Recuperarea fracturii diafizare de femur – operate - cu ajutorul kinetoterapiei

Autor: Niculaiasa I Anca Carmen

Universitatea “Stefan cel Mare” Facultatea de Educatie Fzica si Sport

Kintoterapie si Motricitate Speciala anul III Suceava

Rezumat

In cadrul acestei lucrari sunt prezentate rolul si importanta tratamentului kinetic specific
afectiunilor ortopedo traumatice ale aparatului locomotor respectiv a fracturii diafizare de femur
operate si se pune in evidentă necesitatea alcătuirii unui program recuperator individualizat
pentru fiecare pacient.

Analiza rezultatelor evidenţiază că obţinerea de rezultate favorabile este direct

proporţionala cu aplicarea precisă a programului de recuperare si reabillitare fizică, cît şi a
seriozitatii celor care sunt implicaţi direct in program.

Cuvinte cheie: afectiune ortopedo traumatica, traumatism, recuperare fizica si

kinetoterapie, metode,strategii de recuperare,aparat locomotor.

INTRODUCERE

Morbiditatea, prin afecţiuni ortopedo-traumatologice, în special în ultimele decenii,

ocupă o poziţie de mare importanţă în patologia aparatului locomotor.

Frecventa este diferită în funcţie de populaţia testată incidenţa este de 6/1000 locuitori.
Faţă de totalul urgenţelor traumatologice, fracturile de femur reprezintă 5% . Sexul masculin este
afectat în 77% cazuri. Fractura diafizei femurale este mai frecventă la tineri 50% din pacienţi
având sub 30 ani

Fracturile diafizare de femur care au ca si etiologie si accidentele auto, sunt fracturi

complexe care necesita interventie chirurgical si apoi recuperare si reabilitare fizica.

Lucrarea îşi propune să dovedească următoarele ipoteze:

A. În ce măsură exerciţiul fizic şi kinetoterapia posedă mijloacele necesare combaterii

durerii, şi poate preveni deformaţiile invalidante .

B. Dacă mijloacele şi procedeele de recuperare selectate şi aplicate după principiile

metodologice ale kinetoterapiei sunt eficiente;

C. Dacă pacienţii care urmează un program de recuperare funcţională pot fi recuperati mai
usor social şi profesional şi recuperarea este mai evidentă faţă de cei care nu urmează un
tratament recuperator.
 În vederea asigurării posibilitaţii optime de verificare a ipotezelor, obiectivele cercetării au fost:

I. Stabilirea exerciţiilor optime din cadrul programului kinetic aplicat în conformitate cu

starea pacientului (evolutivă, contextul etiopatogenic);

II. Stabilirea indicaţiilor şi contraindicaţiilor aplicării programului kinetic în cadrul asistenţei

medicale complexe (medicamentoase, fizicale, kinetice) a pacientului;

III. Stabilirea numărul optim al şedinţelor de program recuperator;

IV. Alcătuirea programului kinetic pe care pacientul va trebui să-l urmeze la domiciliu în

condiţiile desfaşurării unui regim normal de viaţă.

MATERIAL ŞI METODĂ :

Metodele de cercetare s-au conformat obiectului şi scopului.

Metode folosite în timpul cercetării:

În vederea desfăşurării cercetării, a acumulării datelor, prelucrării şi interpretării rezultatelor care

au condus la formularea concluziilor finale am folosit următoarele metode:

a) Documentarea teoretică;

b) Metoda anchetei;

c) Observaţia:

d) Metoda de măsurare (explorare şi evaluare);

e) Înregistrarea, prelucrarea şi reprezentarea grafică a datelor.

a) Documentarea teoretică am realizat-o din materialele bibliografice în care a fost tratată

problema cercetării. În urma studierii acestor materiale am întocmit fişe cu informaţiile necesare,
atât teoretic cât şi practic, fâcând referire la ele în lucrare.

b) Metoda anchetei am folosit-o pentru întocmirea anamnezei urmărind:

- cunoaşterea subiectului şi dinamica evoluţiei loui;

- cunoaşterea condiţiilor şi cauzelor care au generat afecţiunea. Informaţiile au fost culese

de la bolnav şi obiectivizate prin corelare cu datele înregistrate în documentele medicale şi cu
rezultatele explorărilor şi evaluărilor efectuate.
c) Metoda observaţiei a fost folosită în scopul alcătuirii unei descrieri şi caracterizări complexe a
subiectului precis şi obiectiv.

Observaţiile sunt înregistrate în fişele individuale.

d) Metoda de măsurare (explorare şi evaluare) a urmărit obţinerea unor date exacte asupra
gradelor de mobilitate şi forţa musculară a genunchiului. Am apelat la diferite teste funcţionale
care reprezintă modalitatea prin care se apreciază calitativ si cantitativ capacitatea de "mişcare" a
sistemului mioarticular.

Am folosit goniometria ca metoda de măsurare a amplitudinilor de mişcare în articulaţie,

testingul muscular pentru determinarea forţei musculare, măsurători comparative ale perimetrului
genunchilor, gambelor, coapselor. Aceste date sunt consemnate în fişe.

e) Înregistrarea, prelucrarea şi reprezentarea grafică a datelor. Dintre tehnicile moderne de

înregistrare folosite ca metode obiective de susţinere a conţinutului cercetării şi prezentare a
lucrării am apelat la fotografiere, fiind ajutată de un coleg care să exemplifice exerciţiile din
programele de recuperare.

În urma colectării tuturor datelor necesare la începutul cercetării şi aplicării programului

de kinetoterapie, a urmăriri permanente a progresului realizate de pacient, în final, s-a făcut
analiza rezultatelor şi s-a folosit metoda grafică pentru a scoate în evidentă cât mai clar nivelul de
la care s-a pornit cu pacientul şi evoluţia sa ulterioară.

Conţinutul examinarii.

Examinarea cuprinde date anamnezice, examinarea clinică şi paraclinică a bolnavului.

Această apreciere va fi iniţială şi periodică pentru a urmări etapizat evoluţia recuperării.

Datele culese sunt cuantificate şi notate în fişe de tratament.

Examinarea cuprinde: - anamneză;

- examenul somatoscopic (inspecţia);

- palparea;

- măsurători;

- testing-ul muscular;

- examinarea staticii si dinamicii;

- examinări globale (aprecieri ale locomoţiei).

 Pentru a putea aprecia mai bine partea de funcţionalitate fizică a pacientului am utilizat
SCALA WOMAC ( WESTERN ONTARIO MACMASTER UNIVERSYTY) Osteoarthritis
Index.

Scala a fost elaborată în 1982, pentru evaluarea şi monitorizarea pacienţilor cu afecţiuni

localizate la nivelul articulaţiilor portante majore ( şoldul şi genunchiul ). Cuprinde elemente
pentru aprecierea durerii, a redorii şi a reducerii mobilităţii articulare.

Este alcătuită din 24 de întrebari ( 5 legate de durere, 2 legate de redoare şi 17 corelate cu

funcţia fizică). Formularul poate fi completat de pacient însuşi.

Cotaţia fiecărui element se face numeric de la 0 – 4 ( cotaţia Likert ), astfel:

0 – fara durere/redoare articulară;

1 – minima durere/redoare articulară;

2 – durere /redoare articulară de intensitate moderată;

3 – durere/redoare articulară severă;

4 – durere redoare articulară extremă.

Metodologia de lucru

În urma diagnosticului clinico-funcţional prin care s-au identificat şi evaluat exact datele
legate de disfuncţionalitatea apărută după interventia chirurgicala, redoare stransa genunchi
drept,hipotrofie cvadriceps membru inferior drept, hipotrofie fesier mijlociu, s-a aplicat
tratamentul recuperator.

Programele de lucru au fost structurate pe etape, forma de tratament fiind şedinţa de tratament
(exerciţii ) ce ţine cont de :

• parametrii generali:

- tipul şi specificul disfuncţionalităţii;

- vârsta pacientului;

- capacitatea fizica generala;

• parametrii particulari:

- stadiul şi forma afectiuniii;

- semne fizice care însoţesc afecţiunea;

- gradul de afectare al capacităţii funcţionale;

 Întreg programul de kinetoterapie a fost unitar şi îndreptat spre realizarea obiectivelor
propuse şi scopul vizat de recuperare.

Planul general de tratament recuperator:

1. Combaterea durerii.

2. Refacerea mobilităţii articulare.

4. Refacerea stabilităţii pasive şi active.

5.Refacerea echilibrului in ortostatism.

6. Reinceperea mersului initial deplasare cu , cadrul apoi 2 carje cot apoi una , apoi mers
normal fara sustinatoare.

Subiectul a fost urmarit in perioada 1.11.2017- 10.01.2018

Înregistrarea datelor s-a făcut, pe baza actelor emise de serviciile medicale de specialitate

STUDIU DE CAZ

CAZ CLINIC NR.1

Nume și prenume : CRACIUNESCU IONUT PAUL

Vârsta: 21 ani.

Sex: masculin.

Data nașterii: 17iunie 1996

Domiciliul : str. Dimitrie Cantemir nr.7 Campulung Moldovenesc, judetul Suceava

Ocupația : salariat

Data internării: 20.10.2017 ora 20.54

Diagnostic la internare: FRACTURA 1/3 MEDIE FEMUR DREPT CU DEPLASARE.

ACCIDENT RUTIER.

Grup sanguin: B III; Rh – negativ.

Antecedente heredo-colaterale: Neagă TBC, sifilis, diabet zaharat.

Antecedente personale fiziologice: rujeolă, varicelă

Antecedente personale patologice : nu declara

Vaccinurile efectuate anterior: imunizări curente conform schemei M.S.

Istoricul bolii: Culegerea informațiilor s-a efectuat direct de la pacient.

În ziua de 20.10.2017 a fost victima unui accident rutier . Ca urmare a acestui accident a
prezentat un traumatism soldat cu fractură 1/3 medie femur drept cu deplasare.

A fost transportat la “Spitalul Judetean Sf. Ioan cel nou” Suceava unde a fost spitalizat în
perioada 20.10.2017 – 31.10.2017 în secția de ortopedie pentru interventie chirurgicala și
îngrijiri.

In urgenta s-a practicat extensie continua transtuberozitara. Aceasta procedura s-a efectuat
deoarece in urma impactului violent din accident femurul s-a rupt iar oasele s-au suprapus. In
timpul extensiei pe o durata de 4 zile fragmentele osoase au fost realiniate in pozitie fiziologica.

S-au recoltat probe biologice, s-a facut examenul clinic si paraclinic.

In data de 25.10.2017 s-a intervenit chirurgical practicandu-se : reducere sangeranda

osteosinteza cu tija blocata prin tintire computerizata ( tija centro medulara)

Evolutie favorabila se externeaza ameliorat cu recomandarile si plan de ingrijire :

- Reia mersul cu sprijin partial timp de 1 luna, deplasandu-se cu ajutorul carjelor

subaxilare, dupa care revine la control ;
- Kinetoterapia soldului si genunchiului drept ;
- Suprimarea firelor la 14 zile de la data operatiei.

Mijloace, principii, tehnici si metode:

- Tratament medicamentos - antalgic si antiinflamator,decontracturant muscular.

- Masajul membrului inferior segmentar: genunchi, gamba, glezna, planta.

- Kinetoterapie.

ANALIZA SI INTERPRETAREA CAZULUI

FIŞA DE TESTARE

Nr. 1

GONIOMETRIE

Articulaţia si Valori BILANŢ ARTICULAR (membrul inferior)

denumirea mişcării normale
(grade)
01. 11.2017 01.12.2017 15.12.2017 10.01.2018
Activ Activ Activ Activ
Genunchi Flexie 120º- 10° 80 º 90 º 120°
drept 140º
Extensie 0° -5° -3° 0° 0º
Genunchi Flexie 120°- 120 120 120 120
stâng 140º
Extensie 0º 0° 0º 0º 0º

TESTING MUSCULAR (manual)

(după Luciile Daniels si Marian Williams)

Denumirea muşchiului TREPTE VALORICE ALE FORŢEI

Mişcare MUSCULATURII MEMBRULUI SUPERIOR
01.11.2017 01.12.2017 15.12.2017 10.01.2018
Genunchi drept
Extensie Cvadriceps 2 4 4 4
Flexie Ischiogambieri 2 4 5 5
Genunchi stâng
Extensie Cvadriceps 5 5 5 5
Flexie Ischiogambieri 5 5 5 5

Scala WOMAC

Pacient Iniţial Final Iniţial Final

01.11.2017 01.12.2017 15.12.2017 10.01.2018

Funcţia 55 42 44 30

A. Intensitatea medie, în cursul ultimei luni

pentru durere: ( 1- 5) + B. Redoare: (6- 7) +
C. Funcţionalitate fizică: ( 8- 24)
50

40

30
Iniţial
20 Final

10

0
Etapa I Etapa II

Etapa I de tratament (1.11.2017 - 01.12. 2017)

Obiective de etapă:

1. Combaterea durerii

2. Obtinerea mobilitatii articulare

3.Tonifiere musculara

MIJLOACE FOLOSITE:

1. Medicaţie antalgică şi antiinflamatorie;

2. Kinetoterapie :adoptarea de posturi libere şi liber ajutate pentru flexumul de genunchi:

decubit ventral, coapsele sprijinite pe pat iar gamba în afara suprafeţei patului, atârnă liber.

Exerciţii izometrice :

- pentru musculatura extensoare a genunchiului:

- Exerciţii active cu rezistenţă progresivă executate din diferite poziţii.

Mobilitate articulară:

- mobilizarea activo pasiva a genunchiului din decubit dorsal:

- mişcări activo-pasive şi active, executate atât pentru flexie cât şi pentru extensie ;
- mobilizare activo-pasiva a genunchiului din decubit ventral:
- exerciţii active împotriva gravitaţiei şi cu îngreunări.

-Tehnici de facilitare pentru obţinerea unghiurilor maxime de mobilitate ; tehnica contracţie-

relaxare ( hold – relax ) se foloseşte atât pentru creşterea extensiei cât şi pentru flexie:
1. Refacerea tonusului muscular al cvadricepsului ca extensor şi "zăvorâtor" al genunchiului
s-a realizat prin :
a) exerciţii izometrice :
Exerciţiul 1. P.I. Decubit dorsal: se contractă puternic cvadricepsul;
Exerciţiul 2. P.I. Decubit dorsal: kinetoterapeutul cu o mână menţine coapsa pe planul patului, iar
cealaltă mână sub călcâi. Pacientul încearcă să ridice, extins, membrul inferior ;
Exerciţiul 3. P.I. Şezând, cu gamba în extensie, se execută contracţiile ;
Exerciţiul 4. P.I. Sezând sau decubit dorsal, cu genunchii flectati, lipiţi puternic unul de altul. Se
comandă contracţia pentru extinderea gambei , fără să se execute, continuând să se ţină strâns
lipiţi genunchii;
b) exerciţii cu rezistenţă progresivă:
Exerciţiul 1. P.I. Decubit dorsal, genunchii îndoiţi, se execută extensia gambei, în timp ce
kinetoterapeutul opune rezistenţă la nivelul treimei inferioare a gambei. Contra rezistenţă se va
aplica la diverse grade de flexie a genunchiului;
Exerciţiul 2. P.I. Şezând, gamba sănătoasă peste cea a membrului afectat : execută
contrarezistenţă
Exerciţiul 3. P.I. Sprijin pe genunchi şi pe palme, se extind genunchii ca să se ajungă în sprijin pe
mâini şi pe vârfurile picioarelor;
Exerciţiul 4. P.I. Pacientul în decubit ventral sau sezând, contragreutăţi care se prind de gleznă;
genunchiul în flexie 90° se execută extensia gambei ;
Exerciţiul 5. P.I. Pacientul în decubit dorsal, cu coapsa întinsă, gamba în afara patului, membrul
inferior opus flectat, se sprijină cu piciorul pe pat; priza se face pe faţa dorsală a piciorului şi pe
faţa anterioară distală. pe gambă; se execută flexia dorsală a piciorului şi în continuare extensia
gambei în totalitate - se opune rezistenţă ;
Exerciţiul 6. P.I. Pacientul sezând, se fixează la nivelul gleznei greutăţi de valori progresive şi se
ridică (extensia genunchiului ) până apare oboseala musculară.(exerciţii De Lorme).
OBSERVAŢII:

Pe parcursul acestei etape s-a constatat o participare activă şi conştientă a pacientului,

astfel încât s-a obţinut o reducere a durerii şi o importanta creştere a mobilităţii.

Etapa II de tratament (15.12.2017-10.01. 2018)

Obiectivele de etapă:

1. Creşterea forţei musculare.

2. Menţinerea si cresterea mobilitatii articulare.

MIJLOACE DE TRATAMENT

1. Masajul tonifiant al musculaturii gambei drepte si al genunchiului

2. Mobilizări active cu rezistenta progresivă.

Recuperarea cvadricepsului ca stabilizator în zona de stabilitate critică între 60° - 90°

flexie, prin creştere de forţă şi rezistenţă.
Tipuri de exerciţii globale şi selective:
Exerciţiul 1. P.I. Pacientul în decubit dorsal cu coapsa întinsă , gamba în afara
patului, membrul inferior opus flectat se sprijină cu piciorul pe pat;
- kinetoterapeutul, face priză pe faţa anterioară a coapsei, distal şi pe gambă tot distal;
pacientul încearcă flexia coxo-femurală ,blocată de kinetoterapeut, execută în continuare
extensia gambei contra rezistenţei;
Exerciţiul 2. P.I. Pacientul în decubit dorsal, cu coapsa întinsă gamba în afara mesei;
membrul inferior opus flectat se sprijină cu piciorul pe pat;
- kinetoterapeutul face priză pe faţa dorsală a piciorului şi pe faţa anterioară distal pe gambă;
- pacientul execută flexia dorsală a piciorului, apoi în continuare extensia gambei; mişcările
sunt contrate în aşa fel încât flexia dorsală a piciorului să fie complet blocată, dar extensia
gambei să-şi urmeze amplitudinea în totalitate;
- variantă - membrul inferior afectat pleacă de la poziţia de triplă flexie kinetoterapeutul se
opune la extensia piciorului (flexie plantară), apoi în continuare la extensia gambei care se
execută concomitent şi cu întinderea coapsei;
Exerciţiul 3. P.I. Decubit dorsal articulaţia coxofemurală flectată la 90°, din aceasta
poziţie se execută extensia genunchiului contra unei rezistenţe ;
Exerciţiul 4. P.I. Decubit dorsal membru inferior în uşoară flexie a genunchiului
(10°), kinetoterapeutul apucă rotula tragând-o în jos şi afară; se comandă extensia completă,
cu fracţionarea rotulei în sus şi înăuntru ;
Exerciţiul 5. Exerciţii la bicicleta ergometrică ;
Exerciţiul 6. Genuflexiuni (până la 50° din flexia totală).
3. Tonifierea ischiogambierilor se face la nivelul celor 15°-20° de final de extensie la
genunchiul instabil.
a.) exerciţii izometrice:
Exerciţiul 1. P.I. Decubit dorsal, kinetoterapeutul aşază o mână pe faţa anterioară a gleznei,
iar cu cealaltă sub genunchi încearcă sa-l flecteze, pacientul menţinându-l însă extins;
Exerciţiul 2. P.I. Decubit ventral, sub glezna anterioară se pune un sac de nisip în aşa fel
încât genunchiul să flecteze cu 15° - 20°; kinetoterapeutul aplică o rezistenţă cu o mână în
spaţiul popliteu. Pacientul încearcă să extindă genunchiul contra rezistenţei mâinii.
b.) exerciţii cu contrarezistenţă:
Exerciţiul 1. P.I. Pacientul în decubit dorsal, şoldul în flexie, genunchiul extins, se face
extensia coapsei cu rezistenţă la nivelul talonului;
Exerciţiul 2. P.I. Pacientul în sezând, gambele încrucişate (cea a membrului afectat deasupra),
se execută contrarezistenţă cu gamba sănătoasă din decubit ventral, instalaţie la scripeţi ;
Exerciţiul 3. P.I. Decubit dorsal, cu coapsa la marginea patului;
- kinetoterapeutul face priza pe faţa dorsală a coapsei şi pe talpă; pacientul execută o flexie pe
coapsă contrată de asistent, apoi o extensie de picior, de asemenea contrată, în continuare
flectând genunchiul ;
Exerciţiul 4. P.I. Decubit dorsal cu coxofemuralul şi genunchiul uşor flectate, glezna în
poziţie indiferentă: prizele sunt aplicate pe feţele anterioare a coapsei şi dorsală a piciorului,
kinetoterapeutul opunându-se flexiei coapsei şi flexiei dorsale a piciorului ;
Exerciţiul 5. P.I. Pacientul în decubit dorsal, cu gamba atârnând la marginea mesei, membrul
inferior opus îndoit, cu piciorul pe masa, coxofemurala este în uşoară adducţie genunchiul în
rotaţie internă, iar piciorul în adducţie ;
- kinetoterapeutul face priză pe condilul intern şi pe marginea externă a antepiciorului;
pacientul execută o aducţie a coxofemuralei şi duce vârful piciorului lateral în adducţie ;
Exerciţiul 6. P.I. Pacientul în decubit dorsal, membrul inferior afectat în flexia genunchiului şi
coxofemuralei, celălalt în sprijin pe pat;
- se porneşte de la flexia cu abductia coxofemuralei, extensia genunchiului şi aducţia
piciorului contra prizelor kinetoterapeutului, pacientul executând extensia şi uşoară adducţie a
coxofemuralei, cu flexia şi rotaţia externă a gleznei şi adducţia genunchiului ;
Exerciţiul 7. P.I. Din decubit heterolateral membrul inferior opus flectat, iar membrul inferior
afectat în uşoară flexie:
- pacientul ridică genunchiul prin abducţia şi rotaţia externă a coxofemuralei, apoi ridică
antepiciorul prin rotaţia externă a genunchiului şi adducţia piciorului;
OBSERVAŢIE:

Pacientul a avut o evoluţie bună, obţinându-se o creştere a tonusului muscular şi o bună

mobilitate articulară. A renunţat la utilizarea carjei cu cotiera. Reluarea mersului s-a facut in
conditii foarte bune.

CONCLUZII :

Concluziile la care s-a ajuns în urma efectuării cercetării, demonstrează că, kinetoterapia
este mijlocul de tratament, ce nu poate fi înlocuit de către alt mijloc recuperator, ea ocupând un
loc central în recuperarea funcţiei pierdute.
 Tratamentul recuperator trebuie continuat la domiciliul pacientului în limitele permise de
starea generală a pacientului de condiţiile economico-sociale personale, de mediul familial, de
starea psihică şi relaţională cu anturajul.

BIBLIOGRAFIE :

1. BACIU CLEMENT – KINETOTERAPIA PRE SI POSTOPERATORIE

ED.SPORT TURISM BUCURESTRI 1981
2. SBENGHE TUDOR – RECUPERAREA MEDICALA A SECHELELOR
POSTRAUMATICE ALE MEMBRELOR
ED.MEDICALA BUCURESTI 1981
3. SBENGHE TUDOR – KINETOLOGIE PROFILACTICA TERAPEUTICA SI DE
RECUPERARE
ED.MEDICALA BUCURESTU 1987
4. KISS IAROSLAV - FIZIOKINETOTERAPIA SI RECUPERAREA MEDICALA IN
AFECTIUNILE APARATULUI LOCOMOTOR

ED. MEDICALA , BUCURESTI 2002

ED. MEDICALA