Ce importanta mai au politetea si bunul-simt ?

Un vechi proverb indian spune „Florii i se cere parfum si omului politete”.

Parfumul placut al unei flori impresioneaza pe mai toata lumea, dar politetea si
bunul-simt oare mai pot impresiona ?

Ne petrecem cea mai mare parte din viata in afara casei noastre, in preajma unor
straini fata de care suntem obligati sa adoptam un anumit comportament, iar un
om care se straduieste sa nu deranjeze pe nimeni si sa-i faca pe cei din jur sa se
simta bine in preajma sa, nu poate fi considerat nici ridicol, nici fraier, ci doar o
specie pe cale de disparitie.

Chiar daca bunele maniere au fost inventate la curtile regale, adoptate de

aristocratie si raspandite apoi de burghezie, pe un om manierat il denumim
intotdeauna „un adevarat domn”, „o adevarata doamna”, eventual „un gentleman”
sau „o lady”. Citind aceste randuri probabil va intrebati ce s-ar mai putea spune
despre politete si bun-simt intr-o lume in care este la moda sa te faci remarcat
utilizand cuvinte nepermise, uneori jignitoare, cand iti faci loc ( la propriu ) cu
coatele, cand te poti impune cu agresivitate denigrandu-i pe ceilalti si cand
rusinea este considerata o inadaptare sau un complex prostesc ?

Traim in colectivitate si cu totii am observat ca sub influenta bunatatii si

amabilitatii se creeaza o atmosfera intotdeauna placuta. La prima vedere regulile
de politete par restrictive, dar fiecare om, indiferent de ierarhia profesionala sau
sociala, trebuie respectat.

Sugerand ideea ca politetea nu mai este atat de importanta ca odinioara, o

vedeta a muzicii internationale a afirmat la un post de televiziune „bunele
maniere sunt numai pentru printese, iar eu nu sunt o printesa, sunt un om
obisnuit”. Pentru mine au fost suprinzatoare acele cuvinte, pentru ca niciodata nu
am considerat politetea a fi o datorie numai a celor de vita nobila.

Se spune ca atunci cand un discipol cu care se plimba Socrate s-a infuriat ca un

oarecare nu i-a raspuns salutului marelui filosof, acesta i-ar fi raspuns „De ce sa
te infurii daca tu constati ca maestrul tau este mai bine educat decat acel individ
indiferent si prost crescut ?”

Regele Ludovic al XIV-lea o saluta pe cea mai umila bucatareasa cu aceeasi

curtoazie ca pe oricare nobila domnisoara de la curtea sa.

Aflat pe patul de moarte, Immanuel Kant a acceptat sa primeasca vizita unui bun
prieten care a venit sa-si ia ramas bun. Familia lui Kant a atras atentia
vizitatorului ca va trebui sa se aseze imediat pe un scaun, deoarece daca va sta
in picioare, risca sa-l vada pe filosof ridicandu-se.

De ce credeti ca am prezentat aceste exemple ? Pentru a exemplifica intr-un fel

anume, de ce politetea da frumusete relatiilor intre oameni si de ce poate fi
considerata nu numai o calitate, ci si un rezultat al educatiei asimilate. Un simplu
salut este o forma de manifestare exterioara specific umana. Politicos este cel
care nu ezita sa salute, care face suficient loc celor care trec pe langa el, care isi
ofera cu bunavointa si delicatete ajutorul celor mai in varsta, copiilor, celor
bolnavi si tuturor celor care au nevoie.

Politetea nu inseamna doar o deprindere. Spre exemplificare, va voi relata o

foarte veche povestire.

Richelieu, cardinalul Frantei din anul 1622, cunoscut pentru setea nepotolita pe
care a avut-o pentru putere, cand voia sa se destinda dupa o zi obositoare facea
gimnastica. Intr-o zi, un apropiat colaborator de la curtea sa, intrand in biroul in
care cardinalul lucra, l-a surprins sarind. Cardinalul a fost extrem de stanjenit ca
fusese suprins facand salturi, care distorsionau cu pozitia sa de ministru-cardinal.
Intuind reactia cardinalului, curteanul si-a scos imediat haina si i-a spus lui
Richelieu „pun ramasag ca si eu fac salturile acestea la fel de bine ca si
eminenta Voastra !”.

Care ar fi morala ? Politetea poate insemna si conduita potrivita impusa de o

situatie penibila, putand fi si grija pe care ar trebui sa o avem ca prin cuvintele si
purtarea noastra, ceilalti oameni sa fie multumiti de noi.

Bunele maniere si bunul-simt nu sunt numai o « eticheta » pentru societate, ci si

pentru acasa. Cine nu-si trateaza propria familie cu respect, pretentia de a avea
bun-simt este o vorba in vant. Multi au tendinta de a confunda obisnuinta si rutina
de acasa cu lipsa celui mai elementar respect fata de membrii familiei pe care o
au. A pretinde ca esti un rege/regina iar ceilalti niste umili servitori, care sa-ti
aduca papucii de la intrarea in propria casa, care sa-ti serveasca masa la ore
fixe, care sa-ti faca pantofii si sa raspunda la telefon in locul tau, care sa-ti puna
oricand la dispozitie tot ceea ce doresti, avand doar indatoriri si nici un fel de
drept, este deja o utopie !

Socrate a fost casatorit cu imposibila Xantippa, devenita pentru posteritate

simbolul sotiei insuportabile. Intr-o zi, dupa ce a folosit tot felul de injurii
nejustificate la adresa sotului sau, acesta a iesit din casa sa nu o mai auda
vociferand. Cand Xantippa si-a dat seama ca urla singura, s-a razbunat
aruncandu-i in cap o galeata cu apa. Calm, inteleptul Socrate a exclamat „dupa
atatea tunete era de asteptat si o ploaie…”. Nu stiu care sot/ sotie ar mai putea
accepta asa ceva in ziua de azi, dar sunt situatii cand numai cu mult tact si
intelepciune se mai pot dezamorsa tensiuni, salva casnicii si schimba definitiv
anumite comportamente. Bunul-simt nu atrage intotdeauna respect si
recunostinta, iar politetea nu inseamna nicidecum umilinta, nici lingusire, ci o
pura manifestare a celui/ celei care acordand respect celorlalti se respecta in
primul rand pe sine. Tocmai de aceea, este atat de importanta compatibilitatea
celui ales, fiind mai mult decat necesara o atenta analiza si evaluare a celor pe
care se intampla sa ii avem alaturi, indiferent de sentimentele pe care le avem.

Zilele trecute am fost la cumparaturi. Cat de penibil este cand asistam la un

spectacol oferit de un cumparator nemultumit care tipa isteric la vanzatoare
reprosandu-i calitatea marfurilor, incetineala cu care a fost servit sau restul primit
! Dupa ce am asistat cu tristete la un asemenea spectacol, s-a intamplat sa am
ambele maini ocupate cu cate o plasa, fiind in mare dificultate de a deschide usa
pentru a iesi din respectivul magazin. Am incercat sa o deschid cu cotul, nu am
reusit si cand ma pregateam sa pun jos una dintre plase, un om simplu de la
tara, nu numai ca mi-a deschis usa, dar a si tinut de ea pana cand am iesit.
Gestul sau m-a impresionat profund si mi-a dovedit inca o data ca oricare ar fi
mediul in care traieste, un om cu bun-simt se manifesta ca atare, iar rangul social
nu are prea mare importanta cand e vorba de o comportare civilizata.

Englezilor le place sa spuna „Manners make the man” ( manierele il arata pe

om ). Romanii sunt ceva mai directi si prefera expresia „Ceea ce tie nu-ti place
altuia nu face”.

Analizand cele spuse pana aici, sa reflectam la importanta pe care o acordam

politetei si bunului-simt si sa ascultam indemnul lui Nicolae Steinhardt „Daca nu
putem fi buni, sa fim macar politicosi” ( Jurnalul fericirii ).