolat. Timp de 7
ore, am stat fãrã aer condiţionat, ca într-o saunã, dar fericit cã scpãsem de belea.
Când l-am sunat pe Pahonţu, mi-a spus cã venise cu 2 zile îniante de rãzboii şi cã
dacã îl apuca rãzboiul, acolo rãmânea. Ca student a fost o “umbrã”, ocupant de
frunte al plutonului de mediocri la învãţãturã.
Popa Cozma: şi el decedat la 53 de ani , de inimã. S-a cãsãtorit cu colega
noastra Pantazi Ioana şi s-au stabilit în Ploieşti. La un moment dat, ajunsese
contabil şef la Gospodãria de Partid din Ploieşti, funcţie ocupatã pânã a sucombat
de inimã. La o vântãtoare, am rãmas perplex când l-am vãzut pe Cozma cu puşca în
mânã şî l-am întrebat :
- Ce faci, mã , cu scula aia?
- Vai de capul tãu, dar eu sunt vânãtor de perfeormanţã, profesioninst, neicã,
nu ca tine!
- Zãu, si ce ai împuşcat mã pânã acum?
- Eu? De toate! Adicã lupi, urşi, mistreţi, cerbi şi mi-a îndrugat toatã fauna

98
din România.
- De când esti tu vânãtor, Popo?
- De 6 luni!
- Aha! M-am lãmurit cã el a început activitatea de vânãtor, cu meseria ea
mai celebrã si anume minciuna vânãtorescã. S-a aşezat lângã mine în stand,
vânãtoarea fiind programatã pentru fazan, iepuri şi mistreţi şi l-am întrebat de ce
nu-şi ocupã locul din standul lui. Mi-a spus cã vrea sã mã controleze sã vada dacã
sunt sau nu vânãtorul de care se povestea în oraş. Ca vânãtor, nu mai trãgeam la
acea data in animale, rãmânând pãsãrar, adicã raţe, gâşte şi fazani. A început
vânãtoarea şi dupã câţiva fazani împuşcatî, m-a întrebaţ câţi am împuşcat, dar nu
ştiam, deoarece picau în faţa mea în padure şi nu aveai voie sa pãrãseşti standul şi
mai ales sã intri in terenul de vânãtoare din faţã. Chiar nu aveai de ce sã îi numeri,
pentru cã acest lucru se fãcea la terminarea reprizei respective.
- Auzi, Mache, dacã îţi pica un iepure, arde-l, mã, cã vreu neapãrat sã mã
duc acasã cu un iepure.
- Pãi la câte animale zici cã ai împuşcat tu, un iepure e floare la ureche, nu?
Împuşcã-l!
- Hai, mã, nu face pe prostul cã te-ai prins tu cã sunt la primele mele partide
de vânãtoare. Chiar când stãteam noi de vorbã, vine un ieprure din dreapta şi
iepurele mai face câţiva pãşi pânã aproape de noi şi se opreste fiind lovit mortal,
moment în care Cozma trage un foc şi ciuruie iepurele. Dacã iepurele nu este
împuşcat în cap, este foarte neplãcut şa-l desfaci plin de alice în burtã sau în
picioare. S-a repezit sã-l ia şi l-am oprit trãgându-l de hainã:
- Uite ce e , Popicã, stai aici, poate mai pica ceva şi chiar au picat doi
mistreţi, care au venit destul de aproape sã-i împuşc pe amândoi. Dupã ce am
împuşcat mistreţii, el m-a rugat sã zic la sfârşit cã i-a împuşcat el ca sã aibã şi el
mistreţi în palmares. Aşa se face cã atunci când s-a recoltat vânatul ,mistreţii,
iepurele şi vreo 7 fazani i-am trecut în contul lui. Am povestit aceste lucruri pentru
cã la câteva luni de la aceastã vânãtoare, s-a organizat balul vânãtorilor, la care
Popa Cozma poza în mare vedetã.
Uite-l pe Mache! Ia vino, mã, şi spune-le ãstora de la masã cum am fãcut eu
dubleul acela de mistreţi ca sã vedeţi şi voi cã am martor ocular.Ce sã mai? I-a
ameţit cu minciuni. Si mai spune-le tu, ca din cei 20 de fazani impuscati de mine,
12 ti i-am dat tie. Am tinut sporadic legatura telefonica si intr-o zi ma telefoneaza
si-mi zice;
- Mai Mache tu ai impuscat vreodata urs ??
- Esti nebun ,tu nu stii ca urs nu are voie sa impuste decat‘’ala’’si fi-su ? Si
nici lup n-am impuscat1Am in schimb in palmares o piesa rara de tot; cocor1dar
dece ma intrebi de urs
- Pentruca la voi la Prahova s-a dat o autorizatie sa se impuste un urs ucigas
care a omarat doi oameni intr-o comuna Tataru si pot sa ti-o obtin eu.
Evident ca am sarit ca ars ,patima fiind la originea oricarui om convertit in
vanator sau pescar asa incat m-am dus imediat la AJVPS si am aranjat deplasarea la
Tataru impreuba cu proaspatul meu amic de vanatoare Popica Cosma.Asa se face
ca-l iau pe Popica si plec la Tataru unde ne astepta sansa vietii cu nadejdea ca vom

99
realiza visul nebunesc al oricarui vanator de a impusca urs.Acolo ne-am prezentat la
paznicul de vanatoare pentruca asa era regula si nerabdatori am fost condusi la
marginea unei paduri cu pomi mari si rari.Pana in ‘’buza’’padurii era un lan de
porumb unde ne-a plasat paznicul cam la 5o de metri unul de altul.Dupa ce s-a
intunecat porumbul a inceput sa fasaie asa de tare la o adiere de vant mai taricel
incat mie-cu gandul la ursul ucigas- chiar mi s-a facut frica1
Aveam senzatia ca in orice clipa ursul se poate sui pe mine,asa ca dupa ce
fluier tare sa nu ma confunde cu ursul, ma duc la paznic si intrucat se facuse miezul
noptii ii propun sa venim in zori asa ca ne-am retras la el acasa unde am stat pana in
zori.
In zori ne-am luat posturile in primire numai ca de data asta Popica n-a mai
vrut sa stea singur si s-a asezat in spatele meu cu fata spre porumb.N-au trecut 10
minute si ursul care ne mirosise{deh, era spurcat la carne de om}a venit prin
porumb si s-a ridicat in doua labe la 5 m de Popica care paralizat a scos un sunet
moale aproape soptit ;
Ursul maaaa! De fapt eu il auzisem pe urs care atunci cand s-a ridicat a scos o
‘’oracaitura’’infioratoare, asa ca brusc m-am intors si-am slobozit doua gloante in el
in plin, adica in piept. Ursul a facut un salt in laturi si a disparut in porumb.Acuma
tine-te praleo! Popica era cazut in fund moale ‘’coca’’iar eu dupa ce am tras am
cazut in genunchi cu picioarela moi tot’’coca’’ Ca sa nu creada Popica cumva ca si
mie mi-a fost frica fiind cazut in genunchi m-am prefacut ca-l pipai sa nu fi patit
ceva1 Aiurea si eu eram la fel de ingrozit .Dupa ce si-a mai revenit m-a intrebat;
- Ai vazut mai Mache ce chiot am scos ? Pai daca nu urlam eu din toti
borjogii mai impuscai tu ursul ? Am gasit ursul in porumb mort cu blana in dreptul
sternului rupta pana aproape de inima pe unde trecuse brenichiul meu Saracul
animal si-a desfacut pieptul sa scape de durere!.Din pacate blana ursului nu avea
nici-o valoare fiind rara si rapciugoasa.
Atunci am realizat eu ca nu-i gluma cu scapatul picaturilor in pantaloni atat eu
cat si Popica recunoscand cinstit acest lucru. Oricum si acum cand aud pe cate unul
spunand ca lui nu-i este frica decat de Dumnezeu ma pufneste rasul si-mi zic in
barba’’nu ti-e frica pentru ca nu te-ai trezit in fata cu ursul! Dupa aia sa te vad eu ca
vorbesti de curaj!
Am mai avut ocazia sa mi se confirme acest lucru, ducandu-ma cu un bun
prieten la vanatoare de cocosi de munte. Ne-am cazat la cabana Cuibul Dorului, de
unde, in zori, trebuia sa suim muntele spre zonele unde trebuia sa gasim cocosul.
Seara, cabanierul, nea Gheorghita, ne-a explicat ca, in fiecare noapte, vine un urs la
cotetul de porci, fortificat cu bare de beton, moment in care Ludi ma invita sa
terminam cu agresorul. Asadar, am luat-o pe o poteca pe unde se pare ca venea
ursul si, dup ace am facut 10 – 20 metri prin intuneric bezna, Ludi se opreste si ma
intreaba :
- Mai Mariane, tie ti-a facut ceva ursul asta?
- Nu stiu, ma, ca nu l-am vazut in viata mea!
- Pai daca tie nu ti-a facut nimic, mie nici atat, ce-avem noi domnule cu
animalul asta?
L-am aprobat sin e-am retras in graba la caldura cabanei. Evident de frica ca

100
nu cumva pe intunerucul ala sa nu ne trezim fata-n fara cu ursul si sa se suie fiara pe
noi !
Vanatoarea a fost pentru mine o pasiune mostenita din strabuni si intotdeauna
am avut aliati de nadejde in caiinii de vanatoare pe care i-am avut.Aveam obligatia
sa ne inregistram cainii la Asociatia Chinologica asa ca m-am prezentat si eu cu un
pui de copoi unde o functionara a deschis o fise si a inceput sa ma intrebe;
-Cum i-ati pus numele catelului?
- Caine raspund eu1
- Vad ca este caine dar ce nume poarta ?
- Pai n-ati auzit, caine!
- Domnule va rog fiti serios si spuneti-mi un nume de caine 1
- Doamna ce-aveti cu mine daca eu vreau sa-l strig ‘’caiine vino-ncoa’’
- Domnule cainele este ceva generic ce defineste un animal si numai dupa ce-l
botezati ca pe om cu un nume il pot inscrie la noi ati inteles ?
- Deci merge cu nume de om ma prefac eu ca m-am luminat1 In cazul asta il
declar cu numele de Pandele, pentruca am un vecin rau ca un caine pe care-l
cheama Pandele.
Tipa iesita din tatani se rasteste la mine fiind convinsa ca sta de vorba cu un
tarat;
- Boteaza-l d-le ca pe un caiine1 uite iti dau eu cateva idei; Lord,Rex, King 1
- - Gata doamna m-am hotarat, daca-i pe-asa sa ma gandesc nitel sa vad
vectnii bunicului si incep sa ma fac preocupat : Ia sa vedem, Jegalie nu merge ,
Turloi….nu, Hoarca…nu o sa-i zic ‘’Aristica’’in amintirea unui prieten care a murit
inecat,Nervoasa pe obtuzitatea mea d-na mi-a facut hatarul si asa a ramas catelul
meu celebru in tagma vanatorilor nu prin ceva performante ci prin numele lui
caraghios 1 De Aristica al meu ma leaga amintirea impuscarii unui vultur hoitar pe
care l-am impaiat si a rezistat zece ani
Mitrea Ion: din Ploieşti. Bãiat de colonel de armatã, lui Ion ii moare mama
când era mic, iar tatãl sãu se recãsãtoreşte cu o domanã frumoasã şi de toatã isprava
care îl creşte pe Ion ca pe propriul fiu. Dupã ce am absolivt şcoala de ofiţeri de la
Fãgãrãş, am fost repartizat pentru stagiul de practicã la devizia de aviaţie din
Ploieşti, unde l-am gãsit pe tatãl lui Ioan pe o funcţie de comandã. Cand m-am
prezentat la divizie, dormul colonel Mitrea a strâns personalul militar din serviciul
de comandã al divizei şi le-a explicat cine sunt şi cum trebuie sã se poarte toatã
lumea cu mine. În acel an apãruse pentru prima data în armatã însemnele studenţiei
pe trese, pe care lunea nu prea ştia cum sã le interpreteze. Din acel moment, veneam
la unitate oricând voiam eu, trai, nu glumã! Mâncare berechet, gagici-gagici, pentru
cã în punctul de urmãrire radar al divizei lucrau 500 de femei şi alte facilitãţi la care
nici nu puteam visa. Ion, sub influenţa tatãlui sãu, evident, a fost încadrat ofiţer
activ la miliţia economicã a regiunii Ploieşti, unde a stat circa 3 ani. S-a dus dupa
aia la serele din Ploieşti, acestea fiind cele mai mari sere din tarã, unde a fost
contabil şef pânã în 1989. În 1989, l-am adus la mine director economic, unde a stat
2 ani, dupã care muncitorii de la sere s-au revoltat şi l-au chemat pe Ion ca director
general, unde stat pânã la pensie. Este bine mersi în Ploieşti si “coabitezã” cu soţa
lui, Cristina.

101
 Sectia contabilitate a fost absolvita si de unul dintre cei mai apropiati colegi de
liceu, Curus Ion, care si-a schimbat numele prin casatorie in Suciu. De el ma leaga
unele intamplari dragute, care mai colorau, cand si cand, amaraciunea vietii
cotidiene. Intr-o toamna, merg cu Ivan (ii ziceam Ivan, pentru ca avea fata de
muscal) la parintii mei si, pe inserat, hai sa intram in casa. Pe treptele casei, Ivan se
apleaca sa se desfaca la sireturi, nu inainte de a-mi atrage atentia la un dulau flocos
si mare care i se parea lui ca se uita la el cu vadita vrajmasie. Dupa ce il linistesc,
trec in spatele lui, il apuc zdravan de glezna cu mana si, in acelasi timp, simulez un
latrat gros si zgomotos. Ivan a sarit ca ars cu capul inainte, izbind usa cu capul, mai
–mai s-o sparga. Saracul se si vazuse muscat de fiara. In clasa terminala, imi
povesteste ca profesorul de geografie, Dragomir, ii face avansuri homosexuale,
Cand l-am intrebat ce-i face, mi-a spus ca-l duce la el acasa, ii da sa manance, sa
bea si-l mangaie in zonele intime.
- Si cum ai scapat?
- M-a invitat in pat si, cand, am vazut ca se ingroasa gluma, i-am cerut voie sa
merg la toatela si am taiat-o! Pana acasa nu m-am oprit din fuga!
- Ivane, zi bogdaproste ca ai scapat cu rozeta intacta si lasa ca rezolv eu treaba
asta!
A doua zi, l-am gasit pe profesorul Dragomir, l-am rugat sa iasa pe hol si i-am
explicat ca stiu ce a vrut sa-i faca lui Ivan. El, isterizat, incearca sa ma intimideze,
tipand cat il tineau bojocii:
- Nu-i treaba ta, vezi ca te las repetent daca te bagi!
Eu n-aveam cum sa ma sperii de el, pentru ca, in afara de faptul ca eram de
doua ori mai mare decat el, nu eram nici atat de slab de inger.
Vazand ca sunt impasibil, a cotit-o:
- Uite ce-i, Mariane, te rog eu sa nu ma nenorocesti sa spui cuiva, pentru ca-ti
promit ca nu ma mai ating de Curus!
Ulterior, am aflat ca, atunci cand am lipsit de la ora lui, Dragomir s-a dus la
banca lui Ivan si a inceput sa-l mangaie, lucru care a starnit curiozitatea colegilor.
Treaba s-a terminat cand l-am oprit pe hol si i-am spus:
- Domnule profesor, nu v-ati tinut de cuvant si vad ca trebuie sa va explic
altfel! Daca o singura data se mai intampla, lasand la o parte ca va spun dirigintelui
si directorului, dar va trag o rafala de pumni din cap de va bag in spital!
Nu stiu ce l-a determinat, amenintarea cu para, sau bataia, dar l-a lasat pe Ivan
in pace.
Ivan s-a retras undeva in Ardeal, in locurile de bastina ale sotiei, unde traieste
linistit.
Închei acest capitol al prezentãrii unei parti din colegik, cu regretul cã nu i-am
putut evoca pe toţi pentru simplul motiv cã nu cunoşteam amãnunt din viaţa lor şi
cu nicunul dintre ei nu m-am interesectat în facultate. Dacã ar fi nevoie, totuşi sã
cãutãm un anumit epitet petru generaţia nasotrã, fãrã îndoialã cã aceastã s-ar numi
GENERAŢIA LUI NAE LAZARESCU şi nu pentru cã Nae are cea mai mare
notorieteate dintre noi şi mai ales pentru cã “omuleţul” ãsta a ştiut de mic ce
trebuie sã facã, a ştiut cã vocaţia lui este sã devinã actor de comedie, actor de
teaatru de revistã şi asta a fãcut la cel mai întalt nivel profesional. În stundeţie

102
spunea mereu cã visul lui este sã joace la teatrul “ Tãnase” şi aici şi-a petrecut cea
mai aprte parte din viaţã. Discutam cu Puşa , sora lui (Urania), care îşi revedinca
titlul de cea mai reprezentativã figurã a generaţiei nostre, moment în care am
invitat-o la urmãtorul rationament: Uite, Puşa, hai sã facem o expreienţã, sã mergem
pes stradã şi intrebãm trecãtorii dacã au auzit de Urania Moldoveanu, amre director
în Ministerul de Finanţe. Câţi dintr-o 100 de trecãtori crezi cã pot rãspunde cã ştiu?
Evident, niciunul.
- Pãi de unde sã ştie un popâdãu de pe stradã directorii din ministerul de
finanţe de cum 30 de ani?
- Dar dacã îl întrebãm dacã a auzit de Nae Lãzãrescu, ce zici cã rãspunde?
- Pãi rãspunde “ aha, domnul actor, cum sã nu aud” .
- Vezi, Puşa de ce nu poţi sã iei loc în fruntea generaţiei ? vezi de ce el este
cel mai reprezentativ “produs” al generaţiei noastre?
ASA CA DATI-MI VOIE CU DE LA MINE PUTERE SA-L DECLAR PE
NAE LAZARESCU CAPITAN AL GENERATIEI NOASTRE SI SA-I DEDIC
UN VIERS;ITI MAI ADUCI AMINTE BRADULE SI FRATE ERAI IN LUNEA
NOASTRA O MAJEJESTATE ”
Generaţia asta a suportat un blsetem cumplit, nãscându-se, învâţând şi trãind
într-o socitetate sufocatã de concepţii induse , fiind nevoitã sã înghitã neghiobiile
unor oameni care trebuia sã ne facã binele- aşa cum il vedeau ei- cu sila. Din
puzderia de tâmpenii ale epocii nu am inţeles sub nici-o formã discriminarea
intelectualã. Adicã dacã omul a fost gospodar,a avut 20-30 de pogoane de pãmânt,
câteva animale şi un cazan de ţuicã era chiabur şi pe cale de consecintã duşman al
poporului şi pentru asta era abuzat, pus sã suporte cote bobligatorii sau chiar bãgat
la puşcãrie ani grei. Copii lui erau izgoniţi din şcoli pentru cã ocupau locul unui
copil de tãran sãrac sau de muncitor. Am trãit vremurile acelea pe care sub nicio
forma nu le-am înţeles. De unde chiabur, adicã om cu stare materialã nemeritatã,
când noi copii abia primeam o pereche de bocanci, un pulovãr şi un cojocel pe an ?
Asadar nu înţelegeam unde este bogãţia duşmanului poprului şi de ce duşman, adicã
pe cine duşmãnea tata? Erau genul de întrebãri pe care mi le puneam încã din
primele clase de şcoalã.
Contactul cu şcoala s-a produs fãrã niciun incident, pentru cã învãţasem sã
citesc de la sora mea mai mare, însã avem multe întrebãri şi nelãmuriri pe care nu
mi le lãmurise nimeni. Aşa de exemplu nu înţelegam de ce animalele nu se
cãsãtoresc; moartea doare? , borasca ofeteazã. Chiar m-am chinuit sã desenez un
oftat de broascã , iar când învãţãtorul ne-a dat ca temã de desen o vacã, a ieşit un râs
generalizat, pentru cã toţi am scos monştrii din compoziţiile noastre.Când am
crescut mare, la o petrecere am fãcut o expreienţã cu oamenii maturi şi i-am pus sã
deseneze fiecare câte o vacã, rezultând deasemena fel de fel de balauri, numai vaci
nu. În clasa I, împreunãcu alt coleg, m-am oprit la bufetul din comunã ( MAT). Am
intrat şi întrucât vânzãtor era un unchi şi am fãcut o comandã care ulterior m-a fãcut
de râs în tot neamul:
- Nene Iancule, dã şi mie un ţoi de Mac Mahon si lui Tanase o Verde !
. Unchiul meu, altminteri un uriaş de peste 2m, în loc sã nea dea afarã cu câte un
şut un fund, ne-a turnat 100 de grame din bãuturile comandate, îmi zice cã costa 6

103
lei şi dãm pe gât cele 2 ţoiri. Acuma, cele 2 bãuturi mahon şi verde era lichioruri
dulci, aşa cã le-am bãut farã sã ne provoace geraţã. Aceastã întâmplare nu ne-a atras
vreo pedeapsã, însã a rãmas o permanentã sursã de mişto, astfel încât dacã la noi în
casã venea cineva şi era tratat cu vreo bãuturã, imediat eram “taxat”eu .
- Dã-i bãiatului ãsta un mahon sau mãcar o verde (celebra secãricã).ca prea
se uita cu jind la paharele noastre !
Învãţãtorul nostru, domnul Duţa era foarte sever şi dacã nu învãţai, te bãtea,
bãtaie cerutã uneori de unii pãrinţi.
- Ardeţi-l, domnul învãţãtor, cã nu ştiu ce sã mai fac cu el, cã nu pune mâna
deloc pe carte! Comandã pe care învãţãtorul o executa cu mare plãcere.
- Uite ce cojoc frumos ai, Iancule, probabil cã l-a costst mult pe tãticuţul tãu
sau pe mãta şi tu n-ai grijã de el, pentru cã vãd cã e plin de praf. Ia sã scuturãm noi
de praf frumuseţeas asta de cojocel! Şi dã-i şi arde-l pe Iancu. Care tipa cat il tineau
bojocii.
- Aoleo mai Doamne,scapama mai Doamne insa degeaba ca d-l Duta se oprea
cand obosea .
Atunci când domnul Duţã învãţatorul ne-a arãtat globul pãmântesc din carton
şi ne-a explicat cum se roteşte el în jurul axei sale, eu când am ajuns acasã, am fugit
în livada de cireşi şi am pus rechea pe pãmânt sã ascult dacã nu cumva scârţâie axa
pãmântului, fiind convins cã în atâtea milioane de ani, s-o fi ruginit axa. Bineînţeles
cã nu a scârţâit nimicşi am fost profund dezamãgit cã domnul Duţã ne minţiose. D-l
Duta canta la vioara si reusise sa incropeasca un cor cu care muncea din greu sa ne
invete,Scorea diapazonul la care bazaia ca o albina si zicea Faaa! Nai acuma,insotit
de fala\faiala mainilor.Nici nu apucam noi sa intonam ceva ca D-l Duta ne oprea:
- Stati asa !Dece razi vita zicea el mergand spre Iancu,Si iar ii sctura paltonul.
Copilaria m-a lasat cu multe probleme nelamurite .Am inteles ca stelele de pe
cer sunt mult mai multe decat toata populatia pamantului. Dece stelele astea nu se
impart la oameni ?. In mintea mea chiar credeam ca daca cineva imi da o stea pot s-
o iau de acolo sau ma duc la ea acolo, Moartea a avut parinti ? Si daca a avut dece
au lasat-o sa taie oamenii cu coasa si s-ai omoare ? Am inteles la biserica un lucru
frumos, adica sfintii sunt intotdeuna buni. Si daca unii erau rai? Copilandru fiind
am avut o tentativa de a ma apropia se un curcubeu care mi se oarea aoroape insa
dupa ce am mers 5 -6 km/si am vazut curcubeul tot la distanta de mine evident ca
am abandonat.Aceasta tentativa n-am spus-o niciodata nimanui.
M-am facut de ras cand dupa ce tata ne-a facut un om de zapada in preajma
craciunului eu m-am dus la el cu felia de cozonac sa-I dau si lui..
Tot în clasele elementare, primeam de la tata 10 lei sã mã duc la bâlci şi la
drãgaicã, în iunie şi aici¸ în loc sã-mi vãd de treabã ca orice copil, eu trãgeam cu
urechea la negustorii de iluzii şi le învãţãm pe de rost.reclamele zgomotoase. Multe
le ţin monte şi astãzi. Iatã câteva exemple: “ Şarpele Boa- orãcãia mânuitorul unui
şarpe uriaş- mãsoarã-l , neamule, cã are 5 m de la cap la coadã şi 10 m de la coadã
la cap, mãnâncã un bou, bea lapte câte un hârdãu, cu coada lui loveşte-un bou, dã-te
mã mai încolo, cã te loveşte ( împingea el câte un gurã cascã care se apropiase prea
mult de şarpe).Insa niciunul nu realiza ca tocmai fusese facut bou ! Şarpele boua,
şrapele boua, are 2 tone greutate şi cu o singurã loviturã de coadã doboarã 20 de

104
ţãrani colectivişti, adicã dãia nemâncaţi”. Sã vedeţi cum striga unul cu roata
norocului: “ Roata norocului, roata norocului, tragic de aţã iei din faţã, tragi de
sârmã, iei ce-atârnã, nu iei briciul, iei cariciul, cu mâna goalã nu pleci nemauleeee!”
. Un altul, prezenta zgo,otos un “numar” banal, din care vroia sa scoata un
eveniment sensational. Prezenta un tip gol pana la brau, cam batraior si flescait, ca
fiind o forta a naturii, tipand cat il tineau bojocii : “Fa-te aproape neamule, sa vezi
ce n-ai mai vazut! Iata-l pe Bimbo, omul fenomenal, spargator de gauri negre, care
mananca numai carne cruda, infoaie muschii, rupe lanturile, da cu capul de toti
peretii si tot dumnealui esteeee!” ii inconjura bustul si bratele cu un lant, dipa care
atentiona privitorii urland ca cine-i slab de inima sa nu se uite. Flescaitul se scremea
de-i ieseau ochii din cap si rupea lantul din jurul lui, in aplauzele multimii de gura-
casca. Eu, care eram un copil, imi dadeam seama ca lantul avea o veriga rupta, insa
multimea de gura-casca ramanea ca la dentist.
Când am ajuns la 8-9 ani, am devenit un pericol pentru cei cu jocurile de
noroc. Le studiam punctele slabe, exersam acasã şi pe unii începusem sã-i
falimentez cu câştigurile. Cel mai mare câştig a fost un ceas de masã model CFR,
cu clopot sus, mare cât cãpãţâna lui Costicã. Mã iau de Costicã (fratele meu) şi de
cãpãţâna lui , care era atât de tare, încât scutura nucul cu capul ( şi se ştie cã nucul
este singurul pom care nu poate fi scuturat}. Când într-o împrejurare în care Costicã
a avut un mic accident auto şi i-a crãpat pielea capului deasupra frunţii, m-am dus
cu el la urgenţa sã-l coasã şi doctorul a trebuit sã se urce pe vârfuri şi sã impinga cu
patentul acul care nu intra în pielea lui Costicã. Atunci doctorul a spus cã n-a mai
pomenit aşa piele tare ca tabla. Unul din circarii din drãgaicã avea un vas mare din
lemn, plin cu apã, în care înotau 5 raţe. El îţi dãdea 3 becliuge din lemn pentru 3 lei
şi tu trebuia sã arunci belciugele îbcercând sã le bagi pe capul vreunei raţe şi dacã
reuşeai, evident, câştigai raţa. Treaba era aproape imposibilã, pentru cã raţa era
foarte iute şi foarte atenta şi când vedea cã belciugul vine spre ea, dãdea imediat
capul intr-o parte. Eu am reuşit sa mã antrenez pe raţele bunicii şi sã câştig una de
la bâlci. Am vãzut cã prin gesturi de ameninţare repetate, raţele se înghesuiau într-
un colţ toate şi atunci, iute, aruncam cele 3 becliuge în grupul lor. Am reuşit chiar
din prima sã vâr belciugul pe gâtul unei raţe, însã n-am fãcut nicio afacere, pentru
cã sãraca raţã era aşa de slabã cã nu cred cã avea jumãtate de kg. Tot de la drãgaicã
mi s-a tras o mare ruşine de la nişte ţigãnci. Fãcusem şi eu 16 ani şi îmi dãdusem
întâlnire cu o fatã la intrarea în Drãgaicã¸unde eu am ajuns cu 2 ore mai devreme.
Aici am fost luat în primire de 2 balabuste care vroiau sã-mi ghiceascã viitorul în
ghioc, spunându-mi cã toatã tãrãşenia costã un leu. Eu aveam 4 lei, o hârtie de un
leu şi una de 3 lei, aşa cã m-am invoit cu ţigãnicle, iar una dintre ele a scos ghiocul
şi a început sã zicã:
- Frumosule, nãsosule, pãduchiosule, f….. de neam saracaciosule, noroc ai,
baftã n-ai, bani ai lua, da’ n-ai de unde şi dupã ce a debitat tâmpenii de acest fel, s-a
oprit şi m-a întrebat dacã am un ban mai mare, la care eu am scos imediat hârtia de
3 lei , Tiganca m-a pus s-o împãturesc în 4 şi s-o aşez pe o oglindã pe care o scosese
de sub fustã. Hodorache, hodorache şi dispare banul meu, dupã care ţiganca dã sã
plece.
- Stai, nene, stai, da-mi 3 lei înapoi.

105
 - Ce 3 lei, mã? Şi zdup! Îmi repede o traistã în cap. Pe vremea aceea, eram
destul de solid pentru 16 ani astfel încât sã am curaj sã înfunt ţiganca, drept pentru
care i-am repezit şi eu un pumn în mufã de am aruncat-o cu zgaibaraicele în sus. În
acel moment, ca din pãmânt au apãrut 6-7 baragladine şi au început mãcelul. Scenã
la care lumea s-a îmbulzit ca la urs. A durat cam 5-6 minute pânã le-am rezolvat şi
cu mâna în gâtul ţigãncii, care îmi pitise cei 3 lei, îi zic sã-mni dea banii cã
altminteri o sugrum. Îi rasucisem puloverul în jurul gâtului de începuse sã horcãie,
aşa cã a bãgat mâna sub fustã de unde a scos o hârtie de 10 lei pe care mi-a dat-o.
Am ieşit din îmbulzealã şi am luat-o spre poartã, unde aveam întâlnire cu fata, care
era déjà acolo. Fata nu s-ar fi prins¸ însã convoiul de lume se ţinea dupã mine şi-mi
ziceau “ Bravo, puştiule, bine le-ai fãcut!” , moment în care fata m-a întrebat ce s-a
întâmplat:
- Pãi ce sã se întâmple, se bat nişte ţigãnci şi m-am uitat şi eu,.
- Şi atunci ce are lumea cu tine? Şi ce-ai fãcut, cã ai mâneca de la cã,aşã
ruptã ! şi a plecat nervoasã, lãsându-mã cu ochii în soare. Aşa s-a terminat relaţia
mea cu fata moraruluii din Simileasca, care m-a şi ameninţa cã dacã nu o las în pace
îi spune lu taicãsu’ cã sunt un derbendeu şi un bãtãuş.
Orasul Buzau fiind slab industrializat era populat de multi tineri fara serviciu
si fara capatai , care vagabondau , se constituiau in gasti pe cartiere si de cele mai
multe ori deveneau agresivi. Acesta a fost motivul pentru care m-am dus la box sa
invat sa ma apar de agresiuni.Dupa 6-7 luni invatasem cate ceva asa ca antrenorul
m-a programat sa sustin un meci demonstrativ cu un coleg de sala cu care dealtfel
ma si imprietenisem. Nesansa mea era ca el era mult mai experimentat ,un pachet
de muschi care m-a timorat pentruca meci amical era dar in focul luptei puteai
incasa lovituri cu care nu se glumea1,
Pe la junatatea reprizei imi ‘’paleste’’ una si ma pune la podea.A fost prima
data in viata mea cand chiar am vazut stela varzi1 Ele exista si nu numai ca iti
sclipesc in fata ochilor dar sunt insotite de piuituri in urechi1 M-am ridicat greu si la
indemnul antrenorului am continuat meciul chitit sa-l tuflesc si eu ,daca da asa
tare ,Ii prind o dreapta asa de violenta in barbie dupa care nu s-a mai ridicat. Eu
speriat m-am dus la el sa vad cum se simte asa ca l-am intrebat daca ma recunoaste.
-Da mama! mi-a raspuns el ceace proba ca era pe alta lume.
Dupã ce am teminat 7 clase, mama a vrut sã mã facã popã, pentru cã aveam
voce şi m-am dus la Seminarul teologic de la Buzãu, unde am fãcut practicã o lunã (
înainte de adimtere, se fãcea o practicã de acomodare). Popa care avea grijã de noi
(eram 2 pretendenţi), ne-a luat cu botezul. Noi 2 intram în curte omului înaintea
popii, sã nu-l muşte vreun câine pe Taica Popã. Atnci când sãrea câinele pe noi,
aveam un scenariu de tot râsul. Primul care intra în curte, începea sã cânte “ În
Iordan botezâdu-te tu, Doamne…” şi al doilea ţipa la câinte “ Marş, javrã, tu-ţi…”
şi aici interevenea celãlat cu replica “ închinarea treimii s-a arãtat”. De abia la a 3
casã taica poã s-a prins ce ieşea din cântecul nostrum şi ne-a certat.
Pentru aadmiterea la ISE am învãţat destul de mult şi detul de bine, având un
ajutor în domnul Buciu, care fiind contabil la casa de ajutor reciproc din Merei nu
avea ce face nimic toatã ziua şi mã acompania pe mine la învãţat. Fãcea acest lucru
interesat sã învete şi el, care la 45 de ani avea un palmares de încercãri de a intra la

106
ASE de peste 20 de ori. Acuma învãţa cu o derugare de vârstã sã intre la fãrã
frecvenţã, omul ãsta trãind cu spernaţa ca mãcar 2 zile din viaţa lui sã fie student şi
cred cã a murit fãrã sã-şi vadã visul împlinit. Tecând peste admitere şi peste cei 5
ani de stiudiu, mi se par relevante câteva întâmplari, post-universitare pe care o sã
le expun în continuare: Cam la 2 ani dupã absolvire, vine Nae Lãzãrescu cu un
spectacol la Ploieşti,si dupã spectacol vine la mine acasã cu o tipã, iar eu bãiat
subţire, plec de acasã pentru cã aveam unde sã dorm şi sã-l las pe Nae în intimidate
cu respctiva. A doua zi, vin acasã cu ceva de mancare şi îi spun lui Nae cã trebuie
sã plec în deplasare cu servicul 5-6 zile, aşa cã i-am lãsat o cheie pe care trebuia s-o
depunã la plecare în cutia poştalã. Când am venit dupã 6 zile, Nae cu fata erau tot la
mine.
- Pãi ce faci , mã, figura dracului, n-ai avut spectacol la teatru ieri cã a fost
sâmbãta?
- Ba am avit, da’ nu m-am dus!
- Bãi, Nae, tre’ sã te duci, mã sã gãseşti un motiv, sã nu-ţi impute ãia
spectacolul, care am crezut cã s-a amânat din cauza lui.
- Ştii ce, Mache? Stau în seara asta la tine şi merg mâine la teatru sã vãd ce
fac. Tipa cu care era îl întreabã unde o sã dormim noi dacã a venit Mache.
- Cum unde, mama? Pe jos, pe covor!
- Cum jos , Nae? E posibil aşa ceva?
- Lasã, mama , cã pleci cu motive naţioale pe fund de pe covor. !
- Bine, Nae, ok .
- Aha, du iu spik ingliş,fã?
A doua zi. nu el, ci eu m-am dus la directorul teatrului Tãnase D-L Dinescu un
om mare, şi cum necum l-am motivat pe Nae (aveam destule scheme s-o fac).
Acuma, una din marele boroboate fãcute de Nae se cuvine s-o redau, deaorece este
boacãnã rãu: Aveam un prieten bun, comandantul unui sector de miliţie din
Bucureşti, Licã de la care mã trezezc cu un telefon şi îmi spune cã are o problemã
destul de gravã cu Nae Lãzãrecu pe care îl cunoscuse de la mine. M-am dus de
urgenţa la Bucureşti şi la el în birou mi-a arãtat un ordin de arestare pe numele lui
Nae, moment în care mi s-a ridicat pãrul pe cap . Ce se întâmplase! Nae contractase
un spectacol cu mai mulţi cântãreţi şi actori la Câmpina, care trebuia sã se ţinã pe
stadion, însã în ziua programatã a plouat cu gãleata şi spectaolul nu s-a mai ţinut.
Întrucât Nae luase un avams de 3000 de lei, trebuia sã restituie organizatorilor banii,
însã Nae nu mai avea niciun şfanţ, aşa cã nu a avut de unde sã-i dea înapoi.
Oamenii l-au dat în judecatã, însã Nae nu s-a dus la niciun termen citat de tribunal ,
aşa cã a fost condamnat la 3 ani de puşcarie cu executare. Licã era în pucntul ãsta şi
trebuia sã execute ordinul sã-l predea la Jilava. Eu l-am lãmurit pe Licã ca împreunã
sã facem un plan pentru ca în 2-3 zile cât putea el sã ţinã mandandtul neexcutat sã
întreprindeam toate diligenţele pentru a-l scãpa pe Nae din puşcãrie. Am început cu
chemarea lui Nae la miliţia unde Licã era commandant, iar când Nae a venit şi Licã
i-a explicat ce-l aşteaptã, , acesta a avut o reacţie stupefiantã :
- Lasã, tov. comandant{in situatia aia neavand curaj sa-l tutuie}, lasã sã ma
duc la “poprealã” cã şi aşa aveam de gând sã scriu o carte despre puşcãriaşi.. Licã
îmi dã telefon şi spune cã reacţia lui Nae l-a blocat şi nu ştie ce sã facã.

107
 - Unde e Nae acuma, Licã? Îl întreb eu.
- În camera alãturatã.
- Bun! Uite ce faci: îl bagi în seara asta jos în arest şi vorbeşti cu 2-3 arestati
de acolo sã-i dea nişte picioare în fund, sã-l scuipe sa-l mangaie pe fund, sa-l pupe,
sã-l sperie bine, dar fãrã sã-l batã, pe urmã sã-l vãd dacã mai vrea poprealã. Lica aşa
a fãcut şi a doua zi când la scos sã vadã ce “impresii” şi-a fãcut, Nae speriat rãu, l-a
rugat sã-i dea drumul, cã nu îi mai trebuie puşcarie. Întrucât exista o cale de atac
extraordinarã a sentinţei, am hotãrât s-o luãm împreunã de jos dupã un plan bine
stabilit. Trebuia sã ducem banii înapoi reclamantului, ãsta îsi retrãgea plângerea şî
noi promovam un recurs în anulare. Nae nu avea bani, aşa cã tot Licã s-a dus la
directorul teatrului Tãnase, le-a explicat necazul lui Nae, iar omul, extraoridnar de
cumsecade a iniţiat o chetã şi a strâns cei 3000 de lei. I-a dat lui Nae banii.insa el în
loc sã se ducã sã dea banii unde trebuia ca sã se retragã plângerea, a intrat cu ei în
crâşmã şi i-a terminat, expaserându-l pe sãracul Licã. Acesta este momentul îl care
Licã a intervenit la Urania, sora lui Nae, care iniţial a refuzat, dar care totuşi a
rezolvat problema. Nu mai are importanţã cum s-a întâmplat, pentru cã Nae a scãpat
şi a scãpat şi ocazia sã scrie cartea aia despre puşcariaşi. Tot cam în acea vreme,
apãruse pe piaţa din România aparatele centrifugã bulgãreşti de fãcut sucuri
naturale din fructe şi legume, fiind la mare modã, dar şi eficiente. Deoarece
începuse sã-mi cam creascã burta, am cumpãrat şi eu o centrifugã bulgãreascã şi am
început sã ţin regim cu sucuri naturale. Într-o zi mã duc la piaţã în Amzei sã-mi
cumpãr ceva din care sã fac sucul. Întodeauna am cumpãrat legume din piaţã de la
babele alea amãrâte, dupã ce mã documentez studiindu-le mâinile (dacã sunt
muncite) sã mã conving dacã nu sunt precupeţe, aşa cã mã opresc la o tarabã unde
vindea legume o bãbuţã atât de slabã şi mica, încât nu cred cã trecea de 40 kg.
- Cum dai castraveţii,maicã? ( pentru cã mã hotãrâsem sã beau suc de
castraveţi).
- 3 lei kilu’ , maicã. Apreciasem cã îmi trebuiesc 6 castraveţi şi i-am cerut
bãbuţei sã mi dea. Îi cântãreşte bãbuţa şi spune cã face 2 lei. Şi în loc sã-i dau 2 lei,
îi dau 30 de lei.
- Nu, maicã, nu tre’ sã-mi plãteşti la bucatã, ci la kil, face 2 lei!
- Pãi bre, m-am gândit cã 6 castraveţi ori 5 lei bucata face 30 de lei{ asta
fiind forma cu care-mi mai spalam din pacate facand pomana bunicii}.Şi ca sã nu
mai lungesc vorba, baba a luat cam speriatã cei 30 de lei, a zis bogdaproste şi când
am vrut sã plec mã acosteazã un oltean burtos şi fãlcos care vindea la taraba
alãturatã:
- Auzi, boierule, te-ai pãcãlit luând stârpiturile alea de castraveţi, uite colea
marfa întâia, nu iei de la mine? Olteanul avea într-adevãr marfã bunã şi am zis sã
mai iau 5 castraveţi de la el. Omul nu i-a cântãrit şi când l-am întrebat cât costã mi-
a rãspuns cã dacã babei i-ai dat 5 lei pe bucatã, dã şi mie 10 lei pe bucatã ori 5 lei
bucata fac 50 de lei pe care trebuie sã-i pui în palmea mea. Liniştit scot 50 de lei, îi
dau olteanului şi iar vreau sã plec, însã el contrariat şi pe un ton rãstit mã întreabã:
- De ce îmi dai, mã, aşa mulţi bani ? Eu, neavând la îndemânãun rãşpuns ,
de cât dorinta de a-l şoca, improvizez ceva:
- Omule, sã-ţi spun drept, am o cerere de export de castraveti in America si

108
trebuie sa trimit niste mostre. Aşa cã dacã îmi cereai 100 de lei pe bucatã , îţi
dãdeam fãrã discuţie. L-am prins! A luat foc şi, neştiind cum sã-şi recupereze
“paguba”, începe sã strige la mine:
- Pãi, dã-mi, mã, 500 de lei pe care ai zis cã mi-i dai!
- Nu, tatã, am zis cã dacã-mi cereai, dar cum nu mi-ai cerut, sã fii sãnãtos!
- Dã, mã, banii, n-auzi! Sãriţi, oameni buni, cã asta mã tâlhãreşte! Era
convins cã mã sperie şi cã voi scoate banii , crezând în acelaşi timp cã sunt, fãrã
îndoialã, ţãncãnit. Tevatura a atras lumea, dar şi un miliţian , care pe un ton grav şi
important intervine:
- Ce se întâmplã aici, tovarãşi? Ce tâlhãrealã zici cã s-a produs aici?
Negustorul spune cã tre’ sã îi dau 500 de lei, cã aşa am zis cã îi dau pe 5 castraveţi.-
Aşa aţi zis, tovarãşu’ ?
- Nu, nu aşa am zis, ci dacã îmi cerea 100 de lei pe bucatã îmi dãdea, dar el
mi-a ceut 10 lei pe bucatã şi i-am platit cinstit..
- Cum adicã, dacã costa 3 lei kg, dumneata ai dat 10 lei pe bucatã? Mã
întrebã miliţianul consternat.
- Pãi şi babei i-a dat 5 lei pe bucatã, intervine olteanul, zãpãcind complet
miliţianul care ne invitã pe amândoi la sectie, situata foarte aproape de piaţã. La
secţie, miliţianul îşi dã cascheta jos, se piaptãnã cu un pieptene de aluminiu şi a
începe interogarea:
- Ia sã recapitulãm! Careva sã zicã, dumnealui , arãtând spre mine, ţi-a dat
50 de lei pe 5 castraveţi si zici cã te-a tâlhãrit, pentru cãt trebuia sã-ţi dea 500 de lei.
Aşa ai zis? În acest moment, intervin eu repede ca sã nu carecumva olteanul sã
recunoascã:
- Nu recunoaşte, mã nãrodule, cã te bagã la speculã şî te aresteazã imediat,
tâmpitule, moment în care olteanul cu ochii scoşi din orbite a zis cã nu recunoaşte
nimic. Miliţianul puţin descumpãnit mi se adreseazã mie:
- Pe el l-ai salvat de arest, dar tu, bãiatule (aveam 25-26 de ani), ai încurcat-
o, pentru cã aici rãmâi!
- Rãmân, dar îi dai drumul negustorului.
- Deocamdatã îi dau drumul, pentru cã dacã am nevoie de el , ştiu de unde
sã-l iau pentru cã este pieţar vechi aici. Pleacã olteanul speriat şi transpirat, eu mã
aşez pe scaun şi continui sã mã mai joc un pic cu plutonierul.
- Uite ce e , bulache,incep eu, pe mine nu poţi sã mã reţii, pentru cã fapta
mea n-a prejudiciat pe nimeni, din contrã. Vezi cã trebuie sã cauţi un articol de lege
cu care sã mã înfunzi, altminteri…
- Altminteri, ce? Cã vãd cã îmi vorbeşti ca la piaţã!
- Pãi nu m-ai luat de la piaţã, mã tâmpitule? Dealtfel. vãd cã îţi stã bine
hainuţele astea pe tine şi vezi cã poţi rãmâne fãrã ele!
- Adicã mã ameninţi? Ãsta e ultraj! Aha cati viteji de-astia ca tine am popit
eu!
- Hai, sictir, du-te-n p…mãtii! Şi mã ridic sã plec, moment în care se ridicã
si el, si se aşazã în drepul usii , ameninţându-mã cu pulanul. Puteam sã continui
jocul, însã m-am oprit şi am rezolvat-o pe loc, dupã care au urmat scuzele jenante
ale plutonierului. Îi arãtasem ceva care l-a speriat rãu!

109
 M-am dus in piata la oltean ,care era ravasit de intamplare si spasit m-a
intrebat;
- Mai nene n-am stiut ca dam de belele,te rog sa ma ierti si uite colea iti dau
banii inapoi si daca-ti trebuie iti mai dau si 2-3 chile de castraveti,imi zice el pe un
ton mieros.
- Ma am venit sa-ti spun ca chiar puteai sa o incurci cu prostul ala daca te
punea dracul sa zici ca mi-ai cerut 5oo de lei pe chilu’de castraveti.
- Domnule draga ,cand mi-am dat seama ca-mi ramaneau copilasii pe drumuri
am crezut ca mor pe loc! Sa-ti dea Dumnezeu sanatate !
Tot în piaţa Amzei, cea în care s-a consumat secventa cu castraveţii, mi s-a
întâmoplat o chestie haioasã în zona unde se vindes peşte. M-am hotãrât sã mãnânc
peşte pentru cã era vremea scrumbiilor proaspete,(cred ca de blagovestenie)
scrumbii care de regulã veneau 3 la un kg, aşa cã m-am dus la o tarabã, unde
negustorul striga “ scrumbie proaspãtã sub un kil! “ . Mã duc sã iau de la ãla, fiind
convins cã sunt mai mari, însã erau de aceleaşi dimensiuni ca la toate standurile.
- Pãi ziceai cã ai scrumbii frumoase sub un kil!
- Pãi dumneasta vezi vreuna peste un kil ? Omul avea dreptate, pentru cã şi
300 e g tot sub un kil . Îmi place foarte mult sã fac piaţa, sã mã tocmesc şi sã mã
vait când mi se pare un preţ mai mare şi în general sã mã distrez pentru cã chestia
asta mã relaxeazã şi îmi ridicã tonusul psihic.
Tatãl meu avea pe un teren cu viţã de vie (7 000 m2) foarte multe piersici, de
toate mãrimile, culorile şi aromele. Într-o toamnã, l-am întrebat de ce nu culege
piersicile şi le lasã sã putrezeascã în pãmânt, el spunându-mi cã pentru ţuicã nu sunt
bune, iar de vândut nu are nici cui şi nici cine sã le vândã . Atunci am luat hotãrârea
sã le culeg, ajutat de 2 zilieri, reuşind sã umplu Dacia, inclusiv pe locul canapelei
din spate pe care am scos-o, fãcând cam 400 de kg. Sã rup Dacia, nu alta! Mã duc
cu ele la piaţa din Buzãu, unde îmi pun un şorţ de sudor, o zdreanţã de pãlãrie pe
cap, îmi închiriez o tarabã şî încep sã strig din toţi rãrunchii:
- Hai la prune sovietice, neamule! Le dau cu 6 lei kg şi un kil degeaba! Toţi
vânzãtorii de piersici le vindeau cu 4 sau 5 lei, eu hotãrâsem sã le dau cu 3 lei, deşi
ale mele erau cele mai frumoase. Reclama mea cã dau un kil degeaba a avut un
imact teribil, toatã lumea cumpãrând de la mine şi la un kil cumpãrat le dãdeam un
kil degeaba. Le-am vândut în 2 ore, timp în care tata a stat pitit prin paiţã,
minunându-se de coada fãcutã la taraba mea. Închegase o convorbire cu un pieţar
cãruia îi spusese cã sunt mare director, însã pieţarul uitându-se la mine, nu l-a
crezut. Aşa a fãcut tata rost de bani de lemne, iar perisicile au fost salvate de la
putrezire în pãmânt.Fara ipocrizie afirm ca chiar nu mi-a fost rusine mai ales ca stiu
ca numai prostilor si ingamfatilor le este rusine de munca !
În vacanţa anului II, am avut un bilet la mare la Costineşti şî în loc sã plec la
terminarea sejuirului, am mai rãmas câteva zile în staţiune, locuind la o nemţoiacã
care stãtea în gazdã şi cu care mã combinasem. Dupã încã 3 zile, nemţoiaca a plecat
acasã şi am fost nevoit sã plec şi eu. Numai cã eu nu mai aveam decât 3 lei in
buzunar şi biletul de tren aferent biletului de odihnã nu mai era valabil .Eram tuns şi
bandajat la cap, întrucât mã loivsem de o piatrã sãrind în apã. M-am dus la garã, am
ochit un controlor pe care l-am rugat sã mã ia fãrã bilet contra unui ciubuc

110
rezonabil. Dupã ce am trecut de Medgidia, vine controlorul şi îmi spune cã trebuie
sã mã dau jos, pentru cã în tren era supracontrolul, moment în care mi-a şi cerut
“dreptul”. Însã când a vãzut 3 lei , a reacţionat imediat :
- Mã bãiatule, iţi baţi joc de mine? Cum dracu’ m-ai gãsit de fraier tocmai
pe mine?
- Nene te-am vãzut asa grãsuţ, dichisit şi proaspãt, mi-am zis cã nu poţi trãi
numai din leafã, aşa cã te-am atacat. M-am dat jos la 1 noaptea şi, întrucât eram
într-o situaţie dramaticã, m-am dus la omul de la casã care dormea, i-am explicat ce
mi s-a întâplat şi l-am rugat sã mã ajute cumva sã ajung acasã. Am vrut sã-i las
buletinul contra unuei sume cu care sã-mi iau bilet şi oe care sã i-o trimit prin postã,
dar omul m-a sictirit. În garã mai era un rãtãcit pe care l-am întrebat încontro este
primul sat şi am plecat în directîa arãtatã de el, cu nãdejdea cã voi gãsi vreun sufelt
de om sã-i fie milã de mine şi sã mã ajute. Oricum variante în noaptea aia nu aveam
si mã încurajam cã dacã nu mã descurc, mã întorc în garã şî mã urc în primul
mãrfar. Am mers pe întuneric cam 1 km, dupã care zãresc nişte lumini şi mãresc
pasul. Acolo era defapt o baracã de şantier, aşa cã am bãtut la uşa ei şi am deschis-
o. când o voce gâjâitã mã intreabã ce vreau, eu îi rãspund cã sunt din Dorohoi şi am
venit sã mã angejez pe şantier.
- Bine, mã! Uite în colţul ãla un pat, culcã-te şi vorbesti de dimineaţã cu
tovarãşul maistru! Eu atâta aşteptam, pentru cã tot drumul de la garã pânã la baracã,
nu am visat decât un pat cu cerşafuri albe, dar în halucinaţiile mele, m-aş fi
mulţumit şi cu unul din paie. A doua zi, m-am trezit la 6 şi cu ochii cârpiţi de somn,
m-am prezentat la dom’ maestru.
- Ia zi, mã ,ce mserie ai? mã ia el din prima, fãrã nicio introducere.
- Nu prea am, sunt necalificat!
- Şi pânã acu’ ce ai muncit?
- Am muncit ca zilier la via lui Tomescu în Merei.
- Pãi vãz cã zdravãn esti, aşa cã treci în echipa de sãpãtori a lui Ermalai, si
du-te sã-l cauţi şi sã te apuci de treabã , cã la 7 începe lucrul. Eu nu prea întelesem
cum îl cheamã pe cel pe care trebuia sã-l caut , aşa cã am întrbeat în stângãşi în
dreapta de “nenea Mãlai”. Mi se arata un tip cu figurã de TBC-ist, slab, dar aţos şi
cu o vâsrstã nedefinitã, adicã putea sã aibe şi 50 şi 70 de ani.
- Sã trãiţi, îl gratulez eu, ştiind cã de bunãvoinţa lui depine viitorul meu.
- Ce doreşti, puştiule?
- M-a trimis dom’ maestru la dumneavoastrã sã încep lucrul!
- Bine, dar sper cã ştii cã echipa mea sapã gropi sau şanţuri aşa cã mâna pe
târnacop şi cazma şi du-te la ãia 4 insi de acolo şi dã-i bãtaie. M-am dus la cei 4
tineri care de fapt erau bãieţii lui Ermalai, lipoveni şi cu aceastã ocazie am aflat şi
eu cã ei , lipovenii, sunt cunosacuţi ca cei mai tari muncitori sãpãtori, cãrora li se
spunea castori. Am încercat sã ţin pasul cu Ermalaii şi am reuşit cu mari eforturi,
însã la sfârşitul zilei, aveam palmele umflate ca chiflele. Seara m-am dus spãşit la
maestru şi i-am formulat cerera sã mã mute la carat de saci de ciment şi bitum, din
cauza faptului cã nu eram convins cã ziua urmãtoare mai puteam ţine târnãcopul în
mânã. Când m-a întrebat câte clase am , am zis şi eu 7 şi nu ştiu de ce.
- Pãcat! Dacã aveai ceva mai multã carte, aveam nevoie de un magazioner!

111
Eu spusesem cã am 7 clase deliberat, pentru cã mi-era fricã sã recunosc cã sunt
student, caz in care, credeam eu, cã nu-mi dã de muncã şi ma goneşte. Am carat
saci la greu,dar era mult mai bine pentru mine şi dupã vreo 3 zile a venit duminica
şi am avut liber. Trebuie sã precizez cã şantierul era pentru deschiderea unui drum
asflatat şi avea vrei 30 de oameni. Se mânca bine, având în vedere cã munca era
grea, adicã mâncam pe sãturate, chiar dacã baza mâncãrii era fasolea, varza sau
cartofii. În duminica aceea, îl gãsesc pe maestru şi încerc sã fac rost de bani de tren.
- Domnule maestro, eu aş da o fugã pânã acasã , dar nu am bani de tren!
- Şi ce vrei bani de la mine?
- Pãi de ce de la dumenavoatrã ? Daţi-mi bani pe astea 4 zile şi gata!
- Bãi bãiatule, tu habar nu ai cã leafa o iei dupã 15 zile şi eu nici nu ţi-am
trimis formele de angajare la întreprindere!
Dezamãgit, m-am retras într-o baracã alãturatã, unde era magazia de materiale
şi unde gestionar era un bãtrân pe nume Famtana. Din vorba-n vorba constat cã
Nenea Fanrana habar n-avea de ce inseamna
Navând ce face , fiind duminicã, în câteva ore i-am fãcut luminã în gestiune. Adicã
i-am fãcut toate notele de intrare-recepţie pe care nu le avea operate in registre, i-am
fãcut fişe de material pe magazie, am operat toate intrãrile şi ieşrile din fişe şi aşa
am fãcut pe n ea Artisticã dintr-un gestionar aiurit într-un om de ştiinţã. El s-a dus
la meastru şi i-a spus cã puştiul ãşta e tobã de carte, povestind cum am fãcut toatã
evidenţa primarã a gestiunii lui. Maestrul m-a chemat imediat şi mi-a luat la
întrebãri:
- Mã bãiatule, când ai venit aici am fost convins cã vii din puşcãrie, pentru
cã erai tuns 0, dar vãz cã le ai cu hârtiile! Ia vâsleşte! Fiind şi el tot lipovean,
expresia asta am înţeles imediat cã însemnã sã vorbesc. Am recunoscut tot, cã sunt
student, cã m-am încurcat cu banii şi nu am cum sã ajung acasã.
- Bine, uite ce-ţi propun eu, nea Artisticã este pensionar şi îl ţin magaziner
pentru cã nu am altã variantã, aşa cã îţi dau leafã de 1200 lei/ lunã,masã, pat şi un
spor de şantier de 25%.
- Şi primii bani când îi iau ?
- Nu, nu, uite îţi dau eu 300 de lei de la mine sã ai şi tu acolo..şi dacã te
învoieşti cele apropae 3 luni de vacanţã care le mai ai, rãmâi angajatul nostru. M-
am învoit imediat şi acolo am rãmas. Dimineaţa dãdeam materiale pentru ziua
respectivã , dupã care m-apãram de muşte . Îi spun maestrului cã a venit la mine în
magazine un cetãţean de CAP-ul din comuna alãturatã sã se intereseze dacã poate
cumpãra de la noi 2-3 basculante de asfalt, sã toarne şi ei în faţa sediului CAP.
- Sper cã i-ai rãspuns cã nu se poate, zice maestrul.
- Ba se poate, meştere, fãrã probleme, rãspund eu .
- I-auzi brîu’ ! Aicã cum se poate?
- Pãi dacã la m2 intrã 160 kg de asfalt şi dacã 10m de drum liniar înseamnã
700 m2 , iaca am fãcut rost de vreo 2 basculante de asfalt.
- Pãi cum sã iei dupã drum?
- Pãi rebutãm 10 m de drum şi mãritãm asfaltul!
- Hãi cã m-ai spart! Da’ de la ei ce putem lua?
- Bucate, adicã curcani, gãini, brânzã, şuncã, orice e de halealã.

112
 Aşa se face cã în 3 luni am asfaltat o bunã parte de sat şi am trãit aşa cum am
zis cu “pui fripţi”. Culmea e cã dupã vreo 2 sãptãmâni a venit controlul financiar, a
verificat act cu act şi am ieşit curat ca lacrima, deşi maesrtul era în pragul infarctlui.
Dupã ce am plecat la facluatae, vreo 2 luni, maestrul, pe care îl chema Novicov, m-
a ţinut pe statuol de platã şi mi-a trimis banii prin poştã, astfel încât, în acel an, am
boierit-o cu banii. Asadar de tanar am fost un corupt dar si un corupator!
Mult mai tarziu am inteles ca acest termen de ‘’corupt’’ nu inseamna neaparat
hot si pe mine m-a ajutat in multe cazuri si iata cateva exemple; In curtea mea am
construit o magazie care se vrea un atelier unde sa-mi pun sculele si acareturile
[budane, butoaie, tocitori etc}insa aveam nevoie de autorizatie de constructie.
Puteam s-o fac si fara asa ceva fiind in curtea mea dar niciodata n-am vrut sa dau
ocazia sa ma agreseze cineva ca n-am respectat legea asa ca m-am dus la cel de
care depindea autorizatia si l-am intrsbst ce trebuie sa fac si in cat timp pot s-o
obtin.Omul mi-a spus ca in 3-4 luni,ceeace insemna ca ma apuca iarna.asa ca am
rezolvat-o pe loc.Adica l-am corupt cu de cinci ori costurile autorizatiei pe care am
obtinut-o intr-o saptamana. Acelasi procedeu l-am aplicat si in cazul lucrarii de
aductiune cu gaze. De trei luni ma plimba un nenea ingineru ‘ ba ca-i greu ba ca
trebuie ‘’uns’’ cineva asa ca i-am luat dosarul m-am dus cu el la aia cu gazele am
intrat in primul birou unde erau 5 femei{cred ca era contabilitatea} am pus dosarul
pe monitorul unui calculator si am zis asa; ‘’am aici o lucrare sa-mi trag gaze si-mi
trebuie toate aprobarile’’. Imediat am scos din buzunar 5 hartii de cate un milion
pentruca atatea femei erau acolo le-am pus pe dosar si-am plecat’ Am revenit dupa
2 ure si am gasit dosarul semnat de toti inclusiv Directorul general.Femeile acelea
nici buna ziua nu mi-au dat,insa eu rezolvasem problema!
Vreau sa zic ca mica ciupeala nu este neaparat coruptie ci un instrument
eficace in rezolvarea unor probleme obisnuite. Eu am invatat in ‘’democratie’’ ca
cel mai bine o duci cand aplici ‘’legea lui ohm’’ adica altfel tradus ‘’esti om cu
mine sunt om cu tine’’
În vacanţa anului III, am fãcut 45 de zile de armatã la trupã la Caransebeş, aşa
cã nu am mai avut timpul necesar sã-mi iau serviciu, fiind nevoit sã culeg cireşele şi
vişinele din livada pãrinţilor ca sã fac rost de ceva parale şi de atunci am rãmas cu o
urã teribilã pe vişine, urã care se trãgea de la faptul cã le culegeam pe cãldurã
sufocantã. În vacanţa anului IV, am avut un servici de mare boier, întrocându-mã
revizor contabil la UJCC şi multã vreme dupã aceea am regretat cã dupã facultate
nu am exercitat aceastã meserie care era şi interesantã şi bãnoasã. Am sã mã explic
dând un exemplu oarecare: Mã duc la Cooperativa din Comuna Gura Sãrãţii şi
încep inventarele la magazine, unde unul din gestionari ( Zaplaic) avea sarcinã de
plan sã achiziţioneze pãsãri şi ouã în contrapartidã cu produse ca orez, sare, gaz etc.
Cum livrarea produselor achiziţionate se fãcea sãptãmânal şi cum ţãranii dãdeau la
schimb pãsãri aschilopate, bãtrâne sau bolnave, se întâmpla ca unele sã moarã în
coteţul în care le ţinea nenea Zaplaic.
- Ştiţi, domunle inspector, (Doamne, ce-mi plãcea apelativul ãsta!) ştiţi cã
am 8 pãsãri moarte pe care trebuie sã mi le daţi la scãdere.
- Bine, dar sã le vãd pe alea moarte! Îmi aduce 6 gãini şi un cocoş foarte
frumos, toate moarte şi tepene, întrucât le ţine în frigider, sã le preznite ca probã şi-

113
mi dã un tabel cu 15 gaini la scadere
- Bãi Neicã, nu vezi cã sunt 8 ? De ce vrei sã furi 7?
- Doamne fereşte, dom’ inspector, cum sã fac aşa furãciune pe faţã? Dar v-
aş întreba alaltãieri, ieri şi azi ce aţi mâncat, nu gãinã? Am simiţit cã mi se ridicã
pãrul în cap ducându-mã gândul cã ãsta mi-a dat gãini moarte, dar m-am lãmurit
repede cã nu e aşa şi i-am iscãlit imediat scãzãmântul şi din acst motiv era foarte
frumoasã meseria asta. Ce sa mai zic acuma pentruca faptele mele penale sunt
prescrise recunosc “cinstit” ca luam ciubuc orice de regula cereale si pasari sau
chiar animale. !Chiar asa de la Lopatari am luat un tap pe care cand l-a vazut mama
era sa ma trimita cu el afara din curte
Dupã absolvirea facultãţii, am ţinut legãtura cu prietenii şi colegii mei
apropiaţi, cu care m-am şi întalnit periodic. În primii ani, împreunã cu Ilie, Mielu şi
Michi, ne ducem la Tine la Moreni cu un mistreţ împuşcat sã-l punem în frigare,
treabã pe care eu o fãceam frecvent cu Tinte. Tinte nu era acasã şi am constatat cã
alãturi de casa bãtrâneascã îşi ridicase ditamai cãsoiu’ , la care încã mai lucra. A
ieşit maicã-sa şi ne-a întrebat cine sun tem şi ce vrem. Eu, care aveam o hainã din
aia de neam prost ( era sã zic de activist) din piele de caprã ţeapãnã, îngroş vocea şi
zic:
- Tovãrşã, suntem de la “ Iliciţi” şi am venit sã vedem de unde a furat ãsta
bani de a fãcut cazemata asta! Colegii mei au amuţit, iar bãtrâna sã dea ochii peste
cap, nu alta!
- Ştiţi, bãiatul meu nu furã, a fãcut din muncã!
- Lasã, bre , adu-l incoace pe fitu’ sã-l vedem şi noi la ochi! Abia pãşind a
ieşit pe stradã şi la vreo 4 case l-a strigat pe Tinte care era în vecini. Pe drum maicã-
sa a apucat spunã cã am venit de la “Iliciţi” Cand ne-a vazut omul a jucat tare :
- Cine, mama? Maidanezii ãştia ? Şi pe urmã tare ca sã audã şi vecinii ce
mare este, a început sã ţipe: Ieşiţi în cristoşii mãtii, mã nenorociţilor din curtea mea,
cã sã fiu eu al dracului dacã nu vã crap capu’ cu topru ‘şi a pus imedaiat mâna pe un
târnãcop aflat la îndemânã. Bãtrâna s-a speriat rãu şi s-a pitit în casã nu înainte de a
încerca firav sã-l potoleascã pe Tinte, mirându-se cu curajul viteazului ei. Noi i-am
intrat imediat în joc şi am început sã negociem altfel conflictul. Cert este cã ne-a dat
afarã din curte, mie trãgându-mi un şut în fund(specialitatea lui).Dupa ce am iesit
din curte Tinte a sarit la mine sa ma loveasca insa eu am rupt-o la fuga pe strada cu
Tinte dupa mine invartind tarnacopul deasupra capului si tipand cat il tineau bojocii
“”stai ma tu-ti parastasul mati ca te omor’lasandu-si cu gura cascata toti vecinii.
Când a vazut cã ne îmbrãţişãm, nu a înteles nimic sãraca şi abia mai târziu, când s-a
încins cheful a înţeles cã a fost o farsã. Murind tânãr, Tinte a fost cea mai mare
pierdere sentimentalã a mea, moarte la care am fost mai dãrâmat decât aş fi fost la
moartea unui frate.
Am în curte 3 câini mari ( chiar giganţi), intrucat calul şi câinele au fost
pasiunile vieţii mele. Când bãtrânul vine la mine, eu inchid câinii în padocuri,
deoarece el, stând la bloc se sperie de câini ca dracu’ de tãmâie. Într-o zi îmi dã
telefon şi mã întrebã ce fac:
- Ce sã fac, bãtrâne? Vin din curte, unde am dat mâncare la câini.
- Ce ai fãcut, mã? Ai dat şi tu în prosteala lu ‘ Mache sã te ocupi de câini, te-

114
ai tâmpit?
- Bãããã, sclerozatule, eu sunt Mache! Cred cã fiind ciupit, nu a realizat cui îi
dãduse telefon. În urmã cu câţiva ani, am fost în concediu în Egipt, concediu pe
care l-am comentat cu bãtrânul:
- Şi ai vãzut mormântul lui Tutankamon?
- L-am vãzut, bãtrâne! Şi ştii ce m-a întrebat?
- Ce?
- Domnule Matache, mai trãieşte colegu’ ãla al tãu Gligor bãtrânul? Imi
amintesc de el din scoala elementara! Şi întrucât bãtrânul are simţul umorului, ne-
am aşezat amândoi pe râs.
Desigur cã viaţa oricãrui om este “populatã” de fel de fel de întâmplãri , unele
comice, altele tragice sau neplãcute . Aşa îoncât o sã evoc câteva din aceste
întâmplãri care mai mult sau mai puţin mi-au marcat existenta Când am îmiplinit 25
de ani, bãiat mare fiind, m-am gândit eu, în mintea mea, sã beau ceva aşa cã m-am
dus la ora 10 dimineatã când s-a deschis restaurantul Dealu Mare, m-am aşezat la
masã şi am cerut 6 mici şi o sticlã de Cabernet, pentru cã nu ştiu de ce mi se pãrea
cel mai nobil vin de pe piaţã. Am început sã beau cu paharul uşor, uşor şi la un
moment dat s-a aşezat la masa mea un “ bãrburos” care m-a întrebat dacã mã
deranjeazã prezenţaz lui, justificatã de faptul cã se plictiseşte sã bea singur.
- Tipule, nu ştiu cine eşti, mã deranajezi, aşa cã te rog mergi sãnãtos pentru
cã vezi cã restaurantul este gol şi ai unde sã stai!
- Şi dacã nu vrau sã plec, ce faci?
- Uite vezi paharul ãsta plin? Ţi-l torn în barbã!
- Nu te cred. zice el şi în momentul urmãtor am luat tacticos paharul şi i l-
am turnat în barbã. El n-a schitat niciun gest şi mi-a zis:
- Eşti tare gagiule, da’ tot nu plec! De plecat, n-a plecat şi habar nu am ce a
vorbit, am reţinut cã este pictor pe care ulterior l-am vãzut la televizor în postura de
preşedinte al organizaţiei pictorilor din România. Dupã ce am bãut toatã sticla, c red
cã era ora 11 când am ieşit în stradã şi nu am mai ştiut nimic. M-am trezit în jurul
orei 15 în cimitirul Bolovani, dupã un mort cu o lumânare în mânã. Lumânarea se
topise şi îmi acoperise mâna şi mâneca de la hainã, moment în care am întrebat o
babã cum am ajuns acolo şi cine este mortul :
- Auricã, maicã, te-ai luat dupã noi, ai cerut o lumânare, ai aprins-o şi ai
venit pânã aici.
- Am fãcut ceva nelalocul lui, mãicuţã?
- Nu, te-ai bãlãbãnit, dar nu ca orice om beat, ci fãceai 3-4 paşi înainte , apoi
1-2 înpoi. Dar te-ai ţinut tare, n-ai cãzut! A fost prima data din viaţa mea când am
vãzut pe propia-mi piele ce poate face bãutura din om. La 26 de ani am “comis-o”
din nou. Am plecat la Sinaia cu o prietenã, o cântãreaţã cunoscutã, şi ne-am cazat la
hotelul Palas, dupã care am coborât în restaurant sã mâncãm. Orchestra
restaurantului a sesizat prezenţa prietenei mele şi a început sã o invite sã cânte la
microfon, chestie care pe mine m-a derenjat şi am rugat-o sã nu se ducãsã facã pe “
Miţa Beregãţeanu”. Mai mult, la insistenţele oamenillor din restaurant, s-a dus pe
scenã şi eu ofuscat am plecat direct la garã, însã primul tren trecea la 3 sferturi de
orã, aşa cã pe nerãsuflate beau 100 g de coniac despre care auzisem cã este o

115
bãuturã foarte finã. Groaznic a fost! Mi-a luat rãsuflarea şi, bineînţeles, pentru mine
100 g era letal… M-am suit în tren, am dormit cu capul pe mãsuţa de la ferestrã şi
m-am trezit la 2 noaptea cu nişte mãturãtoare peste mine care mãturau vagoanele în
triaj.in Bucuresti Am reuşit sã iau un tren spre Ploieşti, însã iar am adormit şi m-am
trezit cam pe la 5 dimineţa la Sinaia, unde am avut noroc sã-mi deschidã prietena şi
unde am dormit toatã ziua urmãtoare ( mai mult am bolit). Aşa s-as încheiat cariera
mea de bãutor. Culmea este cã am moştenit câteva hectare de vie, deci am o sursã
serioasã de bãuturã, dar care nu mã intereseazã deloc.
Pãmântul ãsta, fiind în zona casei pãrinteşti este lucrat de fratele mai mic,
Costicã, fost şef mare la CFR Ploieşti, pensionat la 50 de ani cu grupa de muncã,
care pentru mine este un fenomen. Dupã pensionare, Costicã s-a retras în casa
pãrinteascã, unde munceşte 10 ha de vie şi de unde nu mai pleacã nici cu ordin de
împuşcare. Şi-a vândut apartamentul din Ploieşti şi a cumpãrat o casã în Buzãu,
unde stã fiul lui, Goguţã . Are toate condiţiile de civilizaţie create, însã la peste 60
de ani sã munceşti fizic aşa cum munceşte el este foarte greu de înţeles pentru un
om leneş cum am fost şi sunt eu.
Costicã, care era cel mai mic dintre 6 fraţi, “nãpârstocul” , cum zic oltenii, cu
6 ani mai mic decât mine, a intrat în clasa I, însã dupã 2-3 sãptãmâni, directorul
şcolii, care era prieten foarte bun cu tata, l-a chemat la şcoalã în problema Costicã:
- Uite ce , Gogule, eu zic cã p-ãşta micu’ sã-l retragi de la şcoalã, sã-l mai ţii
un an acasã cã îmi spune învãţãtorul cã merge greu, ce mai…
- Cum sã-l iau, mã, acasã, cã are apropae 8 ani?
-Atunci pune-i pe ãilalţi mai mari sã-l ajute, cã vãd cã sunt premianţi. A venit
tata acasã nervos si ne-a chemat la “sedinţã”
- Bine, mã neuruşinaţilor, ãsta micu’ în 3 sãptâmâni de şcoalã nu şţie sã tragã
un beţisor şi voi nu-l ajutaţi? Aşa se face cã l-am luat pe rând insa, ceea ce a rezultat
a fost catastrofal.
- Ia zi, Costicã, ce literã este asta ?
- N! Bun, mai departe? Şi îi arãtam literele, pe care el le-a recunoscut, reseptiv
U,C, şi A.
- Deci N, U,C,A… acuma împreuneazã-le!
- El se uita la pozã , care arãta cu mare indulgenţã a nucã şi striga trimufãtor:
- Castanã!
- Nu castanã, mã, e ceva care are miez şi o pune mama la prãjuiuri şi cozonaci!
- Fãinã!
-Ptiu,, fir-ai al dracului de zerzec! Şi încercam un exerciţiu mai simplu. Şi îi
arãtam urmãtorul cuvânt, invitându-l sã identifice literele:
- C, A, L.
- Bravo, împreuneazã-le.
- Armãsar, zicea el dupã ce se uita la pozã. Aşa a fost luat la “meditaţii”
Costicã de toti fratii pânã când l-am reclamat la tata cã nu puteam scoate nimic de la
el,iar dupã ce ne-a ocârât un pic, tata l-a luat personal “la meditaţii”, însã dupã 3-4
minute noi care fãceam galerie ne prãpãdeam de râs. Tata şi-a pierdut rãbdarea şi-a
trecut în alt registru.
- Mã copilule, fii atent şi cascã ochii la ce spun eu! Ar fi vrut el sã-l ameninţe

116
cu bãtaia dar eram noi de faţã şi nu voia sã se facã de râs cu talentul lui pedagogic.
Costicã a depãşit momentele de început de şcoalã, a fãcut carte, ceea ce pe noi ne-a
convins cã fãcea pe nebunul şi nu voia sã se ducã la şcoalã¸nu cã era prost.dovada
fiind faptul ca in clasa a doua stia tot tabloul lui Mendeleev si mai toate capitalele
din lume Asadar Costica avea clar “”memoria tinerii de minte”” asa cum spunea
Jegalie.
Înainte de a se pensiona, a fost directorul general al uneri mari întreprideneri
piscicole din Delta Dunãrii şi a rãmas în istoria lipovenilor ca fiind singurul director
care a reuşit sã punã fiola alcoscopicã pescarilor înainte de a intra în întreprindere.
Niciunul pânã la el nu reuşise aceastã perfomanţã (erau peste 2000 de angajaţi) şi
curios este cã niciunul dintre ei nu i-a purtat picã. Îl mai viziteazã periodic sora
noastrã, Doina Agripina Lungeanu care, deşi este un mare genetician, o aud cã s-ar
retrage şi ea lângã Costicã.
Am încercat cãt am putut sã evit o eventualã plictisealã sau chiar reacţii
contradictorii prin evocarea unor întâmplãrii legate numai de persoana mea, fiind
convins cã nu asta intereseazã în special pe colegii mei. Am hotãrât totuşi cã unele
evenimente sau aspecte din copilãria şi adoelscenţa mea pot prezenta interes, mai
ales cã acestea vor fi tot cu tentã umoristicã.
Încep cu Mãiţã Hoarcã, vecin cu bunicul, om care se încãpãţâna sã rãmânã la
carul cu boi, deşi lumea “promovase” la cal cu cãruţã, având o pereche de boi mari
cu care se mândrea şi cu care fãcea cãrãuşie grea. Mergea la vânãtoare cu tata şî
bunciul, pe funcţie de gonac, şi-l auzeam pe nenea Mãiţã strigângd cât îl ţineau
bojocii “ HI HA HI HA, pe el, mã, hai acuma , unu mare, unu gras!!”. La sfârşitul
vânãtorii se mulţumea cu o jumãtate de iepure pe care atunci când tata îl tãia în
douã, nenea Mãiţã intervenea întodeuana cu aceiaşi cerere :
-Bãi Gogule, te rog frumos, când îl tai, taie-l domnule drept pe şira spinãrii! Sã
nu pãgubeşti pe ãlalaltu’ . Dupã împãrţeala vânatului, se aşezau la o ţuicã fiartã şi
începeau poveştile. Vocatia sau mai corect spus morbul vanatorii ne-a atind pe toti
fratii asa ca toti cinci ne-am facut vanatori.. Este evident ca vanatoarea o aveam in
sange din vremuri ancestrale. Cand mergeam la vanatoare si veneam cu traista goala
{chestie care se intampla des}mama ne spunea in bataie de joc;’’ talpi batute, cur
frecate;’’
Cand nenea Maita ne-a vazut pe toti inarmati pana-n dinti sa plecam la
vanatoare a zis;
- Mai nea’ Gogule stii ca eu am facut frontul unde am ajuns la cotul Donului
si acuma cand ma uit la baietii matale asa inarmati zic ca daca ‘’dau‘ rusii peste noi
astia ai matale rezista ei singuri o luna se zile1
- De unde mai Maita ca bat coclaurile toata ziua si degeaba ii asteapta
maica-sa cu oala pe soba vorba aia’’noi cu muschii ca otelul vom culege
musetelul!’’
- Nenea Mãiţã era insurat cu o ţãrancã frumoasã, însã nu avea copii, aşa cã
se lãuda de mama focului cu relaţia dintre el şi soţie.
- Mãi frati’mi, eu când am chef de nevastã, mã aşez pe marginea patului şi
zic doar atât“ mama, tili tili” . Vã daţi seama cã Liţa abia aşteaptã apelul meu! Ce
însemna acest “tili tili”, nu am ştiut niciodatã, dar l-am asimilat, aşa încât pe

117
parcursul vieţii am avut adeseori prilejul sã-mi invite sotia în dormitor cu acest “tili,
tili” . Mãiţã îşi iubea la nebunie soţia, care s-a stins din viaţã în mod tragic la 40 de
ani, întrucât avusese cancer şi Mãiţã nu ştia ce boalã este aia, spunând la toatã
lumea cã a avut “ boala rea şi buba neagrã”. Mie mi-era foarte milã de el, care
rãmãsese bumãcit şi rãtãcit, sau, cum zice Marin Sorescu “ izânit” . Bunicul care
fusese multã vreme primar, fãcea şi desfãcea la toatã lumea nevoiasã acte (partaje,
testamente, acţiuni judecãtoreşti) etc şi dãdea asistenţã juridical oricui avea nevoie.
Într-una din zile, Mãiţã se duce la bunciul şi îi solicitã sã-l ajute într-un demers
juridic nemaipomenit :
- Nene Grigore, ştii cã mi-a murit nevasta în floarea vârstei şi eu consider cã
Dumnezeu mi-a fãcut o mare nedreptate!
- Bine şi ce vrei acu’? Mortu-i mort şi nu se mai întoarce de la groapã, tu nu
ştii?
- Pãi asta vreau, sã ma razbun pe el si matale care esti invatat trebuie sa ma
inveti cum sa fac.
- Du-te, bãiatule, la doctor cã vãd cã ai luat-o razna!Esti diliu rau de tot !
Nenea Mãiţã a început sã plângã şi sã zbiere:
- De ce domne, de ce? Ce rãu a fãcut femeiuşca mea, pentru cã era pâinea
lui Dumnezeu şi el mi-a luat-o! Zi matale, cum sã mai cred în el? Povestea s-a
rezolvat dupã câţiva ani când Mãiţã, relative tânãr, s-a recãsãtorit, copii tot n-a avut
şi tot cu boi a rãmas. Noi copiii cand veneam de la scoala si-l ajungeam pe nenea
Maita cu caruta cu boii care mergeau foarte incet ne tineam dupa caruta si faceam
galagie imitand-ul cum isi indeamna boii –hais plavane /dii boala mai termina cu
balegatul ! Insa el nu se supara
Bunicul ãsta din partea mamei era mare “apropitar” de vie nobilã şi în
perioadele de vârf, angaja câte 50-60 de mucitori pe zi la munca pãmântului, cãrora
trebuia sã le asigure 3 mese pe zi. La masa principalã, cea de la prânz, improviza o
masã lungã din 2 scânduri, sprijinite pe 2-3 butoaie. Bunica, ajutatã de cineva
întodeauna, fãcea 4-5 mãmãligi mari, pe care le tãia cu aţã şi le lãsa sã se rãceascã,
dupã care punuea ciorba în strãchini mari de lut. Eram prea mic sã îmi dau seama de
ce putea înseamna onoare sau caracter ca sã realizez cã bunicul proceda mereu cu
ticãlosie, punând ciorba fiartã în strãchini. Omul nu putea mânca ciorba fãcutã
imediat, aşa cã lua cu stãnga o bucatã de mãmãligã un colcovan pe care il
frãmnânta pânã îi dãdea forma uni “mic” şi ţuguindi buzele, sorbea 2-3 picãturi de
ciorbã fiartã pe care o înghiţea cu cocoloşul de mãmãligã. Evident, omul se sãtura
cu mãmãligiã pânã sã ajungã la jumãtatea strãchinii de ciorbã care rãmâea multã
vreme fierbinte, din cauza altei şmecherii (adica avea multã unturã în ea.care plutea
la suprafata si tinea ciorba fiarta) Întodeuna oamenii se ridicau sãtui de la masã, cu
burtile “ţambal”şi erau foarte mulţumiţi , aşa încât bunicul avea întrodeauna
oamenii la muncã fãrã sã caute prea mult. Se dusese vorba cã la el se mãnâncã pe
saturate şi mereu îi fortifica cu 200 de g de Tescovinã la capãtul rândului.
De regulã¸bunicul se împrumuta primavara la bãnci ca sã poatã munci
via , bani pe care se chinuia cu greu sã-i restiutie toamna cand recolata strugurii.
Când se certa cu bunica, nu îl deranja nici-o ocarã, însã îi sãrea rãu ţandãra când
bunica îl apostrofa zicându-i “ taci din gurã, mã datorule!” .

118
 - Eh, mã faci dator, tu’ţi cristoşii mãtii, tu’ţi parastu’ mãtii lasa ca daca te
prind te despletesc eu ! şi o ameninţa cu bãtaia. Însã nu putea s-o prindã din cauza
piciorului de lemn. Îmi spunea înteodeauna cã viaţa nu trebuie luatã în tragic, ci cã
din contra, tot timpul trebuie sã faci haz de necaz. De la 5-6 ani m-a învãţat sã
altoiesc pomii, pasiune care mi-a rãmas şi pe care o practice şi în prezent. De felul
lui un om hâtru, când umblam cu el la altoit de pomi, l-am întrebat:
- Bunciule, dar din ce lemn este fãcut piciorul ãsta al matale?
- Ia ghici, copile! Şi încerc: prun nu, stejar nu, plop nu, gutui nu şi nervos îl
întreb:
- Bine,dar atunci din ce este?!
- Din alun, mã, din alun! Şi atunci, automat vine cea mai uzitatã şi mai naivã
întrebare de copil:
- De ce de alun, tataie?
- Pãi bãiatule, alunul nici nu înfrunzeşte, nici nu face reutatism, ca sã nu-ţi
mai zic cã nici nu ia foc! Eu rãmâneam convins cã lemnul la o adicã face
reumatism. Ca o ciudaţenie, bunicul care era vânãtor şi nemaiputând alerga dupã
vânat, a luat permis de vânãtor pentru bunica, aşa cã eram primul copil din şcoalã
cu bunicã vânãtoreasã. Era adevãrat cã bunica mea era frumoasã, de peste 1,80
înãlţime, puternicã,dar cam slaba astfel incât bunicul infirm evita pe cât posibil
confictele cu ea. Practic, îi era cam fricã. Student fiind, tata ne-a antrenat într-o
acţiune de construire a unei racle în cimitir şi a trebuit sã dezgropãm oasele rudelor
bunicii. Surpirza a fost extraordinarã, întrucât oasele scoase din pãmânt probau
existanţa unor uriaşi. Proba era femurul piciorului strã-strã-bunicului, care mie imi
ajungea la şold şi dupã calcuele mele ( am 1, 82) aceşrtia aveau peste 2, 20 m.
acestea fiind rudele buncii.
Iarna, bunicul stãtea la poartã şi “ agãţã” vreun trecãtor mai amãrât şi-l întreba:
- Noroc, creştine, vãd cã eşti obosit de drum, nu vrei sã te ajut sã-ţi revii cu
o oalã de vin? Eşti aşa de slab cã mã mir cum de mai stai în oase.
- Mai întrebi, boierule?
- Hai încoace!
Pe toţi aceşti “flãmânzi” , bunicul îi cam obliga sã-şi exprime mulţumirile, nu
cu clasicul “ sã vã dea Dumnezeu sãnãtate boierulor pentru binele ãsta” , ci cu o
frazã care se vede treaba cã lui îi plãcea foarte mult :
- Mã amãrâtule, nu se mulţumeşte aşa , zi şi tu tare “ Mare boier, mare
caracter!”, sperând cã aude bunica, care de regulã nu participa la escapadã. Atunci
bunicul o striga “ hai repede , Mãrioarã în coace”.
- Ei, ce pofetşti?
- I-auzi, ia mai zi mã odata ce ai zis adineauri! La care amãrãşteanul spunea
ce-l învãţãse bunicul.
- Mare boier, mare caracter!
- Adicã cine, mã, tu? Întreba bunica.
- Apoi cine? Vezi cum mã apreciazã lumea şi numai tu de a dracului ce eşti
mã desconsideri?
- Du-te mã în scaieţi cu beţivanul tãu, cã dacã lu’ ãsta îi dau doi poli, o sã
zicã cã eşti Bizdeadea Miticã (nu zicea Beizadea).

119
 Dupã ce-l hrãnea si-l îmbãta pe amãrât, îi dãdea drumul pe drum şi murmura
în barbã :
- L-am aranjat, ‘tui grijania mamei lui! Jubilând atunci când vedea omul
bãlãbãnindu-se. I-am tras-o vagabondului! Aşa se face cã bunciul işi fãcuse acest
obicei sã “aranjeze” toţi trecãtorii amãrâţi si pe toti îi punea sã-l gratuleze cu lauda “
mare boier, mare caracter “. Pe strada lui avea casã de vacanţã şi vie generalul
Rujinski, a cãrui soţie frumoasa şi elegantã venea la bunica cu care bucãtãrea fel de
fel de prãjituri. Bunica se dãdea mare cu generãleasa, insã bunicul nu o agrea, cã
zicea cã nu-i de viţã nobilã, fiind o parvenitã.
- De îi zici, mãi, aşa? Nu vezi ce distinsã e?
- Pãi tu nu vezi Mãrioarã cã dupã cum aratã sigur are rude la Vaslui. Pentru
cã în viziunea lui culmea calicimii era la Vaslui, unde fusese o datã în tinereţe.
Atunci cand saraca bunica era mai necajita, se aseza pe un scaun de rachita pe
prispa si canta cu atata jale, incat iti dadeau lacrimile.
- Cu cin’ ti-ai mancat amaru’
Hai diri diri dirida
Cu Grigore Cojocaru
Saidiridiridiridida
Cu cin’ si-a mancat el banii
Diri diri diri da
Cu betivii si golanii Saidiridiridirida
Ii murise baiatul cel mic Gheorghita, fratele mamei, care se “daduse” cu
comunistii si nu-l mai primise acasa pentru asta, insa inima ei de mama il jelea cel
mai adesea tot cantand :
Asta iarna era iarna
Era iarna si ningea
Si Gheorghita nu venea
Dar acum e cald si bine
Si Gheorghita tot nu vine !
Cantecele sunt asa de melodioase, incat regret ca nu le pot scrie, insa le pot
canta la telefon, oricui vrea sa le auda.
Nenea Gheorghita a fost impuscat la exproprierile din 1947, adancind starea
jalnica a bunicii, care, la scurta vreme, a murit relativ tanara.
Atunci când nu-şi fãcea de lucru cu trecãtorii amãrâţi şi nu era generalul
Rujinski pe care îl avea partener de discuţii politice, bunicul conversa cu un vecin
Jegãlie, incult şi agramat, dar cu bun simţ. Am surprins o discuţie pe care nu am
cum s-o uit:
- Ia zi, mã Jegãlie, unde-i fata ta pentru cã n-am mai vãzut-o ?…
- Pãi unde sã fie nene, a fugit cu un mârlan de la fermã (pronunţa mârlan cu
5 de r).
- Pãi de unde ştii cã nu era bãiat bun?
Cum sã fie, nene? Cã dacã era bun, venea la mine şi o cerea, nu aşa! A fugit
pentru cã i-am prins pe matcã (o râpã care trecea pe lângã casa lui) cum o cotârcea.
- Şi Florica, nevastã-ta ce zice?
- Ce sã zicã, bre, alfabeta aia?

120
 - Bãã, se zice “ analfabetã” ! Mã , este mai bine aşa, cã dacã venea s-o cerã,
trebuia sã-i dai zestre!
- Aşa este, la asta nu m-am gândit. Da’ ce sã-i dau, boierule, dacã nu am nici
de unele?
- Îi spunei şi tu proverbul ãla bulgãresc: adicã bulgarul aflat in situaţia ta,
are un proverb celebru, care zice aşa : “ Dacã n-ai, n-ai !” . Tare proverb , nu? Da ‘
ce pierd eu vremea cu tine, cã eşti prost fãcut grãmadã!
- Cum, bre, sunt prost?
- Tu nu vezi cã eşti chel pe dinfarã şi chel şi pe dinãuntru?
Eu, care asistam la discuţie, sunt bãgat în seamã de bunicul, care îmi spune:
- Bãi copile, întodeuana sã laşi credulitatea în seama proştilor, pentru cã pe
prost nu tre’ sã-l cauţi, cã vine el la tine! Uite-te la ãsta!

Mi-a stimulat gustul poeziei , multe cu versificaţie naivã, însã cu destule

înţelesuri. Fiind împãtimit de politicã, atunci când nu avea interlocutor, vorbea
despre politicã cu mine.
Nu ştiu de unde bunica a prãsit bame, punând în grãdinã câteva brazde bune.
Dupã ce le-a cules, a constatat ca nu are “muştirii” la mâncat de bame. Când le
vedeam aşa bãloase, nici nu mã apropiam de ele. Dacã a vãzut bunica treaba asta, s-
a hotãrât sa le vândã, aşa cã l-a rugat pe Mãcau, care se ducea cu cãruţa cu struguri
la piaţa din Buzãu, sã-i vândã şi ei bamele cu 5 lei / kg. Când pe searã a venit
Mãcãu de la piaţã şi i-a dat banii bunicii, a început sã se vaite:
- Tanti Mãrioaro, am pãţit necaz mare cu bananele astea ale matale!
- De ce, mã Mãcãu? Cã astea sunt nişte delicateţuri de casã mare!
- O fi , bre, dar o data ajuns la piaţã am uitat cum le zice, pentru cã eu n-am
mai pomenit aşa legumã. Dacã am uitat, am uitat şi le-am aşezat şi eu în fatã tarabei
cu taraboanta deschisa şi am început sã strig tare:
- Hai la alea şi la de- alea şi 5 lei ocaua, neamule! Atunci când déjà
rãguşisem avenit o babã şi m-a întrebat cu cât dau bamele:
- Ia zi, bre, ce mi-ai cerut, o întreb eu ? La care ea repeat întrebarea “ cu cât
dai bamele” Asta-I exclama Macau cu un aer triumfator !. Piele mea d-oi lua, pielea
mea de n-oi lua. bine cã ştiu cum le zice. Norocul a fost cã a venit o cucoanã grasã
de mirosea a parfumn de la o poştã şî mi le-a luat pe toate. Venind în coace pe
drum, iar am uitat cum le zice şi mi-am adus aminte aci în poarta matale! Oricum,
eu cred cã sunt singurul om din sat care a avut onoarea sã vândã aşa delicateţuri.
Vecinã cu bunica era ţata Lixandrina, care avea 4 bãieţi, toţi ofiteri. Al 3-lea ca
mãrime ajunsese maior de pompieri la 28 de ani, însã a fost dat afarã din armatã pe
caz de beţie. Omul s-a întors în sat, şi-a cumpãrat o iapã pe care a botezat-o
Liţigoaica, slabã şi subtire, care aparent nu era bunã de nimic. Fals! Iapa era
capabilã sã facã munci foarte grele, fiind foarte aţoasã şi unde nu putea trage vreun
talan mare, era chemat Goganu ( cum îl poreclise sãtenii) cu Liţigoaica, care fãcea
de râs toatã herghelia satului. Mie rareori mia- fost dat sã vãd un om mai optimist ca
el. Îşi luase ajutor un zilier pe care îl botezase Johnson şi presta muncile cele mai
grele.Prieten de bautura il avea pe Tichirica alta panarama de om pe care niciodata
n-an stiut cum il cheama . De la el am azuit motto-ul pe care l-am înscris la

121
începutul cãrţii “ Azi e mâinele care mã îngirjora ieri.” . Am desfãcut şi întors pe
toate pãrţile aceastã frazã şi cred cã exprimã traiul omului de rând, fãrã stare şi
înzestrat numai cu iluzii şi speranţe. Adicã traiul de azi pe mâine.
Tot pe strada bunicului, trãia nenea Filip, un burlac cam trecut care fãcuse
“frontul”si care la aproape 40 de ani nu se insurase de urât şi neam prost ce era . Ca
sã se insoare o tocmise pe tata Zinca, peţitoate de meserie, care dupã ce ochia fata
se ducea cu pompã s-o peţeascã pentru Filip. Datoritã condiţiilor pe care i le punea
Filip, cu tot profesionalismul ei, ţaţa Zinca rata, ceea ce-l înfuria pe aceatsa, drept
pentru care, dupã un timp a renunţat la serviciile ei şi a hotãrât sã-şi face singur
“dreptate”. Plus comisionul babei, care nu era deloc de neglijat, adicã o gãinã, curcã
, raţa pentru fiecare fatã, îl aducea la diseprare pe Filip care vedea cum i se
împuţineazã orãtãniile din curte. Necazul lui Filip era cã nu reuşea deloc sã se
lepede de apucãturile lui de neam prost şi îşi dãdea în petec, sau cum zicea mama
“în fapt”. Pregãtea o masã şi ceva de bãuturã, invita pãrinţiii fetei la el acasã şi
primele lui cuvinte se refereau la calitatea excepţionalã a mâncãrii şi la faptul cã l-a
costat o groazã de parale masa.
- Nu-i nimic cã am fãcut cheltuiala asta, zicea Filip , dar o sã ne compensãm
prin zestrea pe care o s-o daţi fetei. Şi începea peţitul, care, cu aproximãrile de
rogoare, se desfãşurau cam dupã acelaşi tipic:
- Domnule Mãcãu ( ãsta avea o fatã Leana şi ea ca bãtrâioarã, adicã peste 30
de ani) aveţi o fatã de mãritat pe Leana şi aş vrea sã mã însor cu ea.
- Foarte bine, omule, ştim cine eşti, ştim cã eşti om la locul tãu şi suntem de
acord sã-ţi dãm fata. Pretinzi zestre, ceva, cã noi suntem oameni modeşti.
- Pãi ce-i daţi la mãritiş?
- Pãi ce se dã! Adicã trusoul care are plapumã de lânã dublã, douã perne din
puf de gâscã, cã acu’ 10 ani am crescut gâşte special sã-i facem fetei perne.
Bine şi alţecva? Fillip nu pronunţa corect pe “şi-altceva”, folosea “ţ-ul”, astfel
cã ieşea “şi-alţeva”. Pãi ar mai fi 2 macate de lânã ţesute de mâna nevestimii, 2
cearseafuri de zanana şi unul de olandinã şi o carpetã brodatã de Leana. Eu vãzusem
carpeta brodatã de Leana pe peretele odãii ei, pe o pânzã de 40x 40, cu un cusut
rudimenar la un singur rând, era ceva care semãnã cu un bãrbat care ţinea în braţe
ceva care semãna cu o femeie şi un text pe care nu ai cum sã-l uiţi . I-auziţi :
“ Stai niţel, Lenuţã
Nu fii rea, drãguţã,
Dã-mi un dulce,
Dulce sãrutat. “
Când Filip vedea cã tatãl fetei îl plimbã cu te miri ce , se enerva şi ataca
zestrea fetei frontal :
- Mãi nene Mãcãu, spune bre, ce-i dai mai concret? Ceva acareturi, pãmânt,
animale? Cã uite, eu am casã, am 5 pogoane de pãmânt, vacã şi curtea plinã de
orãtãnii.Vad ca nu fac nici-un gheseft cu matale !
- Aa,da, zicea Macãu, îi dau 20 de prãjini de pãmânt de grãdinã şi 2 oi.
- Şi alţeva? Venea replica scurtã a lui Filip .
- Sã zic cã-i mai dau un purcel de lapte, cã mi-a fãtat alaltãieri purceaua şi
un colţ de livadã lângã Coloiu.

122
 - Bun. Şi alţeva ? Şi la orice ofertã fãcea omul, Filip sãrea imediat cu
întrebarea lui nesuferitã “Şi alţeva ?” . Evident, nenea Mãcãu diseprat ceda nervos
şi începea sã ţipe la el:
- Du-te dracu’ mã nãsosule şi lacomule! Şi aşa a ratat Filip toate tentativele
de însurãtoare iniţiate de el pânã când a trebuit sã cedeze din pretenţii şi aşa s-a
însurat. Nouã, copiilor, ne-a rãmas în vocabular acest “Şi alţeva ?” , aşa încât la
masã, dupã felul înati şi al doilea de mâncare, ţipam toţi la mama “Şi alţeva ?”.
Mama,care fãcea pe durul, dar care era de fapt o haioasã, ne rãspundea în bãşcãlie “
Mierte fierte, zarpale şi rãbdãri prãjite!”. Despre nenea Filip ar mai fi ceva de zis,
ceva care ne-a rãmas nouã în vocabular: avea o nepoatã la Ploieşti care venea vara
la el în vacanţã şi fãcea de domnişoara orãşeancã şi tratându-ne pe noi bãieţii de 14-
15 ani de sus. În toamnã vine nenea Filip la mama şi urmeazã un dialog pe care de
asmenea nu aveam cum sã-l uitãm:
- Tanti Lenuţo, neopatã-mea Steluţa a dat examen şi a reuşit prima la
şcoala de stenodactilografe.
- Ei, bravo ei, dar chiar aşa a intrat prima, prima?
- Tanti Lenuto, n-ai înţeles! A intrat la şcoala de stenodactilografe. În acest
moment, Fillip ridica degetul arãtãtor în sus şi zicea : Steno, tanti , stenooooo!
Adicã pentru el, care evident nu avea habar ce e aia steno, acesta era ceva prea
preţios şi suna aşa frumos încât nu putea sã nu-l sublinieze. De atunci noi fraţii,
când voiam sã subliniem calitatea vreunui lucru sau a vreunei întâmplãri, ridicam
degetul arãtãtor şi ziceam “ Steno, tatã, steno!”.
Filip avea si el un prieten, Gurgu, mai prost ca el, pentru ca imi inchipui ca
unul mai destept nu avea cum sa-l ingaduie. Gurgu s-a facut remarcat in satul Valea
Putului (sat de vreo 50 de gospodarii), prin “zicerile” lui originale si haioase.
Mancau inascut, omul era gras de la 15 – 16 ani, avand o burta proeminenta, care,
langa inaltime, dadea un intreg masiv. Cand a recrutat la armata la 19 ani, la vizita
medicala, a fost dezbracat gol si, cand l-a vazut doctorul, l-a intrebat ce mananca de
e asa de gras. La aceasta intrebare, Gurgu a dat un raspuns, care a facut epoca in sat:
- Ce sa mananc, domnule, zice el rastit, ce p.. mea sa mananc? Fasole cu
mamliga, ca mama-i vaduva!
Cand, prin anii ’60, mama a fost la sedinta de constituire a CAP-ului (la care
s-a dus de frica) a venit sughitand si razand, de nu putea sa vorbeasca sa ne spuna
ce a patit. Dupa ce s-a linistit, ne-a explicat de ce rade de doua ore. La sedinta, a stat
langa Gurgu, care a fost foarte atent la cel ca explica “ce si cum” cu gospodaria
colectiva.
- Tanti Lenuto, sopteste Gurgu, bre, matale intelegi ce spune ingurgusatu’ ala?
- Pai ce sa zic, Gurgule, nu prea!
Atat i-a trebuit lui Gurgu, care s-a ridicat si, cu o voce tunatoare care i-a
amutit pe toti, a zis :
- Eu vreau sa stiu una! Ziceti ca, daca vin la sapa si muncesc 8 ore, imi puneti
o zi de munca! Si daca vine Puleica ici-sa de fata, ia tot o zi de munca! Pai cum
adica, o puneti pe Puleica langa mine? Puleica era o vecina a lui, putintica si
anemica si el nu era lamurit cum sa se compare munca unuia ca el cu munca
prapaditei de Puleica. Ingurgusatul incearca sa pareze cu alta intrebare:

123
 - Pai, tovarasele, de ce tovarasa Puleica (saracul, nu stia ca asta era, de fapt,
porecla femeii) sa nu beneficieze de o zi munca, ca tot 8 ore lucreaza!
- O fi lucrand, neica, da’ asta zic : poti sa compari cat sap eu cu cat sapa
tebecista asta ?Daca-i asa, eu va salut cu colectivul vostru cu tot! Si asa a ramas!
Degeaba au incercat comandourile de tot felul sa-l lamureasca, N-au reusit,
Gurgu ramanand singurul om din sat necolectivizat.
Uneori, mergea in centru, la MAT (bufet) si, desi n-avea bani, reusea sa bea 2
– 3 tapi cu bere, pe care ii platea nenea Carlan, un var al tatei, veterinar si boier cu
staif.Pe jumatate surd isi indesa cate un somoiog de bumbac in urechi ramanand-ui
doi cm afara,ipostaza in care mi-l amintesc.
Gurgu capata berile pentru ca facea pe vostavoiul si, fiind cald, ii asigura
“ventilatia” lui nenea Carlan cu o creanga inverzita de nuc ocazie cu care alunga si
mustele.din preajma lui. Si daca statea 2 – 3 ore la bufet, Gurgu agita creanga in
jurul lui nenea Carlan si bea bere la tap.
L-am revazut tarziu, prin ’75, tot gras si tot hatru. Ca sa mergi din Valea
Putului, unde traia el, in centrul Comunei Merei, trebuia sa urmezi malul unei
prapastii de 30 de metri. Intr-o iarna, faceam o panda la mistreti cu doi frati, stand
pititi in rapa si l-am vazut pe Gurgu pe celalalt mal, mergand spre Merei si
dialogand cu sotia lui, o femeie garbovita de munca :
- Hai fa, mai repede, ca ne apuca noaptea! Si-i trage o injuratura urata.
- Gurgule, nu mai vorbi urat, ca te aude lumea, zice femeia, desi nu avea cum
sa ne vada.
- Care lume, fa? Unde vezi tu lume? Si ce daca ma aude lumea? Ce-am eu cu
ea, tu-o-n cur de lume?
Injuratura asta impersonala mi-a ramas pentru totdeauna in memorie si o
folosesc ori de cate ori cineva ma ameninta cu “gura lumii”. Asadar, cand, de
regula, sotia imi zice sa fiu atent ca ma aude lumea, reactia mea vine imediat : “Si
ce-am eu cu lumea...” si zic replica lui Gurgu.
În viaţa familialã, prea multe lucruri nu sunt de semnalat (vorbesc de lucuri
esenţiale şi determinante), astfel încât în viaţa de zi cu zi numai unele întâmplãri
haioase au dau culoare banalitãţiilor. Bãiatul meu a fost crescut de bunicã, care, deşi
avea doar 4 clase, reţinuse ceva esenţial de la viaţã şi anume credinţa în Dumnezeu,
aşa încât l-a crescut şi educat pe Bogdan în aceastã credniţã pe care îl convinsese cã
dacã îşi face rugãciunea în feicare searã, Dumnezeu îi satisface orice rugã. Eram la
plimbare şi s-a oprit la vitrina unui magazin, arãtându-mi un avion chinezesc care
avea motoraş şi scoatea flãcãri la eşapament . smucindu-mã de mânã ca sã vãd
avionul (pe care intenţionat m-am fãcut cã nu îl vãd) , Mi-l aratã cu degetul şi mã
roagã sã i-l cumpãr.
- Pãi nu ţi-am luat unul sãptãmâna trecutã?
- Da, dar ãla e mic, ia-mi-l pe ãsta mai mare!
- Lasa cã am vãzut eu de ce vrei alt avion,pentru cã p-ãla care ţi l-am luat l-
ai lovit cu ciocaul şi l-ai stricat. Ce ai avut cu el ?
- Se despotrivise la o aripã.
- Uite ce e, copile, eu nu am atâtia bani sã-ţi iau ţie toatã ziua bunã ziua
jucãrii.

124
 - Vrei sã spui cã nu ai bani cã ai leafa micã? Mie mi-a spus mama cã eşti
director şi cã ai leafã mare.
- Da, dar din leafa asta trebuie sã mâncãm, sã trãim şi, în general, trebuie şi
pentru altceva.
- E, atunci, sã dea Dumnezeu sã ai leafa micã daca nu-mi iei avionul !

Nu mai ţin minte toatã compunerea , însã în clasa a doua avut ca temã “
Despre tatãl meu”, la care Bogdan, printre altele a scris şi o frazã despre mine care
suna cam aşa “ Tata se scoalã de dimineţã, bea cafeaua, mãnâncã ceva, pleaca la
serviciu, dupãcare vine acasã, mãnâncã bine şi se trânteşte în pat .” În altã zi,
veneam de la serviciu şi îl vãd mergãnd pe bicicletã cu mâinile la spate, fãrã sã se
ţinã de coarnele biciceletei. Când am ajuns amândoi acasã, i-am luat bicicleta şi i-
am scos ghidonul cu coarnele.
- Ce faci, mã, cu ghidonul meu? mã întrebã el
- Am vazut cã nu-ţi mai trebuie şi-mi trebuie mie! O sãptãmânã de vacanţã
nu i l-am dat şi de atunci nu a mai avut curajul sã meargã fãrã mâini.
Când avea 10-11 ani, fiind pasionat de electronica, mergea alãturi la o
cesornicarie şi lipea cu letcomul ceasurile electrice care invadase piaţa, primind de
la ceasorinicar câţiva lei pentru fiecare ceas. Putea sã facã treaba asta pentru faptul
cã are o acuitate vizualã dublã fatã de un om normal. Într-o zi, apare cu un ceas
mare la mânã şi îl intreb de ce şi-a schimbat ceasul pe care îl avea. L-am întrebat cât
a dat pe el şi a zis cã 150 de lei pentru cã avea şi 3 melodi.
- Aha, bãi Bogdane, ştiu cã ai dat 250 de lei, îl încerc eu parşiv, nimerind
suma la fix.
- M-a spus nenorocita de Roxana! ( sora lui mai mica cu 5 ani)
- Atunci sã ţi-o spun şi eu cã fumezã!
- Ce vorbeşti, mã? De unde ia ţigãri?
- Furã chiştoacele bunicii şi le fumeazã în baie. O chem pe Roxana care
avea 6 ani şi o întreb:
- Ia zi, domnişoarã, fumezi?
- Nu!
- Te rog sã nu mã minţi cã ştiu cã fumezi!
- Nu mai fumez! M-am lãsat de ieri!
Roxana, fetita mea, m-a mostenit in toate, fiind la peste 30 de ani tot sensibila
si haioasa. Cand avea 4 – 5 ani, mi-a “tras” una, de am crezut ca fac infart! Ca
vanator, mai braconam cate un iepure sau caprior. Intr-o zi, sosind mai devreme de
la vanatoare cu un caprior in rucsac, intra pe poarta Nenea Tatuta, paznicul de
vanatoare. Dau un picior la rucsac si-l bag sub patul din bucatarie. Nenea Tatuta
fusese la un instructaj si venise la mine sa ma invita la vanatoare de gaste. M-a
intrebat daca am mai vanat ceva in ultimul timp, la care eu, evident, am raspuns nu.
Roxanei ii spusesem ca in rucsac e un iepure american, asa incat, in momentul in
care a auzit ca n-am fost la vanatoare, s-a aplecat si a scos rucsacul de sub pat,
exclamand catre Nenea Tatuta :
- Ia uite ce a adus tata azi de la vanatoare, un iepure american!
De atunci, capriorului i-am zis iepure american!

125
 Aveam tovaras de vanatoare un om remarcabil, Mircea Popeanos, care era
directorul general al centralei mele industriale, un impatimit de vanatoare si un
“ocheas” de elita, in sensul ca rata foarte rar. Erau zile in care eu plecam la
vanatoare de pasari de balta dupa amiaza si nu mai era timp sa-l chem pe Mircea de
la Bucuresti. Odata, m-a intrebat cand am fost pe balta si i-am raspuns “Ahahaa, de
mult!”
- Vezi, mai Mariane, te dai prieten cu mine si ma minti! Ai fost aseara si ai
impuscat 4 rate si 2 ratoi!
Asa era, de unde stia asa de fix? Sunase acasa, raspunsese Roxana, care ma
turnase, bineinteles dupa ce parsivul stiuse cum s-o pacaleasca.
Întodeauna am iniţiat şi întreţinut dialogul cu copii mei, Bogdan şi Roxana,
aşa încât îi puteam manipula spre calea cea dreaptã. Am aflat de la Bogdan cã la
grãdiniţã îi plãcea o fetiţã pe care o chema Mihaela şi am vrut sã aflu ce poate ştii el
despre legãtura dintre bãiat şi fatã sau bãrbat- femeie :
- Uite, Bogdane, m-am gândit sã te însor!
- Da’ nu sunt prea mic?
- Ba da, dar vreau sã scap de tine şi sã te duci la casa ta cu nevasta ta.
- Şi cu cine vrei sã mã însori?
- Eu zic sã te însor cu bunicã-ta, cã tot dormi tu în pat cu ea.
- Hai , mã tatã, cu baba asta, ce dracu’ alta n-ai gãsit?
- Ce are, mã? N-ai zis tu cã o iubeşti?
- Pãi da , o iubesc pe bunica, dar nu vezi ce urâtã şi bãtrânã e!Si merge ca o
rata !
- Bine, atunci te însor cu maicã-ta!
- Nu se poate copil cu mama, pe urmã…nu e nevasta ta?
- Ţi-o dau ţie dacã vrei.
- Nu pot, mã, cu mama, nu înţelegi?!
- Ei, dacã vãd cã nu vrei sã te însori, atunci mã însor eu.
- Pãi tu eşti însurat cu mama, cum sã te însori cu altcineva?
- Iau şi eu 2 neveste şi gata.
Încurcat de decizia mea, m-a întrebat cine sã fie a doua mea nevastã.
- Mihaela, colega aia care-ti place ţie de la grãdiniţã! În acest moment, sare
pe mine sã mã zgârie, sã mã muşte, strigând “ Sã nu te prind, cã te omor!” . Aşa am
aflat cã bãiatul meu ştia la 5-6 anişori mult mai mult decât credeam eu cã ştie.
Mai tarziu dupa 1989 il gasesc acasa cu un prieten ,un baiat cuminte fiu al
unui prosper om de afaceri bun amic de-al meu.Baiatul ma intreaba daca vreau sa
vin la ei sambata cu Bogdan la serbarea zilei lui de nastere.
- Nu pot Dragosele pentru ca de regula sambata sunt ocupat sa-mi numar
banii castigati pe saptamana respectiva ! A doua zi ma suna taica-sau suparat;
- Bine ma hoasca batrana imi otravesti baiatul care a plans de cati saci de
bani faci tu de-ti trebuie o zi sa-i numeri !
Apropos de însurãtoare, venind de la pescuit din deltã şi în satul în care
fusesem, când am plecat, am luat de la autostop o lipoveancã tânãrã şi frumoasã.
Îmi spune pânã unde merge şi mã întreabã cuc e ocazie prin comuna lor, urmând un
dialog de tot râsul:

126
 - Uite cum stã treaba, fetiţo, eu am îmbãtrânit, sunt vãduv, îmi place sã
pescuiesc şi m-am gândit cã pentru mine ar fi foarte bine sã mã însor într-un sat de
lipoveni unde sã-mi mãnânc pensia, mint eu cu neruşianre.
- Crezi cã pot gãsi o lipovenacã vãduvã?
- Pãi la noi mai mult de jumãtate de femei sunt singure, nemãritate sau
vãduve, pentru cã bãrbaţii noştri cad în mania bãuturii şi mor de tineri. Dar în
vederile dumnevoastrã, ce condiţii trebuie sã îndeplineascã o femeie de a noastrã
pentru a o lua ?
- În primul rând sã aibe casã.
- Bun, şi altceva? Hopa, asta-i din neamul lui nenea Filip, îmi picã mie fisa.
- Lângã casã evident sa aibã ceva pãsãri, câteva animale şi musai vacã, cã
fãrã vacã nu mã însor. Brusc, fata se lumineazã şi zice:
- Pãi eu am si casã şi vacã si pãmânt şi animale. M-a blocat. Ce te faci tu
acuma, Filipe, mã gândeam eu ?
- Uite ce este, domnişoarã, probabil cã nu te-ai uitat bine la mine şi n-ai
vãzut cã sunt bãtrân, mai am niţel şi fac 100 de ani, cum sã te mãriţi cu aşa babalâc?
- Nu-i problemã, arãtaţi mai bine ca mulţi din lipovenii noştri îmbãtrâniţi de
bãuturã. Nu mai aveam scãpare, pentru cã nu mai voia sã se dea jos din maşina,
declarând cu nonşalantã cã merge cu mine oriunde m-aş duce. Am scãpat cu greu,
promiţându-i cã voi veni peste câteva zile sã aranjãm totul.
Chestia asta cu oameni luati la “ia-ma nene”in cei 7 ani de naveta pe ruta
Ploiesti-Tulcea-Jurilovca si retur mi-a dat ocazia da cunosc oameni de toate felurile
si cu care-mi faceam de lucru sa treaca vremea mai repede.
Intr-o primavara nevoia m-a obligat sa plec in Delta pe ruta Buzau- Braila si a
trebuit sa trec Dunarea cu bacul. Vremea fiind racoroasa pe bac am stat in masina
citind un ziar.De masina mea s-a apropiat o femeie tinerica si dichisita facandu-mi
semn sa ridic geamul
,.Am lasat geamul si tipa m-a intrebat:
-Va deranjez ?
- Da ii raspund eu scurt pentruca chiar ma deranja din citit..S-a retras fara
sa spuna nimic si atunci cand m-am dat jos din masina s-a apropiat de mine si mi-a
spus ca voia sa ma intrebe daca pot s-o iau pana la Macin.Am invitat-o in masina si
intrucat era imbracata toata in negru am intrebat-o daca tine doliu.
- Da tin doliu pentruca mi-a murit sotul acum doi ani.
- Si tineti doliu de doi ani ?
- Da intrucat m-am mutat din Galati in Smardan unde este casa parinteasca
si cu aceasta metoda de doliu tin la distanta toti tractoristii si taranii din sat care-mi
fac tot felul de propuneri indecente. Eu sa ma joc fortez:
- Inseamna ca stati rau cu f……l.Ea in loc sa se rusineze are o reactie ca o
revelatie
- Daaa,uitatiiva la subratul meu unde mi-au iesit niste ganclioni din cauza
lipsei se sex..Ce mai dur la deal la vale continui joaca si ii promit ca-i pot rezolva
problema ganglionilor ba chiar o vindec de toate depresiile daca ne oprim la ea la
Smardan si taie si ea o gaina ! Zis dar nu facut !Am ajuns la Macin unde am intrat
intr-o cofetarie sa bem o cafea moment in care ma suna sotia sa ma intrebe unde

127
sant adica daca sunt in regula.
- Am ajuns la Macin si stau de vorba intr-o cofetarie cu o vadana pe care
tocmai am agatat-o!
- Termina cu prostiile mai Mariane ca eu vorbesc serios !
- Sa-mi sara ochii daca te mint.Degeaba nu m-a crezut asa ca am plecat din
Macin promitandui vadanei ca la intoarcere ma opresc la Smardan unde o sa ne
refacem viata doua trei zile !
În uzina în care am lucrat, am debutat cu o şedinţa sindicalã, Aveam un coleg
inginer metalurg cãruia îi ziceam “foca”, pentru cã arãta ca o focã ( fãrã gât, cu
burta mare şi picioare scurte), si, înainte sã înceapã şedinţa de sindicat îi spun ce
idei am ca sã le ridic în cuvânult care îl voi lua. El s-a înscris primul la cuvânt şi a
debitat toate ideile pe care i le spusesem eu.
- Ptiuu, fir-ai al dracu’ de şnapan, zic eu în şoaptã, dar în momentul urmãtor
preşdintele de şedintã îmi dã cuvântul mie. M-am ridicat golit de idei şi spun cu
voce scãzutã :
-Tovarãşe presedinte, am vrut sã mãnâc şî eu un rahat, da’ mi-a luat-o ãsta
înainte, ceea ce a strârnit un râs general. Acest preşedinte de sindicat, Marcu, era
un tip foarte haios şi mai târziu, când am intrat în conducerea întrepreinderii mã
confruntam cu el aproape zilnic. Într-o zi aud gãlãgie în secretariat şi dupã voce îmi
dau seama cã este Marcu , pe care ies şi îl întreb de ce face scandal .
- Tovarãşe director, sunt foarte supãrat pentru ca întârzie distribuirea
antidotului la muncitori!
- Ai rãbdare, e de abia 8! O sã vinã sigur, ce dracu’? Şi ia mai lasã-mã-n pace,
cã mã doare capu’!
- Vã doare capu’ ? V-am spus eu cã nu sunteţi sãnãtos,si la o asemenea gluma
evident cã m-a pufnit râul, însã sunt convins cã el pregãtea poantele ca sã mã
dezamorseze şi de multe ori reuşea. Aveam un obicei communist sã-mi ascund
lenea şi inactivitatea prin gãlãgie, aşa cã ieşeam pe hol şi ţipam “ Sã vinã la mine
cutare!” , dupã care intrat imeidat în birou.
Dupã asta Florica, secretara, nu mai lãsa pe nimeni sãintre la mine, motivând
cã şeful este “ foarte nervos”. În birou, însã, eu citeam ziarul. Într-o zi vine Marcu
şi-mi cere o aprobare pentru o probelmã pe lângã lege:
- Şi cum vrei tu, Marcule, sã facem teraba asta ilegalã?
- Şefu’, închideţi si dumneavoastrã ochii, ce mare lucru!
- Ce-ai zis, mã? ţip eu la el
- Staţi, tov. director, cã nu am zis sã- închideţi definitiv!
În altã zi, de dimineatã, îl gãsec pe scãri şi-l invite la un nechezol, pentru cã
eram sigur cã peste 20 de minute o sã vinã peste mine cu cine ştie ce problemã.
Intrãm în brou şi aşteptãm sã ne dea nechezolul Florica, moment în care Marcu
cascã fãrã sã-şi astupe gura:
- Acoperã-ţi gãuroiu’ ãla de gurã, ghiolbane, îl reped eu. Ce, vrei sã mã
înghiţi?
- Eu sã vã înghit pe dumneavoastrã, tov. director? Doamne fereşte! Dar cine
credeţi cã poate sa vã înghita pe dumneavoastrã în întreprinderea asta?
- Apropo, tovarase director, Ze Petre este in stare grava la spital cu inima.

128
Ze Petre, pe care, de fapt, il chema Nicolae Ze Petre, dar pe care toata lumea il stia
pe numele prescurtat, era tigan “smoala” si fusese activist de partid si ziarist local
prin anii ’50. insa fusese plasat in productie la serviciul personal, unde, de fapt,
facea actele de angajare. Pe neobservate, Ze Petre pricopsise intreprinderea cu vreo
300 de tigani intr-un an si, cand am aflat, l-am amenintat ca-l dau afara, daca mai
angajeaza tigani fara sa-i vad eu.
- Nene Ze Petre, numai daca ai un tigan supercalificat vii la mine, nu vii cu
toti cocalarii matale! A venit cu unul mare cat usa si a rezultat un dialog de tot rasul
- Spune tovarasului director cu ce te ocupi? Tiganul trage aer in piept si zice
- Eu, domnule director, sunt mecanicusi! autoru’ punand accentul tare pe
litera “a”
- Adica repari masini?
- Nu, le spal! Aici intervine Ze Petre si-mi spune o poveste traita de el pe
timpul cand facea armata, chipurile sa-mi castige bunavointa – A intrebat capitanul
care stie sa cante la pian, sa-i mediteze copilul. Ze Petre a zis ca el, asa ca s-a dus la
capitan acasa si a fost invitat sa cante la pianul din sufragerie. Ze Petre a inceput sa
dea roata pianului si sa se uite insistent la caroseria lui, insa, capitanul, nerabdator,
il invita sa se aseze odata si sa cante.
- Stati, tovarasu’ capitan, sa-i gasesc manivela! Asa a aflat capitanul ca Ze
Petre confunda pianul cu flasneta tatalui sau. S-a ales cu 5 zile de arest.
Alta data, vine cu un zdrahon la angajare, care fusese cioban
- Ia zi, ma, ce faceai tu la stana, ca nu prea am vazut tigan cioban!
- Pai mulgeam oile, le pasteam , le dadeam la strunga.
- Dar baciul, ce facea, branza?
- Nu, domnule derector, baciul nu facea nimic, asa, ca
dumneavoastra! Cu sau fara intentie tiganul mi-a tras-o !
Marcu, cu şcoalã profesionalã avea o îndemânare mintalã cu mult peste
pregãtirea sa, aşa încât a ţinut în mânã o armatã întregã de sidergurgişti şi
metalurgişti. M-a impresionat în mod desoebit în Decembrie 1989, atunci când a
venit la mine şi mi-a zis :
- Ce facem, domnule director, cã dacã ãştia vã dau jos eu nu mai am niciun
rost fãrã dumneavoastrã…
- De ce, Ioane? Viaţa merge înainte, ce probleme ai ? Treci la munca de jos
şi faci echipã cu mine! În atâta amar de vreme, pedepsisem multi oameni, unoeri pe
drept, alteori pe nedrept şi era normal ca oamenii ãştia sã mã pedepseascã şi ei, Nu
s-a întâmplat aşa, pentru cã fãcusem mai mult bine decât rãu. Adevãrul este cã
începuturile mele în conducerea întreprinderii au avut la baza câteva şmecherii care
la învãţãsem de la un inginer bãtrân. În acea vreme, nu trebuia sã fii deştept ca sã
ajungi mare şi atunci inginerul mi-a fãcut urmãtorul instructaj :
- Fii atent, bãiatule! Vãd cã eşti mare adica solid, frumuşel şi destul de isteţ
şi ai toate datele sã ajungi director.Cu alte cuvinte ai ceva mai rar care tradus in
jargon de bulevard ai “”coeficient de mutra”” Însã asta presupune câteva mici
şmecherii : când te cheamã directorul ãla mare, scoţi cãmaşa din pantaloni, te
ciufuleşti, urci scarile în fuga şi întri în brioul directorului gâfâind fãrã sã te prefaci.
Aşa am fãcut şi treaba asta mi-a garantat calificativul de “foarte muncitor” , deşi eu

129
eram o putoare. Pe urmã, mã prefãceam cã nu-mi convine nimic, îmi pute tot,
vorbeam tare, trântem uşile şi în general în şedinţe fãceam “prãpãd”, criticând tot.
Şi uite aşa am promovat repede în conducerea întreprinderii, dar am înţeles cã nu ai
ce cãuta în fruntea unui colectvi, dacã nu ai calitãţi umane care sã te susţinã. Aşa cã
dacã eşti egoist, ranchiunos, rãzbunãtor sau cu alte cuvinte, neam prost, nu ai ce
cãuta în fruntea oamenilor, asta pentru cã ai în mânã arme cu care poţi “ucide”
oameni. Dinre multe fapte rele pe care le poţi face, una este de neînţeles :sã loveşti
omul la necaz sau în soartã. Aşadar, dacã dã de necaz, ajutã-l, nu-l înfunda! Cred cã
prezintã interes o întâmpalre veche care demonstreazã relaţia şef –subaltern si care
sã justifice teoria enunţatã mai sus. Un coleg, numit director tehnic, mã roagã sã-l
ajut sã-şi ţinã audienţele, fiind prima zi de la numire când avea audienţe. La aceste
audienţe veneau atât de multi oameni cã-ţi trebuie 6-7 ore sã îi asculţi. Mã duc în
biroul colegului şi încep audienţele conduse de mine ca sã vadã şi el cum se face.
La primul caz, dia.logul s-a purtat cam aşa:
- Bunã ziua.
- Bunã ziua.
- Ia loc. Ia zi, ai terminat cu belelele?
- Da’ de unde, tov. director, cã daia am venit! Şi începea sã-şi spunã
beleaua.
- Da’ cu datoriile ai terminat?
- Da’ pã dracu’ , de unde sã la termin! Dacã era ţigan, aveam o întrebare
specificã, ştiind cã ţiganii nu-şi faca acte de cãsãtorie şi cã în general nu au acte:
- Ia zi, mã, ai fãcut actele de cãsãtorie sau trãieşti tot în curcupenaj (aşa
ziceau ei la concubinaj).
- Nu, dom’ derector, tot în curcupenaj!
Acesti oameni napastuiti isi incheiau expunerea necazurilor cu o fraza care se
vroia definitia fatalitatii “”Ca asa a fost soarta destinului meu”” d-le derector !
La urmãtorul audiat, aceleaşi întrebari: ai terminat cu datoriile, sau cu belele,
şi aşa la al cincilea interpelat cu aceleaşi întrebãri, colegul, derutat, mã întreabã:
- Dar dvs îi cunoaşteţi pe toţi oamenii ãştia?
- De unde sã-i cunsoc, Nicule? Nu este posibil sã cunoşti atâţia mii de
oameni.
- Pãi vãd cã le cunoaşteţi problemele la toţi!
- Cum sã le cunosc? Dar pentru ce crezit tu cã vin ei aici? Evident, pentru cã
nu au bani, pentru cã au belele, probleme cu neamruile, vecinii sau copiii. Pentru
divertisemnt, la un “colorat”, complic un pic audienţã:
- Domnule derector ( nu puteau pronunţã cu “i”), am venit sã-mi daţi şî mie
casã şi dacã nu se poate, mãcar un loc în cãminul de nefamilişti!
- Da’ de ce, n-ai unde sã stai?
- Ba da, dar m-a dat nevasta afarã din casã.
- Auzi, nemernica dracului, zic eu, vasãzicã dupã ce nu-ţi aduce leafa acasã,
bate bodegile şi bea, te bate la 3 coaste te insala cu toti bagabontii şi tot ea te dã
afarã din casã? Omul rãmâne descumpãnit, şi dupã câteva secunde zice:
- Nu, domnule derector, chestiile astea le fac io, nu ea.Ca io am dat in
patima damblalei bauturii de prea multe necazuri !

130
 - Aşa carevasãzicã? Pãi dacã faci nenoricirile astea, du-te, cere-i iertrae,
spune-i cã nu mai faci tâmpenii şi roag-o sã te primeascã în casã.Vorbeam aşa mai
dur la sfârşit pentru cã altfel nu mai scãpam de el. Dacã nu te cobori la nvelul
interlocutorului, pierzi vremea, pentru cã el n-o sã înţeleagã mai nimic dintr-un
limbaj elevat. Am fãcut expreienţa asta şi iatã ce a ieşit : aveam un prieten muncitor
( aveam foartte mulţi prieteni muncitori) dintr-o comunã de grãdinari şi toamna mã
duceam sã mã aprovizionez pentru iarnã de la el (ardei, cartofi, gogonele,
pepeni,fasole etc) şi întrucât cunoşteam valoarea muncii, îi plãteam la centime şi
plecam cu maşina “ pe brânci”. La o vizitã din asta de aprovizionare, încerc sã-l
surprind cu “eruduţia” mea:
- Ia uite, bãi Oaie ( aşa era procela lui), n-am mai vãzut demult un exemplar
de Bergeronnette, care era de fapt o biatã codobaturã în pomul de lângã poartã. El
se uitã lung la mine şi ma întrebã dacã asta este denumirea pe latineşte.
- Da şi uite şi o Rannaesculenta, zic eu arãtând o broascã din rondul de flori.
Dar tu de unde ştii cã e latineşte?
- Pãi şefule, îniante de a fi siderurgist, am fãcut şi eu liceul! Însã am venit
dupã leafã mai mare. Avea în mânãun “buchet” de pãtrunjel, care îi trebuia la ciorba
de fasole, cerutã special de mine.
- Auzi , şefule, ia zi cum îi zice pe latineşte la pãtrunjelul ãsta? M-a prins, al
dracului , şi-a dat seama cã încerc sã fac mişto de el. Cred cã acelea erau singurele
denumiri în latinã pe care le ştiam de la sora mea.
- Aplecarea mea inspre oamenii simpli s-a materializat si mai tarziu cand am
fost obligat de interese sa locuiesc cca 7 ani in delta dunarii intr-o localitate de peste
10.000 de suflete, perioda in care mi-am facut multi prieteni pescari. In primele zile
a trebuit sa angajez doi oameni de care aveam neaparata nevoie; bucatareasa care
sa-mi fgaca mancare si seful depozitului se peste functie deosebit de importanta ba
chiar mai importanta ca a directorului intrucat gestiona peste 1o.ooo tone de peste
annual. Cu bucatareasa a fost usor Liuba fiind o lipoveanca curata si foarte
priceputa si care forma cu sotul ei Mihai un cuplu frumos.Fiind in permanenta criza
de timp seful de deposit l-am ales in urma unei singure intrebari;IA ZI FURI ? A
ramasVasile care a dat raspunsul cel mai cinstit;-PUTIN -Bine zic eu-de maine
incepi intrucit ceilalti mintisera si cu mincinosi nu puteam lucra.Adica era imposibil
sa nu fure din pozitia asta.Vasile a ramas cu gura cascata si nu-i venea sa creada ca
examenul se terminase asa fulger asa ca i-am repetat invitatia ca de a doua zi sa-si
preia postul. Intre lipovenii care m-au ajutat mult pot mentione cu multa
consideratie pe Olguta Fantana si Vasa Sonia Novicov dar mai ales pe Nazar
Simion pe care l-am facut sef peste toti si intrucat nu intelegea cum sa fie el sef
peste atatia oameni din care unii erau maistri sau ingineri.a inteles cand i-am dat o
explicatie savanta ‘asa am vrut eu’ si asa a ramas.Lui Naxar i-am botezat copilul
Marian Claudiu care a iesit un lipovean de toata frumusetea. NAZAR reprezinta
cu success si demnitate natia lipoveneasca fiind nu numai un pescar putenic ci si un
priceput om in piscicultura Vasilica Diamanbi inginer piscicol si un om de mare
caracter. pe care am promovat-o Director este omul care m-a ajutat cel mai mult
alaturi de Nazar carora le port recunostinta mai ales ca n-au cerut niciodata
nimic.De oamenii astia imi amintesc cu drag si oridecate ori am ocazia vorbesc cu

131
ei. Zabovesc putin la Nazar pe care am pus ochii de la inceput pentruca mi-a atras
atentia prin prezenta. Patruzeci si ceva de ani solid, puternic si culmea nebautor
lucru foarte rar la lipoveni.Lipovenii se strangeau la fereastra biroului cate 2-300 si-
mi cereau zilnic cate 15ooo lei vechi atata cat costa o jumate de bastarca careia ii
zicea “adio mama” Tracasat de galagia lor trimit secretara dupa Nazar :
- Uite ce este Nazar m-am hotarat sa te numesc sef peste toti cu un salariu de
trei ori ca asta care-l ai dar am rugamintea sa rezolvi rezmerita asta cu bautura.
- Dom”sef nu cred ca pot ca sunt multi si rai !
- Pacat omule pentruca chiar iti scrisesem decizia de numire !Gasesc eu
altul.
A luat foc! A iesit afara a tipat lipoveneste la ei si de atunci n-a mai fost
razmerita ` l.
Am încercat toatã viaţa sã nu mã implic în politicã şi în cea mai mare mãsurã
am reuşit. Şi spun asta pentru cã exista un colţ în care eu cred cã am fãcut politicã
prin prisma funcţiilor administrative. Atunci când bãiatul meu m-a întrebat de ce nu
am intrat în politicã, i-am rãspuns cã am fãcut pe vremuri si acum e timpul sã facã
alţii acest lucru, încât este clar cã eu am fãcut-o prost.
- Cum politicã, tatã, cã tu ai fost director de uzinã.
- Pãi mãî copile, ca director, luam notiţe de la activişti şi bãteam clasa
muncitoare sã facã ce zic ãia. Nimeni nu m-a împiedicat sã refuz şi sã mã duc la
tãiat lemne în pãdure dacã trebuia sã supravieţuiesc Si sa mai stii ca atunci cand ai
o arma in mana intotdeauna se gaseste cineva sa-ti dea ordine.. Aşa cã ãsta este
colţul de politicã de care vorbesc!
Cateodata, mai ales in momente de restriste, mi se face dor de economia
planificata si o sa explic de ce. Cu circa 10 ani in urma, aveam noi vreo preocupare
sa vindem productia? O vindea statul pe “tabel”, prin repartitii, astfel ca era ultima
problema care ma preocupa. Acuma? Descurca-te Praleo! Am mostenit si eu o mica
parte din pamantul parintilor si am sadit vie nobila.N-am ce sa fac cu satrugurii sa
cu vinul !Nu mi le cumpara nimeni! Din cauza asta spun ca mi se face dor de
economia dirijata firar a dracului sa fie ! Cred ca din-totdeauna, statul a fost si este
cel mai mare exploatator dar si corupator al cetatenilor .
Daca socotim ca am debutat in viata dupa terminarea facultatii atunci acest
debut a fost plin de lipsuri, dar si de dorinte si vise, nutrind speranta nebuneasca de
a le realiza, asta pana cand destinul ne-a lovit fara mila spulberandune cea mai
mare parte din aceste iluzii”. Asa am capatat experienta in lupta cu viata de toate
zilelee si am inteles ca fericirea ,bogatia sau placerea sunt niste himere pe care un
zeu glumet ni le arata in departare si ca reale mu sunt decat suferinta si durerea.Si
daca nu gasim fericirea sau macar placerea, devenim preocupati pe cat posibil sa
scapam de suferinta si durere.. Inteleptul nu aspira la placere, ci la absenta
suferintei, spunea Aristotel. Asa incat, am trait si noi cum am putut. Fiind vorba de
fericire si suferinta, cel mai aproape de adevar le-a definit un filisof al antichitatii, al
carui nume nu mi-l mai amintesc si care spunea, cu aproximatie, cam asa : “Nu vei
fi niciodata fericit atat timp cat vei fi torturat de prezenta cuiva mai fericit ca tine”.
Pe cale logica, invidia devine ceva ireconciliabil si crud si, desi realizam asta, nu
facem altceva decat sa dorim sa starnim invidie. Generatia noastra cred ca este a

132
unor tineri imbatraniti , copii ai trecutului!
Totusi trebuie sa recunoastem ca nimeni n-a castigat lupta cu timpul si ca toate
au un sfarsit. Normal ca in viata poti castiga multe batalii insa cu timpul niciodata,
desi regretam acest lucru.
Nu putem cara cu noi regretele in mormant! Oriunde poti fi fericit, bogat sau
sarac, oriunde in lumea asta! Asa cum toata lumea rade sau plange pe aceeasi limba,
nu ?
Oamenii cuminti , socotiti sau morali nu-si forteaza soarta niciodata1
Nu-mi dau seama cati si-au atins sau nu scopurile in viata insa si aceste
scopuri depind de mijloacele pe care vrei sa le folosesti, morale sau imorale.
Toti stiu ca cea mai de seama conditie pentru a aspira macar la fericire este
sanatatea. Asa incat daca esti sanatos, evenimentele potrivnice sau neplacute sunt
mai usor de suportat ..Farta indoiala ca sanatatea si buna dispozitie care le insotesc
pot tine loc de orice, dar pe ele nimic nu le poate inlocui. La urma urmei, e
imposibil sa ne bucuram chiar si de fericire aparenta, fara sanatate. Este evident
faptul ca sanatatea este sursa placerii si, de aceea, un cersetor sanatos e mai fericit
decat un imparat bolnav. Si ce pacat ca aflam aceste adevaruri dar nu le dam crezare
decat la batranete, cand incep sa ne atace bolile. Cand eram tineri si cand auzeam ca
unul s-a imbolnavit, sau altul a murit, gandeam ca, in niciun caz, noua nu ni se
poate intampla asa ceva. Am inteles tarziu ca nevoile primordiale ale batranetii sunt
cele de comfort si siguranta, de aceea avem nevoie de bani ca sa ne inlocuiasca
puterile care scad! La una din intalnirile noastre scurte facute in ultimii doi trei ani,
una din colege ma anunta ritos ca ea nu va mai veni la nici-o intalnire pe motiv ca
este baba daramata si zbarcita ce mai….o epava . In loc sa protestez, eu o aprob si
mai rau ii zic;
- Pai da, la cum arati,tu te mai astepti sa-ti mai ridice cineva fusta ? Poate
vantul sa te mai ciufuleasca sau sa-ti salte rochia1 Am sperat ca spusele mele o va
aduce cu picioarele pe pamant in sensul acceptarii varstei si a batranetii. Nici macar
n-a zambit1
In aceasta situatie incep sa-i spun o butada care circula la noi in comuna pe
seama unei invatatoare Aneta care ramasese vaduva de razboi.
Femeia de fel frumoasa si bine facuta primea la ea flacaii din sat insa fiecare
trebuia sa-i aduca o pereche de opinci noi , reusind pe parcurdul timpului sa umple
podul casei cu opinci. Vremea a trecut si vadana a imbatranit s-a uratit si s-a zbarcit.
- Bun,si care-i chichirezul ?
- Pai asta e 1Acum da ea papuci din pod flacailor care mai vor sa vina la ea
evident pentru opinci1 Vadana avea stoc serios de opinci nu ?
- Asa ca vezi colega ,da si tu opincile inapoi 1
- De unde sa la dau ma nebunule ca proasta ca mine mai rar 1 Tu crezi ca eu
am chemat la mine flacai ? Si de unde opinci ?
Toti realizam faptul ca ni s-a apropiat funia de par sau altfel spus s-a scurtat
ata vietii si fiecare incearca sa gaseasca o solutie rezonabila de a-si aseza batranetea
cat mai bine.
Multi se retrag la tara la locurile natale si multi reusesc.Am incercat si eu si n-
am reusit si nu pentruca locuinta arata ca o vaduva de razboi ci pentruca nu aveam

133
utilitati si nici vecinatati. Doamne ce frumos arata locul natal cand traia mama! O
gradina cu flori, mama avand patima florilor.
Şi totuşi este adevrãrat cã orice vârstã are farmecul ei! Ce frumos este un
bãtrân preocupat de studiu, de artã sau de mecenat! Si ce frumos este zambetul
batranetii! Imi place foarte mult cum spune A. Marlaux : “Fiecare om e nebun, dar
ce este soarta omeneasca, daca nu o viata de efort pentru a-l impaca si a-l uni pe
acest nebun cu universul?” Atunci când spiritul rãmâne viu şi foarte puţin alterat,
bãtrâneţea nu este deloc o povarã.Dar cum sa te faci ca nu vezi necazurile si
neputintele batranetii si sa nu-ti aduci aminte proverbul care spune ca atunci ”cand
lupii imbatranesc ajung de rasul cainilor” Eu unul, chiar aş recita un epitaf bun de
pus pe cruce, întrucât îmi caracterizeazã mentalitatea:
“ În sfârşit la loc de veci
Dar tot mai aştept o fatã…
Cãci nu-i nimeni pe poteci
Şi-am intrare separatã.”
Am un exemplu uluitor cu sotia lui Gelu Leicu, Ana care la varsta asta este
studenta se simte fericita ca si-a umplut viata cu ceva f,frumos !Ce zici ?
Este aproape imposibil atunci când eşti la pensie sã constaţi cã eşti bãtrân, sã
şi cerzi lucrul ãsta fara sã nu te întrebi : “ Ce-ai fãcut pânã cum ca sã-ţi faci viaţa
mai bunã te mulţumeşte?”. Atunci când eram tânãr şi aveam pantofii sparţi,
mergeam pe stradã şi mã uitam numai la pantofii trecãtorilor, pesemne sã vãd unul
cu pantofi mai scãlciaţi ca ai mei. Acum merg pe stradã şi am impresia cã toatã
lumea este mai tânãrã ca mine!
Totusi cum sa nu te bucuri de viata chiar daca esti batran”coclit”Cum sa nu te
bucuri ma de ca vezi? Ca pentru mine pe masura ce le vad lucrurile-s ale mele sunt
stapan al lor si Domn, pierd o lume cand adorm. Cand am implinit 7o de ani am
facut un vers:
- Pe aleea cu platani
Cad castanii din castani
Si am saptezeci de ani !
Tãvãlugul egaliazator al societãţii comuniste m-a prins şi pe mine şi nimeni nu
mã poate crede cã “vomitam” dupã fiecare şedinţã în care eram ridicat în picioare sã
strig lozinci. Dar câţi au rãmas nealienaţi de regimul communist? Morbul egalitãtţii
ne îndemna sã ne vrem rãul cu înverşunare, astfel încât ura faţã de ceilalţi era mai
puternicã decât iubirea de sine. Cioran spune aşa :” Mai bine toţi în iad şi cât mai
afund, decât sã se bucure vreunul de ceva în plus; mai bine toţi sub osândã decât sã
scape careva!”. Am auzit adesea, mai ales la cei în vârstã cã “ mai bine era pe
vremea lui Ceauşescu”. Aşadar, existã încã setea de iad totalitar, mai ales în râdul
rataţilor care “ de bine de rãu aveau un serviciu şi o pensie oarecare” . Odata intrati
in democratie adevarata asa schioapa cum este ea si schilodita de toti sfertodoctii
ajunsi prin minciuna si bani in frunte , succesiunea rapidã a evenimentelor şi
senzaţiilor produce un fel de atrofiere a memoriei. Miracolul unor schimbari
radicale nu s-a produs din cauza mentalitatilor ramase anchilozate in trecut, chiar
daca cei mai multi nu realizeaza acest lucru.. Dacã toatã structrua ta geneticã este
programatã sã faci rau, atunci eşti rãu, iar dacã eşti proiectat sã fii omenos, esti

134
cumsecade. Aşa cã om bun este cel care face binele, nu cel care suportã rãul, care
cred cã este prost.Cei care urasc cu ferocitate sunt oameni frustati ba chiar schiloditi
sufleteste spirite malefice si ratate. Când am înţeles cã nu sunt “deştept”, în întreg şi
corect sens al cuvãntului, am crezut şi chiar mai cred şi astãzi cã atât deşteptãciuna
cât şi inteligenţa pot fi substituite cu dreapta socotinţã. Bunãoarã am încercat o
abdordare a comunicãrea mai pacifista, aşa încat atunci câd vrem sã fim
sentimentali, prostului nu-i spunem prost în faţã, îl mângâiem cu apelativul “naiv”,
strungarului îî zicem “prelucrãtor prin ashicere, ciobanului îî zicem “pãstor” şi
curvei “ damã de companie” . Aşadar, totul poate fi rãstãlmãcit şi comentat, chiar şi
senus bunelor intenţii, aşa încât dacã te declari mândru de realizãrile tale, eşti
infatuat (expresia dulce a îngâmfatului), iar dacã nu eşti lipsit de ambiţie.
Revenind la generaţia noastrã, am constatat cã orizonul de culturã economicã
care ne-a omologat ca econimişti nu a putut şi nici nu putea sã ne omologheze ca
specialişti. Nu sunt un moralist, rigid, însã îmi aduc aminte cã mi-a plãcut foarte
mult ce spunea Senecca “ Fiecare fiinţã omeneascã e ca zborul liliacului care ar dori
sã zboare ca vulturul; fiecare fiinţã omeneascã e o mare iubire în zadar”; pentrucã
dintre cele 2 ţinte pe care şi le pun oamenii : de a întrece pe alţii sau de a se întrece
pe sine, primeazã ultima. Având în vedere cã luciditatea este singura armã eficientã
în raporturile cu realiatea,generaţia noastrã fiind la vârsta marii înţelepciuni, se
cuvine sã încercãm sã concluzionãm. Toţi ne-am fãcut datoria şi ne-am plãtit astfel
datoriile cãtre societate; toţi am avut voinţa de a reîncepe ascensiunea ratatã sau
chiar viaţa greşitã, toţi cred cã rãmânem tristi de neînplinirea visului supraomenesc
al desãvârşirii. Retragerea în credinţã, mai ales pentru femei, poate fi o soluţie a
împãcãrii cu Dumnezeirea, dar ce te faci dacã Ivan Karamazov spune cã “ Dacã
Dumnezeu nu este, atunci totul este îngãduit şi opreliştile nu mai au rost.” . Iubitorii
de raţiune şi dreptate , ca mine, printre alţi necredincioşi ar trebui sã-şi dea seama cã
ei au tot interesul ca Dumnezeu sã existe şi sã nu dea Dumnezeu nimãniui sã ajungã
“ aş dori ca Dumnezu sã existe şi sã nu fie îngãduit orice: Dilema este rezolvatã de
poetul popular:
“ Ştiindu-mã credincios, mi-a grãit ieri un ateu
Fã-mi dovada cã existã şi eu cred în Dumnezeu
Simţinud-mã atacat, i-am grãit şi eu la fel
Fã-mi dovada cã nu este şi atunci nu mai cred în el. “
Cand unul din amici m-a intrebat dece vreau sa scriu o carte am gasit un
raspuns cat se poate de cinstit;
- Scriu ca sa-mi uit viata1 Am imbatranit si am inceput sa pierd din cuvinte1
Scriu ca sa gasesc ceva dar nu stiu ce !
Am constatat insa ca ceeace am cautat la altii s-a gasit [pe masura intelesului
meu] in mine 1 Adica ma rataceam!
De tanar am inteles ca toate lucrurile se inteleg din cuvinte dar ca sa intelege
dincolo de cuvinte este nevoie de har.pe care-l ai sau nu-l ai !.
Unii dintre noi au rãmas singuri şi în mod normal sunt cei mai vulnerabili,
supuşi chinurilor zãdãrniciei şi deznãdejdii. Pentru aceştia, visele tinereţii au
devenit din speranţe o capcanã din care ei cred cã-i poate elibera doar moartea. Lor
le spun cã fiecare vârstã are “chichirezul” ei şi cã nu forma fizicã este

135
precumpãnitoare, ci cea psihicã. Aşadar, dacã nu-ţi îmbãtrâneşte mintea, nu ai
treabã cu moartea. Aşa cã sus inima! Fãrã îndoialã cã toţi sau apropae toţi avem un
semnitment oboist şi amar al deznãdejdii, însã mi se pare important rezultatul veţii
şi nãzuinţa spre desavarsire !. Recuperarea demnitatii ca o şansã a generaţiei noastre
de a ieşi din criza de destin, neuitând cã de la iluzii porneşte ordinea şi sfârşitul
veţii. Nu vedeţi ce ciudat este faptul cã dintr-o adunãturã pestriţã am sfarsit intr-o
solidaritate liber consimtita Intr-un fel sau altul toti,ne-am realizat visele, chiar daca
pentru unii speranţa a devenit sorã cu teama de viaţã. Marea majoritate dintre noi
sunt oameni fãrã duşmani. Am avut vise şi iluzii neîmplinite, şi ce dacâ au rãmas
neîmplinite, ce? Chiar m-am întrebat uneori “ Ce, mã ai pus tu monopol pe iluzii?
Ce fiinţã omeneascã nu-şi face iluzii?”. Pentru toate esecurile sau ghinioanele avute
n-am cautat niciodata pricina sortii, am continuat sa am vise si iluzii. Asa ca, nu pot
fi de accord cu batranul Gligor, trecut de 80 de ani, caruia i s-a imbolnavit grav
sotia, intrand in depresie si spunandu-mi intr-o primavara :
- Mai Mache, uite, a venit primavara si ma gandesc ca pentru mine a venit
degeaba. Adica socotesc ca nu mai are rost si n-o mai vreau. Poate sa-si ia florile si
sa plece inapoi.
- Esti gresit, mosule! Daca nu stiai, afla de la mine ca dragostea nu
imbatraneste niciodata! Poti sa iubesti orice – de la un obiect banal la un animal, la
o cladire si vreau sa zic ca trebuie sa te agati de ceva care sa-ti dea cea mai mica
speranta. Altminteri, te copleseste sentimental zadarniciei si te ataca una din cele
mai urate boli ale batranetii : deznadejdea. Stiu ca, daca nu iubeste, dar, mai ales,
daca nu iarta, orice inima se usuca.
Toatã viaţa a fost un şir lung de “ numa-numa” cum zice ardeleanul. Cu acest
“numa-numa”,. ardeleanul a gãsit o superbã definiţie pentru viaţã: numa-numa m-
am nãscut, numa-numa am învãţãt, numa-numa am trãit, numa-numa am îmbãtrânit
şi numa-numa am murit.” Tu-i muma mãsii de viaţã, cã prea-i scurtã şi trãitã pe
apucatelea! Niciodata moartea n-a fost refuzatã de nimeni, ba din contrã o aşteptãm
cuminţi, supuşi şi ne încredinţãm neanutului, cu inocenţa mielului tãiat de Paşte.
Spun asta pentru colegii care nu mai sunt printre noi : omul se naşte, învaţã,
iubeşte, trãieşte şi moare în final. Tot timpul am încercar sã rãmân la dragoste şi sã
mã joc cu ea pe inima goalã. O altã definiţe de viaţa splendidã, a dat-o Ilie Dogaru,
într-o discuţie recentã :
- Mãi Mache, voi ãştia câţiva care aţi avut mai multã avere ca mine, tot
degeaba!
- Cum, mã degeaba?
- Mã, n-aţi râs voi în vaiţa voastrã cât am râs eu! Aţi mai auzit asemena
definiţie a vieţii ? El, Ilie Doagru deşteptul pãmântului care când îl rugam sã
vorbeascã în serios nu stia sau nu vrea sa-si dea cuvantul de onoare asigurindu-te ca
orice oltean cu’’t-ul in cur pa masa car’te minte’ El gãseşte sensul spurem al
existenţei, adicã sã fii vesel în permanenţã. Tare de tot! Este adevarat ca pe nedrept
se spune’razi ca un prost’’ci pe buna dreptate ar trebui sa zicem’’razi ca un destept’
pentruca prostii n-au simtul umorului Rãu este cã la bãtrânete am devenit martorii “
furnizorilor de teorii şi învãtãminte mincionoase” , materie primã pentru mânutorii
peiselor pe tabla de şah, de lozinci ale pãrerologilor si.sigur cã te întrebi în toatã

136
clipa care iţi mai sunt rosturile: Eu zic cã sunt destule. Fefeleaga lui Agârbiceanu,
are o mare nelãmurire în final, dupã ce îi mor toţi copii şi apoi şi calul, Bator
cu:care faceau impreuna o unica fiinta a suferintei “ Oare pentru ce- am fost eu pe
lumea asta?” Chiar aşa! Pentru ce? Sunt zile mai calde, mai liniştite, în care uiţi de
toate patimile violente de toate vrajmasiile si necazurile şi chiar dacã îţi trece prin
cap sã salvezi omenirea VREI sã umpli cuvintele cu mãduve dulci.
Si daca nimeni niciodata nu a castigat batalia cu timpul imi pare foarte
rau ca toate iluziile si sperantele vor muri odata cu mine !Pentru-ca nu-i asa pe
toate le voi lua cu mine-n gol, cand voi uita sa ma mai scol ! Ma rog la Dumnezeu
sa ne mai suporte un pic si sa opreasca ceasul cu care ne masoara destramarea.
Depanand amintirile imi vine in minte un viers popular care poate defini regretele
pentru timpul prea scurt petrecut pe acest pamant:
Şi cu cât mã poartã gândul peste vremuri înapoi,
Tot mai scumpã vãd icoana
Unui car cu patru boi.
În lumina zilei, mã opresc o clipã din drum, mã descopãr şi mã rog de
Demnezeu sã ne ocroteascã pe toţi si sa ne mai ingaduie un pic sa mai ramanem pe
aici !. Dacã nu…atunci îmi dau demisia de pe acest pãmânt.!

137