18 19 Sargetia Acta Musei Devensis XVIII XIX 1984 1985

www.mcdr.ro / www.cimec.
ro
www.mcdr.ro / www.cimec.ro
SARGETIA
XVIII-XIX
1984-1985
SARGETIA
CFondator dr. doc. Octavian Floca)
Volumul I, 1937, 214 pagini

Volumul II, 1941, 164 pagini
Volumul III (Contribuţii la cunoaşterea regiunii Hunedoara), 1956, 231 pagini
Volumul IV, 1967, 272 pagini
Volumul V, 1968, 662 pagini
Volumul VI, 1969, 319 pagini
Volumul VII, 1970, 313 pagini
Volumul VIII, 1971, 275 pagini
Volumul IX, 1972, 283 pagini
Volumul X, 1973r 447 pagini
Volumul XI-XII, 1974-1975, 504 pagini
Volumul XIII, 1977, 620 pagini
Volumul XIV, 1979, 739 pagini
Volumul XV, 1981, 540 pagini
Volumul XVI-XVII, 1982-1983, 749 pagini
COLEGIUL DE REDACŢIE
Adriana Rusu (redactor responsabil), Rodica Irimescu-Andruş (secretar de redacţie),

dr. Ioan Andriţoiu, Maria Basarab, Vasile Ionaş, Ioachim Lazăr, Adrian Andrei
Rusu, dr. Mircea Valea
Responsabilitatea pentru calitatea lucrărilor şi a traducerilor revine in întregime
autorilor. Manuscrisele nepublicate nu se restituie.
.,ACTA MUSEI DEVENSIS" ,..· a „ACT A MUSEI DEVENSIS"
Anuarul Muzeult'i din

'-~··
·;Annuaire du Musee de
Deva. 1Deva
Orice corespondenţă se va adresa liToute correspondence sera envoyee a
Muzeului Judeţean Hunedoara - Deva "1l'adresse:
2700 Deva .•·Muzeul Judeţean Hunedoara - Deva
str. Dr. Petru Groza nr. 39 !J..2700 Deva
tel.: 1-54-09 str. Dr. Petru Groza nr. 39
R. S. România
SUMAR - SOMMAIRE - INHALT - CONTENTS
BICENTENARUL RĂSCOALEI LUI HOREA
pag.
IOACHIM LAZĂR Zarandul - principalul focar al răscoalei ţăranilor
români conduşi de Horea, Cloşca şi Crişan 7
Zarandul - le principal foyer de la revolte des paysans
roumains conduits par Horea, Cloşca et Crişan 15
BARBU ŞTEFĂNESCU Agricultura din vestul Munţilor Apuseni în preajma
răscoalei lui Horea. . . . . . . . . 17
L'agriculture de !'onest des :-.Iontagnes de l'Ouest, a
l'approche de la revolte de Horea . . . . . . . . 24
CONSTANTIN TĂNASESCU -Cîteva aspecte particulare privind r(1scoala lui Horea,
de la 1784 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
Einige partikulăre Aspekte des Horea Aufstandes
vom Jahre 178-l . . . . . . . . . . . . . • . . 31
IOAN MUNTEANU Cn privire la starea de spirit a ţărănimii bănăţene
MARGARETA CUREC în timpul răscoalei populare din 1784 ..... . 33
Beziiglich der Gesinnung der Banater Bauernschaft
wi.ihrend des Volksaufstandes 1784 . . . . . . 41
AKDREI Jl.!AGYARI Eiectul răscoalei din 1784 în Scaunele secuieşti . . . 43
L'effet de la revolte de l'annee 178-l, dans Ies dis-
tricts administratifs des Szekler . . . . . . . . . 47
GHEORGHE ŞORA Vasile Goldiş despre portretul moral al lui Horea 49
Vasile Goldiş iiber <las moralische Bildnis des Horea 54
HORIA STANCA Portretul lui Horea în literatură . . . . . 55
Horeas Bild in der Literatur . . . . . 61
GHEORGHE ZAHARIA Dimensiunea europeană a mişcării revoluţionare
condusă de Horea . . . . . . . . . . . 63
La dilllension europeeune du mouvement revolutio-
nnaire conduit par Horea . . . . . . . . . . . . 61.
EUGEN" GLitCK Contribuţii noi cu privire la răsunetul răscoalei populare
din 1784, în presa din Anglia, Cehia şi Germania 68
New contributions abolit the sound of popular revo-
lution from 1784, in papers of England, Czechoslova-
kia and Germany . . . . . . . . . . . . . 78
LIVIU URSUŢIU Istoria unei cărţi: „Revoluţiunea lui Horia" 79
L'histoire d'un livres : „La revolte de Horia" . . . 83
STUDII ŞI ARTICOLE
FLORIN DRAŞOVEANU Cercetări de suprafaţă pe teritoriul aşezării neolitice

MIHAI ROTEA de la Chitid (Hunedoara) . . . . . . . . 85
Les recherches de surface sur le territoire de !'habitat
neolitiqne de Chitid (le departemeut Hunedoara) 87
ZOIA KALMAR Materiale neo-eneolitice descoperite în Ţara Haţegului 91
HRISTACHE TATU Eneolithic findgs in Ţara Haţegului. . . . . . . . 96
ŞTEFAN FERENCZI Depresiunea Cernei bănăţene a fost şi ea folosită în
legătură cu înaintarea unor trupe romane spre com-
plexul cetăţilor dacice din Munţii Sebeşului? (consi-
deraţii geomorfologice) . . . . . . . . . . . : . 101
La depression de Cerna de Banat a ete elle aussi
utilise pour la marche en avans des troupes romains
vers le complexe des cites daces des Montagnes de
Sebeş? (Des considerations deomorphologiques). . . 107
4
VIOREL l\IORAR lJ - O nouă fortificaţie dacică în zona Ponorici, judeţul

HRISTACHE TATlJ Hunedoara . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109
Eine neue archeologische Entdeckung in Ponorîci,
Kreis Hunedoara . . . . . . . . . . . . lll
VIOREL MORARlJ Opinii referitoare la funţionalitatea complexului
defensiv dacic de la Ponorîci (judeţul Hunedoara) ll3
Bemerkungen zur Funktionalitat des dakischen \"er-
teidigungskomplexes von Ponorîci (Kresi Hunedoara) 116
SE\"ER Dl."MITRAŞCU - Constantin Daicoviciu - arheologul, patriotul, uma-
nistul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ll7
Constantin Daicoviciu - l'arheologue, le patriote,
l'humaniste . . . . . 122
LUCIA ŢEPOSL" Cu privire la urbanizarea :hliciei. . . . . . . . iZS-
MARI:KESCU Sur l'urbanisation de Micia . . . . . 129
SORIK COCIŞ Fibule romane din colecţiile Muzeului Judeţean Deva
ADRIANA RUSU (I) . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131
Fibulcs romaines des collections du Musee d'histoire
De\·a (I) . . . . ........ . 139
IOK T. LIPOVAK - Opaiţe romane produse într-o oficină din Ampelum
(II) ..................... . 141
Les lampes romancs produites dans une officine d'Am-
pch!m . . . . . . . . . . 147
RADU FLOREScr L"rhanizarea Daciei romane. . . . . . . . . . . • 149
L'L"rbanisations de la Dacia romaine . . . . . . . 167
ADRIAK A:KDREI RL"fU Donzi pentru continuitatea aduni'.rilor româneşti din
'fara Haţegului după mijiocul secolului al XV-iea 169
A rguments pour la continuite des assemblees rou-
maines dans le Pays de Haţeg, apres la moite du
X\" ><iecle . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 175
Cl'.r.La şi I'onor - c:ouă mc . şii româneşti din Ţara
:!cinţl·gului ~i stripînii lor în secolele X\" -XVI . . . 181
Oh2 ba ur.d Ponor - 7.wei romiinische Giiter des Het-
zege~ Landcs und ihre Besitzer in 15. und 16. Jahr-
hundert . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 184
MIRCEA DAN LAZ.X.R - A~pectde ale prdt!crării fierului la Chelar (jud. Hune-
doara) în evul mediu, în lumina recentelor cercetări
arheologice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 195
•4.spects de re:nairemcnt du fer a Chelar (departement
de Hunedoara) au moyen age, a la lumiere des recentes
recherches archeologiques. . . . . . . . . . 199
COKSTA:l\TlN - Date privitoare la oraşul şi cdatta Deva în secolele
TĂNĂSESCU X\"I-XVII . . . . . . . . . . . . . . . . . . 203
Angaben mit Bezug auf die Deva und die Devaer
l>urg im 16. und 17. Jahrhundert. . . . . . . . . 214
IOAN A UIU~L !'OP - Din documrntele Arhini Kaţionale Slovace de la
Bratisla,·a despre 'fara Haţegului la începutul secolului
z.l XVI-iea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 215
Des documcnts de I' Archives ::-:ationalles Slovaques
ele Bratislava, sur le Pays de Haţeg, au corumence-
ment du XVI-eme sieclc . . . . . . . . . . . . . 220
VASILE IONAŞ - Fuga ţiiraniloi- de pe moşii oglindită în documentele
păstrate la Filiala ArhiYelor Rtatului - judeţul
Hunedoara . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 221
La iuite des paysans des domaines euvisage dans Ies
documents ele la Filiale des l 'Archives ele I' etat - le de-
partement Hunedoara . . . . . . . . . . . . . . 227
JOACHIM LAZĂR - Aspecte prh-incl cătbunăritul în ţinutul Hunedoarei
(secolele XVI-XIX). . . . . . . . . . . . . . . 229
Des aspects concernant le charbonnage dans le depar-
tement de Hunedoara (XVI-eme-XIX-eme sieclts) 236
5
ELENU'fA MARIOARA O tkscriere a comitatului Hunedoara la 1773 . . . 241

VINATORU Une description du comitat de Hucndoara de J'annee
1773 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 245
OLIMPIA PALAMARIU Tezaurul de monede feudale din secolele XVII-
XVIII existent în colecţia veche a :\Iuzeului din Deva 2-17
Le tresor des monnaies feodales (le XVII-eme-- XVIII-
crue siecle, existant dans la delie collection du ""lusee
de Deva . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 252
OLIMPIA P ALA~lARilJ Repertoriul tezaurelor feudale din colecţia Muzeului
Judeţean de Deva . . . . . . . . . . . . . . . 253
Le repertoire des tresors ffodals ele Ia collection du
Musee de Deva . . . . . . . . . . . . . 287
VIOREL VîXATORU Statutul Şcolii de montanistică de la Si:1cărîmb
(1863) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 289
La statut <le J'frole montagnard de Săcărîmb (186:3) 29:;
STELIAX ~lÎXDRUŢ Contribuţii epistohire la biografia operei istoricului
Nicolae Densuşianu ( 1879-1897) . . . . . . . . . 295
Contrihutions epistolaires a la biographie de l'ouevre
de l'historien l"icolac Densuşianu (1879-1897) 3(13
GHEORGHE ŞORA Vasile Goldiş către aviatorul Aurel Vlaicu 305
Vasile Gnldiş an Aurel Vlaicu . . . . . . . 3011
ADELA HEREAN Particip:mţi hunedoreni la Marea l"nirc . . . 3(:9
Participants de Hunedoara a la Grande l:nion :11;;
IOACHIM LAZAR Dr. Petru Groza şi Marea l'nire de la I Decembrie 1918 :H5
Dr. Petru Groza et la Grande l'nion de 1-er Dccembre
1918 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 321
ADELA HEREAN Contribuţii la cunoaşterea activiti"iţii Sindicatelor
lJnitare din Deva . . . . . . . . . . . . . . :;23
Les contributions a la connaissance de l'activitc des
Synclicats Unitaires de Deva . . . . . . . . . . 327
ANGHEL NISTOR Aspecte privind aplicarea reformei agrare în judeţul
Hunedoara între anii 1934-1939 . . . . . 329
Aspects eoncernant la mise en oeuvre ele la reforme
agraire dans le dcpartement de Hunedoara dans la
periode 1934-1939 . . . . . . . :l41
LIVIL LAZAR Acţiuni de masă antirevizioniste, antirăzboinice în
judeţul Hunedoara . . . . . . . . . . . . . . . 343
Actions cles masses antirevisionnistes, antiguer-
riers dans le departement de Hunedoara 350
MARIN VOICt:LESCU Petru Groza - previzionar cugetător politic. . . . 351
Dr. Petru Groza - a visionary political thinker . . . 357
GHEORGHE ZAHARIA Rolul hotrlrîtor al maselor în instaurarea regimului
revoluţionar - democratic din 6 martie 1945 359
La râle determinant cles masses en l'instauration du
regim revolutionnaire-democratique de 6 Mars 1945 363
MJRCEA VALEA Reflecţii despre denumirea kritoriului intracarpatic 365
ANGHEL XISTOR Rcflcxions sur la denomiuation du territoire intra-
c:?.rpatique . . . . . . . . . . . . . . . . 371
IACOB :MÂRZA Lectori ai manualului de istoric al lui ?.fortin Ilolla;
senmificn\ ii culturale şi politice . . . . . . . . . . 373
Les;;er des ::\fartinius Bollasallgcmdne Gcschictes-
handbuches ; kulturelle nnd politisehe Dcdeutungen 385
MARIA BASARAB Înscmnr.ri manuscrise cu conţinut istoric din cărţile
vl·chi româneşti existente în judeţul Hunedoara . . 391
!\'otes manuscrits avee contenu historiques qui se
trnu vent dans Ies vieils livres roumains qui existent
dans le departement de Hunedoara . . . . . . . 396
RODICA AXDRt:Ş CîteYn dnte privitoare la activitatea de~părţ1\mintdor
hunedorene ale Astrd . . . . . . . . . . . . . . 397
6
Quelques dates en ce qui concerne l'activite de compar-

timents de l'Astra du departement de Hunedoara . . 402
RODICA AXDRVŞ Periodice hunedorene din colecţiile Muzeului Judeţean
Deva (1876-1948) . . . . . . . . . . . . . . . 403
Publications periodiques de Hunedoara des collecti-
ons du Musee departamental de Deva ( 1876- 1948) . . 418
RODICA AXDRUŞ Calendarele româneşti hunedorene. . . . . 435
Les calendrieres roumaines de Hunedoara . 443
IOAX OPRIŞ Din istoricul ocrotirii patrimoniului cultural hunedo-
dorean . . . . . . . . . . . . . . . . . 445
De l'histoire de la sauvegardagc du patrimoine culturel
de Hunedoara . . . . . . . . . . . . . 451
LUCIA APOLZAN Aspecte ale arhitecturii tradiţionale în gospodăria
din aşezările carpatice . . . . . . . . . . . . . . 453
Aspects de l'architecture traditionnelle dans Ies
constructions des paysans des habitats carpatiques 460
LUCIA APOLZAN Omenie şi permanenţă pe plaiurile de munte . . . 461
L'humanite et permanence sur Ies plaines montag-
neuses 464
ABREVIERI
IllBLIOGRAFICE 465
BICENTENARUL RASCOALEI LUI HOREA
ZARANDUL - PRINCIPALUL FOCAR AL RASCOALEI

ŢARANILOR ROMANI CONDUŞI DE HOREA, CLOŞCA ŞI CRIŞAN
IOACHI.'\1 LAZAR
Marea răscoală populară în fruntea căreia s-au aflat Horea, Cloşca

şi Crişan „n-a fost o izbucnire spontană, întîmplătoare şi nici opera unor
instigatori cum a prezentat-o cea mai mare parte a istoriografiei nobi-
liare. Ea a fost izbucnirea. violentă a nemulţumirilor adînci ale ţărănimii
din Transilvania în general şi, îndeosebi a celei din munţii Apuseni, faţă
de condiţiile grele de viaţă impuse de către stăpînii feudali şi regimul
habsburgic. A fost o afirmare puternică a hotărîrii maselor populare din
Transilvania de a-şi apăra dreptul la o existenţă liberă de exploatare ~i
asuprire" 1. ·
„Cu o deosebită putere reliefează marea luptă de la 1784, poten-
ţialul revoluţionar al ţărănimii care primeşte noi trăsături, sintetizîn-
du-le în capacitatea de a iniţia, de a organiza şi de a desfăşura revolu.ţii
sociale şi naţionale" 2 . „Ţărănimii - aşa cum afirmă academicianul Da-
vid Prodan - îi revine deplin meritul de a fi deschis de la sine, procesul
revoluţionar al emancipării naţiunii, chiar de la temeliile sale" 3 . Datorită
condiţiilor şi perioadei în care a izbucnit, ridicarea la luptă de la 1784,
e de acum mult mai completă. Are adînci şi inseparabile implicaţii naţio
nale, se confundă cu problematica poporului român din Transilvania, de
pretutindeni 4•
• Momentul 1784 marchează punctul maxim de criză, de „dezechilibru
între paroxismul la care regimul şerbiei, al iobăgiei, a evoluat şi gîndul
contrar, de emancipare, cu care masa supuşilor a răspuns într-un mo-
ment propriu unei asemenea ridicări. Şi rădăcinile ei trebuiesc căutate
1 Şt. Pascu, Răscoala populară de la 1784, în „Lupta de clasă", nr. 12/1964,

p. 29.
2 C-tin Corbu, 1784 - eveniment de seamă în istoria luptei revoluţionare din
1ara noastră, în „Anale de istorie~, nr. 5/1984, p. 75.
3 D. Prodan, Răscoala lui Horea, voi. li, Bucureşti, 1979, p. 711-712.
4 Ibidem, p. 710.
8
şi în evoluţia poporului român însuşi, în particularităţile iobăgiei sale,

in lupta lui proprie de emanciparc" 5.
ln cadrul marii răscoale populare de la 1784, Zarandul ocupă un
loc aparte. Aici o situaţie deosebită s-a creat in anii premergători răs
coalei. Vreme de mai multe secole ţăranii de aici s-au bucurat de mari
libertăţi şi drepturi, tradiţionale în satul românesc din timpuri imemo-
riale. Obligaţiile lor se limitau la efectuarea serviciului militar şi la
din~rse dijme din vînat şi vite. De la 1715, întreaga zonă a l\lunţilor
Apuseni, cu casele şi pămînturilc locuitorilor avea să fie transformată
în domeniu al statului, sub denumirea de domeniul Zlatnei, starea ţăra
nilor, coborînd sub povara obligaţiilor feudale, la aceea de iobag. După
1770 situaţia locuitorilor din Munţii Apuseni s-a agravat şi mai mult,
datorită intensificării mineritului, a construirii topitoriilor de la Baia de
:\ries si Zlatna.
in' minele din zona Abrudului şi Zlatnei preponderentă era munca
salariată. De pildă, în 1770, în cCle cinci mari mine, erau cuprinşi 801 lu-
crători salariaţi şi numai lOD iobagi 6. Existau în Zarand însă mine în
care forţa de muncă iobagă era predominantă. l\.stfcl, în 1770, într-o
mi:-iă din Ribiţa, unde acţionar principal şi marc proprietar era vice-
colonelul Adam Ribiczei, erau ~JO de mineri, dintre care doar 24 salariaţi,
iar ceilalţi 66 iobagi şi lucrau în sistemul robotei 7. Indiferent dacă se
folosea mină de lucru iobăgească sau plătită cu salarii, de cele mai multe
ori derizorii, samavolniciile şi abuzurile proprietarilor de mine şi ale
funcţionarilor domeniali erau numeroase.
In februarie 1777 satul Buceş, ataşat la domeniul de mijloc al Zlat-
nei, se plînge de cărbunii pc care trebuie să-i dea schimbătoriei de aur
din Brad, de cărăuşitul lemnelor necesare la topitul aurului, care nu
li s-a plătit sau li s-a plătit cu puţin 8 . Satul nu dădea dijmă din grîne,
clin oi însă din zece una cu miel, pe cele sub zece răscumpărîndu-lc cu
cite 2 crciţari 9 . Cu toate acestea Zarandul constituie un loc de refugiu
pentru cei nemulţumiţi de pc alte domenii. In comitatcle Alba, Hune-
doara şi Zarand erau ţinuţi în evidenţă un număr de 157 capi de familii
fugiţi de pc domeniul de mijloc al Zlatnei, din care 51 s-au aşezat ît1
Zarand 10 .
Cauzele ridicării la luptă a ţăranilor români în 1784 constau în
crunta şi dubla exploatare socială şi naţională la care a fost supusă de
nobilime şi de administraţia habsburgică. Ele pot fi aflate chiar din
gura ţăranilor. In faţa doctorului Ioan Piuariu Molnar, ţăranii din Za-
rand se plîng că domnii i-au încărcat cu slujbe tot mai grele, cu bu-
cate, daruri, dijme, plăţi, „cît numai apa nu am plătit", că toţi trebu,iau
5 C-tin Corbu, Ţărănimea, forţa revoluţionară determinantă în procesul fău-

ririi României moderne, în „Anale de istorie", nr. 2/1981, p. 61.
G Idem, Rolul ţărănimii în istoria României, sec. XI X, Bu:ureşti, 1982, p. 92.
7 Idem, p. 93.
8 D. Prodan, op. cit. Voi. I, p. 133.
~' Idem, p. 139.
lU Cf. Toth Zoltan, Mişcările Jărăneşti din Munţii Apuseni pînă la 1848, Bucu-
reşti, 1955, p. 141. Cei fugiţi s-au aşezat la Hărţăgani 14, la Zdrapţi 9, la După piatră
G, Ja Băiţa, -!, la Brad 4, la Mih<iileni 3, la Bu:ures:i 3, l1a Jun::: 2, La St{rnija 2, la
la Ţebea 1, la Ruda 1, la Sălişte 1, la Vaţa 1.
9
să facă cîte 4 zile de lucru, deşi unii aveau abia o pătrime de iugăr de
pămint". „Mai mult, unii domni ne sileau să le aducem lc:nne chiar şi
în sfînta noastră zi de Crăciun, zicînd că ce le pasă lor de sărbătorile
noastre". Femeile trebuiau să facă şi ele slujbe, să toarcă, să ţeasă; fe-
meia care nu ştia să toarcă sau să ţeasă bine trebuia să plătească alta
în locul ei. Pe văduva iobagului mort „o aruncau şi la închisoare pentru
a o sili să-şi declare averea", ca să i-o poată lua, ş.a.II. Sau cum mărtu
ri<;e)tc Crhan însuşi la interogatoriul său: „In timpul muncilor grabnice,
iobagii trebuiau să lucreze dintr-o duminică în alta, fără cea mai mică
bucătură de pîine, iar în celelalte timpuri cite 4 zile pe săptămînă, şi
tn'lmiau să dea şi dijme din bucate, oi, miei, porci. Dările erau şi ele
prea mari, cc'i fără pămînt trebuiau să plătească 4-5 florini pe an, cei
( u pămînt cite 10-12"I2.
Pe fundalul agravării regimului spoliator feudal, în Zarand se înrc-
gistrPază, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, un curs continuu
crcscînd al frămîntărilor şi mişcărilor ţărăneşti, al unei tensiuni revolu-
ţi'.marc mereu mai pronunţate care face iminentă marea răscoală con-
dusă de Hore;.i, Cloşca şi Crişan.
Lotria a constituit în ţinutul Zarandului, o formă a luptei de clasă,
de rezistenţă dîrză, în continuă ofensivă, împotriva asupririi, desfăşu
rîndu-se într-un cadru deosebit de favorabil oferit de codrii seculari şi
munţi. Masa participanţilor la lotric o alcătuiau ţăranii iobagi, cei mai
săraci şi exploataţi, zileri, argaţi, poştari, mineri, dezertori din armată.
Cete mari de lotri acţionau în Zarand ţinind în nesiguranţă autorităţile
~:'.i pe domnii de pc pămînturi. În anul 1784, dau lovituri prin surprindere
la Ciuci (Vîrfuri), Honţ şi Ribiţa. Împotriva lor se iau măsuri de urmă
rire. Autorităţik Zarandului cer concursul comitatelor Bihor şi Arad
pentru prindc•rea lor. Un plan detaliat în 11 puncte al comitatului Za-
rancl, vizînd asigurarea păcii şi liniştii publice şi pentru represiunea rău
făcătorilor cuprinde măsuri foarte aspre împotriva celor care găzduiau
sau tăinuiau prezenţa unor străini în satele respective. Astfel, „judelui
fiecărui sat cu doi juraţi li se porunceşte aspru ... să cerceteze pe locui-
torii de sub judecia lor săptămînal de 3 sau de cel puţin două ori pc
fiecare, aşa ca ci să nu bage de seamă, să le examineze bine casa, preajma
casei, să vaclă dacă nu e vreun străin şi dacă va fi, şi pe găzduit şi pe
gazdă să-i prindă pc loc şi să-i dea pc mîna comisarului Mihail Gal
spre a-şi lua pedeapsa. Dacă n-ar face-o şi juzii şi juraţii se pedepsesc
cu 40 de bite, în cite două rate, una la tîrgul de săptămînă din Brad,
dta în cel din Baia de Criş şi pc deasupra vor fi înălţaţi pe un stativ
a:rnmc pregătit pentru aceasta spre hazul întregului tîrg ~i spre ru')i-
nea lor 13. Pedepse aspre erau prevăzute pentru cei care ar găzdui străini,
iar pentru denunţători recompense considerabile. Nesiguranţa fiind mare,
autorităţile comitatului Zarand trebuie să facă şi concesii, dar îşi iau
măsuri de siguranţă formînd panduri şi solicitind asistenţă militară.
11 D. Pmda;-i, Răscoala lui Horr'a ... p. 501; idem. Supplex Lil>ellus Valacho-
rum, Bucurc~ti, 1957, p. 25-1-255; idem, Desfiinţarea şerbiei în Transilvania, în
„StiJdii ~i matl-rialc de i~torie medie" voi. VII/1974, p. 21.
1 ~ D. Prodan, Desfiinţarea şerbiei în Transilvania ... , p. 21-22.
u Idem, Jlăscoala lui Horea, voi. I, p. 84.
Alături de mişcarea lotrilor, răscoalele la care iau parte şi locuitorii
Zarandului, se înscriu pe drumul ce duce la revoluţia lui Horea. Răs
coalele la nivelul satului au cunoscut o mai mare violenţă, şi-au ascuţit
latura politică prin actele de împotrivire deschisă faţă de autorităţi, de
instituţiile regimului. Un act din 24 septembrie 1762 consemnează îm-
potri\·irea minerilor din Certej şi Topliţa la încasarea restanţelor la
dare. Perceptorul regal al comitatului Hunedoara se plînge că minerii
au alungat cu armele pe executorii fiscali trimişi acolo, pe doi dintre ei
i-au bătut îngrozitor, făcîndu-le răni grave 14. El cere pedepsirea aspră
a \"inovaţilor, căci nu se poate ca aceşti oameni neînfrînaţi şi yagabonzi să
rămînă nepedepsiţi, pentru săvîrşirea acestui grav delict, cu atît mai
mult cu cit nu se vor teme ca într-o bună zi să facă şi alte fapte îngro-
zitoare"15. La mina „Ruda 12 Apostoli"' din Ribiţa, deşi salariul fixat
ora de 7 florini, lucrătorii nu primeau de fapt decît 5 florini, din care
c:auză unii dintre ei, nemaiavînd cu ce trăi au părăsit mina 16 . In octom-
brie 1771, muncitorii din Săcărîmb, în număr de 188, explicau că din
cauza salariilor mici, a reţinerilor abuzive şi a scumpetei alimentelor
erau puşi în imposibilitatea de a mai asigura hrana lor şi a familiilor
lor 17 . Cîţiva ani mai tîrziu, în septembrie 1780, minerii din Hondol se
plingeau că sînt bătuţi în mod barbar de către supraveghetori1 8 . Vii ne-
mulţumiri s-au manifestat şi în rîndurile iobagilor şi minerilor din l\Iun-
ţii Apuseni faţă de durităţile şi abuzurile comise de autorităţi cu pri-
lejul recrutării la oaste1 9.
l\Iari agitaţii şi frămîntări a generat conscripţia militară efectuată
într-o serie de localităţi ale Zarandului. Deşi această conscripţie ordo-
nată de împăratul Iosif al II-lea, la 31 ianuarie 1784, avea un caracter
limitat, ştirea s-a răspîndit curînd în toată Transilvania, ţăranii dorind
să se înroleze în masă, pentru a scăpa de iobăgie. Ţăranii care se în-
scriau în regimc>ntele de grăniceri româneşti, dobîndeau drepturile de
care beneficiau grănicerii. „Grănicerii nu erau iobagi, nu aveau domni,
nu erau obligaţi la prestaţii iobăgeşti. Ei erau stăpîni pe casa şi pămîntul
lor, făceau doar serviciu militar"20. Satele pornesc unul după altul la
Alba Iulia, cu preoţii, cu juzii în frunte grăbite să se înscrie, pentru a
nu rărnîne în iobăgie. Cercul se lărgeşte precipitat, valurile mişcării se
propagă tot mai departe. Din comitatul Alba mişcarea trece în comita-
tde vecine Hunedoara, Zarand, Tîrnava şi Turda.
1nscrierea Crişciorului şi a altor sate din jur o relatează Giurgiu
l\1arcu în faţa doctorului de ochi Ioan Piuariu Molnar în Brad la
14
AL Neamţu, Situaţia minerilor de pe domeniul Zlatnei st participarea lor
ir1 răscoala populară de sub conducerea lui Horea (1784-178S) în ,.Studii", IX
• i[•56) nr. 2-3, p. 4-13-444.
15 Ibidem.
16
Inceputurile miscării muncitoreşti şi socialiste din România, în „Anale de
htorie", nr. 4/1981, p. 128.
17 Ibidem.
l8 Ibidem.
rn C-tin Corbu, Ţărănimea - forţă revoluţionară determinantă în procesul
friuririi României moderne . .. , p. 59; AL Neamţu, Din antecedentele răscoalei lui
Horea, în „AIIC"., tom. IX, 1966, p. 257.
20 D. Pordan, Răscoala lui Horea. Voi. I, p. 217.
11
16 noiembrie. „Mergînd el, în luna iulie cu slic la Zlatna şi sălăşluind

în birtul lui Varadi din Poiana, birtaşul, Petru l-a întrebat dacă au fost
la Bălgrad? De nu au fost i-a zis - să meargă şi ei crişciorenii să se
înscrie, că cine nu va merge va rămîne iobag, iar cine se va înscrie va fi
cătană şi va sluji împăratului. Aşa, după trei săptămîni s-au înscris, prin
el Giurgiu Marcu şi crişciorenii. Cînd s-a întors însă de la I3ălgrad şi-a
găsit sluga în lanţ şi doi boi legaţi la doamna sa Cristura Sebcnoaie
(Szcbeni) pentru că s-a dus cu scrisoare la Bălgrad" 21 . „Aşa s-au înscris
pc încet, pe încet, toate proţeşusurile (cercurile) acestea şi aşa toată
ţara "2'2.
„Vicejudele nobiliar, Mihail Gal relatează din Basarabeasa, la 17 sep-
tembrie, că mergînd în Vaţa de Sus să facă conscrien:a bunurilor în
vederea repartiţiei contribuţiPi militare, nu numai cei din sat, dar şi
cei din satele vecine, anume din Căzăneşti, Vata de Jos, Ciungani, Pră
văleni şi Basarabeasa (sate care ţin de domeniul Hălmagiului) s-au adu-
nat şi după ce le-a explicat rostul conscripţiei, într-un glas au declarat
că ei nici decurn nu se învoiesc la aceasta, în satele lor nu îngăduie să
se facă conscripţia bunurilor lor doar se cunosc din tabelele contribuţiei.
Dar şi pentru că ei s-au înscris la Alba Iulia militari, şi pînă nu le
vine răspuns de la înaltul împărat nu se învoiesc la nici un fel de con-
scripţie. A încercat cu frumosul, în toate chipurile să le scoată din cap
milităria, să-i convingă că acea conscripţie a fost pornită în zadar, din
ea nu va ieşi nimic. Dar n-au dat nimic pe vorbele lui ba l-au şi luat în
rîs. A încercat a doua zi în Basarabeasa socotind că nefiind acolo si cele-
lalte sate va reuşi mai bine, dar rezultatul a fost acelaşi" 23 . •
La 26 august autorităţile comitatului Zarand înaintează Guvernului
un raport despre mişcările de acolo. Guvernul dă răspunsul în 31 august
arătînd că s-au „luat măsuri civile şi militare pentru liniştirea plebei
care aleargă să se înscrie la oaste, şi dacă cele blînde şi persuasorii nu
ajung, să se recurgă şi la măsuri mai severe. Preoţii şi dascălii să fie
serios admoniaţi, în numele guvernului să nu îndrăznească să se mai
amestece în conscripţia militară şi mai curînd să liniştească tulburarca" 24 .
La liniştirea poporului au fost solicitaţi şi episcopii români, unit şi ne-
unit. Pentru liniştirea populaţiei din Zarand a fost solicitat şi episcopul
din Arad: „Şi pentrucă în conscripţie au fost amestecaţi şi preoţii, das-
călii, episcopilor li s-a spus să-i admonieze în numele guvernului, să
nu mai cuteze să se amesteze în astfel de conscripţii şi lucruri care nu
ţin de ei" 25 . După mai multe tergiversări conscripţia a fost anulată. Ofi-
ţerii împreună cu oficialităţile din Zarand, au pornit din sat în sat spre
a aduce la cunoştinţa ţăranilor ştirea despre anularea conscripţiei.
,,Vicejudele nobiliar Clemente· Kozma, comisar pentru publicarea
anulării conscripţiei, la 12 octombrie raportează din Baia de Criş că a
publicat patenta cu asistenţă militară, cu căpitanul Richard, la 7 octom-
brie în Brad, la 9 în Hălmagiu, în zi de tîrg de săptămînă, la 10 în Oei,
21 Ibidem, p. 230.
22 Ibidem.
2:i Idem, p. 244.
2~ Idem, p. 258.
25 Idem, p. 259.
12
B;isarabeasa, Dirtin, la 11 în Baia de Criş. Publicarea au făcut-o solemn

<:!ducînd oamenii cu tragerea clopotelor, declarînd în româneşte Con-
'cripţia militară a satelor fără valoare. Unii din Hălmagiu şi Lunca au
răspuns că îşi \'Or face slujbele numai să li se uşureze întrucit\'a robo-
telc şi taxelc" 213 • Raportul \'icecomitelui Ştefan Halaki dat în Oei la
n octombrie e numai relativ liniştitor. Venind miliţia, spiritele s-au
liniştit într-atît că nu mai îndrăznesc să profereze deschis ameninţările
ca înainte şi îşi fac slujbele domneşti 27 • Cu toate acestea, nu sînt linişti
Lciarc stările chiar în Zarand. Ţăranii de aici „la un tîrg de săptămînă
strigară în piaţa Bradului că ci se vor duce la vicecolonelul Karp, la
Haţeg, că el le-a promis că în 8 zile le dă arme. Dacă nu le dă, îl scot
din casă şi îl omoară. Apoi vor merge la Sibiu şi vor cere arme de la
rnmanda generală. Dacă nu \·or primi nici de acolo, vor merge la împă
:-atul Iosif la Viena. Şi dacă nici de la împărat nu vor primi, neamul
r.:mânesc \'a începe să lucreze şi altfel, românii se vor libera singuri
i~entru totdeauna şi vor da de lucru şi împăratului" 28 .
Surprinde faptul că agitaţiile din Zarand au preocupat în mai mică
:-r13.sură autorităţile comitatului Hunedoara. Zarandul a fost numai de
curînd ataşat Hunedoarei prin reforma administrativă recentă a împăra
tului Iosif. Autorităţile copleşite de întinsa mişcare din afara munţilor
<m scărat în acest moment din obiectiv un focar primejdios, chiar pe
cel din care avea să izbucnească focul. Aici In Zarand ţinutul nobiliar
cel mai apropiat şi cel mai legat de domeniile camerale, se va face fu-
ziunea celor două planuri de luptă ale iobăgiei din munţi şi de la cîmpie.
Zanmdul va constitui primul şi principalul focar al răscoalei. Munţii ~i
Zar:mdul îi vor da conducătorii.
I\{1scoala a fost minuţios organizată pe temeiul unor obiective clar
formulate şi organic însuşite de mase. Cu mult timp înainte de declan-
:-;.arca L'i, Horea, Cloşca şi Crişan au fost adevăraţii propagatori ai pro-
gramului de luptă al acesteia. Ei au cutreierat sat după sat pe zone în-
tinse, au explicat ţărănimii problemele legate de situaţia lor, au încu-
rajat-o în acţiune, au întreţinut o stare de spirit revoluţionară, stîrnind
cJ cu::nplită spaimă în rîndurile nobilimii. Incă din anii 1765-1770 oa-
menii lui Horea „pregăteşr: în şoaptă răzvrătirea, convingînd poporul de
necesitatea absolută a acestui eveniment prin argumente istorice 29 • În
aceia.şi ani, prefectul de Bihor raporta confidenţial la Viena că Horea
„străbate satele şi îi îndeamnă pe iobagi la revoluţie" 30 • „Gheorghe Crişan
incă de mult proiectase o răscoală a ţăranilor români contra nobilimei,
ele aceea aflînd el de nemulţumirea ţăranilor din Munţii Apuseni, dar,
mai ales, a cc-10r de pe domeniul erariului Zlatna şi înţelegînd că aici
capul mişcării este Nicola Ursu, zis şi Horea, a intrat în legătură cu
dînsul şi după multe chibzuiri şi sfaturi au hotărît ca în primăvara
a:mlui 1785 toţi ţăranii români din judeţele Alba şi Zarand să se răs-
26Idem, p. 275.
27Ibidem.
~a Idem, p. 270-271.
2
~ C-tin Corbu, 1784 - ez.:enimer.t de scamă în istoria luptei revoluţionare din
România, în „Anale de istorie", nr. 5/1984, p. 79.
SJ Şt. Meteş, Lămuriri noi privitoare la revoluţia lui Horia, Sibiu, 1933, p. 53.
13
coale contra nobilimei" 31 . Dacă totuşi revoluţia a început în toamna anu-

lui 1784, cauza a fost teama unor eventuale deconspirări32. Tot din
aceiaşi pricină, înainte de începerea luptei, „Statul major al revoluţiei
lua jurămîntul în mod solemn de la fiecare iobag în parte, pe sabia
scoasă jumătate din teacă"33.
lnceputul însuşi al luptei denotă că tensiunea revoluţionară în rîndul
maselor atinsese un punct maxim, că orice confruntare cu nobilii şi
autorităţile era de natură să declanşeze explozia revoluţionară pe toată
cuprinderea acestor meleaguri. Cînd, la chemarea lui Crişan ţăranii din
Zarand, adunaţi în 31 octombrie 1784, la Mesteacăn, au pornit a doua zi
spre Alba Iulia pentru a se înscrie în regimentele ele graniţă şi au fost
atacaţi de autorităţi, în satul Curechi, conflictul nu a mai rămas unul
izolat şi momentan. Astfel, Zarandul a ajuns la începutul lunii noiem-
brie sub stăpînirea ţăranilor. De aici răscoala a iradiat spre Hunedoara
şi se întinde în munţi. Nucleul iniţial al răscoalei s-a format în jurul
lui Crişan, cu circa 600 de iobagi prezenţi la Mesteacăn, în ziua de
31 octombrie, cărora li s-au adăugat, prin satele pe unde treceau, în
drum spre Alba Iulia, alţi iobagi, inclusiv cei care pînă atunci stătuseră
ascunşi prin păduri. Un alt nucleu s-a organizat în jurul lui Horea şi
Cloşca în munţii Abrudului şi a cuprins moţii satelor de aici, în mare
parte iobagi ai fiscului.
In Zarand acţiona căpitanul Gheorghe Crişan, născut în anul 1733,
în comuna Vaca (azi Crişan) într-o familie de ţărani. In încercarea de
a scăpa de iobăgie s-a înscris în armată, unde a deprins arta mînuirii
armelor şi tactica militară. De aceea în timpul evenimentelor din 1784,
se va ocupa de instrucţia ostăşească a iobagilor. El a fost cel care a de-
danşat răscoala. Prin intermediul emisarilor, a adunat un mare număr
de luptători, a propagat în rîndul ţărănimii ideile de libertate naţională
şi dreptate socială. A fost de o mare intransigenţă faţă de exploatatori34.
Fiind cel de-al treilea căpitan al răscoalei Crişan s-a impus în Zarand,
luînd iniţiative după împrejurări fără consfătuiri prealabile cu Horea şi
Cloşca care operau în munţii Abrudului. Vorbea poporului în numele lui
Horea şi al idealului comun de libertate, dar totodată lua el însuşi hotă
rîri energice. Imediat după izbucnirea răscoalei, la Curechi, Crişan a luat
conducerea primelor grupuri de ţărani înarmaţi, a trimis ştafete şi iscoade
prin sate pentru a ridica noi gloate împotriva nobilimii. lncă din primele
zile şi-a format o cavalerie din 200 de oameni înarmaţi cu lănci şi puşti.
Cetelor sale li s-au alăturat buciumaşi cu tulnice şi cornuri. In cîteva
zile tot Zarandul ajunge în mîinile ţăranilor răsculaţi. Nu mai e admi-
nistraţie, nu mai sînt stăpîni, nu mai sînt dregători domneşti. Ţăranii,
conduşi de Crişan, închid drumurile, iau măsuri proprii de pază ca ni-
meni şi nici un străin să nu poată pătrunde sau circula necontrolat. în-
cepe să dea pentru aceasta chiar paşapoarte româneşti. Revoluţia în des-
~1 N. Firu, Date noi privitoare la revoluţia lui Horea, 1784-1785. Culese din
arhiva judeţului Bihor, Oradea, 1937, p. 19.
:rl C. C. Giurescu, Istoria Românilor. Voi. III, p. 405.
~ C-tin Corbu, Rolul ţărănimii în istoria României .. . , p. 105.
:l4 D. Proclan, Răscoala lui Horea în comitatele Cluj şi Turda, Bucureşti, 1938,
p. 66.
14
făşurarea ei a negat deschis autoritatea împăratului şi a preconizat n

conducere populară românească în frunte cu Horea 35 .
Masele revoluţionare, conducătorii lor, întrezăreau modalităţi anume
de organizare a societăţii viitoare, chiar dacă nu pînă în cele mai mici
detalii 36 . Astfol, Crişan a instituit organe de conducere proprii şi a pr,J-
clamat în Zarand starea răsculată generală, hotărînd obligativitatea înar-
mării tuturor locuitorilor. Cetele înarmate formate în sate constituiau
adevărate gărzi ţărăneşti, care au organizat apărarea comunităţilor. Prin
sate au fost aleşi juzi şi juraţi noi, devotaţi cauzei răscoalei. cum era
judele l\Iihai Turcin, numit de Crişan în Crişcior. Conducătorii cetelor
înarmate, căpitanii, vicecăpitanii şi căprarii săteşti, împreună cu aceşti
juzi şi juraţi, aleşi de popor, constituiau elementele sau organele cxecu-
tin:- ale noii administraţii populare instituite, în locul celei \·echi. prin
numirea în funcţia de vi~ecomite al Zarandului, a nobilului român .-\dam
Pag din Cristeşti, de lîngă Hălmagiu 37 . Că aceasta a constituit o n•a!i-
tate istorică o dovedeşte chiar memoriul adresat contelui Inco\"ics de
către magnaţii Transilvaniei, care îi dezvăluiau că în Zarand „astăzi
domneşte numai Horea cu rebelii lui" şi că „nu există în comitatul acesta
nici un fel de administraţie, ca şi cum nu ar ţine de Transilvania". de-
oarece completa un alt izvor, în timpul răscoalei „comunele s-au declarat
pe sine libere" 38 .
Fapta ţăranilor din Zarand conduşi de Crişan prefigurează în ist1iria
naţională organizarea ca ţară românească a acestui ţinut. Prin toate
acestea, revoluţia croia un drum istoric nou, un orizont nou de viaţă şi
civilizaţie. Pe parcursul revoluţiei, după armistiţiile înşelătoare ~i ciocni-
rile cu armata, masele şi-au dat seama că nu pot aştepta nimic bun de
la împărat, ceea ce a făcut ca programul revoluţionar să se completeze
şi mai pregnaqt cu latura antihabsburgică. Impăratul Iosif al Ii-lea. care
a fost informat despre evenimente la 12 noiembrie 1784, a dispus inter-
venţia militară. Dezamăgirea ţăranilor a dus la reluarea luptelor cu şi
mai mare îndîrjire. In Zarand „răsculaţii îndîrjiţi peste măsură se încu-
metă la o tot mai acerbă înfruntare, nu se îngrozesc a se împotrivi nici
armatelor majestăţii sale, cu bună ştiinţă le înfruntă ca pe duşman"39 •
Patru husari trimişi la maiorul Stoianich la Brad, au fost opriţi să
meargă mai departe de 12 răsculaţi înarmaţi, căci, spuneau ei au po-
runcă să nu lase pe nimeni să intre în valea Zarandului. In primele
lupte forţele ţărăneşti, au înfrînt masivele unităţi imperiale, la 27 noiem-
brie la Brad, iar la 29 noiembrie la Rîmeţi şi Lupşa. Infrîngerea pe care
au suferit-o ţăranii la Mihăileni, a lăsat deschis drumul armatelor im-
periale spre Abrud, care c cucerit la 8 decembrie. La 16 decembrie rezis-
tenţa ţăranilor încetează prin ocuparea ultimelor localităţi ale regimului
revoluţionar liber de către armata de intervenţie.
:JS Florian Dud~. Zarand.ul - chipuri şi fapte dtn trecut, Bucureşti, 1981.
p. 81.
36 C-tin Corbu, Ţărănimea - forţă revoluţionară determinantă în procesul
făuririi României moderne •.. , p. 65.
01 Florian Dudaş, Zarandul - chipuri şi fapte din trecut ... , p. 81.
38 Ibidem.
:l!I D. Prodan, Supplex Libellus Valachorum, Ediţia II-a, Bucureşti, 1967.
p. 270. .
15
Prin tot ceea ce a preconizat şi înfăptuit răscoala de la 1784 a avut

o influenţă viguroasă şi o deosebită semnificaţie în toate celelalte părţi
ale pămîntului românesc, grăbind alături de alte even:imente, evoluţia
social politică şi devenind fermentul luptelor şi făuririlor naţionale şi
sociale din timpurile ce au urmat. Deşi înfrîntă, teama de o nouă răs
coală a persistat. Chiar la începutul lui ianuarie 1785, din Zarand se ra-
porta conducerii comitatului Hunedoara că în aceste părţi se observă
„semne mult mai mari şi mai vădite decît anul trecut ale furiei cu care
românii vor să se năpustească". La 17 ianuarie 1785 un document men-
ţiona „că la Crişcior, ca şi în alte localităţi montanistice, fugarii se ascund
în pădurile din jur, unde sînt „multe mine", şi sînt multe case" în care
dorm minerii cînd lucrează în mine. Acolo stau şi ucigaşii din Crişcior
şi din alte sate, se unesc cu ei şi umblă împrcună" 40 . ln primii ani după
înăbuşirea răscoalei ţăranilor din 1784, lupta moţilor a continuat, fiind
condusă de ţăranii care luptaseră în preajma lui Horea, Cloşca şi Crişan.
Dacă pentru ţărani mişcarea din 1784 a constituit „un veşnic îndemn la
luptă" 41 , pentru nobilime şirul neîntrerupt al acţiunilor ţărăneşti a trans-
format deceniile următoare „într-o perioadă de teamă chinuitoare de re-
întoarcere a vremii lui Horea"42.
Un imens ecou a cunoscut revoluţia de la 1784 peste hotare „de la
Atlantic la Urali, din peninsula Scandinavă pînă în cea Iberică şi Ape-
nină"43. De aici, din Ţara Moţilor „flacăra ţîşneşte înfricoşată la orizont,
ecc1ul ei se resimte departe peste graniţele Austriei. Ciudată desţelenire
de pasiune vindicativă a celor de jos, la 1784, avansînd marea revoluţie,
care atunci, pe malurile Senei, în mod teoretic numai îşi ascuţea săge
ţile"44.
Marea ridicare naţională şi socială de la 1784 a masei românilor din
Transilvania, este cea dintîi care a abordat ţelul abolirii unui regim
feudal de multă vreme încremenit, a sîngeroasei opresiuni străine, al
înfăptuirii unui cadru economic-social liber de strînsorile acelui regim,
în condiţiile descătuşării naţionale. Momentul 1784, a atins în acest fel
un grad de viabilitate şi de rodire în istorie care l-a făcut contemporan
cu toate generaţiile şi luptele de după aceea ale poporului nostru.
„Marea răscoală ţărănească - dar şi răscoală naţională a lui Horea,
Cloşca şi Crişan - sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu la Alba Iulia în
6 iunie 1984 - a demonstrat forţa şi hotărîrea de luptă a ţărănimii îm-
potriva stăpînirii grofilor, precum şi unirea iobagilor în lupta pentru
independenţă naţională. Ei ca şi atîţia alţii, au plătit cu viaţa, au fost
tra~i pe roată, dar idealurile de dreptate socială şi naţională nu au putut
fi niciodată înăbuşite în sînge de nici un fel de roţi din lume. Roata isto-
riei a mers întotdeauna înainte, triumful libertăţii sociale şi naţionale s-a
realizat cu jertfe mari, dar s-a realizat".
40
Idem, Răscoala lui Horea, vol. II, p. 425.
41 Idem, Supplex Libelus Valachorum .. ., p. 270.
42 Tath Zoltan, op. cit„ p. 78.
o\l Şt. Pascu, Cuvînt înainte în Nicdlae Edroiu, Răsunetul european al Răs
!'oalei lui Horea, Cluj-Napoca, 1976, p. 6.
44 Octavian Goga, Horia, :Bucureşti, 1935, p. 5.
16
ZARANDUL - LE PRINCIPAL FOYER DE LA RF:VOLTE DES PAYSANS

ROUMAINS CONDUITS PAR HOREA, CLOŞCA ET CRIŞAN
Re sume
L'instauration de la domination de l'Empire d'Autriche en Transykanie a

transforme Ies domaines forestiers et mines des iMonts de l'Ouest dans Ies
domains de la couronne, et le „moţi" - (Ies Roumains de la region des l\fonts
de l'Ouest) en paysans serfs de l'Etat. Le durcissement de l'exp!oitation sociale et
nationale a allume la flâmme de la revolte de l'annee 178-1, co:lduit par Horea,
Cloşca et Crişan.
Eclate en Zarand. la revolte des paysans de 1784 a c'te un moment d'explosion
du mouvemer.t d'emancipatio;i nationale roumaine de TransyJvanie. Le !o;ig dc-
Criş Blanc s'egrenent Ies localites: Curechi, l'vlihăileni, Brad, l\Iesteac<i:l, Cri~an.
Ribiţa, Baia de Criş, Hălmagiu et Ies autres, dont Ies noms sont rcstes ccrits avec
des lettres de feu dans Ies annales memorables de l'annce 178-1.
AGRICULTURA DIN VESTUL MUNŢILOR APUSENI lN PREAJMA
RASCOALEI LUI HOREA
BARBU ŞTEFA~ESCU
Arealul geografic la care ne raportăm cuprinde în principal masiva

grupare de sate bihorene care flanchează catenele vestice ale Munţihr
Bihorului ori sînt dispuse, la diferite înălţimi, de o parte ~.i ele alta a
crestelor joase ale Coclrului-Moma; cu alte cuvinte, localităţile zonei Be-
iuşului şi cele clin partea muntoasă a fostului district Beliu. To<i.to aceste
sate aveau în secolul al XVIII-lca - ca şi astăzi de altfel ca ocupaţie de
bază agricultura, eviclL'nt într-o strînsă interdependenţă cu creşterL'a
animalelor, condiţie sinc-qua non a practicării acestei îndeletniciri în
zona amintită 1 . Multe dintre localităţile care stau în atenţia noastră prac-
1:că o agricultură ele munte, noţiune prin care înţelegem cultivarea plan-
tdor ele cîmp, lcguminoasl' şi ele nutreţ în condiţiile fizico-geografice şi
pedologice ale acestei unităţi de relief (altitudine marc - pînă la 1200-
1400 m., fragmentarea puternică a reliefului, panta accentuată, climă
rece, soluri podzolice de mică profunzime) 2 . Aceste condiţii îşi pun am-
prenta în mod hotărîtor asupra tehnicilor de cultură. In ciuda premi-;::.·-
lor nefavorabile în Carpaţii Occidentali s-a dezvoltat - mai cu scamă
în 1\'Iunţii Apuseni şi Poiana Ruscăi, „care apar în primul rînd ca o sumă
de plaiuri"3 - una dintre cele mai spectaculoase agriculturi de munte
din această parte a Europei: în ciuda condiţiilor locale, mai favorabilc-
păstoritului, populaţia acestor masive este „mai mult agricolă decît pa;-
torală" după cum remarca Romulus Vuia 4 .
Documentele care stau la baza consideraţiilor de mai jos - ne refe-
rim, în primul rînd, la investigaţia care a premers conscrierea comita-
tensă din 1720 şi la documentul „Beneficia et maleficia locorum" pe
baza căruia s-a întocmit clasificatorul celor 464 localităţi bihorene din
preajma reglementării urbariale din anii 1770-1772 - permit citeva
1 Valeriu Buturii, Adăposturile temporare în sud-estul 1\1unţilor Apuseni, in
„Anuarul Muzeului etnografic al Tra:isilvaniei pc anii 1957-HJ58, Cluj, l~l:i8,.

p. 99.
2 Romulus Vulcănescu, Aqricultura ele munte în vestul Carpaţilor Meridio-
nali, în „Revista de etnografie şi folclo;-", tom 12, 1967, nr. 2, p. 91; Barbu Ştefă
nescu, Importanţa metodoloqică a studierii aqriculturii de munte în condiţiile ca-
cctăr.'i etnoqrafice actuale, comunicare prezentată la sesiunea „Valorificarea ştiin
ţifică şi cultural-educativă a l'tnografiei şi artei populare db Ţara Oaşului", Ne-
g~e<;;ti-Oaş, 11-13 mai 1984.
:i Simion Mehedinţi, Cadrul. antropogeografie, în vol. Transilvania, Banatut,.
Cri.~ana şi Maramureşul, voi. I, Bucureşti, 1929, p. 589.
4 Romulus Vuia, Studii de etnografie .~i folclor, ve11. I, Bucureşti, 1975, p. 92.
date comparative mai ales cu privire la anumite aspecte ale tehnicii de
cultură 5 .
Sintetic, situaţia agriculturii din partea sud-estică a Bihorului poate
fi exprimată prezentînd, fie şi sumar, cîteva cifre referitoare la randa-
mentul cerealier. Din cele 121 localităţi ale zonei în cazul cărora se
consemnează la 1720 randamentul cerealier6 - raportul dintre producţie
şi sămînţă, cu alte cuvinte de cîte ori recolta întoarce sămînţa - 5
(4,10/o) obţin 1 măsură de cereale la una semănată; 28 de sate (23,l0_6o)
obţin între 1 şi 2 la 1; 54 localităţi (450/o) obţin între 2 şi 3 la 1; 32 locali-
tăţi (26,40/o) obţin între 3 şi 4 la 1. Rezultă un randament mediu de 2,7
la 1, neintrînd în calcul recuperarea seminţei. Această valoare este cu
puţin sub media pe întreg comitatul la data respectivă (2,8) şi aproximativ
]a nivelul celei transilvănene 7 •
Cifrele de mai sus se impun a fi explicate, justificate. In primul
rînd trebuie relevată o limită importantă a documentului care exprimă
randamentul exclusiv în „griu obişnuit" şi nu se dă productivitatea la
cerealele aflate atunci în cultură. Ori în cazul satelor care cultivau în
exclusivitate porumb la acea dată randamentul trebuie să fie mai ri-
dicat.
Să încercăm să ne referim la cîţiva factori de care depind valorile
acestui randament. In primul rînd intră în calcul condiţiile naturale în
care se practica această agricultură. Omul epocii feudale - arăta Marc
Bloch - era mult mai apropiat de natură decît sîntem noi astăzi 8 , mult
mai dependent de ea 9. Condiţiile, am văzut, nu erau dintre cele mai
favorabile.
Urmează suma mare a factorilor legaţi de tehnica agricolă, în strînsă
dependenţă cu condiţiile naturale şi plantele de culturălO. Cerealele zo-
nei sînt cele obişnuite: griul, mai ales cel amestecat cu secară, dar şi cel
curat; de toamnă dar şi de primăvară, acesta din urmă predominînd
în satele situate la altitudine mai mare; porumbul, plantă introdusă în
cultură în Transilvania în secolul precedent, dar care datorită randamen-
tului său superior se răspîndise pe scară largă mai ales în zonele nepro-
5 Ileana Şuta, Producţia pe domeniile de Oradea şi Beiuş în a doua jumătate

a secolului al XV I II-lea, în „Lucrări ştiinţifice", seria B, istorie, 1978-1979, Ora-
dea, 1979, p. 169-171; Ana Ilea Veroni:::a Covaci, Reglementarea urbarială din co-
mitatul Bihor în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în „Crisia", XI, Oradea,
1981, f"130.
Arhivele statului Oradea. fond Prefectura judeţului Bihor, inventar 41 (în
continuare: Arh. st. Oradea, fond Prefectura ... ), dosar 159, f. 41-82v.
7 David Prodan, Răscoala lui Horea, Bucureşti, 1979, p. 41.
8 Marc Bloch, Feudal society. Vol. I (traducere din ~imba france:ză), Chicage,
f.a., p. 72.
9 Nicolae Edroiu, Paul Gyulai, Evolutia plugului în ţările romtîne în epoca
feudală, în ,,Acta MN", II, 1965, p. 308. ·
1o Mariel J. Bruhnes Delamarre, Huges Hairy, Techniques de production: l'agri-
culture, Guides ethnologiques, 4/5,2e edition, Paris, 1971, p. 3; Ion Vlăduţiw., Etno-
grafia romdnească, Bucureşti, 1973, p. 192; Barbu Ştefănescu, Consideraţii asupra
nivelului tehnicii agricole din Bihor în secolul al XVII-lea. Implicaţii ale intro-
ducerii şi generalizării culturii porumbului, în „Crisia", XIII, Oradea, 1983 (în
continuare: B. Ştefănescu, Implicaţiile introducerii ...), p. 168, 176-178.
ductive unde dă dovadă de multe ori de un total exclusivism 11 la sfirşi
tul secolului al XVIII-lea „e talpa casei în partea cea mai marc a Ro-
mânimii" după cum se exprima Gheorghe Şincai 12 ; în cantităţi mai mici
se cultivă ovăz, orz, secară, mei, alac.
Un tablou elocvent al gradului de „intensificare" a agriculturii ne
oferă şi analiza sistemelor de cultură practicate. La 1720 nu mai puţin
de 38 de sate ale zonei nu practicau un asolament regulat (cu 2 sau 3
cîmpuri). Multe dintre acestea sînt sate cu case izolate sau răsfirate,
locuitorii avînd toate „pertinenţele" (arabil, fînaţ, păşune) în jurul casei;
altele, deşi sate adunate nu au suficient pămînt de cultură pentru a-şi
permite să-l împartă în hotare. Restul localităţilor au toate hotarul îm-
părţit în 2 cîmpuri. La 1770 apare o localitate cu 3 cîmpuri şi se reduce
numărul celor cu hotarul împărţit în două cîmpuri mai ales în favoarea
sistemului aşa-zis cu „un cîmp". Explicaţia trebuie căutată atît în lipsa
de rentabilitate a sistemelor calcatoriale în zone cu terenuri sterile cit si
în modificarea neîncetată a configuraţiei hotarelor satelor din zona acea~
ta, ca urmare a extinderii terenurilor de cultură în dauna pădurii, dah-
rită creşterii însemnate a populaţiei în cursul secolului al XVIII-lea. Noile
terenuri puse în cultură erau de foarte multe ori departe de vechiul ara-
bil, putînd fi greu încadrate celor două cîmpuri. Avem deci de-a face
cu sisteme de cultură ltitensive, unele dintre cele mai extensive. Terenu-
rile cu o fertilitate naturală redusă presupuneau refacerea necesarului
de rezerve utile după o folosire scurtă. În condiţiile unei insuficiente gu-
noiri era necesară lăsarea în moină a unei părţi însemnate din terenu-
rile arabile 13.
„Progresele agriculturii din timpurile cele mai îndepărtate - arată
A. Birnie - au fost împiedecate de un fapt material important: ten-
dinţa pămîntului de a-şi pierde fertilitatea" 14 . Cu atît mai mult ale agri-
culturii zonei la care ne referim. De aceea necesitatea gunoirii devine
aproape un leit-motiv al declaraţiilor ţăranilor cu ocazia conscricrilor 15•
Practicarea sa pe scară largă se lovea însă de o serie de impedimente
cum erau: lipsa gunoilului în cantităţi suficiente, în lipsa unei creşteri pe
scură largă a vitelor în stabulaţie, greutăţi legate de transport etc. In nu-
meroase cazuri se afirmă că practicarea agriculturii era de neconceput în
afara gunoirii. Locuitorii din Gurani gunoiau pămîntul anual, ca şi cei din
Chişcău, Măgura, Vale Neagră de Sus, Ferice, Cîmpani de Jos, Cîmpani
de Sus, Fînaţe, Băiţa etc 16 . La 1770 gunoirea fie ca realitate;·-fTe-canece-
sitate, este amintită în majoritatea localităţilor plaselor Beiuş, Vaşcău
şi Pomezău 1 7. Necesitatea gunoirii a determinat o permanentă apropiere
11 Arh. st. Oradea, fond Prefectura .. „ dosar 159, f. 53, 56, 58, 62-63; do'i:u·
166, f. 226v, 246, 269v.
12 Gheorghe Şincai, Povăţuire cătră economia de cîmp, Buda, 1806, p. 55.
l~ Barbu Ştefănescu, Consideraţii asupra nivelului tehnicii agricole din Bihor
în secolul al XVIII-Zea. Sisteme de cultură, în „Crisia", XIV, 1984, p. 383-438.
14 A. Birnie, Histoire economique de !'Europe 1760-1932, Paris, Payot, 1932,
p. 32.
15 Arh. st. Oradea, fond Prefectura ..• , dosar 166, f. 249-306v; Ileana Şuta,
op. cit„ p. 171.
10 Arh. st. Oradea, fond Prefectura •.. , dosar 159, f. 58-59, 6lv-62v, 64.
17 Arh. st. Oradea, fond Prefectura .. „ dosar 166, f. 249-306v.
20
a oamenilor de pămînturil8 în zona de munte, apariţia unor adăposturi

temporare cu rosturi agricole, devenite cu timpul crînguri locuite perma-
nent. Gunoirea este un factor direct de creştere a randamentului agricol.
O serie de localităţi din zona Beiuşului obţin randamente superioare
satelor din Cîmpia Crişurilor (4-1 la Dobreşti, Cărpeşti, Căpăceni, Sîm-
băta, 3,5-1 la Meziad, Curăţele, Nimăieşti, Delani, Pocola, faţă de 2-
2,5-1 la Gurbediu, Bicaciu, Ciumeghiu) 19 .
In cadrul muncilor agricole de peste an aratul este unul dintre ele-
mentele de bază care influenţează randamentul. In Apusul Europei creş
terea randamentelor, începînd cu ultima perioadă a evului mediu, se da-
torează în mare parte creşterii numărului arăturilor efectuate înaintea
însămînţării 20 . In cursul secolului al XVIII-lea şi în Bihor ca şi în alte
zeine ale Transilvaniei21 se generalizează un număr de 2 dar mai cu sea-
mă 3 arături pentru semănăturile de toamnă 22 . Trebuie să avem însă
in Yedere faptul că un număr de localităţi din zona noastră de refe-
rinţă cultivă doar porumb sau alte cereale de primăvară 23 pentru care nu
se efectua decît o singură arătură, primăvara înainte de semănat 24 . Si-
tuaţia regiunilor noastre nu este singulară din acest punct de vedere şi
în alte regiuni europene procedîndu-se la fel 25 . 1n unele sate din zonă,
datorită limitelor naturale ale solului cerealele de primăvară se seamănă
şi astăzi după o singură arătură 26 . Greutatea ef~uării arăturii se dato-
ra utilajului rudimentar şi insuficient, precum şi insuficienţei numărului
\"itC'lor de jug. Referiri directe şi reprezentări avem puţine cu privire
la plugurile din această zonă; exemplarul de pe coperta unui registru
ele dijmă de la începutul secolului al XVIII-lea este un plug cu corman
fix obişnuit; nu este însă localizat spaţial. Oricum acest plug trebuie să
fi avut o extensiune destul de mare în zonă, exemplare din colecţiile mu-
zeale dcmonstrînd perpetuarea sa pînă în secolele următoare în forma sa
tradiţională. Practicarea agriculturii în terase vine să ateste şi folosirea
celuilalt plug transilvănean aflate în uz la acea dată, cel cu corman
schimbător 2 7, deşi cercetările etnografice actuale au demonstrat că te-
1~ Valeriu Butură, op. cit., p. 101.

rn Arh. st. Oradea, fond Prefectura ... , dosar 159, f. 46v-48, 52-52v, 53v-54,
6!J-69v; dosar 160, f. 188-188v, 189v, 199.
2u Georges Duby, L'economie rurale et la vie des champagnes dans !'Occident
medieval. Vol. I, Paris, Aubier 1962, p. 192.
21 Liviu Botezan, Producţia agricolă din Transilvania în perioada 1785-1820,
î:1 „Terra nostra", III, 1973, p. 161.
2"2 Arh. st. Oradea, fond Prefectura ... , dosar 159, f. 41-82.
n Ibidem, f. 53, 56, 58, 62-63, dosar 166, f. 269v, 226v, 246. ln perioada inter-
bl'lic[1 raportul dintre grîul de primăvară şi cel de toamnă se păstra în jurul
Yalorilor de 75-800/o - grîu de primăvară şi 20-250/o - grîu de toamnă. Vezi Ion
Luca Ciomac, Valeriu Popa-Necşa, Munţii Apuseni. Cercetări asupra stărilor eco-
nomice, Bucure~ti, 1936, p. 58-59.
2-1 Arh. st. Oradea, fond Prefectura ... , dosar 159, f. 53, 56, 58v-59, 62-62v,
66v.
23 Albert Soboul, La civilisation et la revolution francaise. Tome I, Arthart,
1970, p. 94.
26 Barbu Ştefănescu, Veronica Covaci, Cîteva aspecte ale tehnologiei culti-
vării porumbului într-un document din 1840, în „Biharea", IX, Oradea, 1981, p. 43.
'l:1 Gheorghe Şincai, op. cit., p. 20-21; Nicolae Edroiu, Inoeputurile literaturii
economice româneşti 1780-1810. Studiu şi anexe, Cluj-Napo:::a, 1978, p. 207.
21
rase se pot obţine ş1 m afara ariei sale de folosire. ln grupul de sate

Cîmp, Coleşti, Cîmp-Moţi se practică şi astăzi arătura într-o brazdă
exclusiv cu plugul cu corman fix2 8. Plugul necesita, mai ales la ogorît,
tro.cţiunea a 4-6 boi, după cum declară locuitorii tuturor satelor biho-
!-cne, situaţie identică şi pentru alte regiuni transilvănene 29 . lnseamnă
aceasta că avem de-a face cu un utilaj mai greu? Nu credem. Mai de-
grabă plugurile tradiţionale prin modul de acţiune directă asupra so-
lului sînt greoaie, în ciuda greutăţii lor mici. In Pădurenii Hunedoarei,
unde se păstrează pînă astăzi în uz plugul cu corman schimbător tra-
di1,i1rnal, alături de altele mai perfecţionate, locuitorii mai ară încă cu 4
boi în cazul plugului tradiţional3o. Numărul mare de vite înjugate se
datorează apoi calităţii acestora. Rasele secolului al XVIIl-lea erau
rnult reduse în greutate faţă de cele actuale, adaptate în mai mare mă
sură păşunatului în cea mai mare parte a anului, stabulaţia în timpul
iernii fiind redusă, nutreţul insuficient. Pentru zona Beiuşului sînt însă
rare cazurile de ţărani care să posede 4 sau 6 boi 31 . De multe ori nu po-
sedă nici cîte doi, din care cauză asocierile la plug erau frecvente, ca şi
prinderea la jug a vacilor, de obicei a celor tinere, pînă la primul fă
tat32. Sînt sate care pregătesc pămîntul pentru semănat exclusiv cu sapa.
În această situaţie sînt localităţi cu hotar accidentat, unde nu este posi-
bilă acţiunea plugului33 , situaţie care s-a perpetuat pînă în zilele noas-
tre34. Numărul cailor în raport cu cel al boilor este nesemnificativ 35 .
Semănatului îi revine un rol însemnat în calcularea randamentului,
cantitatea de sămînţă fiind unul dintre cei doi termeni ai raportului.
Unii cercetători afirmă că pentru regiunile muntoase cantitatea de să
mînţă este mai marc <lecit pentru c~le de cimpie, din cauza condiţiilor
neprielnice, care limitează procentul de germinare36. Adăugindu-se la
aceasta si combinarea frecventă a două tehnici de semănat - asa-numi-
tul „sem'ănat pe piele" cu semănatul deasupra brazdei - se cxpiică par-
ţial şi randamentdc scăzutc 37 . Utilizarea unei cantităţi mai mari de să
rnînţă este o practică frecventă în cadrul agriculturii tradiţionale euro-
pene. în regiunea franceză Languedoc se semăna în secolul al XVIII-lea
„cu mină grea":is.
28 Nicolae Dunăre, !Wijloace tradiţionale în agricultura Munţilor Apuseni, în
„Apulum", XI, 197:l, p. 578-580. Informato;·i: Bortiş Crăciun, ns. 1904, nr. 8:l, Todor
V;1sile, ns. 1906, m. 20, Cîmp (jud. Bihor); Todor Niculae, ns. 1921, nr. 4, Cîmp-
Moţi (jud. Bihor); Manea Axente, ns. 1906, nr. 44, Coleşti (jud. Bihor).
2'J Liviu Botezan, op. cit., p. 158-159; Liviu Botezan, Roland Schilling, Cons-
c np~ii urbariale hunedorene din 1785 (I), în „Sargetia", VII„ 1970, p. 124-128.
JO Ir.formator: Costa Moise-Pa:1cU, ns. 1917, Băt~îna (jud. Hunedoara).
:n Arh. st. Oradea, fond Prefectura .. „ dosar 159, f. 84-88.
~2 Virgil Maxim, Gheorghe Mudura, Valorificări etnografice din fondurile arhi-
oisticc, în „Biharca", II, 1974, Oradea, 1975, p. 50.
:n Arh. st. Oradea, fond Prefectura ... , dosa~ 165, f. 226; Virgil l\Iaxim, Gheor-
ghe Mudu~a. op. cit., p. 50.
J4 Ion Luca Cimac, Vall'riu Popa-Necşa. op. cit„ p. 236; Ion Chel:ea, Cerce-
t,iri etnografice în bazinul Zlatnei şi Valea Ampoiului, în „Apulum", V, 1955,
p. 457.
35 Arh. st. Oradea, fond Prefectura ... , dosar 159, f. 84-88.
:~; Ion Luca Ciomac, Valeriu Popa-Necşa, op. cit., p. 236.
::,7 Barbu Ştefănescu, Implicaţiile introducerii ... , p. 16'1-170.
~'8 Fernand Braudel, Civilisation materielle et capitalisme (XVe-XVII/e siecle).
Tome I, Librairie Armand Colin, 1967, p. 91.
22
ln condiţiile unei agricultur:i de subsistenţă strictă este justificată

importanţa acordată secerişului, executat în zona la care ne referim ex-
clusiv cu secera pînă în pragul secolului al XX-lea, fapt explicabil prin
suprafeţele mici culti...-ate cu cereale, prin grija pentru recuperarea fiecă
rui bob, prin interesul pentru păstrarea miriştei. păşunaţc, cosite sau
arse după necesităţi. De altfel. folosirea coasei pentru recoltatul cereah'-
lor - un indiciu de ordin tehnic al trecerii spre economb de schimb -
se va generaliza greu şi în alte regiuni europene 39 . Sînt sate unde di:1
cauza unor condiţii speciale - suprafeţe mici cultivate, recolte slabe.
insuficienţa forţei de muncă bărbăteşti etc. - se utilizează secera si în
zilele noastre40.
Factori nu n1ai puţin importanţi de care dC'pinde in mare măsură
randamentul agricol sînt şi cei de ordin social, ce decurg din însăc;;i
natura relaţiilor feudale din perioada la care ne h„ferim. Robota nere-
glementată sau insuficient reglementată pînă la reglementarea urbarial<t
din 1770-1772 dă naştere la numeroase abuzuri din partea stăpînilor
de pămînt. Cererea efectuării Cl'"'esteia în perioada celor mai mari nece-
sităţi de forţă de muncă în agricultură (la arat, la secerat, la cosit) avea
repercusiuni negative asupra agriculturii proprii ţărăneşti, lipsită - în
perioadele cele mai critice - de prezenţa capului familiei 41 . Cărăuşiile
lungi contribuie la deprecierea calităţii vitelor de tracţiune şi a atelaju-
lui. Infiinţarea manufacturilor domeniale crea sarcini speciale legate de
asigurarea întreţinerii şi bunei funcţionări a acestora. în dauna economiei
ţărăneşti 42 . De aici şi valul de frămîntări sociale de la mijlocul secolu-
lui al XVIII-lea. Reglementarea urbarială de la 1770-1772, fără a schim-
ba esenţa raporturilor dintre ţărănimea iobagă şi stăpini, a limitat abu-
zurile şi a însemnat o oarecare uşurare a soartei supuşilor, o liniştire a
convulsiilor sociale, dînd şi o explicaţie faptului că aria de întindere a
răscoalei lui Horia s-a oprit la limitele comitatului.
Problema care se pune este dacă aceste randamente erau în măsură
să asigure acel „standard de viaţă potrivit stării", ţărăneşti în cazul
nostru a populaţiei zonei 44 . ln cursul secolului al XVIII-lea hrana popu-
laţiei europene era în primul rînd de origine vegetală, mai ales cerea-
lieră45. După istoricul francez Robert Mandrou randamente sub 4-1
nu erau în măsură să satisfacă necesarul de hrană a celor care le obţi
neau46. Randamentul trebuie însă pus în legătură cu numărul populaţiei
:J~ Albert Soboul, op. cit., p. 80.

40 Barbu Ştefănescu, Fenomenul de periferizare a tehnicii agricole din Bihor,
în „Analele Banatului". seria etnografie, I, Timişoara, 1981, p. 276.
41 David Prodan, op. cit., p. 29-30, 41-43.
42 Gheorghe Mudura, Conscrierile urbariale ale domeniului de Vaşcău (17i2-
1848). Elemente demografice şi structura socială, în „Crisia", VIII, Oradea, 1978,
p. 150.
43 Gheorghe Go~un, Mişcări ţărănesti de pe domeniile Beiuş, Vaşcău şi Beliu.
de la mijlocul secolului al XVJJI-lea, în „Crisia", IX, Oradea, 1979, p. 167-181.
44 Florin Constantiniu Relaţiile agrare din Ţara Românească în secolul al
XVIII-Zea, Bucureşti, 1972, p. 17.
45 Femand Braudel. op. cit. p. 78.
46 Robert Mandrou, La France aur XV IJe et XV I Jle siecles, Paris, Presses.
universitaires de France, 1967, p. 125.
23
şi manmea suprafeţelor cultivate cu cereale. Creşterii demografice, ce

a urmat primelor decenii ale secolului, îi corespunde o mărire conside-
rabilă a suprafeţelor de cultură, în condiţiile în care randamentul se
menţine aproximativ constant. Dar creşterea suprafeţelor de cultură nu
mai poate tine la un moment dat pasul cu sporul demografic47 . Mărirea
arabilelor nu poate depăşi - după cum demonstrează Henri H. Stahl -
un anumit plafon maxim48, care în linii mari este atins spre jumătatea
secolului al XVIII-lea. Trebuiau căutate, astfel, noi posibilităţi de pro-
curare a hranei unei populaţii din ce în ce mai numeroase. Se încearcă
diferite mijloace dintre ~are unele nu sînt noi ci doar se amplifică
acum.
Schimbul de produse agricole între satele de munte şi cele de cîm-
pie (fructe-cereale) se intensifică. Sub influenţa manufacturilor dome-
niale şi a propriilor nevoi se trece masiv la specializarea satelor în
practicarea unor meşteşuguri: olărit, fierărit, lemnărit, sumănărit, cojo-
cărit etc., produsele meşteşugăreşti fiind schimbate pe cereale în zonele
agricole adiacente: Cîmpia Crişurilor şi a Aradului49. Dar mai ales se
intensifică vechiul fenomen de participare sezonieră la muncile agricole
din cimpie50 , care din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea şi pînă
la cooperativizarea agriculturii a avut, pentru zona Beiuşului, un carac-
ter de masă. Amplificarea acestui fenomen a devenit posibilă ca urmare
a atragerii tot mai accentuate a economiei senioriale în cadrul relaţiilor
de schimb. Marile domenii din cîmpie se orientează din ce în ce mai
mult spre producţia pentru piaţă. In aceste condiţii robota iobagilor
proprii devenea insuficientă mai ales în momentele cheie ale derulării ca-
lendarului agricol anual (cu precădere la săpat, secerat, cosit) de unde
necesitatea unui surplus de forţă de muncă, cu atît mai necesar cu cît,
fiind plătită în bani sau în produse, ţărănimea din zona de munte se
dovedea mai interesată în efectuarea în bune condiţii a respectivelor
munci.
Trebuie însă arătat faptul că aceste căi de sporire a necesarului de
hrană au un caracter fluctuant în funcţie de calitatea anului agricol. Un
an agricol slab reduce schimburile de produse atît fructe - cereale cît
şr produse meşteşugăreşti - cereale 51 dar şi participările la muncile
agricole sezoniere, în mod firesc, strînsul unei recolte mai slabe necesi-
tînd şi forţă de muncă mai redusă. De aceea, două recolte slabe conse-
cutive atrăgeau după ele foametea care „revenea cu o asemenea insis-
tenţă încît ea încorporează regimului biologic al oamenilor, fiind o struc-
tură a vieţiilor cotidiene"52 . Repetarea acestor situaţii a fost unul din
47 David Prodan, op. cit., p. 45-46.

48 Henri H. Stahtl, Teorii şi ipoteze privind sociologia orînduirii tributale,
Bucureşti, HJ80, p. 92.
4u Moise Popoviciu, Meseriaşi şi neguţători români în cercul Vaşcăului, în
„Transiilvania", 1914, nr. 10-12, p. 471-479; Constantin Pavel, Contribuţii la etno-
grnfia Bihorului. Locuri şi oameni din Munţii Bihăriei, Beiuş, 1926, p. 8-11.
50 Ioan Puşcaş, Arhiva Episcopiei catolice de Oradea. Istoric. Sistem de arhi-
var<'. Importanţa documentară (II), în „Revista arhiv6lor", 1980, nr. 1, p. 129.
51 Valeriu Butură, Sisteme de cultură în Munţii Apu~eni, în „Apulum", VIU,
1971, p. 516.
5 ~ Fernand Brodel, op. cit., p. 54.
24
factorii decisivi care au determinat urcarea agriculturii spre înălţimi,

alături de sporul elemogrnfic53.
Caracterul de masă al participării ţăranilor din zonele ele munte la
muncile agricole sewniere în cîmpie a avut consecinţe negative asupr,t
progresului tehnic al propriei agriculturi. Diferenţa de ciclu ,·egetal dc-
2-3 săptămîni între zona ele cîmpie şi cea de deal şi munte5 4 se dove-
deşte insuficientă pentru ca ţăranul să fie în momentul optim atît la
muncile sezoniere cît şi pe propriile pămînturi. Plecînd uneori în cursul
lunii mai de la prima sapă a porumbului se întorceau abia după tr,"ierat,
spre sfîrşitul lui august. ceea ce făcea ca seceratul şi cositul în propriilf'
sate să intîrzie55. Cîştigurile obţinute prin participarea la muncile agri-
cole sezoniere din zona de cîmpie fac din ţăranul zonei I3eiuşului din <'·'
în ce mai mult un agricultor de cîmpie în dauna agriculturii proprii. Sc-
ajunge pînă acolo incit la începutul secolului al XIX-lca, printr-n ordo-
nanţă a autorităţilor comitatensc să se interzică participarile b muncile
agricole din cîmpie ţăranilor care nu-şi cultivau propriile pă:nînt~ri"G_
Desigur cele cîteva aspecte prezentate nu redau decit unele ele-
mente ale tabloului agriculturii din vestul Munţilor Apuseni pentru pe-
rioada secolului al XVIII-iea. Ele demonstrează caracterul ele strictă.
subsistenţă a agriculturii ţărăneşti. cricntarea sa spre autoconsum. Este
perioada în care se conturează cîkva căi ele dezvoltare a economiei ţără
neşti din această zonă, căi ce Yor fi urmate pînă tîrziu în secolul nostru,
surprinse de cercetările etnografice de teren.
L'AGRICULTURE DE L'OUEST DES l\IONTAG:'\ES DE L'OUEST :\

L'APPROCHE DE LA REVOLTE DE HOHEA
Rcsumc
En se basant sur i.!nP riclw biblio.!:(:-aphie, l'auteu::- soulignie quelques a•rects

de l'agriculture de l'ouest des :Vlontagr:es ele l'Ouest pendant la periode du XVIJl-
eme siecle.
Ces aspects demonstrcnt lP ca;·acte:·e d'u:ie st~icte subsistance de l'ag:·icul-
ture roumaine, sa o:-ientation vers auto-co:isommation.
53 Ion Canea, Ţara Loviştei, î:1 „Buletinul Societăţii Regale Române de Geo--
grafie", tom. LIII, 1934, Bucureşti, 1935, D. 134.
54 Ion Luca Ciomac, Valeriu Popa-N~a. op. cit., p. 30.
55 Ilea:ia Şuta, op. cit., p. 173.
5G Virgi,[ Maxim, Gheorghe Mudura, op. cit., p. 55.
CITEVA ASPECTE PARTICULARE PRIVIND R.\SCOALA LUI HOREA.
DE LA li84
CONSTANTIN TANASESCU
Importanta răscoală a iobagilor români din Transilvania, pornită la

1784 împotriva stăpînilor feudali, a constituit „prima zguduire puternică a
{Jrînduirii feudale din cuprinsul ţării noastre, marcînd începutul proce-
sului revoluţionar de subminare a feudalismului!" 1
In cele cc urmează vom prezenta succint cîtcva aspecte oarecum
pai ticularc, disparate, despre fapte şi evenimente din epocă, în parte
mai puţin cunoscute.
Cu privire la situaţia ţărănimii iobage, vom rememora aici doar cî-
teYa aspecte puse în corelaţie cu Curtea de la Viena. Incă de la începu-
tul secolului al XVIII-lea, din vremea celor două diplome leopoldine şi
a unirii unor români cu biserica Romei, Casa de Habsburg începea să
se intereseze tot mai mult de Transilvania. Dar abia după terminarea
răzDoiului ele succesiune la tronul Austriei, împărăteasa Maria Tereza
îi n1 acorda un interes sporit, mai ales cînd se va pune problema for-
mării regimentelor de grăniceri. O lucrare destul de recentă, tratînd
a~;1-zisa epocă iozefinistă timpurie, vine să reconfirme faptul că deja la
1700 preponderenţa etnică românească din Transilvania era bine cunos-
cută la Viena 2 , şi că, în pragul conscrierilor, Consiliul de război aulic
;.1trăgea atenţia împărătesei asupra „bunăvoinţei românilor arătată mili-
t<.irizării"3. Despre români însă se vorbea şi în unele scrisori, în care ci
erau ponegriţi de către nobilii care se opuneau conscripţiei. Contele
Paul von Haller. comite suprem în comitatul Alba, îi scria împărătesei,
la 28 ianuarie 1763, că românii au început să-şi arate „minia şi înverşu
narea" (,.ihren Zorn unei Grimm") faţă de nobilimea comitatului, iar ge-
nr-ralul-maior conte Gyulai, a cărui familie pare să fi avut pămînturi şi
pc lîngă Hălmagiu, cum remarca S. Dragomir 4 , îi descria pe români în
C("<' mai urîte culori". Viena era însă informată şi pe alte căi. Feldmare-
~alul SiskoYich, numit în funcţia de comisar aulic pentru problemele
grănicereşti, într-o scrisoare personală adresată preşedintelui Consiliului
de război aulic, la 24 februarie 1765, scria printre altele: „Bieţii români
sint certaţi mereu („On crie contre Ies pauvres Valaques ... ) ...__ în_şă_..:.. ..
acc~ti sărmani oameni sînt oprimaţi în mod general de toate celelalte
1 A. Oţetea, Istoria României, voi. III, 195-l, p. 7.U.

2 l\L Aernath, Die Errichtung der Siebenbii.rgischcn Militărgrenze und die
\\-irner Rumanenpolitik in der friihjosephinischen Zeit, în „Sildost-Forschungen",
Rand XIX, R, Oldenburg/Milnchen, 1960, p. 165.
J Idem, p. 178.
4 S. Dragomir, Istoria desrobirei religioase a Românilor din Ardeal în sec.
XVIII, I, Sibiu, 1930, p. 247.

5 M. Bcrnath, op. cit., p. 177, 179.
26
naţiuni şi indivizi ai ţării" ... ca apoi tot el să facă remarca că, de îndată
ce vor fi soldaţi, vor beneficia de protecţie şi o educaţie mai bună 6 . Fr.
Szilagyi afirma că, în Ardeal, între cuvîntul român şi cel de iobag aproa-
pe că nu există deosebire de sens 7. Situaţia iobăgimii se agrava tot mai
mult. Vom reţine doar cîteva din observaţiile istoricului P. A. Shapiro.
privind această situaţie. Edictul „Certa Puncta" al Mariei Tereza din
1769, care fixa claca la 3 zile pe săptămînă cu vitele sau 4 cu palmele, n-a
ajuns să fie aplicat din cauza opunerii nobilimii. Aşa se face că la 1784
claca obligatorie era de: 208 zile anual în Transilvania, de 104 zile în
Ungaria şi Styria şi 156 de zile în Boemia şi Galiţia, dar în :\loldova
(la 1777) era doar de 27 de zile anual, iar în Ţara Românească (1780) de
numai 12 zile 8. Chiar şi numai din atît se poate observa forma de asu-
prire mult mai aspră a ţăranului iobag din Transilvania. Veştile circu-
lau cu destulă rapiditate, astfel că ţărănimea transilvăneană putea să
afle multe lucruri despre felul de viaţă al ţăranilor din alte locuri şi să
tragă concluziile de rigoare. La ultima sa vizită la Viena, Horea pare să
fi aflat unele noutăţi din cercurile iluministe, probabil şi pe aceea că
iobăgia fusese desfiinţată deja în Cehia şi Moravia de către împărafl.
Curtea imperială cunoştea deci situaţia cu atît mai mult cu cît însuşi
monarhul, după vizita din Transilvania, scrisese printre altele: ... „Pre-
tutindeni domnesc neîncrederea, bănuiala, spiritul de intrigă; nobilimea
ungurească nu se sinchiseşte de nimic altceva, pe lumea asta, decît de
problemele referitoare la propriile-i venituri şi la primejdia de a i se-
ştirbi din nou privilegiile" . . . Apoi continuă: ,,Aceşti bieţi supuşi ro-
mâni, care, fără doar şi poate, sînt cei mai vechi şi mai numeroşi locui-
tori ai Transilvaniei, sînt asupriţi ... fiind copleşiţi de nedreptăţi ... "rn
La 3 decembrie 1784, împăratul îl informa pe fratele său, arhiducele
Leopold de Toscana, scriindu-i: „Silniciile de tot soiul săvîrşite de către
stăpînii de moşii de o bună bucată de vreme au slujit ca temei unei
jeluiri obşteşti a întregii naţii (în sensul de populaţie transilvană) şi mai
ales a românilor. "11
In altă ordine de idei, vom arăta că în istoriografia legată de inte-
resele nobilimii maghiare s-a vehiculat întruna ideea că Iosif II a ur-
mărit distrugerea nobilimii maghiare. Vom exemplifica doar prin trei
autori. Unul este Gyorgy Rettegi care susţine că prin intriga împăratului
se urmărea „ca nobilimea să fi"e nimicită"21 . Ideea este reluată de isto-
riografia amintită şi pe tot parcursul secolului al XIX-lea. Aşa, de pildă.
H. Marczali va scrie: „După răscoala lui Horea, nobilimea maghiară a
tremurat şi mai mult de frică faţă de împărat ca mai înainte. Nu putea
renunţa la acea credinţă că tîlharii de români (az olah rablok) au acţio-
s Idem, p. 180.
7 Fr. Szilagyi, A H6ra-viliig Erdelyben, Pesta, 1871, p. 11.
a P. A. Shapiro, 1784-1785 - Cea mai puternică răscoală din Imperiul habs-
burgic, in „Magazin istoric", 1976, nr. 4, p. 21.
9 Ibidem.
10 V. Buduru, Impăratul Iosif II şi românii din Transilvania, in „Magazin is-
toric", 1978, o p. 3.
11 Idem, p. o.
12 G. Rettegi, Emlekezetre melt6 dolgok 1718-1784, Bu:::ureşti, 1970, p. 428_
27
nat conform voinţei împăratului, iar izbucnirea groaznică a furiei popo-

rului, - care nu mai avusese pereche din vremea lui Gh. Doja - , a
socotit-o drept un păcat al reformelor. " 13 In acelaşi spirit, Robert Kun,
la Deva, în cadrul şedinţelor de comitet ale Societăţii hunedorene de
istcirie şi arheologie din 1 şi 5 octombrie 1884, afirma: „Iosif a fost ne-
mulţumit de atitudinea nobilimii maghiare şi s-a străduit ca acestei ne-
mulţumiri să-i dea expresie prin vorbe şi fapte oriunde i s-a oferit prile-
jul pentru aceasta. Nu e de mirare dacă în urma acestui lucru mulţi
credeau şi mai cred şi în ziua de azi că Iosif ura nobilimea maghiară, că
Iosif acţiona pentru nimicirea nobilimii maghiare. " 14 Este un fapt no-
toriu că Iosif II nu agrea nobilimea care se opunea reformelor sale,
insă a-i atribui intenţia nimicirii nobililor nu poate fi decît o evidentă
denaturare a intenţiilor monarhului. Dintre sursele care au contribuit la
formarea acestui ciudat punct de vedere vom aminti doar două. Una face
parte din corespondenţa lui Iosif II cu arhiducele Leopold. In scrisoarea
din 31 octombrie 1784 împăratul scria: „Cu domniile lor ungurii (contre
messieurs les Hongrois) am mult de furcă; ei se ridică împotriva înro-
lării (românilor în regimentele de grăniceri) cu nesăbuinţă şi imperti-
nenţă. S-ar putea să fiu nevoit a aplica o pedeapsă exemplară, care să
pună capăt aroganţei lor. " 15 Cea de-a doua sursă este legată de audienţa
lui Horea la împărat, cu care prilej, - zice P. A. Shapiro 16 - , Horea
află şi de edictul lui Iosif II, din 16 august 1783, privind abolirea şer
biei personale în Transilvania, dar care nu a fost aplicat din cauza no-
bilimii. Se zice că la cuvîntul lUJi Horea cum că iobagii se vor ridica
împotriva domnilor de pămînt unguri dacă aceştia se vor opune reforme-
lor, Iosif II l-ar fi îndemnat: „Thut ihr das!" („Faceţi-o!"). Istoriografia
r>:l:-nânească mai veche si mai nouă nu consideră ca verosimilă o astfel de
inc;tigare la revoltă. In' acest sens amintim doar pe istoricii I. Lupaş11,
C. C. Giurescu 18 şi recent D. Berindei care socotea „cu totul improbabil
ca monarhul să fie pronunţat cuvinte de îndemn la luptă revoluţionară." 1 9
Vom mai adăuga că atunci cînd finanţele imperiului erau deficitare,
cînd noua armată nu era încă organizată la nivelul dorit, cînd războiul
bătea la uşă, cînd întreaga nobilime a ţării, şi în special cea maghiară
se opunea cu îndirjire reformelor monarhului, cînd în imperiu era ne-
voie de docilitatea maselor, este foarte greu de admis ca Iosif II să-şi
îndemne supuşii români să-şi facă singuri dreptate printr-o revoluţie
populară ale cărei proporţii şi consecinţe erau imprevizibile.
IJ H. Marczali, Az ujkor tărtenete II (în vol. VUcigtărtenelem VII), Budapesta,

1886. p. 694.
14 R. Kun, Adalekok a Hora lcizadcis t6rtenetehez, în „HTRTE" 1886, III,
p. 35.
15 O. Beu, Răscoala lui Horia în corespondenţa împăratului Iosif 11 cu arhidu-
cele Leopold de Toscana, Bucureşti, 1936, p. 5-6; vezi şi V. Buduru, op. cit.,
p. 4.
!fi P. A. Shapiro, op. cit., p. 23.
17 I. Lupaş, Kaiser Joseph II und der Bauernaufstand in Siebenburgen, Miin-
chen, 1939, p. 10; I. Lupaş, Revoluţia lut Horia, Bucureşti, 1924, p. 79.
18 C. C. Giurescu, Istoria Romântloir, III, part. I, 1942, p. 404.
1Y D. Berindei, Drumurile lui Horea la Viena, în „Magazin istoric", 1984, 10,
p. 20.
28
Relaţiile dintre armată, pe de o parte, şi răscoală şi nobilime, pc de

altă parte, au fost cercetate în mai mică măsură. Faţă de datele exis-
tente se poate trage concluzia că între conducerea militară şi ci•:ilă n
Transilvaniei au existat evidente şi îndelungate disensiuni. Incepind cu
Maria Tereza, politica centralismului autocratic a început să se acc;'n-
tueze, iar în Transilvania, care devine Mare Principat (1765), „guverna-
torii ţării sînt acum generalii comandanţi şi apoi omul Curţii Samuil
Brukenthal." 20 Nobilimea, obişnuită vreme de veacuri să decidă în toab.'
problemele, era trecută acum pe plan secund. Rivalitatea dintre baronii
Francisc Preiss şi Samuil Brukenthal fusese sesizată şi din amănuntul că,
la izbucnirea răscoalei, deşi amîndoi locuiau doar la cîţiva paşi în piaţa
Sibiului, se pierduseră într-o corespondenţă stearpă. S. Szilâgyi afirmă
că între cei doi ar fi existat o „dispută pentru întîietate" (rangvita). 21
Benedek Jancso susţine că relaţiile dintre aceştia erau dintre cele mai'
proaste, fapt care ar explica întîrzierea intervenţiei armatei împotrivo.
răsculaţilor. 22 Istoricul I. Lupaş relatează că generalul-comandant Preiss,
în prima fază a răscoalei, „arătase mai multă simpatie pentru ţăranii
răsculaţi decît pentru nobilii aflaţi în defensivă". 23 P. A. Shapiro explică
inactivitatea generalului comandant prin aceea că, în conformitate cu
dispoziţiile primite. el „nu avea voie să intervină (cu armata, n.n.) în
problemele Transilvaniei fără avizul Consiliului de război din Vie!1a"2 4•
mai ales că „răscoala, de altfel, nu prezenta o primejdie pentru regimul
austriac." 25 Mai categoric, Robert Kun afirmă că „armata se considen
mai bună decît autorităţile civile şi ura nobilimea maghiară. "26 Fr. Szi-
lâgyi, în monografia sa, vorbea şi de nişte disensiuni între generalu:
Preiss şi guvernatorul Adam Teleki. 27 Pe de altă parte, atunci cînd gu-
vernatorul Brukenthal va ordona insurecţia nobililor fără îm·oirca lu:
Preiss, generalul va lua o atitudine critică, iar la 12 noiembrie 178-l.
aflînd de execuţiile abuzive de la Deva, el va protesta pe lingă guwr~
împotriva procedurii. 28 Vom mai reţine ca important şi faptul că, doar
cu 20 de ani mai înainte, grănicerii erau, ei înşişi, încă în starea de io-
băgie. Nu este de mirare deci ca unii soldaţi grăniceri să se alăture ioln-
gilor răsculaţi. 29 Mai mult chiar, atunci cînd nobilii de la Deva cer gră
nicerilor să intervină împotriva răsculaţilor, locotenentul Lupu va ri-
posta prin cunoscuta frază: „Să pornească domnii la luptă fiindcă dir.
pricina lor a izbucnit răscoala, nu din a noastră.''3o Fără a intra în de-
talii, vom aminti aici pe vicecolonelul Carp (Karp) din batalionul de l:l
Haţeg care, asemenea multor ofiţeri, a avut o comportare semnificativă
211 Oţetea, op. cit., p. 730.

A.
21 s.
Szilagyi, Erd1Hyorszag tortenete, Pesta, 1866, p. 510.
n B. Jancs6, Erdely tOrtenete, Cluj, 1931, p. 227.
2J I. Lupaş, Kaiser ... , p. 12.
2 4 P. A. Shapiro, op. cit., p. 24.
25 A. Oţetea, op. cit., p. 766.
26 R. Kun, op. cit., p. 46.
'l1 F. Szilagyi, op. cit., p. 94.
28 I. Lupaş, Revoluţia ... , p. 83.
29 Gh. Georgescu-Buzău, Răscoala de la li84 a iobagilor din Transilvania,
Bucureşti, 1962, p. 207.
:JO I. Lupaş, Răscoala ţăranilor din Transilvania la anul 1784, Cluj, 1934,
p. 100.
Bun cunoscător al românilor, el a căutat permanent să tempereze spiri-
tele, să nu se lase intimidat de ameninţările nobilimii, să fie circumspect
chiar şi cînd lua măsuri mai drastice. O sursă ne informează că nobili-
mea hunedoreană a cerut în mai multe rînduri guvernului, încă în sep-
tembrie şi octombrie 1784, mutarea acestui ofiţer de la Haţeg. în scri-
soarea guvernului din 21 octombrie 1784, adresată comandamentului
militar general al Transilvaniei, se menţin acuzele împotriva lui Carp
cum că ar fi conscris în masă pe iobagii veniţi la el, fără dispoziţia su-
periorilor săi.3 1 In raportul său din 10 noiembrie 1784, Carp nota: „Mi-
zeria e generală, iar înverşunarea ţăranilor împotriva domnilor lor de
pămînt este atît de mare încît în clădirile incendiate nu mai lasă nimic
întreg; ... "32 Comitele suprem al comitatului Hunedoara, Ioan Borne-
misza, cerea pentru Hunedoara şi Zarand trupe regulate imperiale, nu
din regimentele grănicereşti deoarece aceştia fiind români se temea că
vor fraterniza cu răsculaţii. 33 Cînd nişte răsculaţi luaţi prizonieri sînt
duşi la Hunedoara de către locotenentul Caliani. locotenent-colonelul
Carp dă ordin să li se dea drumul deoarece îi socotea „cu totul nevino-
vaţi" şi mai ales pentru că nobilii voiau să-i execute, dar gîdele, neavîncl
sabie la îndemînă „s-ar fi apucat să le taie capul cu toporul" (subl. lui
l. Lupaş).34 De altminteri, nici administratorul domeniului fiscal Hune-
doara, Iosif Leithner, nu fusese de acord cu executarea celor 115 pri-
zonieri.35 Fr. Szilagyi considera că locotenent-colonelul Carp „ţinea cu
ţ.ăranii".36 Că Iosif II acorda mai mare credit cadrelor armatei decît auto-
rităţilor civile rezultă şi din scrisoarea, din 21 ianuarie 1785, adresată
de împărat, per privatim, coloneilor Schlaun, Meyersheim, Horvath şi
Sburlati, prin care cerea accstnra să trimită rapoarte atît asupra compor-
tării iobagilor români, cît şi a nobililor deoarece sînt foarte utile. Să
se uzeze de toată prudenţa posibilă pentru a nu irita autorităţile ci-
vile că armata se amestecă în treburile acestora. Cerc cncctare secretă
a comportamentului supuşilor şi a nobilimii mai ales în cazurile care ar
primejdui siguranţa generală a ţării ... " 37 Tot la fel, împăratul nu va
omite ca, împreună cu omul său de încredere şi cu depline puteri, con-
tele Anton Jankovich, trimis să cerceteze, sub toate aspectele, proble-
bcle revoluţiei populare din Transilvania, să trimită şi un alt om de în-
credere din partea armatei şi anume pe generalul Paul Papilla. O rela-
tare a unui autor necunoscut vorbeşte despre acest genC'ral „care e tare
bun român" (probabil în înţelesul că vorbeşte bine româneşte, zice acad.
D. Prodan.38) Istoricul maghiar F. Szilâgyi susţine că „poporul român
răsculat şi-a găsit în persoana genf'ralului Papilla, cel de origină ro:nână
şi de rit vechi, un reprezentant .şi un protector". 30
JI R. Kun, op. cit., p. 48.

:i2 Idem, p. 62.
:JJ Gh. Georgescu-Buzău, op. cit., p. 163.
;; I. Lupaş, Răscoala . .. , p. 102-103.
4
J5 N. Densuşianu, Revoluţiunea lui Horea în Transilvania şi Ungaria 1784-1785,

Bu:ureşti, 1884, p. 193.
:ii; R. Kun. op. cit., p. 39.
J 7 D. Proclan, Răscoala lui Horea, II, 1979, p. 364.
;:e Idem, li, p. 256.
Jll F. Szilagyi, op. cit„ p. 125.
30
Un fapt mai puţin cunoscut este acela că prima ştire despre răscoală
ajunge la Curtea de la Viena nu de la autorităţile militare sau civile de
conducere ale Transilvaniei, - aşa cum ar fi de aşteptat - , ci ea este
trimisă de la Deva, la 4 noiembrie 1784, deci înainte de atacarea oraşului
de către răsculaţi şi este adresată vicecancelarului G. Banffy care răs
pundea de Transilvania. Ştirea soseşte la Curte în ziua de 12 noiembrie
1784 dimineaţa şi este dusă în grabă cancelarului aulic Fr. Eszterhazi
care, la rîndul său, o duse imediat împăratului. Iosif al II-lea „ia cu-
noştinţă despre ştire cu neplăcere", mai ales că tocmai atunci se afla în
conflict cu Olanda şi în faţa unui nou război, şi dă ordin să se ia măsurile
de cuviinţă. 40
Tot la Deva, vechiul „cuib de tiranică stăpînire" cum denumeşte
N. Iorga cetatea din localitate, 41 avea să ţină temporar pe Horea în tem-
niţa ei de tristă faimă, deoarece conform dispoziţiei împăratului Horea
fusese adus în localitate pentru a fi arătat poporului spre înfricoşare, iar
apoi retrimis la Alba-Iulia.42
După martiriul căpeteniilor răscoalei, satisfacţia nobilimii s-a mani-
festat în variate forme. O astfel de satisfacţie poate fi găsită în scrisoa-
rea contelui Samuil Teleki, cancelarul Transilvaniei, adresată din Deva,
la 2 martie 1785, soţiei sale şi în care descrie întîlnirea lui, în piaţa ora-
~ului Deva, cu capul lui Cloşca care era purtat de un călău în vîrful unui
par. 43 Ştim că la presiunea nobilimii, la cîteva săptămîni înainte de
moarte, Iosif al II-lea dădea aşa-numita „Revocatio ordinationum" prin
care, - cu cîteva excepţii - , se revenea la situaţia din 1780, adică se
rl'nunţa aproape la toate reformele. Bucuria nobilimii celor trei naţiuni
privilegiate din Transilvania şi a nobililor din întreg imperiul, a fost
foarte mare. Cînd, în adunarea nobililor ţinută la Slîmnic, în zilele de 22
şi 23 martie 1790, această revocare a fost publicată, s-a produs o izbuc-
nire de mare bucurie, urmată de îmbrăţişări şi banchete. 44
Ce-a însemnat pentru iobăgimea Transilvaniei această revocare a dis-
poziţiilor se poate deduce şi dintr-o simplă comparaţie: Iosif II primise
la vizita sa în Transilvania un număr de 19.000 de petiţii 45 (după alţii
12.000 46), iar în 1817, cu prilejul unei vizite similare, împăratul Francisc
al II-lea avea să primească şi el „aproape 11.000 de plîngeri." 47 Proble-
mele românilor erau încă departe de-a se fi soluţionat, iar abuzurile
nobilimii vor continua.
Intrucît, rememorînd unele aspecte ale răscoalei iobăgimii din Tran-
silvania la 1784-1785, nu se poate face abstracţie de rolul împăratului
Iosif al II-lea, vom schiţa doar cîteva date privind persoana acestui
-io Idem, p. US; A. Oţetea, op. cit., p. 769.

41 N. Iorga, Neamul românesc în Ardeal şi Ţara Ungurească Za 1906, 1939,
ed. J I. p. 185.
-12 R. Kun, op. cit., p. 101.
-l.s Gh. Georgescu-Buzău, op. cit., p. 298.
41
I. Lupaş, Contribuţii la istoria românilor ardeleni, 1180-1792, Bucureşti,
1915,R- 14.
5 G. Bariţiu, Părţi alese din istoria Transilvaniei, voi. I, Sibiu, 1889, p. 646.
46 I. Lupaş, Kaiser . .. p. 4.
47 Z. Tr6csanyi, Răzvrătirea de la Stremţ, in „Magazin istoric", 1976. I,
p 26.
31
monarh. Iosif era unul din cei 16 copii ai împărătesei Maria Tereza. 48
Mama sa îi atribuise două mari defecte: încăpăţinarea şi plăcerea de a
ironiza. Neinfluenţat de educaţia preoţilor-educatori, ci mai mult de pro-
fesorul de drept Martini, marele duşman al iezuiţilor, el a fost influenţat
în mare măsură de lectura asiduă şi secretă a iluminiştilor francezi. Deşi
tînăr, el avusese parte de două căsnicii nefericite: la vîrsta de 24 de ani
el îşi avea deja înmormîntate ambele soţii şi singura fetiţă din prima
căsătorie. 49 Se va dedica exclusiv intereselor Casei de Habsburg şi im-
periului. Avea lozinca autocraţilor iluminişti: „Totul pentru popor, dar
nimic prin popor. "50 Ca o particularitate, el era mînat de dorinţa de a
vedea totul cu proprii ochi deoarece nu avea încredere în nimeni. 51
Analizînd anacronismele de la Curtea vieneză, precum şi activitatea
Mariei Tereza şi a lui Iosif al II-lea, un istoric francez al zilelor noastre
constata: „Scopul lor nu este crearea unei noi societăţi, la baza căreia
să stea valori noi şi principii noi, ambiţia lor reducîndu-se, pur şi sim-
plu, la perfecţionarea aparatului de stat desuet pe care l-au moştenit." 52
In alt sens, este de asemenea adevărat că mulţi oameni cu vederi ilumi-
niste ajunseseră să înţeleagă, - aşa cum remarca încă la 1784 ziarul
„Politisches Journal" din Hamburg - , „că două mîini muncitoare au
întîietate faţă de o gură care doar mănincă.53 Dar evenimentele evoluau
spre prăbuşirea iozefinismului. Protestele vehemente şi ostilitatea făţişă
a nobilimii, criza sistemului, mersul nenorocos al războiului, izbucnirea
Revoluţiei franceze, tuberculoza care progresa ireversibil „au învins
în sfîrşit şi rezistenţa împăratului, u54 determinîndu-1 ca, la 28 ianuarie
1790, să-şi revoce ordinele. Prin revocarea acestora, planurile lui Iosif al
II-lea se năruiau lamentabil, iar după cîteva săptămîni, la 20 februarie
1790, împăratul murea la vîrsta de 40 de ani.
Istoriografia noastră a analizat activitatea lui Iosif al Ii-lea arătind
că „deficienţa fundamentală a reformelor sale rezidă însă în contradicţia
dintre noile principii şi raporturile sociale existente. " 55
EINIGE PARTIKULĂRE ASPEKTE DES HOREA-AUFSTANDES

VOM JAHRE 1784
Zusammenfassung
ln der vorliegenden kurzen Mitteilung werden solche Aspekte behandelt die

im Zusammenhang mit dem grossen Aufstand der rumănischen Leibelgenen in
Siebenburgen sind.
411 H. Marczali, op. cit., p. 640.

49 Ibidem.
51 T. V. Păcăţianu, Cartea de Aur, I, Sibiu, 1904, p. 72-75.
52 R. Mandrou, Anacronisme la Curtea Mariei Tereza, în „Magazin istoric",
1981, 3, p. 60.
5J „Politisches Jou:-nal" din Hamburg, 1784: Horea a hotărît să-i elibereze pe
ai lui", în „Magazin istoric", 1974, 5, p. 2 ş.u.
55 Idem, p. 742.
32
So we:·den zuerst em1ge Aspekte i.iber die Wiener Rumănenpolitik in der

f:·iihjosephi:1ischen Zeit mittgeteilt und die besonders schwere Lage der rumă
nischen Leibeigenen hervorgehoben.
Die falsche Meinung ilber die Absicht clcs Kaisers Joseph II. den ungaris:hen
Aclels vernichten zu wollen wird in den nachfolgenden Zeilen dargelegt. Kurz-
gefasst wird auch das Verhăltnis zwis:hen Armee einerseits und Bauernaufstand
unei Nobilităt andererseits wăhrend des Aufstandes. Abschiessend werden fiir den
K<:!iser Joseph II. auch einige kurze Persona!ien gegeben.
CU PRIVIRE LA STAREA DE SPIRIT A ŢARANIMII
BANAŢENE lN TIMPUL RASCOALEI POPULARE DIN 1784
IOAN MUNTEANU
MARGARETA CUREC
Răscoala populară condusă de Horea, Cloşca şi Crişan înscrie un

moment semnificativ în procesul de constituire a naţiunii române, de
formare a conştiinţei naţionale. Marea izbucnire de revoltă a ţărănimii
iobage la 1784 se constituie într-un eveniment de interes general româ-
nesc, pune în lumină năzuinţele de libertate socială şi unitate naţională
ale poporului român, în totalitatea sa. „Revoluţia de la l 7B4, condusă
ele Horea, Cloşca şi Crişan şi revoluţia de la 1821 din Ţara Homânească
condusă de Tudor Vladimirescu - subliniază tovarăşul Nicolae Ceauşescu
- au pus puternic în evidonţă atît marile resurse revoluţionare ale ma-
selor populare, cît şi năzuinţa imperioasă spre unitate a celor trei prin-
cipate româneşti." 1 Prin problematica ridicată în planul mişcării sociale
şi naţionale, înscrisă limpede în programul ei, lupta ţărănimii transilvă
nene a iradiat o stare de spirit revoluţionară şi a polarizat atenţia, in-
teresul şi solidaritatea tuturor regiunilor româneşti. 2
Flacăra răscoalei lui Horea a generat o intensă frămîntare şi în rîn-
dul maselor bănăţene. Ea viza aceeaşi populaţie românească majoritară3,
structuri socio-economice asemănătoare, aceleaşi speranţe şi năzuinţe de
libf'rtate. Anexat la Imperiul habsburgic în urma unor războaie de cu-
cerire, Banatul avea să suporte vicisitudinile unui regim interesat în
obţinerea unor avantaje maxime prin exploatarea bogăţiilor şi locuito-
rilor săi. 4
I Nicolae Ceau~escu, E:rpunere la Adunarea festivă consacrată sărbătoririi a

65 de ani de la făurirea statului naţional unitar român. 1 decembrie 1983, în „Anale
de istorie", XXX, 1984, nr. 1, p. 4.
2 D. Prodan, Răscoala lui Horea, vol. I-II, Bucureşti, 1979; Şt. Pascu, Ce este
Transil minia? Cluj-Napoca, 1983; Şt. Pascu, Revoluţia populară el<' suii conducerea
lui Horea, Bucure~ti, 1984; C-tin Corbu, Rolul ţărănimii în istnrio României. Sec.
XIX, Bucure~ti, 1982; N. Eclroiu, Răsunetul european al răscoolei lui Jiorea, Cluj_
Napoca, 1976 etc.
3 In anul 1774 pclpulaţia Banatului era ele 375.740 locuitori, clin care 222.000 ro-
rniini (58,550/o). Din o~1e 642 localităţi existente în perioada respectivii, 422 erau
lo:·uite numai cil' români, iar în alte 84 românii convieţuiau cu sîrbii ~i germanii,
populîncl de::i 506 localităţi (78,810/o). Cf. J. J. Ehrler, Hanatul ele la ori9ini pînă
acum - lî74. Prefaţf1, traducere şi note ele Costin Feneşan, Timişoara, HJ82, p.
l'.!-1-1.
4 Studii ele rl'forinţă analizează ::ompetent această realitate. Vezi: P. Drăgălina,
Istoria Banatului Severin, Caransebeş, 1900; A. Tintă, Colonizările habsburgice îi:'
Banot. 1716-1740, Timişoara, 1972; George Popoviciu, Istoria românilor bănăţeni,
Lugoj, 1904; Bujor Surdu, Răscoola antihabsburgică din Banat (1737-1739), în
„Studi i şi materiall' ele istorie meci ie", voi. II, 1957; A. Tintă, Aspecte din lupta
masel01· populan~ clin Banat împotriva exploatării habsburgice în prima jumă
tate a secolului XVII, în „Studii şi articole de istorie", vol. II, 1957; I. Stoia Udrea,
Răscoala ţărănească din Banat de la 1738-1739, Tim[~oara, 1945 etc.
34
Munca ţăranului român era destinată să acopere nenumăratele ce-

rinţe ale stăpînului de moşie şi, mai cu seamă, ale statului habsburgic.
Reglementarea urbarială efectuată de autorităţile habsburgice în anul
1780 are la bază principiul reorganizării şi consolidării raporturilor feu-
dale.5 Insăşi autorităţile locale sînt nevoite să informeze Curtea impe-
rială de greutatea sarcinilor care apasă asupra locuitorilor. Episcopul
Timişoarei vorbeşte de impozite prea mari, iar Hidebrand, însărcinatul
Consiliului de stat cu coordonarea colonizărilor în Banat, afirmă că
ţăranii se plîng peste tot deoarece sînt supraîncărcaţi cu obligaţiile de
muncă şi nu-şi pot cultiva terenurile ce le posedă; că dările şi corvezile
sînt „excesiv de grele şi numeroase. "6 Realitatea este confirmată şi de
constatările împăratului Iosif al II-lea cu prilejul vizitelor făcute în Ba-
nat şi Transilvania.7
Incartiruirea şi transportul unităţilor militare habsburgice, contri-
buţiile extraordinare generate de necesităţile militare, prestaţiile de
muncă gratuită la ridicarea cazărmilor, abuzurile funcţionarilor impe-
rialis, completau tabloul neajunsurilor maselor producătoare şi, în aceeaşi
măsură, accentuau atmosfera de nemulţumire, întreţineau o necontenită
agitaţie în lumea celor asupriţi. Declanşarea marii răscoale ţărăneşti în
Transilvania a găsit astfel în situaţia din Banat un climat prielnic de
cuprindere şi manifestare.
Autorităţile habsburgice îşi dau seama că existau condiţii pentru o
ridicare a satelor bănăţene şi sînt foarte atente la starea de spirit a
locuitorilor români, urmărind prin toate mijloacele să împiedice extin-
derea răscoalei şi în această provincie românească. Cu atît mai mult cu
cît informaţiile primite le indicau o creştere puternică a tensiunilor
sociale. Congregaţia generală a comitatului Caraş înştiinţează Comisiu-
nea regească, la 15 noiembrie 1784, că românii bănăţeni „avînd exem-
plul şi poate şi instigaţii din partea celor ce trec din Transilvania" se
arătau „gata de orice răzvrătire şi omoruri" 9. Ingrijorarea autorităţilor
faţă de asemenea „instigaţii" era reală din momentul în care pe teritoriul
Banatului au fost descoperiţi mai mulţi ţărani veniţi din regiunile cu-
prinse de răscoală.
In noiembrie 1784 au fost încarceraţi şi daţi în judecată Costa Geo-
rie, Gaiţa Mihai, Gancha Iosim si Costar Petru din localitatea Risculita
comitatul Zarandului, toţi prinşi fără paşaport pe teritoriul comitatulul
Caraş şi urmăriţi ca suspecţi 10 • Din registrul de procese verbale ale Con-
5 D. Prodan, Reglementarea urbarială din Banat de la 1780, în „AIIC", XII,

1969, p. 295-304.
6 P. Drăgălina, op. cit., p. 142-150; I. Negru, Contribuţii la cunoaşterea Bana-
tului, în voi: „Banatul de altădată", voi. I, Timişoara, 1944. p. 104; A. Ţintă, Ră
sunetul răscoalei condusă de Horea Cloşca şi Crişan în Banat, în „Studii", XIII,
1960, nr. 4, p. 221-238.
7 I. Negru, op. cit. (Jurnalul de călătorie din 1773 al împăratului Iosif al Ii-lea),
p. 69-110.
8 P. Drăgălina, op. cit., p. 150 şi urm.; A. Ţintă, Răsunetul răscoalei ... , p.
222-223.
9 I. Boroş, Rapoartele vechiului judeţ Caraş şi alte informaţiuni despre revo-
luţia lui Horea, în „Analele Banatului", IV, 1931, nr. 1, p. 90-91.
IO Arh. Stat. Timişoara, fond Prefectura judeţului Severin, ref. 13/1784, f. 4.
35
gregaţiei comitatului Caraş aflăm ca m noiembrie 1784 a fost prins, fără

paşaport pe teritoriul comitatului, locuitorul Rusalim Micşa, venit din
Transilvania 11 . A fost judecat şi închis. Erau suspectaţi de agitarea ţăra
nilor bănăţeni şi reţinuţi pe baza ordinului comitatului, ca o măsură de
precauţiune faţă de răspîndirea revendicărilor formulate de răsculaţii
transilvăneni. De altfel, la 13 decembrie 1784 preşedintele Consiliului
locotenenţial regal maghiar, contele Nicky, aducea la cunoştinţa Con-
gregaţiei comitatului Timiş că răsculaţii din Transilvania erau în cores-
pondenţă cu locuitorii din satele comitatelor vecine 12 . Se ordona un con-
trol sever asupra scrisorilor şi trecerilor de oameni. Cazurile menţionate
nu erau izolate şi întîmplătoare, întrucît şi la începutul anului următor
Congregaţia comitatului Caraş era informată de faptul că în localitatea
Tomeşti, cu prilejul unei operaţii militare împotriva lotrilor, au fost
găsiţi „cîţiva transilvăneni necunoscuţi, care au fost prinşi şi trimişi din
localitate în localitate în Transilvania" 13.
Teama autorităţilor habsburgice de o posibilă extindere a mişcării
ţărăneşti şi în celelalte regiuni româneşti era accentuată şi de faptul
că pe teritoriul comitatului Caraş au fost descoperiţi mai mulţi români
de peste Carpaţi, aflaţi în drum spre zonele cuprinse de răscoală în
Transilvania. Scaunul de judeca·tă al comitatului Caraş, întrunit la
27 noiembrie şi primele zile ale lunii decembrie 1784 pentru revizuirea
unor probleme criminale, a luat în dezbatere şi cazul „lui Nicolae Munga
din Principatul Valahiei, originar din Tirgul Jiu" 14 , suspectat de paşa
port fals, împreună cu alţi patru însoţitori.
Procesul verbal al şedinţei scaunului de judecată face precizarea
că numitul Nicolae Munga şi însoţitorii săi au fost prinşi pe teritoriul
comitatului Caraş „cu ocazia nelegiuitei răscoale provocată de plebea
valahă din Transilvania, care a ajuns în vecinătatea Mureşului, în păr
ţile comitatului Arad" 15. Au fost arestaţi şi întemniţaţi în carcera comi-
tatului, deoarece se îndreptau spre localitatea Valea Mare (sat aparţi
nător, azi, de comuna Gurahonţ) situată în imediat apropiere a Zaran-
dului, focarul principal al răscoalei populare din 1784. Cei patru însoţi
tori sînt menţionaţi cu numele: Ion Muntian, zis Belgredany; Sandu
Biisu. Tatu Mărculescu şi Vasile Puiţa. Informaţia, considerăm, atestă,
odată în plus, caracterul naţional, general românesc, al răscoalei popu-
lare condusă de Horea.
Ştirile privind marea ridicare revoluţionară a ţărănimii din Tran-
silvania, pătrunderea refugiaţilor şi, posibil, a emisarilor lui Horea 16,
dovezile concrete de solidaritate ale românilor din Principate, au contri-
buit la intensificarea frămîntărilor şi agitaţiilor din Banat. Unul dit.
11 Idem, f. 5.
12 Nikola Gavrilovic, Documente din arhivele jugoslave referitoare la răscoala
din 1784, condusă de Horea, Cloşca şi Crişan, in „Studii şi materiale de istorie
meclie", voi. IV, Bucureşti, 1973, p. 373-374.
lJ Idem, reg. 17 /1785, f. 322, proces-verbal nr. 219.
H Idem, reg. 13/1784, f. 1-3.
15 Ibidem.
lG Altfel nu s-ar explica dispoziţia preşedintelui Consiliului de locotenenţă
mngh[ară, contele Nicky, din 13 decembrie 1784. Şi nici ordinele comitatelor pentru
:·C'ţinerca suspecţilor din 9 noiembrie 1784 etc.
36
contemporanii răscoalei populare din 1784, publicistul Geisler Adam

Friederic17, într-o broşură 1 8 scrisă la Alba-Iulia şi Sibiu în timpul pro-
cesului răsculaţilor şi puţin timp după aceea, cunoscător, deci, al eveni-
mentului şi bine informat, după cum rezultă din datele consemnate, face
menţiunea că „nici în Banat situaţia nu era prea sigură, românii de
acolo îşi exprimau satisfacţia faţă de acţiunea fraţilor lor din Transil-
vania; ei începură să-şi ridice glasul şi cîţi puteau se grăbeau în braţele
răsculaţilor" 19 . Aceeaşi realitate este reţinută şi de administratorul do-
meniului Hunedoara, care scria la 21 noiembrie 1784: „supuşii din satul
fiscal Bătrîna au adus la cunoştinţă că şi din partea bănăţeană, de care
este aproape acest sat, sint de aşteptat răscoale şi tilhării; ei bănuiesc
aceasta din înhăitarea20 ţăranilor bănăţeni şi din staţionarea lor în pădu
rile din apropiere"21.
Cazurile de nesupunere faţă de autorităţile habsburgice şi elemen-
tele exploatatoare devin frecvente în toamna anului 1784, acţiunile tind
să ia amploare. Registrul index pe probleme al comitatului Sen~rin
atestă o creştere rapidă a numărului fugarilor de pe cuprinsul comita-
tului în cursul anului 178422, ceea ce indică, evident, o accentuare a
atmosferei de nemulţumire şi rezistenţă faţă de regimul habsburgic. in
noiembrie 1784 Congregaţia generală a comitatului Caraş atrăgea atenţia
şi solicita organele fiscale să facă tot posibilul pentru încasarea restan-
ţelor de contribuţii. Restanţa de 4.142 guldeni şi 11 creiţari 23 a comita-
tului era şi consecinţa stării de spirit a maselor producătoare faţă de
asuprirea la care erau supuse.
Românii bănăţeni şi-au exprimat deschis, cu diferite prilejuri în
noiembrie-decembrie 1784, hotărîrea de a proceda după exemplul răs
culaţilor din Transilvania. Relatînd Congregaţiei comitatului Caraş fuga
sa din Transilvania, nobilul Carol Bistray menţionează faptul că în drum
spre Banat a întîlnit un grup de ţărani bănăţeni care se îndreptau spre
tîrgul din Dobra. Avertizîndu-i asupra răscoalei din Transilvania, cerin-
du-le să se întoarcă, aceştia i-au replicat: „Asta ne place, poate dă Dom-
nul să se întîmple şi la noi aşa" 24 . Alţi nobili transilvăneni refugiaţi în
Banat în zilele răscoalei au declarat că „mai mulţi săteni români din
Banat trecuţi dincolo (Transilvania - n.n.) 25 .
17 Publicist german, posibil chiar autorul rplatiirii din „Politisches Jurnal" d„1
Hamburg despre răscoala populară :ondusă de Horea, Cloşca şi Crişan (Vezi
N. Edroiu, op. cit., p. 79).
ie „Horya und Klotska. Obe:-haupt und Rathgcbcr der Aufri.ihrer in Sieben-
bJrgen. - Eine physiognomische Skize, historisch unei karakteristisch behande1lt;
nebst dcr Geschichte dieses Aufruhes. - Ein Beit:-ag zur Menschenku:lde und
Geschichte dcr Unmenschheit im 18 ten Jahrhundcrt des Jahrcs 1784", Karisburg
und Hermannstadt, '785, p. 19.
w Apuci Tiberiu l\loţ, Horea, Cloşca şi Crişan - o schiţă fizionomică, în
„Orizont", XXXV, 1984, nr. 44 (864) din 2 noiembrie, p. 14.
20 Afirmatia administrato:-ului domenial se referă mai cu scamă la activizarea
cetelor de haid uci bă:1ăteni.
0
11 I. Lupa5, Răscoala ţăranilor din Transilvania la 1784, Cluj, 1934, p. 293.

n Arh . .Stat. Timişoara, fond Prefect. jud. Severin, rcg. 201785.
2J idem, reg. 1/1785, f. 71, p:-occs verbal 79.
~~ D. Prodan, Răscoala lui Horea, voi. I, ... , p. 534; Costin Feneşan, Ştiri
asupra răscoalei lui Horea în Banat, în „Apulum", X, 1972, p. 766.
25 Costin Feneşan, Ştiri asupra răscoalei ... , p. 766-767.
37
l\fai cu seamă împotriva dregătorilor comitatelor, vinovaţi de mul-

tiple abuzuri, era îndreptată înverşunarea ţăranilor bănăţeni. Tot mai
des se auzeau, consemnează o circulară parohială înregistrată de Oficiul
român-ortodox din Satchinez, în rîndul locuitorilor „cuvinte fănl. cu-
viinţă împotriva domnilor, a vărmcghiei şi împotriva judecătorilor'"2 'l.
Sînt emise ordine categorice organelor locale „ca pre norodul cel prost
de acest fel de îndrăzneală să-l păzeaşcă, dind domnilor şi varmeghi.ei
cinstea care li se cuvine şi plecăciunea ce datoresc"21. Apariţia răscu
laţilor în zona bănăţeană a Mureşului sporeşte ~i mai mult starea d1'
tensiune socială. S-au putut auzi „ameninţări periculoase şi din parte't
plebei româneşti de aici, că la izbucnirea vreunei răscoale şi aici la juzii
nobililor cu furcoaele le vor scoate maţele" 23 . Asemenea ameninţări au
cauzat ordinul Curţii din Viena din 2 decembrie 178,! prin care se im-
punea autorităţilor din 13anat să curme „acel rău obiceiu şi fără chib-
zuinţă socoteală dacă nu vreau să cadă sub acel greu strcmf şi caznă
care va urma"29.
Semnificativă pentru starea de spirit existentă în 13arn:t în cursul
anilor 1784-1785 este proporţia înregistrată de haiducie. Cete mari dr>
lotri acţionau cu îndrăzneală, lovind autorităţile habsburgice, pe aceia
care întruchipau instrumentele opri:rnării. Sint adoptate noi măsuri pen-
tru stăvilirea acţiunilor lotrilor, însu~i contele Anton Jankovic, comisar
regal, fiind trimis în acest scop în Banat30 . Consiliul locotenenţial regal
dispune, la 27 iulie 1784, mărirea numărului militarilor pe teritoriul
comitatului Timiş pentru urmărirea lotrilor. S-a perfectat o înţelcgete
menită să asigure şi participarea militarilor din Confiniul militar 31 . După
cc la 31 august 1784 autorităţile comitatului Caraş sint atenţionate de
intensificarea acţiunilor acestor „răzvrătiţi"3 2 , la D octombrie, conducerea
comitatului, alarmată, insistă în alcătuirea unor planuri de securitate
publică pentru „extirparea lotrilor" 33 . În aceeaşi zi, contele J ankovic
propune o acţiune concentrică a comitatclor şi armatei pentru stîrpirea
„prădătorilor" 34 .
In timpul şi în perioada imediat următoare răscoalei, lotria, ca formă
a luptei antihabsburgice, va lua o amploare şi mai marc. Consiliul loco-
tenenţial regal maghiar adoptă noi măsuri împotriva acestor „praedones"
(lotri) care „conspiră" şi ameninţă „stăpînirea". Satele au fost puse sub o
atentă supraveghere poliţienească; cnezii şi juraţii obligaţi să meargă
prin casele ţăranilor, la anumite intervale, pentru a sesiza prezenţa unor
2G I. Muntca:rn, Mclsuri administrative luate de autoritclţile habsburgice în

Banat în timpul rclscoalei lui Horea, Cloşca .~i Crişan, în „Apulum", VI, 1967, p. 44:3.
TI Ibidem.
:'B D. Proc!an, Răscoala lui Horea, vol. I, p. 45J; Costin Feneşan, op. cit., p. îG7.
:!'J I. Munteanu, op. cit., p. 4-t:l.
:;o D. P:-odan, Răscoala lui Horea, voi. I, p. 7!!.
JI A~h. Stat. Timişoara, fond Prefect. jud. Secerin, rcg. 1'1781, f. 101, proce~
verbal n:·. 106.
J"2 Idem, f. 102, p:·occs verbal nr. 108.
:i:i Idem.
J4 E. Hurmuzaki; N. Deasu~ianu, Documente privitoare la istoria români'.or,
xv, 2, p. 1753.
38
persoane străine sau suspecte35. Instrucţiunile Consiliului locotenenţial

regal din Buda din anul 1785 indicau ca zone de acţiune intensă a unor
cete de haiduci, acelea din jurul Vîrşeţului, Becicherecului Mare, Bisericii
Albe. Panciovei (azi. R. S. F. Jugoslavia), alături de altele din restul
Bu:iatului 36 . O informaţie, avînd ca sursă cercurile vieneze, menţionează
faptul că în Timi'ioara, în toamna anului 1784, cu toţii (dregătorii habsbur-
gici - n.n.) erau cuprin'ii de teamă „să nu fie atacaţi de rebelii, care
aveau multe locuri ascunse în munţii de la Lugoj la Caransebeş .. ."-n.
O importanţă :1parte o prezintă faptul că satele româneşti bănăţene
'ii-au manifestat în repetate rînduri solidaritatea cu lupta cetelor haidu-
cesti, servindu-le ele adăpost, acoperindu-le retragerea. Cu toate măsurile
luate ele autorităţile miniere din Banat, „unii cărbunari români, fie din
răutate, fiP clin cauza religiei (comune) sau a legăturilor de sînge, fie a
prieteniei sau chiar a întovărăşirii tăinuite", erau în înţelegere cu lotrii,
<'ăutîncl „din această cauză să-i ascundă sau să-i prevină cu ocazia pote-
rel0r"38_
La scurt timp clupă reprimarea răscoalei populare din Transilvania
se constată o adevărată adeziune a unor sate româneşti întregi la lupta
lotrilor. în 3 martie 1785 se discută în şedinţa Congregaţiei comitatului
Cara<; cererea întregii comunităţi Găvojdia pentru eliberarea locuitorului
Ion Iancu 'ii a cf'lorlalti „complici ai săi", acuzaţi de lotrie şi încarceraţi
în temniţa comitatului 39 . Aceeaşi instituţie dezbate, în şedinţa din 7 iulie
1785. petiţia locuitorilor din Zorlenţul Mare, Zorlenţul Mic, Brebu, So-
Cf'ani, Tîrnova şi Scăiuş de iertare a celor două cete de haiduci condam-
naţi şi închişi în carcera comitatului. Comunităţile celor şase sate româ-
nPşti solicită pentru membrii cetelor respective „amnistie şi graţie împă
rătească", depunînd, totodată. la casieria comitatultii suma de 81 P,"ul-
deni, 41 creiţari în vederea eliberării acestora 40 . Nu este exclusă, credem,
o legătură directă între atitudinea sătenilor din localităţile amintite şi
activitatea cetelor conduse de Teodor David si Alexandru David din
Zorlenţul Mare. pe care actele Con~regaţiei co:mitatului Caraş îi men-
ţionează ca fiind întemniţaţi „mai ales din cauza tulburărilor din Tran-
sih;ania"41.
Nu lipsesc nici frămîntările şi chiar izbucnirile de revoltă. Sînt spon-
tane, locale, dar destul de frecvente dată fiind amploarea măsurilor mili-
tare şi repetarea sistematică a ordinelor pentru menţinerea ordinei şi
liniştei publice. Stăruinţa autorităţilor în această privinţă constituie o
certă dovadă a stării de spirit revoluţionare existente şi în Banat în
timpul marii răscoale populare conduse de Horea, Cloşca şi Crişan. Amin-
tim doar cîteva asemenea dispoziţii. La 9 noiembrie 1784 Congregaţia
comitatului Caraş ordonă a se lua toate măsurile necesare deoarece peste
:J5 Amă:rnnte la A. Ţintă, Lotria - formă de luptă a poporului dtn Banat im-
potriva stăpînirii habsburgice, în „Studii", XII, 1959, nr. 3, p. 169-191.
:J6 N. Edroiu, op. cit., p. 26.
J7 D. Prodan, Răscoala lui Horea, voi. I, p. 84; A. Ţintă, Răsunetul răs-
coa!ei ... , p. 226.
:Jll Costin Feneşan, op. cit., p. 770.
J\I A:-h. Stat. Timişoara, fond Prefect. jud. Severin, reg. I 7 /1985, f. 308.
40 Idem, f. 384.
41 Idem, reg. 9/1784, f. 5.
30
Mureş localităţile Vărădia şi Săvîrşin au fost ocupate de răsculaţi. In

acest scop trebuiau examinaţi şi reţinuţi toţi suspecţii, toţi aceeia a căror
prezenţă nu se justifica pe cuprinsul comitatului. Clerul era chemat să
contribuie la potolirea spiritelor, să îndemne poporul la fidelitate 42. In
20 şi 21 noiembrie 1784, Congregaţia Caraşului revine cu noi di5opoziţii
precizînd că din cauza „plebei transilvănene răsculate", să fie aplicat~
măsurile de „liniştire publică" pe tot teritoriul comitatului43.
Diversitatea măsur.ilor adoptate de autorităţile civile, militare şi
eclesiastice n-au dat rezultatele aşteptate peste tot. Deşi a fost stăvilită
extinderea răscoalei în Banat, starea de spirit revoluţionară a ţărănimii
s-a transformat pe alocuri în revolte locale sau în frămîntări care ame-
ninţau să devină scînteia unei ridicări de amploare. La 13 noiembrie 1784,
comisarul regal, contele Jankovic, era informat de căpitanul Fertemberg
că locuitorii din Căpălnaş erau pregătiţi de răscoală şi nu au putut fi
pacificaţi decît „cu asistenţă militară" 44 . Mai mulţi săteni din Răcăjdia
sînt obligaţi să părăsească comuna deoarece participaseră la „adunarea
de rebel" din toamna anului 1784 45 .
Situaţia existentă în regiunea muntoasă de la Caransebeş spre Du-
năre, şi în special în zona Sasca-Oraviţa, îngrijora cu deosebire Curtea
din Viena şi administraţia minieră. La 30 noiembrie 1784, vicecomitele
Caraşului informează comisarul regal: „din relatările primite se vede că
poporul din ţinutul Oraviţei şi mai ales al Sascăi, este tulburat din cauza
tratării dure a unor oficianţi şi ar începe a se mişca" 4 6.
Încordarea existentă în rîndul maselor românesti din sudul Bana-
tului era încurajată şi de actele de nesupunere manfrestate de grănicerii
regimentului româno-iliric. Insuşi împăratul Iosif al Ii-lea avea cunoş
tinţă de faptul că trupele acestea „sint cam nedisciplinate". Im păra tul
dădea ordin ca „în cazul în care tulburările tot mai continuă în ţinutul
dP acolo", trupele să fie retrase numaidecît, companie cu companie, şi
ţinute în ordine sub inspecţia ofiţerilor superiori şi subalterni pentru a
evita „orice excese şi să ţină cu ţăranii" 47 . Informaţiile documentare con-
firmă sporirea actelor de indisciplină ale militarilor români grăniceri.
·Nicolae Paulescu, caporal-grănicer din localitatea Zorlenţul Mare, a fost
închis în temniţa comitatului şi condamnat „pentru tulburarea ordinei
publice" 48 . Se înmulţesc şi dezertările din regimentul de graniţă românC>-
iliric. Congregaţia comitatului Caraş dezbate în mai multe şedinţe cazu-
rile de dezertare ale grănicerilor Blagoe Pereţa, Gruia Folea, zis Simion,
din Ciclova49 , ale lui Marcu Rîmneanţu, Sava Creţu 50 etc.
42 Idem, reg. 17 /1785, proces verbal nr. 120.

4:1 Idem, rcg. 17/1785, f. 115-116, proces verbal nr. 126 şi 127.
44 I. Lupaş, op. cit., p. 151; A. Ţintă, Răsunetul răscoalei ... , p. 226.
45 Sofronie Liuba, Aurelie Jana, Topografia satului şi hotarului Măidan, Ca-
ransebeş, 1895, p. 12.
40 A. Ţintă, Răsunetul ră.~coalei ..• , p. 231.
47 N. Densuşianu, Revoluţiunea lui Horea în Transilvania şi Ungaria. 1784--
1785, Bucureşti, 1884, p. 343.
48 Arh. Stat. Timişoara, fond Prefect. jud. Severin, reg. 9/1784, f. 6.
4
~ Idem, reg. 37 /1785, f. 15.
50 Idem, rcg. 17/1785, f. 312.
40
Graba autorităţilor pentru începerea conscripţiei din noiembrie 1784,

accentuează şi mai mult starea ele spirit revoluţionară, provoacă noi fră
mintări în satele bănăţene. A existat cu siguranţă o vie agitaţie împo-
triva con~cripţiei din momentul în care autorităţile conse.mnează faptul
că „s-au întimplat ca unii prea înaltele porunci nu după driapta învă
ţi'itură norodului s-au publiţuit, ci ei fără înţelegere şi ria învăţătură ...
impotrivă au tîlcuit" 51 . Ordinul de conscriere, precizează într-o circulară
episcopul Vîrşeţului, Vichentie Popovici, „în streine chipuri" a fost tăl
măcit în faţa poporului, ceea ce „a dat loc la riclicări peste tot ... şi
astfel de rnvinte întrebuinţează cu care împotriva împărăţiei şi obştiei
îndeamnă a se riclica'' 52 . Această „tîlcuire" potrivnică, se simţea dator
episcopul Vichcntie Popovici să menţioneze, „îndemnare spre nc1păciuire,
fntru norod ar fi putut urma" 53 . Recunoaşterea (•xistenţei unei stări ele
<.;;)irit tensionate este c\·identă.
· Frămîntările au înregistrat o anumită intensitate, fapt ce explică <;-i
cc:nsemnarea lor în presa clin străinătate. Preluînd o corespondenţă din
Viena, gazeta „Notizie dcl Mondo" menţionează hotărîrca românilor bă
:1ăţeni de a deveni „cu toţii soldaţi"54, împotrivindu-se astfel recens[.-
mintului sufletelor preconizat ele autorităţi. Informaţia atestă similitu-
dinea unor situaţii care au premers marii răscoale populare conduse de
Horea, Cloşca şi Criş<m.
Dat fiind starea de spirit a maselor populare, contele Esterhazi, şeful
Cancelariei A.ulice, propune împăratului amînarea „conscrierii", întrucît
s-a constatat adezimwa românilor bănăţeni la răscoala populară din Tran-
sikania. Conte](' Esterhazi făcea precizarea: „poporul a alergat la dînşii
din BcmClt, clin Ungaria, cu alte cuvinte din toate părţile" 55 . Propunea de
aceea intcr\'enţia militară energică: „Iar dacă n!ul acPsta în contra aştep
tcirii va creşte, atunci singurul mijloc Pste numni nrmata .~i pedepsirea
e.remplară" 3 G. Şi gazeta „Umstăndlicher Bcricht" atribuie românilor bă
năţeni un rol activ în răscoală, menţionînd că „se adunară in cete şi
comisen1 felurite acte ele violenţă"57.
Răscoala populară din Transilvania condusă de Horea, Cloşca şi
Crişan a deşteptat şi în Banat avîntul de luptă al maselor producătoare,
în primul rînd al \ărănimii române. Cazurile de nesupunere faţă de auto-
rităţile habsburgice devin frecvente şi se manifestă deschis hotărîrea de
a proceda după exemplul răsculaţilor din Transilvania. Pătrunderea unor
refugiaţi din zonele cuprinse de răscoală, manifestările concrete de soli-
daritate ale românilor din Principate sporesc starea de spirit revoluţio
nară în Banat. Intensificarea acţiunilor lotrilor f:ii mai ales adeziunea
unor sate întregi la lupta acestora, răbufnirea nemulţumirilor sub forma
unor revolte locale, teama autorităţilor de o extindere a răscoalei ~i în
51 D. Prndan, Răscoala lui Horea, vol. I, ... , p. 53:1.
5
~ I. 1WuntC'a'1U, op. cit„ p. 443; Arh. Stat. Timişoara, Condica pentru circulare.
uficiul parohial ortodox român Satchinez, anii 1781-1792, rcg. nr. 4, f. 26.
5:J Idem, f. 27.
:.i Şt. Pascu, Ştiri r.oi privitoare la revoluţiunea lui Horea, în „Anuarul Insti-
tutului de istorie naţională", vol. IX, 1943-1944, Sibiu, 1944, p. 374.
05 N. Densuşianu, Revoluţiunea lui Horea .•. , p. :J06.
56 Ibidem, p. 319.
57 D. Prodan, Răscoala lui Horea, voi. II, p. 675.
41
această provincie românească, atestă profunda receptare a evenimentelor

revoluţionare din Transilvania de către masele bănăţene, demonstrează
voinţa lor de libertate şi dreptate socială.
BEZUGLTCH DER GESINNUNG DETI BAKATER

EAUEHNSCHAFT WAHREND DES VOLKSAUFSTANDES 1784
Zusammenfassung
Der von Horea, Cloşca und Crişan geleitete Volksaufstand în Transsilvanien

regtp den antihabsburgischen Kampfgeist der Banate:- Bauernschaft an. Die o:·t-
,}iclll'n sozial-politisclwn Gpgebenheiten, das Eintreffcn von Leuten aus den vom
Aufstand betroffrnen GebiC'tP~. dcr Verlauf der revollutionăren Ereignisse in dl':·
Nachbarschaft cler Ban::ite:· Komitak und die Bcweise cler Solidarităt der RumănPn
aus elen Humiinischen La:1clPn ve:·stărken die soziale Spannung im Banat.
Es kommt immPr hăufigl'r vor, dass man sich den habsburgischen Behordt·::
nicht mehr unterwirft, man bekundet diP Entschlossenheit, dl'm Bcispiel ele;
siclJl'nbllrgischen Aufstănclischcn zu folgen. Die lntensivierung der Heiduckenein-
/.!:·iffc, cler Anschluss ganzc·r Dorfer an dcrea Kampf, die Flucht cler Bevolkerung
odPr die Nichtl'ntrichtung c!Pr Steuern, cler Ausbruch von lokalen Erhebungen
(Aufstănden) sind Beweisc eincr gi.instigen Atmosphăre fi.ir die Ausweiterund des
Aufstandes im Banat. Die von elen Zivil-, l\'1ilităr- und Kir::hei:behorden getrof-
fonen Massnahmcn fi.ir die Aufrechterhaltung cler offentlichen Ordnung uncl Ruhe
beweisen, wie r.tark das Banat von clcn revolutionărcn Erl'ignissen de~ Jahres 1784
<~!'fasst war.
EFECTUL RASCOALEI DIN 1784 lN SCAUNELE SECUIEŞTI
ANDREI MAGYARI
l\Iarea răscoală ţărănească din 1784 desfăşurată în zona Munţilor

Apuseni, cu participarea a peste 20-25.000 de ţărani, constituie cea mai
puternică mişcare socială şi naţională ce a avut loc în partea sud-estică
şi centrală a continentului european, în atmosfera plină de tensiuni,
generate de profundele antagonisme ale orînduirii feudale în declin.
Marca bătălie a iobagilor este o nouă dovadă în acelaşi timp că forţele
progresului şi-au croit drumul şi în condiţiile foarte controversate, create
de evoluţia istorică specifică pentru această parte a Europei.
ln contextul general sud-c'st europeNl se reliefează în mod deosebit
fenomenul local transilvan cu accente primordiale în Munţii Apuseni.
Trăsăturile lui dominante erau lupta de eliberare socială şi naţională a
ţărănimii române din Transilvania. Sfîrşitul veacului al XVIII-lea avea
să însemne pentru ţăranul transilvănean, o întreită asuprire, într-o în-
doită formă. Vechea trinitate feudală - statul, feudalul şi iezuitul -
găsesc acum, alături de vechile forme de exploatare, altele noi, caracte-
ristice noii orînduiri. Răscoala din 1784 nu a fost o miscare locală cu
toate că centrul ei de gravitate se afla în Ţara Moţilor,· deoarece pro-
gramul ei urmărea rezolvarea problemelor majore ale vremii: înlăturarea
orînduirii feudale perimate, desfiinţarea tuturor obligaţiilor iobăgeşti şi
crearea condiţiilor economice şi sociale pentru trecerea la o nouă struc-
tură socială. Acest lucru este valabil în ciuda faptului că· răsculaţii încă
nu le erau clare perspectivele ;;istcmului social-economic după victoria
ridicării lor.
Frămîntărilc sociale din ce în ce mai numeroase ca număr si mai
vehemente prin forma lor de manifestare, care cuprindeau Transiivania
în anii premergători izbucnirii răscoalei denotă prezenţa în întreaga
ţară a cauzelor conflictelor sociale. Nu este întîmplător ceea ce s-a întîm-
plat cu prilejul mişcării .antifeudale a ţăranilor secui din fostul scaun
Odorhei, desfăşurată în 1782, cînd conducătorul acţiunii a fost acuzat de
nobili pentru promisiunile făcute în vedere împărţirii pămînturilor alo-
diale ale nobilimii1. Nu era opera întîmplării nici trimiterea lui Balas
Fercnc în Viena la Curte, cu plîngerile ţăranilor secui2.
În astfel de împrejurări răscoala moţilor nu putea să se limiteze
la zona de început a luptelor propriu-zise. Răsunetul şi urmările ei au
depăşit mult graniţele acestui teritoriu şi în diferite forme se manifestau
în întreaga Transilvanie. Ea a provocat panică în rîndurile nobilimii şi
a înflăcărat iobăgimea pînă în comitatele Timiş, Arad, Caraş, din Secuime
pma în zona Făgăraşului, spre nord pînă în Maramureş şi Satu Marc,
ceea ce înseamnă că întreg teritoriul transilvan se afla sub influenţa
1 Arhivele statului Cluj-Napoca, Arhiva Scaunului Odorhei, acte, 1782, nr. 21
(în contir.uare: Arh. Scaun Odorhei).
2 Arh. Scaun Odorhei, a::te, 1782, nr. 46.
44
evenimentelor revoluţionare. Ecoul răscoalei a trecut de munţi şi peste

munţi, prin „glasul" tulnicelor din Apuseni sau a clopotelor trase în
dungă, acolo, sau la poalele acestora. A trecut de munţi şi peste munţi
pi?ntru a se opri în toate satele pămîntului transilvan.
Mersul răscoalei a iost urmărit pretutindeni, cu simpatie şi mari
nădejdi de către cei de multă vreme obidiţi, cu spaimă, cu mare spaimă
~i mari te:r.cri, din partea stăpînilor întinselor moşii. Aşa au stat lucru-
rile şi în părţile secuimii. Acest lucru reiese din scrisoarea vicecomitelui
Trei Scaune, Cserei Iosif, datată în 23 noiembrie 1784 la Baraolt, prin
lare iaformcază cu îngrijcran~ Ctmduccrea noului comitat Odorhei despre
întinderea rapidă a răscoalei: „Înţelegem - scrie Cserei - că începînd
cu regiunea Haţegului pînă la .'.\Icscş s-a tras cordon militar, dar fiindcă
~i dincolo de cordon s-a aprins văp<.!ie şi s-a întins pe Seca·? în sus pină la
Buia lîngă Sibiu, tare ne esi.e tcan:ă că această tristă primejdie va cu-
prinde într-<.:tît Principatul nostru (numai de n-am fi de pe acum în
~tarea asta), incit miliţia nu se va putea rupe în atîtca părţi şi nici
irc.-:preună nu vom răzbi cu ei, cu atit mai mult cu cît nu sîntem în sigu-
r:mţă nu numai în cc priveşte necredinţa valahilor care locuiesc printre
!Di, ci şi a iobagilor maghiari, con-siderăm, că ar fi bine şi chiar necesar
ca la fel ca comiwtele Hunedoara, Alba, Turda, Tirnava şi Cluj, care
după cite am înţeles s-au răzvrătit, şi noi să ne mişcăm pentru apărarea
r:::,-;iunii şi stingerea focului din vecini" 3. Pe acelaşi ton îi scrie şi Gyulai
:i{risztina de la Tă';'nad soţului ei, Kornis Zsigmond, comfrele din Sălaj.
lnspăimîntată îi comunică acestuia informaţiile primite, potrivit cărora
::-ăscubţii „ ... au intenţia să vină în Sălaj, iar poporul de aici, din îm-
;Jrejurimile Crasnci, chiar şi maghiarii, îi aşteaptă cu bucurie, numai
Dun~nezeu ştie ce \·om face" 4 .
Din mesajul conducerii comitatului Trei Scaune datat la Chilieni în
ziua de~ 7 decembrie 1784 şi adresat conducerii comitatului Odorhci,
.::czu!t{1 că şi la Porumlxic '?i Streza-Cirţişoara „a izbucnit focul" şi că
:ic.bilirnca din Trei Scaune este mult îngrijorată „ ... dat fiind că şi
ţ[!ranii noştri 2-Ştcaptă cu nerăbdare ca aceşti rebeli să vină încoace" 5.
In lunile de toamnă tîrzie sau de iarnă ale anului 1784 din toate
p2rţilc Transilvaniei susese veşti privind intensificarea agitaţiei revolu-
"\Îtmarc şi creşterea tensiunii în sinul ţărănimii. Iobagii, oriunde se aflau
ei, independent de apartenenţa lor etnică - manifestă, pe de altă parte,
o simpatic făţişă faţă de cei care au pus mîna pe arme pentru a face
dreptate, dreptate socială şi, în acelaşi timp, naţională. In ochii nobilimii
aceste manifestări s!nt aproape egale cu o adevărată explozie socială şi
r!•'.ţicnală.
Este semnificativ că în scaunele secuieşti unde numărul iobagilor
faţă de teritoriile comitatense este relativ redus şi contradicţiile sociale
nu sint atît de ascuţite, răscoala iobagilor români din Apuseni, a avut
nn ecou deosebit. Peste tot se observă o agitaţie puternică şi ameninţă
toare. Autorităţile în relcltările lor semnalează nenumărate cazuri care
Arh. Scaun Odorhci, acte lî84, pachet 122, nr.. 114.

Arhivele Statului Cluj-Napoca. Colecţia Mike. Az olahokr61, p. 339-345.
Arh. Scaun Odorhei, acte, pachet 122. nr. 198.
45
periclitau ordinea publică şi starea nobilimii. Judele regesc Kovacs Ta-

mas de exemplu, în raportul său datat la Dancu, scaunul Ciuc, în ziua
de 19 decembrie 1784, arată că Daro J6zsef, iobag din partea locului
„ ... venind de la biserică, în auzul multora s-a rugat lui Dumnezeu cu
glas tare să-i aducă pe valahi, că îndată li se alătură şi ştie el unde, pe
cine să caute"6 . Tot el mai arată că seara iobagii se adună pentru a dis-
cuta şi a se sfătui în legătură cu evenimentele ce se petrec în comitatele
Zărand şi Hunedoara. Relatările lui Kovacs Tamas sînt completate de
nobilul Potsa J6zsef, care în scrisoarea sa din 9 decembrie 1784, adre-
sată unuia din funcţionarii comitatului Trei Scaune, scria că iobagii din
satul Lemnia „nu s-au sfiit să spună că dacă Dumnezeu i-ar aduce aici
pe acei hoţi prădalnici, ar intra şi ei în rîndurile lor şi împreună i-:.ir
ucide şi i-ar prăda pe nobili" 7 . Iobagii din Daia din scaunul Odorhci
vorbesc la fel de dorinţa lor, dacă ar veni Horea cu oamenii lui, să li se
alăture lor pentru a le arăta drumul pînă la domni 8.
Că iobagii secui erau gata să se alăture răscoalei ţăranilor români
demonstrează şi cazul din Colţeşti, din scaunul Arieş. Dintr-un proces
verbal de anchetă reiese că iobagii de aici au aşteptat pe răsculaţi şi
cînd au sosit, împreună cu ei au atacat curtea conţilor Toroczkai, de-
vastînd-o9.
Izvoarele documentare ne mai informează că iobăgimea română de
pc teritoriile din afara Munţilor Apuseni, inclusiv din părţile scaunelor
secuieşti, a încercat să stabilească relaţii mai strînse cu ţăranii răsculaţi.
Înştiinţarea din 11 decembrie 1784 adresată conducătorilor comitatului
Tîrnava de către comitatul Odorhei arată că „Din imediata noastră veci-
nătate, din Albeşti, valahii au trimis un comisar la prădalnica oaste va-
lahă rebelă, ... voind să se asocieze cu aceasta ... " 10. Dintr-o scrisoare
purtînd data de 17 decembrie, trimisă de comitatul Făgăraş la Odorhei,
mai rezultă că valahii din Mureni si Albesti au fost de mai multe ori la
Sighişoara să cumpere arme, astfe'l încît ·au voit să atace şi conacele,
din care cauză prefectul curţii şi intendentul au şi fugit. Am mai aflat
că locuitorii din Boiul Mare, Boiul Mic şi Şard s-au încumetat la o răs
coală asemănătoare 11 .
Exemplele arătate denotă, fără întloială, că teama nobilimii şi a auto-
rităţilor că răscoala se poate întinde pe tot teritoriul Transilvaniei n-a
fost lipsită de kmei. De aceea pentru a preveni desfăşurarea evenimen-
telor în acest sens, nobilimea, în colaborare cu autorităţile locale a între-
prins o serie întreagă de măsuri preventive. S-au făcut încercări de a
aduna toate armele aflate la iobagi, indiferent de etnia şi comportarea
lor, de pînă atunci12_ Pentru cei care contraveneau prevederilor ordinelor
autorităţilor locale şi guberniale au fost prevăzute pedepse foarte dras-
ti Arh. Scaun Odorhei, acte 1784, pachet 199, n:-. 88.

7 Arhivele Statului Sfîntu Gheorghe. Arh. SG:aun Treiscaunc nr. 788/1784.III.4.
(în co:itinuare: Arh. Scaun Treiscaune).
H D. Prodan, Răscoala lui Horea. Vol. I, Bucureşti, 1979, p. 545..
u D. Prodar., Răscoala lui Horea în comitatele Cluj şi Turda, Bu::ureşti, 1938,
p. 163-174.
1 1
~ Arh. Scaun Odorhei, 1784, acte nr. 176.
11 Arh. Scaun Oclorhei, 1784, acte nr. 207.
12 Arh. Scaun Treiscaune, acte, nr. 788/III.4-1784, fila 120, 170, 178.
46
ticc, mergind pînă la pedeapsa cu moartea. S-a interzis traficul cu praful

de puşcă şi cu alte materiale necesare pentru confecţionarea muniţiei şr
a armelor. In vederea efectuării unui control riguros asupra populaţiei, la
ordinul Guberniului, în satele unde au fost sesizate simptome amenin-
ţătoare, populaţia a fost repartizată în unităţi mici de 10-15 oameni~
!;>i la fiecare grup se alegea un om de încredere al autorităţilor, care
urmărea cu atenţie comportarea sătenilor. Imputernicitul autorităţilor
avea obligaţia să controleze şi casele eventualilor suspecţi din subordin~'a
lui „în fiecare seară şi dimineaţă iar dacă nu va fi dormit la casa lui.
să dea de !';>tire juzilor'·. ln cazul în care cel împricinat nu putea să
motiveze absenţa lui de acasă, juzii urmau să-l escorteze de îndată la
judele regesc sau comisarul plăşii, cărora li se acordaseră largi împuter-
niciri. Potrivit instrucţiunilor autorităţilor dacă cineva dorea să pără
sească hotarul satului în care locuia era obligat să raporteze împuterni-
citului său, iar acesta mai departe judelui. De asemenea dacă cineva
vroia să treacă dincolo de hotarele plăşii, trebuia să ceară aprobarea
judelui regesc sau a comisarului şi nu putea călătorii decît cu certificat
scrls 13 .
In spiritul acestor ordine au fost urmărite şi controlate satele cu
populaţie românească care se aflau în zonele limitrofe ale răscoalei.
Procedurile amintite au deschis totodată porţile largi pentru săvîrşirea
abuzurilor celor mai diferite împotriva iobagilor care manifestau ne-
mulţumiri faţă de stările existente.
In afară de măsurile preventive de mai sus, pe teritoriul comitatelor
constituite din scaunele secuieşti nobilimea a pus în aplicare şi largi mă
suri defensive armate. Comandamentul militar austriac din Transilvania
şi Curtea de la Viena nu aveau nimic împotriva mobilizărilor nobilimii
de aici. In baza ordinului din 27 noiembrie 1784, nobilii din comitatul
Trei Scaune, de pildă, sînt obligaţi să se prezinte în următoarele locuri:
cei din fostul scaun Şepşi la Chilieni şi Coşeni, cei din Chezd la Ilieni
şi Do bolii de Jos, cei din scaunele Bardoţ şi Micloşoara la Barao1tl4.
S-au ales ofiţeri şi aceştia au primit dispoziţii să meargă în grabă acolo
unde este nevoie. Vice-comitele Cserei J6zsef de exemplu, la sfîrşitul lui
noiembrie informează de la Vîrghiş conducerea Odorheiului că „m-am
prezentat aici la Vîrghiş înarmat"I5.
Comitatul Odorhei procedează la fel. Nobilimea a fost obligată să
se prezinte pentru serviciu militar, cu cai, sau fără cai cei ce nu aveau.
La sfîrşitul lui noiembrie peste 1000 de oameni au primit ordin să meargă
pe teritoriile critice, în zona locuită de români spre Paloş, Grînari, Vînă
tori, Albeşti, pînă la Dumitreni „pentru ca aceşti vecini să poată vedea
pregătirea noastră". La Dîrjiu staţionau 120 de oameni sub conducerea
unui căpitan, la Secueni un alt detaşament iar la Dumitreni un al treilea
„ca să vegheze cu sîrguinţă" 1 6. Comitatul Tîrnava a fost înştiinţat în
acelaşi timp că la nevoie detaşamentul din Dumitreni va da ajutor nobi-
limii din Sîngeorzul de Pădure.
lJ Arh. Scaun Treiscaune, acte nr. 788/III.4-1784·, fila 76.

14 Arh. Scaun Treiscaune, acte nr. 788/III.4, fila 100-102.
Iii Arh. Scaun Odorhei, arh. 1784, pachet 122, nr. 118.
l& Arh. Scaun Odorhei, acte 1784, pachet 122, nr. 98, 141.
47
Nobilimea din comitatul Tîrnava s-a adunat în cinci locuri, dar -

după cum îi scrie comitele Bethlen sandor comitelui Sandor Laszlo din
Odorhei - nu reprezintă o forţă capabilă să se angajeze serios în luptă
„cu ţărănimea care îi dispreţuieşte pc nobili şi aşteaptă de zor ori ce fel
de ocazie"17 .
Cele trei comitate pe care le-am menţionat ţin o strînsă legătură
intre ele 18, la fel cu teritoriile învecinate şi regiunile săseşti, pentru a fi
informate cu privire la desfăşurarea evenimentelor. ln acelaşi timp şi-au
promis reciproc ajutoare pentru înăbuşirea mişcărilor ţărăneşti în even-
tualitatea izbucnirii lor. Aceste măsuri au împiedicat în bună parte în-
tinderea răscoalei, care în ultimă analiză s-a limitat la teritoriile men-
ţionate.
Tot atît de adevărat este că pînă în a doua jumătate a lui noiembrie
se pune în mişcare şi nobilimea celorlalte comitate din Transilvania,
pentru a împiedica atacurile ţărănimii. Se organizează străji şi în zonele
limitrofe ale perimetrului răscoalei: la Aiud, Cisteiul de Mureş, Noşlac,
Decea, Cuci, Iernut, iar în direcţia centrală la Deva, Turda, Cluj. Acestea
au constituit un fel de zonă-tampon între aria răscoalei şi celelalte teri-
torii, îngustînd cîmpul de operaţie al răscoalei. Dinspre apus, nobilimea
comitatelor Arad şi Bihor a fost de asemenea gata pentru intervenţie.
Astfel generalizarea răscoalei a devenit imposibilă. Acest fapt a uşurat
posibilităţile de manevră ale autorităţilor habsburgice şi ale. comita telor
precum şi pe cele ale nobilimii.
Aşadar oriunde s-au aflat stăpînii întinselor pămînturi în vremea lui
Horea au trăit zile de mare tensiune. Au mărturisit-o singuri. Ceea ce i-a
înspăimîntat în special pe nobili a fost perspectiva extinderii răscoalei
în 1784 şi a reizbucnirii sale în 1785. Această întîie pagină din istoria
modernă a Transilvaniei, de luptă fără precedent prin dimensiuni şi
program, a dovedit nobililor că nu mai sînt de neînvins, că cei asupriţi
au conştiinţa nedreptăţii ce li se face, voinţa şi dîrzenia în luptă. Puterea
unită a claselor dominante a oprit lupta iobagilor dar n-a oprit voinţa lor
de luptă. Răscoala iobagilor din 1784, deşi înfrîntă, avea să deschidă în
Transilvania calea înnoirilor, prin lupte continue purtate de cei asupriţi..
L'EFFET DE LA REVOLTE DE L'ANNEE 1784, DANS LES DISTRICTS

ADMINISTRATIFS DES SZEKLER
Re sume
Fonde, specialement, sur les documents d'archives, l'auteur soulignie l'etendus

·de la grande revolte des annees 178~1785 dans les zones habites par les Szelder.
17 Arh. Scaun Odorhei, acte 1784, pachet 123, nr. 100.

!8 D. Prodan, Răscoala lui Horea. Vol. I, BUcureşti, 1979, p. 543.
VASILE GOLDIŞ DESPRE PORTRETUL MORAL
AL LUI HOREA
GHEORGHE ŞORA.
„ ... Revolta sîngeroasă din 1784 n-a fost vre-o mişcare spontană,
o explozie întîmplătoare a vreunui temperament vijelios, ci produsu[
firesc al unui zbucium de veacuri. Cînd paharul amărăciunilor s-a um-
plut, moţul cu pletele-i lungi, căruia-i ziceau HOREA pentru doinele lui
plîngătoare, a plecat să se jeluiască împăratului de la Viena. Mergînd ~~i
Ycnind, sufletul lui s-a luminat de adevărul că nu este dreptate în lume,
decît aceea pe care ţi-o faci tu singur. In noaptea jurămîntului de sub·
gorunul de Ia Ţebca 1 , cei trei tovarăşi şi-au luat drumul printre fraţii
lor de suferinţă şi astfel, cu cinci ani înaintea revoluţiei franceze, a
izbucnit revoluţia lui HOREA, în Ţara '.\Ioţilor. Pentru libertate şi pcntr1.1
dreptate (... ). Ei au început-o, ei au dus-o pînă Ia sfîrşit. Cei cc au fost
faţă frîngerii pe roată Ia Alba Iulia, au lăsat mărturie că martirul, în-
groaznicele-i chinuri, nici din dinţi nu a scrîşnit. Era un moţ ... " 2.
Aceste cuvinte, scrise de marele patriot Vasile Goldiş la Arad, Îll
anul HJ24, cu prilejul centenarului naşterii lui Avram Iancu, demască
o realitate istorică şi socială dură în total dezacord cu bunele intenţii
ale unor monarhi „buni, generoşi, umani", „luminaţi" de teoriile refor-
matoare ale filozofiei veacului al XVIII-lea. Asa că atunci cînd răbdarea
a ajuns la ultima limită a ei, ţăranii au pcm-{it răfuiala cea mare cor.-
dusă de Horea, Cloşca şi Crişan 3 .
Istoric vizionar şi spirit diplomatic de mare ascuţime, Vasile Goldiş
ajunge la concluzia că soluţia reformelor iluministe se dovedea insufi-
cientă. Numai metodele bazate pe înlăturarea rînduielilor existente pu-
teau constitui o soluţie, care, privită în succesiunea largă a istorici.
apare în chip firesc ca o luminoasă treaptă în drumul evoluţiei poporului
n:>stru spre ţelurile sale prezente şi viitoare.
Intr-un document inedit4 , redactat de Vasile Goldiş după anul Hllll,
document păstrat în arhiva familiei Costică Blănaru, din Arad, este sur-
1 „ , .. La acel bătrîn înţelept mulţi au nwrs adesea să ceară sfat, să i:.
suflet ~i totdeauna Gorunul lui Horea le-a dat gînd şi suflet ... ". (Vasile Golcli-:;,
Horea vizionarul, Arad, 1923, ma:rnscris inedit aflat în posesia familiei Costică
Blf1r:a:·u din Araci, p. :J.).
~ Arhivele statului clin Araci, Fond personal Vasile Goldiş, Dosar Nr. 1, fih
340. „ ... Imaginea lui Horea rămîne un foc nestins: faţa sa cu ochi sfredelitori.
nelini~tiţi, privind înainte, mult deasupra vrf'mu:·ilor (. .. ) Astfel a devenit t•l
unul clin ma:·ii revoluţionari ai veacului al XVIII-iea, a.I lumii întregi ... ", V. Gol-
di~. op. cit., p. 5.
0 Arhivele statului clin Arad, Fond personal Vasile Goldiş, Dosa:· Nr. I, filil
339. „ ... Cinci se vor cerceta metodi: arhivele judeţelor Turcia, Alba. Hunecloa:-a,
Biho;, care ast{1zi sînt pradă prafului şi şoa:-ccilor p:in beciurile întunecate ~i
sleioase ale p;·efecturi'lor, atunci românii cu bucuroasă uimire vor constata nesfîr-
~itul sir ele întîmplări mărunte, care în nnsamblul lor vor dovedi mai presus ele·
orice îndoială că veacuri de-a rîndul str{1bunii moţilo:· no~tri n-au avut alte p:·co-
cupări mai importante, clecît zbaterea lor ele toate :iilele cu puternicii vremurilo:·_
pent:·u libertate şi dreptate ... ".
4 Vasile Goldiş, op. cit„ p. 5.
50
prinsă evoluţia istorică a naţiunii române, prin specificarea că „ ...

epoca
modernă a istoriei românilor îşi scrie chiar în zorii ei prin epopeea din
1784, o revoluţie naţională şi populară, care lansează cea dintîi în ţară
~i pe continent obiectiYe de o deosebită noutate istorică şi de profundă
radicalitate, valabile, în substanţa lor, pentru ansamblul epocii respec-
tiYe, o revoluţie organizată pe temeiul unor obiective bine cristalizate şi
organic însuşite de mase ... "5.
Un alt document inedit despre Horea, scris de Vasile Goldiş, la
Bra~ov, în anul 1896, se păstrează la Arhivele statului din Arad 6 , docu-
ment, în care se fac interesante referiri la răscoala din 1784. Este vorba
dl' un „referat" redactat de Ministerul instrucţiunii din Budapesta pentru
manualul de „Istoria Ungariei", scris de Vasile Goldiş, în 1896 şi destinat
tiparului. Referentul maghiar critică şi face următoarea observaţie ma-
nualului: „ ... La pagina 280 - se precizează în document - Vasile
Goldiş afirmă că mişcarea lui Horea a fost înăbuşită doar cu ajutorul
trădării. Intr-adevăr, pe Horea l-au prins după înăbuşirea mişcării, iar
urmărirea lui a fost condusă, pe urmă, de paznici de la pădure. Este
tendenţioasă afirmaţia lui (Goldiş - n.n.) că mişcarea lui Horea s-a
putut înăbuşi numai cu ajutorul trădării. Scopul nemărturisit al acestei
afirmaţii este de a face să creadă tinerimea că românimea a fost un
factor aşa de puternic în Ungaria, încît pe atunci, încă, fără trădare,
mişcarea lui nu se putea înăbuşi nici prin întreaga forţă a statului. Deci,
dacă nu este trădare, mişcările româneşti sînt de neînvins ... " 7.
Referinţa aceasta este semnificativă prin spaima pe o durată atit
de lungă, pe care a provocat-o revoluţia populară din 1784 grofilor un-
guri, care se temeau mereu de o reeditare a ei, avînd în vedere şi încu-
rajarea permanentă a maselor prin exemplul plin de demnitate oferit
de Horea. Măsurile barbare precum şi comportamentul nobilimii faţă
de fruntaşii răscoalei şi de întreaga ţărănime răsculată, în loc să abată
masele de la luptă le-a îndirjit şi mai mult. Nu întîmplător Nicolae Băl
cescu socotea revoluţia din 1848 din Transilvania ca o dezvoltare a răs
coalei ţăranilor din 1784, iar Avram Iancu, plin de indignare împotriva
5 Idem, p. 6.
6 Arhivele statului Arad, Fond personal Vasile Goldiş, Dosar Nr. 1, fila 51.
î Idem, ibidem. Pe lingă alte observaţii eronate ale referentului ungur se pot
desprinde cu uşurinţă intenţiile as::unse ale autorităţilor austro-ungare 'de a falsi-
fica şi denatura adevărul istoric cu privire la istoria poporului român de pe
ambele versante ale Carpaţilor. Acuzaţia de neglijenţă şi o posibilă agitaţie în rin-
durile tineretului, strecurată în manuailele autorului sint incompetente şi simple
născociri. In legătură cu procedura guvernului de a cenzura manuscrisele salet,
Vasile Goldiş face o interesantă mărturisire pe care o publică în lucrarea sa
Lupta pentru naţionalitate, Arad, Tipografia „Tribuna poporului", 1901, p. 13-14,
în perioada cînd se afla secretar la Episcopia Ortodoxă din Arad: „ ... Sînt om
de şcoală şi am s::ris in anii trecuţi o „Constituţie a patriei" (Ungariei - n.n.)
pentru şcolile populare româneşti. Am inaintat-o spre aprobare. Recenzentul a
aflat însă greşeli în ea şi ministrul a cerut să le corectez. Am corectat tot, ce
mi s-a părut de obiecţionat. Că hîr, că mir, cartea tot nu corespunde şi nu poate fi
aprobată. Atunci mi-a răsărit o idee în cap. Am scos din cărticică capitolul care
trata „egala îndreptăţire" a naţionalităţilor In dul::ea noastră patrie (Austro-Un-
garia - n.n.). Să vezi, imediat opşorul meu a aflat aprobarea d-lui ministru, căci
recenzentul acum o declarase (... ) foarte patriotică."
51
nobilimii reacţionare şi retrograde, în lancea lui Horea îşi punea nădejdea

pentru înfrîngerea tiranilor 6.
Schiţînd portretul intelectual al marelui Horea, Goldiş îl caracte-
rizează ca un cap deschis, cu prisosinţă înzestrat cu minte îndrăzneaţă,
talent de vorbitor, bogat în experienţă, născut pentru a stăpîni, un om
cu învăţătură şi mare meşter în iscodiri foarte rafinate. Completînd acest
portret, Goldiş recunoaşte că Horea n-a avut nevoie de ajutorul cărtu
rarilor iluminişti. Indemn şi teorie întru revoluţie constituia pentru ţără
nime mizeria şi suferinţele îndurate 9 de la stăpînii, îndeobşte străini,
atît în Transilvania cît şi în celelalte ţinuturi româneşti. Dar i se pare
deosebit de grăitor - marelui patriot ardelean - pentru înţelesul adînc
al istoriei, că pîrjolul izvodit de moţii lui Horea, sîngele vărsat de ţărani
în răscoală 10 , cumplita schingiuire cu roata, acolo, „La Furci", la Alba
Iulia, ridicarea spontană a mulţimii oprimate, au venit ca un nezdrun-
cinat temei pentru acea strălucită pledoarie asupra dreptului la exis-
tenţă al românilor, pledoarie cunoscută în toate curţile europene sub nu-
mele de „Supplex Libellus Valachorum".
Cît priveşte epilogul răscoalei, Goldiş dezvăluie altă faţetă a bar-
barismului acelei perioade. Aruncarea conducătorilor principali în ce-
lulele de sub poarta cetăţii de la Alba Iulia, maltratarea celor închişi,
condamnările la pedepse grele prin simulacre de judecăţi, dislocarea
populaţiei din munţi şi colonizarea ei în alte regiuni, executarea în chip
barbar a căpeteniilor răscoalei şi multe alte asemenea fapte au fost
săvîrşite de nobilime şi oficialităţi în tot cursul iernii anului 1784 şi
1785 11 . In acelaşi context, Vasile Goldiş surprinde şi marea îngrijorare
produsă în rîndurile clasei dominante şi a oficialităţii habsburgice pri-
vind zvonurile care circulau în legătură cu posibilul ajutor pe care
Horea trebuia să-l primească din Principate pentru a se proclama rege
al fostei Dacii. Cîteva documente cunoscute şi de Vasile Goldiş eviden-
1iază cu prisosinţă această trăsătură a evenimentului de rezonanţă euro-
8 Idem, fila 346. „ ... Şi moţii au plecat întotdeauna la izbîndă ... (... ) Vite-
ja<;ca făptuire a moţilor din 1784 (... ) sîngele lor vărsat cu atîta belşug au înte-
meiat definitiv şi desăvîrşit dreptul integraă al neamului nostru la libertate şi
unitate naţională. Cuibul moţilor rămîne pentru vecie rezervorul bărbaţilor gata
în orice clipă la consimţirea jertfei supreme pentru libertate şi dreptate._..".
u Idem, fila 338. „ ... Oamenii aceştia blînzi (.... ) îndelung riibdători, ca
nici un alt soi de oameni pe întreg pămîntul, ortaci nedespărţiţi ai drumurilor,
tăcuţi, solidari şi gînditori în adîncul sufletului ilor, iubesc mai presus de toate
dreptatea şi libertatea. Spune moţ, ai spus soldat neînfricat . ai libertăţii, în:hi-
nător religfos dreptăţii. Ei rabdă frigul şi foamea, cea mai neagr:ă mizerie este
tovărăşia vieţii lor: fără murmur îndură loviturile aspre ale sorţii, dar nu îndură
şerbia şi nedreptatea ... ".
10 Gheorghe Şora, Gorunul cu nume de om, în „Drapelul roşu", XLII, 1985,
nr. 12.461 (28 februarie), p. idem „Telegraful român", 133, 1985, nr. 5-6 şi 7-8
(1 şi 15 februarie), p. 2. „ ... Acest ţăran de geniu a înţeles că libertatea româ-
nului nu poate fi primită, de sus, de la împărat, libertatea se plăteşte cu sînge,
cu jertfă, cu tot ce a avut şi are mai bun acest popor".
u Ilie Ceauşescu, Transilvania străvechi pămînt românesc, Bucureşti, 1984,
p. 57-58.
52
peană. Toate informaţiilel2 marelui patriot cu privire la colaborarea ţără

nimii române de pe ambele versante ale Carpaţilor, dovedesc existenţa
unei conştiinţe naţionale limpede înţeleasă de ţărani, atît de răsculaţii
din Transilvania, cit şi de cei din sudul şi estul Carpaţilor, propagată
de intelectualitatea românească de pretutindeni. Executarea pedepsei lui.
Horea ca şi învinuirea adusă acestuia de a se proclama rege al Daciei
a sporit şi mai mult prestigiul conducătorului, numele căruia curînd va
intra în legendă ca simbol al năzuinţelor şi luptelor poporului nostru.
Astfel, imaginea lui Horea - precizează Goldiş - a căpătat circulaţie
europeană, iar titulatura ce se voia batjocoritoare de rege al Daciei,
readucea după 17 veacuri, în memoria contemporanilor, măreţia statului
dac şi făcea din crudul spectacol al tragerii pe roată un episod de
glorie românească.
In documentul de familie enunţat mai sus 13 , este schiţat şi portretul
moral al lui Horea. Lui Goldiş i se pare semnificativ şi de o neîntîlnită
înălţime morală că această răscoală a ţărănimii obidite şi umilite a fost
c·ondusă de un bărbat care „horea", care cînta, tălmăcind pe vrană de
fluier bucuriile şi mai ales durerile oamenilor. Ce poate fi mai tragic -
se întreabă Goldiş - decît să vezi un cîntăreţ cum îşi pune în chimir
fluierul izvoditor de veselie şi omenie, ca să înşface lancea miniei răz
bunătoare. Horea şi toţi cei 87 de căpitani ai răscoalei şi 29 căpitani
săteşti care au pus în mişcare satele, nevoiţi au fost să lase uneltele
muncii paşnice şi, cu deznădejde, să apuce arma dreptăţii sociale şi
naţionale. Ca şi Brissot, Goldiş justifică răscoala şi ia apărarea lui Ho-
rea14. Moţii n-au vrut să verse sînge. Vina sîngelui vărsat trebuie să
cadă ca un puhoi de jar, numai pe conştiinţa nobilimii asupritoare şi
a tuturor celor care îşi scriau legile privilegiilor de clasă pe piele de
iobag român. Pe Horea şi pe miile de viteji - continuă Goldiş - nu
i-au făcut patrioţi citirea cărţilor latineşti şi vederea monumentelor din
Roma, ci cugetele lor simple şi drepte care le spunea apropiat că sînt
născuţi români şi-n ţară românească, aşa cum marile lor suflete le-au
simţit adînc.
Nu este ocolită de către Goldiş nici atitudinea diplomatică a lui Ho-
rea în timpul interogatoriului. Ancheta îndelungată cu audierea a sute
de ţărani şi consemnarea mărturiilor lor în nenumărate pagini scrise
de diecii Comisiei Jankovich, nu urmăreau <lecit să descopere alţi vino-
vaţi şi, deci să justifice pedepsele aplicate. De aceea, Horea s-a menţinut
permanent în limitele tăcerii pe care şi-o impusese, în sensul de a nu
oferi informaţii despre răscoală, intuind cu mintea lui ageră şi sclipi-
12 Informaţiile şi aprecierile lui Vasile Goldiş sint pe deplin confirmate de

cde mai valoroase lucrări de istorie apărute în ultima vcreme: D. Prodan, Răscoala
lui Horea, voi. 2, Bu~u:·eşti, 1979, p. 647-698; Ştefan Pascu, Revoluţia populară de
sub conducerea lui Horea, Bucureşti, 1984, p. 410-477; Gheorghe Şora, Inchinare lui
Horea, în „Vatra", XV, 1985, nr. 167 (20 februarie), p. 167/A.
u Vasile Goldiş, Horea vizionarul ... , p. 8-10.
H Arhivele statului Arad, Fond personal Vasile Goldiş, Dosar Nr. 1, fila
J:lB-347. „ ... Fără Avram Iancu şi fără vijelioasa sîngerare a moţilor, anii 1848-
18451 s-ar fi terminat pentru români cu discursul lui Bărnuţiu, cu vreo jalbă la
impăratul surd de la Viena şi i;-hiar cu vreo iscusită declaraţie de fidelitate ... ".
53
toare, că orice recunoaştere, aparent neînsemnată, orice amănunt dat

dt'spre acest subiect ar fi constituit o fisură în barajul după care a
hotărît să se refugieze. Tăcerea eroului nu a fost - precizează Goldiş -
în sensul că ar fi refuzat să răspundă întrebărilor puse, ci rezultă din
conţinutul răspunsurilor sale 15.
Referindu-se la Ultimatumul de la Deva, adresat nobilimii la
11 noiembrie 1784, Goldiş apreciază just că acesta a fost un program
precis, iar răscoala, în ansamblul ei, a dovedit, pe lingă unitatea de
ac1,iune şi unitatea fondului programatic. Ultimatumul, ca document
fu 1damental al răscoalei, era cel mai avansat la acea vreme, nu numai
0
in societatea românească, ci şi pe ansamblul continentului european.

lforea preconiza, convergent obiective proprii unei revoluţii populare:
desfiinţarea nobilimii ca clasă, prin exproprierea ei şi trecerea pămîn
tului feudalilor în stăpînirea ţăranilor, obligarea nobilimii la o activitate
productivă din care să poată trăi, schimbarea funcţionarilor publici şi
r:rganizarea social-economică a Transilvaniei pe alte baze noi şi mai
drepte 16 .
In viziunea lui Vasile Goldiş, Horea sălăşluieşte mîndru şi eroic în
marea Casă a poporului român, ca unul din acei stîlpi ai istoriei române
adinc împlîntat în pămîntul şi cugetul nostru. Nu filele simple de hîrtie
i-au recunoscut lui Horea locul în istorie, ci însuşi poporul român care,
în dăinuirea sa peste veacuri şi milenii, îi va păstra amintirea şi-i va
cînta faptele, îi va cinsti conştiinţa lui de român care n-a pregetat o
clipă în faţa jertfei supreme întru izbăvirea neamului său.
In ceasul suprem, Horea îşi rezuma scopul vieţii, după părerea
aceluiaşi observator: „Eu mor pentru naţiune". Şi chiar dacă n-a mai
putut să rostească acele cuvinte, fără îndoială, el s-a gîndit poate la
Dacia trecută şi viitoare, căci Horea dorea eliberarea de sub jugul iobăgiei
a tuturor românilor. Din ordinul împăratului şi al grofilor - se pre-
cizează în continuare - Horea a fost stricit cu roata, fără ca aceştia
să ştie că un popor de multe milioane nu poate fi nimicit pc eşafod,
prin călău, iar âdcvărul spuselor lui sînt mereu şi mereu mărturie în
faţa judecăţii istoriei de ceea ce s-a petrecut în munţii scăldaţi în su-
doare, lacrimi şi sînge 1B. Astfel a devenit el unul din marii revoluţionari
~:i veacului al XVIII-lea, al lumii întrcgi 19 .
15 Vasile Goldis. Horea vizionarul ... , p. 11; Gheorghe Şora, Vasile Goldiş
drspre Horea, în „Familia", 21, 1985, Nr. 2 (februarie), p. 7.
lti Vasile Goldiş, Horea t:izionarul ... , p. 9.
17 Idem; In legătură cu această temă vezi ~i Gheorghe Şora, Un document
inedit despre conţinutu[ ma11ualelor de istorie redactate la Draşov de către Vasile
Gofdiş, în 1896, în „Crisia'·, XIV, Oradea, 1984, p. 129-13:1.
lB Ştefan Pascu, Pietre de temelie din trecut pentru vremurile de azi, Cluj,
1967, p. 76-89. . . . . . . . . - .
w Vasile Goldiş, Moţii,în voi.: Scrieri soczal-pol1t1ce şi literare, e?1ţ1e rng:·1-
jită, studiu introductiv, tabel cronologic şi bibliografie de Mircea Popa ş1 Gheorghe
.')ora, Cuvînt înainte de acad. Ştefan Pascu, Timişoara, 1976, p. 218-221.
54
VASILE GOLDIŞ DBER DAS MORALISCHE BILDNIS DES HOREA
Zusammenfassung
Der Verfasser wiedergibt einige Betrachtungen von Vasile Goldiş (1852-1934)

im Zusammenhang mit der Entfaltung uncl der Bedeutung des Aufstandes untei'
der Leitung von Horea, Cloşca u;1d Crişan im Jahre 1784.
Hervorgehoben werden seine Be;-echtigung und Gilltigkeit, im Kontext cler
Entwicklung der rumănischen Geschichte, die Richtigkeit der Sache. fiir die dit!
siebenbilrgischen Bauern gekămpft haben - die Abschilttelung des von den un-
garischer Grafen aufgezwungenen Jochs, filr nationale Freiheit und Einheit.
Einen besonderen Ste!lenwert erhălt die Darstellung des moralischen Bild-
nisses von Horea, des Hauptanfilhrers cler Aufstăndischen. Betont werden seine
Vorzi.ige, sein forscher Geist, seine Vision i.iber die Notwendigkeit, die alte Gesell-
schaftsordnung zu sturzen und eine gerechtere zu erri:hten, sein Humanismus,
seine Ergebenheit zum Volk, bis zur Darbringung des hochsten Opfers. Ins rC'Chte
Licht gerilckt wird ferner seine dipilomatische Gewandtheit bei der Gegenilber-
stellung mit den staatlichen Behă:"den; der Eindruck, clen Horea seinen Zeit-
genossen vermittelte, war der eines hervorragenden Militărstrategen und Politikers.
von europăischer Geltung.
PORTRETUL LUI HOREA lN LITERATURA
HORIA STANCA
Intuind din citeva elemente de care putea dispune la cei 50 de ani

de la izbucnirea şi reprimarea ei, N. Bălcescu a formulat, într-un co-
mentariu scurt şi concis, ideea că răscoala lui Horea, acel tumultus rusti-
corum, cum era denumită în epoca încă latinizantă a Europei, „nu era
numai ridicarea iobagului în contra stăpînului său, ci mai mult (decît
atît), răscoala simţămîntului naţional al unui popor chinuit de un alt
popor".
Bălcescu muta aşadar semnificaţia răscoalei de pe un obiectiv pur
economic, pe unul politic văzînd în răscoala moţilor aspiraţia acestora
spre libertate şi dacă nu spre libertate în sensul ei larg de independenţă
naţională, spre respectul demnităţii omului jignit în condiţia sa umană.
Dorinţa unanimă a moţilor de a se duce la Alba Iulia şi de a se „conscrie"
în armata imperială formînd un nou regiment grăniceresc, după modelul
celorlalte existente în Transilvania, arată, ea însăşi, dorinţa vie a oame-
nilor impilaţi de a-şi dobîndi un statut social care să nu le mai jignească
mîndria de oameni, călcată pînă aci în picioare.
l\Iutînd semnificaţia răscoalei pe alt plan decît cel material, Bălcescu
lăsa acesteia totuşi o subsidiaritate firească în ordinea condiţiei diferen-
ţiată dintre stăpîn şi iobag.
Pornind şi numai de la ideea aceasta generalizatoare a lui Bălcescu,
literaţii epocii noastre romantice aveau la îndemînă unul din cele mai
palpitante subiecte pentru elaborarea unei epopei, prolifice în scenarii
răscolitoare şi în portrete de eroi, dacă nu şi altfel, dar folosind modelul
celor mai existente în universul literar al epocii plin de romane de
senzaţie.
Nici mai tîrziu cînd, la aniversarea centenarului răscoalei, N. Den-
suşianu se însărcinează să dea la lumină, într-o expunere de anvergură,
„Revoluţiunea lui Horea", datele pînă atunci cunoscute ale împrejurărilor
răscoalei, nu s-a găsit scriitorul să le prelucreze într-o formă literară
accesibilă unei lecturi menită să dea viaţă documentului.
Cu toate condiţiile materiale existente, cu tot fondul documentar la
îndemînă, puţini dintre scriitorii cu largi predispoziţii epice s-au încu-
metat să atace o tematică cu aşa de vaste răsfrîngeri de toate nuanţele:
naţionale, politice, sociale, economice şi să reînvie din ele portretul lui
Horea cu o atît de frapantă tentă de neverosimil.
Plecînd din istorie, din cadrul acesta cu pondere epică, dominante
fiind acolo faptele, cei care s-au apropiat de răscoală şi de eroul ei
central, şi-au axat expunerea pe documentarul existent, căruia, în ne-
voia de a-i „colora" literar sub-stratul, au căutat să-i atribuie virtuţi
episodice, capabile să capete valenţe mai ample în transfigurarea lor
literară. Prin reducţie la datele fizice existente şi prin amplificare a
cadrului în care încăpeau, de altfel, orice soi de episoade universal vala-
56
bile, aduse aici şi amplasate în ambianţa l\Iunţilor Apuseni, cu particu-

larităţile lor de peisaj şi de \·iaţă a oamenilor, scriitorii au crezut să-l
poată actualiza pe Horea şi să-i reconstituie portretul în literatură. încer-
care dificilă, cu atît mai dificilă, cu cit realitatea pe care se înscria rl.
cu toate elementele de desfăşurare a dramei, nu lăsa loc prea larg ficţiu-
nilor de alimentare a portretului cu date cumplementare, suficient de·
sugestive să-l împlinească.
In scurtă paranteză, fie spus, am socotit întotdeauna că finalitate~L
romanului trebuie să fie creaţiunea de personaje. In sensul acesta am
considerat etern valabile numai romanele în stare să muleze un personaj,
fie el luat şi din realitate, într-un chip reprezentativ pentru o generaţi:',
pentru o epocă, pentru o idee. Cunoaştem cu toţii, argumentul lui Werther
ale cărui suferinţe precipitate din ale tuturor preromanticilor, au putut
deveni definitorii pentru o întreagă generaţie care s-a regăsit în tînărnl
al cărui exemplu l-au urmat. l\Iodel pentru o altă generaţie a acelor
prerevoluţionari ruşi care şi-au pus viaţa în slujba unor aspiraţi! de~
mai bine, de credinţa într-o lume fără prejudecăţi, studentul Dazarov
din romanul lui Turgheniev „Părinţi şi copii", a fost şi el unul în can'
s-au sedimentat toate \·isurile de altă viaţă ale tineretului rus precursor
al epocalei răsturnări din imperiul ţarist. Mai e oare cazul să :m~inti:n
pe femeia de totdeauna. de pretutindeni, cu zbuciumele ei, cu dragostea
ei, cu jertfele ei în căutarea fericirii, care a găsit în Tlllstoi capacitatea
epică de a-i da viaţă pentru eternitate în Ana Karenina?
Să venim la noi. Din ce aluat a putut realiza Rebreanu pe Ion pentru
ca să fie reprezentativ pentru toţi ţăranii noştri în patima lor după pă
mînt pentru care sint în stare să-şi însuşească puteri apocaliptice în
lupta de a şi-l păstra? Din ce fel de lut a ars portretul lui Ap'.lstol Bo-
loga pentru ca să-l facă reprezentativ pentru un întreg tineret din Ardeal
pus între nicovala datoriC'i de împlinit pentru o coroană străină şi cio-
canul istoriei cu bătăile într-un piept pentru o patrie întrevăzută din laţul
unei spînzurători?
Şi totuşi, cîncl s-a apropiat de Horea n-a izbutit mai mult clccît o
palidă povestire romanţată oarecare mergînd pe urmele istorit'i lui Ni-
colae Densusianu. Cu oarecare bunăvoinţă considerat un roman htoric,
în genul celor cărora literatura germană le spune „Kunsthistorisch".
romanul „Crăişorul", din ce fusese aşteptat să fie după exemplele pre-
mergătoare, a fost o anemică naraţiune, căreia nu-i lipsesc, bineînţeles,
calităţile, ba chiar luat in ansamblu putînd fi considerat o frefică de
viaţă ardelenească în ton apologetic iwntru figura lui Horea, greu deta-
şată din trinitatea de luptători ţărani. Nu ne lămu:-im în nici un frl
cu Horea gîndit ca şeful unei răscoale, oricît caută Rebreanu, cu îndc-
mînarea condeiului său aşa de încercat, să-l scoată din contextul unor
întimplări, desigur interesante, dar nesemnificative pentru portretul în-
suşi al acestuia. Recitind - pentru a cita oară? - romanul „Crăişorul".
am fost pe alocuri tentaţi să găsim în Cloşca şi în Crişan, trăsătu:·ilr'
care, transferate lui Horea, ar fi îmbogăţit portretul psihologic al aces-
tuia. Oricum, portretul realizat de Rebreanu rămîne deficitar faţfi de
cea mai puternică, mai realizabilă „literar", figură din istoria Transil-
vaniei. Ca şi Horea, Avram Iancu, în succesiune dc valori epice, au
57
realizat o epopee la care colaborînd, rapsozii populari, anonimi, aceştia

.au izbutit, cu imensul număr de poezii şi de cîntece, să redea atmosfera
atît din răscoala primului cît şi din revoluţia celui de al doilea.
O încercare de a-l actualiza pe Horea, de data aceasta într-un roma~1
masiv scris în limba germană de compatriotul nostru Oskar Walter Cisek
şi tradus în limba română cu neglijenţe de lexic în dialogurile moţilor,
nu merge mult mai departe. Citit de un german sau de un străin cunos-
cător de limbă germană, în mîna căruia cade şi care se încumetă să par-
curgă 1500 de pagini ca să afle aproximativ ceea ce cititorul român află
pP cele 200 de pagini ale lui Rebreanu, romanul în două volume „Pîr-
j1\lul" şi „Horea" de Cisek poate seduce prin detaliile, atît episodice, cît
şi ciudate pentru străini, a vieţii ţăranilor din l\Iunţii Apuseni. Căutătorii
dl' senzaţional vor fi profund dezamăgiţi să nu găsească nimic incitant
in afară cle grozăviile unei răscoale cu dezlănţuiri de patimi la oamenii
m<1i simpli, întotdeauna necontrolate <JÎ deci mai sî11geroase.
Nici Oskar Walter Cisek nu face mai mult dccît cercetînd documen-
tul, cu o stăruinţă demnă de tot respectul şi insistînd pe detaliul epi-
sodic, mai puţin edulcorat decît la Rebreanu, să dea imaginea unei răs
coale expusă ca un alter ego, desigur cu nota specificităţii locale, al răs
coalei ţărăneşti a lui Thomas Mlinzer din Turingia anilor 1524-25. Acor-
dînd predilecţie, justificată pentru limba în care scrie, celor petrecute la
Viena în pelerinajele făcute acolo de Horea ca să prezinte împăratului
rc:lscoalei, limitînd-o, ca şi Rebreanu, la nevoile materiale ale răscula
ţilur, cu toată discriminarea oficială dintre românii şi ceilalţi aflaţi în
acelaşi teritoriu, cu grave dezavantajări pentru cei dintîi. Ponderea la
.:;rr,îndoi este de ordin economic, aş zice mai bine motivaţia răscoalei,
~imîndoi neglijînd să tragă concluzia firea~că din faptul că oprimarea
\ iza exclusiv pc români.
Ce aduce Oskar Walter Cisek în plus faţă de Rebreanu în portreti-
nnea lui Horea? O extraordinar de mare abundenţă de detalii istorice,
de viaţă rurală, care fac necesară pentru un cititor de limbă străină
înţelegerea structurii etnice a moţilor şi a ambianţei în care li se desfă
şoară acestora viaţa de fiecare zi. in privinţa aceasta opera lui Cisek
·este, fără îndoială, mult superioară celei a lui Rebreanu. Nu numai prin
angajarea unui material informativ mai vast într-o acţiune de propor-
1.iile răscoalei, ci şi prin insistenţa cu care stăruie asupra portretizării
multelor, foarte numeroaselor sale personaje, fie bărbaţi fie femei, parti-
cipante la acţiune. Spre deosebire de Rebreanu care, pentru a-l investi
pe Horea· cu o notă de duioşie complementară celei de asprime presupusă
firească la orice răsculat, realizează acea inutilă confecţie literară a
dragostei pentru domniţa Rafaela din Criştior, Cisek rămîne la comen-
1.&riul literar al răscoalei fără alte ficţiuni decît acelea care dau scriito-
rului dreptul la prefigurarea personajelor auxiliare participante la eve-
nimente, fără a-i da nici el, cum nu-i dă nici Rebreanu, investitura de
revoluţionar, dacă e să-l distingem pe acesta de un simplu răzvrătit.
Pe linia lui Rebreanu şi cu aceeaşi abundenţă de detalii ca şi la
Cisek, I. D. Muşat inventează şi el o scenă de o oarecare dulcegărie
58
punînd pe Horea, probabil spre a-i justifica porecla, să execute cîteva

melodii „din frunză", fără să răspundă, cum era firesc, după romancierii
premergători, la întrebarea: cine a fost Horea? Căci toate presupunerile
ţesute în jurul prezenţei spirituale a eroului rămîn neverosimile, dacă
ne gîndim că o cauză istorică este pledată la înălţimea unui împărat
luminat, de către un ţăran din Munţii Apuseni, despre care află:n la
proces că e neştiutor de carte, probabil nici de limbă germană, pe care
să o folosească într-o pledoarie savantă, ca aceea literaturizată prin ecou
în sufletele românilor ardeleni. Oricît îl căutăm pe Horea, nu-l vedem
niciodată vorbind unei mulţimi pe care să o antreneze într-o acţiune
sub conducerea sa. Nu-l vedem nici la masa vreunei consfătuiri secrete
comunicînd tovarăşilor de acţiune mobilurile acesteia. Toate acestea ră
mîn întrebări fără răspunsul aşteptat, după cum rămîne nejustificată,
altfel decît prin respectarea unui cuvînt de onoare dat împăratului de a
nu-l implica în vreun fel în cauză, neinvocarea lui în proces.
Faţă de ceilalţi doi romancieri versaţi în explorări epice şi de psiho-
logie a personajelor tratate, I. D. Muşat aduce ceva ce merită subliniat
cu accentuare: o ambianţă locală de o deosebită autenticitate. Literaturi-
zarea nu-l sileşte la o stilizare care să înstrăineze personajele de lumea
lor firească. Autorul izbuteşte o transpunere în epocă păstrînd nota
originală într-o măsură care face nu numai verosimilă, ci chiar veridică
ambianţa de manevrare a personajelor.
Deficitară în portretizarea lui Horea este şi piesa de teatru „Pro-
cesul lui Horea" de Al. Voitin. cu tot apelul ei la exploziile patriotice
de pe parcursul scenelor de confruntare a eroului cu cei puşi să-l judece.
Axată pe amănuntele procesului în sine, ale celui văzut juridic şi mai
puţin literar, autorul pierde din vedere obligaţia de a-l justifica prin
personajul central pc care îl menţine mereu în postura de acuzat, in loc
de a-l ridica la aceea de martir. Imaginea lui Horea, rezultată din con-
fruntarea cu contele judecător este neconvingătoare, după cum falsă este
aceea a însuşi magistratului pentru că oricît vrea autorul să-l facă sim-
patic, magistratul rămîne la fel de odios, ca şi sentinţa nedreaptă pro-
nunţată, chiar dacă aceasta îi este impusă de la spate. Călăul nu devine
uman prin scuzele cerute victimei. Lăsînd la o parte excesivele „lati-
nisme", care vrînd să ironizeze pe intelectualii ardeleni, dau o notă
hazlie unui proces de o tulburătoare tragedie, piesa rămîne o încercare
eşuată de a-l ridica pe Horea la simbolul unei răscoale, de a face din el
elementul motor al unei acţiuni revendicative de proporţiile celei care
şi-a purtat ecourile în toată lumea, anticipînd mari schimbări de obiec-
tive sociale şi politice, dacă nu şi în altă parte, cel puţin la noi.
Profund nesemnificativ portretul lui Horea făcut de Davidoglu în
drama în patru acte şi douăsprezece tablouri. Fundamentată pe ideea
simplistă a exploatării moţilor de către nemeşii locali, toată răsco:.tla
apare ca o răzvrătire a unor oameni înfometaţi împotriva altora avuţi.
Nici un detaliu în lungul celor douăsprezece tablouri încărcate de indi-
caţii regizorale şi sărăcite de text, nu ni-l prezintă pe Horea în altă
lumină decît în aceea didactizată la şcolile primare rurale, cărora, pentru
a fi mai uşor memorizat, li se prezintă un ţăran bineînţeles mai isteţ.
59
eventual şi priceput în mînuirea cuvintelor, ieşit dintr-un mediu pro-

miscuu şi pornit să facă tabula rasa printre nemeşi şi aceasta cu autori-
zarea şi în numele împăratului. Defectuoasă este şi prezentarea psiho-
logiei moţilor, cărora nu le atribuie nici unul din adjectivele de mîndrie
personală, de nobleţe a sufletului justificatoare a răbufnirii cînd este
<::ălcată în picioare. Drama lui Mihail Davidoglu nu numai că nu rezolvă
problema sufletească a personajului central al răscoalei, dar face din
Horea un om luat de curentul unor nemulţumiţi porniţi în aventura
lichidării clasei unor exploatatori în beneficiul celor exploataţi, cu răz
bunări odioase din partea şi a unora şi a celorlalţi.
Un cald omagiu lui Nicolae Densuşianu la o sută de ani de la apa-
riţia documentarului acestuia privind „Revoluţiunea lui Horea", implicit
şi acesteia la bicentenarul ei, aduce Radu Selejan în volumul de dată
foarte recentă „Roata fără sfîrşit". Frumos stilizat, volumul urmează
datele furnizate de preopinentul său într-un excurs pe marginea proce-
sului de la Alba Iulia cu implicarea episoadelor răscoalei şi a elementelor
ei conjuncturale din care aflăm cele de trebuinţă pentru istoriograf, dar
fără o insistenţă specială pe semnificaţiile lor cu trimitere la o portre-
tistică anume. Horea apare astfel la nivel egal cu ceilalţi doi în condu-
cerea evenimentelor şi în responsabilitatea finală. Nu i se acordă în
această trinitate un nimb deosebit, aureola eroului cu prezenţă atît de
pregnantă în conştiinţa românilor. Sugestiva imagine a roţii fără sfîrşit
încarcă cu semnificaţie răscoala însăşi în permanenţa ei şi dă eroului
contur simbolic în foarte fericita formulare a lui Selejan cînd spune:
„Focul nu se va stinge din inima lui Horea şi a altor corifei, deoarece
cite sate româneşti atîţi Horea sînt în Ardeal!". Dar numai atît!
Multiplicarea aceasta simbolică a lui Horea fără să fie suficient sus-
ţinută şi accentuată în romanul „document" al lui Selejan, face obiectul
principal al celuilalt roman, de dată recentă şi el, „Călăreţul de fum"
scris de Radu Ciobanu. Romanul, căci roman este, vine aproape ca o
CDnfirmare a unei mai vechi formulate de noi opţiuni pentru nevoia de
a răspunde odată pentru totdeauna la întrebarea: cine a fost Horea?
Radu Ciobanu priveşte problema dintr-un unghi strict original folo-
sind realităţile istorice doar ca fundal la portretizarea unui erou condu-
cător de răscoală, situată aceasta dincolo de nevoile economice, pe un
phm mult mai general. Căci răscoala, înainte de a fi atribuită antago-
nismului dintre ţărani şi nobili, este pusă în primul rînd - şi aceasta
<:>ste noutatea prezentării din recentul volum - pe seama mîndriei na-
ţionale a românilor umiliţi în condiţia lor umană şi numai în al doilea
rînd în cca socială şi economică. Nicăiri Radu Ciobanu nu insistă asupra
stării de mizerie a populaţiei din Munţii Apuseni. Nicăiri nu ne arată pe
moţi trăind în zdrenţe, în bordeie imunde, de unde să-şi ridice glasul
împotriva celor trăiţi în lux şi risipă. Dimpotrivă. Aflăm despre Cloşca
(p. 249) detaliul „că e om cu stare, proprietar al unei mici mine, că are
vite şi dădea bani cu împrumut". Aşadar un soi de capitalist rustic.
Aflăm despre Horea şi despre Crişan, de asemenea, că „nu ar face parte
dintre oamenii tocmai săraci". Iar cînd se întreabă: ce i-a determinat
pe aceşti oameni să se pună în fruntea răsculaţilor, autorul îndrăzneşte
60
răspunsul: „un idealism demn de admiraţie" (p. 250), adăugind pro cau.sa
că ,,toţi trei erau bărbaţi deplini şi ... expresiile lor nu vorbeau decît
despre demnitate şi neînfricare".
Rezultate din volum, aspiraţiile moţilor nu sînt acelea de a se îna-
vuţi pc seama nemeşilor, de a-i deposeda pe aceştia şi de a se instala
în locul lor. Că se petrec şi jafuri, nu este decît firesc în împrejurările
oricărei răscoale de oriunde. Aspiraţiile lor sînt acelea d~ mai multă
libertate. Iar ca să o aibă, nu găsesc altă soluţie decît de a se conscrie
în rîndurile oştirii, aceasta scoţîndu-i măcar şi numai parţial din starea
de iobăgie, trecîndu-i in una de subordonare mai demnă, militară.
Admirabilă este la Radu Ciobanu autenticitatea intregii ambianţL'
locale în care se petrece acţiunea romanului. Nu numai cunoaşterea
vieţii şi a locurilor in care se desfăşoară în perimetrul larg al munţilor,
dar însăşi structura psihologică a localnicilor ne este înfăţişată de un
observator care cunoaşte bine traseele de investigaţie. Iar cînd ajunge
la Horea, îl proiectează pe acesta ca pe un ecran în care pe imaginea cu
contururile estompate ale lui Nicola Ursu se suprapune imaginea „celui-
lalt", imaginea „călăreţului de fum" despre care va spune, pînă şi cu
referire la cel „cu chivăra roşie", „ori eu ori el tot una", deci intr-c>
confuzie de identitate ridicînd pe Horea la simbol. Prezentat în diferite
ipostaze, Horea este „una cu ţara", este întregul Ardeal, cînd afirmă
ritos: „Ţara sîntem noi şi tot noi o conducem!"
Imaginea generalizatoare face din Horea pe întreg parcursul acţiunii
un erou de legendă, o esenţă, un arhetip, trăind în sufletul tuturor local-
nicilor, răspîndit în toate satele, în toate cătunele, în toate pădurile, pe
toate culmile unde, transfigurat apare şi dispare ca un „călăreţ de fum'ţ
de nimeni prins şi nimeni nu-l va prinde în veci. Subsumat în conştiinţa
generală, în sufletul tuturor, Horea este o întrupare a acelui genius loci.
acelui duh al locului sub care continuă să trăiască şi va trăi de aci înainU:-
pentru totdeauna, ca o proiecţie a unui vis de împlinit.
Ca să închei aici; am considerat întotdeauna că Horea, fie că este
adus pe scenă, fie expus în romane, trebuie văzut dihotomic, pe de o
parte ca Nicola Ursu şi tratat episodic cu toate atributele umane fireşti,
pe de alta ca Horea, eroul de legendă care nu trebuie şi nu poate tL
materializat întrupîndu-1. Spre deosebire de Nicola Ursu, Horea rămine,
dincolo de cel tras pe roată, elementul dinamic, propulsiv al unei acţiuni
eşuată material tocmai pentru a da pondere şi mai mare succesului în
soirit. Suprapunerea celor două imagini, care încărca pînă acum pe cel
dintîi cu o misiune pentru care documentul nu-i dădea ~i investitur~t
menită să-l facă intelectual credibil şi reducea din valoarea simbolic.l a
celui de al doilea lăsîncl-o fără substanţa necesară transfigurării sale
într-un ideal, este în romanul lui Radu Ciobanu reuşit realizată, proiec-
tînd pe Horea în formula literară a călăreţului de fum care traversează
istoria şi trăieşte în inimile noastre, cum a trăit şi în ale contemporanilor
săi, ca imagine însăşi a victoriei dobîndite prin jertfa supremă, prin jertfa
care legitimează o acţiune şi-i sfinţeşte scopul.
Sl
HOREA'S BILO IN DER LITERATUR
Zusammenfassung
Dcr Versuch ei:ler literarischen Bewertung des Bauernaufstandes von 178-t

in Siebenbilrgen veranlăsst den Verfasser des Studiums einer Prilfung der \\'Prkc
clie sich mit dem o.g. Thema befassen, nachzugehen. Es werden dcr Reihe n:ich
die Romane von Liviu Rebreanu, Oskar Walter Cisek, I. D. Muşat, Radu Selejan
und Radu Ciobanu wie auch die Theaterstlicke von Al. Voitin und Mihail Davi-
doglu erforscht um festzustellen in wekher Art die verschiedenen Wcrke das Bild
des Aufstar.clflihre:·es Horia auffassen. Sowohl der besonclers erfahrene Liviu
Rebreanu, der in cleutscher Sprache sich bewăhrte Oskar Walter Cisek, wie auch
die beiden Dramatiker Voitin und Davidoglu, haben si::h mit dem episodischen
Aspekt des Aufstancles befriedigt oh:ie etwas neues dem herrkommlichen Begriff
als wirtschaftlich bedingt zu liefern. Die neuercn Schrifsteller versuchen in
letzterer Zeit elen Horia in ein neues Licht zu stellen. Es ergibt sich <labei be-
sonders bei Radu Ciobanu cin ziemlich verschiedentlich begriffenes Bilei des
Aufstandes an sich, das nicht mehr als ei:w einfache Revolte der verhungerten
Bauer:i gegen der in Luxus lebendcn Aristokratie erscheint, sondern vielmeh:· a]<;
notwcndigcs Bedli:-fnis um ein chrwlirdigeres Leben das die Bauern in ihn~r
Aufnahme în ein Grenzregiment mit den entsprechenden Privilegien erstreben.
Dementsprechend erscheint in der neue:-en Literatur, besonders bei Radu Ciobanu,
ein neues Bild des Aufstandfilhrers Horia, der nicht mehr als ein gcscheite:·er
Bauer aufgefasst ist, sondern als cine Projektion des Bestrebens um ei:l neues
nationales Leben
DIMENSIUNEA EUROPEANA A MIŞCĂRII REVOLUŢIONARE
CONDUSA DE HOREA
GHEORGHE ZAHARIA
Desfăşurată în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, cînd Europa

era dominată de ideile iluministe şi cînd se difuzau opinii ale socialismu-
lui utopic, ridicarea la lupta antifeudală şi naţională a ţărănimii române
din Transilvania, sub conducerea lui Horea, a reprezentat una din marile
mişcări revoluţionare populare ale timpului, care prin programul şi urmă
rile ei şi-a afirmat încă de atunci dimensiunea europeană. Ea a depăşit
limitele unei răscoale ţărăneşti, limitele transilvane şi chiar româneşti,
intrînd în istoria general-europeană atît prin amploarea ei şi prin măsu
rile ce a impus Imperiul habsburgic, cît şi - mai ales - prin incitarea
spiritului revoluţionar al şerbilor şi al maselor muncitoare în general,
prin perspectiva oferită luptei pentru prefacerea societăţii feudale. Refe-
rindu-se la aceasta, preşedintele Nicolae Ceauşescu o aprecia ca „Una
dintre cele mai profunde şi mai răsunătoare mişcări ţărăneşti cunoscută
pe continentul nostru", ea producînd „o puternică f rămîntare şi agitaţie
în întreg Imperiul habsburgic"l.
Ridicarea la luptă a ţărănimii române transilvănene a avut o pe-
rioadă de pregătire psihologică îndelungată, luînd în considerare întîl-
nirile lui Horea cu curtea imperială vieneză, întîlniri precedate de con-
sultări cu alţi fruntaşi ai ţărănimii şi urmate de informări ale aceloraşi
căpetenii care plănuiseră şi acţiunea.
Aspectul cel mai important, revoluţionar, este acela de a fi enunţat
principiul programatic fundamental al revoluţiei burghezo-democratice.
Cu tot caracterul ei ţărănesc, cu toate că acel principiu n-a fost expus
de la începutul acţiunii, ci numai către sfîrşitul ei, considerăm că el a
existat de la început în mnştiinţa căpeteniilor care au reuşit să ridice la
luptă zeci de mii de oameni apăsaţi de servituţile feudale şi de asuprirea
naţională. El izvorîse din experienţa de viaţă a iobăgimii, din condiţia
ei socială şi naţională, şi, fără să fi fost enunţat programatic anterior
ridicării la luptă, a constituit totuşi călăuza mişcării revoluţionare de
masă de la 1784. Acel principiu călăuzitor a fost astfel expus, cu toată
claritatea în Ultimatum-ul de la Deva, cu 5 ani înaintea revoluţiei fran-
ceze de la 1789, în punctele 2, 3, 4 şi 5 ale suszisului ultimatum:
„2. ca nobilime mai mult să nu fie, ci fiecare unde poate primi o
slujbă crăiască, din aceea să trăiască.
3. Nobilii posesori să părăsească pentru .totdeauna moşiile nobiliare.
4. Ca şi ei să plătească dare, tot aşa ca şi poporul contribuabil de
rînd.
5. Ca pămînturile nobiliare să se împartă între poporul de rînd ... " 2.
I Nicolae Ceauşescu, România pe drumul construirii societăţii socialiste multi-

lateral dezvoltate. Voi. VII, Bucureşti, 1973, p. 451-452.
2 D. Prodan, Răscoala lui Horea. Ediţie nouă, revăzută. Vol. I, Bucureşti, 1984,
p. 441-442.
In afară de pregătire şi program, mişcarea ţărănească de la 1784
a avut o oaste organizată ierarhic pe principii cvasi militare, dominată
de un moral ridicat şi de o disciplină liber consimţită, impusă de ţelurile
urmărite şi care izvorîseră din aspiraţiile iobăgimii.
Înspăimîntat de amploarea şi de adîncimea luptei ţărănimii iobage,
ir::năratul Iosif al II-lca a dispus reprimarea ei sîngeroasă, deoarece de-
păsise limitele concepţiilor lui luministe. In acest sens, în august 1785,
el a luat măsura de a suprima dependenţa personală a iobăgimii de
st2pînii lor, restituirea dreptului lor de a se strămuta, a dreptului de a
exL"rcita meserii şi de a se căsători fără consimţămîntul nobililor în a
căror subordine se găseau.
In lumina faptelor expuse mai sus, apreciem că ridicarea la luptă a
ţărănimii. sub conducerea lui Horea, a fost mai mult decît o răscoală,
a <n-ut un caracter revoluţionar, întrucît ea nu s-a limitat la unele îmbu-
nătăţiri a situaţiei iobagilor, la anumite corective aduse raporturilor
feudale dintre iobagi şi nobili, ci la înlăturarea acestor raporturi prin
desfiinţarea nobilimii şi a proprietăţii nobiliare. De aceea apreciem tot-
ocJ;c;tă că ea poate fi considerată, în asociere cu reformele lui Constantin
:\Iavrocordat din Muntenia si Moldova, de la jumătatea secolului XVIII,
precum şi cu mişcarea Supplcxului, către finalul acestui secol, ca început
al intrării poporului român în epoca modernă a istoriei sale, epocă ale
că;-ci trăsături se vor completa, 37 de ani mai tîrziu, prin revoluţia con-
d~i-ă de Tudor Vladimirescu în 1821 şi ulterior, prin revoluţia de la 18-18.
Revoluţia de la 1784 a fost urmărită cu viu interes de ţărănimea
diri l\Iuntenia, aşa cum ţărănimea română din Transilvania avea să urmă
rc·;!scă revoluţia „crăişorului Todoruţ" din 1821, în speranţa că-c:;i vor da
mina unii cu alţii, aşa cum se vor consfătui conducătorii revoluţiei din
l 8-18 din Moldova, Transilvania şi Muntenia. Din acestea şi-a tras seva
mi'/carea naţional revoluţionară care a făurit Marea Unire naţional sta-
t2lă din Hl18.
Dar revoluţia din 1784 a avut un mare ecou şi în alte ţări. In Europa
frămîntată de mişcări revoluţionare antifeudale, lupta ţărănimii transil-
vănene a m„-ut acest puternic ecou datorat tocmai caracterului ei general.
Asupritorii au privit această luptă cu teamă pentru viitorul lor, iar asu-
viţii cu încredere şi speranţă în eliberarea lor.
Presa timpului a dus vestea acestei mişcări populare revoluţionare
în ţările centrale şi apusene ale Europei. Fie că aprobau, fie că deza-
probau marca ridicare, publicaţiile au surprins cauzele acesteia, de regulă
in asuprirea practicată de nobilii unguri, în abuzurile dregătorilor, în
ini:isprirea servituţilor feudale, în sarcinile fiscale apăsătoare, în dorinţa
de libertate a poporului asuprit. „Wiener Zeitung" - organ oficial vie-
nn - a condamnat ridicarea ţăranilor şi violenţele lor, dar a şi criticat
ac;pru nobilimea pentru exploatarea şi asuprirea cumplită ce practica şi
cure s-au aflat la originea revoltei. Ziarul german „Real Zeitung" subli-
nia chiar că originea marii ridicări ţărăneşti din Transilvania a consti-
tuit-o „exclusiv tratamentul mai apăsător ca al sclavilor, pe care (ţă
ranii - n.n.) l-au îndurat din partea nobililor". Generalizînd ridicarea
ţărănească din Transilvania, asociată cu revoltele şi mişcările revoluţio
nare din alte ţări, o broşură publicată la Strasburg, în 1785, aprecia că
65
„Europa stă în faţa unei mari schimbări care mocneşte încă sub cenuşă".
La rindul lui, ziarul german „Politisches Journal" din Hamburg aprecia
mişcarea ca „foarte importantă în istoria contemporană".
Ştiri şi comentarii au fost publicate atît în Austria, cît şi în Un-
garia, in Italia, în Olanda şi Belgia, în Spania şi Portugalia, dar mai ales
ia Franţa.
De o atenţie• deosebită s-a bucurat revoluţia populară condusă de
Horea din partea comentatorului german Wilhelm Ludwig Wekhrlin şi
:L militantului revoluţionar burghez francez Jacques Pierre Brissot. Pri-
mul, justificînd acţiunea revoluţionară, aprecia că „Răscoala românilor
dă suveranilor o mare lecţie. Ea confirmă observaţia că sufletul omenesc
este copt pentru o fierbere generală, că el tînjeşte după legi adecvate
egalităţii, ordinei care se potrivesc naturii sale".
La rîndul său, francezul Brissot a luat apărarea răsculaţilor români
')Î a lui Horea şi a demonstrat monarhiilor feudale dreptul legitim al
maselor asuprite de pretutind8ii la revoltă, la luptă armată, ca mijloc de
obţinere a aspiraţiilor proprii şi de înnoire a societăţii umane. El afirma,
în „Scrisoarea a II-a a unui apărător al poporului trimisă împăratului
Iosif al Ii-lea", că „Dacă americanii au avut dreptate să se revolte,
fiindcă nu voiau să li se impună taxe fără consimţămîntul lor, cu atît
r.1ai mult au avut acest drept românii, care nu aveau nici proprietate,
nici libertate, care erau la bunul plac al stăpînilor lor"3. In continuare, el
arăta că „Ori de cîte ori se face o depărtare de la scopul guvernării şi
libertatea publică e în pericol (încît orice mijloc de salvare• este ineficace),
poporul poate şi are dreptul de a schimba vechiul guvernămînt şi de a
a~C'za unul nou. Doctrina nonrezistenţei faţă de guvernămîntul arbitrar
e absurdă. servilă şi distructivă a binelui şi fericirii genului uman''· ln
continuare, susţinînd că „Toată puterea vine de la popor, orice putere
care nu vini' de la el e furată, uzurpată", Brissot conchidea că revolta
sau opoziţia faţă de autoritatea guvPrnamentală uzurpată ,,e un adevărat
drept, un drept bine întemeiat pretutindeni unde administraţia e vi-
c:o~tsă ... Cînd, deci, un asemenea popor izbucneşte în minie, rupe lan-
ţurile, în ciuda prejudecăţilor sale civile şi religioase, trebuie conchis
că a avut dreptul să se răscoale, din moment cc' s-a răsculat". In încheie-
rc·a pledoariei sale, Brissot adăuga: „Parcurgînd istoria răscoalelor, m-am
convins de trei adevăruri: primul, că poporul nu se răscoală decît dacă
este oprimat şi că nu cerc niciodată decît lucruri juste; al doilea, că
sun'ranii promit cu uşurinţă, dar cu greu se ţin de cuvînt şi adesea
nu-!-?i ţin deloc promisiunile; al treilea, în sfîrşit, că acordînd poporului
ceea ce cere, se pedepsesc aproape totdeauna capii lui, ceea cc e o contra-
dicţie revoltătoare" 4 .
Un alt aspect al dimensiunii europene a mişcării revoluţionare din
1784 îl constituie faptul că a adus în circuitul european problemele
naţionale ale poporului român, că el exista ca o naţiune ce îşi avea de
rezolvat atît probleme sociale comune, cît şi probleme naţionale proprii,
·J Mircea Mu~at, Ion Ardeleanu, De la statul geto-dac, la statul român unitar,

Bucure~ti, 1983, p. 216.
4 D. Prodan, op. cit. Vol. IL ip. 699-703.
66
în sensul luptei legitime pentru descătuşarea de sub dominaţia impe-

riilor străine, pentru libertate şi un stat naţional unitar şi independent.
Referindu-se la acest aspect vital, secretarul general al Partidului Comu-
nist Român, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, aprecia la 1 decembrie 1983,
în expunerea de la adunarea festivă consacrată sărbătoririi a 65 de ani
de la făurirea Statului Naţional Unitar Român: „Revoluţia din Transil-
vania de la 1784, condusă de Horea, Cloşca şi Crişan şi revoluţia din 1821
din Ţara Românească, condusă de Tudor Vladimirescu, au pus puternic
în evidenţă atît marile resurse revoluţionare ale maselor populare, cit şi
năzuinţa imperioasă spre unitate a celor trei principate româneşti" 5 .
Participarea covîrşitor majoritară a românilor din Transilvania la
luptă, cunoscuta lor unitate naţională cu românii din Muntenia şi Mol-
dova, ca şi unele exprimări ale speranţelor de unire din partea localni-
cilor, au părut în faţa autorităţilor intrate în panică drept o posibilă
unire a teritoriilor locuite de români. Pentru a justifica şi sub acest
aspect măsurile represive sîngeroase în'lt faţa străinătăţii, autorităţile
habsburgice declarau că şefii ţăranilor „stateau în corespondenţă cu ţă
rile vecine, Ţara Românească şi Moldova, de la care aşteptau ajutor".
Numeroase ziare străine afirmau chiar că Horea s-ar fi intitulat „Rex
Daciae".
Profunda semnificaţie socială şi naţională a acestei ridicări populare
la luptă a fost sesizată de Karl Marx. Apreciind că nobilii unguri „erau
stăpîni cruzi, supunînd pe ţărani la cele mai grele corvezi", Marx aprecia
că Horea „plănuieşte eliberarea neamului său", iar Iosif al Ii-lea, „din
momentul în care a văzut că nu este vorba de o simplă masacrare a
nobililor maghiari, ci de propria sa coroană, . . . porni cu trupele sale
împotriva lui". Şi Marx conchidea: ,,Horea a devenit eroul povestirilor
populare şi simbolul renaşterii Daciei"6.
In sfîrşit, un alt aspect al dimensiunii europene a mişcării revolu-
ţionare de la 1784 îl constituie includerea ei în lucrări de istorie univer-
sală, chiar la scurt timp după ce s-a produs. Prezentată şi interpretată
diferit, ·conform surselor avute şi mai ales formaţiei ideologice şi politice
a autorilor, toţi au recunoscut însă cauzele ei şi faptul că masele care au
început-o erau alcătuite din români, locuitori băştinaşi. Una dintre pri-
mele lucrări de istorie universală în care ea este prezentată aparţine
abatelui Millot şi a apărut în 1794, la Viena; o a doua, datorată abatelui
Barruel, a apărut la Leipzig, în 1801; o a treia, operă a lui Samuel Bauer,
a apărut la Ulm, în 1818.
Sintetizînd semnificaţia luptei ţărănimii de sub conducerea lui Horea,
academicianul David Prodan, după o studiere exhaustivă de o viaţă, subli-
niază pe bună dreptate, în monumentala sa lucrare în două volume con-
sacrată acestei istorice ridicări a românilor transilvăneni: „În lumea
apuseană răscoala îşi are semnificaţia în două sensuri deci: în sus, con-
tribuţia poporului român la o luptă generală împotriva vestigiilor feu-
dale, servituţii; în jos, interesul pozitiv al acestei lumi pentru fiinţa lui,
5 Nicolae Ceauşescu, România pe drumul construirii societăţii socialiste multi-

lateral dezvoltate, Voi. XXVI, Bucureşti, 1984, p. 432-433.
8 K. Marx, lnsemnări despre români, Bucureşti, 1964, p. 115.
67
pentru soarta, pentru lupta, pentru aspiraţiile lui. Ridicarea ţărănimii

n-a fost deci zadarnică nici pe plan extern, cum n-a fost nici pe plan
intern" 7.
LA DIMENSION EUROP:f:ENE DU MOUVEMENT REVOLUTIONNAIRE

CONDIT PAR HOREA
Re sume
Tout d'abord, en considerant le fait que la luttc des paysans serfs de Tran-
sylvanie de 1784 a eu une periode de preparation, une conception - programme
exprimee dans !'ultimatum adresse a la noblesse â. Deva et une armee organisee
selon des prin::ipes quasi-militaires, - 1l'auteur aboutit a la conclusion que le
grand soulevement sous le commandement de Horea fut, plus qu'une revolte
paysanne, un veritable mouvement revoiutionnaire ayant un aspect social et na-
tional. Ce mouvement a enonce le principe fondamental de la revolution bour-
geoise-democratique - la liquidation, en tant que classe, de la noblesse et de la
propriete nobiliaire feodale. Ceci a represente, de meme que les reformes de
Constantin Mavrocordat en Valachie et en Moldavie, au milieu du meme siecle,
et Ie mouvement du Supplex, le debut de l'epoque moderne de l'histoire des Rou-
mains.
Dans le seconde partie de la communication sont demontrees aes dimensions
europeennes de ce mouvement revolutionnaire, en premier lieu par le principe
enonce, par le large echo suscite dans !'Europe occidentale, echo reflete dans la
presse etrangere et dans Ies ouvrages d'histoire universelle parus peu aipres les
cvcnements de 1784-1785.
1 D. Prodan, op. cit. Voi. II, p. 70&
CONTRIBUŢII NOI CU PRIVIRE LA RASUNETUL
RASCOALEI POPULARE DIN 1784, IN PRESA DIN ANGLIA,
CEHIA ŞI GERMANIA
EUGEN GLUCK
Cercetările efectuate recent în diverse colecţii de ziare existente în

marile biblioteci europene, au confirmat faptul că presa contemporană
aprecia răscoala populară condusă de Horea, Cloşca şi Crişan ca un
eveniment de importanţă internaţională. subliniind amploarea ci.
În primul rînd amintim informaţiile apărute în cunoscuta gazetă
lnndoneză „The Times", care îşi inaugura apariţia la 1 ianuarie 1785, sub
denumirea de „Daily Universal Register" 1.
Veştile privind răscoala populară din Transilvania au fost orînduitc
în rubrica „ştirilor internaţionaJe'' 2 . Desigur formularea ~;i selectarea n'-
lntărilor oglindesc poziţia burgheziei engleze monarhiste în care predo-
minau încă elementele cu interese funciare.
Informaţiile încep să apară la 8 ianuarie, înregistrîndu-se o depeşă
datată din 15 decembrie 1784, privind desemnarea noului guvernator al
Transilvanici 3 . 1n realitate este vorba despre numirea noului titular al
comanclamentului general din Sibiu. Prima ştire legată nemijlocit dl'
răscoală s-a publicat la 12 ianuarie, reproducîndu-sc o corespondenţă
provenită de la Alba-Iulia din 9 decembrie 1785, în care se avansează
faptul că în Transil\'ania în cca mai mare parte liniştea a fost restabilită
iar unii răsculaţi s-au retras în munţi. In sectorul Ofenbaia au avut loc
acţiuni ale răsculaţilor, ca nimicirea forţelor conduse de lt. Mesterhâzy.
S2 aminteşte şi despre activitatea grupului condus de lt. col. Schulz în
sectorul Trascău, iar în final se menţionează ofensiva lam~ată din sec-
torul Deva sub conducerea maiorului Stojanich. Cu trei săptămîni mai
tirziu însă ziarul este nevc>it să revină asupra acţiunii din urmă mL'n-
ţionînd că răsculaţii „au zăpăcit;• trupele imperiale şi au pus la calc
cîteva ambuscade. Ştirea desigur se referă la evenimentele din zona
Erad- Hălmagiu. Tot atunci gazeta află din Viena, cu data de 5 ianuarie,
că 1000 ele răsculaţi au părăsit armele, dar încă 9000 se găsesc în împrc>-
jurin;ile Turciei şi Trascăului 4 .
In general ştirile nu apar cronologic ci sînt publicate cu mare întîr-
ziC're Pl' măsura sosirii lor la redacţia care încă nu dispunea de o reţea
;Jroprie de corespondenţi. Aşa se explică că uncie informaţii sînt eronate.
Astfel la 22 ianuarie 17ll5, ,,Thc Ti!11es" face cuncscut cititnrilor săi o
!)lire provenită de la Viena din 2!l decembrie 1784, în care se arăta că
pe la 25 noiembrie au fost ucişi mai mulţi răsculaţi la Alba-Iulia şi
Sebeş-Alba printre care şi fiul lui Horea".
1 Tllf' Ilistory of thc Times. The Thundercr in the Malcing, Voi. J. (1785-18;1).
London, 1Q3!i, (:-ctipărit 1950), p. VII, 16.
:! NP-a stat la dispoziţie microfilmul c'xistC'nt !a Bibliotl'("<l Naţional[1 „Szc;cil('-
n_vi" din Budapesta ca:·e conţine nume:·ele 1-90 (ian.-apr. 1785) cu excepţia nume-
relor 51-56, 58-63, 65-79.
:J The Daily Universal Registf'r, n:-. 7 dia 8 ianuaric 1785. 11C'paginat.
4 Idem, n:-. 10 din 12 ianuariP lî85, n:-. 25 clin 29 ianuarie 1785.
5 lcl<'m, ;::~. 19 clin 22 ianuarie 1785.
70
ln schimb, corespondenţele subliniază corect faptul că răscoala a

fost pornită de masele româneşti. Din numărul publicat la 24 ianuarie
citi:orul află că răscoala populară românească nu s-a limitat numai la
Marele Principat al Transilvaniei ci a atins şi alte teritorii româneşti
înn:cinate. Se menţionează situaţia de la Porţile de Fier bănăţene care
ofereau răsculaţilor posibilitatea contactului cu zona Timişorii. Se face
referire şi la nemulţumirea maselor prilejuită de conscripţia militară din
Crişana şi Banat6.
La 5 ianuarie 1785, redacţia este informată din capitala habsburgică
despre dezlănţuirea ofensivei generale a trupelor imperiale care, în prea-
labil, au înconjurat zona centrală a răscoalei. De fapt, ştirea sosise la
Londra, cu peste o lună întîrziere. Corespondentul mai menţionează şi
eroismul unui detaşament al răsculaţilor care au refuzat amnistia oferită
şi în lupta lor inegală au căzut o sută de morţi şi răniţi. Se pare că este
\·orba despre lupta de la Mihăileni.
Informaţiile prirr_ite de gazetă exagerează importanţa amnistiei im-
periale. La 8 ianuarie s-a relatat de la Viena că răsculaţii au depus puţi
nele arme ce le posedau şi s-au întors la căminele lor. Doar Horea a
fugit cu anturajul lui în munţi. Aceeaşi optică trădează corespondenţele
datate din Sibiu (3, 13 ianuarie) şi Viena (12 ianuarie). Se mai subli-
niază că după retragerea lui Horea răsculaţii nu mai dispun de un con-
ducător7. Nu se vorbeşte nimic despre hotărîrea lui Horea din 14 de-
cembrie de a pune capăt vărsării de sînge.
O corespondenţă, redactată la Viena la 15 ianuarie 1785 şi publicată
la Londra la 5 februarie, informează cititorii despre arestarea lui Horea
şi Cloşca şi transportarea lor la Alba-Iulia 8.
Analizînd rubricile ziarului cit şi spaţiul acordat răscoalei din 1784,
reiese că redacţia urmărea cu interes desfăşurarea răscoalei, socotind-o
printre marile evenimente europene contemporane .
• • •
Cercetările efectuate la Praga au evidenţiat faptul că răscoala din
1784, a fost urmărită de trei periodice ce pot fi găsite în colecţiile exis-
tente: „Prazske Czeske Nowiny" (1784) 9 , „Oberpostamtszeitung" (1784-
85)10 şi „Prager Intcressantcn Nachrichten" (1784-85) 11 . Primul (red.
Frantisek Kozury) privea cu mai multă înţelegere evenimentele din
6 Idem, nr. 20 din 24 ianuarie 1785.

7
Idem, nr. 21 din 25 ianuarie, nr. 31 din 5 februarie, nr. 45 din 22 februarie
1785.
B Idem, nr. 31 din 5 februarie 1785.
~ Unicul exemplar se găseşte în trezorul de la „Pamatnik Narodniho Pisem-
nictvi Strahovska Knihovna".
10 Archiv hlavniho mesta Prahy. Titlul complet Kaiserlich - Konigliche Pra-
ger Oberpostamtszeitung (în cont. POZ).
11 Statna Knihovna C.S.R. (Klementinum). Titlul complet: Prager Interessanten
Naohrichten .'Vebst der Eigentlichen lntelligenz aus den k.k. Frang und Kundschaft-
sonte, nepaginat (în cont. PIN). Au mai f05t cercetate Das Pragerblătchen, Prager
Gelehrte Nachrichten şi Neu Verbessertes Prager Real-Conversation Intel!igenz-
blatt din 1784-85 fără informaţii despre răscoala din 1784.
71
Transilvania deşi a început să se"' ocupe de problemă abia în ultimul

număr din anul 1784, iar exemplarele din anul următor nu pot fi găsite
în R.S.C. „Prager Oberpostamtszeitung" (red. A. Eichler) şi „Prager
Interessanten Nachrichten" (red. Vincenz Victor Pruscha) exprimau apro-
ximativ vederile oficiale. Totuşi gazeta lui Eichler publică adesea ştirile
respective pe prima pagină, subliniind importanţa evenimentelor.
Fiind aproape de surse, corespondenţele apar mai repede. „Prager
Interessanten Nachrichten" la 4 decembrie 1784, arată că românii s-au
ridicat împotriva nobililor. Pomeneşte despre o intervenţie a trupelor
imperiale şi la rîndu-i avansează faptul că liniştea ar fi pe cale de a fi
restabilită 1 2. Cealaltă gazetă de limbă germană, abia la 11 decembrie
citează informaţiile gazetei sibiene apărute la 12 noiembrie. Potrivit
acestora, răscoala a fost provocată de un supus al domeniului de la Cim-
peni şi s-a întins în mai multe sate. Poporul a atacat nobilimea şi s-a
produs intervenţia armatei, evenimentele mergînd spre liniştire. Redac-
torul, el însuşi funcţionar public, menţiona într-o notiţă că diverse gazete
germane publică „descrieri complete", dar nu ştie din ce izvoare le
obţin. „Noi aşteptăm mai cu plăcere ştiri îngrijite", arăta redactorul 13 .
Această aşteptare a ţinut pînă la începutul anului următor, probabil pînă
la desluşirea poziţiei oficialităţii.
1n schimb, în numărul său din 25 decembrie, gazeta de limbă cehă
dedică primele cinci pagini răscoalei şi înserează în paginile ei cinci
relatări provenite de la Deva, Cluj, Sibiu şi „de pe Dunăre", redactate
între 10 noiembrie şi 1 decembrie 14 . Ele prezintă primele evenimente
derulate în comitatele Zarand şi Hunedoara, subliniază rolul determinant
al românilor şi totodată caracterul antifeudal al mişcării. Se menţionează
gravitatea robotei care-i apăsa pe iobagi. Gazeta furnizează şi anumite
amănunte privind unele acţiuni populare, ca de exemplu cel de la
Trascău.
Redacţia ştia despre înarmarea nobilimii la Cluj, încercările guver-
natorului Brukenthal de a stăvili mişcarea cit şi despre asocierea la
aceste străduinţe a episcopului ortodox de la Sibiu. Au sosit ştiri la
Praga şi cu privire la situaţia din zona Cîmpeni, precum şi la faptul că
răscoala ameninţă Banatul Timişorii, românii locuind pe ambele laturi
ale graniţelor provinciale.
Cititorii gazetei „Prager Interessanten Nachrichten" la 1 ianuarie
au putut citi o corespondenţă provenită de la Bratislava, dar redactată
iniţial la Oradea. Este vorba de un rezumat al raportului întocmit de
cîţiva nobili refugiaţi din părţile Zarandului care apăruse într-o formă
mai completă în presa din Germania. Se relatează antecedentele răscoalei
ca şi încercarea vicecomitelui de a-l aresta pe Crişan, care a dus la izbuc-
nirea violenţei. Sînt menţionate evenimentele de la Curechi, Ribiţa şi
alte localităţi, nenominalizate, dintre care se poate distinge Hălmagiul,
amintindu-se intervenţia unui căpitan imperial care a reuşit să limiteze
12 PIN, nr. 49 din 4 de:embric 1784 p. 396.

lJ POZ, nr. 98 din 11 decembrie 1784, p. 606.
14 Prazske Czeske Nowinny, nr. 52 din 25 decembrie 1784, f. 1-3.
-„,_
:.c ·,!unea populară !5_ Se face referire ~i Ia o ştire redactată în Transil-
._ :.:1ia Ia 8 decembrie din care reiese că numărul ţăranilor combatanţi
t -te în crcşterP, iar întreaga provincie continuă să fie în fierbere.
Ştirile so<;cau şi la redacţiile din Praga fără vreo succesiune crono-
; ,gică. Abia la 8 ianuarie „Prager Intercssanten Nachrichten" precizează
:·.~;.i clar aria răscoalei arătînd că a cuprins Zarandul şi zona Cîmpcni.
Cu privire la obiectivul principal al răscoalei conchide că acesta este
'.--ti:·pirea nobilimii. Sînt tipărite comunicate cu privire la ciocnirile dintre
<:-eulaţi şi armată, ca de exemplu eşecul misiunii lt. Mesterhâzy 16 . La
1 : ebruarie „Prager Oberpostamstszeitung" aprecia că numărul total al
._ ;ctimelor se ridica la 4000 oameni, între care figurează doar 90 de nobili
cli ~ comitatul Zarand 17 . In general ziarele respective au acordat un spaţiu
" .-·1siderabil fonome!ldor secundare ale răscoalei. totw;:i „Prager Ober-
1' ;tamstszcitung". la 11 ianuarie, a îndemnat la prudenţă ară tind că
- ;;:ilc ce c.ipar în continuare' în presa „străină" privind omoruri, prăzi etc.
· i:1t fapte depăşite 18 . Ziarele din Praga redau doar pc scurt intervenţia
;,:·n1atei şi acordă importanţă amnistiei imperiale. influenţei liniştitcare
c.; clerului şi altor factori demobilizatori care au determinat răsculaţii să
',~ : :1 toarcă la casele lur19.
:\Iuit mai abundente sînt relatările apărute în luna ianuarie cu pri-
\: :·e la arestarea lui Horea şi Cloşca, redind cvenimPntele cunoscute.
I) .C[r „Pragc•r Obcrpostamsbzeitung" credea a şti că Horea se intitula
.. :•·:;;de Dacic'i":!O_ Peste o lună a urmat ~irul relatărilor despre arestarea
: ~.: Cri~an. ,.Pragl'r Oberpostamstszeitung" jubila pentru rolul pe care
l-a jucat cu această ocazie un ofiţer originar clin Boemia, faptul fiind
'.. ::mnicat intr-o scrisoare trimisă din Arad la 10 februarie 17852 1.
Deţinerea conducătorilor răscoalei populure a constituit ocazia de a
~<.-1 isfacP interesul publicului dornic de a cunoaşte biografia lui Horea,
Cl )CU ~i Crhan. Unele date sînt veridice ca de exemplu demersurile lui
I f, r('a făcute la Viena în favoarea revendicărilor populare. Altele sînt
f;,:1tczistc ca de pildă relatarea că Horea este• fratele unui episcop ro-
?:~ [n2~.
„Pragcr Oberpostamstszeitung", la 22 februarie, publică un reportaj

c'•· pre anchetarea căpeteniilor răscoalei. Se mai arată că sînt păziţi de
, . ,;'.ardă puternică, iar mîncarea li se aduce de două ori pe zi, de la spi-
talul militar. Mulţi răsculaţi zac în închisori, totuşi vreo 250 au fost eli-
LTraţi fără să li se aplice o pedeapsă grea23.
In această perioadă se răspîndise vestea că HorC'a va li eliberat din
inc hisoare. „Prager Oberpostamstszeitung", la 1 februarie 1785, se grăbi
•{1 dezmintă ştirea, lini~tind păturile avute care se temeau, şi în Boemia,
1" PIN, nr. l cli:i l ia:rna:·ie 1785.

16 Idem, nr. 2 clin 8 ia:iuarie 1785.
l7 POZ, nr. 10 din 1 februarie 1785 p. 73-74.
IB Idem, nr. 4 clin 11 ianuarie 1785, p. 27.
lY Idem, nr. 13 din 12 februarie 1785, p. 98, PIN, r.r. 3 din 15 ianuarie 1785.
2t1 POZ, n:-. G clin 18 ianuarie, p. 41, n:-. 7 di:i 22 ianuarie 1785, p. 4!;\.
21 Idem, :i ·. 18 din 1 martie 1785, p. 139.
22 Idem, 11 " 21 din 12 martie 1785, p. 164-165, PIN, nr. 4 din 22 ianuarie 1785.
2:1 POZ, nr. 16 din 22 februarie 1785, p. 121-122.
de o nouă mişcare populară 2 4. în schimb, Ia Viena aşa cum rnraţior·;1
acelaşi ziar la 5 februarie, cel puţin poporul de rînd dorea să-l vadă acol :,
ceea ce a dat naştere la cîteva frămîntări, în credinţa că srisisP realmente
Ia Vicna25. Tot în aceeaşi perioadă gazct'-1 revine şi asupra relaţiilor dintr.·
iobagi şi moşieri în spiritul absolutismului luminat şi mC'nţionează exi';-
tcnţa problemei naţionale în Transilvania 26 .
Ultimele ştiri privesc moartea lui Crişan şi aplicarea sentinţei capi-
tale cadavrului său. Cititorul din Cehia a fost încunoştiinţat pc lar.:;
despre executarea lui Horea şi Cloşca, precum şi predarea celor 150 el ·
captivi rămaşi în închisorile comitatului, spre judecare27.
Cele de mai sus dovedesc că opinia publică din Praga a ajuns în
posesia unor ştiri referitoare la răscoala populară din 1784, reuşind într->
anumită măsură să intuiască importanţa ei.
*
* *
Cercetările efectuate în bibliotecile şi arhivele din R.D.G., au fur-
nizat noi materiale cu privire la ecoul acestei mari mişcări populan·
în presa din statele g~rmane. In acest sens remarcăm gazetele „Hallisch~'
Zeitung" (l 784f~3 , ,,I--Iamburgischen Correspondcnten" (1784-85)29, „Lei-
pziger Zcitung"" (17135) 30 , „Sachsische Postilion", publicată în orăşelu'.
Lobau (1785)3 1 şi „Buclissinische Wochcntliche Nachrichten" din Bautzen
(1785) 22 , care furnizează informaţii relativ abundentcZJ.
Desigur, aceste periodice ca şi marca majoritate a presei europetw
nu s-au identificat cu luptătorii din Transilvania, nici măcar gazeta d1'
Ia Hamburg cc apărea într-un oraş - republică cu atmosferă mai libe-
rală. Celelalte gazete apăreau în Prusia şi Saxon ia absolutistă fiind orien-
tate ck iiurni11Î'mrnl epocii. Se parc că per-iodicul ele la Lobau avea o
cnnrJuită mai conservatoare.
Informaţiile gazetelor amintite prover.cau în marc parte din pres;::
;i.J Jclem, n~. 10 din 1 februarie 1785, p. 7:1.

:'o lclem, n:·. 11 di;-: 5 februarie 17135, p. 132.
25 Jcfom, n:·. :i6 clin 22 februarie 17135, p. 121-122. ,
27 Jdcm, n:·. 21 clin 12 ma:·tiC' 1785, p. 164-165, PIN, nr. 12 clin 19 martie 178:'>.
28 U:iirersitiits und Lanclesbibliothck Sachscn - Anhalt. Abt. Hauptbibliothe/.:
unr! Archi!! cler Franckeschcn Stiftunu<m. PrC'zcnta lucrare cuprinde numai pe:·io-
di[•ile germane studiate în anul 1984. Rezultatul ct>rcf'tărilor ante~ioare au fost cu-
prinse în studiul Contril>uţii 11oi cu pri1;ire la ecoul răscoalei din 1784 în prese;
Germcniei, în cu:·s de apa;·iţie.
'~ JlJidem, la sediul Cl'ntral. Titlul compll't: Staats und Gelf'hrte Zeitung de.;
li:'mn!LTf!ischen imparthchischen î;orresµrinclcntcn.
·' Univcrsităts -
1
Bibliotlwk Leipzig.
" 1 Săchsiscbe Lanclesbibliotbek D:·esden. Titlul :omplet: Der Privilegiert1'
Ci:u:fiirsWche Siichsischc PostiUon .
.:2 / IJiclem.
:;J 1\u mai fost studiate Drescle;:e:· Gcleh:·te Anzeigen şi Leipziger Geleh~t··
Tagebuch ;:rnf clas Jabr 1784 ~i 1785 (Săchsische Lanclesbibliothek Dresden). Gn<t-
digst P~ivi!egie~te Leipziger lntelligentz - Blatt. 178-1-1785 (Staatsa:-chiv Dresden 1 ,
J-fallische Geleh~tP Zeitu;-igen, 1784-1785 (Univcrsităts uncl Landesbibliothek Sacii -
'1';-i - Anhalt. Abt. Hauptbibliothek und Archiv cler Francheschen Stiftungen) ~.1
WochenUichc I-Hi.llische Anzciger 1784-135 (l\Iarienbibli0thek Evangelische Markt-
kirchcn Gemei:lde HaJle), fără informaţii despre răscoala din 1784.
74
\-ieneză, eventual de la Bratislava şi Sibiu. Totuşi se întrezăresc şi ştiri

obţinute prin canale directe sau corespondenţe particulare. In schimb
informaţiile nici aici nu sînt publicate cronologic, ci pe măsura sosirii lor
întîrziate la redacţii.
Imaginea oferită cititorilor este destul de largă, subliniindu-se im-
portanţa evenimentelor din Transilvania, „Leipziger Zeitung" publicîn-
du-le adesea chiar pe prima pagină. Ele încep să fie difuzate de „Ham-
burgischen Correspondenten" la 26 noiembrie, comunicîndu-se cititorilor
că „poporul de rînd din Transilvania şi Banat s-a ridicat împotriva dom-
nilor", ceea cc a provocat intervenţia armatei 34 . O descriere mai amplă
a primelor evenimente a apărut abia în „Săchsische Postilion" din fe-
bruarie 1785, referindu-se la o relatare sibiană datată din 4 decembrie,
dar care confundă pe Crişan cu Horea. Se arată că la tîrgul de la Brad
el a făcut apel la „compatrioţii" săi ca să se adune într-un sat apropiat
şi, într-adevăr s-a strîns o masă apreciabilă de oameni. Apoi se vorbeşte
despre tentativa vicecomitelui Hollaki care a încercat să pună mina pe
Crişan, fapt ce a dus la dezlănţuirea mişcării35 .
Gazetele amintite au căutat să explice cauzele răscoalei. „Hambur-
gischen Correspondenten" sublinia că asuprirea şi tratamentul dur prac-
ticat de moşieri a provocat pe „supuşi". „Hăllische Zeitung" aprecia la
28 decembrie 1784, că răscoala a fost provocată de faptul că nobilii se
purtau cu ţăranii parcă ar fi sclavii lor36_ Programul răsculaţilor este
rPdat veridic în „Leipziger Zeitung" din 4 ianuarie 1785, specificîndu-se
că românii nu vor să recunoască nici un fel de „domnie" şi „ei vor să
trăiască cu totul liber". De!?i într-o formă confuză, aceeaşi gazetă a intuit
şi revendicarea românilor la o viaţă naţională liberă, arătînd că vor să
impună religia lor. „Săchsische Postilion" credea a şti că unui ofiţer de
stat major imperial, un conducător al răscoalei i-ar fi cerut doar amnistie
generală, anchetarea plîngerilor lor justificate şi îmbunătăţirea compor-
tării nobililor37.
In general, foile apreciază veridic faptul că mişcarea din 1784, a
avut un caracter eminamente românesc. Cititorii au fost încunoştiinţaţi
şi cu privire la unele „mişcări premergătoare, menţionîndu-se de către
„Leip:zJger Zeitung" mişcarea condusă de Sofronie. Ziarul respectiv, în
nu:nărul lui din 11 ianuarie 1785, credea a şti că acesta şi-a făcut din
nou apariţia în fruntea unei trupe de răsculaţi. El a trecut Porţile de
Fier, a capturat opt tunuri imperiale, stabilind un contact cu românii
din zona Timişoara 38 . Desigur, sîmJ:mrele de adevăr din această relatare
era faptul că răsculaţii apăruseră în zona amintită, iar masele bănăţene
se frămîntau în aşteptarea lor. „Săchsische Postilion" din ianuarie 1785,
comunica cititorilor săi că vreo 8000 de români au refuzat cu luni în
urmă prestarea rentei feudale faţă de nobili şi au voit „să intre în ser-
J4 Hamburgischen Correspondenten (în cont. HC), nr. 189 din 26 noiembrie

1784, nepaginat.
:J5 Săchsiche Postilion (n cont SP), din februarie 1785, p . .t2.
J6 HC, nr. 195 din 7 decembrie 1784, Hallische Zeitung (în cont. HZ), nr. 205
din 28 decembrie 1784, nepaginat.
Jî Leipziger Zeitungen (în cont. LZ), nr. 3 din 4 ianuarie 1785, p. 19, SP din
ianuarie 1785, p. 9.
J11 Idem, nr. 8 din 11 ianuarie 1784, p. 47-48.
75
viciul imperial"39. Fireşte informaţia respectivă se ~efe~~ la frămî.ntările

legate de conscripţia grănicerească şi refuzarea obhgaţulor urbanale de
către iobagi. · .
Personalitatea lui Horea a stîrnit în toată Europa un mteres deo-
sebit, de aceea gazetele căutau să satisfacă curiozitatea cititorilor. Foaia
din Hamburg aflase despre călătoriile lui Horea la Viena şi chiar despre
audienţele sale la împărat 4 0. „Leipziger Zeitung" avea elogii referitoare
la intelectul lui Horea4 1 . Au apărut şi informaţii eronate ca de pildă
versiunea că Horea a fost fratele unui episcop român. Redactorii conser-
vatori de la „Săchsische Postilion" au difuzat ştirea că Horea este un
„flăcău" scăpat dintr-o închisoare 42 .
Efectivele răsculaţilor apar la nivelul cifrelor în circulaţie în toată
Europa. „Hamburgischen Correspondenten" din 14 decembrie 1784, vor-
beşte despre 15 OOO de participanţi 43 , „Leipziger Zeitung" din 6 ianuarie
1785, ca şi „Săchsische Postilion" din aceeaşi lună urcau cifra la
20.000 oameni44 .
Cititorii gazetelor editate în Germania erau încunoştiinţaţi şi despre
unele acţiuni de masă. „Hăllische Zeitung" din 27 decembrie 1784, se
referea destul de obiectiv la evenimentele de la Deva. Se arată că între
combatanţi au fost prezenţi atît bărbaţi cit şi femei. Fiecare nobil refu-
giat în oraş putea găsi în tabăra opusă „supusul" său. Acţiunea ţăranilor
a provocat cca 100 de victime, gazeta relatind amănunţit barbariile ne-
meşeşti comise faţă de prizonieri 45 . „Leipziger Zeitung", la 12 februarie
1785, a făcut un bilanţ al evenimentelor din comitatul Hunedoarei pre-
cizind că au fost afectate 62 de sate, iar numărul nobililor care şi-au
pierdut viaţa a fost fixat la 132, relativ aproape de realitate, în opoziţie
cu cifrele exagerate publicate de purtătorii de cuvînt ai nobililor 46 .
O publicitate considerabilă au avut evenimentele din zona Clujului,
mai ales cele derulate la Trascău. „Săchsische Postilion" relata, exage-
rînd, că familia nobiliară respectivă ar fi suferit o pagubă echivalentă
cu o jumătate de tonă de aur. Probabil prin intermediul publicaţiilor din
Bratislava s-a răspîndit ştirea despre înarmarea nobilimii refugiată Ia
Cluj. „Hăllische Zeitung" din 21 decembrie difuza ştirea că intrarea
lor în acţiune a fost stabilită pe ziua de 16 noiembrie. Ei 11-u capturat un
număr de 21 de ţărani. La sosirea lor, orăşenimea, de spaimă că sînt
oamenii lui Horea, s-a închis în case pînă ce s-a aflat adevărul. „Leipziger
ZeitunR" la 1 ianuarie 1785, tipărea o veste despre alţi 39 captivi tîrîţi la
Turda4'i. Scurte note privesc acţiunile de masă de la Benic şi Zlatna"8 .
J9 SP din ianuarie 1785, p. 8.

4!J HC, nr. 20 din 4 februarie 1785.
41 LZ, nr. 8 din 11 ianuarie 1785, p. 47.
'12 SP, din ianuarie p. 8, din aprilie 1785, p. 56-57.
oJ;J HC, nr. 199 din 14 decembrie 1784.
44 LZ, nr. 5 din 6 ianuarie 1784, p. 27, SP, din ianuarie 1785, p. 8.
4s HZ, nr. 204 din 27 decembrie, nr. 202 din 21 decembrie 1784.
46 LZ, nr. 31 din 12 februarie 1785, p. 173.
41 Idem, nr. 1 din 1 ianuarie p. 2-3, nr. 12 din 17 ianuarie 1785, p. 65, HZ,
nr. 202 din 21 decembrie 1784, SP din ianuarie 1785, p. 9, HC, nr. 201 din 17 de-
cembrie 1784.
76
~u fost preluate de gazetele studiate şi reportaje în legătură cu

P\"entmentele desfăşurate în Crişana şi Banat. „Hamburgischen Corrcs-
p:mdenten" şi „Sachsischen Postilion" au relatat despre asaltarea caste-
lului Forray din Săvîrşin, ac!ău,gîndu-se ştirea fantezistă că moşierul a
scăpat travestit în uniforma unui servitor de al lui precum şi că tot
satul a fost mistuit de flăcări. „Săchsische Postilion" a rezumat într-o
formă c::mfuză şi alte evenimente din valea Mure~ului, fără să nomina-
lizeze satele49 . „Har.1burgischen Correspondenten" la 3 decembrie ştia
de faptul că în zona Lugoj şi Caransebeş acţionează haiduci care „se
2mcstecă" cu „supu~i turci". veniţi în ajutorul lor. Desigur. aceştia din
urmă sînt neîndoios elemente provenite din Ţara Românească5°. Nu este
deci nemotivat ordinul cornis;.1rului regal Jankovich ca armata să ocupe
zrma Porţilor de Fier !)i baza instalaţiilor miniere şi erariale, relatate de
,,Leipziger Zeitung" din 17 ianuarif' 1785.
Foile amintite publică veşti şi despre situaţia revoluţionară din alte
:=:ărţi, dar care nu a putut fi fructificată din cauza măsurilor luate de
<:utorităţi. „Hamburgischen C:)rrespondenten" din 21 ianuarie 1785, vi-
zează în acest sens zona Odorheiului. Pomeneste si de un sinod la care
au participat 18 preoţi, probnbil din ambele· co~fesiuni româneşti. 1n
numele lor, preotul unit Petre ar fi adresat o scrisoare lui Horea ară
t'.ndu-i că Pstc aşteptat. Este interesant de remarcat reportajul din
„Lcipziger Zeitung" din 29 ianuarie 1785, în care se susţine că mişcarea
protestanţilor din Ungaria are suport în acţiunea românească 51 .
„Hamburgischen Correspondenten" relata că sosirea la Viena în
;-:r!aptea de 14 noiembrie 178-i, a curierului cu raportul generalului Preis
a dezlănţuit mecanismul imperial. „Hallische Zeitung 1' din 28 decembrie
c:.mintca despre amnistia oferită de Iosif al II-lea şi tctodată spunea că
este acceptată de unii răsculaţi. Alţii fug în Ţara Românească, în timp
ce o parte a luptătorilor se retrag în munţi. „Leipziger Zeitung" din 1 şi
11 ianuarie 1785 sublinia că preoţii au anunţat poporului cu un anumit
succes amnistia, iar armata imperială a fost dislocată în jurul localităţii
Cîmpeni 52. „Hamburgischen Correspondenten 11 a relatat ~i despre un
pastor luteran care a reţinut enoriaşii lui de a participa la luptă.
Amănuntele ofensivei militare sînt redate destul de succint. Gazeta
clin Hamburg la 1 ianuarie 1785 menţiona că în jurul Clujului sînt utili-
zate ~i tunuri. Intr-o formă confuză aminteşte „Sachsische Postilion"
din ianuarie 1785 despre luptele din sectorul Brad-Hălmagiu, unde răs
culaţii dispuneau de 8000 de oameni. Conducătorul lor ar fi declarat că
nu vor să lupte împotriva trupelor imperiale ci doresc să extirpe nobi-
limea. Se parc că informaţia apărută la 8 ianuarie în „Hamburgischen
c,irrespondentcn" se referă, în fond, la lupta de la Mihăileni, susţinînd
eronat că ţăranii au pierdut 450 de morţi53_
~~ HC, nr. 201 din 17 decembrie 1i84, SP, din iar:uarie 1785, p. 9.
~~ HC, nr. 19:1 din 3 decembrie 1784, LZ, nr. 12 din 17 ianuarie 1785, p. 65.
01
Idem, n:·. 21 din 29 ianuarie 1785, p. 117, HC nr. 15 din 26 ianuarie 1784,
n~. 5 din 8 ianuarie 1785.
:; 2 Idem, nr. 193 din 3 decemb:·ie 1784, HZ, nr. 205 din 28 decembrie 1784, LZ,
r. 1 C.in 1 lanua:-ie, p. 3, nr. 8 din 11 ianua:-ie 1785, p. 47.
SJ HC, nr. 1 din 1 ianuacil', nr. 5 di:i 8 ianuarie 1785, SP, din ianuarie 1785,
p. 10.
77
La începutul anului 1785, sosesc în Germania, din Transilvania, ştiri

contradictori despre eficienţa intervenţiei militare. „Hamburgischen Cor-
respondenten" din 12 ianuarie 1785 subliniază că publicul se interesează
mai mult de evenimentele din Transilvania decît de cele din Oland3.y
deşi şi aceasta din urmă ameninţase chiar cu izbucnirea unui război de
mari proporţii. Se mai arată că adesea trupele imperiale risipesc pe răs
culaţi, ei însă reapar într-un alt sat. „Leipziger Zeitung" la 6 ianuarie
vorbea de „comandouri" prin munţi în rîndul cărora se găsesc mulţi
preoţi 54 . „Hamburgischen Correspondenten" la 19 februarie arată că prin
munţi mai persistă „rebeli"', dar spera că în scurt timp „vor dispare".
„Leipziger Zeitung" la 22 februarie anunţa că „ţinutul este liniştit" ceea
ce permite armatei să se întoarcă în garnizoane, cu excepţia unor deta-
şamente de siguranţă55.
Alături de ştirile belicoase continuau să apară materiale referitoare
la fenomenele secundare ale răscoalei, acordîndu-se un spaţiu exagerat
acţiunilor ţărăneşti care au afectat viaţa şi bunurile nobililor56 . ln schimb,
ziarele studiate s-au ocupat mult mai puţin de represaliile nobilimii îm-
potriva iţăranilor, dezlănţuite după _înăbuşirea m~cărilor. „Hfillische
Zeitung" la 28 decembrie relata că împăratul ordonase să se sisteze exe-
cuţiile, cei arestaţi să fie judecaţi potrivit legii şi să se evite procedura
sumară 57 . Mai multe foi, ca de pildă „Budissinische Wochenliche Nach-
richten" din 22 ianuarie 1785, au publicat semnalmentele lui Horea anun-
ţînd ~i premiul fixat pentru prinderea lui5B. „Hamburgischen Correspon-
dcnten", „Leipziger Zeitungen" şi „Săchsische Postilion" în repetate rîn-
<luri au publicat articole referitoare la arestarea lui Horea şi Cloşca, pre-
luate din presa Imperiului habsburgic59.
Se răspîndise şi vestea că Horea vrea să se destăinuie numai împă
ratului si la un moment dat se credea că va fi dat curs acestei cereri.•
In ~ceeaşi perioadă au fost publicate ştiri potrivit cărora românii
nu cred că cei trei conducători sînt arestaţi6 1 „Leipziger Zeitung" din
20 aprilie a informat cititorii despre epidemia ce bîntuia în Alba-Iulia,
răpind mulţi oameni în „cei mai frumoşi ani" .62 Nici una din foile stu-
diate însă nu a menţionat că epimedia a fost generată de condiţiile insa-
lubre în care au fost ţinuţi răsculaţii întemniţaţi. In schimb, mai multe
reportaje au furnizat amănunte în legătură cu sfîrşitul tragic al conducă
torilor răscoalei. „Leipziger Zeitung" din 12 martie 1785, a relatat despre
procedeul barbar la care a fost supus cadavrul lui Crişan fiind tras pe
54 HC, nr. 7 clin 12 ianuarie 1785, LZ, nr. 5 din 6 ianuarie 1785, p. 22.
55 Idem nr. 31 din 12 februarie, p. 173, nr. 38 di;i 22 febru,arie 1785, p. 215.
HC, nr. 29 din 19 februarie 1785.
57 HZ, nr. 205 din 28 decembrie 1785.
58 Budissinische WochcntUche Nachrichten din 22 ianuarie 1785, p. 19-20.
5
~
HC, nr. 13 din 22 ianuarie, nr. 14 din 25 ianuarie, nr. 17 din 29 ianuarie
1785, RZ. nr. 16 din 22 ianuarie 1785, p. 89, nr. 18 din 25 ianuarie 1785, p. 103-
104, nr. 4:3 din 1 martie 1785, p. 247, SP din martie 1785, p. 37-38.
60 HC. nr. 24 din 11 februarie 1785, RZ, nr. 21 din 29 ianuarie p. 117, nr. 26 dm
5 februarie p. 146, nr. 28 din 8 februarie 1785, p. 159.
6l Idem, nr. 29 din 9 februarie 1785, p. 103, HC, nr. 36 din 4 martie 1785.
62 RZ, n:-. 77 din 20 aprilie 1785, p. 470.
78
roată şi apoi tăiat în patru. O săptămînă mai tîrziu, aceeaşi foaie preciza
că Horea şi Cloşca au primit „pedeapsa lor meritată" „Hamburgischen
Correspondenten" s-a ocupat la 18 martie 1785, mai pe larg, cu execu-
tarea lui Horea şi Cloşca. La 26 martie vorbeşte de un preot ortodox
adus în stare de arest la Alba-Iulia, deoarece în fruntea unui grup de
600 de români intenţiona să plece în Ţara Românească.63
In curînd însă, şi ziarele germane au constatat că execuţiile de la
Alba-Iulia nu au dus la înfricoşarea maselor. Caracterizînd situaţia lo-
cală „Leipziger Zeitung" conchidea la 5 aprilie „în Transikania focul
neliniştei sclipeşte sub cenuşă"64
Datele de mai sus contribuie la confirmarea faptului că în afara Im-
periului habsburgic cel mai puternic răsunet a avut răscoala din 1785,
în presa din statele germane.
NEW CONTRIBUTIONS ABOUT THE SOUND OF POPULAR REVOLUTION

FROM 1784, IN PAPERS OF ENGLAND, CZECHOSLOVAKIA (SLOVAKIA) AND
GERNIANY
Excerpt
The author tries to offer new contributions concerning the echo of the popu-
lar rebellion from 1784 in the European press. Among the researched periods there
is to be found the paper „The Times", which started to come out January the I•t
1785 under the name ,,The Daily Universal Register". Also, there have been rese-
arched papers from Prague, Hamburg, Halle, Leipzig, Loeban and Bautzen.
The author concludes that even if the paper didn't identified itself with the
programme of the rebels, it generally grasped the fact that the movcmcnts wcrc
provoked by the pitiless exploitation of the serves by the nobility. They specify
tt:at the de:isive role in the rebellion belonged to the Romanians which were
militating for a free life, liquidating the exploiter nobility.
The mentionned papers considered that the rebellion from 1784 was a mo-
vement of great size, partidpatig severail ten thousand people. Also, they specify
that these events have been appreciated as movements of European importance.
6:J Idem, nr. 51 din 12 martie, p. 293-294, nr. 56 din 19 martie 1785, p. 332.
HC, nr. 44 din 18 martie 1785, nr. 49 din 26 martie 1785.
M LZ, nr. 66 din 5 aprilie 1785, p. 390,
ISTORIA UNEI CARŢI: „REVOLUŢIUNEA LUI HORIA"
LIVIU URSUŢIU
Monument de afirmare a unei noi epoci în istoriografia română, car-

tea de căpătîi a lui Nicolae Densuşianu „Istoria revoluţiunii lui Horia"
îşi serbează acum centenarul. Ea şi-l serbează după ce timp de un veac
a stat la temelia tuturor lucrărilor asupra răscoalei de la 1784. O recu-
noaşte însuşi acad. David Prodan în recenta-i monografie: „Un nume
însă terbuie neapărat înscris pe frontispiciul acestui edificiu ridicat cu
trudă, al lui Nicolae Densuşianu, memoriei căruia închin această lucrare.
Fie acest gest un pios omagiu omului şi cărţii sale care se mai citeşte
şi azi după o sută de ani, omagiu sîrguinţei şi probităţii pe care a
durat-o, sufletului pe care şi l-a pus în ea" 1 Şi într-adevăr, dacă privim
în urmă. edificiul lui Densuşianu a fost ridicat cu multă trudă.
Stabilit în România, în primăvara anului 1878, înaintă Societăţii
Academice un manuscris de cca. 2000 pagini asupra „Revoluţiunii lui
Horia", solicitînd sprijin pentru definitivarea operei sale şi eventuala,
apoi, tipărire pe spesele Societăţii. Manuscrisul a suscitat interes deose-
bit, raportor fiind G. Bariţ. 2 In urma cererii.adresate de Densuşianu So-
cietăţii Academice, în august 1878, prin care solicita înlesnirea cercetă
rilor în arhivele şi bibliotecile din Ungaria şi Transilvania, la 30 septem-
brie prin preşedintele înaltului for ştiinţific, Ion Ghica, i se comunică
hotărîrea Societăţii Academice Române pentru continuarea cercetărilor
în vederea elaborării lucrării privind „Revoluţiunea lui Horia". 3 Vom
stărui puţin asupra conţinutului acestui document întrucît el reprezintă
cu adevărat un program al Societăţii Academice care viza nu numai
depistarea strictă a materialului documentar asupra evenimentului de
la 1784, ci depistarea unui întreg ansamblu de documente păstrate în
arhivele din Ungaria şi Transilvania privind istoria românilor în ge-
neral.
Menţionăm că pentru această cercetare lui N. Densuşianu i s-a alocat
suma de 1500 lei, sumă suplimentată în 12 ian. 1879 cu încă 1000 de
lei 4 . Considerată ca o adevărată misiune, cercetarea monografului lui
Horea, în cele opt puncte fixate de Societatea Academică, trebuia să se
oprească asupra următoarelor obiective:
l. Cercetarea Muzeului naţional din Pesta, conservator al unor do-
cumente inedite pentru perioada 1780-1784 şi cu deosebire colecţia Eder
şi Jankovich.
I D. Prodan, Răscoala lui Horea. Ediţie nouă, revăzută. Bucureşti, 1984, p. 10.
2 Af. Lapedatu, Activitatea istorică a lui Nicolae Densuşianu (1846-1911),
J B.A.R. Arhiva N. Densuşianu, III/acte 3.
44(4)
4 B.A.R. A. Treb. Laurian către N. Densuşianu, S
DXXXIII
80
2. Cercetarea dc'pozitelor Muzeului transilYan din Cluj, colecţiile

l\like Sandor, Iosif Kemeny, Banffy, Aranka.
3. Cercetarea colecţiei de documente cu privire la evenimentele în-
timplate în Transilvania la 1784 care se află în biblioteca contelui Teleki
din Tg. !\Iureş.
4. Totodată trebuiau cercetate manuscrisele fondului mitropolitului
Alexandru Sterca Suluţiu şi orice alte documente ce s-au aflat în cnkc-
ţiile din Blaj.
5. De asemenea colecţiile private, strîme în biblioteca Bruckenthal
din Sibiu.
6. Afară de aceste recomandări esenţiale, Densuşianu este însăr
cinat a nu neglija vizitarea nici uneia din localităţile învecinate ..... ccire
v-ar putea prezenta vreun document sau vreo notiţă interesantă ;:::entru
subiectul D-tale precum sînt Alba Iulia, Oradea, Aiud, Brac:o\· etc."
7. Pe lingă cercetările speciale privind evenimentul de la 17lH „So-
cietatea Academică aşteaptă de la D-ta ca să culegi orice alte docu~~l':1 te
cu interes pentru istoria românilor în genere".
Şi, în fine, ultimul punct al dispoziţiei Societăţii Academice prevede
ca toate documentele copiate, după termin<.:rea misiunii sale, să fie de-
puse la Cancelaria Societăţii Academice împreună cu un raport detaliat
asupra investigaţiilor făcute.
Plecat în misiunea sa la sfirşitul anului 1878 N. Densu:1ianu în cele
15 luni cît a lucrat în arhivele din Ungaria şi Transilvania a strîns un
impresionant material documentar. Raportul său 5 prezentat Academici
Române la 16 martie 1880 reprezintă nu numai o simplă dare de seamă
privind rezultatele cercetărilor sale ci şi o sursă perenă de informaţie
istorică. Cele 6 capitole ale Raportului, cu o bogată anexă de Documente
tipărită pe 107 p., dovedesc seriozitatea cu care N. Densuşianu a privit
şi şi-a îndeplinit misiunea încredinţată de Academie. Faţă de dispoziţia
primită iniţial, el a depăşit cu mult sfera cercetărilor. Impresionantul
Raport relevă cu pregnanţă insistenţa cercetătorului, străduinţa sa în
descoperirea celor mai însemnate documente relative la istoria popo-
rului său. Cu modestie spune că „In timp de 15 luni cît a ţinut misiunea
aceasta am cercetat peste tot 12 biblioteci şi 16 arhive. Am studiat
peste tot locul diferite colecţiuni de manuscrise şi documente, cc pot
să reverse o lumină nouă sau să deschidă perspective mai vaste în do-
meniul istorici noastre naţionalc". 6 Şi într-adevăr cele 38 de volume ma-
nuscrise, depuse la Academie, respectiv la Biblioteca Academiei, intrate
în literatura de specialitate drept Caietele lui Densuşianu7 dovedesc cu
prisosinţă modul ireproşabil în care acesta şi-a îndeplinit misiunea.
Cercetările sale, trebuie s-o recunoaştem, într-;o scurtă perioadă de timp
pentru o muncă titanică, au vizat arhivele şi bibliotecile din Pesta şi
Buda, arhiva comitatului Bihor, arhiva Episcopiei greco-catolice din
Oradea, arhiva comitatului Cluj, arhiva primăriei din Alba Iulia, arhiva
5Analele Academiei Române, secţ. I, seria II, tom. II, (1879-1880), p. 103-223.
6Idem, p. 103.
1I. Bianu; R. Caracaş, Catalogul manuscriptelor româneşti, vol. II, fasc. I,
Buc„ 1906, p. 75.
81
bisericii româneşti din Cîmpeni, din Abrud, arhiva comitatului Hune-

doara din Deva, arhiva mitropoliei din Blaj, arhiva Universităţii săseşti
din Sibiu, biblioteca Muzeului ardelean din Cluj, biblioteca contelui
Samuel Teleki din Tg. Mureş, biblioteca Bathyancum din Alba Iulia,
biblioteca Muzeului Bruckenthal clin Sibiu, biblioteca Gimnaziului lute-
ran din Braşov, dar şi persoane particulare care într-un fel sau altul
i-au încredinţat informaţii asupra răscoalei, între aceştia fiind menţionaţi
B. P. Haşdeu, Iosif Koncz din Tg. l\Iureş, colonelul Pfeiffer din Si-
biu, avocatul Patiţa din Alba Iulia şi alţii.
Dincolo de acest cadru oficial în care s-a desfăşurat investigaţia
ştiinţifică a lui N. Densuşianu vrem să stăruim cîteva momente asupra
2lt2i surse, ele acum martoră şi ea a străduinţelor istoricului, şi anume
a corespondenţei sale.
Din cele aproape 250 ele scrisori păstrate în arhiva sa personală la
BAR ne vom opri numai asupra acelor ce pot să aducă lumină atît, din
perioada cercetărilor sale în arhivele şi bibliotecile din Ungaria şi Tran-
:silvania cît şi a celor care comentează apariţia cărţii sale în 1884.
Interesul asupra cercetărilor sale în arhivele şi bibliotecile amin-
tite a fost deosebit de mare, nu numai din partea Societăţii Academice,
a istoricilor timpului cît ~i a unor personalităţi politice. De fapt Densu-
ş:anu a ştiut să întreţină viu acest interes prin informaţiile pe care le
trimitea în ţară. La rîndul lor, destinatarii oarecum surprinşi ele bogatul
material păstrat peste graniţe referitor la istoria românilor, îl solicită
permanent pe Densuşianu.
Am releva cu prioritate însă ccresponclcnţa cu fratele său, Aron
Densusianu. Deosebit ele interesantă este scrisoarea lui Aron Densusianu
trimisă clin Braşov în 29 dec. 1877 8, perioadă în care Nicolae Densu~ianu
lucra încă la prima variantă a lucrării sale' . Jn istoria lui Horia partea
cea mai puternică este introclucl'rf'a în care întregii revoluţiuni să i s~
dea caracterul sublim al luptei unui popor, conştient ele drepturile şi
naţionalitatea lui, contra apăsătorului, ... Cugetă ca s-o scrii atît pentru
ll!Ji cei de aici, care în toată ziua avem încă de a suferi şi ele a repeta în
praxă viu încă experienţele seculare. cugetă :nai vîrtos că o scrii pentru
<.<cca însemnată parte clin poporul român, care din nefericire nu cu-
noa~te azi, pe cei ce trăim şi suferim foarte puţin, iară pe moşii şi
strămoşii noştri nu-i cunosc deloc". „Drept aceea pune-le o icoană îna-
intea ochilor clinain tea căreia să le sîngere lor i:1ima, fie cel puţin în
cîtcva momente de lectură". In perioada cit a lucrat la Pesta, Aron a fost
tinut la curent ele Nicolae cu rezultatele' cercetărilor. Astfel la 10 nov.
j 8789 Nicolae îşi exprimă îndoiala că ar putea ajunge şi la Viena pentru
a cerceta şi acolo actele procesului lui Horea. In aceeaşi scrisoare spune
că „îmi este greu a mă despărţi fără a decopia tot ce găsesc interesant
şi util". O altă ~;crisoare, probabil din clCC'embric 1878, perioadă în care
se afla la Arhiva Statului din Pesta unde consultă fondurile Arhivei.
39(2)
8 s
DXXX
75(5
9 s
DXXX
82
Cancelariei transilvane şi unde se duce „din număr în număr". 10 Arhiva

fostului Consiliu locotenenţial ar fi importantă „pentru evenimentele
petrecute pe teritoriul Ungariei şi în special în comitatele Aradului, Bi-
horului şi în Banat, ce sînt aşa de puţin cunoscute". Şi încă o dată pro-
bitatea sa ştiinţifică răzbate din aceeaşi scrisoare: „In colecţiunile de
manuscrise din Muzeul Transilvan din Cluj încă se află o mulţime de
documente copiate din actele guvernului, însă mai bine aş voi să folosesc
originalele decît copiile făcute de alţii".
Nu numai Aron îi urmăreşte cu interes cercetările ci şi Aug. Tre-
boniu Laurian de exemplu. In octombrie 1878 îi scrie la Pesta că „ni-ar
interesa să cunoaştem toate publicaţiunile istorice făcute în Ungaria de
la anul 1848 încoace, fie în limba latină, fie în cea germană, fie în cea
maghiară".11 Apoi în 12 ian. 1879 „Şi în genere faci bine dacă copie2i
toate documentele manuscrise relative la Români". 12 Apoi Visarion Ro-
man îl ţine la curent cu şedinţele Academiei în care i se analizează şi i
se apreciază rapoartele periodice trimise. Interesul lui Densuşianu faţă
de viitoarea sa lucrare îl determină să apeleze pentru informaţii în di-
verse locuri şi la diverse persoane. Scrisori din Cîmpeni, Baia de Aramă,
Alba Iulia apar frecvent în corespondenţă. Nume ca al lui Jakab Elek,
Koncz J6zsef sint legate de informaţiile din arhive şi biblioteci solicitate
de Densuşianu. Interesantă o scrisoare din februarie 1880 a lui Francisc
Bossu Longin prin care acesta se scuză că nu-i poate da informaţiile
cerute relative la familia lui Crişan. Apoi două scrisori de la Emil Picot
din Paris (1877 şi 1883), precum şi alte patru de la profesorul Eduard
Meyer din Berlin (1884-1885), scrisori ce fac obiectul unor schimburi
de informaţii istorice precum şi de publicaţii.
Apărută în 1884, Revoluţiunea lui Horia, cu gîndul nemărturisit al
lui Densuşianu de a-şi închina opera centenarului evenimentelor de la
1784, lucrarea s-a impus în contemporaneitate ca singura temeinică, prin
solida ei informaţie şi spirit critic. 1ncununată pe drept de Academie cu
premiul „1. Heliade Rădulescu" pe anul 1885, 13 în urma raportului lui
G. Bariţ şi B. P. Haşdeu, lucrarea a fost primită cu deosebit entuziasm.
Ioan Puşcariu, Timotei Cipariu, Francisc Hossu Longin, Simion Mihali
Mihalescu, fostul profesor de la Blaj, acum la Craiova, dr. Alexis din
Năsăud, istoricul ungur Thal6czy Lajos, nu pregetă- să-l felicite atît pen-
tru operă cit şi pentru premiul Academiei. Dintre toate însă îl vom cita
pe Haşdeu: „Iată cea dintîi şi singura pînă acum lucrare pe deplin seri-
oasă asupra istoriei moderne a românilor, adică nepărtinitoare, scrisă
cu spirit rece, combinînd elementele sale într-un mod critic şi, mai presus
toate, lucrare întemeiată pe cunoaşterea directă a tuturor fîntînilor".
75(6)
10 s
DXXX
44(1)
11 s
DXXXIII
44(4)
l2 s
DXXXIII
JJ Al. Lapedatu, op. cit., p. 24.
83
Depăşind cele trei precedente istoriografice Istoria Horii şi a popo-

rului românesc din Munţii Apuseni, a lui Al. Sterca Şuluţiu, A Hora -
tamadas tortenete, a lui Teleki Domokos, precum şi lucrarea lui Szilagyi
Ferenc, A Hora - vilag Erdelyben, N. Densuşianu prin „monografia
extraordinar de bine informată" 14 a fost si va rămîne cu deosebire un is-
toric prin excelenţă al răscoalei lui Horea'.
L'HISTOIRE D'UN LIVRE: „LA REVOLTE DE HORIA"
Re sume
L'auteur, en se fondant sur une bibliographie, rigureusement selectionne, falit
une succincte, mais interessante histoire des recherches scientifiques de N. Densu-
sianu en ce qui concerne la grande revolte des annees 1784-1785.
14 N. Iorga în „Luceafărul" 1911, p. 218-219.
STUDII ŞI ARTICOLE
CERCETARI DE.SUPRAFAŢA PE TERITORIUL

AŞEZARII NEOLITICE DE LA CHITID
. (JUD. HUNEDOARA)
FLORIN DRAŞOVEANU
MIHAI ROTEA
Localitatea Chitid, corn. Boşorod se află situată pe valea pîrîului

Boşorod, afluent al rîului Strei. 1n hotarul satului, pe un platou situat
în partea de sud a acestuia, în locul numit de localnici „La plopi" au fost
descoperite în mod fortuit vestigii arheologice care au ajuns în colecţiile
Muzeului Judeţean din Deva 1. In urma unor cercetări de suprafaţă efec-
tuate de autorii acestui studiu, acestea au fost completate de un bogat
material ceramic, litic şi osteologic.
Uneltele care au fost descoperite sînt confecţionate din silex, care,
de cele mai multe ori este de culoare gălbui maronie cu vinişoare cafenii.
Este demn de remarcat faptul că pe teritoriul cercetat a fost găsită o
nic:re cantitate de nuclee din aceeaşi rocă ca şi piesele litice.
Ceramica. Din punctul de vedere al compoziţiei pastei şi al arderii
distingem trei categorii: uz comun, semifină şi fină. Specia uzuală are
în compoziţia pastei nisip cu granulaţie mare, pietricele, dar se constată
:·_;i prezenţa materiei organice, a mîlului şi a paietelor de mică. Lutul este,
;n unele cazuri, bine frămintat şi ars, pasta este densă, uneori cu pori
in cazul folosirii ca degresant a materiei organice. Culorile predominante
sînt: cărămiziu (cu nuanţe deschise, roşiatice şi gălbui), brun, negru,
negru-cenuşiu, cenuşiu. Unele fragmente ceramice prezintă fleccuri de
culori închise.
Ceramica speciei semifine este lucrată dintr-o pastă bine frămîn
tată şi arsă. Lutul este amestecat cu nisip fin, paiete de mică şi, în unele
cazuri, cu materie organică. La această categorie, \'asele sînt acoperite
de un slip care este, de cele mai multe ori, lustruit. Culoarea ceramicii
este în special neagră, dar sînt prezente şi nuanţele de gălbui, brun-
gălbui şi cărămiziu.
Categoria fină este puţin întîlnită, vasele avînd o culoare neagră cu
'.'Jip lu.struit. Ca degresant este folosit nisipul fin şi paietele de mică.
Formele. Castroanele sînt cele mai frecvent întîlnite. Ele au pereţii
l Mulţumim şi pe a:eastă cale dr. I. Andriţoiu pentru informaţiile date şi,
totodată, pentru amabilitatea cu care ne-a pus la dispoziţie pentru stl:ldiu mate-
:ialele a:·heologicP.
86
drepţi (Pl. Il/1), sau arcuiţi (Pl. 1/1, 25; II/2-4, 6, 8, 11, 12, H, 16). Ală
turi de acestea distingem amforetele (Pl. 1/21) şi oalele (Pl. 1/2-6, 9, 19).
Ornamentele. Sînt realizate în marea lor majoritate în tehnica in-
ciziei. Exceptînd fragmentul din Pl. 1/3, care va fi discutat în alt con-
text, celelalte materiale ceramice au ornamente care constau în benzi de
linii groase umplute cu puncte, tipic turdăşene (Pl. 1/11; II/5) şi linii
dispuse în unghi (Pl. I/13, 17; II/9). Un motiv aparte îl constituie cel
realizat, probabil, prin ştampilare, pe fundul unui vas (Pl. 1/17), care
prezintă bune analogii în aşezarea de la Parţa - Tell II, în mediul
Vinea C 2.
Pe teritoriul aşezării a fost descoperit şi un picior de altar (Pl. II/5),
ornamentat cu incizii realizate adînc în pastă, spaţiul dintre ele fiind
umplut cu linii scurte, paralele. 1n partea interioară a acestuia există un
orificiu rotund.
Concluzii
Materialele arheologice descoperite pe teritoriul aşezării de la Chitid,
ridică o serie de probleme legate de realităţile culturale din sud-vestul
Transilvaniei în perioada neoliticului mijlociu şi final.
Astfel, fragmentul ceramic din Pl. 1/3 este realizat dintr-o pastă
densă, bine arsă, care, alături de nisip, conţine şi materie organică mărun
ţită. Este ornamentat sub buză cu incizii drepte, dispuse paralel, din care
pleacă linii paralele în zig-zag. Atît compoziţia pastei, arderea, slipul
lustruit, cît şi ornamentul, ne conduc spre zona de vest, unde evoluează
grupul Bucovăţ, faza a Il-a3, în care, acest fragment îşi găseşte largi ana-
logii4. Prezenţa acestuia în aşezarea de la Chitid completează alte desco-
periri de acelaşi gen făcute la Turdaş 5 şi Nandru 6 , fapt care se explică
fie printr-o pătrundere în mediul turdăşan a elementelor Bucovăţ, fie
P.rintr-o evoluţie similară o comunităţilor care au la bază componenta
~inciană, atît în această parte a Transilvaniei, cit şi în zonele vestice.
Spre această ultimă ipoteză sîntem înclinaţi să optăm avînd în vedere şi
realităţile arheologice din Banat7, unde Bucovăţul se dezvoltă genetic
din cultura Vinea8, dar evoluează separat şi în paralel cu aceasta. Din
2 Gh. Lazarovici-Fl. Draşovean, Cercetări de suprafaţă în hotarul localităţilor
Parţa şi Sag (com. Sag, jud. Timiş), pi. VII/4, sub tipar la „Analele Banatului", 2,
1985.
:s Gh. Lazarovici, Fragen der Neolithischen Keramik im Banat, în Festschrift
fi.ir Richard Pittioni, 1976, Wien, p. 213; idem, Neoliticul Banatului, Cluj-Napoca,
1979, p. 151, 155; idem, Die Periodisierung der Vinea-Kultur in Rumănien, în
„Praehistorische Zeitschrift (PZ)," Berlin, 56, 2, 1981, p. 178, 179.
4 Idem, Neoliticul Banatului, pi. XXIV D/9, 32; E/7; pentru ornamente for-
mate din benzi de linii în zig-zag: ibidem, pl. XXIV C/9, 10, 24, !47; D/7; E/40, 54;
G/26, ş.a.
5 M. Roska, Staţiunea neolitică de la Turdaş, în Publicaţiile Muzeului jude-
ţului Hunedoara, III (XXV", 1927, p. 24, fig. 27 /10; idem, Die Sammlung Zsofia
von Torma, Cluj, 1941, pl. XCIII/2; idem, Erdely Regeszeti Repertortuma, I, Cluj,
1942, pl. 344/10.
8 Idem, Die Sammlung ... , pl. CXLVIII/8.
7 Gh. Lazarovici, Die Hauptfragen der Banaterkultur, comunicare Belgrad, 1984.
B Idem, Unele probleme ale neoliticului din Banat, în „Banatica", III, 1975,
p. 19; idem, Festschrift fur Richard Pittioni, Wien, 1976, p .. 212-213; idem, in
„P.Z", 56, 2, 1981, p. 178; idem, Neoliticul Banatului, p. 143.
87
păcate, în această aşezare, deocamdată, au fost descoperite puţine frag-

mente care să aparţină orizontul Bucovăţ II, majoritatea materialului
ceramic poate fi datat mai tîrziu, pe baza analogiilor tipologice ale for-
melor, facturii şi a ornamentelor. Vasele tronconice din Pl. II/1-3 au
corespondenţe în aşezările de la Hunedoara - Cimitirul reformat nivel
II) 9, Hunedoara - Grădina castelului10, Şoimuş 11 , Turdaş 1 2 şi Nandru 13,
iar fragmentul din Pl. 1/20 are similitudini la Şoimuş 1 4, Hunedoara -
Cimitirul reformat 15 şi Turdaş 16 , fiind legat de fenomenul petreştean din
sud-vestul Transilvaniei1 7. Spre o datare mai tîrzie pledează şi piciorul
de cupă, înalt şi gol (Pl. 1/11), care apare în Banat începînd cu orizontul
Vinea B 2/C 18 , dar care se răspîndeşte la moment Vinea C 19 . Ornamentele
incizate (Pl. 1/11. 13, 17; II/5, 9) se leagă de grupul Turdaş 20 care, la
acest moment cronologic, îşi restrînge arealul de dezvoltare în această
zonă, probabil datorită extinderii comunităţilor Tăulaş sau de tradiţie
Tăulas 21 .
Acestea sînt doar cîteva dintre concluziile care se pot desprinde din
studiul materialelor arheologice descoperite, viitoarele cercetări siste-
matice avînd sarcina de a le verifica şi de a lămuri şi alte aspecte mai
puţin cunoscute ale evoluţiei comunităţilor neoliticului mijlociu şi final
din sud-vestul Transilvaniei.
LES RECHERCHES DE SURFACE SUR LE TERRITOIRE DE LHABITAT

NEOLITIQUE DE CHITID (LE DEPARTEMENT HUNEDOARA)
Re sume
Les auteurs prcscntent quelques conclusions de datation et de thypologie de

!'habitat et du materiei archeologique qui a resuite par la suite de la recherche
de surface de Chitid. II est un habitat neolithique en quel paraissent des objets
qui appartienent au neolithique moyen et final de sud-ouvest de la Transylvanie,
a <l'interference des cultures qui sont devclloppes dans cette periode.
9 Fl. Draşovean-T. Mariş, Noi descoperiri arheologice în jud. Hunedoara,
comunicare la Colocviul X al Institutului de arheologie Bucureşti, 1981.
10 Săpături T. Mariş, FI. Draşovean în 1982-1983. Materiale inedite în muzeul
Castelul Corvineştilor din Hunedoara.
11 Fl. Draşovean, M. Rotea, Aşezarea neolitică de la Şoimuş. Contribuţii la
problemele neoliticului final din sud-vestul Transilvaniei, în „Apulum", XXII, I986,
pi. Il/3-6, I2; III/I6; IV/I5, 17; VIII/I, 4, 27.
12 M. Roska, în Publicaţiile Muzeului judeţului Hunedoara, III (XXV), I927,
fig. 2/7; 29/I; idem, Die Sammlung •.. , pl. LXXX/2, 4, 5, I3; LXXXIII/I; idem,
ErdRep., p. 288, fig. 346/I; Fl. Dra'?ovean-T. Mariş, op. cit., pl. I/I8-20.
JJ M. Roska, op. cit., p. 202, fig. 243/2.
14 Fl. Draşovean, M. Rotea, op. cit., p. VI/I3.
15 Vezi supra, nota 9.
16 M. Roska, Az osregeszet kezikonyve, II, Cluj, I927, p. I43, fig. 75/5; idem,
în Publicaţiile Muzeului judeţului Hunedoara, III (XXV), I927, fig. L/5.
17 F11. Draşovean, M. Rotea, op. cit.
18 Gh. Lazarovici, op. cit., pl. XIX A/44, 45; 5I-55.
w Ibidem, p. I22 şi pl. XVII C/26.
20 Prin grup Turdaş înţelegem fenomenele de tradiţie vinC!iană din Transil-
vania centrală şi sud-vestică, la orizont Vinca B şi ulterioare.
21 Fl. Draşovean-M. Rotea, op. cit.
I,
I
i
\ <)
\\,.//
, "'· \
;1
/
I/
I
\, I _/
1; ''-------~-----
89
MATERIALE NEO-ENEOLITICE DESCOPERITE
lN ŢARA HAŢEGULUI
ZOIA KALMAR
HRISTACHE TATU
In ultimii ani tot mai multe materiale arheologice au fost descope-

rite în Transilvania şi în alte zone ale ţării, o parte din acestea pro-
venind din cercetări de suprafaţă. In Ţara Haţegului o serie de periegheze
au fost efectuate de Hristache Tatu, din Haţeg, care are o frumoasă
colecţie ce cuprinde materiale din toate epocile istorice. Lucrarea de faţă
prezintă, în ordine alfabetică, localităţile de unde provin materialele
neolitice şi eneolitice aflate în colecţia Tatu, precum şi din aşezarea
neolitică descoperită de Dorin Alicu la Ciopeia (materiale în Muzeul de
istorie al Transilvaniei).
l. Baru*, reşedinţă de comună.
Pe malul drept al Streiului, la est de localitate, unde apele o cotesc

spre nord se află trei stînci cunoscute şi sub denumirea de Măgura. Stînca
din mijloc are o scobitură la bază (naturală sau artificială), sub formă
de firidă unde s-a făcut foc, localnicii o numesc „Biserică". 1n jurul
acestei stînci s-au găsit cîteva fragmente ceramice (fig. 2/3, 5-7, 12).
Pasta vaselor este semifină şi grosieră, conţine nisip, pietricele şi cioburi
pisate. Culorile predominante sînt brună-gălbuie şi cărămizie. Ornamen-
tele constau din: incizii late (fig. 2/5); tăieturi scurte dispuse în benzi
oblice (fig. 2/6), sub buză; brîu simplu sub care s-a executat un rînd de
impresiuni cu unghia (fig. 2/7) şi împunsături succesive (fig. 2/3). Mate-
rialele aparţin culturii Coţofeni, fazei a III-a. •Localitatea Baru Mare
este cunoscută şi prin alte descoperiri, materialele aflate în Muzeul din
Deva 1.
2. Ciopeia, corn. Sîntămărie-Orlea
In anul 1981 Dorin Alicu (de la Muzeul de Istorie al Transilvaniei)

cu ocazia unor cercetări de suprafaţă a adunat din punctul Ploştina mate-
riale ceramice aparţinînd neoliticului mijlociu. Aşezarea pare să fi avut
locuinţe de suprafaţă, construite din bîrne, lipite cu lut, dovadă fiind
chirpiciul cu urme de bîrne masive, despicate. Ceramica cunoaşte cele
trei categorii: 1) grosieră cu pietricele şi nisip în pastă, netezire super-
ficială, arderea bună, cu nuanţe de negru, brun sau cărămiziu; 2) semi-
fină, neagră, cenuşie, brună, cărămizie sau gălbuie, avînd în pastă nisip,
mică şi foarte rar mîl. Uneori are un aspect poros fiind friabilă. Nete-
zirea este bună, alteori avînd un slip fin, mai ales la categoriile cărămizie
şi gălbuie; 3) fină, lustruită, reprezentată doar printr-un fragment negru
• Schiţele de teren privind localizarea punctelor au fost întocmite de H. Tatu.

l M. Roska, ErdRep., p. 186.
92
cu luciu metalic şi un altul negru cu flecuri gălbui. Pasta, în ambele :.:a-

zuri, este de bună calitate. Puţinele ornamente constau din incizii în zig-
zag, cu puncte la colţuri (fig. 2/4) sau tăieturi scurte, dispuse în interiorul
vaselor. Formele întîlnite sînt amfora si vasele cu toartă lată în formă
de bandă. Utilajul litic este reprezentat de gratoare, lame ~i vîrfuri dir:.
calcedonie. Aşezarea de la Ciopeia poate fi încadrată cronologic la sfîr-
!'iitul neoliticului mijlociu şi la începutul neoliticului tîrziu. Prin orna-
mentul în zig-zag materialul din această aşezare se leagă de cele de la
Hunedoara - Zlaşti 2 , dar nu are atîtea elemente Turdaş sau Tisa, avincl
mai multe elemente Vinea B 2. După aspectul ceramicii s-ar părea că
este vorba de o aşezare secundară, în involuţie, dezvoltată dintr-o a~e
zare Vinea B 2 cum sînt cele din zonele estice ale Banatului3 .
3. Crăguiş, corn. Unirea.

Locul, situat între drumul de ţară spre Crăguiş şi pîrîul de la est de
acesta, la cca. 400-500 m de şoseaua Unirea-Haţeg, este cunoscut şi
sub denumirea de Locul Uriaşilor. In urma unor periegheze efectuate la
plantatul livezii în acest loc, pe o suprafaţă de cca 20 ha, s-au descov'r-i'::
numeroase fragmente ceramice, unelte din calcedonie, precum şi şase fu-
saiole din lut. Materialul ceramic este, în general, de culoare cărămizie.
Specia grosieră are pietricele şi cioburi pisate în pastă, avînd un c..spect
zgronţuros. Pasta semifină conţine resturi organice avînd un aspect săpu
nos, fiind bine netezită şi arsă. Ceramica fină, de culoare neagră estc-
lustruită. Vasele au diferite forme: patrulatere, bitronconice (fig. 1/4).
cupe cu piciorul gol, castroane (fig. 1/1) şi amfore. Repertoriul orna-
mental constă din benzi punctate (fig. 1/21) şi incizii de diferite tipuri
(fig. 1/10, 12, 17, 20). Aşezarea neolitică de la Crăguiş aparţine purtăto
rilor culturii Vinca-Turdaş. Pentru aceste materiale se găsesc analogii
în nivelul superior de la Hunedoara-Zlaşti, terasa B 4 şi la Turdaş (mai
ales ornamentele) 5. Vasul bitronconic (fig. 1/4), cu umărul marcat prin
„proeminenţe" mici care se pierd în peretele vasului, este o formă tirzic".
avînd analogii la Valea Nandrului pe o ceramică neagră7.
2 FI. D:-a'>oveanu. Probleme ale culturii Vinca-Turdaş în Transilvania, comu-

nicare, Cluj-Napoca, mai 1982; Idem, Aşezarea neolitică de la Zlaşti, comunic:!'."',
Bucureşti, dec. 1982, în „StComCaransebeş", IV, (sub tipar).
J Homojdia: Gh. Lazarovici - I. Stratan, în „ActaMN", 10, 1973, p. 455-154;
Gh. Lazarovici, Neoliticul Banatului, Cluj-Napoca, 1979, p. 199, cat. 44-45.
4 Vezi supra-nota 2.
5 Cultura Vinca C: la Temes Kubin; Gh. Lazarovici, Im Memoriam Cnnsta;1-
tini Daicoviciu, Cluj, 1974, p. 213, fig. 7/4, 6-7; cultura Turdaş, aspectul Tăul aş;
H. Dumitrescu, în „Actal\IN", 1984-1985, pl. VII/I, 5; IX/3; cultura Turda.5:
M. Roska, A Torma Zs6fia gyujtemeny, Oluj, 1941, pl. CXI/18; CXLVIII/8; p~ 28,
fig. 17 /2; Pl. XCV /13; CXLIX/12, 14; Gh. Lazarovici - Z. Kalmar, în „Actal\~N",
19, 1982, fig. 4/3.
G Gh. Lazarovici, Neoliticul Banatului, pl. XVIII/A 36, 40, B 23; XIX/A 21.
7
Materiale inedite în I\U.T.
93
4. Gînţaga, corn. Bretea Romînă.
Pe locul Dîmbuleu, lîngă tunel, pe un platou deasupra Streiului, de

o parte şi alta a drumului ce coboară din Gînţaga spre vadul de trecere
spre satul Plopi, situat la nord-est de grajdurile C.A.P., se găseşte o sta-
ţiune de cca 10 ha aparţinînd culturii Coţofeni. Ceramica semifină, cără
mizie, are în pastă nisip cu bobul mare, cioburi pisate şi are uneori
miezul negru. Un fragment de vas este decorat cu incizii în „căpriori'•.
5. Haţeg.
Din colţul platoului, în locul unde coteşte drumul spre rezervaţia

din Poiana Porcului, într-un muşuroi de cîrtiţă, s-a găsit un răzuitor pe
lamă din calcedonie de culoare cafenie (fig. 1/7). După tehnica de exe-
cuţie s-ar putea încadra la sfîrşitul mezoliticului, dar această rocă este
folosită mai tîrziu, încît o încadrăm în neoliticul tîrziu.
6. Hăţăgel, corn. Densuş.
Lingă Gostat, pe malul stîng al pîrîului, s-au descoperit fragmente

ceramice fără decor. Pasta semifină este cărămizie sau cenusie si are ca
degresant nisip fin, resturi organice şi mică. Un fragment are p~sta uşor
friabilă. Materialul ceramic aparţine neoliticului mijlociu, fiind la nivel
Vinca B 2 avînd o pastă similară cu cea de la Zorlenţul Mare, nivelul II.
Impreună cu materialele neolitice s-au găsit cîteva fragmente cera-
mice precum şi un fragment de topor perforat, care apoi a fost transfor-
mat în zdrobitor (fig. 2/1). Acestea aparţin purtătorilor culturii Tisza-
polgâr. Ceramica este grosieră, prost netezită, fiind de culoare brună
cenuşie. Pe un fragment este o proeminenţă neperforată. Ceramica semi-
fină, de culoare cărămizie are ca degresant nisip cu bobul mare, avind o
proeminenţă perforată (fig. 2/2).
6. Nălaţvad. sat aparţinător oraşului Haţeg.
Intre Rîul Mare şi pîrîul Gîrlete, imediat la est de şcoală şi rindul

de case spre malul pîrîului, s-au descoperit fragmente ceramice apar-
ţinînd speciei grosiere. Pasta conţinîncl pietricele şi cioburi pisate, esk
netezită superficial. Culoarea este brună-cărămizie. Datorită materialului
atipic greu se poate face o atribuire culturală, dar aparţine neoliticului
tîrziu.
7. Ohaba de sub Piatră, corn. Sălaşu de Sus.

Pe Deolul Viilor sînt materiale din perioada neoliticului mijlociu.
De aici s-au recoltat fragmente ceramice fine şi semifine, de culoare
neagră, cu slip cărămiziu, parţial căzut. Ca degresant s-a folosit nisip,
cioburi pisate şi resturi organice. Ceramica nu este ornamentată. Tot de
aici provine şi o lamă din opal, cu retuşuri pe ambele margini, cu sec-
ţiunea trapezoidală (fig. 1/11).
94
8. Peşteniţa, corn. Densuş.
Pe malul stîng al pinului ce trece la nord de halta Peşteniţa, pe

latura de est al drumului spre Peşteana, împreună cu ceramică din
epoca romană au fost descoperite cîteva fragmente ceramice din neoli-
ticul mijlociu. Aceste materiale sînt din specia semifină, cărămizie. Ca
degresant s-a utilizat nisip şi resturi organice, iar într-un caz cuarţit
pisat. Arderea şi netezirea sînt bune. Materialul, după factură, are bune
analogii în pasta vaselor de la Zorlenţu Mare, aparţinînd deci culturii
Vinea, faza B2 .
9. Rîul Alb, corn. Sălaşu de Sus.

Pe locul denumit Cetate, unde se pare că este şi o construcţie ro-
mană, se află şi o staţiune neolitică. Materialul ceramic descoperit aici
cuprinde două categorii: una cu elemente Turdaş şi o alta cu elemente
Vinea B2 . Ceramica din prima categorie, grosieră, semifină şi fină, are
nuanţe de cărămiziu (fig. 1/14) şi într-un caz cenuşiu-albicios, friabil.
Ca degresant s-a folosit nisip, resturi organice şi mai rar cioburi pisate.
Cîteva fragmente au slipul parţial căzut. Ornamentele constau din incizii
(fig. 1/14). Aceste materiale se leagă de varianta Vinca-Turdaş din
Transilvania. Materialele din cea de a doua categorie au pasta semifină,
brună-cărămizie sau cenuşiu-cărămizie, arderea bună, la fel şi netezirea
(fig. 1/8). Past~ v~elor conţine nisip foarte fin. Decorul este realizat prin
incizii fine şi brîuri în relief. Aceste materiale au analogii la Zorlenţu
Mare, legîndu-se de varianta Vinea din Banat.
10. Silvaşu de Sus, reşedinţă de comună.
Pe platoul de la sud-vest de mănăstirea Prislop, unde există şi un

imobil, la sud de intersecţia drumului forestier, ce coboară pe la mănăs
tire, cu drumul care vine din satul Livezi spre Silvaşu de Sus, au fost
desc~perite fragmente ceramice şi o fusaiolă (fig. 1/2) cu ornamente fine.
Ceramica semifină, cărămizie, are în compoziţie nisip, mică şi resturi
organice, fiind uşor friabilă. Ornamentarea s-a realizat prin incizii late.
Aceste materiale credem că se leagă de cele amintite de I. Andriţoiu în
punctul Intre Ogaşe, atribuite culturii Coţofeni 8 .
11. Sîntămărie-Orlea, reşedinţă de comună.
Pe platoul situat între Sîntămărie-Orlea şi Ciopeia, la vest de şoseaua

naţională Haţeg-Petroşani, în locul unde se termină Troianul, pe o
suprafaţă de cca 50 ha, s-au descoperit materiale arheologice datînd din
epoca neolitică. Utilajul litic este reprezentat printr-o lamă cu trunghie-
rea retuşată, şi un gratoar pe aşchie, ambele din calcedonie. Ceramica
grosieră cu pietricele în pastă este de culoarea cărămizie. Pe un frag-
B I. Andriţoiu, în „Sargetia", XIV, 1979, p. 26, pi. I/&
95
ment apare o proeminenţă dublă. Vasele din pastă semifină, tot cărămizii,
sînt arse cu flecuri. Flecurile şi interiorul sînt negre. Netezirea este bună
(fig. 1/13). Ornamentele constau din proeminenţe mici, conice. Un frag-
ment din specia fină este de culoare neagră. Pasta conţine nisip fin şi
resturi organice, fiind bine lustruită. Aşezarea poate fi atribuită culturii
Vinea-Turdaş.
12. Subcetate, corn. Sîntămărie-Orlea.
Cu ocazia cercetărilor efectuate la Turnu Orlea au fost descoperite

materiale neolitice. Ceramica are pasta semifină, bine netezită şi arsă,
conţinînd nisip fin şi puţine resturi organice. Culorile sînt întunecate:
negru-brun şi negru-cenuşiu în interior, iar în exterior cărămiziu. De-
corul este incizat (fig. 1/9). Această staţiune aparţine culturii Vinea-
Turdaş.
Dealul Măgura este cunoscută din literatura de specialitate prin
aşezarea Coţofeni 9 . Materialele adunate de H. Tatu provin de pe pantele
de sud, de sub cele două terase şi aparţin tot culturii Coţofeni. ln această
zonă s-au găsit şi fragmente de vatră.
Materiale arheologice aparţinînd mai multor epoci au fost descoperite
la vest de halta Covragi şi la cca 100-150 m sud de punctul trigono-
metric. Dintre acestea amintim materialele Coţofeni (fig. 2/10-11, 13-
17). Specia grosieră, uneori cu slip cărămiziu are în pastă nisip, pietricele
şi cioburi pisate. Specia semifină cu slip cărămiziu, gălbui sau brun este
bine arsă. Nisipul, cioburile pisate şi resturile organice s-au utilizat ca
degresant. Specia fină este reprezentată prin cinci fragmente cărămiziu
roşcate, avînd urme de lustruire în interior. Dintre forme amintim: cas-
troanele, ceştile şi vasele de uz comun. Ornamentele sînt fie incizate (fig.
2/10-11, 14, 17), fie prin împunsături rare (fig. 2/15) sau crestături pe
buza vasului (fig. 2/11, 17). Din epoca neolitică sînt cîteva fragmente din
pastă grosieră, semifină şi fină. Primele două categorii au slip gălbui sau
roşcat, ardere bună, iar ca degresant nisip, cioburi pisate şi resturi orga-
nice. Ceramica fină este realizată în tehnica blacktopped, avînd luciu
metalic, bine păstrat (fig. 1119). Staţiunea aparţine culturii Vinea-Turdaş,
aspectul Tăualaş, dar se constată şi influenţe vinciene în ardere.
La sud de punctul trigonometric au mai fost descoperite trei topoare
din piatră care au fost donate Muzeului din Deva.
14. Vadu, corn. Sîntămărie-Orlea.
Pe promontoriul de la sud de sat şi est de cimitirul actual, unde se

află şi nişte monumente funerare din marmoră au fost găsite fragmente
ceramice pe o suprafaţă de cca 4 ha. Materialul ceramic are pasta semi-
fină, slip cărămiziu parţial căzut, neornamentat, iar ca degresant nisip
şi cioburi pisate. Staţiunea aparţine culturii Vinea-Turdaş, aspectul
Tăualaş.
g M. Mosa, în „Sargetia", II, 1941, p. 151-152, n. 3.
06
::\Iaterialele din colecţia Tatu aduc o serie de date noi priYind apar-
tenenţa culturală a Ţării Haţegului, pe lîngă valoarea ineditului, fiind
importante atît pentru cunoaşterea epocii neolitice cît şi a epocii bron-
zului10.
::\faterialul ceramic care provine de la sfîrşitul neoliticului mijlociu
din localităţile Hăţăgel, Peşteniţa şi Rîul Alb, arată clare legături cu
descoperiri din zonele centrale ale Banatulu i, cu ceramica vinciană ele
1
la Zorlenţu Mare, indicînd, încă o dată, importanţa culoarului Bistra

pentru contactele dintre Banatul central şi răsăritean cu Transilvania de
sud. Trecătoarea „Porţile de Fier ale Transilvaniei" şi Ţara Haţegului au
jucat deci un rol deosebit de important în difuziuni culturale şi etnice.
Prin această trecătoare exista desigur un important drum comercial
incă din timpurile străvechi pe care se transporta, probabil. sarea din
Transilvania în Banat.
Yarianta Vinea-Turdaş este bogat reprezentată prin aşezan cu eie-
ff:l'nte Tăualaş sau mai tîrzii de tip Petreşti. In aceste condiţii neoliticul
clin Transilvania de sud-vest are o componentă Vinea-Turdaş şi una
·vinca (venită din Banat).
Puţinelor aşezări Tiszapolgar, atestate în această zonă, li se adaugă
şi cea de la Hăţăgel - Gostat, care pune problema existenţei sau non-
existenţei legăturilor dintre comunităţile din Bazinul superior al Timi-
~ului şi cele din Bazinul mijlociu al Mureşului, legături care trebuiesc
studiate pe faze şi mai ales ţinîndu-se seama şi de prezenţa triburilor
Pctreşti în zonă.
Harta descoperirilor Coţofeni s-a îmbogăţit cu trei noi staţiuni la
Duru, Ginţaga şi Silvaşu de Sus.
Datorită caracterului cercetărilor, unele staţiuni nu au putut fi înca-
drate mai precis din punct de vedere cultural, urmînd ca cercetările
viitoare să aducă noi date despre aceste aşezări nco-eneoliticc, din această
importantă zonă arheologică.
Lucrarea de faţă şi-a propus să introdusă în fluxul ştiinţific intere-
!:'antul material adunat cu răbdare şi pasiune de Hristache Tatu, pentru
a putea fi, astfel, folosit în lucrări de sinteză sau să constituie obiectul
unor studii sistematice necesare în această micro-zonă care a jucat un rol
deosebit de important în mai toate timpurile.
ENEOLITHIC FINDINGS IN ŢARA HAŢEGULUI
Abstract
The paper consists of a repertoire of discoveries, resulting from surface

rC'st>arcbes. GeneraL!y, the objects belong to the middle neolithic and late eneo-
Jitl,ic. O:ie found out at Hăţăgel, Pe5teniţa and Rîul Alb some ceramic fragments
10 Z. Kalmar, Contribuţii la cunoaşterea epocii bronzului din Ţara Haţegului,

în „B:inatica~, 1985 (sub tipa:-).
97
from the e:ld of the middle neo!ithic, which unequivocally attest a relationship
with the central area of the Banat. There might have been links through the
Bistra valley, where an important commercial way might have existed, along
which the Transylvanian salt was transported to the Central Banat. The discoveries
:oncerning the Tiszapolgar culture, which raise chronological problems and suppose
cultural relations betwen the Tiszapolgâr and Petreşti cultures, are alsa important.
Ţara Haţegului requires a thorough research meant to clarify the problems
of the neolithic in that important passage area linking Banat, Oltenia and Tran-
sylvania.
I
I
\ 1~\ 20
Pi~. 1 Crăguiş l, 3-5, 10, 12, 15, 17, 20-21; Silvaşul de Sus 2; Rful Alb 6, 8, 14; Haţeg
1; Subcetale 9, 19; Ohaba de sub Piatră 11; Sîntămărie-Orlea 13; Ciopeia 16, 18.
~
lU
...
100
271011
l"l.CA
R SfRfJ
'\
.\ 9
4
...
N
.... _
- - - u vtZ:
10 13
Fig. 3. Schiţele localităţilor şi a punctelor cu descoperiri arheologice.
Fig. 3 The sketches of the localities and points with archaeol egical discoveries
DEPRESIUNEA CERNEI BANAŢENE A FOST ŞI EA FOLOSITĂ
lN LEGATURA CU lNAINTAREA UNOR TRUPE ROMANE
SPRE COMPLEXUL CETAŢILOR DACICE DIN MUNŢII
SEBEŞULUI?
(Consideraţii geomorfologice)
ŞTEFAN FERENCZI
Dacă, din cauza unor împrejurări nefericite cunoaştem doar numai

într-o măsură foarte redusă evenimentele războaielor daco-romane din
anii 101-102 şi 105-106, avem şi mai puţine date referitoare la teri-
toriile care au jucat un rol mai mic sau mai mare în desfăşurarea ope-
raţiunilor militare 1• La începutul primului război, o coloană de marş a
armatei, în frunte cu împăratul Traian, trece Dunărea pe la Leclerata
(Ramna) şi traversează zona de piemont a Banatului spre Tibiscum
(Jupa, lingă Caransebeş). Acest lucru îl ştim precis din singurul fragment
păstrat din Comentariile „Preabunului Impărat", la gramaticul Pri,;;-
cianus2.
O a doua coloană va fi pătruns în Dacia pe la Dierna (Orşo\'a), şi.
înaintînd pe culoarul de origine tectonico-erozională a Cernei şi a Timi-
şului (deci prin Depresiunea Mehadiei), se va fi întîlnit cu coloana ves-
tică [cea care a înaintat prin zona de contact al ultimelor dealuri apar-
ţinătoare Munţilor Banatului şi Cîmpia (mocirloasă) a Tisei] la Tibiscum.
De aici, coloanele unite de marş s-au îndreptat, pare se, pe culoarul ele
origine cu totul similară al Bistrei, îndreptat perpendicular pe cel al
Cernei-Timişului între masivele cristaline Poiana Rusca şi Ţarcu-Go
deanu. spre Depresiunea Haţegului, respectiv spre valea largă a Streiului,
una dintre ţinte fiind culoarul lat al Mureşului, dar mai ales zona cen-
trală întărită a lui Decebal, de pc Platforma Luncanilor (cu denumirea
înrădăcinată în literatura de arheologie, de Munţii Orăştiei, denumire
care însă nu acoperă integral noţiunea de mai sus).
După bătălia de la Tapae (localitate antică care este identificată cu
şanse de probabilitate, dar fără nici o dovadă concretă, la Porţile de Fier
ale Transilvaniei, o trecătoare scU11dă de numai 700 m înălţime absolută,
uşor de apărat) înaintarea spre complexul cetăţilor dacice din Munţii
Sebeşului se reia în anul 102. Se presupune că de data aceasta se atacă
!oii dinspre nord, din culoarul lat şi fertil al Mureşului, unde ajunsese,
1 In legătură cu desfăşurarC'a celor două :-ăzboaiC', d., bunăoară, C. Daicovdu,

i:J JstRom, voi. J, p. 300-316, p;-C'cum şi H. Daicoviciu. Dacia de la Burebista la
cucerirea romană, Cluj, 1972, p. 321-335; idPm, R. Florescu, Dic dako-romischc
Kricge vom Ende de.~ 1. und Beoinn des 2. Jahuhunderts, în voi. Răm<!r in Ru-
mă.nten, Koln. 1969, p. 30-36; idem, Le querre daco-romar.c della fine cfrl i c
deU'inizio del II sec. d. C„ în voi. Civilta romana in Romania, Roma, 1970, p.
:J5-4G etc.
z Jnst. gramm., VI, J:I, p. 205, ed. HC':-tz: Traianus i:1 I Dacicorum; i1Hl1• lkr-
zobim, dcinde Aizim processimus; reprodus ~i de H. PC'ter. Ilistori::orum Honw11nru111
reUquiac, II, p. 117. Tinem să menţionăm că faţă de afi~maţia sa a:1\C':·ioa:·[1 ~ii:1
lst'Rnm, voi. I, p. 306, C. Daicoviciu (1nsemr.ări d"spre Dacia (XXVI). Noi co11trz-
buUi la cwwasterea Daciei romane, în „Stt•aua", XX, l l, 1969, p. 7:1-74) a cfiut:it
~r1·11:-ate că nu· poate fi vorba de î;ică o coloană de marş roma;iă care s;i fi t:·e:at
DunfLrea pc Ia Dierna şi să fi înaintat către' Tibiscum în culoa:-ul Timi~-Cp:·na.
Ccrceti1rilc viitoare, desigur vor confirma ~nu vo:· :iega justeţea a::estei ultime luări
de poziţie.
102
probabil, însuşi împăratul, şi dinspre est (?) şi sud. Dinspre nord, înain-
tarl'a - după toate aparenţele - s-a desfăşurat de-a lungul Apei Oraşu
lui (Grădiştii). cucerindu-se »munte după munte cu mari pericole«, iar
di11 flanc, înaintînd pe plaiurile ( = pe complexele de denudaţie Borăscu,
Riu Şl's şi Gornoviţa) munţilor, cu cavaleria uşoară maură, atacă Lusius
Quictus. căpetenie maură intrată în slujba împăratului Traian. El a
putut intra în inima blocului central al Alpilor Transilvaniei fie prin
ocolirl'a :\Iasivului Cozia, traversînd valea Oltului prin Ţara Loviştei
(= Depresiunea Brezoi), fie prin Culmea Polatiştei, fie pe la Pasul de
înălţime (1 621 m) al Vîlcanului şi prin Depresiunea Petroşanilor3. Cas-
trul roman ele marş ele pe Vîrful lui Pătru-Auşel (circa 2 OOO înălţime
absolută). cele de pc Comărnicel (1 899 m) şi cel de la Jigoru Mare
(1 :iOl m), atestă, in orice caz, un atac şi din aceste părţi asupra Sarmize-
qetw;ei Regie.
Lăsînd la o parte luptele crîncene desfăşurate de-a lungul Dunării,
tcatrul principal al operaţiunilor militare din primul război, în afara
unor teritorii limitrofe, au fost, fără îndoială blocurile centrale şi de
vest ale Alpilor Transilvaniei ( = Carpaţii Meridionali) şi, în special,
aripa vestică a Munţilor Şurianului.
Războiul al doilea fu purtat „mai mult cu pază decît cu înfocare,...
afirmă. la un moment dat, Cassius Dio. Pătrunderea trupelor romane în-
spre cuibul intărit al regelui dac se făcea, şi de data aceasta, din mai
multe direcţii: din vest prin Banat (valea Bistrei şi Pasul scund Neme-
şeşti-Lăpugiu), Depresiunea Haţegului, valea lată a Mureşului şi Streiu-
lui, valea Apei Oraşului spre Sarmizegetusa; din sud, probabil, pe valea
Lotrului (?), peste Culmea Polatiştei sau peste Pasul de înălţime Vîlcan,
atacînd cetatea cea mare din flanc şi din spate ...
Urmărirea în detalii a luptelor dîrze, după reliefurile Coloanei lui
Traian este foarte dificilă. Luptele se dau, în orice caz, în munţi 4 . Intre
altele, trebuie să fie vorba, fără îndoială, de Platforma Luncanilor (în
sensul cel mai larg al cuvîntului) cu fortificaţiile ce împrejmuiesc cetatea
de scaun a lui Decebal. Se văd ostasi romani care înaintează si deschid
drumul; dacii care atacă cu îndirjire.' Şi la Cassius Dio lipsesc Însă amă
nunte mai interesante cu privire la luptele propriu-zise, precum şi la
natura terenului, la scena operaţiunilor militare.
*
Privind într-un cadru geografic puţin mai larg faţă de înaintaşii
noştri în cercetare problema itinerariilor posibile ale trupelor romane, în
ansamblul lor, inclusiv posibilităţile de înaintare „din altă parte" (Cas-
:i ln ce priveşte caracterul, obstacolelor naturale, trimitem la lucrările noastre:

Observaţii geomorfologice privind apărarea naturală a complexului cetăţilor dacice
din Munţii Orăştiei, precum şi Unele aspecte geografice ale luptei de independenţă
a dacilor împotriva romanilor (101-102, 105-106), ambele în „Sargetia", XIII,
1977, p. 13-18, 155-169, respectiv O posibilitate de înaintare a trupelor romane,
cu ocazia celor două războaie dacice (101-102, 105-106), în „Tibiscus", III, 1978
(1979), p. 115-126.
4 In privinţa valorii reale a înfăţişărilor de pe Columna Traiani, cf. C. Dai-
coviciu, H. Daicoviciu, Columna lui Traian, ed. II, Bucureşti, 1968.
103
sius Dio, LXVIII, 8, 3) a trupelor de cavalerie maură uşoară, intenţionăm

să atragem atenţia asupra unei ev e n tu a 1 e alte căi de acces care
merită o grijă deosebită în cercetările noastre de viitor în domeniul de
topografie arheologică. De data aceasta dorim să ne ocupăm puţin mai
pe larg cu problema posibilităţii de înaintare în bazinul hidrografic al
Cernei bănăţene spre Depresiunea Petroşanilor, respectiv spre semicercul
imperfect al cetăţilor dacice din Munţii Şurianului.
•
După cum este cunoscut, partea superioară a Depresiunii (grabenu-
lui longitudinal dispus în direcţia nord-nord-est - vest-sud-vest) Cernei
bănăţene constituie limita de sud-est a Munţilor Godeanului 5 . Fiind cu-
prinsă între aceştia şi Munţii Cernci, pe de o parte, Munţii Vîlcanului
(respectiv Oslea) şi Munţii Mehedinţilor, pe de altă parte, ea face 1 e-
g ă tur a ce a mai scurtă între porţiune a văii Dunării (cu
caracter de defileu) de 1 a Di e r na (Orşova veche) şi De pre s i u-
nea Petroşani 1 o r. Intreaga depresiune longitudinală de origine
tectonico-erozională, lungă de aproximativ 65 km, are orientarea men-
ţionată mai sus, începînd de la obîrşie şi pînă la Băile Herculane. Ea,
de fapt, se dezvoltă în prelungirea rîuleţului de munte Scocul Mare care
nu este altceva decît „izvorul" Jiului de vest.
Caracterul tectonic al văii este pus în evidenţă de însăşi direcţia ei,
în concordanţă cu dislocaţia Cernei - linie tectonică ce leagă, în linii
mari, Depresiunea Petroşani cu Depresiunea Mehadiei, ultima fiind orien-
tată sud-nord - şi de linia de şariaj prin care pînza getică a Alpilor
Transilvaniei încalecă sedimentul mezozoic al autohtonului.
Intre obîrşie şi gura Pîrîului Olanului, valea Cernei are o lungime
de aproximativ 25 km şi în secţiune transversală este asimetrică. !n
timp ce pe dreapta relieful atinge înălţimi maxime de 2 000-2 200 m
în Munţii Godeanului, pe stînga aceasta are altitudini de numai 1 000-
1100 m în Munţii Mehedinţilor. Faţă de nivelul general al culmilor din
apropierea nemijlocită a Cernei, valea are adîncimi de 400-600 m.
Exceptînd primii 5-6 km din zona de obîrşie, unde înclinarea talve-
gului variază între 40-100% 0 , albia Cernei prezintă o pantă de numai
17%0 ! Profilul ei este, în general, uniformizat.
După caracterele morfologice, în valea Cernei se disting două sec-
toare, şi anume sectorul de obîrşie, care coincide cu ceea ce localnicii
numesc Cernişoara, şi sectorul Cernei propriu-zis.
a) Sectorul de o b î r şie (Cerni ş o ar a) se întinde aproxi-
mativ de la confluenţa Cerna Gîrdomanului (circa 150 m altitudine abso-
lută) în amonte şi corespunde unui relief foarte accidentat, dezvoltat pe
calcare jurasice superioare şi cretacice inferioare (calcare recifale şi cal-
5 In legătură cu cele expuse mai jos ce priveşte Depresiunea Cernei, vezi mai
pe larg: Gh. Niculescu, Munţii Godeanu. Studiu geomorfologic, Bucureşti, 1965, p.
146, 150-152; Valea Cernei. Studiu geografic, Bucureşti, 1981 (coordonatorul lu-
c-:-ării: L. Badea, autorii: Madeleine Alexandru, L. Badea, M. Buza, Miooela -mnu,
C. Druges:::u, V. Sencu).
10-1
care cenw;;ii-roşi cu jaspuri 6) cu creste ascuţite, chei şi sectoare de văi

înguste. Izvorul Cernei este considerat deci Cernişoara care porneşte din
upropierea pasului cu acelaşi nume (între 1 500-1 550 m înălţime abso-
lută), ce separă bazinul hidrografic al Cernei de cel al Jiului de vest, cu
alte cuvinte de Depresiunea Petroşanilor.
b) Sectorul Cernei propriu-zise începe de la confluenţa
Cernişoarei cu Gîrdomanul şi se desfăşoară în aval cu totul alte caractere.
Valea se lărgeşte şi pe fundul ei plat îşi face loc o luncă bine aluvionată,
cc atinge pe alocuri cîteva sute de m lăţime. Totuşi, în lungul văii (ca
'!i Î:l lungul culoarului Timiş-Cerna-Depresiunea Mehadiei, de altfel!)
se constată îngustări, mai ales acolo unde Cerna traversează bare de cal-
~:are. Aşa de exemplu, dacă la izvorul vauclusian (izbucul) al Cernei în
aval valea are o lăţime de 100-150 m, în zona de confluenţă cu Pîrîul
Cărbunele se îngustează brusc datorită faptului că străbate de-a curme-
zhul, prin meandre adincitc, fîşia de calcare. Această fîşie, de aici şi
pină la gura Văii Balmoşului se menţine pe stînga văii. Începînd de la
cite\-a sute de m în aval de confluenţa cu Pîrîul Cărbunele, valea Cernei
se lărgeşte mai mult, iar lăţimea luncii . depăşeşte pe alocuri 200 m .
.--\ici Cerna s-a adîncit în propria sa luncă cu 1-4 m, încît aceasta ră
mîne suspendată în multe locuri sub formă de terasă holocenă inferioară.
În aval de gura Văii Balmoşului, unde se dezvoltă un mic bazinet
de confluenţă, valea se îngustează iarăşi treptat şi, pe o distanţă de
~-3 km, Cerna curge la contactul dintre cristalinul autohton şi calca-
rele care apar în versantul drept. Puţin în aval, Cerna se angajează în
citeva meandre şi străbate din nou bara de calcare masive prin renumi-
tele chei de la Corcoaia, drumu 1 de p ă m în t o co 1 i n d u-1 e şi
trecîntl peste un umăr de deal.
În aval de cheile Corcoaiei, valea se lărgeşte atît de mult, încît ar
putea fi considerată ca un bazinet alungit. ln lunca largă, pe conurile
de dejecţie şi pe tăpşanele înierbate de pe fundul bazinetului s-a dez-
voltat şi s-a constituit prima aşezare (actuală) permanentă: Cerna-Sat
(corn. Padeş, jud. Gorj).
Bazinetul Cerna-Sat este mărginit la nord-vest de pantele consti-
tuite din şisturile cristaline ale Oslei Româneşti. Spre sud-est, în schimb,
creasta de calcare domină bazinetul prin pereţi abrupţi de cîteva sute de
m înălţime relativă.
La gura Pîrîului Curmezişa, bazinetul Cerna-Sat se închide, deşi va-
lea Cernei rămîne, totuşi destul de largă pînă dincolo de gura Olanului.
In aval de această confluenţă, valea se îngustează însă treptat şi Cerna
se angajează într-un defileu foarte strîmt. Subsectorul văii dintre Olanu
~i confluenţa cu Belareca are, deci, înfăţişarea unui adevărat defileu.
Odată cu repartiţia calcarelor pe stînga Cernei, valea capătă un aspect cu
6 Vezi: Harta geologică a Republicii Socialiste România, scara 1 : 200.000, foaia

:12. Baia de Aramă, L - 34 - XXIX. redactori: S. Năstăseanu, I. Bercia, Blvira
Bercia, Cornelia Biţoianu, notă explicativă de: S. Năstăseanu, I. Bercia, Bucure~ti,
1968, p. 10-12; foaia 33. Tîrgu Jiu, L - 34 - XXX, redactori: I. Bercia, FI. Mari-
nescu, V. Mutihac, Maria Pavelescu, Iosefina Stancu, notă explicativă de: I. Bcrcia,
FI. :i\farines::u, V. Mutihac, Maria Pavelescu, Iosefina Stancu, Bucureşti, 1968,
p. 10-11.
totul diferit faţă de ceea ce este în amonte: ambii versanţi sînt abrupţi,
local permiţînd apariţia unor lărgiri uşoare de luncă şi terase. Versantul
stîng este calcaros, abrupt şi puternic fisurat, cu hornuri şi creste, avînd
la bază acumulări de blocuri. Celălalt versant, sculptat în şisturi crista-
line şi formaţiuni sedimentare mult mai vechi, deşi are o înclinare gene-
rală accPntuată, este mult mai domol, prezintă o mare stabilitate, astfel
că de la baza lui lipsesc acumulările de deluvii.
În dreptul confluenţei cu Pîrîul Arşasca, valea se îngustează mult
(la circa 200 m) ca urmare a extinderii calcarelor către vest şi traversării
lor ele Cerna. Aici s-au format cheile Bobotului. Mai departe valea se
lărgl'şte însă iarăşi simţitor, păstrîndu-şi asimetria. Versantul răsăritean
continuă să fie abrupt pînă la v~lea Iuţii, iar versantul drept prelung,
convex, cu unele schimbări de pantă.
Apariţia calcarelor din Piatra Puşcată (Gura Iuţii) produc o nouă
îngustare pc circa 1 km. Caracterul de vale îngustă se menţine şi în con-
tinuare, dar abrupturile din versantul stîng îşi schimbă mult înfăţişarea.
După confluenţa cu Topenia, valea se lărgeşte din nou, oferind con-
diţii pentru dezvoltarea luncii şi teraselor, dominate de abrupturile şi
crestele masivelor calcaroase din est. Acestui subsector îi urmează în-
gustarea din avale de Ogaşul Ursului (tăiate în calcarele din Cociu, Hurcu,
Şuşcu, Domogled). Profilul versantului drept înregistrează, în schimb, o
~uccesiune de trepte, care din amonte de Băile Herculane se pierd în
interfluviul pe alocuri cu aspect de platou (Coronini).
Numai de la Băile Herculane spre confluenţa cu Belareca, valea se lăr
geşte mai mult, căpătînd un aspect de unică depresiune alungită, asemă
nătoare lărgirii de la Cerna-Sat.
...
Valea Cernei actuale stă ca o despicătură adîncă şi aproape dreaptă

între Munţii Godeanului-Munţii Ccrnei şi Munţii Mehedinţilor. Ea pare
pL' o hartă o prelungire a văii Jiului de vest, deoarece izvoarele celor
două ape sînt foarte apropiate. Culoarul Cernci propriu-zise, care se
racordează în aval de Băile Herculane cu celălalt culoar, orientată nord-
sud, şi anume cu culoarul Timiş-Cerna, de fapt este o depresiune lungă
şi îngustă, ele origine tectonică-erozională - graben 8. Cerna actuală -
a cărei existenţă începe o dată cu secarea vechiului braţ (golf) de mare
tortonian - împreună cu afluenţii ei fragmentează nivelul comp!.:-xului
sculptural Rîu Şes. Adîncirea postmiocenă a Cernei s-a realizat în etape
de eroziune succesivă, fiecare punîndu-sc în evidenţă prin umeri şi ni-
vele de eroziune îmbucate unele în altele şi toate sculptate în relieful
miocen al văii.
*
7 P. Coteţ, Geomorfologia României, Bucureşti, 1973, p. 235-237.
8 P. Coteţ, C. Martiniuc, capitolul Geomorfologia, in Monografia geografică a
Re.publicii Populare Române. I. Geografia fizică, Bucureşti, 1960, p. 217.
106
După cit sîntem informaţi, Depresiunea Cernei bănăţene a fost prea

puţin cercetată 9 , mai ales din punctul de vedere al posibilităţii înaintării
unei coloane romane de mar~ în susul acestui graben pitoresc care, după
cit putem să ne dăm seama, f a c e 1 e g ă tu r ă d i r e c t ă, s c u r t ă,
d e u m b 1 a t, î n t r e c u 1 o a r u 1 T i m i ş-C e r n a, r e s p e c t i v de-
fileul Dunării, ş i t e r m i n a ţ i a v e s t i c ă, î n f o r m ă „d e i c" a
Depresiunii Petroşanilor, respectiv complexul de ce-
tăţi dacice din Munţii Sebeş u 1 u i, complex al cărui ultim
component spre sud-vest: Cetatea Bolii de la Băniţa (amplasată în cu-
loarul ce leagă Depresiunea Petroşani cu Depresiunea Haţegului) avea
menirea de a păzi una dintre posibilităţile mai importante de acces spre
cetatea cea mare de la Grădiştea Muncelului, adică spre Sarmizegetusa
dacică.
Avînd în vedere că majoritatea sectoarelor de chei şi de defilee ale
Depresiunii Cernei bănăţene se pot ocoli prin acea serie a umerilor, tăp
~anelor şi a micilor suprafeţe din versanţii văii, precum şi prin folosirea
capătului de sud-vest, în formă de platou, al Munţilor Cernei 10 , nu se
poate exclude posibilitatea ca împăratul Tr~ian, în posesia unor infor-
maţii geografice empirice cit se poate de atotcuprinzătoare şi precise,
să se fi folosit de această posibilitate de acces, mai ales cu ocazia primu-
lui război dacic, cînd - aşa cum este presupus în general - grosul
armatei romane opera pe teritoriul Banatului ... [Pentru a evita orice
confuzie dorim să precizăm că ne gîndim - evident - numai la pătrun
derea şi înaintarea unei unităţi mai mici (de şoc, comando, am spune
astăzi) în grabenul longitudinal al Cernei bănăţene.]
In orice caz, este şi va rămîne în viitor o sarcină a arheologilor topo-
grafi de a cerceta cit mai amănunţit Depresiunea Cernei bănăţene, ţinînd
cont şi de chestiunea pc care am ridicat-o!
9 Abia in ultimul deceniu s-au efectuat primele cercetări de topografie arheo-

logică în grabenul longitudinail al Cernei bănăţene de către membrii unui colectiv
condus de R. Petrovszky, investigaţii care au avut însă, îrminte de toate, scopul
de a urmări probkma aşezărilor omeneşti în peşteri. Cu toate a:::estea, la o de-
pc"1rtare de circa 17 km (!) în amonte faţă de confluenţa [pîrîului Belareca cu
Ce:·na, s-a descoperit o aşezare de lungă durată, cu trei straturi de cultură: din
perioada eneolitică (cultura Coţofeni), epoca bronzului şi epoca dacică, dovedind -
fără doar şi poate - că, deşi depresiunea era şi este izolată, înconjurată cu munţi
iP.alţi, cu o :limă nu prea dulce, totuşi s-a făcut posibiilă formarea unor aşezări
străvechi din diferite epoci ale istoriei societăţii primitive şi celei dacice. Infor-
maţia amabilă R. Petrovszky şi Gh. Lazarovici; cf., de altfel, şi R. Petrovszky,
Contribuţii la repertoriu! arheologic al localităţilor judeţului Caraş-Severin din
pa!eolitic pînă în secolul V i.e.n., în „Banatica", II, 1973, p. 386-387; R. Petrovszky,
Şt. Cădariu, Aşezări ale culturii Coţofeni în judeţul Caraş-Severin, în „Bainatica",
V, 1979, p. 42-45, 64, 67-68; R. Petrovszky, Peşteri din judeţul Caraş-Severin -
Cercetări arheologice (I), în „StComCaransebeş", III, 1979, p. 253-256.
JOln a:eastă ordine de idei putem aminti faptul constatat că drumul roman
Dierna - Tibiscum evita cheile Timişului de la Teregova şi Armeniş, urcîndu-se
pe nişte ume:-i de dealuri. Cf. O. Răuţ - O. Bozu - R. Petrovszky, Drumurile ro-
mane în Banat, în „Banatica", IV, 1977, p. 146.
107
LA DEPRESSION DE CERNA DE BANAT A ETE ELLE AUSSI UTILISE

POUR LA MARCHE EN A V ANT DES TROUPES ROMAINS VERS
LE COMPLEXE DES CITES DACES DES MONT AGNES DE SEBEŞ
(Des considerations geomorpho!ogiques)
Resume
L'auteur s'Ctait occupe da:is Ies autres oeuv;-es, aussi, de ce probleme

des itine:-aires possibles de quelques petits unites, ou plus grands, romains. en
ava:ieement vers la capitale de Dace libre: Sarmizegetusa Regia. Maintenant l'auteur
de:rit, bref, la possibilite de l'utilisation de la depression (le couloire tectonique
et d'erosio:i du graben) de Cerna de Banat e:'l liaison avec l'avancement de quelques
troupes romains (de choc) vers le complexe des cites daces des Montagnes de
Sebeş.
La passage de la depression longue et etroite de Cerna de Banat, le couloire
qui courte beaucoup la distance entre le deHle du Danube de Cazane et l'aile de
l'ouest des Montagnes de Sebeş, ne ren:ontre pas des grands difficultcs en ce qui
concernp l'ava:icement de pctits unites. On mentionne que Cerna de Banat se
jette dam le Danube pres ele la ville actuellement, Orşova (l'antique Dierna). (La
source ele :ette riviere de montagne est dans la voisinage ele celle du Jiu de l'ouest,
antrement dit, en voisinage avec l'aile de l'ouest de Ja Depression de Petroşani a
laque!le borne de nord se dresse le roche de la Cite dace ele Băniţa. La longneure
de la depression de Cerna en amonte de Băile Herculane ne depasse pas 65 km.).
II est possible que l'empereur Trajan, qui etait dans la possession des in-
formations geographiques empiriques assez d'etendus et precises, a utilise cette
possibilite d'acces, surtout avec l'occasion du premier guerre daciques (101-102 e.n.)
- comment on suppose en genera~ement - le gros de l'armee romaine operait
sur le territoire de Banat.
En tout cas, el est et il restera pour le futur •une tache des archeologie topo-
g~aphes pour rechercher plus en detailes la depression de Cerna de Banat, en
tentant compte de ::ette question envisage par l'auteur.
O NOUA FORTIFICAŢIE DACICA IN ZONA PONORICI
JUDEŢUL HUNEDOARA
VIOREL MORARU
HRISTACHE TATU
1. Istoricul problemei, consideraţii generale. Cercetări oarecum re-

cente făcute în zona Ponorîci aparţin arheologului napocens I. Ferenczil.
deasemeni d-sa ocupîndu-se în cadrul unui studiu, de problema exis-
tenţei unui „val" aflat în zonă, parţial descris de C. Daicoviciu2, expune
consideraţiile pe care le socoteşte rezonabile. Atît o descriere cît şi cea-
laltă prezintă numeroase lacune, dar îşi păstrează importanţă bibliografia
consacrată problemei. Potrivit acesteia3 în zonă s-ar găsi „o cetate de
dimensiuni mari", iar M. Roska relevă existenţa unui „vallum" tăiat în
mai multe locuri de linie ferată îngustă Pui-Cioclovina. Tot aici ar fi
fost găsită o monedă de aur a împăratului Domiţian. Abia acum începe
confuzia, căci spune I. Ferenczi în aceiaşi notă: „Următorul cercetător
care a vizitat valul numit de localnici „troianul" a fost C. Daicoviciu.
După descrierea lui ... "· De fapt sînt fortificaţii absolut separate in
spaţiu; „cetatea de dimensiuni mari" din descrierea lui G. Teglâs, „val-
lum"-ul lui M. Roska şi locul descoperirii monedei romane îl constituie
fortificaţia patrulateră din val, poziţia a doua în complexul defensiv de
la Ponorîci 4 iar „troianul" pomenit de C. Daicoviciu şi I. Ferenczi este
o alcătuire defensivă mult mai complexă decît o arată simplele notaţii
şi. ea apa'rţine altei linii de rezistenţă. Articularea elementelor construc-
tive şi înţelegerea complexului de la Ponorîci s-a lăsat aşteptată; ea ţine
de o nouă viziune privitoare la apărarea dacă. Pe măsura noilor desco-
periri este lnlăturată şi ideia simplităţii rurale a mijloacelor defensive
autohtone5. Sîntem întru totul de acord cu I. Ferenczi6 că strategii daci
au realizat importanţa axei de penetraţie Pui - Grădişte dar tocmai
pentru aceasta, ar fi fost de mirare să o bareze cu un singur şi simplu
val fie el de cca. 2 km. Amploarea lucrărilor genistice de la Ponorîci nu
se poate concilia cu ideia emisă de Ioan Glodariu privitoare la slaba rezis-
tenţă a amenajărilor militare dace7 . O asemenea opinie putea fi discutată
într-un sens ori altul, înaintea descoperirii Ponorîciului; de acum ea nu
mai prezintă interes decît cel mult din punctul de vedere al evoluţiei idei-
lor în impact cu noile apariţii pe scena istorico-arheologică. Se pare că
va trebui restructurată însăşi concepţia noastră despre felul în care gîn-
deau cei vechi, lupta. Potrivit opiniei autorului abia citat, puterea mili-
1 Istvan Ferenczi, Consideraţii de ordin geomorfologic şi topografic cu pri-

vire la desfăşurarea campaniilor împăratului Traian pentru cucerirea complexului
de cetăţi dacice din Munţii Sebeşului (l}, în „Apulum", XVI, 1978.
2 Constantin Daicoviciu, Piatra Roşie - Monografic arheologică, Bucureşti,
1954, p. 22-74.
~ Istvan Ferenczi, Consideraţii ... , p. 127, nota 17.
4 Hristache Tatu, Viorel Moraru, Dispozitivu[ defensiv dacic de la Ponorîciu
(Jud. Hunedoara), în „Sargetia", XVI-XVII, 1982-1983, p. 151.
5 Istvan Ferenczi, Consideraţii ... , p. 129.
6 Ibidem, p. 128.
1 Ioan Glodariu, Arhitectura dacilor, Cluj-Napoca, 1983, p. 133.
llO
tară se baza (dincolo de armament şi ostaşi) pe ridicarea unor fortificaţii

şi declanşarea unor atacuri „repentine". Cu alte cuvinte, războiul me-
todic cu asedii prelungite era necunoscut dacilor. Dar, aceştia nu au trăit
izolaţi de lume şi confruntările vremii . . . Mai curînd ori mai tîrziu
expansiunea romană trebuia să ajungă la Dunăre ... iar una din cele mai
teribile mărturii că autohtonii au înţeles pericolul roman, este Ponorîciul.
De altfel, valoarea alcătuirilor defensive aflate la Ponorîci aduce o tul-
burătoare şi apăsată sublinieze a spuselor lui Criton 8 medic şi prieten
personal al împăratului Traian. Potrivit mărturiei acestui personaj, vor-
bind despre colaboratorii lui Decebal spune: „pe cînd unii erau puşi
peste pămînturi, alţii - dintre cei din jurul regelui erau rînduiţi să se
îngrijească de fortificaţii". Isteţul grec a sesizat un element important:
de problemele fortificaţiilor se ocupau persoane aflate în imediatul an-
turaj al regelui. Autori prestigioşi au considerat că lucrările defensive
ale autohtonilor au fost de ordin liniar, răspunzînd unor nevoi imediate,
ridicate în pripă şi deci fatalmente slabe. Dispunerea lor în spaţiu aşa
cum am găsit-o noi, cu specularea tuturor avantajelor terenului denotă
că strategii deci în frunte cu regele erou, posedau serioase cunoştinţe
militare. Noile descoperiri anulează ideia simplistă despre „zidul de pă
mînt şi lemn de la Cioclovina" 9 şi este vădit că romanii nu au întîlnit
aici un „simplu val cu palisadă pe care l-au incendiat" 10 aşa cum spunea
C. Daicoviciu.
2. O nouă descoperire. In cursul primelor noastre cercetări de su-
prafaţă executate în zona Ponorîci, ne-am sesizat de existenţa în zonă a
unei înălţimi - Dealul Bradului sau după alt nume Dealul Troianului 11
situat la extremitatea nordică a poziţiei a doua din cadrul complexului
Ponorîci (vezi articolul citat la 4). Vizita foarte scurtă nu a permis atunci
evaluarea vestigiilor găsite. Desigur ne-am propus şi am executat mai
tîrziu o periegheză care s-a soldat, practic, cu descoperirea unei alte
fortificaţii dace pe care o prezentăm în cele ce urmează. La cca 1,5 km
nord faţă de marea fortificaţie geamănă aflată pe D~alul Robului se
ridică Dealul Troianului sau după alte informaţii Dealul Bradului. El
are un vîrf calcaros aşa cum sînt toate în zonă şi o coamă în unghi drept.
Versantul sud-vestic este destul de accesibil dar cel nord-estic prăpăstios
de-a dreptul. Pe aoest deal se găseşte o fortificaţie din bermă, val de
piatră calcaroasă şi pămînt. Este fortificaţie de tip închis, înconjoară
vîrful înălţimii şi coama abia amintită. Spaţiul ocrotit măsoară cca 400 m
lungime şi între 50-80 m lăţime. Valul în general aplatizat, mai pre-
zintă o înălţime de 0,50-1,20 m şi o grosime actuală de 2-5 m. In par-
tea vestică (expusă invaziei) fortificaţia a fost dublată de un val cu
aceiaşi structură măsurînd 250-300 m. La cercetarea de suprafaţă efec-
tuată în spaţiul apărat, am găsit cîteva fragmente ceramice grosiere, în
schimb ca şi pe Dealul Robului abundă stropii şi bucăţile de zgură meta-
8 Criton, Getice, în Suidas, s.v. bootiais.

9 Ioan Glodariu, op. cit., p. 121.
10 Constantin Daicoviciu, op. cit.
li Mir::ea Homorodean, Vechea vatră a Sarmizegetusei ÎR. lumina toponimiet,
Cluj-Napoca, 1980, p. 53-54, 197.
111
lică, dovadă certă privitoare la existenţa unui sau unor cuptoare folo-
site la reducerea minereului de fier. De menţionat că întregul fir al
valului principal şi cel anexă, prezintă urme de arsură, mărturie indi-
rectă a existenţei unei palisade din lemn. Este limpede că fortificaţia
Dealul Troianului prin structură, plasare şi orientare face parte din ace-
leaşi grandioase lucrări de apărare împotriva unui inamic venit pe axa
Pui-Grădiştea Muncelului.
3. Strategii daci au demonstrat şi cu acest prilej o remarcabilă iste-
ţime; lucrarea nu este vizibilă sau cel puţin nu i se poate aprecia mări
mea, privită dinspre forţele de invazie. Dealul Troianului constituie un
excelent releu la vedere între restul complexului Ponorîci şi cetatea
Piatra Roşie, dar, cu siguranţă misiunea fortificaţiei nu se limita la atît.
Ţinînd seama de plasarea acestei lucrări, sîntem înclinaţi a crede că
servea unui triplu scop. Concentrarea unei forţe militare aici putea să
oprească infiltraţiunile inamice ajunse în zonă prin actualul Fizeşti
Valea Văratecului spre Piatra Roşie, care ar fi ocolit flancul nordic al
liniei de fortificaţii Dealul Feţii - Dealul Robului. In acelaşi timp Dealul
Troianului se putea opune unei învăluiri prin acelaşi flanc al complexului
în sine. Relaţia de apropiere cu aliniamentele defensive din vecinătate,
facilita sprijinul direct prin forţe umane proaspete, apărute pe neaştep
tate, dintr-un rezervor ignorat de inamic - deci elementul surpriză.
Simultaneitatea constructivă cu alte lucrări din zonă ca si similitu-
dinea de concepţie privind înscrierea lucrării într-un vast ansamblu de-
fensiv sugerează cu putere atribuirea ei, lumii dace, mai precis anilor de
domnie a marelui şi ultimului rege dac. Descoperirea acestei fortificaţii
oferă elemente noi privitoare la forţa economică, organizatorică şi mili-
tară a statului dac aflat la sfîrşitul secolului I şi începutul secolului II.
Ca peste tot în zonă se observă urme de arsură pe firul valului - dovada
existenţei unei palisade şi poate a altor lucrări din lemn, dar nici unde
nu se văd urme ale unei refaceri, această ultimă situaţie sugerează că
lucrările de aici au fost cucerite şi arse abia în al doilea război. Lipsa
distrugerii valului după primul război (101-102), este grăitoare pentru
eforturile conducerii politico-militare dace de a menţine funcţionale cît
mai multe lucrări genistice. 1n prezenţa acestora, aşa cum arată ele
astăzi, atinse numai de timp, socotim că bine ştiuta secvenţă a Columnei
care înfăţişează demantelarea întăriturilor drept una din condiţiile păcii,
a rămas mai degrabă un deziderat iar pe Columnă o expresie a mîndriei
imperiale. Grandoarea şi perspectiva uriaşelor amplasamente de la Pono-
rîci îi singularizează pe daci în cadrul popoarelor antice, care s-au apărat
de agresiunea romană.
EINE NEUE ARCHEOLOGISCHE ENTDECKUNG IN PONORICI,

KREIS HUNEDOARA
Zusammenfassung
Vor Kurzem (siehe „Sargetia" XVI-XVII, 1982-1983) wurde in Ponorici,

Kreis Hunedoara ein starker Verteidigungskomplex dakischen Ursprungs entdeckt,
bestehend aus Erd- und Steinwallen, Wachtiirmen, Kompartimenten des Innen-
112
raumes und ein sonderbares System von kammartigen Wăllen, die die Aufgabe
hatten, die Angriffskraft der romischen Stein- und Erdwăllen gefunden, u.z.w.
auf dem „Dealul Bradului". Dieser Komplex misst cca 400 meter in der Lănge
und 50-80 Meter in der Breite und gehort zur zweiten Linie der dakischen Ver-
teidigung. Er konnte der Infiltrierung des Komplexes von Norden he:· Widerstand
leisten und/oder den Infiltrierungen des Feindes gegen die Festung Piatra Roşie.
OPINII REFERITOARE LA FUNCŢIONALITATEA
COMPLEXULUI DEFENSIV DACIC DE LA PONORlCI
(Judeţul Hunedoara)
VIOREL MORARU
Descoperirea unui grandios complex de apărare dacic, structurat pe-

trei aliniamente succesive, format din valuri de piatră şi pămînt, in-
cinte, turnuri de pază şi supraveghere, amplasamente posibile ale unor·
arme cu bătaie ale timpului, dedublări, ş.a. 1 ridică interesante probleme
privitoare la funcţionalitatea acestuia. Vag cunoscut, pe porţiuni nesem-
nificative2, abia în ultimii ani, în urma cercetărilor de suprafaţă, părţile
care il constituie au fost înţelese ca făcînd parte din acelaşi sistem de-
apărare menit să interzică accesul pc axa generală Pui-Grădiştea Mun-
celului. Studierea acestui complex permite o înţelegere mai limpede a.
gîndirii militare autohtone şi în vederea scopului propus, considerăm
utile o seamă ele învăţămmte care se desprind din dispunerea reciprncă
şi spaţiată. a elementelor constitutive. Se ştie că, din valea mijlocie a
Streiului (Fizeşti, Pui, Federi) pleacă spre Ponorîci, trei căi majore după
cum urmează: (Fizeşti (I, II), Valea Văratecului sau Valea Dreptului -
P:mnrîci ori Pui-Dealul Măgura-Ponorîci şi in fine Pui-Ponor-Ohaba
Ponor-Fc,deri-Ponorîci. Toate aceste drumuri se întîlnesc într-un punct.
for:-nîncl o cale comună ce străbate defileul dintre Dealul Robului (DR)..
Măgulicea (l\1) şi Dealul Feţii (OF). Tocmai pe aceste înălţimi a fost ridi-
cată o primă linie de fortificaţii din valuri de piatră şi pămînt, turnuri
interioare şi exterioare, dedublări şi compartimentări ale incintei. Forti-
ficaţia aflată pc DR şi M este dublă. Abia în ultima vreme a fost desco-
perită latura sudică a fortificaţiei M latură ce părea absentă la prin1l'le
cercetări. (A se vedea schiţa din (1)). lndoielile au fost risipite: un pu-
ternic val pleacă din apropierea vîrfului înălţimii, formează latura sud-·
vestică a fortificaţiei şi se pierde în prăpastia-geneză a Văii Dreptului.
Fortificaţia mai mică în suprafaţă dar foarte puternică ridicată pc DR
merită să fie evidenţiată pentru iscusinţa constructorilor săi. În afara
dedublării laturii sud-vestice, procedeu care creşte rezistenţa, ea a mai
fost ccmpartimentată prin două valuri astfel că ocuparea oricărui com-
partiment şi chiar a două din cele trei, nu neutraliza lucrarea genistică.
Unul clin valurile sale coboară pînă în imediata apropiere a căii de acces
~i mi se pare interesant să relev existenţa la capătul acestuia, a unei
construcţii dreptunghiulare, tot din val cu frontul spre drum, arsă, de·
cca 18/7 m, loc ce sugerează că aici ar fi fost instalate arme ale timpu-
lui - poate baliste ori catapulte. Fortificaţia ridicată pe DF mai miL'ă.
1 Hristache Tatu, Viorel Mo~aru, Dispozitivul defensiv dacic de la Ponorîciu.

(Jud. Hunedoara), în „Sargetia", XVI-XVII, Hl82-1983.
2 Kuun Geza, Torma Zs6fia, Tcglas Gabor, liunyadvârmc9yc fi;ld-·
jenek tărtenete az oskort6l a honfoglalcisig, Budapest, 1902; C. Daicoviciu. Cetatea
dacică de la Piatra Roşie. Monografie arheologică, Bucureşti, 1954; I. Fercnczi,.
Consideraţiuni de ordin geomorfologic şi topografic cu prii.iire la desfăsurarca
campaniilor împăratului Traian pentru cucerirea complexului ele cetăţi dacL·e din'.
Munţii Sebeşului (I), în „Apulum", XVI, 1978.
114
şi oarecum retrasă faţă de linia celorlalte două lucrări defensive amin-

tite, putea să îşi „apropie" adversarii prin existenţa unui şir de turnuri
ale căror urme socotim că le-am sesizat în teren. Fortificaţiile se pot „ve-
dea" între ele, şi văd pînă departe în Valea Streiului dar adversarilor le
sînt ascunse. De asemenea exista posibilitatea comunicării vizuale între
acestea si oricare din elementele defensive ale următoarelor alcătuiri.
A doua linie de a~ărare o formează valul ce închide un spaţiu aproxi-
mativ rectangular şi care înconjoară trei vîrfuri de înălţimi - Cornăţel,
Dealul Plopilor şi un altul al cărui nume nu îl cunoaştem. Care a fost
raţionamentul construirii unui asemenea, foarte elastic spus „patrat"?
Latura vestică se opunea accesului inamic care ar fi încercat să treacă,
să răzbească prin defileul apărat de abia amintitele fortificaţii. Dar, cele
orientate spre sud şi nord? Studierea în amănunţime a terenului a dus
la descoperirea a două poteci dinspre Fizeşti şi respectiv Federi, cărări
ce trec prin locuri rele - e adevărat, dar care puteau să permită o infil-
trare duşmană. Trebuie spus că aceste poteci au fost supuse controlului:
~i una şi cealaltă sînt apărate prin valuri de pămînt, la mare distanţă
<le complexul ponorîcean. Se înţelege că închiderea laturii estice a slujit
şi ea unui scop, aş spune, dublu: evitarea învăluirii şi a întoarcerii apă
rării sau, iată în faţa unui inamic pătruns prin defileu, inamic ce a
reuşit să rupă valul vestic, se ridica drept stavilă, latura estică. La po-
ziţia a doua se poate ataşa ultima descoperire din zona Ponorîci şi anume
fortificaţia ridicată pe Dealul Bradului ori după alte informaţii, Dealul
Troianului. Ultima linie de rezistenţă o formează Marele Val (şi anexele
sale) construit pe buza paliei Ponorîci. Din descrierea clasică se ştia că
el porneşte chiar deasupra prăpastiei Cioclovina. O studiere atentă a
arătat că valul urmăreşte pe 100 m chiar buza prăpastiei. La capătul
său real, se găseşte o parte din val avînd formă circulară şi un diametru
de 12 m. Şi acest vestigiu pare a semnifica existenţa unui lăcaş utilizat
la adăpostirea unor arme cu bătaie lungă. Pe valul principal cad perpen-
dicular 30 de valuri avînd o lungime între 30 şi 70 m. De asemenea, apar
în cinci locuri dedublări ale firului principal măsurînd între 50-200 m.
Trei valuri sînt oblice iar într-un alt loc, două valuri ating o dedublare
precum spiţele unei roţi, butucul. La construirea Marelui Val, strategii
autohtoni au dat întreaga măsură a capacităţii lor militare. Se ştie că
romanii (scene ale columnei mărturisesc acest lucru!) atacau fortificaţiile
în formaţiuni strînse, apărate de scuturi (testudo). Menirea valurilor per-
pendiculare era tocmai de a despica, de a fragmenta ofensiva romană,
de a transforma un atac general în forţă, într-o mulţime de încăierări
locale, dar nu numai atît. Este bine cunoscut faptul că flancurile oricărei
formaţiuni sînt sensibile loviturilor, tocmai ceea ce produceau valurile
amintite: tăiau elanul ofensiv al atacanţilor fărîmiţînd un front compact
şi continuu într-o multitudine de flancuri. Ce rost aveau valurile oblice
orientate de la dreapta spre stînga? Atacanţii trebuiau să urmărească tra-
seul acelor valuri şi cum majoritatea oamenilor au fost şi sînt dreptaci,
deci ţineau scutul în stînga şi arma în dreapta, cu flancul drept desco-
perit, fiecare pas îi apropiau de lovituri tot mai puternic-el Dar dispozi-
tivul în forma unui butuc de roată cu spiţe? Mai trebuie amintit că
115-
terenul din zona respectivă a fost şi este accesibil, în schimb apărarea

era foarte tare: val puternic însoţit de o dedublare. „Spiţele" aveau rostul
ele a concentra spre un punct bine apărat mulţimea ostaşilor inamici!
Marele Val mai are secrete: aşa de pildă nici un val perpendicular nu
atinge firul principal deşi ambele aparţin aceluiaş timp constructiv, ace-
leiaţi concepţii. Scena LXXII a columnei - ne-ar îndreptăţi să vedem în
ea o luptă purtată tocmai între asemenea valuri. Este posibil ca spaţiul
amintit să slujească dirijării luptătorilor autohtoni spre o zonă ori alta
în raport cu nevoile bătăliei. „Pieptenele" defensiv despre care vorbim îl
găsim într-o formă - e drept, mai redusă şi la Porţile de Fier ale Tran-
silvaniei. Acolo s-au perindat mai multe lumi militare care au răvăşit
vechile fortificaţii totuşi ele se păstrează pe părţi, în chip mulţumitor.
1n paranteză fie spus, Ponorîciul a ieşit din istorie odată cu luptele daco-
romane, a ieşit din raza de interes militar; asupra vestigiilor a acţionat
doar timpul ... dar, întorcîndu-ne la Ponorîci, putem să discernem oare
- urmele unei compartimentări în spatele' Marelui Val? Mi se pare că, da.
Existenţa unui val ars măsurînd 430 m pare să indice acest lucru. Această
compartimentare împreună cu extremitatea sud-estică a Marelui Val
ocupă chiar vîrful unei înălţimi teşite; totul în bună manieră dacică. Stu-
dierea elementelor constitutive şi nu numai aici, este îngreunată de ar-
boret, tufărişuri, spini, fagi. Sigur că va veni o vreme a defrişărilor nece-
sare, a scoaterii în relief a minunatei opere a minţii şi mîinii dace. Dar.
aceşti foarte prezenţi strategi nu au excelat doar în construirea valurilor
de apărare, deşi lungimea acestora la Ponorîci întrece 12 km! Ei s-au do-
vedit isteţi şi în rezolvarea altei probleme. Fortificaţiile de aici puteau
cuprinde mii ori poate zeci de mii de luptători. lntr-o zonă aridă - cal-
caroasă unde găsirea apei devenea sinonimă cu rezistenţa, strategii daci
au INCLUS în sistem singura sursă de apă potabilă - Valea Călienilor,
construind de aşa manieră complexul încît firul de apă să fie cuprins
între poziţia II şi III! Este prima dată cînd dacii recurg la o apărare
globală a unui spaţiu de acces fortifidnd o zonă uriaşă. Dacă în jurul
unor cetăţi de piatră cum ar fi Costeşti, a fost ridicat un val de pămînt,
acesta avea o misiune subordonată obiectivului imediat. La Ponorîci
autohtonii au apărat un spaţiu foarte larg prin aliniamente succesive.
Iată de ce nu mai poate fi acceptată ideia unui ilustru cercetător reluată
de alţii, contemporani nouă, privitoare la existenţa unui simplu val de-
piatră şi pămînt cu palisadă pe care romanii l-ar fi incendiat şi cucerit.
Problema apărării capitalei dace trebuie pusă într-un context, altul ca
pînă acum. Rezistenţa îndîrjită a statului dac, credem că poate fi pusă
şi în legătură cu interzicerea accesului inamic dinspre vest, tocmai prin
lucrările genistice de la Ponorîci. Toate valurile împietrite ale Pono-
rîciului au fost arse, dovada sigură a existenţei unei imens de lungi pali-
sade, dar nici un val nu a fost distrus prin acţiunJ ofensive romane, fie
ca urmare a stipulaţiilor păcii din 102. Această situaţie îmbie la cre-
dinţa că Ponorîciu a căzut abia în al doilea război. La Ponorîci în inte-
riorul a două fortificaţii - Măgulicea şi Dealul Bradului sau Troianului
au fost descoperite urmele unor cuptoare pentru redus minereul de fier.'
Barem în una din ele se observă chiar şi depozitul de minereu menit
a fi transformat în metalul atît de necesar confecţionării armelor. Stratul
116
·de arsură (cărbune şi chirpic) foarte gros mai ales la nivelul poziţiei a
Ul-a reflectă existenţa unei puternice palisade construită - după urmele
lăsate şi meticulozitatea tratării fiecărui amănunt, din interacţiunile care
se stabilesc între monumente, între acestea şi mediu rezultă că autoh-
tonii au realizat corect dimensiunile conflictului, cu un inamic tenace şi
bine condus.
BEMERKUNGEN ZUR FUNKTIONALITĂT DES DAKISCHEN

VERTEIDIGUNGSKOMPLEXES VON PONORICI, KREIS HUNEDOARA
Zusammenfassung
Bekanntli:h wurde vor kurzem bei Ponorîci, Kreis Hunedoara, ein Grandioser
Verteidigungskomplex dakischen Ursprungs entdeckt. Das Studium dieses grossen
Verteidigungskomplexes belehert uns iiber die Verteidigungstaktik der Ansăssigen
im Kampfe mit den Romern in den zwei Kriegen (101-102, 105-106).
So waren die dakischen VerteidigungskompJexe, bestehend aus einem Wall
aus Erde und aus Stein stellenweise verdoppelt, besonders an der Stelle der
"\Vachtiirme, der Kompartimentierungen des lnnenraums und bessai;sen auch ein
seh!" interessantes System von peqJendikulăren Wăllen auf den Hauptwall, ein
System, welches die Aufgabe hatte, den Agriff des Feindes zu fragmentiren und
ihm die Spitze des Angriffes zu brechen, besonders der beriihmten romischen
Schildkroten (aus den Schildern der Soldater gebildet, sogenannte „testudo").
Das gesammte System der Wălle war lănger als 12 km und bestand aus
drei aufeinanderfolgenden Verteidigungswăllen. Es hatte die Aufgabe, das Heran-
:nahen des Feindes auf der Axe Pui-Grădiştea Muncelului, der po!itischen, ::-eli-
;giOsen und militiirischen Hauptstadt des dakischen Staates, aufzuhalten.
CONSTANTIN DAICOVICIU - ARHEOLOGUL,
PATRIOTUL, UMANISTUL
SEVER DUMITRAŞCU
Personalitate marcantă a vieţii ştiinţifice, culturale şi politice ro-

mâneşti, Constantin Daicoviciu, s-a bucurat în timpul vieţii de o apre-
ciere unanimă din partea înaltelor autorităţi de stat româneşti şi din
partea unor autorităţi de stat străine. I-au fost acordate înalte distincţii
româneşti: Ordinul Steaua Republicii Socialiste Româniia el. I, titlul de
Ernu al l\Iuncii Socialiste şi Medalia de aur Secera şi Ciocanul, Ordinul
1\'Iuncii el. I, Ordinul Meritul Cultural el. I, titlul de om de Ştiinţă
Emerit şi Profesor Emerit; sau străine: Ordinul Lenin din partea Uniunii
Republicilor Sovietice Socialiste, Meritul Curtural al Republicii Federale
Germania şi altelel.
De un prestigiu real s-au bucurat cercetările ştiinţifice întreprinse
de Constantin Daicoviciu, timp de peste o jumătate de veac, din partea
unor înalte foruri ştiinţifice româneşti şi de peste hotare. focă de tînăr,
după terminarea studiilor sale la Universitatea din Cluj, asistenul şi
conferenţiarul Constantin Daicoviciu a fost secretar al Comisiunii Mo-
numentelor Istorice, secţia pentru Transilvania (1921-1940), fiind apoi
şi totodată şi secretar, membru al colegiului de conducere şi director
al lnstitutului de Studii Clasice al Universităţii din Cluj. De la înfiin-
ţarea Institutului de Istorie din Cluj (1949), pînă în 1970, şi apoi după
reorganizarea sa în Institutul de Istorie şi Arheologie din Cluj, în ca-
drul Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice, a fost directorul acestui
institut. Paralel după organizare, a fost şi vicepreşedinte al acestui înalt
for ştiinţific românesc. A fost unul din ctitorii iluştri ai Muzeului de
Istorie al Transilvaniei din Cluj, reorganizat ca instituţie de sine stătă
toare în anul 1963, fiindu-i în această nouă structură primul director.
Din anul 1970 a fost şi preşedinte al Comisiei Arheologice a Academiei
ele Ştiinţe Sociale şi Politice.
in anul 1932 Academia Română i-a încununat cu un premiu străda
niile cercetărilor arheologice întreprinse la Ulpia Traiana Augusta Dacica
Sarmizegetusa timp de peste un deceniu (1924-1936). Aceeaşi, cea mai
înaltă instituţie de ştiinţă şi cultură din ţara noastră, acum în noua sa
structură - Academia R.P.R. - l-a distins în 1950 cu premiul de stat
pentru cercetările arheologice de la Piatra Roşie (împreună cu Oct. Floca)
şi pentru publicarea monografiei arheologice Piatra Roşie. Tot Academia
R.P.R., azi Academia Republicii Socialiste România, consacrîndu-i acti-
vitatea ştiinţifică din domeniul arheologiei l-a ales, în 1955, membru
titular, iar din 1959 i-a încredinţat preşedenţia secţiei de istoric. A de-
venit unul dintre nemuritori. Este al treilea marc arheolog român de
teren ales membru i'itular al Academici Române, după Gr. Tocilescu
şi V. Pârvan. Desigur membru titular al Academiei Române a fost şi
Al. Odobescu, acesta era însă şi mare scriitor, nu a făcut arheologie de
l Jn memoriam Acad. C. Daicoviciu, ln „Banati:a", II, 1973, p. 457-461.
118
teren decît tangenţial iar arheologia sa nu se desprinde cu totul de

istoria artei. Ne-a lăsat - este tot atît de adevărat - cunoscutul monu-
ment monografic Tezaurul de la Pietroasa, publicat în 1. franceză, la
Paris şi care înfruntă timpul.
Savantul Constantin Daicoviciu a fost apreciat în acelaşi timp şi
de lumea învăţaţilor de peste hotare, acordîndu-i-se titluri ştiinţifice
de seamă: membru corespondent al Institutului Arheologic German din
Berlin, membru al Societăţii de Studii Latine din Paris, membru con:>s-
pondent al Academiei Austriece de Ştiinţe, membru în Comitetul Inter-
naţional al Istoricilor (C.I.S.H.), laureat al Premiului Internaţional Herder
(1968) şi altele.
Stau mai ales mărturie asupra acestui prestigiu, asupra caldei pre-
ţuiri de care s-a bucurat din partea colegilor săi întru arheologie şi
istorie veche, din partea comunităţii arheologice româneşti şi europene,
cele două volume: Omagiu lui Constantin Daicoviciu cu prilejul împlinirii
a 60 de ani, editat sub egida Academiei R.S.R. de nn comitet de iniţia
tivă compus din: Acad. Em. Condurachi, Acad. D. Prodan, M. Macrea
(redactor responsabil), Şt. Pascu (azi Acad. Şt. Pascu), M. Petrescu-Dim-
boviţa şi I. H. Crişan secretar2, şi In memoriam Constantini Daicoviciu,
publicat de Editura Dacia din Cluj, ediţia îngrijită de H. Daicoviciu3 .
Sunt fapte limpede şi îndeobşte cunoscute şi asupra cărora mulţi
dintre colegii, colaboratorii, discipolii, elevii săi ar putea aduce mărturii
şi mai proaspete, mai fin şi detaliat nuanţate şi poate mai frumos şi
drept subiective, mai însufleţite.
Modestul dar respectuosul nostru omagiu ce dorim să-l aducem
marelui profesor, marelui şi al nostru profesor, căruia i-am arătat unele
din recunoaşterile meritelor sale ştiinţifice, în mod direct şi fără echivoc,
aşezate deci intenţionat în fruntea acestor rînduri pentru a-i cinsti me-
. moria, se referă însă la un aspect mai puţin discutat al importantei
sale opere, a creaţiei sale originale, a neobositului său travaliu ca om
de ştiinţă.
Se ştie că savantul care a fost Constantin Daicoviciu era în primul
rînd un specialist necontestat în domeniul studiilor clasice - elevul
strălucit al maestrului său, moldoveanul impar - Vasile Bogrea. Con-
stantin Daicoviciu era un latinist de talie internaţională, cunoştea şi
vorbea limba lui Cicero şi Tacitus la fel ca limba sa maternă - neo-
latină, româna. A fost de asemenea, un redutabil epigrafist. De ce
atunci nu s-a mulţumit profesorul Constantin Daicoviciu numai cu
această carieră universitară, cu cercetările în aceste domenii, şi unde,
e sigur, prin inteligenţa, munca şi pregătirea sa ar fi avut un viitor la
fel de strălucit? Răspunsul s-ar putea da prin aducerea în discuţie a
temperamentului său, prin nevoia ce o simţea de a ieşi din cadrele
totuşi bine stabilite - de scrierile antice şi inscripţiile antice - ale
disciplinelor studiilor clasice şi ale epigrafiei. Această explicaţie -
printre altele - poate fi luată în considerare cu real folos şi chiar cu
şanse de izbîndă în explicarea, în formularea răspunsului la întrebarea
2 Omagiu iui Constantin Daicoviciu, Bucureşti, 1960, 576 p.

~ In memoriam Constantini Daicoviciu, Cluj, 1974, 446 p.
119
ridicată mai sus . .In ce ne priveşte credem că ea nu poate fi singura

explicaţie posibilă.
Constantin Daicoviciu s-a vrut un istoric, dar nu orice istoric, ci
.unul al istoriei vechi a României, un istoric autentic. Ne-o dovedeşte
hotărîrea sa de a-şi lua dificila sarcină de a efectua din 1924 - săpături
în Capitala Daciei romane. Prima sa lucrare ştiinţifică, deschizătoare
de noi orizonturi, publicată în Dacia, vol. 14, în 1924, încă în timpul
vieţii lui V. Pârvan, este un raport de săpături arheologice, dar un
raport sui generis asupra săpăturilor de la Ulpia Traiana, adică un ra-
port ce cuprinde în sine un program de lucru, redînd în el ce s-a făcut
anterior el implica mai ales ce anume trebuie făcut în viitor. Apăruse
problema clară a raportului dintre ceea ce se cunoştea şi ceea ce ar
trebui cunoscut. Era o hotărîre neechiYocă şi în deplină cunoştinţă de
cauză. !şi luase răspunderea mare de a deveni arheolog pe pămîntuJ
Transilvaniei sale.
1n momentul respectiv - deşi foarte tînăr ca om de ştiinţă -
Constantin Daicoviciu cunoştea, într-UJt fel, ce se poate obţine de la
ştirile scrise despre Dacia, atît cele rămase din literatura istorică clasică,
cît şi cele epigrafice. Erau nu numai puţine, primele, ci şi subiective.
Căci şi scrierile antice păstrau - indiferent că ne place sau nu să
admitem - în sine şi cu sine părerea, datele realului istoric, prezentate
prin prisma subiectului. Chiar celebra atitudine istoriografică tacitiană -
sine ira et studio - nu este imaculată. Căci istoriografia critică con-
temporană ne spune că „Deşi Tacitus afirmă că va scrie sine ira et studio
(fără ură şi părtinire), este în realitate un istoric foarte subiectiv" 5 , sau
„cum se întîmplă însă adeseori, între principiul metodologic enunţat şi
aplicarea lui există o deosebire, uneori chiar o contradicţie. Referindu-se
la timpuri pe care le condamnă, Tacit trebuia, în mod necesar, să ajungă
la o interpretare subiectivă a lor" 6 . Trebuie să adăugăm că nici mai
moderna sa replică, să redăm istoria - aşa cum a fost cu adevărat
„Wie es eingentlich gewesen.- a celui mai de seamă istoric a secolului
XIX, «istoricul tip„ cum îl numea N. Iorga, Leopold von Ranke, nu mai
satisface pe deplin, fiind axată pe cercetarea unei părţi a întregului
istoric (faptul politic), e considerată unilaterală.
Izvoarele epigrafice, inscripţiile private sau publice cu nevinovata
şi lapidara lor conciziune, înfăţişau personagii, personalităţi sau numai
oameni - şi de aici şi fapte, faptele lor - cum au vrut să arate sau
(pentru cei care muriseră) cum au vrut să-i arate 7 . Sursele chiar ele,
. uneori nu numai faptele istorice stabilite de istoric, conţineau în sine
4 C. Daicoviciu, Fouilles et recherches a Sarmizegetusa, Jer Compterendu, în

„Dacia", I. Hl24, p. 224-263.
5 L. Boia, Mari istorici ai lumii, Bucureşti, 1978, p. 194.
r. V. Cristian, Istoriografie generală, Bucureşti, 1979, p. 54.
7 I. Glodariu, Din nou despre Ranisstorum, în „Apulum", XIX, 1981, p. 52.
„Lăsînd la o parte ajustarea isp:-ăvii lui Ti. Claudius Maximus - anume că l-ar
fi prins pe Decebal, despre care nici defunctul şi nici cei care i-au ridicat stela
nu credeau că se va afla peste mai bine de optsprezece secole - inscripţia men-
ţionează numele localităţii, Ranisstorum, unde i s-a dus lui Traian capul regelui
<lac, completînd în chip fericit reliefurile Columnei traiane şi izvoarele literare".
120
şi cu sine devieri iniţiale, antice. Desigur, nu multe, nu în rnani.~ră

catastrofală, nu, dar conţineau.
De aici foamea de surse, de izvoare, de aici nevoia imperioasă de
critică istorică, deci de straşnică acribie. De mei nevoia de arheologie.
Constantin Daicoviciu începe să cerceteze, să caute surse sigure, directe,
arheologice. Cercetează şi critică, fără grabă, dar neabătut, categoric.
Izvoarele deci puteau conţine devieri iniţiale, la care se adăugau devie-
rile secundare, adăugate, cele din unele scrieri istoriografice.
Între 1924-1936, an de an, întreprinde săpături la Ulpia Traiana8 •
Paralel le completează, le vrea înmulţite, verificabile, trecute prin faţa
ochilor săi, judecate în nuditatea lor subpămînteană, fără nici un fel
de adaos. In 1929, deci numai după cinci ani de la începerea cebr de
la Ulpia, sapă la castrul de la Micia 9 , iar după 1D36. între HJ3î-1D39
pe limesul de nord-vest al Daciei, la Porolissuni 10_
In 1939 se produce un salt. La fel ca înaintaşul său V. Părvan, acum
romanistul (nu numai latinistul) Constantin Daicoviciu se întoarce spre
înapoi, mai exact spus, spre înainte de ce a fost Dacia romană, spre
Dacia preromanăll. Din nou - pentru un capitol fundamental al istoriei
Daciei - începe adunarea datelor, a izvoarelor, a surselor directe. După
recunoaşteri prealabile în Munţii Oră~tiei şi pe \·alea Sebeşului, în Ul39
iniţiază săpăturile în cetatea dacică de la Căpilna şi cu trei ani mai
tîrziu campaniile ele săpături din Munţii Orllştiei, reluate, în 1940 sub
egida Academiei R.P.R. Sînt rezultate remarcabile ce poartă numele de
Piatra Roşie, Grădiştea de l\Iunte, Blidaru, Costeşti, Rudele, Feţele Albe.
Lor în special - dar nu în exclusivitate - le va dedica trei decenii din
viaţă, din activitatea sa ştiinţifică.
Astfel a pornit Constantin Daicoviciu pe drumul său ştiinţific, în
adunarea de date, de izvoare arheologice, cele directe, nedeviate, c drept
de nu prea marc vibraţie personală, ca cele scrise, dar adevărate (căci
nimenea natural - sănătos fiind nu construieşte pentru a vedea arheo-
logii peste n ani cum a vrut să construiască, se construieşte natural din
neces;tate!): oraşe, cetăţi, valuri, case, drumuri, anexe gospodăreşti, stîm\
morminte, sanctuare, toate date în legătură cu două etape fundamentale
din trecutul istoric al Daciei:
l. civilizaţie şi cultură dacă
2.civilizaţie şi cultură romană şi desigur corolarul lor sinteza
naturală, firească dintre ele, dintre cele două popoare care le-au creat,
care s-au înfruntat şi care s-au interferat (împăcat), daco-romanitatea,
pentru care pleda. apăsa chiar cu marea sa realitate istorică - poporul
român - cel mai numeros din centru-sud-estul Europei, cu limba sa
latină şi factura sa etnografică şi folclorică daco-romană. De aici' conti-
nuitatea.
e C. Dai:oviciu, Sarmizegetusa (Ulpia Traiana) în lumina săpăturilor, Cluj,

1938, 62 p.
9 idem, Micia I. Cercetări asupra castrului, în „ACI\IIT", 1930-1931, Jll, p.
J-43.
lO M. Macrea, Date biografice în Om.CD, Bucureşti, 1950, p. XII.
11 C. Daicoviciu, Dacica, CJuj, 1969, p. 138.
121
ln 1940 publică studiul Problema continuităţii în Dacia. Cîteva obser-

-uaţii şi precizări de ordin istorico-arheologicl2 (apărut apoi şi în Revue
de Transylvanie în l. franceză), căruia îi urmează sinteza întregului
La Transylvanie dans l'antiquite (1945) cu fireasca încheiere a întregului
edificiu - formarea poporului român şi a limbii sale româneşti, la
care, e drept, ajunge după un efort îndelungat, cu etape şi popasuri nu
numai necesare ci şi obligatorii, în Istoria României. Vol. I, Bucureşti,
1960, p. 775-809 (în colaborare cu E. Petrovici şi Gh. Ştefan). Pentru
a se stabili prin mijloace specifice istoricului, arheologului, epigrafistu-
lui - a specialistului în istoria veche, de talie europeană - , cum deve-
nise Constantin Daicoviciu - fapte istorice.
Faptele istorice ale antichităţii Daciei romane şi preromane sau
pcst-romanc mai ales, aveau nevoie de date, de izvoare, de cît mai multe
izvoare istorice pentru a se putea contura, pentru a deveni convingă
toare. De aici săpăturile arheologice, ale sale sau ale colegilor şi cola-
boratorilor săi - M. Macrea, Oct. Floca, M. Moga, I. Berciu 13 şi apoi
a discipolilor şi elevilor, a continuatorilor, tot mai numeroşi şi cu timpul
~i mai tineri - şcoala istorico-arheologică clujeană, şcoala de arheologie
românească din Transilvania, ramură a şcolii româneşti moderne de
arheologie. De aici reorganizarea vechilor depozite (arhive) de vechi
izvcare arheologice, de materiale arheologice, a muzeelor din Cluj, Tur-
da, Alba-Iulia, Deva, Timişoara, chiar organizarea de noi muzee -
Sarmizegetusa, de expoziţii (unele de răsunet internaţional)14. De aici
sarcina grea, serioasă, responsabilă ce a lăsat-o continuatorilor operei
sale - adunarea de date, surse, izvoare, materiale arheologice, mereu
surse pentru secolele multe - sec. IV, sec. V, sec. VI, sec. VII, sec. VIII,
sec. IX, sec. X, etc. ale mileniului I e.n. Totul deci pentru a aduna ştiri
istorice directe, monumente imobile pe teren, monumente mobile în
muzee, aşa numitele materiale arheologice. Ştiri cit mai multe, ştiri,
izvoare, cit mai multe izvoare, pentru a le confrunta cu cele scrise, an-
tice, literare sau epigrafice, pentru ca prin ele să stabilim fapte istorice
~i ele aici adevărul despre istoria Daciei în antichitate. Era o parte, cea
mai însemnată, cea mai temeinică, cea care va înfrunta dintele necru-
ţător al timpului (dent cuda temporum) - activitatea arheologică a
profesorului Constantin Daicoviciu. De aici şi rîndurile noastre puse
sub un titlu ce poate crea, prea în grabă, nedumeriri.
ln încheierea rîndurilor noastre - omagiu respectuos adus unui
mare savant român, specialist de talie europeană în istoria veche a
României, unul din cei şase sau şapte - din cei mari - de pînă acum
din istoria arheologiei româneşti - Al. Odobescu, Gr. Tocilescu, V. Pâr-
van, C. Daicoviciu, I. Nestor, R. Vulpe, D. Tudor şi implicit a celei euro-
pene, universale, ne cerem îngăduinţa de a aduce în circuitul public un
amănunt - argument în sensul celor de mai sus.
12 Idem, Problema continuităţii în Dacia. Cîteva observaţii şi precizări de

ordin istorico-arheologic, în „AISC", 1936-1940, III, p. 200-270.
JJ Idem, Cuvînt înainte, în M. Macrea, Oct. Floca, N. Lupu, I. Berciu, Cetăţi
dacice din sudul Transilvaniei, Bu::ureşti, 1966, p. 5-7; cf. şi N. Gostar, Cetăţi
dacice din Moldova, Bucureşti, 1969, p. 5.
14 Romer in Rumănien, KOln, 1969, 304 p. + 109 pl.
122
In anul 1970 întîmplarea a făcut să fiu însărcinat de Constantin

Daicoviciu cu executarea unei săpături arheologice de control la Me-
dieşul Aurit - Castel. Ştiri documentare, arhivalice, de primă mină, din
depozitele Vaticanului, interpretate de doi medievişti de renume A. Tăutu
şi Fr. Pall, scriau despre o cetate a românilor din părţile Medieşului
Sătmarului în secolul al XI-lea. Cel mai interesat, cel mai dornic de
noi ştiri, arheologice, care să le verifice pe primele, era marele bătrîn,
profesorul şi al meu, deci al nostru, Constantin Daicoviciu. 1ncerc o să
pătură care nu i-a displăcut. Căci Constantin Daicoviciu - savantul
izvoarelor - a venit pînă în nord-vestul ţării, pe toamnă tîrzie, la şan
tierul straniu şi îndepărtat de la Medieşul Aurit. A văzut, a discutat cu
noi, a tras singur, concluzii, ne-a cerut să continuăm, a continuat cu
concentrată seriozitate să mediteze. Avem nevoie de surse, de izvoare
directe.
După o masă luată sub magistratura sa de o veritabilă confraterni-
tate universitară, de un farmec aparte, a ţinut să viziteze şi săpăturile
de la „Şuculeu" - cuptoarele din aşezarea dacilor liberi din sec. I I -
IV e.n., din hotarul aceleiaşi localităţi.
Aici s-a petrecut, în strălucirea piezişă a razelor de toamnă o scenă,
după opinia noastră, de neuitat. In perimetrul săpat al aşezării porumbul
a crescut mai viguros decît în restul lanului (din motive lesne de înţeles,
era humus nou scos la suprafaţa solului). Văzîndu-1 riguros, chiar monu-
mentul în înfăţişarea sa vegetală, marele savant s-a strecurat printre
rînduri şi prinzînd cu candoare în mîinile sale bătrîne un ştiulete supra-
crescut de porumb ni s-a adresat cu bucurie: uite aşa să crească tot, să
nu mai avem unde să-l punem, ca la noi în Banat, să nu mai avem unde
să-l adăpostim. Să aibă toată lumea, să fie belşug şi bucurie - o mare,
o nemaipomenită recoltă. Cu mîinile sale, în mîinile sale dorea parcă să
cuprindă în această bucurie toată ţara, tot neamul, toată oikumena.
De atunci, scena aceasta, pentru mine, se alătură imaginii marii ;-;ale
personalităţi oridecîteori prin gînduri sau bibliografii îmi ies în cale nu-
mele şi faptele sale.
Venit să inspectez un şantier arheologic cu problemele sale, ni s-a
înfăţişat nu un arheolog, nu numai un savant, ci un om, plin de omenie,
de profund şi cald patriotism. Erau gînduri pentru prezentul, pentru
trecutul, pentru viitorul patriei şi poporului său, pe care-l iubea cu
firească şi sinceră dăruire.
Era nu numai un savant, era şi un mare umanist.
CONSTANTIN DAICOVICIU - L'ARCHEOLOGUE, LE PATRIOTE,

L'HUMANISTE
Re sume
L'auteur prcsente quelques aspects de l'activite du professeur Constantin

Daicoviciu, profond connaisseur de la langue latine, epigraphiste et archeologue
roumain transylvain. Par ses re::he:-ches archcologiques concernant la civilisation
romaine (Ulpia Traiana, Micia, Porolissum) et dace (CăpUna; Monts Orăştiei: Cos-
123
tcşti, Blidaru, Grădiştea de Munte, Piatra Roşie et d'autres), Constantin Daicoviciu

suivit a amasser de nouvelles donnees, directes, archeologiques, concernant l'histoire
de la Dacie en antiquite, de nouvelles source.~ comme fondement pour Ies faits
historiques et pour verifier, soutenir ct complleter Ies nouvelles litteraires greco-
romaines et les sources cpigraphiques. Toutes ces sources constituerent le fonde-
rnent sur lcquel il a edifie sa conception historico-archeologique con:::ernant I'anti-
QUitl; dace, romaine et roumaine, dans les epoques preromaine, romaine et post-
romaine de l'histoire de la Dacie Antique.
CU PRIVIRE LA URBANIZAREA MICIEI*
LUCIA ŢEPOSU-MARINESCU
Cercetările arheologice întreprinse de-a lungul anilor la Micia, atît

în castru, cît şi în aşezarea romană situate pe malul stîng al Mureşului
în hotarul comunelor Veţel şi Mintia din judeţul Hunedoara, au scos la
iveală importante vestigii antice 1. Răspîndite pe o suprafaţă de circa
25 ha, ruinele Miciei permit ca aceasta să fie considerată o aşezare de
tip cvasi urban, dezvoltată iniţial pe lîngă castru şi întinsă apoi spre
est, sud şi nord.
Chiar dacă săpăturile s-au concentrat în primul rînd asupra castru-
lui2 şi thermelor, descoperiri întîmplătoare sau săpături mai vechi arată
că în cele două secole de stăpînirc romană aici s-au făcut diverse ame-
najări, edificiile publice şi private, laice sau religioase concentrîndu-se
în anumite zone. Astfel, în imediata vecinătate a castrului, unul din
cele mai mari construite de trupele auxiliare din Dacia şi în care au
staţionat concomitent 1500 de soldaţi, se află thermele şi amfiteatrul3 ,
ca şi alte edificii publice, dintre care unul a început să ..fie cercetat în
campania de săpături din anul 1983 4• Lingă Mureş, în partea de nord
a aşezării se pare că au fost amenajate instalaţiile portuare, Micia fiind,
după cum o atestă inscripţiile, şi staţiune vamală5. fo partea de sud
erau grupate templele6, dintre care au fost cercetate cel dedicat lui
Jupiter Erapolitanus şi cel ridicat de mauri zeilor din patrie, iar în par-
* Comunicare susţinută la simpozionul asupra procesului ele u~ba'.lizarc î:1

p~ovinciile Dacia şi Moesia Inferior, Sarmizegetusa 9 noiembrie 1985.
1 Din vasta literatură de specialitate referitoare la Micia vezi: C. Daicovi·~iu,
La Transylvanic dans l'antiquite, Bucarest, 1945; E. Doruţiu, s.v. Micia, în E.4.4,
IV, 118; Oc.t. Floca, în „A/SC", I. 1928-1932, 102-103; idem. în Jlommages el Marcel
Renard, Coll. Latomus, 103, Bruxelles, 1969, 224-232; idem, în „Sargetia'', V, 1968,
449---457; l\{ Macrea, Viaţa în Dacia romană, Bucureşti, 1968, 145 sq; idem, în
„Dacia", N.S., II, 1968, 467 sq; I. Marinescu, s.v.Micia, în The Princeton Enc:11cto-
pedia of ClassicaL Sites, Princeton University Press, 1975; L. Mărghitan, b ,.SCIV",
21, HJ70, 4, 579-594; idem, în „SClVA", 25, 1974. l, 143-148; Const. C. Peto!E-.;cu,
în „SCIVA", 27, 1976, 3, 393-398; idem, în Studien zu den Militărgrenzcn Roms,
II. Vortrăge de.~ 10. Internationalen Limeskongrcsses in der Germania Inferior,
Kil'ln-Bonn, 1977, 367-372; I. I. Russu, IDR III/3, 55 sqq; D. Tudor, Orusc, tir-Juri
şi wtc în Dacia romană, Bucu:-eşti, 1968, 120-126.
2 C. Daicoviciu, în „ACMIT'', III, 1930-1931, 1-43; Oct. Floca, L. Mărghi'.an,
în „S.lrgetia~, VII, 1970, 434-57; L. Petculescu şi colab., în „Cercetări a:-heologicl'",
III, 197~1, 11-114; „Cercetări arheologice", IV, 1981, 70-75; „Cercetări arheologi~e",
V, 1982, 73-76; „Cercetări arheologice", VI, 1983, 45-50; „Ce:-cetări a~hC'oJogicc"',
VII, 1984, 117-119; L. Petculescu, în „Muzeul Naţional", V, 1981, 109-114.
J Oct. Floca, V. Vasiliev, Amfiteatrul militar de la l\licia, în „Sa:-getia", V,
1968. 111-124.
4 Săpături inedite î:itreprinse de C. Muşeţeanu de la Muzeul de Istoric al
R. S. România.
5 IDR, lII/1, 255-258 şi IDR. Ill;3, l 13-114.
6 C. Daicoviciu, în „Sargetia", II, 1941, 117-125; Oct. Floca. î:l „Materiale", I.
1953, 775-7"84.
126
tea de est, unde s-au dezvelit un grup de 11 cuptoare7, se afla cu certi-

tudine un cartier meşteşugăresc. Tot în partea de est a aşezării era situată
şi necropola ale cărei monumente funerare din piatră, cu unele tipuri
specifice, erau cu certitudine creaţii ale atelierelor locales.
Dintre edificiile menţionate, thermele de la Micia au început să fie
cercetate din 1971 prin săpături arheologice, care cu intermitenţă con-
tinuă pînă astăzi. Deşi investigarea lor nu este încheiată, se constată că
ele ocupă o suprafaţă de circa 1 ha şi că depăşesc cu mult, ca dimen-
siuni, edificii cu funcţionalitate similară ridicate pe lîngă alte castre din
Dacia9. Este neîndoielnic că ele au fost folosite nu numai de soldaţii
din castru, ci şi de populaţia civilă. Două dintre partiurile de arhitec-
tură, situate pe latura de sud şi vest, denumite convenţional therme I
şi II, cu planimetrie asemănătoare, dar orientare diferită, aveau toate
încăperile specifice unor atari construcţii începînd cu vestiarul de la
intrare, continuind cu încăperea destinată băii reci şi apoi băilor de aburi.
Dezvoltarea demografică a aşezării a determinat adăugarea la con-
strucţiile iniţiale a unor săli cu o destinaţie mai greu de precizat, folo-
site, probabil, pentru masaje şi exerciţii fizice sau spaţii de recreere,
grupate în jurul unei curţi interioare. In partea de nord se află com-
plexul de încăperi, denumite convenţional therme III, cercetate în săpă
turile vechi, iar în partea de est o altă serie de încăperi, legate eventual
de palaestra. Construite probabil în timpul lui Hadrian (117-138) ther-
mele de la Micia au fost mult extinse în timpul lui Septimius Severus
(193-211) şi au suferit transformări şi reamenajări în timpul lui Severus
Alexander (222-235)10.
Dezvoltarea urbanistică a Miciei este ilustrată de porticul cu coloane
de la intrarea în therme II, amfiteatrul cu arena înconjurată de un zid
de piatră, magazinele lipite de zidul sudic perimetral al thermelor sau
un mare edificiu public situat la circa 35 m est de amfiteatru. Săpăturile
întreprinse în 1983 şi 1984 au dus la descoperirea unor ziduri perime-
trale cu trei faze de construcţie şi a unui subsol cu boltă de cărămidă.
Ultima fază a clădirii se datează, prin materialul arheologic descoperit
aici, în sec. III, iar faza sa iniţială în a doua jumătate a sec. II. După
indicaţiile date de un localnic, pare să avem de a face cu o basilica
(acesta a urmărit conturul primăvara cînd vegetaţia abia răsărise). Ar fi
posibil ca în această zonă să fi fost centrul civic al aşezării. Nu pot fi
omise din înşirarea construcţiilor care dovedesc înfloritoarea dezvoltare
7 Oct. Floca, Şt. Ferenczi, L. Mărghitan, Micia. Grupul de cuptoare de ars
ceramica, Deva, 1970; L. Mărghitan, în „Apulum", IX, 1971, 531-535.
8 Oct. Floca, în „Dacia", VI-VIII, 1937-1940, 337-344; idem, în „ActaMN",
V, 1968, 111-124; Oct. Floca, W. Wolski, în „BMI", XLII, 1973, 3, 3-52; L. David,
L. Mărghitan, in „ActaMN", V, 1968, 126-135; L. Ţeposu, L. Mărghitan, în
„ActaMN", VI, 1969, 159-165; L. Mărghitan, I,. Andriţoiu, în „SCIVA", 27, 1976;
1, 45-54; L. Ţeposu-Marinescu, în „Sargetia", XIV, 1979, 155-163.
9 Pentru thermele din Dacia "·ezi N. Gudea, Verzeichnis der Romerbăder und
Bauwerke mit Hypocaust - Heizanlagen in Dakien, în Jahresberichte aus Augst
und Kaiseraugst, 3, 1983, 101-117.
10 Pentru thermele de la Micia vezi L. Marinescu, L. Mărghitan, Const. C.
Petolescu, în „Cercetări arheologice", I, 1975, 217-230; L. Marinescu, A. Sion, in
„Cercetări arheologice", III, 1979, 105-110; L. Marines2u, A. Sion, I. Andriţoiu,
in „Cercetări arheologice", VII, 1984, 121-127.
127
urbanistică a Miciei, locuinţele cu zid de piatră, prevăzute cu instalaţii

de încălzire centrală săpate de Liviu lVIărghitan 11 .
Succinta trecere în revistă a unor argumente pentru afirmaţia că
Micia a fost o aşezare de tip cvasi urban ne obligă să aducem în discuţie
şi problema statutului ei juridic, subliniind faptul că statutul de pagus
nu este incompatibil cu o aşezare de tip urban şi deci că nu este necesar
să presupunem un alt statut al Miciei la sfîrşitul stăpînirii romane ~n
Dacia. Un argument că Micia a rămas pagus pînă la retragerea aureliană
este şi o inscripţie din sec. III, un altar ridicat de C. Antonius Crispinus.
fost decurion în ala II Pannoniorum şi ajuns magister pagi \Miciensis
(IDR, III/3, nr. 80). Care să fi fost motivele pentru care Micia nu a primit
statut de municipium este greu de ştiut şi explicaţiile pe care le-am
putea oferi au toate caracter ipotetic; că în sec. III, mai precis după S~
timius Severus statutul de municipium se acordă foarte rar, că Micia
s-a dezvoltat într-un spaţiu gîtuit între rîul Mureş şi coline sau că fiind
situată între Apulum şi Colonia Ulpia Traiana Sarmizegetusa care pola-
rizau viaţa urbană, Micia a fost handicapată şi menţinută într-o stare
de inferioritate din punctul de vedere al statutului ei.
Revenind la statutul juridic de pagus pe care l-a avut Micia, ţinem
să amintim încă o dată amănuntul că acesta nu trebuie confundat cu
dezvoltarea urbanistică a aşezării şi totodată să precizăm accepţiunea
termenului.
M. Macrea socoteşte pagi din Dacia „comune rurale alcătuite pe
teritoriul unei colonii" iar despre pagus Miciensis spune că „era con-
stituit spre sfîrşitul domniei lui Septimius Severus, cînd probabil aşe
zarea civilă, depăşind stadiul de canabae, a ieşit de sub autoritatea
comandantului castrului şi a primit o organizare cvasimunicipală. Faptul
că aşezarea de la Micia se numeşte tot pagus ar putea constitui un in-
diciu că ea, împreună cu castrul era considerată ca fiind situată pe teri-
toriul Sarmizegetusei"12.
D. Tudor califică aşezarea de la Micia drept „mare tîrg" sau de tip
„cvasi urban" care „nu a putut aspira la o situaţie de oraş cu organi-
zaţie municipală autonomă proprie din cauza includerii sale în marele
teritoriu al Sarmizegetusei" 13.
I. I. Russu în prezentarea pe care o face Miciei în volumul cuprin-
zînd inscripţiile Daciei romane (IDR, III/3) după ce vorbeşte despre
castru arată că Micia era „localitate civilă ce pare să fi ţinut de terri-
torium rural extins al Coloniei Ulpia Traiana Sarmizegetusa neavînd or-
ganizaţie municipală proprie ... " 14 , iar dedicaţia Genio pagi (IDR, III/3,
nr. 69) o traduce prin „Geniului satului".
Fără a trece în revistă întreaga bibliografie referitoare la această
problemă reamintim definiţia dată de Kornemann după care pagi sînt
11 L. Mărghitan, în ,,SCIV", 21, 1970, 4, 579-594.

12 M. Macrea, Viaţa în Dacia romană, 145.
1:i D. Tudor, op. cit., 124.
14 I DR, I 11/3, 55.
128
„meisst Flurbezirke romischer Stadtschopfungen" 15 . O accepţiune ase-

mănătoare o dă termenului şi E. Swoboda care, vorbind despre teritoriul
<iraşului Carnuntum, consideră pagi districte teritoriale (Landbezirken) 16 .
Analizat mai amănunţit, statutul unor aşezări din Africa romană
pare analog celor din Dacia. G. Ch. Picard stabileşte existenţa a patru
categorii de pagi în Africal7, dintre care situaţia celor cirteeni ni se pare
asemănătoare celei de la Micia. După istoricul francez, acest tip de pagi
sînt districte ale teritoriului unei colonii, districte dotate cu o anumită
autonomie administrativă. De aceeaşi părere este şi M. Benabou 18 care
consideră pagus o circumscripţie teritorială depinzînd de o colonie.
Apelînd la singurele izvoare de care dispunem pentru cunoaşterea
statutului juridic al aşezărilor de tip pagus din Dacia şi anume la in-
scripţii, rezultă limpede că în Dacia avem de a face cu două tipuri în
funcţie de conducerea lor. In timp cc Micia avea în frunte doi magistri,
Aquae era condus de un praefectus care făcea parte şi din ordo decu-
rionum al Coloniei Ulpia Traiana Sarmizegetusa19 •
Pentru magistraţii de la Micia nu avem nici o dovadă a legăturii
lor cu metropola, deci nu ştim dacă au fost numiţi în funcţie de ordo
decurionum al capitalei sau aleşi de „veterani et cives Romani Micienses".
Aceştia ridică prin magistraţii lor altare lui Jupiter Optimus Maximus
(IDR, 111/3, nr. 81-82). Singurul personaj care dedică inscripţii la Micia
pentru sănătatea şi în cinstea casei imperiale, fiind în acelaşi timp au-
gusta} la Sarmizegetusa, este M. Cornelius Stratonicus (!DR, III/3, nr.
70-71), fără îndoială un om influent, dar care nu ştim ce rol a avut în
administraţia Miciei.
Credem, deci, că cel puţin în cazul Miciei, părerea că pagus însemna
(> W'iezarc rurală trebuie definitiv abandonată şi că prin termenul res-
pectiv trebuie să înţelegem un district din teritoriul unei colonii. Aşezat
ideal ca poziţie strategică castrul de la Micia a favorizat dezvoltarea
aşezării civile care trebuie să fi devenit prosperă şi să capete aspect
urban după războaiele marcomanice cînd şi castrul a suferit transformări
radicale. In ciuda faptului că în castru au staţionat şi trupe recrutate
din Orient, care au ridicat temple unor divinităţi orientale, este greu de
presupus că Micia ar fi avut o „fizionomie orientală" cum s-a susţinut,
cinci toate aşezările din imperiu de la metropole la cele de tip cvasi
urban încercau să fie mici copii ale Romei, cînd pragmatismul romanilor
se manifesta în primul rînd în lucrările edilitare. De la sfîrşitul sec. II
legăturile Miciei cu metropola trebuie să fi slăbit şi pe măsura dezvol-
tării ei urbanistice, creşterii rolului ei în viaţa economică şi culturală a
prmiinciei, Micia gravitează în jurul autui centru important al Daciei -
Apulum.
15 RE. XVIII, :t, c. 2318.
1s Carnuntum, Graz-KOln, 1964, 119.
7
1 Le pagus dans l'Afrique romaine, în „Karthago", XV, 1969, 3-12.
18 La resistance africaine ci la romanisation, Paris, 1976, 411 sq.
1" IDR, JII/J, nr. 10.
129
SUR L'URBANISATION DE MICIA
Re sume
L'auteur presente synthetiquement le resultats des fouilles archeologiques de

Micia (thermes, amphitheâtre, etablissement civil) qui prouvent que Micia a eu
a l'epoque romaine un developpement quasi urbain. En meme temps on discute
l'acception du mot pagus dont Micia est rnentionnee dans Ies inscriptions. J,[ s'agit
d'une circonscription, voir district territorial, Micia faisant part du territoire de
la Colonia Ulpia Traiana Sarmizegetusa, et non d'un village cornrne ont soutenu
la plupart de chercheurs rournains.
FIBULE ROMANE DIN COLECŢIILE
MUZEULUI JUDEŢEAN DEVA (I)
SORIN COCIŞ - ADRIANA RUSU
Studiul de faţă urmăreşte analiza şi încadrarea tipologică a fibulelor

romane aflate în depozitele muzeului. Am inclus în prima parte a lu-
crării piesele provenind mai ales din vechile descoperiri. La cele mai
multe dintre ele nu se cunoaşte locul de provenienţă, dar credem că
multe au putut fi achiziţionate de la Ulpia Traiana. De altfel, consultînd
vechile publicaţii am putut identifica două asemenea piese, ele pro-
venind tocmai din capitala Daciei romane. Din punct de vedere al me-
talului din care au fost lucrate cele 25 de fibule, 2 sînt din argint, iar
restul din bronz. Ca tipuri sînt prezente aproape toate categoriile de
fibule cunoscute în Imperiu. Neavînd contexte arheologice la majoritatea
pieselor, încadrarea lor tipologică şi cronologică s-a făcut prin compa-
raţie cu piese din alte localităţi ale Daciei sau din alte provincii ale
Imperiului. Cronologic ele se înscriu în perioada stăpînirii romane în
Dacia (106-275 e.n.), cele mai multe piese fiind executate în Dacia.
CATALOG
1. Fibulă 1 (pl. I, 1). Bronz, turnare. Fragmentară. L = 2 cm. Corpul

păstrat este curbat, pe mijloc avînd o nervură şi o nodozitate. Resortul
are 8 spire, iar coarda exterioară. Fibulă puternic profilată; analogi:
Buciumi 2 , Augst3. Prima jumătate a secolului al II-lea e.n. Loc necunos-
cut. M. J. Deva, inv. 1452. Inedită.
2. Fibulă (pl. I, 2). Bronz, turnare. Fragmentară. L = 3,3 cm. Corpul
păstrat prezintă numai o nodozitate aplatizată. Piciorul este dreptun-
ghiular în secţiune avînd la capăt un buton. Portagrafa este de asemenea
dreptunghiulară. Fibulă puternic profilată. Prima jumătate a secolului
al Ii-lea e.n. Loc necunoscut. M. J. Deva, inv. 1484. Inedită.
3. Fibulă (pl. I, 3). Bronz, turnare. Fragmentară. L=2,9 cm. Capul
uşor lăţit este de formă dreptunghiulară. Pe corpul păstrat se află o ner-
rnră longitudinală. Fibulă Aucissa; analogii: Micia4, Augst5. Prima ju-
mătate a secolului al II-lea e.n. Loc necunoscut. M. J. Deva, inv. 1481.
Inedită.
4. Fibulă (pl. I, 4). Bronz, turnare. Fragmentară. L = 3,3 cm. Capul
este în formă de semidisc, fără ornamente. Corpul este puternic curbat;
resortul este format din 8 spire. Fibulă cu genunchi, varianta cu capul
1 Piesele vor fi prezentate după sistemul Corpus Signorum Imperii Romanl

2 N. Gudea, V. Lucăcel, in „ActaMP", III, 1979, p. 324, pi. 1/2.
:J E. Riha, Die rămischen Fibeln au.s Au.gst und Kaiserau.gst, Augst, 1979, p.
80, pi. LL/275.
• I. H. Crişan, in „ActaMP", III, 1979, p. 308, pi. V/9.
~ E. Riha, op. cit., p. 114-115, pi. 27 /709.
132
semirotund; analogii: Moigrad 6, Augst7. Sfîrşitul secolului al II-iea e.n. -

mijlocul secolului al III-lea e.n. Loc necunoscut. M. J. Deva, inv. 1474.
Inedită.
este dreptunghiular, avînd forma unei cutii. Corpul puternic curbat are
2 mici semidiscuri la cap. Piciorul se termină într-un buton. Portagrafa
este înaltă. Resortul format din 8 spire este introdus în cutie. Fibulă cu
genunchi, varianta cu arcul în cutie; analogii: Alba-Iulia - Partoş 8 ,
Pannonia9. Sfîrşitul secolului al Il-lea e.n. - mijlocul secolului al III-iea
e.n. Loc necunoscut. M. J. Deva, inv. 1469. Inedită.
este dreptunghiular sub formă de cutie. Corpul este curbat, terminîndu-se
într-un mic semidisc spre cap. Piciorul se termină cu un buton. Port-
agrafa este înaltă. Resortul este introdus în cutie. Acelaşi tip, aceleaşi
analogii şi aceeaşi datare ca la piesa nr. 5. Loc. necunoscut. :.\L J. Deva,
inv. 1470. Inedită.
7. Fibulă (pl. I, 7). Bronz, turnare. Fragmentară. L = 3,1 cm. Aceeaşi
descriere ca la piesa nr. 5. Loc necunoscut. M. J. Deva, inv. 1472. Inedită.
8. Fibulă (pl. II, 1). Bronz, turnare. Fragmentară. L = 2,2 cm. Aceeaşi
descriere ca la piesa nr. 5. Acelaşi tip, aceleaşi analogii şi aceeaşi datare
ca la piesa nr. 5. Loc necunoscut. M. J. Deva, inv. 1477. Inedită.
9. Fibulă (pl. II, 2). Bronz, turnare. Bună. L = 2,2 cm. Aceeaşi de-
scriere ca la piesa nr. 5. Acelaşi tip, aceleaşi analogii şi aceeaşi datare
ca la piesa nr. 5. Necunoscut. M. J. Deva, inv. 1473. Inedită.
10. Fibulă (pl. II, 3). Bronz, turnare. Fragmentară. L = 1,8 cm. Corpul
păstrat este faţetat. avînd spre cap 2 semidiscuri. Capul este dreptun-
ghiular, avînd forma unei cutii. Fibulă cu genunchi. Sfîrşitul secolului
al II-lea e.n. - prima jumătate a secolului al III-lea e.n. Loc necunoscut.
M. J. Deva, inv. 1486. Inedită.
11. Fibulă (pl. II, 4). Bronz, turnare. Bună. L = 3,3 cm. Capul piesei
este dreptunghiular, avînd şi o plăcuţă trapezoidală. Corpul piesei pu-
ternic curbat are pe margini 2 „aripioare". Sistemul de închidere este
format prin resort (8 spire). Piciorul se termină într-un buton. Port-
agrafa este în formă de cîrlig. Fibulă cu genunchi, varianta cu „aripi";
analogii: Sărăţeni 10 . Sfîrşitul secolului al Ii-lea - mijlocul secolului al
III-iea e.n. Deva. M. J. Deva, inv. 11777. Inedită.
12. Fibulă (pl. II, 5). Bronz, turnare. Fragmentară. L = 3,1 cm. Capul
piesei este lăţit triunghiular. Corpul păstrat este faţetat. Fibulă cu ge-
nunchi, varianta cu capul triunghiular, analogii; Aţel 11 . Sfîrşitul secolu-
lui al Ii-lea e.n. - prima jumătate a secolului al III-iea. Loc. necunoscut.
M. J. Deva, inv. 1478. Inedită.
6 N. Gudea, V. Lucăcel, op. cit., p. 334, pl. X/111.

7 E. Riha, op. cit„ p. 85, pl. 12/295.
e I. H. Crişan, op. cit„ p. 308, pl. VI/l.
9 I. Kovrig, în Diss. Pann., II, 4, 1943, p. 337.
10 I. H. Crişan, op. cit., p. 309, pl. VI/14.
133
o 1 2 3cm -
pl. I .
134
13. Fibulă (pl. II, 6). Bronz, turnare. Fragmentară. L = 2,1 cm. Se
păstrează piciorul, care se termină într-un buton. Fibulă cu genunchi (?).
Aceeaşi datare ca la piesa nr. 12. Loc necunoscut. M. J. Deva, inv. 1483.
Irn·clită.
14. Fibulă (pl. II, 7). Argint, turnare. Fragmentară. L = 4,1 cm.
Corpul este plat, fiind traforat în formă de inimă. Capul şi piciorul se
termină în cite un buton. Fibulă traforată. A doua jumătate a secolului
al II-lea e.n. - prima jumătate a secolului al III-lea e.n. Cinciş - villa
rustica. M. J. Deva, inv. 15948. Oct. Floca, în AMN, II, 1965, p. 181,
fig. 8/2.
15. Fibulă (pl. II, 8). Bronz, turnare. Fragmentară. D = 3,2 cm. Corpul
este plat, de formă rotundă, fiind traforată în formă de morişcă. Fibulă
trnforată; analogii: Augst 12 . A doua jumătate a secolului al II-lea e.n. -
prima jumătate a secolului al III-lea e.n. Loc necunoscut. M. J. Deva,
im-. 1888. Inedită.
16. Fibulă (pl. II, 9). Argint, turnare. Fragmentară. L = 3,7 cm. Cor-
pul este de formă dreptunghiulară, fiind împărţit în două; laturile sînt
decorate cu linii incizate. Piciorul faţetat se termină într-un buton. Siste-
mul de închidere este realizat prin balama. Fibulă în formă de T. (înca-
drare aproximativă); analogii: Moigradl 3 . Prima jumătate a secolului al
III-lea e.n. Cinciş - villa rustica. M. J. Deva, inv. 17128. Oct. Floca,
op. cit., p. 181, fig. 8/1.
17. Fibulă (pl. IV, 2). Bronz, turnare. Fragmentară. L = 4 cm. Corpul
păstrat prezintă o nervură. Nu se poate determina tipul. Loc necunoscut .
.:\I. J. Deva, inv. 1480. Inedită.
18. Fibulă (pl. III, 1). Bronz, turnare. Fragmentară. L = 6,2 cm.
Corpul este puternic curbat, avînd o nervură longitudinală. Piciorul se
repliază, fiind prins cu 3 spire de corp. Fibulă cu piciorul întors pe
dedesubt; analogii: Ilişua 14 , Pannonia 15 . Secolul al III-lea e.n. Ulpia
Traiana Sarmizegetusa. M. J. Deva, inv. 1464. Inedită.
Corpul are forma unei benzi, fiind ornamentat prin incizii dispuse ori-
zontal şi vertical. Piciorul ornamentat cu incizii liniare se repliază pînă
la corp. Portagrafa tubulară. Fibulă cu piciorul întors pe dedesubt, va-
rianta dacică; analogii: Măicăneşti 1 6, Pannonia 17. Prima jumătate a se-
colului al III-lea e.n. Loc necunoscut. M. J. Deva, inv. 1476. Inedită.
Corpul păstrat prezintă incizii liniare şi trei spire. Aceleaşi analogii şi
aceeaşi datare ca la piesa nr. 19. Loc necunoscut. M. J. Deva, inv. 1479.
Inedită.
11 Ibidem, pl. VI/9.

12 E. Riha, op. cit., p. 88, pl. 13/213.
1
~ I. H. Crişan, op. cit., p. 349, pl. XXIV/306.
14 K. Horedt, „Apulum", XVI, 1978, p. 219, fig. 2/3-4.
1
~ E. Patek, în Diss. Pann., II, 19, 1942, p. 137-140.
16
Gh. Diaconu, ln „Dacia", XV, 1971, p. 255, fig. IX/10.
17 Ibidem, p. 256.
135
T~
e-·-.~ ~·
.' . .
. _c·
• . j:
i..;: 3 _..
7
O 1 2 3cm
.pl.11
136
5
O 1 2 3cm
_ pl.III
137
Corpul este în formă de bandă, lăţit spre cap, fiind ornamentat cu un
buton şi 2 şiruri de linii incizate longitudinal, între care se află un decor
format din linii în zig-zag. Capul este realizat sub forma unei bare cilin-
drice în care se află o tijă de care este fixat acul. Piciorul se replia pînă
sub cap, fiind prins de acesta din urmă. Fibulă cu piciorul întors pe
dedesubt, varianta cu buton la cap 18; analogii: Turda 19 . Ulpia Traiana
Sarmizegetusa. M. J. Deva, inv. 1467. G. Muller, în Ungarischer Jahrbuch,
II, (1-2), 1931, p. 76, pl. V/4; S. Cociş - E. Nemeş, în AMN, XX, Hl8:3,
p. 440, pL VIII/33.
22. Fibulă (pl. III, 5). Bronz, turnare. Fragmentară. L·= 5,5 cm.
Aceeaşi descriere ca la piesa nr. 21. Acelaşi tip, aceleaşi analogii ~i
aceeaşi datare ca la piesa nr. 21. Ulpia Traiana Sarmizegetusa (?). IVI. J.
Deva, f.n. S. Cociş - E. NC'meş, op. cit., p. 440, pl. VII/31.
23. Fibulă (pl. IV, 1). Bronz, turnare. Fragmentară. L = 6,2 cm.
Corpul este lăţit la partea superioară, fiind străbătut de o nervură longi-
tudinală; la baza corpului se află un nod discoidal. Portagrafa este tubu-
lară. Fibulă în formă de T, varianta fără buton; analogii: Moigrad 20 ,
Augst 21 . Secolul al !II-lea e.n. Ulpia Traiana Sarmizegetusa. M. J. Deva,
inv. 1463. S. Cociş - E. Nemeş, op. cit., p. 440, pl. VII/35.
24. Fibulă (pl. IV, 3). Bronz, turnare. Fragmentară. L = 2,8 cm.
Corpul este dreptunghiular în secţiune. Capui este realizat sub forma
unei bare, avînd şi un buton. Fibulă în formă de T (?). Secolul al
III-lea e.n. Loc necunoscut. 1\1. J. Deva, inv. 1482. Inedită.
25. Fibulă (pl. IV, 4). Bronz, turnare. Fr<!gmentară. L = 6,5 cm.
Corpul piesei este puternic curbat, faţetat, fiind ornamentat la partea
inferioară cu 3 butoane. Piciorul este ornamentat cu incizii dreptunghiu-
lare. Portagrata este tubulară. Capul este prevăzut cu 3 butoane. Fibulă
]n formă de T, varianta cu trei butoane; analogii: Turda22, Augst23. Se-
colul al Ill-lea e.n.2 4 (240-274 e.n.). Ulpia Traiana Sarmizegetusa. M. J.
D~va, inv. 13664. C. Daicoviciu, în Dacia, I, 1927, p. 237.
rn Piesa a fJst rPpublicată de noi (numai pe baza ckse'1ului lui G. Muller) ca

fibulă ir> formă de T. Descoperind-o în depozitele muz~ului devean, ne-am dat
scama ::-a este vorba de o fibulă cu piciorul întors pe dedesubt. Acelaşi lucru s-a
întim:Jlat şi cu piesa nr. 22 din acest catalog.
1 ~ M. Bărbulescu, în „Potaissa", II, 1980, p. 1î2-l 74, fig. 2/4.
20 N. Gudea, V. Lucăcel, op. cit., p. 347, pl. XXII/285.

21 E. Ettlinger, Die rămischen Fibeln in der Schweiz, Bern, 1972, p. 138,
pl. 16/9.
22 l\I. Bărbulescu, op. cit., p. 172-174, fig 3/2.
V E. Ettlinger, op. cit., p. 138, pl. 16/10.
21 Vezi nota 23; o piesă identică a fost descoperită la Ilişua (informaţie ama-
bilă D. Protase), fiind datată tot în această perioadă.
138
~
3 )}
'lJ_~
.
.
4
O 1 2 3cm
pl.IV
139
FIBULES ROMAINES DES COLLECTIONS DU MUSEE

D'HISTOIRE DEVA (I)
Re sume
Les auteurs presentent un nombre de 25 fibulcs romaines exccutees en bronze

â l'exception de deux pieces (pi. II, 7, 9) confectionnes en argent. A Ia, suite de
l'etude de ces pieces on a delimite rles types suivants; fibules puissamment profilees
(pi. I, 12; la premiere moitie du II-eme siecle n.e.); fibules Aucissa (pl. I, 3; la
premiere moitie du II-eme siecle n.e.); fibules aux genoux (pl. I, 4, 5, 6, 7; pl. II,
1, 2, 3, 4, 5, 7; Ia fin du II-eme siecle - aa premiere moitie du III-eme siecle n.e.);
fibules traforees (pl. II, 7, 8; la deuxieme moitie du 11-eme siecle n.e. - la pre-
miere moitie du III-eme siecle n.e.), fibules avec le pied replie au dessous (pl. III,
1, 2, 3, 4, 5; le III-e siecle n.e.), fibules ci l'aspect de T (pl. II, 9; pl. IV,
1, 3, 4;
III-eme siede n.e.), fibules ci laqueUe on ne peut pas determiner le type (pl. IV,
2). La majorite sont des pieces confectionnees sur le territoire de la Dacia. On a
foit la datation des fibules par !'analogie â d'autres pieces de la Dacia et de
l'Empire, car pour la plupart d'elles le lieu de decouverte est inconnu.
OPAIŢE ROMANE PRODUSE lNTR-0 OFFICINA
DIN AMPELVM (II)
ION T. LIPOVAN
In campania de cercetări arheologice sistematice, din vara anului

1984, avînd ca obiectiv executarea unor săpături în perimetrul anticului
Municipium Ampelum, a fost identificat şi un complex pentru produ-
cerea unor obiecte din ceramică, materializat prin trei cuptoare de olar
din epoca romană 1 . Pe lingă o gamă diversificată de produse ceramice2,
în această officina se mai executau, ca producţie secundară şi modestele
obiecte pentru iluminat - opaiţele3. Materia primă utilizată la execu-
tarea lor a fost o argilă fină, omogenă, care în funcţie de procesul de
ardere aplicat, a primit o culoare roşie-cărămizie, gălbuie-cenuşie sau
cenuşie-albăstruie. In general execuţia lor este de bună calitate, reliefîn-
du-se un simţ artistic deosebit. Tipologic, aceste opaiţe aparţin tipului X!
(după Loeschke), cu canal deschis - Firmalampen mit Kanal. Bazinul,
în cele mai multe cazuri este de formă rotundă, mai mult sau mai puţin
plată şi de mărime variabilă. Discul este circular, plat, adîncit în corpul
bazinului, este perforat la centru de un orificiu de alimentare. Butonii,
în număr de doi sau trei sînt dispuşi simetric pe bordură, care poate să
fie lisă (pl. I, 3a; II, 5) sau ornamentată. Ornamentul de pe bordură
poate să fie o coardă de viţă de vie cu struguri (pl. II, 6), sau un decor
în val realizat din S-uri culcate (pl. II, 7). Brîul subţire şi reliefat deli-
mitează bordura de disc. El se prelungeşte pînă la extremitatea ciocului
(rostrum), iar pe canalul mărginit de către el se află perforat: un mic
orificiu pentru ventilaţie şi unul pentru inserţia fitilului. Opaiţele des-
coperite pot să fie mono, bi sau polilychnis, fără toartă, cu o toartă
ornamentată cu palmetă sau inelară bifidă. La partea inferioară a bazi-
nului se află o suprafaţă circulară plată sau uşor concavă, încadrată de
unul două sau mai multe cercuri concentrice. Pe această suprafaţă se
află ştampila producătorului, formată din trei litere majuscule, G.I.P.t
(pl. I, 1-7; II, 1-2). Această ştampilă, în general, este încadrată de
un decor stilizat, format dintr-o coardă de viţă de vie cu struguri (pi.
II, 8). Utilizarea viţei de vie cu struguri ca motiv de decor şi modul
artistic în care sînt tratate aceste elemente, ne face să presupunem o
posibilă influenţă a atelierelor de ceramică din :Panonia, respectiv a celui
de la Aquincum5.
ln alte aşezări din provincia Dacia, producătorul de opaiţe G.I.P. este
mai puţin cunoscut. La Cristeşti 6 (jud. Mureş) a fost descoperit în stare
1 I. T. Lipovan, Officina ceramistului Gaius Ivlivs Proclvs la Ampelvm, în

AIIACN, XXVI, 1983-1984, pp. 311-320.
2 Idem, p. 316-319.
~ Idem, p. 317.
4 Idem, p. 318.
5 Gh. Popilian, Ceramica romană din Oltenia, Craiova, 1976, p. 65.
6 N. Gostar, Inscripţiile de pe lucernele din Dacia romană, în „Arheologia
Moldovei", I, 1961, p. 193, nr. 261, fig. 10/17.
142
fragmentară un opaiţ care poartă ştampila G.J.P. şi a fost considerat pro-

dus al unui atelier locali. Grafia literelor de pe ştampila de la Cristeşti
este similară cu aceia de pe ştampilele din Ampelum, aspect care asi-
gură originea certă ampelensă a opaiţului în discuţie.
Deosebit de importantă considerăm descoperirea, în stare fragmen-
tară în cuptorul C 1 din Ampelum, a unui vas, care avea pe git pe faţa
exterioară, incizat înainte de ardere tria nomina ale cetăţeanului roman
GAIVS IVLIVS PROCLVS 8, proprietarul officinaei din Ampelum, per-
sonaj nou în prosopografia Daciei romane 9. Originea acestui inedit si-
gillarius, în faza actuală a cercetărilor, nu o putem preciza. Dar consi-
derăm demnă de reţinut descoperirea la Romula a unui opaiţ purtînd
ştampila PROCLI 10 . un aspect care ne indică o posibilă cale de investi-
gare. Această situaţie ne permite să avansăm ca o ipoteză de lucru (cu
rezerva cuvenită) că offi cina din Ampelum ar putea să fie o sucursală
a producătorului norditalic PRO C LV S care a activat în sec. II c.n. 11 .
Cercetările viitoare, prin noile descoperiri care se vor mai efectua,
vor putea oferi aspecte inedite, noi informaţii care completînd pe cele
prezentate să ne permită elucidarea acestui aspect legat de desfăşurarea
activităţii social-economice din Ampelum în sec. II e.n.
Materialul arheologic descoperit în acelaşi context cu fragmentele
de opaiţe care fac obiectul notei noastre, ne-a îndreptăţit să propunem
datarea (cu rezerva cuvenită) a activităţii officinaei din Ampelum pe la
mijlocul sec. al Ii-lea e.n.12.
O analiză a opaiţelor descoperite, sub raport stilistic şi tipologic,
reliefează o certă evoluţie privind atît calitatea materialului întrebuinţat
la modelarea lor, cît şi tehnica de execuţie, respectiv a tiparelor utili-
zate. Această evoluţie ne facilitează încadrarea opaiţelor descoperite,
deocamdată, în patru variante. ln continuare vom prezenta, fragmentele
de opaiţe descoperite, purtînd ştampila G.l.P., ţinînd cont şi de cele patru
variante amintite. De asemenea vom mai prezenta şi unele fragmente
de opaiţe fără ştampila G.I.P., care prin compoziţia materialului din care
au fost modelate, culoarea primită după ardere, forma, urme de decor
specific şi locul de descoperire, au asigurată apartenenţa lor la categoria
de opaiţe care fac obiectul notei noastre, respectiv provin de Ia unele
opaiţe modelate în officina ampelensă.
1. Opaiţ, fragment bazin, executat din argilă zgrunţuroasă, cenuşie. Ba-
zinul rotund. D = 3,1 X 4,2 cm. Fundul rotund este mărginit de trei
cercuri concentrice. Execuţie neîngrijită. Poartă o ştampilă grosola-...ă
G.I.P. (pl. I, 1). Descoperit în groapa de cenuşă a cuptorului C2. Aparţine
variantei I.
7 Idem, p. 193.
e I. T. Lipovan, op. cit., p. 314.
9 Ibidem.
IO D. Tudor, Oltenia romană, Bucureşti, 1978, p. 92; N. Gostar, op. cit„ p. 185,
nr. 368; Gr. Florescu, C. C. Petolescu, Inscripţiile Daciei romane, II, Bucureşti,
1977, [i. 185, nr. 450.
I N. Gostar, op. cit„ p. 186.
12 I. T. Lipovan, op. cit„ p. 320. Abrevieri folosite in continuare: D==dimen-
siuni; h==inălţime, dm==diametrul maxim; ds-diametrul soclului; hs==în.ălţimea
soclului; C2 -cuptorul de olar nr. 2.
143
8
La I-~e planche 1-8. Des fragments des lampes romaines <:ne l'estampille G.I.P.
144
, .
o b
5
La II-eme plache 1-2 Des fragments <les Jampes romaines avec J'estampille G.l.P; 3-4
a.b.: Les fragmentes de quelques lampes romaines en represantant la divinite· PRIAPU S;
5- 7: Des fragments des couvercles.
145
2. Opaiţ, fragment bazin, executat din argilă omogenă, roşie-caram!Zle.

Bazinul rotund. D = 3,8 cm. Fundul rotund este mărginit de trei cercuri
concentrice, execuţie neîngrijită, poartă ştampila G.I.P. (pl. I, 2): Desco-
perit în groapa de cenuşă a cuptorului C2 . Aparţine variantei I.
3. Opaiţ, fragmentat, întregibil. Tip X. Canal deschis. Dimensiuni,
1 = 9,5 cm, h = 2,8 cm şi d = 4,5 cm. Executat din argilă fină, roşie
cărămizie. Bazinul rotund, bordura neornamentată, are trei butoni dis-
puşi simetric. Fundul rotund, fragmentat, uşor concav, mărginit de două
cercuri concentrice incizate. Poartă un rest din decorul caracteristic,
format din coardă de viţă de vie cu struguri care încadra ştampila G.I.P.
fragmentată (pl. I, a-b). Din groapa de cenuşă a cuptorului C 2 . Apar-
ţine variantei nr. 2.
4. Opaiţ, fragment bazin, din pastă cărămizie fină. Bazinul rotund cu
h = 2,0 cm. Fundul rotund cu d = 3,4 cm, uşor concav, mărginit de
două cercuri concentrice. Poartă ştampila G.J.P. (pl. I, 4). Descoperit
în groapa de cenuşă a cuptorului nr. 2. Aparţine variantei nr. 2.
5. Opaiţ, fragment bazin, pastă fină cărămizie. D = 2,0 X 3,4 cm. Bazin
rotund. Fundul rotund este puţin concav, mărginit de două cercuri con-
centrice. Poartă ştampila G.I.P. (pl. I, 5). Din groapa de cenuşă a cupto-
rului C2. Aparţine variantei nr. 2.
6. Opaiţ, fragment bazin, pastă fină cărămizie. Bazin rotund. Fundul
rotund d = 3,4 cm, mărginit de două cercuri concentrice. Poartă ştam
pila G.l.P. (pl. I, 6). Din groapa de cenuşă a cuptorului C2 . Aparţine va-
riantei 2.
7. Opaiţ, fragment bazin, pastă fină, omogenă, cărămizie brunie. Bazin
rotund. Fundul rotund este mărginit de două cercuri concentrice. S-a
păstrat clin ştampilă numai litera G (pl. I, 7). Din groapa de cenuşă a
cuptorului C2. Aparţine variantei nr. 2.
8. Opaiţ, fragment bazin. Pastă fină, omogenă, cărămizie gălbuie. Bazin
rotund. D = 2,0 X 3,4 cm. Fundul rotund şi uşor concav este mărginit
de trei cercuri concentrice, poartă ştampila G.I.P. Din cuptorul C2 . Va-
rianta 2.
9. Opaiţ, fragment bazin. Pastă fină, omogenă, cărămizie. Bazin rotund.
D = 2,3 cm. Fundul rotund este mărginit de trei cercuri concentrice. Din
groapa de cenuşă a cuptorului C2. Varianta 2.
JO. Opaiţ, fragment bazin. Pastă fină, omogenă, miez cenuşiu, angobă
maronie. Bazin rotund D = 3,3 cm. Fundul rotund este mărginit de trei
cercuri coneentrice. Poartă urme din decorul format din coarda de viţă
de vie. Din groapa de cenuşă a cuptorului C2. Varianta 2.
11. Opaiţ, fragmentat, lipsă capac. Dimensiuni, 1=9,4 cm, h ' 2,0 cm,
d = 6,2 cm. Executat din argilă fină, omogenă, cărămizie. Bazinul ro-
tund. Fundul rotund, uşor concav, mărginit de două cercuri concentrice,
poartă ştampila G.I.P„ încadrată de coardă de viţă de vie cu struguri
(pl. I, 8), executat îngrijit. Din groapa de cenuşă a cuptorului C2 . Va-
rianta 3.
12. Opaiţ, fragment bazin. Pastă fină omogenă, cărămizie gălbuie~
D = 2,0 X 6,2 cm. Fundul încadrat de două cercuri concentrice, uşor
Goncav, poartă ştampila G.I.P. erodată, încadrată de o coardă de viţă de-
vie (pl. II, 1). Din groapa de cenuşă a cuptorului C2. Aparţine variantei 3.
146
13. Opaiţ, fragmentat, întregibil. Tip X. Pastă fină, omogenă, cenuşie

roşcată. Bazin rotund, bordură neornamentată, poartă trei butoni dispuşi
simetric. Fundul rotund, încadrat de două cercuri concentrice, uşor con-
cav poartă ştampila G.I.P., decor viţa de vie cu struguri. Din C2. Va-
rianta 3.
14. Opaiţ, fragment bazin (pl. II, 2). Pastă fină omogenă, cărămizie găl
buie. D = 2,7 X 5,6 cm. Bazin rotund. Posibil un bi sau trilychnis. Fun-
dul rotund, uşor concav este mărginit de cinci brîuri concentrice care
încadrează ştampila G.I.P. Descoperit în groapa de cenuşă a cuptorului C:!.
Varianta 4.
15. Opaiţ, fragmentat, întregibil. In formă de statuetă reprezentînd pe
zeul PRIAPUS (pl. II, 3) 13. Dimensiunile, h = 7,5 cm, dm = 4,3 cm,
ds = 3,2 cm şi hs = 1,8 cm. A fost turnat în tipar bivalv, din pastă fină
omogenă de culoare cenuşie gălbuie. Fragmentul provine din jumătatea
inferioară a corpului zeităţii aşezată pe un postament de formă aproxi-
mativ circulară. Phalosul, de mărime exagerată, în erecţie, substituie
ciocul opaiţului - rostrumul - la extremitate avînd un orificiu pentru
inserţia fitilului - ellychnium - fragmentat din vechime. Corpul zei-
tăţii servea de bazin de ulei - infundubulum. Canalul phalosului şi
pereţii bazinului au fost impermiabilizaţi cu un strat de glazură de cu-
loare verde maronie. Spatele statuetei cit şi soclul ei poartă un decor
format dintr-o coardă de viţă de vie cu struguri şi un şir de S culcat în
dezordine. Pe faţa laterală a soclului se află o pată de glazură verde
maronie, iar într-un chenar dreptunghiular, slab incizate, iniţialele G.l.P.
16. Opaiţ, fragmentat, întregibil. Provine tot de la un opaiţ priapic, apar-
ţinînd părţii superioare a statuetei descrisă mai sus (pl. II, 4 a-b). Dimen-
siuni, h = 8,6 cm, dm = 3,5 cm. A fost turnat în acelaşi tipar bivalv ca
şi opaiţul precedent, dintr-o pastă fină omogenă, după ardere a primit o
culoare roşie cărămizie. Personajul poartă o pelerină cu glugă ţuguiată,
pe marginea celor două părţi care se descheie ale pelerinei se află un
decor format din linii incizate oblic. Pe spate se află un decor format
dintr-o coardă de viţă de vie cu struguri. Ambele elemente de decor au
fost realizate cu ajutorul tiparului. După ceafă statueta are un orificiu
cu diametrul de 0,8 cm, în poziţie oblică, pentru alimentarea opaiţului
cu ulei. Cele două fragmente de opaiţe priapice au fost descoperite în
cuptorul Cz, ele ne dau posibilitatea restaurării acestui obiect unic pînă
în prezent în provincia Dacia.
17. Opaiţ, fragment capac (pl. II,5). Tip X. Trei butoni. Argilă fină roşie
cărămizie, vitrificat. D = 6,7 X 5,9 cm. Din groapa de cenuşă C:!.
18. Opaiţ, fragment capac. Tip X. Argilă fină, ocru-orange, urme de roşu
pompeian. D=7 X 3,9 cm. Bordura ornamentată cu o coardă de viţă de
vie cu struguri (pl. II, 6). Din cuptorul nr. 2.
19. Opaiţ, fragment capac. Tip X. Argilă fină, galbenă cărămizie, vitri-
ficat. D=3,4 X l,4 cm. Din groapa de cenuşă a cuptorului C2 .
20. Opaiţ, fragment capac rostrum. Tip X. Argilă fină, galbenă cărămi
zie, vitrificat. D=3,l X 1,7 cm. Decor coardă de viţă de vie cu s1;ruguri.
Din groapa de cenuşă a cuptorului ~-
IJ Idem, p. 318, pl. V, 4 a-c.
147
21. Opaiţ, fragment capac. Tip X. Argilă fină, tentă brună. D=2,5X2,0
cm. Pe bordură decor coarda de viţă de vie cu struguri. Din C 2.
22. Opaiţ, fragment capac. Tip X. Argilă fină, ocru orange. D=4X3,6
cm. Din groapa de cenuşă a cuptorului C2 .
23. Opaiţ, fragment capac rostrum. Tip X. Argilă fină galbenă cenuşie.
D=2,7Xl,9 cm. Din groapa de cenuşă a cuptorului C2 .
24. Opaiţ, fragment capac (pl. II, 7). Tip X. Argilă fină galbenă cără
mizie. D=5,7 X 2,8 cm. Decor pe disc şi bordură în formă de valuri din
S-uri culcate. Vopsit cu roşu pompeian. Din cuptorul C2 .
25. Opaiţ, fragment capac rostrum. Tip X. Argilă fină, galbenă cărămizie.
D=3,8X2,l cm. Pe bordură decor în valuri. Vopsit cu roşu pompeian.
Din cuptorul C2.
26. Opaiţ, fragment bordură. Argilă nisipoasă eterogenă, galbenă cără
mizie. D=4,7Xl,9 cm. Urme de roşu pompeian. Din groapa de cenuşă C2.
27. Opaiţ, fragment bordură. Argilă fină, galbenă cărămizie. Tip X. Trei
butoni. D=6,0Xl,7 cm. Din cuptorul C2.
28. Opaiţ, fragment capac rostrum. Tip X. Argilă fină cenuşie verzuie,
vitrificată. D~4,3 X 3,0 cm. Din groapa de cenuşă a cuptorului C2.
29. Opaiţ, fragment rostrum. Argilă fină cenuşie. D=4,8X2,4X2,0 cm.
Din cuptorul C2.
30. Opaiţ, fragment toartă ornamentată cu palmetă. Argilă fină, cără
mizie orange. D=5, 7 X 5,3 cm. Din groapa de cenuşă a cuptorului C2.
31. Opaiţ, fragment toartă ornamentată cu palmetă. Argilă fină, galbe-
nă orange. D=5,7X5,4 cm. Din groapa de cenuşă a cuptorului C2 .
32. Opaiţ, fragment toartă ornamentată cu palmetă. Argilă fină, roşie
cărămizie. D=3,8 X 4,9 cm. Din groapa de cenuşă a cuptorului C2.
33. Opaiţ, fragment toartă inelară bifidă. Argilă fină, cărămizie gălbuie,
cu urme de vopsea cărămizie. D=3,2X1,1X0,6 cm. Din cuptorul C2.
34. Opaiţ, fragment toartă inelară bifidă. Prezintă aceleaşi caracteristici
ca şi fragmentul precedent înafară de dimensiuni. D=-2,5X1,4 X 0,6 cm.
Din cuptorul C2.
Considerăm prezenta notă o modestă contribuţie la îmbogăţirea in-
formaţiilor privind un aspect din viaţa economică din anticul Ampelum,
prin semnalarea producerii acestei categorii de obiecte din ceramică
într-o officina locală inedită.
LF,S LAMPES ROl\'IAINES PRODU!TS DANS UNE OFFICINE D'Al'vlPELUM
Resume
Avec l'o:::casion de la campagne des recherches archco!ogiques sistematiqu0-;

de !'etc de l'annee 1984, dans le perimetre du municipe antique d'Ampelum, a C>te
identifie un comp,lex ceramique, dans quel, en plus d'une gamme diverse d'ob-
jects de ceramique ont etc execute, comme procluction secondaire aussi des la111-
pes. Elles appartienent au typpe X (d'apres Loeschke) avec le canat ouvert -
Firmalampen mit Kanal. Elles peuvent etre mono bi ou polli[ychnis, sans !'anse,
avec !'anse ornamente avec palmette ou annuloire bifide.
A la partie inferieure du bassin, sur la surface circulaire, aplatie ou un peu
:::oncave on trouve l'estampille du producteur, forme de trois lettres majuscules
G.l.P. tria nomina du citoyen romain Gaius Julius Proclus, un bon artiste coroptast,
le proprietaire de l'officine d'Ampelum, actif au 111oitie du II-eme siecle e.n.
URBANIZAREA DACIEI
RADU FLORESCU
1. Premise teoretice.
Discuţia care urmează are drept obiect urbanizarea romană a Da-
ciei, proces istoric reprezentînd un aspect al procesului mai amplu de
romanizare. Acest proces începe o dată cu transformarea în provincii
romane a teritoriului dacic şi, în timp, capătă aspectul de proces de etno-
gPneză al românilor; limita lui superioară nu poate fi stabilită cu tot
atîta claritate, pentru că între starea iniţială de daco-romani şi aceea
finală de români, poate fi sezisată altă stare intermediară de daco-roma-
nici. Aceasta se formează la nivele cronologice şi în condiţii diferite pe
întreg întinsul vechiului teritoriu dacic, iar discuţia acestui proces com-
plex depăşeşte cadrul materialului de faţă.
,Jn general, în cele ce urmează, prin proces de urbanizare se înţelege
aeel proces istoric în cursul căruia ansamblul aşezărilor de pe un terito-·
riu dat capătă o formă complexă, ierarhizată şi diversificată funcţional,
conformă modelului general definit de Andre Leroi-Gourhan 1. Potrivit
acestui model, într-un moment caracteristic al procesului de urbanizare,
teritoriul considerat apare dominat de un centru important, economic,
social, politic-administrativ, religios şi militar - o capitală 2 . In jurul
a~estei capitale gravitează alte centre de importanţă locală, oraşe sau tîr-
guri; la rîndul lor acestea polarizează activitatea aşezărilor rurale, mai
mari sau mai mici, mai compacte sau mai dispersate. In raport de mă
rime şi importanţă, într-o asemenea reţea urbană, toate aşezările sînt
caracterizate printr-o stratificare mai complexă, sau mai simplă şi prin
diversificarea funcţională a ariei lor, distingîndu-se zone publice şi zone
private, zone de cult, zone administrative, zone comerciale zone meşte
şugăreşti, ş.a., de asemenea mai mult sau mai puţin accentuată.
Specialiştii în antichităţi au elaborat, încă de mult, un model de oraş
specific, adecvat societăţii antice, cunoscut sub denumirile autentice de
polis, civitas, municipium - modelul municipal. Construit pe baza iz-
voarelor literare, mai ales a celor de caracter juridic, acest model se co-
relează perfect cu acela general amintit anterior. Descoperirile mai noi,
arheologice şi epigrafice, au detaliat şi circumstanţiat acest model, de-
terminînd apariţia a numeroase variante regionale şi locale. La nivelul cel
mai general „cetatea antică" este un oraş-stat, constituit din cetăţeni
liberi, bucurîndu-se de „libertas" - autonomie deplină internă şi exter-
nă - , conducîndu-se singur şi folosind un teritoriu propriu avînd aceeaşi
condiţie ca şi aşezarea urbană propriu-zisă, care, de altfel, este capitala
şi cel mai însemnat centru dintre mai multe care structurează teritoriul.
I Andre Leroi-Gourhan, Gestul şi cuvîntul. Voi. II. Bucureşti, 1983, p. 135-

164.
2 Idem, L'homme et la matii~re. Paris, Payot, f.d„ p.
150
Perioada în care se dezvoltă procesul de urbanizare romana m pro-

vinciile dacice este caracterizată de modificări importante ale modelu-
lui .,cetăţii antice". 1ncă de la creerea statelor elenistice polis-ul grecesc
pierduse autonomia externă.3 Roma construise imperiul ei ca pe o ierarhie
de cetăţi, bucurîndu-se de autonomie internă largă. In cadrul acestei ie-
rarhii dăinuia o mare varietate de condiţii juridice - atît de principiu,
cit şi locale. Momentul cînd teritoriile dacice sînt transformate în pro-
vincii este marcat, pe de o parte, de începutul pierderii autonomiei in-
terne a oraşelor, pe de alta, sincron şi corelat, de începerea ştergerii
acestei diversificări 4 , mai de grabă formale din punct de vedere politic,
dar importante pe plan cultural. In sfîrşit, provincia Dacia fiind printre
ultimele create, toate mecanismele de asimilare folosite de Imperiu -
colonizare, urbanizare, romanizare - atinseseră forme optimizate funcţio
nal. In acest context, procesul de urbanizare romană a provinciilor da-
cice apare mai de grabă, ca unul de integrare a teritoriilor şi comunită
ţilor nou cucerite în acel mare sistem teritorial, structurat pe o ierarhie
de oraşe, care era Imperiul roman, şi nu ca unul de dezvoltare a unei
reţele de oraşe-state relativ autonome.
Corelativ conceptului de teritoriu dacic, prin provincia Dacia şi, co-
respunzător, Moesia inferior, se înţeleg ariile geografice delimitate de
Ptolemeu ca aparţinînd acestor provincii, chiar dacă aceasta contravine
opiniei general acceptate ca urmare a argumentării lui Pârvan5 . In aceas-
tă viziune, problema urbanizării apare mai complexă şi mai dificilă, dar,
poate, mai interesantă şi mai fecundă.
2. Premisele istorice. Forme de urbanizare anterioare romanilor.
Cucerirea teritoriilor dacice de către romani este un proces de oare-
care durată. !n cursul desfăşurării lui romanii au pătruns în diferitele
lui zone la date diferite şi în condiţii care au variat. In consecinţă şi
organizarea politică şi administrativă a noilor cuceriri a îmbrăcat forme
diverse, cu caracter local, modificîndu-se în timp, o dată cu întregul
sistem.
Cucerirea Daciei nu a avut caracterul unui proces de durată, com-
portînd mai multe etape succesive, diferite din punct de vedere al con-
ţinutului, ca în Moesia, respectiv în Dobrogea. Dacia a fost cucerită în
şase ani, în decursul a două războaie succesive. Organizarea ei admi-
nistrativă şi militară a fost efectuată imediat după cucerire, atunci fiin-
du-i definite toate trăsăturile ei principale. Măsurile ulterioare, împăr
ţirea în două, apoi trei districte, atribuirea statutului juridic de oraş unor
aşezări 6 - apar drept adecvarea organizaţiei iniţiale la situaţiile noi
generate tocmai de premisele stabilite prin această structură iniţială,
nu drept corecturi şi completări ale unei formule nesigure şi parţiale. De
~ A. B. Ranovici, Elenismul şi rolul său istoric. Bucureşti, 1953, p. 35.
4 Joachim Marquardt, Organisation de l'Empire romain. Paris, E~nest Tho:-in,
1889, p. 114-115: cf. Alexandru Suceveanu, Viaţa economică în Dobrogea roman<i.
5 Vasile Pârvan, Getica. Bucureşti, 1982, p. 249/148-251. 149 şi n. 203-205;
cf. Radu Florescu, Graniţele Daciei la Ptolemeu, în „DrobetaM, 5, 1982.
6 I. I. Russu, Ocuparea Daciei. Organizarea şt dezvoltarea pr"vinciei î:J I DR.,
1, p. 9-32.
151
fapt, în perioada cuceririi Daciei, romanii.. ajung în practica politicii lor

teritoriale la o foarte bună corelare a informaţiei cu decizia şi acest fapt
se resimte cu evidenţă în organizarea noii provincii.
O analiză amănunţită ar putea distinge trei etape premergătoare
cuceririi propriu zise: cele două campanii urmate de transferuri de popu-
laţie din Cîmpia Dunării la sud de fluviu, ale lui Aelius Catus şi Plautius
Silvanus Aelianus 7 şi, a treia, victoria lui Tettius Iulianus urmată de
tratatul dintre Domitian şi Decebal8, prin care dacii primeau statut de
focderati şi ajutor financiar şi tehnic.
Din punct de vedere al problemei în discuţie, primele două, prin
1 efluxul demografic artificial pe care l-au determinat, au inhibat ab
initio eventuala dezvoltare în sens urban a zonei. După ultimele cerce-
tări, pare probabil că, după 117, romanii au permis unui grup de roxo-
lani să folosească zona de la sud de Brazda lui Novac - pînă unde este
pc1sibil să se fi întins teritoriul depopulat de generalii romani - pentru
propria lor locuire, pC'ndulantă, pastorală.
Tratatul lui Domiţian în schimb a asigurat dacilor asistenţă tehnică
în vederea dezvoltării unei urbanizări sui generis - şi de scurtă durată
- strîns legată de fortificarea centrelor politice şi administrative ale
regatului lui Decebal.
Cucerirea romană a surprins regatul dac în plin proces de dezvol-
tare a unui sistem de aşezări diversificate şi ierarhizate, cu pronunţate
tendinţe de urbanizare, dar şi cu forme specifice, clar diferite de cele
din sudul greco-roman, dar şi de vestul celtic. In cadrul acestui sistem
se distinge un nivel maxim, caracterizat de o dezvoltare planificată, de
amplasarea în locuri greu accesibile, de arhitectura monumentală, de
amenajări edilitare importante, precum şi de efortul relativ însemnat
prestat într-o durată de timp restrînsă, pentru realizarea aşezărilor ur-
bane aparţinînd acestuia. Acest nivel, este ilustrat de grupul de cetăţi
tle piatră din munţi: Piatra Craivei, ansamblul din Munţii Orăştiei, Po-
lovragi, Tilişca, Rîşnov, Jigodin, Cetatea Zînelor, Bîtca Doamnei 9. Din-
tre acestea, ansamblul din Munţii Orăştiei - Grădiştea Muncelului, Cos-
teşti, Blidaru, Piatra Roşie, Vîrful lui Hulpe, Feţele Albe, - constituie
cetatea regală, capitala Daciei; constituind un ansamblu unitar, ele au
caracter urban, atît prin diversificare fnncţionalli cît şi prin sectorizarea
şi ierarhizarea zonelor locuite 10. De asemenea, cercetările recente par să
indice clar că funcţiile acestui oraş au caracter central: cele mai mari
ateliere metalurgice - arsenale - şi cele mai mari şi mai numeroase
amenajări zootehnice - stîne - , integrate într-o „economie regală"ll;
7 şi frontiera Dunării-de-jos în sec.
D. M. Pippidi, Tiberius Plautius Aelianus
I e.n„ în Contribuţii
la istoria veche a României, Bucureşti. 1967, p. 287-328.
e Hadrian Daicovi:iu, Dacia de la Burebista la cucerirea romană. Cluj, 1972,
p. 281-284.
~ Hadrian Daicoviciu, op. cit., p. 127-142; Idem, Des Reich der Da/cer, în
Die Daker. Archăologie in Rumanien. Mainz am Rhein, Verlag Philipp von Za-
bnn, 1980, p. 72-73; Ioan Glodariu, Arhitectura dacilor. Cluj, 1983, p. 77, 80, 82
84-87, 88-90, 9193, 94-96, 97-104, 106-107, 112-115.
IO Hadrian Daicoviciu, op. cit., p. 151-153; Idem. Das Wehrsystem in den
Bcrgen von Orăştie. în vol. Die Daker, p. 79-85.
u Hadri.an Dai:oviciu, op. cit., p. 153-16>1; Ioan Glodariu, Eugen laroslavschi,
Civilizaţia fierului la daci. Cluj, 1979, p. 21-2?.
152
în zona sacră cele mai numeroase şi, din punct de vedere al arhitecturii
lor, cele mai complexe, mai bogate şi mai durabile sanctuare. Fără îndo-
ială, situarea în plin munte, în zonă împădurită, a acestor amenajări şi
construcţii, amplasarea lor dispersată, pe terase şi platouri, despărţite
de forme de relief şi de zone verzi, dă un aspect puţin obişnuit capitalei
dacice, ne mai întîlnit în alte oraşe antice.
Celelalte cetăţi de piatră, reproduc, la o scară restrînsă, dispoziţiile
cetăţii regale: aceeaşi situare în afara căilor de comunicaţii dar în apro-
pierea unui drum important, aceeaşi planificare urbană, utilizînd un
spaţiu montan, accidentat, aceleaşi tipuri arhitecturale, realizate cu acelaşi
efort. In multe din cazuri, cetăţile par centrele administrative, militarc-
şi religioase ale unor mari circumscripţii (Tilişca, Căpîlna, Boiţa, Bîtca
Doamnei, Cetatea Zînelor?), în altele apar şi sigure funcţii economice
(Piatra Craivii)l2.
Nuclee cu funcţii diferenţiate şi rol de centre ale unor zone în-
tinse par să fi fost cetăţile de pămînt din Cîmpia Dunării şi din Podişul
Moldovenesc - Popeşti, Tinosu, Piscu Crăsani, Poiana, Răcătău, Brad,
Pecica 13 ş.a. Aşezări cu veche tradiţie şi cu dezvoltare ocupînd o înde-
lungată durată istorică, ocupau pinteni de terasă, relativ c.lepărţiţi de
arterele de comunicaţie, dar putînd supraveghea din vedere un drum
important, cînd nu chiar o intersecţie. Planul lor, generat de adecvarea
la teren a unor structuri diferenţiate funcţional şi ierarhizate, comporta
o acropole fortificată cu val de pămînt cu palisadă şi şanţ, în care erau
situate şi edificiile publice - Popeşti, Brad 14 - şi sanctuarele - Pe-
cica, Barboşi 15 - şi atelierele meşteşugăreşti - Pecica, Răcătăul6 - ,
o aşezare „joasă", şi necropola, atît tumulară cit şi plană, de incine-
raţie. Aceste cetăţi, reprezentînd al doile::i ni·,·el al structurii ierarhizate
de aşezări din Dacia nu prezintă trăsături urbane atît de pronunţate dar
este incontestabil că se situează într-o etapă de trecere de la locuirea
sătească, specifică comunităţilor agrare, la o formă de organizare urbană.
Ele nu se situează nici măcar pe cca mai de jos treaptă a acestei etape
de trecere, pentru că cercetările au făcut cunoscute aşezări încă mai mici
şi mai puţin diferenţiate funcţional, dar care nici ele nu se situează
la nivelul celor mai simple şi nediferenţiate aşezări agricole. Sînt aşe
zări compacte, dar compuse din un număr restrîns de locuinţe, situate
pe un mic pinten de terasă, supraveghind de la distanţă un drum, forti-
ficat cu val, cu palisadă şi şanţ: Marca, Arpaşu de Susl7.
Alexandru Popa, Nivelul dezvoltării economit'i dacice în lumina descoperi-

12
rilor cţe la Piatra Craivii şi Căpîlna, în „Apulum" 9, 1971, p. 271-280.
13 Ioan Glodariu, Arhite::tura dacilor, p. 50, 51,
52, 53, 54, 58.
14 Ibidem, p. 68-70.
15 Silviu Sanie, Ion T. Dragomir, Continuitatea locuirii dacice în castrul de la
Barboşi-Galaţi, în „Danubius", 4, 1970, p. 135-136; Ion Horaţiu Crişan, Ziridava.
Arad, 1978, p. 98-105.
16 I. H. Crişan, op. cit., p. 84-97; Die Daker, nr. 29!1-.101.
17
I. Glodariu, Arhitectura dacilor, p. 54-55; M. Macrea, r. Gloda:-iu, Aşezarea
dacică de la Arpaşu de Sus, Bucureşti, 1976; S. Dum:t: a'<"11, V. Lucăcel, Cetatea
dactcă de la Marca, Zalău, Muzeul de istorie şi artă Zalău, 197.\.
153
Ultimul nivel de aşezări dacice este reprezentat de aşezan m1c1 răs

firate, deschise, amplasate pe malul unor ape curgătoare: Vlădiceasca,
Comana de Jos, SlimnicIB.
Nu este locul să se discute aici tipologia şi istoricul aşezărilor şi lo-
cuirii în cultura dacică, dar se poate afirma că a putut fi sesizat un
proces vechi de diversificare şi de diferenţiere ierarhică a tipurilor de
aşezări la daci, dar că acest proces a cunoscut o clară accelerare în pe-
rioada regatului. In vremea lui Decebal chiar, se pare că această dez-
voltare a oferit baza pentru o reformă administrativă: cetăţile conduse
pină atunci de reprezentanţii aristocraţiei locale au fost subordonate
unor funcţionari regalil9.
Nici această schiţă nu ar fi completă dacă nu ar ţine scama şi de
aspectul de atunci al peisajului dacic: păduri mult mai întinse, ape mai
bogate, precum şi de organizarea funciară şi de agrotehnica epocii. Nu
avem relevee topografice arheologice complete şi circumstanţiate care
să permită stabilirea frecvenţei aşezărilor pe teritorii date în epoca
dacică şi nici ordinul de mărime al acestor aşezări, dar judecînd pe baza
informaţiei pc care o avem, se pare că situaţia era departe de un nivel,
(:hiar jos, de relativă saturaţie demografică. Mult discutatele versuri ale
lui Horaţiu, aducînd mărturie despre o anumită formă de devălmăşie la
daci, chiar dacă, din punct de vedere literar pot fi raportate la un „topos"
cunoscut şi la alţi autori ai vremii, s-ar putea să aibă la bază o infor-
maţie esenţială pertinentă 20 . !n aceste condiţii, folosirea unui utilaj re-
lativ evoluat 21 în agricultură, putea fi asociată cu forme de exploatare a
solului în sistemul moinei sălbatice.
3. Urbanizarea romană a teritoriilor dacice.

Schiţarea reconstituirilor de mai sus a avut drept obiectiv surprin-
derea situaţiilor pe care s-a grefat urbanizarea romană. S-a încercat astfel
să se c!.~monstreze că, în momentul cuceririi romane, Dacia era deja afec-
tată de un proces de urbanizare cu trăsături specifice. Situaţiile găsite de
rcimani, din acest punct de vedere, nu erau, totuşi, întru totul asemănă
toare. ln Dobrogea, o varietate relativ mare de tipuri de aşezări, aflate
la niveluri de dezvoltare diferite, constituite într-o reţea nu foarte coe-
rentă prin interrelaţii relativ laxe. 1n Dacia un sistem de aşezări diver-
sificate, ierarhizat, dar unitar, acuzînd un proces relativ rapid de urba-
nizare, şi constituind o parte a sistemului politic instaurat de regii daci.
IB George Trohani, Săpăturile din aşezarea geto-dacă de la Vlădiceasca, în

„Cercetări arhcologi:e", 4, 1976, p. 87-132; Idem, Cercetările arheologice de la
Vlădiceasca punctul „Ochiul lu Velicu", com. Valea Argovei, jud. Călăraşi, în
„Cercetări arheologice", 6, 1983, p. 31-43; I. Glodariu, Fl. Costea, I. Ciupea, Co-
mana de jos. Aşezările de epocă dacică şi prefeudală, Braşov, Muzeul Cetăţii Fă
găraş, 1980, p. 35-58; Ioan Glodariu, Aşezări dacice şi daco-romane la Sl.imnic,
Bucureşti, 1981, p. 16-41.
rn Criton, 5(2), p. 932.
20 C. Daicoviciu, In iegătură cu „obştea" la geto-daci, în „SCIV", 6, 1955, p.
123-127.
21 Glodariu, Iaroslavschi, Civilizaţia fieruiui, p. 58-76.
154
Cuceririi şi transformării
în provincie a Daciei, prin o acţiune scur-
tă, concentrată şi puternică,i-a corespuns o reorganizare radicală a
habitatului încă din primele zile ale provinciei. După toate informaţiile,
romanii nu au preluat şi dezvoltat nici una dintre aşezările dacice mai
importante existente în momentul cuceririi22. Cu atît mai puţin se pare,
22 La Ampelum (Zlatna), nu se cunoaşte nici o locuire anterioară celei ro-

mane - I. I. Russu s.v. Ampelum, DIVR, D. Tudor, Oraşe, tîrguri şi sate în
Dacia romană, Bucure.şti, p. 184-190. Apulwn, nume sigu:- dacic, nu suprapune
o ~ezare de acest fel, nici municipiul I, de pe dealul Cetate, nici municipiul II
din Partoş, localizarea unui vicus dacic Apulensis, este atît de incertă, b.cit unii
cercetători îl situează în Partoş, alţii pe dealul Cetate; în schimb cetatea dacică
de pe Piatra Craivii, este sigur un centru de primă importanţă. I. I. Russu. s.v.
Apulum, în DIVR, D. Tudor, op. cit., p. 144-170, I. I. Russu, Apulum, în „Apu-
lum", 3, 1961, p. 151-154, I. Berciu, Al. Popa, Horia Ursu, Cetatea Alba Julia,
Bucureşti, 1968, p. 8-9; Dierna, din nou cu nume dacic, luat probabil de la riul
învecinat (Cerna astăzi), nu este semnalată nici o staţiune dacică în zona oraşului
roman: I. I. Russu, IDR, 3/1, p. 63; I. I. Russu, s.v. Dierna, în DIVR, D. Tudor.
op. cit., p. 17-23; Doina Benea, Observaţii cu privire la topografia Diernei în
epoca romană, în „Banatica", 3, 1975, p. 91-96. Drobeta, de asemenea cu nume
dacic - în zona castrului şi or~ului roman nu s-a găsit decît un bo:-dei cu
ceramică la Tene veche - Grigore Florescu, Constantin C. Petolescu. IRD, 2.
p. 17-20; D. Tudor, op. cit., p. 289-303; D. Tudor, Drobeta, Bucureşti, 1965. p. 9;
D. Tudor, s.v. Drobeta, în DIV R. Napoca, localitate cu nume dacic, a fost. în ultima
vreme bine cunoscută datorită frecventelor lucrări edilitare. Singurele .urme dacice
au fost identificate la Someşeni, la peste cinci kilometri de limita oraşului :-om:rn
şi au fost datate în sec. 3 î.e.n.-1 e.n. - I. I. Russu, s.v. Napoca, în D/\/ R;
Ioan Mitrofan, Contribuţii Za cunoaşterea oraşului Napoca, în „ActaMN", 1, 1964,
p. 197-214; Idem, Descoperiri arheologice în Cluj şi imprejurimi, în „ActaMN··,
2, 1965, p. 657-666; Idem, Vestigii din Napoca romană, în „ActaMN", 13, 1976.
p. 197-204; Nicolae Vlassa, Contribuţii la problema racordării cronologiei relative
a neoliticului Transilvaniei la cronologia absolută a Orientului Apropiat. (Partea
I-a). I. Aşezarea neolitică
de la Cluj, în ,,Apulwn", 9, 1971, p. 21-34; Ioana Hica-
Cimpeanu, Cu privire Za unele morminte romane tîrzii de la Napoca, în „ActaMN",
14, 1977, p. 221-237; D. Tudor, op. cit., p. 222-230. Porolissum, aşezare cu nume
tot dacic, are probabil, antecedente din timpul regatului dacic pe înălţimea Mă
gura, la peste trei kilometri de or~ul roman, unde nu se mai întîlnesc urme
romane - I. I. Russu, s.v. Porolissum, în DIVR; D. Tudor, op. cit., p. 243; Eugen
Chirilă, N. Gudea, V. Lucă:el, Al. V. Matei, Săpăturile arh.eologice şi lucrările de
restaurare şi conservare executate la Porolissum (Moigrad), în „Materiale", H.
1980, p. 286-288; Idem, Raport preliminar asupra cercetărilor arheologice de ln
Moigrad (Porolissum) din anii 1971-1979, în „ActaMP", 4, 1980, p. 81-103; N. Gu-
dea, Eug. Chirilă, I. Bajusz, Săpăturile arheologice executate la Moi grad ( Poro-
lissum). I. Castrul de pe „Pomet", în „Materiale", 15, 1983, p. 285-288; N. Gudea,
E. Chirilă, Al. V. Matei, I. Bajusz, Raport preliminar în legătură cu cercetările
arheologice executate la l\/oigrad ( Porolissum) în anii 1980-1982, în „ActaMP"".
7, 1983, p. 119-140; I. Glodariu, Arhitectura dacilor, p. 110. Potaissa, tot localitat<'
cu nume dacic, în zona :annabelor şi a municipiului de mai tîrziu nu au fost
surprinse vestigii de acest fel - I. H. Crişan, Şantierul arheologic Turda. în .,Ma-
teriale'', 7, 1958, p, 431-439; M. Bărbulescu, Z. Milea, A. Cătinaş, A. Hopârtean,
Principalele rezultate ale cercetărilor arheologice în castrul roman de la Turia
(1971-1976), în „Potaissa", 1, 1978, p. 5-15; M. Bărbulescu, A. Cătinaş, A. Hopâ~
tean, C. Luca, Cercetările arheologice in castrul de la Potaissa, în „Potaissa", ·3,
1982, p. 13-20; Ioan Mitrofan, Descoperiri arheologice la Potaissa, în „ActaMN".
6, 1969, p. 517-523; Ana Cătinaş, Noi descoperiri romane pe Dealul Zînelor -
Turda, în „ActaMN", 15, 1978, p. 195-200; Z. Milea, A. Hopârtean, C. Lu:a, Noi
contribuţii privind necropola romană de la Potaissa, în „ActaMN", 15, 1978, p.
201-207; Ana Cătinaş, Mihai BărbuJescu, Cella vinaria de la Potaissa, în „Acta
MN•, 16, 1979, p. 101-126; Ana Cătinaş, Ceramică romană de la Potaissa - str.
155
nu şi-au pus problema să dezvolte şi să perfecţioneze sistemul de aşezart

in plin proces de urbanizare constituit în timpul regatului. Nici una din-
tre aşezările romane importante nu a fost construită pe locul sau în
apropierea unei aşezări dacice. Chiar în ceea ce priveşte micile a~ezări
săteşti indigene, dacice, din vreme romană, doar despre două - Obreja
~i Slimnic - se poate afirma că se dezvoltă pe acelaşi amplasament ca
.-şi aşezările anterioare, dacice din vremea regatului23. Pe baza datelor
stratigrafice observate în săpături, se poate admite că aşezările dacice
Cheii, în „Potaissa", 2, 1980, p. 81-114; Claudia Luca, Ana Hopârtean, Noi des-
coperiri în necropola sudică a Potaissei, în „Potaissa", 2, 1980, p. 115-122; Mihai
Bărbulescu, Potaissa după mijlocul secolului al III-Zea, în „Potaissa", 2, 1980, p.
1()1-187; I. I. Russu, Descoperiri arheologice la Potaissa, în „AISC", :l. 1941, p.
330-340. I.I. Russu, s.v. Potaissa, în DIVR; D. Tudor, op. cit., p. 209-210; Romula,
poate mai vechi Malva, care ar fi un toponim dacic. Cercetările mai vechi dau ca
sigură, pe baza descoperirilor ceramice - dar ceramică dacică apare şi în aşe
zarea romană - existenţa unei întinse w;;ezări dacice; cele mai noi vo::besc de
o aşezare dacică atestată de descoperiri mor.etare, dar care nu este încă localizată.
D. Tudor, s.v. Romu la, în DIV R; Idem, Romula, Bu:::ureşti, 1968, p. 11; Idem,
Oraşe, tîrguri şi sate, p. 342; Idem, Oltenia romană, Bucureşti, 1968, p. 185-191;
Cristian M. Vlădescu, Gh. Poenaru-Bordea, Complexul de fortificaţii de la Romula
în cadrul defensiv de pe Limes Alutanus, în „SMMIM", 10, 1977, p. 17-24; Idem,
Fortificaţia centrală de la Romula, in „SMMIM", 9, 1976, p. 3-15; Gh. Popilian,
.Şt. Chiţu. M. Vasilescu, Săpăturile arheologice de la Romula, în „Materiale'', 14,
1980, p. 351-353; Idem, Săpăturile arheologice de la Romula, în „Materiale", 15,
1983, p. 324-326. Sucidava - singura davă devenită oraş roman; pe promontoriul
Cetăţii a fost descoperită o aşezare dacică, distrusă violent în cursul sec. I e.n.
D. Tudor, Sucidava, Bucureşti, 1966, p. 10-ll; Idem, s.v. Sucidava, în DIVR;
D. Tudor, Expectatus Bujor, A. Matrosenco, Sucidava V, în „Materiale", 7, 1938,
p. 473-494; D. Tudor, Expe:::tatus Bujor, Sucidava VI, în „Materiale", 8, 1959, p.
555-564; D. Tudor, Sucidarn V II, în „Materiale", 9, 1970, p. 281-297; Corneliu
M<"1rgărit T<itulc, Florea Bîciu, Locuinţe geto-dacice descoperite la Sucidava-Celei,
în „Oltenia". 2, 1980, p. 59-67; D. Tudor, C. Toropu, C. Tătulea, M. Nica, F. Biciu,
.':iantierul arheologic Sucidava-Cell'i, în „Materiale", 15, 1983, p. 326-335; D. Tu-
do1, Oraşe, tîrguri şi sate, p. 324-325. Tibiscum, de asemenea cu nume dacic,
pină în prezent nu a fost identificată aşezarea dacică de la care şi-a Juat r..u-
mele - Ioan Glodariu, s.v. Tibiscum, în DIVR; D. Tudor, Oraşe, tirguri şi sate,
p. 37-42; Petru Bo:ia, Richard Petrovszki, Maria Petrovszki, Tibiscum - cercetări
orhcologice (1976-1979) (I), în „ActaMN", 19, 1982, p. 311-321; (II) în loc. cit„
20, 1983, p. 405-432; Doina Benea, Florin Medeleţ, Petru Bona, R. Petrovszki, Cer-
cetclrile arheologice de la Tibiscum, în „Materiale", 14, 1980, p. 298-303; Doina
Benea, Cercetările arheologice de la Tibiscum, în „Materiale", 15, 1983, p. 306-323.
"Lipia Traiana Sarmizegetusa - C. Daicoviciu, Fouilles et recherches ci Sarmize-
ţ/ctusa, în „Dacia", 1, Hl24, p. 224-263; Idem, Fouilles de Sarmizegetusa, în „Da-
cia", 3-4, 1927-1932, p. 516-558; Hadrian Daicoviciu, Dorin Alicu, Emil Nemeş,
Ioan Piso, Constantin Pop, Adriana Rusu, Principalele rezultate ale săpăturilor
din 1973-1974, la Ulpia Traiana Sarmizegetusa şi semnificaţia lor, în „Sargetia",
11-12, p. 225-232; Hadrian Daicoviciu, Dorin Alicu, Ioan Piso, Constantin Pop,
Principalele rezultate ale săpăturilor din 1975-1977 la Ulpia Traiana Sarmizegctusa
si semnificaţia lor, în „Sargetia", 14, p. 139-154; lL Daicoviciu, D. Ailicu, I. Piso,
C. Pop, A. Rusu, Şantierul Ulpia Traiana Sarmizegetusa, în „Materiale", 13, 1979,
p. 231-233; Idem, Săpăturile de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, în „Materiale",
14, 1980, p. 276-282; Hadrian Daicoviciu, Dorin Alicu, Ioan Piso, Constantin Pop,
Alina Soroceanu, Constantin Ilieş, Săpăturile din 1980 de la Ulpia Traiana Sarmi-
zeuetusa, în „Materiale", 15, 1983, p. 246-277. Dorin Alicu, Le camp legionnaire
de Sarmizegetusa, în „Potaissa", 2, 1980, p. 23-29.
23 Ioan Glodariu, Thomas Nagler, Martin RiJI, Eugen Iaroslavschi, Cercetări
arheologice la Şura Mică, î:n „Materiale", 15, 1983, p. 242-245; Ioan Glodariu,
Aşezări dacice si daco-romane La Slmnic, Bucureşti, 1981.
156
fortificate au fost distruse intenţionat, sistematic şi violent la sfîrşitul

războaielor daco-romane, sau în cursul acestora24. Este evident că dis-
trugerea reţelei de aşezări dacice nu a însemnat şi nimicirea populaţiei
care le locuia. Descoperirile de materiale dacice - în deosebi ceramică
- în noile aşezări, şi chiar în fortificaţiile romane din Dacia25, precum
şi sesizarea unor aşezări săteşti dacice în provincie26, arată că aceasta a
fost regrupată în aşezări noi, în cadrul cărora nu a mai regăsit vechiul
cadru de viaţă socială şi, tot o dată, a trebuit să se adapteze noilor con-
diţii de cohabitare cu alte grupuri de origini diverse, dar vorbind toţi
limba latină 27 .
Procesul de urbanizare al Daciei romane ridică, în acest context
trei probleme specifice, cu articulaţiile lor de detaliu: prima este' cum
şi cînd au apărut noile oraşe; a doua ar putea fi formulată că „tipolo-
gia oraşelor romane din Dacia"; a treia este aceea a felului în care
în jurul oraşelor s-a constituit o reţea de aşezări, diferenţiată atît func-
ţional cît şi ierarhic, şi a locului pe care această reţea a ocupat-o în
viaţa provinciei.
In perspectiva primei probleme, o obs~rvaţie se impune încă de la
abordarea ei. Cu o singură excepţie - Ulpia Traiana Sarrr.izegetusa -
toate orasele romane din Dacia sînt arase militare si anume dezvoltate
din cann~bele unor unităţi militare, pe lîngă lagărele acestora, nu din
0
aşezări mai vechi, relativ dezvoltate, lingă care au fost instalate unităţi
militare romane28. Situaţia este fără precedent în celelalte provincii, gă
sindu-şi doar o parţială asemănare în situaţia din Dobrogea (nordul
Moesiei Inferior)29. Fără îndoială, reţeaua de castre romane a cuprins
reţeaua de drumuri care traversau bazinul carpatic, acordînd o atenţie
deosebită nodurilor rutiere si zonele de interes economic deosebit -
bazinul aurifer din Munţii Apuseni, cel metalifer din Munţii Poiana
Ruscă - ceea ce a atras în jurul castrelor situate în aceste poziţii nu
numai populaţia legată de trupe ci şi grupuri de producători speciali-
24 I. H. Crişan, Ziridava, p. 167; D. Macrea, I. Glodariu, Arpaşu de Sus, p. 90;

S. Dumitraşcu, V. Lucăcel, Marca, p. 30.
25 I. I. Russu, Etnogeneza românilor, Bucureşti, 1981, p. 185.
Ibidem, p. 185; cf. mai sus n. 23; D. Frotase, Aşezarea şi cimitirul dac<J-
26
roman de la Obreja (Transilvania), î:1 „Acta!VIN", 8. 1971, p. 135-160. I. l\iitrofan,
Aşezări ale populaţiei autoht(;)ne în Dacia Superioară, î:1 „ActaMN", 9, 1972, p.
141-162.
ZI Cf. Claudia Luca, Zaha~ie Milea, Onomastica inscripţiilor de la Potaissa,
în „ActaMN", 15, 1978, p. 189-194.
28 Apulum - Leg. XIII Gemina; Ampelum - vexil. Leg. XIII Gcmi:ia 5i
Numerus lVIaurorwn Tibiscensium; Drobeta - Cohors I Sag~ttariorum, Coh. III
Campestris; Dierna - vexil. Leg. XIII Gemina, Coh. I Brittonum; Napoca - Coli. l
Alpinorum, Coh. III Campestris, vexil. Leg. I Adiutrix, Vexil. Leg. V Maceclo;-iica;
Numerus Palmyrenorum Porolissensis; Porolissum - Coh. I Britonnum milia1·ia.
Cohors V Lingonum, Numerus Palmyrenorum Poro!issensiwn sagittariorum; Po-
taissa - Coh. I Ulpia Hispanorum rniliaria, Leg. V Macedonica, Coh. I Batavorum;
Romula - Coh. I Flavia Commagenorum, vexil. Leg. VII Claudia, Leg. XX!I
Primigenia, Leg. V Macedonica, Leg. XI Claudia; Sucidava - Coh. I Li:lgonum;
Tibiscum - Coh. I Vinde!icorum, Numerus Palmyrenorum Tibiscensium, Nume.~us
Maurorum Tibiscensium, Coh. I. sagittariorum; Ulpia Traia11a Sarmizegctusa -
Leg. V Macedonica, Cf. mai sus n. 22.
29 Radu Florescu, Urbanizarea în Dobrogea romană, (ms.).
157
zaţi 30 , şi ca şi în alte provincii, negotiatores31 , provenind, aşa cum sună

expresia unui izvor „ex toto orbe romano"32. Dar trebuie să vedem în
această situaţie şi efectul unei politici speciale, de romanizare rapidă,
bazată pe experienţa de pînă atunci în organizarea şi administrarea
Imperiului, ca şi pe cunoaşterea adecvată a realităţilor locale, dacice.
Prezenţa urmelor arheologice de tip dacic în aşezările romane din pro-
vincia Dacia, şi lipsa antroponimelor dacice din inscripţii33 este o mărtu
rie tocmai în sensul unei romanizări deosebit de rapide a dacilor, care,
stabiliţi în grupuri familiale izolate, fără să-şi păstreze structurile tra-
diţionale, au fost asimilaţi datorită numărului mare al celorlalte grupuri
de colonişti latinofoni, precum şi datorită integrării lor în noile structuri
sociale. In acelaşi sens vorbeşte şi situaţia de pe linia de castre din
estul Transilvaniei, unde urmele dacice sînt mai numeroase iar aşezările
importante mai rare ca şi persistenţa unor sate de daci în zone izolate
ale provinciei 34.
Cele mai vechi oraşe romane din Dacia apar încă din vremea împă
ratului Hadrian: Drobeta, Romula şi Napoca35 . Situaţia constituie mărtu
ria unei romanizări rapide, însoţită de o colonizare masivă şi diversifi-
cată, în zone de o deosebită importanţă economică, în primul rînd C()mer-
cială. Drobeta este situată la principalul vad de trecere peste Dunăre,
lîngă podul lui Apollodor din Damasc, asigurînd legătura cu restul Im-
periului; Romula era situată la nodul dintre drumul principal care prin
Drobeta, Craiova, Romula, Crîmpoaia, Cumidava, Apulum, lega Im-
periul de centrul Daciei, şi cel al Oltului, care lega, cu treceri mai difi-
cile, Moesia Inferior cu centrul Daciei. În sfîrşit, Napoca este situată la
cel mai important nod de drumuri din Transilvania, avînd ieşiri către
toate pasurile importante şi legături cu toate colţurile provinciei, precum
şi acces apropiat spre zona auriferă3 6 . Acestei prime etape trebuie să-i
fie inclusă şi Ulpia Traiiana Sarmizegetusa, prima şi singura colonie de-
ducta37, aşezată şi ea la un nod de drumuri, dar şi într-o situaţie cen-
trală, aşa încît să poată servi drept nucleul organizatoric al întregii pro-
vincii. Din acest punct de vedere. ridicarea cannabelor castrului de le-
giune de la Apulum, la rang de municipiu, sub Marcus Aurelius 39 , apare
ca ultimul episod al aceleaşi prime etape de urbanizare. In acest fel,
reţeaua fundamentală urbană a Daciei era constituită.
Pe bazele stabilite în prima etapă, viaţa economică şi socială a
provinciei s-a dezvoltat relativ rapid şi omogen; în cadrul acesteia urba-
nizarea s-a lărgit şi s-a adîncit. Au apărut noi centre urbane, pe de o
:io Exemple concludente ~unoscute la Tibiscum, Potaissa, Ulpia Traian.a Cf.

mai sus bibliografia corespunzătoare n. 22.
31 Cf. /DR, 2, 47; 3/2, 109 şi 203, de Ja Drobeta resp. Ulpia Traiana.
l.! Eutropius 8,7.
:i.i I. I. Russu, Etnogeneza, p. 186-187.
'.<4 Cf. mai sus n. 23. D. Protase, Problema continuităţii în Dacia ir. lumtna
arheologi.ei şi numismaticii, Bucureşti, 1966, p. 19, 32, 45, 47.
:15 Cf. mai sus n. 22.
36 Cf. T.I.R., L 34-35.
J/ I. I. Russu, I DR, 3/2, p. 24-25.
38 Cf. mai sus n. 22, bibl. core_!j!P.
:i<J I. I. Russu, I DR, 1, p. 28-:fl.
] 58
parte, pe de alta centrele existente s-au mărit, ca număr de populaţie

şi ca arie, activităţile s-au diversificat, populaţia s-a diferenţiat, s-a dez-
voltat economiceşte şi cultural39. Această mişcare generală îşi găseşte
consacrarea oficială în promovarea urbană din vremea împăratului Sep-
timiu Sever, cînd primesc regim juridic de municipiu şase oraşe dacice,
- Dierna, Tibiscum, Ampelum, Potaisa, Porolissum, Apulum-oraşul ci-
vil - , iar alte trei municipii - Apulum-oraşul militar, Drobeta, Romu-
la - sînt ridicate la rangul de colonie41 . Trebuie remarcat că această
etapă de urbanizare - de altfel ca şi prima - coincide şi cu alte mă
suri de organizare administrativă, militară, rutieră a provinciei. Dar în
acest context, recunoaşterea statutului de oraş nu apare ca o impulsio-
nare artificială, de la centru, a urbanizării, ci ca o măsură de integrare
a unor realităţi locale maturate în sistemul general al Imperiului. Dar,
în legătură cu această recunoaştere oficială a rangului urban în vremea
împăratului Septimiu Sever, se ridică problema celui de al ~aptelea mu-
ni( ipiu care îşi primeşte titlul la această dată. în Dacia - Sucidava. Cu
privire la statutul său nu există decît o singură mărturie epigrafică echi-
vocă - o inscripţie tîrzie menţionînd pe curiales territorii Sucidaven-
sis42, formulă care lasă. deschisă problema dacă Sucidava era un mu-
nicipiu, sau numai un teritoriu rural cu autoadministrare de tip muni-
cipal, asemănător celor din Dobrogea43 . Faptul că încă de la sfîrşitul
Sf'C. II e.n. Sucidava are fortificaţii proprii 44, ba chiar mai mult că este
singura aşezare despre care nu avem certitudinea că are rang munici-
pal. dar are fortificaţii, constituie un argument de greutate în favoarea
primei ipoteze, permiţînd interpretarea inscripţiei amintite ca atestînd
o ordo decurionum (sive curialium), strict municipală.
Revenind la problema naturii dezvoltării urbane în Dacia - fireas-
că sau impulsionată artificial - trebuie arătat că descoperirile arheolo-
gice, tocmai de ti"pul celor de la Sucidava, demonstrează clar că este
vcrba de o creştere şi de o sinteză socio-culturală reală, ba chiar per-
mite stabilirea unei tipologii urbane 45.
In cadrul acestei tipologii un loc aparte îl ocupă planul de tip cen-
turiat al Coloniei Ulpia Traiana Sarmizegetusa: 46 patrulater, aproape
patrat, cu o reţea de străzi ortogonală, generată de cele două axe medi-
ane cu rol de magistrale, cu for ocupînd unul dintre cvartalele centrale,
oraşul avea o suprafaţă de mărime medie. Incă de timpuriu locuirea şi
chiar un grup important de instituţii publice - sanctuare, terme, cazar-
ma gladiatorilor - s-au amplasat în afara zidurilor, constituind cartiere
întregi, de-a-lungul unor artere care prelungeau reţeaua stradală din
interior. Săpăturile nu au putut dezveli prea mult din oraş, dar se pare
că centrul aşezării era ocupat de edificii publice, în afară de for, a
-IO Cf. mai sus n. 22, bibl. coresp.

41 Cf. mai sus 11. 22, bibl. coresp.
42 IDR, 2, 190.
43 R. Florescu, Urbanizarea Dobrogei.
44 D. Tudor, Sucidava, p. 27, fig. 3.
45 Cf. mai jos p. 159.
46 Cf. mai sus n. 22, bibl. coresp. şi Utpia Traiana Sarmizegetusa. Zona arheo-
logică. Muzeul de istorie al Transilvaniei, plan de situaţie.
159
mai fost identificat cu probabilitate palatul procuratorului provinciei

iar inscripţiile localizează tot în aceeaşi zonă sanctuare47 .
Din acelaşi grup mai face parte tocmai Sucidava. Independent de
controversa cu privire la regimul juridic al aşezării, din considerarea
planului acesteia de la sfîrşitul sec. II e.n.: ocupînd o arie trapezoidală
regulată, încinsă de ziduri străbătute de patru porţi axiale, şi acoperită
de o reţea stradală ortogonală - reiese că, la un moment dat din exis-
tenţa ei a fost ordonată după o planificare urbană tipic romană48 • Supra-
punerea aşezării antice de cea modernă împiedică cercetarea exhaustivă
a interiorului şi, mai ales a centrului cetăţii. Totuşi s-au putut identifica
instalaţii meşteşugăreşti - cuptoare ceramice, făcînd parte din officine
de olărie şi tegulare, precum şi un atelier de reliefuri şi rame de oglinzi
de plumb, presate. Se pare că, totuşi, funcţia cea mai importantă a ce-
tăţii, situată la un vad important al Dunării, era mai cu seamă comer-
cială. De altfel produse de import sînt numeroase la Sucidava - cera-
mică fină de tip terra sigillata, opaiţe, bronzuri, sticlărie, gemme gra-
vate, aduse de la distanţe mai mari - Gallia sau Italia de Nord - sau
chiar din învecinata Romula 49 .
Cele mai multe oraşe însă, dezvoltate din cannabe, se dezvoltă în
contact direct cu lagărul fortificat al trupei pe lingă care fiinţează. De
obicei una sau două dintre magistralele lagărului se prelungesc în can-
nabe - de cele mai multe ori este Yorba de cele care se continuă cu o
arteră importantă, a provinciei sau imperială :-- şi generează o reţea
ortogonală, bază a organizării habitatului din oraşul militar. Dar plani-
ficarea urbană a cannabelor ţine seama într-o măsură importantă şi de
relief şi de natura locului. Aşa se face că la Drobeta - de exemplu 50 -
oraşul ocupă o arie plană, organizată ortogonal de decumanus şi de via
principalis dextra care, ieşind din castru, constituie rama ariei urbane;
această arie are o formă generală trapezoidală. Numai puţine dispoziţii
din interior au putut fi identificate datorită faptului că oraşul modern
suprapune tocmai amplasamentul celui antic. ln alt caz, cel al oraşului
Porolissum5 1, unde amplasamentul oraşului ocupă un teren accidentat,
mai multe terase amenajate pe pantele platourilor ocupate de castre,
precum şi şeaua dintre acestea, reţeaua de străzi este determinată de
aceste particularităţi. Au fost identificate drumuri pieruite mărginind
terasele, sanctuare, terme, amfiteatru, dar nu s-a putut surprinde nici
zid de incintă, - mai probabil nu a fost construit - nici forul - într-o
zonă încă necercetată52.
Marile oraşe ale Daciei - Apulum, Potaissa, Napoca sînt relativ
puţin cunoscute, datorită tocmai suprapunerii lor de către localităţi mo-
derne. Din informaţiile fragmentare culese în fiecare, se poate modela,
totuşi, o imagine de ansamblu, generică, destul de concludentă. Astfel,
47 Ioan Fiso, Inschriften von Prokuratoren aus Sarmizegetusa, în „Zeitschrift

fi.ir Papyrologie und Epigraphik", 50, 1983, p. 233-251.
48 D. Tudor, op. cit.
4!! D. Tudor, op. cit., p. 62-70.
50 Cf. mai sus n. 22, bibl. coresp. şi Doina Benea, Cîteva consideraţii cu pri-
vire la topografia Drobctei în secolele 11-111, în „ActaMN", 14, 1977, p. 133-145.
51 Cf. mai sus n. 22, bibl. coresp„ îndeosebi „ActaMP·', 4, 1980 şi 7, Hl83.
52 Cf. ,.ActaMP", 4, 1980, p. 81-103 şi 7, p. 119-140.
160
la Potaissa53, a putut fi delimitat un cartier meşteşugăresc cu ateliere

de olari şi cioplitori în piatră. O situaţie similară se regăseşte la Tibis-
cum54, unde, în imediata apropiere a castrului a fost cercetat un cartier
meşteşugăresc, cuprinzînd ateliere de olari, sticlari, fierari. La Romula 55 ,
au fost identificate ateliere de gravori de geme, iar la Ulpia Traiana, de
sticlari56 . In general, cartierele meşteşugăreşti sînt situate în zonele peri-
ferice ale oraşelor, adesea în preajma unei ape. In mod firesc, tot într-o
margine a aşezării sînt situate şi alte construcţii publice - amfiteatre,
terme. Locul lor în interiorul sau în afara zidurilor este determinat de
planul oraşului, dar şi de funcţia edificiului. In general, amfiteatrele
sint extramurane - ca la Sarmizegetusa57 , dar la Porolissum 58 , unde
nu a fost identificată o incintă fortificată, amfiteatrul este situat în mar-
ginea aşezării. La Drobeta59 , termele sînt situate în interiorul centurii
fortificate, dar în marginea oraşului, pe malul Dunării; la Ulpia Traia-
naC:0, localizările mai noi le situează în afara zidurilor, intre oraş şi
amfiteatru. Tot în afara zidurilor sînt situate la Ulpia Traiana şi o serie
de sanctuare şi anume ale acelor zei care apar pe arcul de triumf de la
Benevent ca zei „naţionali" ai provinciei: Liber, Aesculap, Silvanus,
Diana6 1. Diversificarea funcţională şi structura ierarhică a ariei urbane
este aşa dar un fapt clar sesizat, în ciuda stării fragmentare şi discon-
tinui a informaţiei.
In ceea ce priveşte urbanistica şi arhitectura oraşelor, aceeaşi discon-
tinuitate a informaţiei permite totuşi să se seziseze aspecte esenţiale:
străzi pavate, canalizări, apeducte62. Descoperirile epigrafice atestă exis-
tenţa unor monumente de cult, uneori şi cu alte funcţii, precum Ascle-
picioanelc, care îndeplineau şi funcţia de sanatorii63. In multe locuri,
săpăturile au surprins şi ruinele acestui fel de monumente. Cele mai
numeroase sînt cele de la Ulpia Traiana64 . Acestea sînt caracterizate de
ciispoziţii de plan care se abat de la modelele tradiţionale de filiaţie
italică sau elenistică, trimiţînd sau la tipuri de sanctuare misterice cu
spatii destinate dramei sacre65 , fie la tipuri provinciale, celtice, adaptate
la funcţii specifice66. Aceste particularităţi duc la un aspect mai discret,
;.:i Cf. n. 22, mai ales „ActaMN", 6, p. 517-523; „Potaissa", 2, p. 81-114.

"4 CI. n. 22 mai ales D. Tudor, OR\ p. 185-191.
:,5 Cf. mai sus n. 22, bibl. coresp.
c;r, Cf. mai sus n. 22, mai ales „Materiale", 15, p. 246-277.
:; 7 Cf. U.T.S. Zona arheologică, (mai sus n. 46).
::M Cf. mai sus n. 52.
cil• Cf. mai sus n. 22, bibl. coresp.
til! U.T.S. Zona arheologică (cf. mai sus n. 46).
til Cf. mai sus n. 22, mai ales ,,Sargetia", 11-12, p. 225-232.
w d.e Porolissum („Actai\1P", 6), Tibiscum („Materiale", 14 şi 15), Ulpia
T~ai ana Sarmizegetusa („Materiale", 14 şi 15).
6:J Ioan Horaţiu Crişan, Asklepieionul roman de la Apulum, în „Apulum", 9,
E•7J, p. 341-347.
c4 Hadrian Daicoviciu, Dorin Alicu, Edificii de cult la Ulpia Traiana Sarmi-
zegetusa (!), în „ActaMN", 18, 1981, p. 59-84; ((II) Ibidem, 19, 1982, p. 39-74;
Joachim Nicolaus, Asklepionuz din Ulpia Traiana Sarmizegetusa, în „Sargetia", 15,
1981, p. 43-66.
c;5 H. Daicoviciu, D. Ali:::u, în „ActaMN", 18, p. 63-72.
G6 Ibidem, p. 73-80.
161
chiar mai sărac al străzii, dar şi la creerea unor ansambluri închise, cum
este asclepieionul de la Ulpia Traiana, a căror expresivitate se dezvăluie
numai celui care pătrunde în interior, nu se risipeşte în semnale cu ad-
resă generală. Templele de plan tradiţional nu lipseau nici ele - dovadă
cel al zeilor mauri de la Micia 67 . Toate aceste edificii foloseau elemente
de ordin de tradiţie clasică romană, dar cele mai adesea purtînd am-
prenta provincială. Nu s-au păstrat decît prea puţine ordonanţe „in situ"
- d.e. cele două coloane ceriatiene de la templul lui Liber pater din
Ulpia Traiana. In schimb sînt cunoscute numeroase membra disiecta.
Trebuie remarcat numărul extrem de mic de frize cu decor figural 6B. Sînh
foarte numeroase în schimb bazele şi mai ales, capitelurile69 . Cele mai
frecvente sînt cele corintiene şi compozite. Apar şi forme rare, mai ales
acestea marcate de provincialism - capiteluri protoromanice la Apulum;
capiteluri prosopomorfe la Porolissum, între care chiar unul doric. Par-
ticularităţile de stil, unde mai ales se resimte provincialismul, permit
chiar gruparea pe ateliere locale cum este cel de la Porolissum.
Aspectul urban, chiar dacă cu accent provincial, este ceea ce ca-
racterizează oraşele Daciei, şi nu numai oraşele, aşa cum se va vedea.
Din acest aspect face' parte şi arta funerară. In jurul oraşelor, de-a-lun-
gul principalelor căi de comunicaţie, se înşirau morminte monumentale:
mausolee, edicule, cippi, sau simple steleî0. Monumentele construite erau
adesea decorate cu statui, în orice caz, toate aveau reliefuri şi inscripţii.
Cetatea morţilor constituia o adevărată prefigurare a oraşului viu. Bo-
găţia plasticii funerare din Dacia, aspectul ei provincial posibilitatea
de a discrimina maii multe ateliere, corespunzînd centrelor urbane, in-
formaţiile pe care le oferă asupra unui întreg univers ele credinţe şi
reprezentări, fac din acest gen, unul dintre cele mai interesante tipuri
de manifestare artistică ale provinciei.
Nu s-a păstrat nici o informaţie privind teritoriul oraşelor, cu ex-
cepţia inscripţiei deja citate de la Sucidava 71 . Nu se ştie care erau aceste
teritorii, cît se întindeau dacă erau sau nu hotărnicite, cum erau îm-
părţite interior şi cum erau administrate. Despre unele zone lipsite de
centre urbane, cum este zona de est a Transilvaniei, cu linia de castre
din depresiunile intracarpatice, nu se ştie cum era organizată teritorial-
administrativ. Mai mult decît atît, teritoriile unor oraşe coincid cu zone
care, conform practicilor juridic-administrative romane, erau proprietatea
ff7 C. Daicoviciu, Templul Maurilor din Micia, în „Sargetia", 2, 1941, p. 117.

liB La Apulum - Ion Miclea, Radu Florescu, Daco-romanii, Bucureşti, 1980,
for. 74 şi 81; Nicolae Gudea, Vasile Lucăcel, Inscripţii .~i monumente sculpturale
în Muzeul de istorie .~iartă Zalău, nr. 114, 108, 116, 117, 119, 173.
6 ~ Mihai Bărbulescu, Capiteluri romane din Dacia intracarpatică, în „Sargetia",
I:l, H>77, p. 229-264.

70 Grigore Florescu, I monumenti funerari nella Dacia Superior, E.D.R. 4,
1926-1927, p. 72-148; Idem, I monumenti funerari romani della Dacia Inferiore,
Bu:ureşti, Biblioteca Muzeului Naţional de Antichităţi din Bucureşti, 1942; Lucia
l\.Ia:-i:wscu, Monumentele funerare din Dacia Superior, Bucureşti, Universitatea din
Bucureşti, 1977; Octavian Floca, Wanda \Volski, Aedicula funerară în Dacia ro-
mană, în BMI, 42/3, 1973, p. 4-52; Hadrian Daicoviciu, Coronamentele în formă de
trunchi de piramidă arcuită pe teritoriul provinciei Dacia, în „Apulum", 7/1, 1968,
p. 333-353.
71 Cf. mai sus n. 42.
162
fiscului imperial. E.5te cazul oraşului Ampelurn, situat în mijlocul zonei

aurifere. Alte oraşe, de asemenea, aveau pe raza lor prezumată proprie-
tăţi ale fiscului: Ulpia Traiana avea în teritoriul ei mari zăcăminte de
fier din munţii Poiana Ruscă72; Apulum cuprindea în teritoriul propriu
zăcămintele de aur din jurul lui Alburnus Maior, cele de sare de la
Brucla şi Salinae73; teritoriile nemunicipalizate din est erau pline de ză
căminte de sare. Inscripţiile74 informează, de altfel, că salinele şi păşu
nile constituiau, de asemenea, proprietatea fiscului, care percepea ve-
niturile prin intermediul unor arendaşi. 1n sfîrşit, pe teritoriile unor
oraşe erau stabilite garnizoane care, conform practicilor romane, trebuiau
să aibă propriile lor teritorii necesare pentru aprovizionare şi în deosebi
pentru păşunatul cailor75 . Apare aşa dar o suprapunere de regimuri ju-
ridice greu de imaginat ca fiind coexistente pe una şi aceeaşi porţiune
de teren.
Pe de altă parte, din teritoriile oraşelor sînt cunoscute forme de
habitat diverse şi dezvoltate. Astfel din zona Sarmizegetusei este cu-
noscut, între altele, pagus Miciaî6. Aşezare dezvoltată din cannabele unui
castru auxiliar, apare ca ocupînd o arie considerabilă pe care sînt situate
instalaţii de producţie - cuptoare de olar, ateliere de pietrari - , port
cu birouri oficiale de vamă, edificii publice - terme, amfiteatru - , in
sfîrşit locuinţe, precum şi necropolă monumentală de tip urban. Nu sînt
cunoscute date despre administraţia acestui pagus, în afară de calificarea
lui ca atare. S-a presupus că reprezintă o subunitate administrativă a
72 D. Tudor, Oraşe, tirguri şi sate, p. 103-143.

TJ Ibidem, p. 173-182.
14 Nicolae Gostar, Studii epigrafice, în „Arheologia Moldovei·', 4, 1966, p. 1 ?5;
„Annee epigraphique", 1937, nr. 141.
75 Adolf Schulten, Das territorium legionis, în „Hermes", 29, 1894.
76 Constantin Daicoviciu, Micia I. Cercetări asupra castrului, in „ACMIT", :J,
1930-1931, p. 3-43; Idem, Templul Maurilor din Micia, în „Sargetia", 2, 1941, p.
117; Octavian Ffoca, V. Vasiliev, Amfiteatrul militar de la ,'\Jicia, în „Sargetia•, 5,
1968, p. 121-151; Octavian Floca, Monumente epigrafice şi sculpturale de la Micia,
Jn „ActaMN". 5, 1968, p. 111-114; Octavian Floca, Ştefan Ferenczi, Liviu Măr
ghitan, Micia. Grupul de cuptoare romane pentru ars ceramică, Deva, C.C.A.j.
Hunedoara, 1970; L. Ţeposu, L. Mărghitan, Monumente sculpturale de la Micia.
(partea /), în „ActaMN", 5, 1968. p. 125-136; (partea II), „ActaMN", 6, 1959, p.
159-166; Lucia Ma~i:lescu, Anişoara Sion, Liviu Petculescu, Ioan Andriţoiu, Valeria
Edith Ionescu Rusu, l\laria Brăileanu, Şantierul arheologic Mici.a (Veţel, jud. Hune-
doara}, în „Cercetări arheologice", 3, 1979, p. 105-126; Liviu Petculescu, Alexandru
Toma Nemoia:rn, Ruxandra Anastasiu, Raport preliminar asupra săpăturilor arheo-
logice din 1978-1979 în castrul Micia, comuna Veţel, jud. Hunedoara, în „Cercet.iri
arheologice", 4, 1981, p. 70-75; Idem, Săpăturile arheologice din castrul Micia
(com. Veţel), jud. Hunedoara, în „Cercetări arheologice", 5, 1982, p. 73-76; Liviu
Petculescu, Raport asupra săpăturilor arheologice din castrul Micia, în „Cercetări
arheologice", 6, 1983, p. 45-50; Liviu Petculescu, Săpăturile arheologice din castrul
Micia, în „Cercetări arheologi~e", 7, 1984, p. 117-120; Lucia Marinescu, Anişoara
Sion, Ioan Andriţoiu, Cercetările arheologice din thermele romane de la Micia
(Veţel), jud. Hunedoara, î:l „Cercetări arheologice", 7, 1984, p. 121-128; A. Sion,
L. Marinescu. Raport asupra cercetărilor arheologice din thermele de la Micia
(Veţel, jud. Hunedoara, Campania 1978), în „Materiale", 13, 1979, p. 225-226; Ioan
Andriţoiu, Şantierul arheologic Micia - Necropola. Raport pentru campania de
cercetări din 1978, în „Materiale", 13, 1979, p. 227-230.
163
capitalei Daciei 77 . In realitate, vecinătatea castrului, faptul că multe din-

tre dotările orasului erau folosite si de soldaţi - terme, amfiteatru -
fac mai plauzibilă ipoteza că localitatea se afla sub administraţie mili-
tară, dar că cetăţenii romani locuind acolo erau socotiţi cetăţeni ai Ulpiei
Traiana şi se bucurau de regimul juridic decurgînd din această situaţie.
Unităţi de habitat de aceeaşi mărime şi stare ca Micia se mai întîl-
nesc în Dacia la Aquae (Călan), Brucla (Aiud), Salinae (Ocna Mureşului),
Alburnus Maior (Roşia Montană), Cristeşti, Domneşti, Ilişua, Germisa-
ra, Micăsasa, Aquae (?) (Cioroiu), Ad Mutrium (Botoşeşti Paia?)78 . Nu
se poate afirma că toate se încadrau în categoria de pagus, dar toate
prezentau caractere asemănătoare cu Micia şi un aspect urban. Multe
dintre ele erau direct legate de puncte de activităţi extractive: Albur-
nus Maior - centru aurifer; Brucla, Salinae, Cristeşti, Domnc~ti - ex-
ploatări saline; Aquae (Călan) - centru de exploatarea fierului. Tot
Aquae (Călan), ca şi Germisara, Băile Herculane, Aquae (Cioroiu), Săcel
(Gorj) sînt staţiuni climaterice79 , dezvoltate ca localităţi de aspect urban.
l'dicăsasa apare ca un centru deosebit de important de producţie cera-
mică punînd în circulaţie olărie de lux: terra sigillata de tip renan 80 . Alte
asemenea localităţi mari, de aspect urban, dar fără să aibă şi statut de
oraş trebuie să fi fost în primul rînd centre administrative dar şi eco-
no:i1ice ale unor zone rurale - Vicus Samum (Căşei) 81 are acest carac-
ter, dar multe altele pot fi corelate cu acest tiip - Ilişua, Ad Mutrium,
Slăveni. Date despre organizarea administrativă a acestor centre şi a
evl'ntualelor lor circumscripţii teritoriale lipsesc. Cele legate de activi-
tăţi extractive trebuie să fi fost sub directa autoritate ale unor agenţi
ai fiscului imperial. Cele situate în apropierea unor castre se aflau sub
autoritate militară, iar de la Căşci ne sunt cunoscuţi decurioni - subofi-
ţeri de cavalerie - regionarii, avînd atrbuţii admnistrative şi poliţieneşti
într-o zonă ruralăB2. Cetăţenii romani din zonă trebuie să fi fost con-
sideraţi municipes ai oraşului cel mai apropiat. Dar aceste forme de
repartiţie a competenţelor administrative nu rezolvă incompatibilitatea
difrritelor regimuri juridice pe acelaşi teritoriu. in această privinţă tre-
buie ţinut seama de doi factori: peisajul antic şi regimul solului spe-
cific provinciei. In ceea ce priveşte peisajul antic, un studiu recentB3 vi-
zînd reconstituirea acestuia, a precizat că pădurile ocupau un loc mult
rnc.;i important decît astăzi. Despre regimul solului nu există decît in-
formaţii indirecte. Astfel sistemul de exploatare a minelor de aur -
n Lucia Marinescu, Cu privire la dezvoltarea urbană a Mieiei. Comuni:a:·e

la Colocviul Oraşele şi dezvoltarPa urbană din provinciiJe Dacia şi Moesia Inferior,
Sarmizegetusa, 10 nov. 1984.
78 D. Tudor, Oraşe, tîrguri şi sate, p. 115-118, 179-181, 205-208, 194-204,
272-273, 269, 263-267, 126-136, 173, 315-323.
79 D. Tudor, op. cit., p. 115-118, 126-136, 24-29, 315-323, 362-364.
so I. Mitrofan, Un mare centru meşteşugăresc la Micăsasa. Comunicare la
PONTICA '84, 26-28 noiembrie 1984, Constanţa.
81 D. Tudor, op. cit., p. 259-267.
8 ~ Ibidem precum şi A. Mocsy, Das Territorium legionis uncl die canabae in
Pannonien, în „Acta Archaeologika", Budapesta, 3, 1953, p. 198-199.
BJ Liana Diaconescu, Alexandru Diaconescu, Observaţii în legătură cu habi-
tatul în Dacia. Comunicare la Colocviul Oraşele. . . Sarmizegetusa, 10 nov. 198-1.
164
dar şide fier, prin intermediul unei întregi ierarhii de arendaşi - con-
ductores şi leguli84 - presupune mijloace de concesionare măsurabilă a
unui bun imobiliar indivizibil. De asemenea arendarea salinelor şi păşu
nilor85 presupune mari întinderi nedivizate de păşuni naturale - ceea
ce este congruent cu marea întindere a pădurilor - care nu erau par-
celalte pentru a fi exploatate - ar fi fost oneros pentru arendaş - ci se
concesiona dreptul de păşunat, măsurat într-o manieră oarecare - fie
pe capete de vită, fie pe unităţi de timp (zile, săptămîni, luni}, fie în alt
mod, pe care nu-l mai putem reconstitui. Ar părea deci mai plauzibil
că întreg solul şi subsolul dacic a devenit, o dată cu creerea provinciei,
proprietatea fiscului imperial, cum era, în general, solul provincial. Si-
tuaţia reală a acestui sol era însă devălmăşia absolută, lipsa oricăror li-
mite intercomunitare, şi practica desţelenirii şi a defrişării libere. ln ce
măsură acest regim era moştenit de la regatul dacic, sau constituia o
formă de promovare a colonizării şi a punerii în valoare a noii cuceriri,
în stadiul actual al informaţiei este greu de pronunţat.
Alt tip de habitat roman sînt cannabae-le. însoţind toate garnizoa-
nele, unele s-au dezvoltat, în legătură directă şi cu importanţa econo-
mică a amplasamentului ocupat, pînă la nivel de oraş, sau, cum s-a vă
zut mai sus, de pagus. Altele însă au rămas la limitele unei simple aşe
zări asigurînd serviciile unei garnizoane cu caracter predominant rural
şi cu funcţie de mic centru local. Sînt bine cunoscute dintre cele de
acest nivel cannabele unui mic castru auxiliar, izolat, păzind un pas de
munte - cel de la Bumbeşti 86 . Ocupînd, împreună cu castrul o arie plată
pe un interfluviu triunghiular, aşezarea este organi:oată monoaxial în
raport de drumul roman păzit de castru. Consistă din locuinţele canna-
bensilor - probabil familii ale soldaţilor şi veterani, - construcţii de
piatră, cu spaţii centrale interioare, etaj, numeroase încăperi, elemente de
decoraţie profilată şi pictată şi dotări de confort - instalaţii de hipo-
caust. Deşi mai modestă şi mai restrînsă decît cele menţionate anterior,
aspectul urban este caracteristic şi pentru cannabele de la Bumbeşti. De
acelaşi fel trebuie să fi fost şi cannabele castrelor din depresiunile in-
tracarpatice, unde materialele arheologice semnalează o prezenţă relativ
importantă a populaţiei indigene, dacice. La Breţcu87, de exemplu, cerce-
tări de suprafaţă au identificat o arie de ruine la fel de importantă şi
de compactă ca şi la Bumbeşti.
Tot un tip de habitat specific roman îl constituie villae-le rustice -
gospodării izolate, reorganizate în vederea unei exploatări agrar-pasto-
rale raţionale, sistematice, evident în condiţiile nu"\·elului la care ajun-
sese agrotehnica romană 88 . I\u s-a iniţiat pînă acum un studiu sistematic,
8
~ Aurel Sîntimbreanu, Volker Wo!Jmann, Aspecte tehnice ale exploatării
aurului în perioada romană la Alburnus c\laior ( Ro.~ia Montană), în „Apulum", 12,
1974, p. 240-278.
85 Cf. mai sus n. 74.
86 Exspectntus Bujor, Lucrările de restaurare şi consolidare la castrul cu zicl
de piatră de la Bumbeşti-Jiu, jud. Golj, în „Materiale", 15, 1983, p. :150-351.
ldem, Aşezarea romană de la Bumbeşti-Jiu, Jud. Gorj (1969-1972), î:1 „Mate-
riale". 10, 1973, p. 107-113.
157 D. Tudor, op. cit„ p. 268.
83 D. Tudor, Istoria sclavajului în Dacia Romană, Bucu:-eşti, 1957, p. H4-148.
165
cuprinzînd atît cercetări topografice cit şi săpături, al acestui tip de

habitat 89 • Se ştie totuşi că villaelc erau relativ numeroase, concentrate
mai ales în zonele urbanizate şi rărindu-se spre zonele din care habitat-
ul urban lipseşte. Aşa dar zonele de pădure masivă şi platourile lipsite
de apă au fost evitate de romanii colonişti. Sînt cunoscute cîteva villae
care apar ca ocupînd arii importante, avînd instalaţii şi incinte diversi-
ficate funcţional şi centrate pc edificiul rezidenţial, adesea important
ca dimensiuni, prevăzut cu elemente de confort - hipocaust - dar re-
lativ sărac din punct de vedere al plasticii şi decoraţiei arhitecturale.
Uneori această simplitate arhitecturală este compensată cu elemente
adăogate, ţinînd de cult (Apold) 90 , sau de comportamentul social (Ciu-
măfaia)91, cum ar fi reliefuri de cult sau altare votive, dar care au şi un
efect decorativ. Nu este exclus însă ca în viitor să fie descoperite şi villae
bogate cum sînt cele din Pannonia, cu atît mai mult cu cît în cîteva ase-
menea habitaturi extraurbane, cum sînt villae-le suburbane de la Ul-
pia Traiana92 şi Apulum 93 , au putut fi surprinse elemente de decor pre-
ţios - mozaicuri, picturi murale.
Oricum aceste villae constituie unităţi de producţie legate de piaţa
oraşelor, iar din punct de vedere al habitatului este ,evident că reproduc
modele urbane, cel puţin în ceea ce priveşte calitatea construcţiei şi a
confortului, dacă nu şi din punct de vedere al aspectului arhitecturii şi
decorului.
Ultimul nivel al habitatului din Dacia romană îl reprezintă satele
de daci. Restrînse ca număr de locuinţe, situate în zone relativ izolate -
Slimnic, Obreja, Caşolţ, Soporu de Cîmpie, Locusteni94 - sau rela-
tiv îndepărtate de oraşe, de multe ori într-un contact apropiat cu zonele
împădurite, sînt caracterizate de tehnica tradiţională a construcţiilor, -
bordeie, sau locuinţe de suprafaţă mici, din materiale uşoare, lemn sau
paiantă, de inventarul simplu şi redus ca varietate şi volum în care pre-
domină încă tipuri dacice, în primul rînd olărie. Sînt asociate de obicei
cu necropole de incineraţie, plane sau tumulare, de asemenea specific
dacice. Marchează şi ele un proces de romanizare în inventar, prin pă
trunderea şi înmulţirea pieselor de tip roman, procurate de pe piaţă,
~i de urbanizare, prin trecerea - ca la Slimnic - de la locuirea în bor-
deie în case de suprafaţă. Dar procesul nu va ajunge la desăvîrşire pînă
la nivelul cronologic al retragerii administraţiei romane din Dacia.
Din analiza de mai sus a reieşit extinderea şi importanţa procesu-
lui de urbanizare în Dacia romană. Apare clar că acest proces a afectat
întreg teritoriul, constituind o structură generală, fundamentală, care a
oferit cadrul nu numai administrativ, ci, mai ales, pentru dezvoltarea
m• Ioan Mit:·ofan, Villac rusticae în Dacia Superioară, în „ActaMN", 10, 1973,

p. 127-150; (li), în „A:::taMN", 11, 1974, p. 41-'.iO; Gh. Popiliail1, Despre villaL'-lc
rustice din Dacia Malvensis. Comunicare la Pontica '84.
90 La Apoldu, comunicare orală N. Bra:lga.
!JI I. Mitrofan, op. cit., p. 133-136.
U2 Ion Berciu, Mozaicurile romane din Apulum - Contribuţii la studiul mo-
zaicurilor din Dacia, în „Apulum", 4, 1961, p. 157-171.
~:i Ibidem, p. 171-184.
94 Cf. mai sus n. 23, 26, :H p:-ccum ~i: G. Popii ian, 1Vecropola daco-romană de
la Locusteni, C:·aiova, 1980.
166
economică specifică şi socială a provinciei. Faptul că această nouă struc-

tură, pe de o parte, a înlocuit radical şi complet vechea reţea de habitat
dacică şi că, pe de alta, a constituit baza unei dezvoltări economice şi
sociale de nivel superior, i-a asigurat un rol hotărîtor în procesul de
romanizare a provinciei, înlesnind şi accelerînd procesul de asimilare
al localnicilor daci şi pe cel de omogenizare al coloniştilor, veniţi
e.r toto orbe romano. Se poate admite că, urbanizarea, colonizarea şi
organizarea militară au fost cei trei factori esenţiali ai romanizării Da-
ciei, de altfel strîns corelaţi între ei.
Urbanizarea a supravieţuit retragf'rii administraţiei şi trupelor ro-
mc.!1e din Dacia. Faptul că oraşele romane de la Dunăre - Dierna, Dro-
beta, Sucida\·a 95 - au continuat să existe ca atare, împreună cu hinter-
landul lor, este un fapt de mult cunoscut. Informaţii recent descoperite,
permit să se afirme că şi marile oraşe de pe drumul imperial - Dierna
Tibiscum. lJlpia Traiana, Apulum, Potaissa, Napoca, Porolissum 96 au
continuat să existe ca orase, chiar dacă restrînse teritorial si modificate
ca instituţii, pînă către mljlocul sec. V e.n. In unele dintr~ ele ne sînt
cunoscute necropole creştine monumentale - ca la Napoca - în altele,
ca la Tibiscum, supravieţuiesc chiar centre de producţie meşteşugă
rească. i\.Iărturiile din vremea posterioară retragerii aureliene nu lip-
sesc din niciunul dintre oraşe, chiar dacă sînt mai puţin circumstanţiate.
In perioada următoare, posterioară jumătăţii sec. V e.n. se schiţează
un proces de ruralizare şi - în sud - de militarizare a aşezărilor. To-
tuşi informaţii indirecte permit să se afirme că, dacă a cunoscut tem-
porare eclipse, caracterul de centre al vechilor oraşe nu s-a pierdut nici
o dată cu desăvîrşire. Astfel, la Napoca, necropola princiară de la Apa-
hida97 vorbeşte despre o probabilă instalare a unor şefi germanici în
n~chiul centru roman. Necropola de tip urban datînd din sec. VI-XI de
la Alba Iulia98 , de asemenea, evidenţiază rolul de centru economic, so-
cial şi politic şi o anumită continuitate a elementului autohton, daco-
roman pe locul vechiului oraş. In alte părţi, continuitatea daco-romană
este documentată la nivel rural. Descoperirea la Sighişoara a unei suc-
cesiuni de aşezări mergînd din epocă dacică pînă în sec. XI, pe relativ
acelaşi amplasament, precum şi faptul că inventarul de tip dacic este
treptat înlocuit de cel de tip daco-roman, provincial, dar de factură ur-
bană, arată altă latură a procesului de romanizare, corelat cu cel de
urbanizare, precum şi altă formă de continuitate.
In perspectiva acestor rapide consideraţii apare însă clar că proce-
sul de urbanizare romană a Daciei, jucînd un rol de prim ordin în acela,
mai larg de romanizare a provinciei, şi continuînd şi după retragerea
administraţiei romane din vremea împăratului Aurelian, a constituit un
factor important şi în etnogeneza poporului român.
95 Cf .. mal sus n. 22, bibl. coresp.

Y6 Cf. mai sus n. 22, bibl. coresp. precwn şi Kurt Horedt, Siebenbilrgen in
spătrămischer Zeit, Bucureşti, 1982, p. 70-82.
97 Ştefan Matei, Al treilea mormînt princiar de la Apahida, in „A:taMN",
1982, p. 387-392.
98 Mihai Blăjan, Alexandru Popa, Cercetările arheologice de la Alba Iulia,
„Staţ ia de salvare", ln „ActaMN", 15, 1983, p. 375-380.
167
L'URBANISA TIONS DE LA DACIE ROl\fAINE
Resume
Fonde sur une ri:he documentation de specialitc, l'article fait l'analyse des
types des habitats qui ont existe dians le territoire de Da:::ia cn:ore au dcva:1t de
la conquete rornaine, et ii souligne le fait que Dacia a connu un proces d'urba-
nisation avec Ies traits specifiques.
Les plus vieilles villes romaines ont f>te placcs dans Jes zones avec une
grande importance f>conomique-ee fait en constituant la premiere fase d'urbanisa-
tion. On fait u:ie analyse detaille de la maniere cl'organisation des vi!les romaine>
de Dacia.
En conclusion on souligne que le proces d'urbanisation a constitue un im-
portant facteur dans 1'ethnogenese du peuple roumai:le.
DOVEZI PENTRU CONTINUITATEA ADUNARILOR ROMANEŞTI
DIN ŢARA HAŢEGULUI DUPA MIJLOCUL SECOLULUI AL XV-LEA
ADRIAN ANDREI RUSG
Conform informaţiilor directe, ar trebui să acceptăm ideea sistării

adunărilor districtuale haţegane imediat după anul 1435. Precum este
cunoscut, în anul precizat a avut loc o adunare care s-a bucurat de
prezenţa voievodului Transilvaniei. Un act emis cu acelaşi prilej a ră
mas dovada de netăgăduit 1 . Documentele cu privire la Haţeg, emise
după reperul menţionat, subînţcleg o viaţă districtuală intensă. Indivi-
dualitatea districtului se menţine cel puţin din două motive. Cel mai
important a fost cel al stăpînirii devălmaşe a Depresiunii Jiurilor.
lncă la 13 iulie 1506, regele V!adislav al II-lea confirma în scris o reali-
tate fără începuturi documentare oficiale2, iar la 9 iunie 1520, haţeganii
hcitărniceau, împreună cu un grup de boieri munteni, graniţa de sud
a acel0iaşi deprcsiuni 3 . lVIai ştim apoi, conform privilegiului regal emis
în anul 1494 şi a unor date din anii 1517-15184, că districtul era solidar
în plata cincizccimii. Ambele situaţii impuneau un sistem organizatoric
închegat, care să le facă funcţionale. Integrarea definitivă în structurile
comitatului Hunedoara s-a produs în paşi lenţi, fără să fie încheiată pe
deplin nici în primele decenii ale secolului al XVI-lea. O mutaţie im-
portantă s-a produs după 1453, dată la care a avut loc donaţia regală
a cetăţii Deva şi a domeniului ei, către Hunedoreşti 5 . O mulţime de
~'.ate haţegane şi-au schimbat centrul de exploatare şi administrare, pcn-
1ru puţină vreme la Deva, ca mai pc urmă, cetatea Hunedoarei să se
impună, după cum era şi firesc. După anul 1435, prezenţele voievozilor
~i vicevoievozilor, în Haţeg, au fost cu totul excepţionale. Situaţia me-
rită a fi notată deoarece aceste popasuri coincideau, de obicei, cu adunări
~i scaune de judecată. Decăderea cetăţii de la Haţeg (Subcetate) a lipsit
districtul de un centru politic şi, implicit, de un şef politic potenţial.
uflat în persoana castelanului ei. Către începutul secolului al XVI-lea,
~·0sizăm şi alte fenomene: prezenţe nobiliare haţegane masive la Bîrcea,
în locul obişnuit de adunare a comitatului Hunedoara6 ; poruncile desti-
nate nobilimii hunedorene îi implică nominal şi pe haţegani 7 ; nobilimea
1 JJillT.D. Voi. I. BucUJ·C'~ti, 1977, p. :n0-:120, reluat ultima oară în: „Revista
arhii;clor", 61, voi. 46, nr. 1, 1984, p. 80-83.
2 Arh. Naţ. Magh. Budapesta, Dl. 74.654. Privilegiul a fost copiat deja la
e:nite~·e în mai multe exemplare ~i dat tuturor familiilor româneşti interesate ~i
ca:·p avC'au posibilitatea de a ,plăti taxele arhivaiL'. Cl'l citat a aparţinut unor
~:[ti[:~f'ni.
Arh. Stat. Sibiu. Col. Brukenthal, M 1-5, nr. 6. E. Hurmuzaki-N. Densu-
:J
~ianu. Documente privitoare la istoria românilor. Voi. II,:l. Bucureşti, 1892, p. 342-
:l45; XV. I. Bucureşti, 1913, p. 244-247.
4 Vezi Ioan Aurel Pop, Datul oilor din '[arn Haţegului, în veacul al XV-lea
şi la începutul veacului al XVJ-lea, în: „Saruetia", 16-17, 1982-1983, p. 287-294.
5 Csanki D., Magyarorsuig tărtenelmi făldrajza <1 Hunyadiak korciban. Voi. V_
Budappsta, 1913, p. 42-44.
6 :10 nov. 1496. Dl. 46.496 (transumpt din 24 apr. 1499).
7 Vezi spre exemplu 26 iun. 1507. Dl. 37.813.
170
comitatului ia hotărîri poliţieneşti şi pentru Haţeg 8 ; oamenii de măr

turie desemnaţi pentru un teritoriu sau altul nu sînt recrutaţi în mod
exclusiv din ţinutul în care urmau să fie trimişi 9 . Jalonarea detaliată a
acestui proces îşi va găsi demonstraţia în alte pagini decît cele de faţă.
Pentru investigaţia ce va urma aici trebuie să reţinem perenitatea struc-
turilor districtuale cel puţin pînă către finele epocii voievodatului. Drept
urmare, rămîne de înţeles că anul 1435 a rămas un reper limită acci-
dental dovedit printr-o modalitate de necontestat.
Examinarea documentelor privitoare la adunările atestate direct,
conduce la încheieri sigure legate de împrejurările concrete în care s-au
produs acele consemnări. Înţelegem astfel că a fost vorba, fără excepţie
de procese de stăpînire. Dintre cele şase adunări districtuale cunoscute,
un număr de patru emit acte privitoare la litigii (1360, 1398, 1411 şi
H 18), unul se referă la o confiscare (1435), ultimul la confirmarea unei
vinzări-cumpărări (1402) 10 . Este cit se poate de evident că adunările cu-
noscute reflectă doar consemnările documentare ajunse pînă la noi. In-
dependent de selecţia aleatoare a timpului, au existat momente bine
determinate în care întrunirile locale s-au exprimat în scris. Atestarea
peceţii districtului Haţeg (sigillo comunitatis - 1411) 11 demonstrează
folosinţa curentă a actului scris şi de altă natură (corespondenţa în spe-
cial), care, de obicei, nu era obiect de colecţie arhivală. In seria actelor
rememorate întreruperea survine atunci cînd competenţele juridice se
t!·ansferă unor instanţe specializate, exterioare districtului. Exemplul cel
mai evident îl oferă modalitatea în care capitlul din Alba Iulia şi-a con-
solidat procedurile în Haţeg, zonă transilvană periferică, dar care îi re-
venea de drept dintr-o arondare tacită cu alte locuri de adeverire. Prima
prezenţă masivă a fost cea din 17-20 septembrie 1404, cînd cinci locuri
diferite au fost vizitate de toţi atîţia capitulari1 2 . A urmat apoi un in-
terval ele 25 de ani în care îi întîlnim cu totul întîmplător. Apoi, dintr-o
dată, intre anii 1438-1440, actele relevă prezenţa a cinci oameni de la
Alba Iulia, marcîndu-sc prin ei începutul epocii de activitate neîntre-
ruptă. Tot aproximativ de la mijlocul veacului al XV-lea, cancelariile
regale şi voievodale se preocupau intens de realităţile din Haţeg. Deci
concluzionăm afirmînd că doar felul în care au evoluat formalităţile
scrise ale justiţiei feudale a fost cauza întreruperii şirului de atestări ale
adunărilor districtuale. Pe de altă parte ni se pare normal ca cel puţin
o parte din acte să nu probeze adunările propriu-zise, ci doar emisiunile
prelungirilor lor, respectiv ale scaunelor de judecată. Spre exemplu,
actul emis la 17 februarie 1411, datat într-o zi decalată de la cea obiş
nuită a ţinerii adunărilor, pare să aparţină categoriei discutate. In noul
context haţegan, pe care l-am schiţat, s-a produs eliminarea forurilor
8 Vezi spre exemplu 12 dec. 1507. Dl. 30.937/2.

!IVezi 12 dec. 1509. Dl. 29.613; 18 dec. 1510. Dl. 29.614.
10 Trecerea lor în revistă vezi la Ioan Aurel Pop, Mărturii documentare privind
adunările cneziale ca instituţii româneşti din Transilvania în veacurile XIV-XV,
în: „Revista de istorie", 34, nr. 11, 1981, p. 2099-2107.
„HTRTE'', 2, 1884, p. 27.
li
12
Dl. 29.453, 29.452 (Hurmuzaki, I/2, p. 432-433), 29.454, 74.659 (transumpt
din 11 oct. 1411), Magyar tudomanyos ertekezo, 2, 1863, p. 56-58.
171
juridice locale tradiţionale, iar acesta a fost motivul pentru care adu-
nările nu s-au consemnat în formele în care eram obişnuiţi să le regăsim.
ln cele ce urmează vom argumenta persistenţa adunărilor haţegane
cu ajutorul unor mărturii indirecte, pînă acum scăpate atenţiei cercetă
torilor problematicii.
Ne-am referit, cu un alt prilej, la înzestrările făcute de către rega-
litate în noiembrie 1453 13. Conform cutumei în vigoare, poruncile-man-
date regale, cuprinzîncl danii şi confirmări de stăpîniri, au fost trimise
capitlului din Alba Iulia spre a fi cercetate la faţa locului şi pentru a
se face cuvenitele introduceri. Deoarece localităţile în care procedurile
urmau să aibă loc se concentrau într-un teritoriu limitat, forul de ade-
verire, urmînd cursul uzanţelor deja de multă vreme certificate şi vali-
date, a delegat spre împlinirea lor un singur om, Dominic, paroh din
Dl·va. Trebuie, de la început să subliniem această origine, care, în mod
necesar, l-a pus pe acel Dominic în contact cu circumstanţele locale ro-
rnf.ine~ti din perimetrul mai larg, al comitatului Hunedoara. Omul de la
Alba Iulia şi-a împlinit sarcina consultîndu-i pe vecini şi săvîrşind nota-
ţiile necesare pentru redacţia, în scriptoriul capitular, a răspunsurilor
destinate regelui şi beneficiarilor. lnsă, în mod cu totul neaşteptat, el a
consemnat pe verso-ul tuturor mandatelor, respectiv pe un număr de
şapte ori opt piese, cîtc a avut la el şi pc care le cunoaştem, că a fost
la faţa locului în zilele de 17, 18 şi 19 decC'mbrie 1453. Se cunoaşte că
exista obligaţia trimisului capitlului, avîndu-1 alături pe omul regal de
r:1ărturie, de a adăsta timp de trei zile la faţa locului, aşteptîndu-i pe
e\"C'ntualii contrazicători la introducerea în stăpînire. Or, în situaţia
nriastră, termenul era comun la nu mai puţin de şapte cazuri indepen-
dente! Presupunînd că fusese încălcat doar termenul de contestare, nici
atunci notaţia nu se justifica. Dacă privim lista localităţilor (Sălaşu, Rîu
Alb, Sînpetru, Densuş, Vad, Ruşor, Rîu Bărbat}, vom remarca disper-
sarea lor pc întreaga hartă a Haţegului. Traversarea lor obligatorie pre-
supune drumuri ce totalizează un periplu minim de 50 de kilometri, în
jurul localităţii Haţeg, în condiţiile ca cei implicaţi să nu fi avut alte
popasuri decît cele atestate, să fi străbătut segmentele dintre sate pe
traseele cele mai scurte şi, mai ales, să-i fi găsit întotdeauna aşteptîndu-i,
pe cei înzestraţi, împreună cu toţi vecinii cointeresaţi. Recunoaştem însă
uşor o situaţie ideală care era departe de a se împlini matematic pe
tercn 14. Ca urmare, concluzia noastră urmează în felul următor: între
13 Un formular al cancelariei regale, din epoca lui Iancu de Hunedoara, pentru.

nobilii români din Transilvania, în: „ActaMN", 20. 1983, p. 155-156.
H Pentru comparaţie detaliem mai jos un traseu parcurs la începutul lunii
iunie 1447, de un alt om al capitlului, pe nume Dumitru. In data de 2 iunie se
g[1sea în triunghiul dat de satele Sîntămărie Orlea, Sub:etate şi Toteşti (Dl. 30.443).
ln li iunie era la Livadia (DL 29.483), î:1 7 fa Băieşti (Dl. 29.790), în 8 la Unciuc
(Bibi. Bathyaneum Alba Iulia. cutia 8, :ir. 1033) iar în 9 la Fărcădinul de Jcs ~i
Crăgui'i (Dl. 95.182). Cu excepţia celUi de-al doilea document, pe toate celelalte
se menţionează mereu că a stat trei zile consecutive la locul introducerilor. Rea-
litatea a fost însă alta, dar nu este mai puţin adevărat că el a bătut drumul jalonat
de date diferite. Vom mai adăuga că Dumitru fusese aşteptat din vr"rr,e atît de
ci1tre i:lterPsaţi, cît şi ele oamenii regali de mărturie, diferiţi de la un caz la altul.
Altfel rapiditatea cu care işi rezolvă misiunea nu ar fi expli:abilă.
172
17 şi 19 decembrie 1453, preotul Dominic nu a parcurs realmente dru-

murile dintre satele înşirate. Explicaţia survine dacă asociem această
imposibilitate procedurală cu prezenţa la introduceri a unor personaje
haţegane care nu au fost vecini direcţi ai celor înzestraţi. Totul devine
limpede doar în momentul în care acceptăm presupunerea că atît preotul
Dominic, cit şi întreaga sumă de personaje direct implicate, vecini apro-
piaţi sau îndepărtaţi, s-au reunit într-un punct neutru, cu prilejul unei
adunări districtuale. Mărturiile dovedesc că în decembrie 1453 fuseseră
'.ntruniţi haţegani din cel puţin zece sate ale districtului (vezi anexa I).
Este posibil ca în fruntea lor să fi stat, în lipsa altui demnitar de marcă,
Ladislau Cînde de Rîu de l\fori, în calitatea sa de castelan al cetăţii
Haţegului. Prezenţa sa în acel moment este sigură.
Pe baza principiilor metodologice arătate în dreptul anului 1453,
ajungem la concluzia existenţei unei alte adunări haţegane în jurul datei
ele 23 februarie 1457. La origine, setul de acte doveditoare provine tot
c:in cancelaria regală, cu date succesive începînd din decembrie 1-156.
Spre deosebire de adunarea precedentă sînt cîteva diferenţe. ln 20 şi
21 februarie, un subdiacon, pe nume Gheorghe, însoţit de Kopaz
(=Chelul, Pleşuvul) de Vad, săvîrşiseră introduceri pe seama celor din
Bar şi Unciuc 15 . După o pauză de două zile, alte introduceri au fost
împlinite de către Blasiu, cleric al corului, şi Dumitru de Streisîngeorgiu.
Ele priveau pe cei din Rîu de Mori, Rîu Bărbat şi Sălaşu (două) 16 res-
pectiv sate de pe trei direcţii radiare de drumuri, pornind de la Haţeg.
Dar, de astă dată, omul aşezămîntului de adeverire notase cu nonşa
lar..ţă că le-a rezolvat în una şi aceeaşi zi, respectiv 23 februarie. Unul
dintre cei doi trimişi ori superiorii capitlului au sesizat rabatul de la
ll'ge care se săvîrşea în Haţeg cu prilejul introducerilor. Numai aşa am
putea justifica sistarea definitivă a modalităţii insolite de rezolvare a
::celor chestiuni de drept feudal, revenindu-se la formele recepte, în uz
î:rnintea anului 1453. Sigur este că în anul următor, revenirea în Haţeg
a trimişilor albensi a fost marcată de introduceri în stăpînire împlinite
după tipicul tradiţional.
O hotărîre luată la nivelul capitlului din Alba Iulia nu era de na-
tură să influenţeze existenţa reală a adunării locale. Intre 1453 şi 1457
avusese loc o tentativă interesantă de lărgire a atribuţiilor acesteia, de
natură să-i mărească importanţa. Eşecul echivala cu o revenire în cadre
oricum practicate. Adunările ar fi trebuit deci să-şi fi manifestat existenţa
in continuare.
Aşa cum afirmasem la începutul articolului nostru, popasurile haţe
gane ale marilor demnitari provinciali, fuseseră, de obicei, utilizate pen-
tru noi întilniri lărgite, de felul soboarelor locale. Ne-a reţinut îndeosebi
atenţia itinerariul lui Iancu de Hunedoara, în calitatea sa de voievod şi
guvernator. După cîte ştim astăzi, Iancu a trecut prin Haţeg în cîteva
rinduri. Atestările rămase sînt din 7 iunie 1443, Densuş 1 7, 26 august 1448,
I'iDl. 29.505, 35.510 ~i 105.966 (ultimele două identice).

16 A romai szent birodalom grof szeki Teleki cscilad olcleveltcira. Vol. II.
Budapesta, 1895, p. 58-60, DL 29.503, Dl. 29.504 (Hurmuzaki, II/2, p. 90-91), Dl.
29.815.
17 DL 55.260.
173
1451, Grădişte 19 şi între 31 mai-1 iunie 1453, Ha-

Grădişte(?) 18 , 5 mai
ţeg20. Popasul ultim a fost mai îndelungat şi însoţit de emisiuni de docu-
mente destinate tinor maramureşeni. Cu toate acestea nu îndrăznim să
susţinem concomitenţa unor adunări haţeganc la datele înşirate.
Pentru a descoperi din nou urma lor, după anul 1457, vom recurge
consecvent la informaţia documentară, în parte cel puţin, cunoscută.
După cum am observat, esenţa actelor cu care operasem pentru a des-
coperi adunările din 1453 şi 1457 era apropiată acelora doveditoare a
celor şase adunări sigure din a doua jumătate a secolului al XIV-lea şi
prima jumătate a secolului al XV-lea. Deosebirea consta doar în aceea
că în cuprinsul lor nu se explicitează împrejurarea exterioară care oca-
zionase, nu determinase, reunirea românilor localnici. Şi în continuare
documentele îşi păstrează acelaşi caracter. Cele mai multe exemple pe
care le vom urmări sînt procurate de procesele Cîndeştilor din Rîu de
Mori. Şi în alte prilejuri avusesem de subliniat particularităţile acelor
foarte activi şi rapaci pionieri ai feudalismului de tip central-european
în Ţara Haţcgului21 _
La 1 mai 1496, în satul Balomir, aproape de Haţeg (Subcetate), a
avut loc o consultare de martori. Urma să se stabilească drepturile reale
.ale familiilor Kendeff y de Rîu de Mori şi Kopaz de Vad asupra unei
păduri din vecinătate. Cu acel prilej au fost anchetaţi un număr de
88 de persoane originare din şapte sate diferite2'2 (vezi anexa III, col. 2),
Dacă întrunirea ar fi avut un caracter strict localizat, atunci martorii
trebuiau să se recruteze din satele învecinate, respectiv numai dintre
cei în măsură reală să cunoască corect starea pădurii aflată în litigiu.
Or, se constată imediat că în situaţia dată numai cîţiva, respectiv nu
mai mult de zece persoane, erau îndreptăţite să poarte cu adevărat nu-
mele de vecini şi hotarnici (vicini et commetanei). Era numai situaţia
nobililor români din Băieşti. Ceilalţi, în ansamblu, cu titlul ma:i potrivit
de conprovinciali, au fost din sate mai mult sau mai puţin depărtate.
Prezenţa unor nobili marcanţi ai districtului, aşa cum au fost Ioan Să
răcin şi Danciu de Sălaşu, exclude o situaţie conjuncturală, aranjată
prin prestigiul sau forţa de coerciţie a Cîndeştilor din Rîu de Mori. Şi
în această circumstanţă era mai firească o consultare de indivizi aflaţi
în acel moment în trecere pe la Haţeg, cu un alt prilej bine determinat.
In continuare să urmărim o altă cercetare de martori care a ;fost
făcută de către capitularii din Alba Iulia pentru stăpîniri din Ciula şi
Fărcădinul de Sus, la 1 august 150823. Locul acţiunii a fost la Fărcădinul
·de Jos (astăzi Unirea), adică în vecinătatea de nord-vest a centrului
IB Dl. 93.105, 93.117, 93.122.

w Hurmuzaki, II/2, p. 8-9.
20 I. Mihaly, Diplome maramureşene din secolul XIV şi XV. Sighet, 1900,
,p. 365-369.
21 Vezi Cetatea Haţegului. Monografie istorică şi arheologică, în: „Sargetia",
16-17, 1982-1983, p. 343-345; Cnezi români din Transilvania în epoca lui Iancu
de Hunedoara - Cîndestii din Rîu de Mori, în: „Revista de istorie", 37, nr. 6,
1984, p. 556-568; Datarea ferecăturii evangheliarului lui Laţcu Cînde de la Mă
.năstirea Neamt, în: „ATI AI", 22, nr. 2, 1985, p. 743-746.
22 Dl. 31.Î57.
23 Dl. 29.928.
lH
districtual. Inregistrăm
acolo o asistenţă care merită superlativul de
formidabilă: trei personaje din Fărcădinul de Jos, unul din Rîu de ~Iori,
altul din Toteşti, cinci din Săcel, trei din Unciuc, trei din Sînpetru. nouă
din Vad, 26 din Silvaşu de Sus, trei din Răchitova, cinci din Coroeşti.
unul din Pîclişa, 17 din l\Iăţeşti (astăzi Zăvoi), 11 din Sălaşu, şapte din
Pnnor. patru din Bar. 16 din Rîu Alb. cinci din Băieşti. zece din Rîu
Bărbat. şase din Galaţi, patru din Pui, 23 din Livadia, trei din Grădişte,
cinci din Zeicani, trei din Breazova. 16 din Peşteana, doi dn Densuş,
unul din Ostrov, unul din Cîrncşti, doi din Ciula. doi din Tuştea, 26 din
Paroş, unul din Sc'rcl şi altul din Silvaşul de Jos. Totalitatea: 225 de
haţegani reuniţi dintr-un număr de 34 de sate ale districtului. Pricina nu
avusese nimic excepţional. Nimic nu ne opreşte să apreciem că în anul
1508 s-au consemnat, pentru prima oară, cei mai mulţi nobili români
ai locurilor. Este de prisos să mai argumentăm că zecile de haţegani au
fo5t în realitate conprovinciali, nu vecini, ai căror reunire nu se putea
lmplini fără o conjunctură diferită de aceea a unui simplu proces de
interes foarte circumscris.
Ultima adunare pe care o mai analizăm avusese loc la 1 august 151!J,
în tîrgul Haţegului. Ea iese la iveală cu ocazia unui proces al Cîndeştilor
cu o parte din nobilii români din Rîu Bărbat. Semnificativă este, şi
aici, modalitatea de înregistrare a mărturiilor care, în mod obişnuit ar
fi trebuit să aibă loc pe teren, la pămînturile controversate, altfel spus
la Rîu Bărbat şi în satele vecine. Aşa cum arătasem însă, ea s-a împlinit
în tîrgul Haţeg. Participanţii au fost un număr de peste 150 de martori,
calificaţi nobiles. Dintre cei cu adevărat interesaţi numărăm circa o sută
de persoane. Doar cei din Livadia (37 de oameni) şi Paroş (21 de oameni),
cu depoziţii favorabile Cîndeştilor, par să fi fost mobilizaţi în mod expres.
Dacă privim înapoi, la ascultarea din anul 1508, aceeaşi livezeni şi paro-
şeni au fost în egală măsură deosebit de numeroşi24 , comparativ cu alţi
haţegani, dovedindu-ne că prezenţa lor nu era în nici un caz fortuită,
ci dimpotrivă, una obişnuită. Ceilalţi prezintă o medie de cite şapte
persoane pentru un număr de 17 sate haţegane, acoperind fără excepţie
întreaga suprafaţă a districtului 25 (vezi anexa III).
Ultimele trei adunări de care ne-am ocupat (H96, 1508, 1519) ne-au
transmis veritabile registre socio-demografice ale Ţării Haţegului. In
general testimoniul era acceptat doar la o anume vîrstă şi condiţie so-
cială. Dacă vom determina cu precizie ori aproximaţie acele stipulaţii,
- ceea ce ni se pare posibil prin analogie cu prevederile legale din
Corpus juris hungarici sau altele asemenea, - vom avea şansa unor de-
terminări a componentelor numerice posibile ale adunărilor haţegane, ca
şi altele, generalizate, ale populaţiei româneşti a districtului. Urmărirea
comparată a haţeganilor participanţi la adunările intervalului 1496-1519
conduce la interesante constatări privind redarea onomasticii, constituirea
unor nume de familie, la asociaţii genealogice.
24Avem astfel şi explicaţia emigrării unei părţi a locuitorilor din acele sate
către Depresiunea Jiurilo:-.
25Dl. 30.551.
175
Noile adunări, cuprinse între mijlocul secolului al XV-lea şi sfîrşitul

deceniului al doilea al secolului al XVI-lea, sînt şi ele numai mărturii
dintr-un şir odinioară foarte lung. Dacă le privim pe cele de după 1435,
c.cinstatăm că momentul în care ele au loc acoperă îndeosebi zilele de la
sfîrşitul şi începutul săptămînii. Asemănarea cu cele precedente este
frapantă (vezi anexa IV). Trebuie să ne reamintim că în perioada inter-
belică se făcuse o observaţie, uitată între timp mult prea nedrept, pentru
ritmicitatea adunărilor din Caransebeş26. Bănăţenii se adunaseră, potrivit
aceleiaşi pertinente observaţii, în ziua de joi. Verificarea noastră, făcută
pe baza documentaţiei cumulate între timp, a confirmat în mod absolut
regula. La fel, congregaţiile maramureşene se desfăşurau mai ales în
zilele de marţi. Importanţa constatărilor rezidă din stabilirea unei ritmi-
cităţi ordinare a adunărilor districtual-provincial româneşti. Opţiunea
pentru o anume zi a săptămînii îşi are originea în stabilizarea zilelor
de tîrg. In cazul Haţegului, el se ţinea în localitatea omonimă. Adunările
din 1496 şi 1508 avuseseră loc în ziua premergătoare şi, respectiv, urmă
toare, pentru a îngădui deplasarea în vecinătăţile apropiate tîrgului. Ra-
batul de la datină se provoca şi de către voinţa prezidentului, aşa cum
s-a petrecut probabil în anul 1398. Sărbătorile religioase, războaiele du-
ceau la efecte identice.
Desigur problematica adunărilor districtuale nu se rezolvă prin sim-
pla lor dovedire. Dacă ştim cite ceva despre competenţele lor juridice,
componenţă şi ritmicitate, capitolul necunoscutelor rămîne disproporţio
nat de larg. Sugerăm, printre alte posibilităţi metodologice, un studiu
c~>mparativ cu alte forme organizatorice de la nivelul comitatelor ori al
unor districte autonome aparţinătoare altor etnii ale vechiului regat
maghiar.
Pentru Haţeg, soborul local a constituit forma de vîrf a vieţii obşteşti.
A urmări traiectoria acestei instituţii echivalează cu o incursiune într-o
particulară comunitate definită teritorial şi etnic. într-o perioadă de
150 de ani, de la prima adunare consemnată (1360) şi pînă la cea din
urmă determinată de noi, numărul participanţilor haţegani a crescut
pînă la cotele consemnate de zeci de persoane. Cu cîteva excepţii, nobi-
limea românească sporeşte în acelaşi timp cu subţierea puterii ei econo-
mi.ce şi, implicit, a potenţelor de expresie. Adunările au fost prilejurile
în care ea s-a cramponat în poziţii preeminente, scutul în spatele căruia
a reuşit în bună parte să-şi conserve propriile caracteristici.
ARGUMENTS POUR LA CONTINUITE DES ASSEMBLEES ROUMAINES

DANS LE PAYS DE HAŢEG, APRES LA MOITIE DU XV• SIECLE
Re sume
Les attestations concernant Ies assemblees des Roumains du Pays de Haţeg

~·arretenten 1435. Apres cette date on a considere qu'el!es avaient cesse d'exister.
L'auteur de l'article essaie de demontre:· que la region a conserve son autonomie
26 Iuliu Vuia, Districtus walachorum, în: „Analele Banatului\ 2, nr. 2, 1929.

p. 73.
176
jusqu'aux premiers decenies du XVIe siecle et, par consequence, ses bstitutions
ont du existt':·. L'a:rnlyse des clocuments qui prouvent l'activite des assemblees
laisse a compre:1clre que leur emission est clue a des proces sur des prnprietes
fon:::ieres, proces presides par Ies volvodes ou vice-voivodes de la Trans:vlvanie.
Su:- ce point de clepart l'auteur mentionne plusieurs moments (17-19 decembre
H53. 23 fc'vrier H57, 1 mai 1496, l aout 1508 et l aout 1519) ou Ies habitants du
Pays de Haţeg se sont :-eunis pou:- decider sur des questions concemant des litiges
ou des heritages. L'auteur presente aussi quelques considerations sur la frequence
des assemblces, !cur composition et fo:1ctionnalite ou leurs competence~.
Les annexes qui cornpletent l'article donnent des details sur Ies noms des
pe:·sonnes presentes aux assemblees mentionnePs. Leur importance consiste dans
le fait qu'ils sont a la fois des documents onomastiques, demographiques ou de la
!':tructure sociale.
17i
ANEXE*
I. Adunarea haţegani din 17-l!J decembrie 1453
Localitatea Participan\i
I
Ciula Ioan, f.I. l\Iihail, Ladislau (o.r.)
Densuş Duşa, f.l. !i/icolae, Dionisie, f.l. Andrei
Riu Alb Badea, Baluzin, Ioan, Petru, Valentin
Rîu de Mori Ladislau, f.l. Cînde (c. ?)
Ruşor llasarab, Ioan, :\Iihail
Sălaşu Cîndreş, f.l. Dionisie, Danciul, f.1. Costea, Balul, Gheorghe şi
Grigore, f.l. Baloş, Danciul, Dionisie, !\icolae şi Petru, f.l. Iaros-
lav, Ioan, f.l. Sărăcin, Ştefan, f.l. Cîndrcş
Sînpetrn Mihail, f.1. Stoica, Simion, Stanciu! şi Vlaicul, f.l. Vîlcul, Ştefan
Streisîngeorgiu Dionisie (o.r.), Dumitru (o.r.)

Unciuc Dionisie şi Dumitru, f.l. Bucla
Vad Benedict, f.I. Petru, Dumitru, f.1. Cristul, Kopaz (o.r.), Ioan
f.I. Benedict, Toma, f.I. Huria, Valentin, f.I. Petru
II. Adunarea haţegani din 23 februarie 1457
I*ocalitatea
I Partidpan\i
Rîu Bărbat Dumitru, f.I. Barb

Rîu de Mori Cîndreş, f, 1. Ioan, Ladislau (c.?)
Sălaşu Ilanciul, Dionisie, Petru, Şerban, f.I. Jarul
Streisîngeorgiu Dumitru (o.r.)
III. Adunirile haţegane din anii 1496, 1508 şi 1519

(Tabel onomnslie eompnrnllv)
Lcx."':1litntea
I 1496
I 1508
I
I
1519
1
I 1 I :1 4
Băieşti Dumitru (2, unul io- Duma, Dumitru, Danciul, Iacob, Ra-
bag), Ioan, Petru, Ioan, Iuon, Vlad dul, Simion, Ştefan
Stan, Vile, Vlad ul
Galaţi Buda, Iacob, Ionuş, Dionisie, Iacob, :\li- Andrei, Iancu! Ciob,
Ivan, Mihail, Paul, hai! Ciob, !i/icolae, Ion, Lazlo (2), Mihail,
Ta tul Ştefan, Valentin Mihul, Ştefan, Valen-
tin
•Semnificaţia abrevierilor este următoarea: c. '--O castda.n; LI. '"'-' fiul lui; o.r. ~'- om regal. Ortlouarta s~a
fă.cut pe criteriul alfabetic al satelor şi a persoanelor, fu milSura posiUilului.
178
(continua re)
1
I 2 I 3 I ~
~ăţeşti (Zăvoiu) Borcea, Bune a, Cin- Bunea, Calmar, lanul, Buine, Bancul, Du-
dreş, Costea, Dumi- Iaru!, Ilie, Ioan, Ivan, mitro, Iacob, lanul,
tru, Ionuş, Ivan, Lup- Lupa, Mihail, Mihul, Ion, Ivan, Lazlo, Op-
şa, Nicolae, Stan, Nicoară, Petru, Stan- rea (3),Stoica, Ştefan,
Stanciu!, Vlada ciul, Ştefan, Valen- Vîlcul, Vlad
tin, Vlaicul, Via-
dislau
Paro ş Andrei (2), Bode, Cîn- Aldomir, Cîndreş, Cînde, Dan, Ion (4),
dreş, Cristan, Dio- Criste, Dan (2), Dicul, Ionuş, Ivan, Ivaşcu,
nisie, Dragoia, Duca, Dionisie, Dumitru (2), Mihai, )lihul, Mic-
Ioan (3). Ion, Ivă- Ioan (2), Ivaşcu, La- lăuş, Oană, Petru (2).
niş, Laţcu, Lupşa, dislau (2), Lupşa (2), Sitian, Stan, Ştefan,
Mihail, Nan (2), Ni- )Iihail, Mihail, Nea- Şuşman, Tămaş
colae, Pete, Petru (3), govoi, Nicolae, Nis-
Stan, Stam/ ... /, Sto- tor, Oană, Petre,
ian, Ştefan, Vlad, Stan, Ştefan (3)
Vlaicul
Rîu Alb Badea, Dan, Miele, Bade, Baluzin, Dan, Badea, David, Dicul,
Mihail, Nan, Petru, Dicul, Dionisie, Ioan, Dionisie, Ioan Hăi-
Radu!, Stan, Stan- Iuon, Ladislau, Lup- mag, Lazlo, Mihail,
ciul, Ştefan, Vlad Bar- şa, Mihail, Nan, Ni- Nan, Xicolae, Stan-
bathey, Zegyka colae, Stanciul, Stoi- ciul, Stoica, Ştefan,
ca (2), Ştefan , Valentin
i
Rîu de Mori Mihail Cînde Ladislau Cînde [ ... :
Săcel Dan, Dan Lupşa, Dan, Ioan, Lupşa, Ber[ ... ](o.r.), La-
Lupşa Simeon, l\Ii- Mihail, Sirneon dislau (o.r.)
hail, Mihail Cînde
Sălaşu Bogdan, Dan popa, Andrei, Cîndreş, Cos- Bolda, Cînde, Cîn-
Danciul, Gligul, !ani, tea, Dan popa, David, dea, Dumitru, Ilieş,
Ioan Sărăcin, Ivan, Gligul, Iacob, Ioan, Ioan Sărăcin, Ion (2),
Neagomir, Nicolae, Ladislau, Petru Fie- Lazlo, Pavel, Petru,
Oancea, Petru Fie- rarul, Simion Stoica, Ştefan, Vladul
rarul, Procop, Stan,
Ştefan
Corceşti - Mihail, Nicolae, Oa- Ştefan, Toma

nă, Petru, Toma
Livadia - Babul, Bora, Bozia, Costea, Danciul, f.l.

Costea (2), Danciul Ivan, Dan, f.l. Ivan,
(2), Ioan (3), !tul, Dumitru Radovan,
Lad, Ladislau, Laţ- Iacob Turcul, Iaru,
cu (2), Lupşa, Nico- f.l. Petru, !arul Va-
lae (2), Radu!, Stan- dizla, Ioan (2). Ion,
ciul, Tatumir,Toader, f.l. Iuga, Ion, f.l.
Vlad Ivan, Ion, f.l. Moycz,
Ion, f.l. Munte, Ion,
f.l. Stanciu, Ivan
Hola, Ladislau, Lu-
pe, f.l. Iuga, Lupşa
(2), Lupşa, f.l. Dan,
Miclăuş, f.l. Ştefan,
Mihail, Munte, f.l.
Ioan, Nicolae, Şte-
179
(continuare)
I I 2 I :1 I 4
I I ful, Peterman, f.l.

Roze, Petru, f.l. Ivan,
Petru Lupşa, Petru!,
Stoica, f.l. Vlad, Stan-
cin, Stanciu! Grecul
( ?), Stoian, Şuşman,
Ştefan, f.l. Bara, Şte-
fan, f.l. Iuga, Ştefan,
f.l. Vlad, Toader :l\ an,
Vilzau, f.l. Bozga,
Vlad
Peşteana - Andrei (2), Dionisie Dionisie, Dionisie Ro-

(2), Dionisie, Cioc, 1nan, Ladislau Cioc,
Dumitru, Ilie, Ladis- Petru Filip, Petru Pop,
Iau, Luca ?.largai, Ştefan Ilieş,Toma Pop
Mihail lara, Petru
Pop, Roman, Ştefan,
Toma (2), V laicul
Ponor - Ionul, Oană, Petru Ioan, Ionul, Ivan, Pe-
Turcu, Roman, Stan- trul, Stanciu!, Vile-
ciul, Stroia, Vilczan zan
Pui - Andrei, Francisc, Dionisie
Ioan, Ladislau
Răchitova - Andrei, Francisc şi Andrei, Francisc şi
Gheorghe Musina Ştefan Musina
Rîu Bărbat - Danciul, Dumitru, Danciul, Iacob, La-
Filip, Gheorghe, Ia- dislau, Radu!, Simion,
cob, Ioan, Laclislau, Ştefan
Petru, Radu!, Simion
Silvaşu de Jos - Duma Dionisie, Ilieş, Nan
Stan ciul
Silvaşu de Sus - Andrei, Barb (2), Bog- Dionisie, Ilieş, Nan,
<lan, Dan, Dănilă, Du- Stanciu!
tru, Ladislau (3),
Ilie, Ioan (2), Ionuş,
Iovan (2), Lazăr, N'i-
colae (2), Petru (2),
Stan (2), Stanciu!,
Ştefan, Şusman
Toteşti - Stroia Lado, Ştefan
Unciuc - Cînde, Dumitru, Ioan Cînde

Vad Dionisie Kopaz, Ioan Dionisie, Iacob, Ioan, -
Wady Koyko, I,adislau, Mi-
ele, Paul, Raclul, Şte-
fan
Zeicani Abraham, Ioan, Ioan Avram, Ilieş Petru,
Zeie, Martin, Mihail Ioan, Zeican, 1,azlo
Zeican, Lazo Martin,
180
contin ua„e
' 1
I 2
I 3
I 4
Mihai, Petru· Corman,

I Roman, Zerc Zeican
Baru Dionisie, Dragomir,
- Litul, Neagu -
llreazova Ladislau, Mihail,
- Stoica -
Ciula Ladislau, f.L Gheor-
- ghe More, Ştefan -
Cirneşti - Nicolae -
Clopotiva Bacoţ, Ladislau, Xi-
- - colae, Ştefan, Ştefan
Pagan
Densuş - Andrei Duca, Ştefan -

Fărcădinul de Jos Balotă, Ştefan, Teo-
- dor -
Grădişte (Sarmi- Barta, :Martin, Ştefan
zegetusa) - -
Ostrov - Dionisie -
Piclişa - Ioan }fote -

Pui Andrei, Francisc,
- Ioan, Ladislau Dionisie
Ruşor - - Ion, Ivul
Sînpetru Dumitru, Iovan, La-
- dislau -
Şerel - Cînde -
Tuştea - [ ... ]. Ştefan -
IV. Datele şi locul adunlirilor haţegane
Nr. I Data
I Ziua săptămlnii
I Localitate
I Prezident
I 1360 iun. 1 luni Haţeg vicevoievod-c.

2 1398 oct. 30 miercuri Grădişte voievod-c.
3 1402 sept. 4 luni Haţeg c.
4 1411 feb. 17 joi Haţeg -
5 1418? ? Haţeg -
6 1435 nov. 20 duminică Haţeg voievod
---
7 1453 dec. 17-19 luni- miercuri Haţeg ? c. ?
8 1457 feb. 23 marţi Haţeg ? c. ?
9 1496 mai 1 duminică Balomir -
IO 1508 aug. 1 marţi Fărcădinul de Jos -
11 1519 aug. 1 luni Haţeg -
OHABA ŞI PONOR - DOUA MOŞII ROMANEŞTI
DIN ŢARA HAŢEGULUI ŞI STAP1NII LOR
1N SECOLELE XV-XVI
COSTIN FENEŞAN
Cercetările mai vechi şi mai noi au demonstrat cu prisosinţă faptul,

că în ţinutul Devei şi al Hunedoarei, dar mai cu seamă în părţile Haţe
gului, în cursul evului mediu a fiinţat şi s-a dezvoltat în forme speci-
fice - alături şi nu de puţine ori în confruntare latentă sau deschisă cu
structurile alogene suprapuse - o adevărată „lume românească", ex-
presie a unor realităţi etno-demografice de netăgăduit. Cadrul în care
s-a desfăşurat această intensă viaţă a românilor deveni, hunedoreni sau
haţegani l-a constituit mai puţin mediul cetăţilor regale, în care îşi fac
simţită mai mult prezenţa elementele structurii alogene, cît mai cu
scamă numeroasele aşezări (moşii = possessiones) din lumea cnezatelor
~i districtelor de mai veche sorginte autohtonă. De aceea cercetarea „lu-
mii româneşti" din părţile Devei. Hunedoarei şi Haţegului în cursul evu-
lui :nediu trebuie să surprindă cu osebire evoluţia aşezărilor rurale,
fiecare în parte şi toate împreună întregind şi nuanţînd caracteristicile
procesului general1. Pornind de la aceste considerente, am reunit 14 do-
cumente inedite (5 documente din secolul al XV-lea şi 9 documente din
secolul al XVI-lea) privind trecutul moşiilor Ponor şi Ohaba-Ponor
aflate la sud-est de Haţeg, încercînd să urmărim destinul lor vreme de
peste un secol şi jumătate 2 .
Aflate pe cursul superior al Streiului, în districtul cetăţii regale
HaţL•g, cele două moşii - divizate în mai multe părţi - au aparţinut
în secolele XV-XVI Cîndeştilor şi Cindreştilor din Rîu de Mori, fami-
liilor Turcu şi Roman din Ponor ori familiei Românu (Olah) din Rîu
Bărbat 3 . In cele ce urmează ne vom strădui să-i regăsim cu ajutorul
documentelor care ne-au stat la disp:.:iziţie p~ stăpînii celor două moşii
haţcgane, strîns legate una de cealaltă.
Prima amintire documentară păstrată pînă în zilele noastre o repre-
zintă ,diploma regelui Sigrismund de Luxemburg dată la Trnava, la
25 ~1Ugust 1404, prin care suveranul dăruia lui Barbu, fiul lui Lel de
Riu Bărbat, cnez din Haţeg (kenesio de Hathchok) şi fraţilor săi după
mamă - Dimitrie, Ştefan, Danciu (Danch) şi Jurcă (Gyurke) - jumă
tate din moşia Ponor. aflată în pertinentele cetăţii Haţeg (in pertinenciis
cust··i nostri Hathzak), precum şi u treia parte din cnezatul moşiilor
1 Un exemplu în acest sens îl constituie publicarea a .nu mai puţin de 46 do-

cumente din anii l:l3:J-1:194 (un document din sc>co1lul al XIV-iea, 5 documente
dia secolul al XV-iea şi 40 documente di.n secolul al XVf-Jea) rderitoare la moşia
H[1sdat, cf. F. S6lyom-Fekete, Egy os magyar [sic!] telep Hunyadmegyeben, în
„HTRTE", V, 1889, p. 75-l:l7.
l La Arhiva Naţională Maghiară din Budapesta, în fondul de documente
feudale (Diplomatikai Jeveltar - Dl.), se păstrează alte peste 30 documente din
~l'colele XV-XVI referitoare la cele două moşii româneşti din Ţara Haţegului,
d. D. Csanki, Magyarorsz6.g tărtenelmi făldrajza a Hunyadiak kor6.ban. Voi. V,
Budapesta, 1913, p. 118 şi p. 128.
· D. Csanki, op. cit., p. 128.
182
Ponor, Streisîngeorgiu şi Livada (terciam partem kenesiatus in possessio-

nibus Ponor predicta, necnon Stryg et Leuad vocatis). Diploma regală
de danie mai specifica faptul, că moşia şi cnezatele amintite fuseseră
dăruite de suveran aceloraşi beneficiari, dar numai cu titlu temporar
(nostro perdurante beneplacito}, acum fiindu-le întărite cu drept deplin 4 .
Credem că actul de munificenţă regală se poate explica îndestulător prin
ajutorul dat de cnezii români din Haţeg (în cazul nostru cei din Rîu
Bărbat) puterii centrale în cursul conflictului din 1403 cu marca nobi-
lime şi tendinţele centrifuge ale acesteia5 . Unul dintre beneficiarii daniei
de la 1404, Ştefan, se va împotrivi patru ani mai tîrziu (1408), în numele
său şi al fraţilor săi, atunci cînd Iuga, fiul lui Stanislav de Ponor, care-
deţinea cu îngăduinţa lor un sfert din cnezatul moşici Ponor, \'a voi să-l
stăpînească în mod abuziv cu titlu nobiliar şi să-l înstrăineze 6 .
Un alt moment ele însemnătate în existenţa Ponorului şi a Ohabei-
Ponor se înregistrează în vara anului 1458, atunci cind regele Matia
Corvin, urcat pe tron cu puţină vreme în urmă, intervenea în două rîn-
duri în favoarea stăpînilor de atunci ai celor două moşii haţeganc, răsplă
tindu-le serviciile credincioase aduse partidei Huniadeştilor. Astfel, la
8 iunie 1458 (vezi anexa I), rc•gele ii acorda cu titlu de nouă danie (nova
donatio) lui Ladislau, fiul lui Stanciu de Ponor, precum şi fraţilor săi
după tată, Petru şi Hălmeag şi fraţilor săi condivizionali Ioan, fiul lui
Şerban şi Nicolae Roman de Ponor, stăpînirea asupra cite unei treimi
din moşiile Ponor şi Ohaba, ambele aflate în districtul Haţcg 7 . Pe de
altă parte, suveranul întărea în chip de nouă danie, printr-o diplomă
dată la Buda, la 3 iulie 1458, stăpînirea lui Baiu (Bay) şi Vuciu (Wuchul),
fiii lui Sandrin de Băeşti (Bayescl), precum şi a fraţilor lor condivizionali
Vîlcean (Wlkzan}, Jula (Gyula), Andrei, asupra cite unei jumătăţi din
cnezatele moşiilor Ohaba şi Băeşti (Bayesd) şi asupra ,,părţii de cnezat
începînd de la rîul numit Rîu Alb" (porcionem kenesiatus a flumine
Feyerwyz vocato incipiendo), aceştia urmînd să le stăpînească „sub illis
tamen condicionibus, oneribus et servitutuibus, quibus ceteri kenesii
nobilesque districtus ele Haczak siws kenesiatus tenere consueverunt"8.
4 F. S6lyom-Fekete, Vâzlatok az olâh-ken!!zi intezmeny tărtenete s ismcr-

tetesehez, în .,HTRTEu, II, 1884, doc. 2, p. 22-23.·
5 Cf. K. G. Gilndisch, Cnezii români din Trar.sili:ania şi politica de centra: i-
zare a regelui Sigismund de Luxemburg, î:1 val: Ştefan Meteş la 85 de ani, Clu.:-
Napoca, 1977, p. 237. In acelaşi an, 1404, voievozii t:-ansilvăneni Iacob Lackf,v ~i
Ioan Thamasy acordau cnezului Dob:-e Românul din Le~nic, precum şi tuturor
celorlalţi cnezi ţinîr:d de cetatea Deva, dreptul de a clispu:w liber ele \·cnitu:·i[(•
cneziale provenind din satele aflate sub conducerea lor, precum şi scuti:·ea de
plata dărilor către suvernn.
6 D. Csanki, op. cit„ p. 128.
7 Vezi în anexa II porun:::a de dare şi trecerP în <:tl1pînire adresată de ;ege,
tot la 8 iunie 1458, capitlului din Alba Iulia, precum şi rapo:·tul acestuia ad:·esat
suveranului la 17 iulie 1458 (vezi al'!exa III).
e A. Sacerdoţeanu, Două acte haţegane şi unul i;âlcean, în „Academia Ro-
mână. Memoriile secţiunii istorice". Seria a III-a, tomul XVII (1935-19Jli), p. ~El-
220. Credem că lectura de Bayoso (Băeşti) se cuvine îndreptată în Bayesd. De
menţionat că Ohaba şi Ponorul ţineau în anul 1453 de> domeniul ·cct<iţii Deva.
cf. D. Csânki, op, cit„ p. 44-45 ~i I. Pataki, Domeniul Hunedoara la începutul
.~Pcolului al XVJ-lea, Bu:::ureşti, 1973, p. XII.
183
Din cele expuse pînă acum se desprind cîteva constatări: pînă la mijlocul
secolului al XV-lea Ohaba şi Ponorul, păstrîndu-şi necontenit statutul
de posesiuni cneziale, au fost deţinute - fiind divizate în mai multe
părţi - de cîteva familii cneziale româneşti, din care vor descinde st.ă
pînii lor din veacul al XVI-lea; st.ăpînirea unei părţi de moşie n-a
coincis cu aceeaşi proporţie din cnezatul moşiei respective (de ex. în
1404 jumătăţii din moşia Ponor îi corespunde doar o treime din cnezatul
acesteia).
La sfîrşitul secolului ·al XV-lea se înregistrează deja o mutaţie sem-
nificativă în statutul social al stăpînilor celor două moşii haţcgane: dacă
}Jînă după mijlocul veacului se constată - atît cit ne-au îngăduit-o in-
i'r:rmaţiile accesibile - că aceştia apar în documente cu atributul lor
(;;1~zial ori cu menţiunea de „credincioşii noştri (ai regelui - n.n.)"
(}ideles nostri), începînd cu 1492 ei nu mai sînt menţionaţi decît ca no-
1.Jili {riobiles}, aceasta constituind o dovadă mai mult pentru procesul de
evoluţie socială în rîndul cnezimii haţegane. In acelaşi timp surprindem
~i încercarea castelanilor de Hunedoara de a include - la nevoie cu
forţa - cele două moşii haţegane în teritoriul propriului domeniu. Astfel,
]a 25 mai 1492, din ordinul regelui, voievodul transilvănean Ştefan Ba-
thory, împreună cu Paul Magh şi Ioan Horvath, castelani ai Devei şi
comiţi de Hunedoara, interveneau pe lingă „obştea nobililor din comi-
'tatul Hunedoarei şi districtul Haţeg" (universitas nobilium eiusdem comi-
tutus Hunyadiensis et districtus Haczak), ordonîndu-le repunerea nobi-
lilor (subl.n.) Ioan, Petru, Stroia şi Vohna de Ponor în stăpînirea cite
unei treimi din moşiile Ohaba şi Ponor, care fuseseră „ocupate şi anexate
cu forţa, pe nedrept şi în chip necuvenit, din mîinile aceloraşi nobili"
(a manibus eorundem nobilium minusiuste ac indebite et potentialiter
occupasset et annexisset) de castelanul cetăţii Hunedoara, Toma Kiss 9•
Peste puţină vreme, la 17 ianuarie 1493, beneficiarii actului de restituţie
din 1492 se vor bucura din nou de favoarea regală. Mai mult, de aceast.ă
dată Ioan, Petru şi Stroia de Ponor, obţinînd întărirea drepturilor asupra
părţilor de moşie d0ţinute încă de strămoşii lor, îşi vedeau confirmată
':tăpînirea asupra întregii moşii Ohaba şi a unei jumătăţi din moşia
T'onorlO. Este destul de probabil că de la repunerea lor în stăpînire
(25 mai 1 MJ2) şi pînă la data daniei regale cei trei membri ai familiei
Turcu (Torok) de Ponor - nume sub care aceştia vor apare şi în docu-
mentele din secolul al XVI-lea - să-şi fi sporit pe diferite căi (de ex.
prin cumpărare, schimb etc.) 11 cota-parte deţinută la cele două moşii
haţegane, care vor rămîne de acum înainte în patrimoniul aceleiaşi
familii.
9 Vezi anexa IV. In 1506 şi în 1510, cu ocazia unor reglementări de proprie-

tate, regele Vladislav al II-lea dăruia Beatricei de Frangepan şi fiicei ei Elisabeta,
respectiv markgrafului Gheorghe de Brandenburg, printre alte sate (ville) ţinind
de domeniul cetăţii Hunedoara şi Ohaba şi Ponorul, cf. I. Pataki, op. cit., doc. 23,
p. 133 şi doc. 26, p. 142.
IO Vezi anexa V.
11 Nu C'ste, de pildă, exclus ca cei trei Turcu de Ponor să fi răscumpărat de
ia Vlad de Băeşti partea de moşie deţinută la Ohaba cu titlu de zălog. Vlad de
Băe.şti (Wlacfwl de Boyesth) dobindise zălogul asupra părţii de moşie de la Ohaba,
184
Cele nouă documente din secolul al XVI-lea referitoare la Ohaba

şi Ponor, la stăpînii lor din acea vreme, mai modeste atît prin conţinut
i;.i, eo ipso, prin implicaţiile lor, vin să ilustreze mutaţiile - de altfel
curente pe plan general-transilvan în acea epocă - survenite în regimul
de stăpînire asupra micii proprietăţi funciare. Astfel, unele documente
privesc procedura de divizare a unor părţi de moşie intre membrii
familiei Turcu de Ponor, efectuarea unor reambulări de hotar, respectiv
conflictele iscate cu această ocazie (vezi anexele VII, VIII, IX). Alte
documente se referă la probleme legate de dreptul de succesiune in linie
feminină, la stabilirea aşa-numitului drept de fată (quartalitium) sau a
dotei (iura paraphernalia, vestitura puellaris) cuvenite din bunurile ele
la Ohaba şi Ponor ale familiei Turcu (vezi anexele XI, XII, XIV). Cum
e şi firesc, dintre documentele privind cele două moşii haţegane în vea-
cul al XVI-lea nu lipsesc nici cele legate de desfăşurarea procedurii
judecătoreşti cu toate implicaţiile ei (vezi anexele VI, X). In fine, un
document din 1560 - de altfel singurul din secolul al XVI-lea l'manind
de la autoritatea supremă a Transilvaniei (principele Ioan Sigismund) -
priveşte conflictul iscat datorită abaterii abuzive a pîrîului Ohaba de la
moara aparţinînd unui membru al familiei Turcu (vezi anexa XIII).
In pofida numărului lor redus, documentele din secoli1l al X\'1-lea
referitoare la Ohaba şi Ponor ne îngăduie să sesizăm începuturile unui
fenomen general, cu grave urmări pentru proprietăţiie micii nobilimi·
româneşti din Ţara Haţegului - fărîmiţarea posesiunilor funciare ale
acesteia şi, implicit, diminuarea puterii ei economice, fără ca acest proces
să pună însă in cumpănă caracterul etno-demografic covîrşitor românesc
al părţilor de sud-vest ale Transilvaniei.
OHABA UND PONOR - Z\\"EI RUMANISCHE GOTER DES HATZEGER

LANDES UND lHRE BESITZER 11\I 15. UND 16. JAHRHUNDEHT
Zusammenfassung
Anhand 14 bis zur Zeit unveroffentlichtt.'1~ Urkunden aus cler Zeit von 1458
bis 1572 - deren Wortlaut im Anhang wiedl-;·gegeben wird - , wie au:h du:-c!t
Heranziehung bereits bekan:iter einschlagiger Documente, schilclert de~ Aufsatz di<~
Entwicklung de; Besitztumsvc:-hă:ltnissc zwl'il'r rumănischer Gi.iter des Hatzeger
Landes: Ohaba und Ponor. Die im Laufe des 15. Jahrhuadt'rts von verschieclem:a.
rumănische:i Knesen behauptl'tcn Gi.iter, die um das Jahr 1492 dem bis zulctzt.
gescheiterten Versuch eincr lnbesitznahmc durch elen Hunyader Kastellan Thoma-;
Kiss ausgesetzt waren, blicben auch wahre:id des lti. Jahrlrnnderts im Besitz de~·
in der Zwischenzeit zu Kleinadeligen gewordenen Nachfolgern cler chemal;gl'n
Knesen. Aufgrund der nun verOffentlichten Urkunden hat man die !'vliiglichkeit
eines aufschlussreichen Ein,blickes in die mit Recht zu bezeichm•n kon:ie:,de
„rumănis::he Welt" des Hatzegcr Lancles un seiner ve:·schicde:ien Fragen des
Alltages.
precum şi asupra unei părţi de moşie de la Băeşti, .p:·intr-o hotărîre dată Ia

Bîrcea Mare, ~a 8 mai 1492, de comiţii hunedoreni şi juzii :iobililor din comitat,
drept garanţie pentru cei 60 florini cheltuiţi de beneficia:· spre a-i răscumpăra
clin robia turcească pe soţia şi pe cei doi fii ai lui Ytha, cf. A. Sacerdoţeanu.
op. cit., p. 220-221.
185
ANEXE
1458 iunie 8, Buda
Matia Corvin, regele Ungariei, înnoind o danie anterioară, dăruieşte lui

L<Hlislau, fiul lui Stanciu de Ponor, fraţilor săi după tată, Petru şi Hălmcag,
precum şi fraţilor săi condivizionali Ioan, fiul lui Şerban şi Nicolae Roman, cu
toţii clin Ponor, drept recompensă a slujbelor credincioase, a treia parte clin
mc)We Ponor şi Ohaba aflate în districtul Haţeg şi comitatul Hunedoara şi
stapînite încii din Vl'chimc ele strămoşii lor.
Commissio propria domini regis thc>sau-
rario Mathie referente cgram domino 1
Nas, Mathias, clei gracis rex Hungarie, Dalmacie, Croacie etc., memorie com-
nwndamus tenorp presencium significantcs quibus expedit vnive~sis, quocl nas,
atlt·ntis et consideratis ficlclitatibus et ficlelium serviciorum meritis fidelis nostri
Ladislai, filii condam Stanczwl de Ponor, per eum 2 , vti didicimus, primum proge-
nitor:bus nostris ct tandem nobis et sacre clicti :·pgni nostri Hungaric corone
locis et temporibus debitis, iuxta sue possibilitatis exigenciam, fide!iter perhibiti~
et impen~is, clirPctam et equalem terciam partem possps.sionum Ponor preclicte
et Oh o ba vocatarum, in comita tu de Hwnyad in districtu Haczak cxistencium
habitarum, in quarum pacifico clominio idem progenitores suos ab antiquo persti-
tis•c scquP ac Petrum Pt Halmand patrueles, item Johannem, filium Sorbani et
Ni"olaum Roman ele eadem Ponor, fratres conclivisionales, pcrsistere asserit eciam
<l<' presPnti, simulcum cunctis suis vtilitatibus et pcrtinenciis quibuslibet, terris
scilicl't arrabil!bus, cu!tis Pt incultis, agris, p(ra)tis. pascuis, campis, Ienetis, silvis,
pu:ietis, virgultis, nemoribus, montibus, vallibus, vineis, vinL'arum promontoriis
a(quio;, f)luviisJ, piscinis, piscaturis aquarumquP decursibus, molenclinis molendino-
rumque locis et gPneraliter quarumlibet vtilitatum et (pertinenciarum) 4 suarum
intl'g"itatibus quovis nominis vocabulo vocitatis. ad 0andem de iure spectantibus
L't pcrtinere clebentibus, sub suis v(eris metis anti)quis 5 prcmissisque, sic vt pre-
krtur, stantibus ct se habentibus, mPmorato Ladislao, filio Stanczwl ruc per eum
prescriptis (PC'tro et Halmand)fl patruelibus ac Johanni, filii Sorban et Nicolao
Roman ele dicta Ponor, fratribus condivisionalibus ipso(rumque hereclibus et poste-
r)itatibus7 vnivPrsis nove nostre donacionis titulo dedimus, donavimus et contu-
limus, ~··mmoB clamus, donam(us et conferimus iure per)petuo 9 ct irrevocabiliter
terwndi, possidencli pariter et habendi, salwo iure aliena, harum nostrarum vigore
<>t testi(monio literarum medi)anteio, dum nobis in specie ~·epportate 8 fuerint, in
f(cr)mam nostri privilegii redigi facicmus. Datum Bude, octa(vo) di(e festi sacra-
ti)ssimi11 Corporis Christi, anno ciusdem millesimo quaclringentesimo quinquagesimo
oct<JVo.
L. S.
- Arhivele Statului Bucureşti, colecţia Documente transilvănene, pa.eh. XVII,

nr. 2; original pe pPrgament; fragmente ale peceţii în ceară roşie aplicată în
josul textului.
li
1458 iunie 8, Buda
Matia Corvin, regele Ungariei, porunceşte capitlului din Alba Iu'.ia să efec-
tueze darea în stăipînire a ·celei de-a treia părţi din mo-;iile Ponor şi Ohaba clin
districtul Haţeg şi comitatul Hunedoara, dăruite lui Ladis·au, fiul lui Stanciu de
186
Ponor, precum şi fraţilor săi Petru şi Hălmeag, Ioan fiul lui Ştefan şi X;cul:te
Roman, cu toţii din Ponor.
Mathias, dei gracia rex Hungarie, Dalmacie, Croacie etc., fidelibus nost:-is
capitula ecclesie A..lbensis Transsilvane, salutem et graciam. Cum nos, attentis et
consideratis fide!itatis et fideiium ser.'iciorum meritis fidelis nostri Ladisla!, fii ii
condam Stanczw~ de Ponor, per eum, vli didicimus, primum progenitoribus no<;tr·is
et tandem nobis et sacre dicti regni nostri Hungarie corone, locis et temporibus
debitis, iuxta sue possibilitatis exigenciam, fideliter exhibitis et impensis, dirL>e-
tam et equalem terciam partem possessionisB Ponor predicte et Ohaba vocata!"um,
in comitatu de Hwnyad in districtu Haczak existencium habitarum, in cuius pacifico
dominio idem progenitores suos ab antiquo perstitis~e seque ac Petrum et Hal-
mag patrueles, item Johannem, filium Sorban et Nicolaum Roman ele eaden:
Ponor, fratres condivisionale5, pe11Sistere asserit et""m de presenbi, sirnulcurn
cunctis suis vtilitatibus et pertinenciis quibuslibet prem:-.sis, sic ut prcfertur,
stantibus et se habentibus. memorato Ladislao, filio Stanczwl ac per eum pre~criptis
Petro et Halmag patruelibus ac Johanni et Nicolao Roman, frntribus condivisio-
nalibus, vigore aliarum literaruin nostrarum donacionalium exinde confectarum,
nove nostre donacionis titulo, imperpetuum 8 contulerimus possidendam velimus-
que eosdem in dominium eiusdem per nostrum et vestrurn hornines legittime fa-
cere introduci. Ideo fidelitati vestre firmiter precipientes mandamus, quatenus
vestrum mittatis horninem pro testimonio fidedignum, quo presente Andrea" de
Pogy vel Susman de Galacz aut Dyonisius de Zalaspatak aut Petrus de eadem,
a~iis absentibus, homo noster ad facies predictarum possessionum Ponor et Oiiab·a
vocatarum vniversisque vicinis et commetaneis inibi legittime conuocatis et pre-
sentibus accedens, introducat prefatos Ladislaum, Petrum, Halmad. Johannem et
Nicolaum Roman in dominium eiusdem tercie partis statuatque eandem eisdem
premisse nostre nove donacionis titulo ipsis incumbentis, perpetue possidenclam. si
non fuerit contradictum. Contradictores vero, si qui fuerint, ewocet8 l'O<;dc-m
contra annotatos Ladislaum, Petrum, Halmad, Johannem et Nicolaum Roman in
presenciam magnificy 8 waywodi parcium vel vicewayvodarum parcium nostrarum
Transsilvanarum ad terminum competentem (dic)tam contradiccionem redditu:·o~
et posthec huiusmodi ve6tre statucionis seriem cum contradictorum et ewocatorurn 8 ,
si qui fuerint, vicinorumque et commetaneorum qui premisse statucioni intererunt
nominibus terminoque assig;iator, eidem waYwode vel vicewaywodis fic!L·liter
rescribatis. Datum Bude, octawo die festi sacratissimi Corţ>Oris Christi, anno eius-
dem mi!lesimo quadringentesjmo quinquagesimo octavo.
- transumpt în documentul din 17 iulie 1458 al capitalului c\h. Alba luli:i;

vez doc. III.
III
14j8 iulie 17, (Alba Julia)
Capitlul din Alba Iulia raportează regelui Ungariei, Matia Corvin, puae-
rea în stăpînirea celei de-a treia părţi a moşiilor Ponor şi Ohaba din di<ot;ictul
Haţeg şi comitatul Hunedoara a lui Ladislau, fiul lui Stanciu de Ponor, prcrut~
şi a fraţilor săi Petru şi Hă!rneng, Ioan fiul lui Şerban ~i Nicol;.:e Rom<!:1, cu
toţii clin Ponor.
Capituilum ecclesis Transsilvane omnibus Cristi8 fidelibus, tam presentibus

quam futuris, prese:ls scriptum inspecturis, salutem in omnium .salvatorC'. Ad
vniversorum noticiam harum serie volumus pervenire, quod nos Jiteras introclucto-
riales8 pariter et statutorialesB serenissimi principis et domini. domini MathiE', clei
gracia regis Hungarie, Dalmacie, Croacie etc„ domini nostri natura!is atque gene-
rosissimi, nobis ablatas summa::um revedencia et obediea::ia re::epimus in he:: ve:·ba:
137
(urmează în transumpt documentul dat de regele Matia Corvin la 8 iunie

1458; vezi doc. II)
Nas igitur mandatis ipsius domini nostri regis semper obedire volentes, ut
tenemur, vnacum prefato Susman ele dicta Galacz, homine sue serl'nitatis, nostrum
110minem videlicet. discretum virum Grt>gorium, chori ecclcsie nost~e clericum,
ad premis-;am introduccioni et statucioni faci<mdam nostro pro testimonio tran1>-
mi~imus fidedignum, qui demum exind0 ad nas revPrsi nobis concorditer retule-
ru:it, quod ipsi, feria sexta proxima ante fcstum Visitacionis beate Marie Vir-
ginis novissime preteritum12, ad facies prcscriptarum possessionum Ponor et
Oh:iba, in dieto comitatu de Hwnyad existencium, consequenterque directe ct
cocqualis tcrrie partis eaesdem 8, vicinis ct commctaneis eiusdem 8 i!1'.bi legittime
('onvocatis et presentibus accec!entes, introduxissPnt memoratos Ladislaum, Pe-
1rum, (Halm)ag, Johannem l't Nicolaum Roman ele cli'cta Ponor in dominium eius-
dern tercie partis statuissentque panclem eisdem cum cuntis ciusdPm vtilitatibus
~·t pertinencii.s quibuslibet premissL• nove regie donacionis titulo ipsis incumbentis
pPrpetuc> possidendam, nPmine penitus contradictorum appşrente tribus continuis
didJUS in facie eiusdem iuxta rPgni consuetudinPm mornm faciendam. In cuiu5
rei tcstimonium firmitaiemque pcrpPtuam prescntes litcras nostras privilegiales
sigiLi nostri pendentis muniminc rnboratas eisdem cluximus concedendas. Datum
ckcimo octavo die diei introduccionis et statucionis prPnotatarum, anno Domini
supradicto, venerabilibus, honorabilibus et discrc•ti~ viris, domins Gothardo pre-
posito nostro, prescnte Anthonio decretprum doctorem cantore, Matheo simili-
ter decretorum doctorem custode, absente Stephano archidiacono de Thilegd de-
c<mo, ceterisque canonicis diete (•cclcsie nostre salubriter existentibus et devote.
,\~hivele Statului Bucureşti, colecţia Documente transilvănene, pach. XVII, nr. 3;

ol'iginal pe pergament; lipseşte pecetea atîrnată de documpnt cu şnur de măta5e
~·c"u-albastră.
IV
1492 mai 25, Batăr
~tefan Bathory, voievodul Transilvaniei, porunceşte castelanilor cetăţii Deva

<;-i comiţilor de Hunedoara, Paul Magh şi Ioan Horvath, precum şi obştii nobililor
clin comitatul Hunedoara şi districtul Haţeg, să-i repună pe Ioan, Petru, Stroia şi
Vo!Jna de Ponor în s.tăpinirea părţilor de moşie de la Ponor şi Ohaba, care fu-
spc,·:·{1 ocupate pe nedrept, cu forţa, fiind incorporate domeniului cetăţii Hune-
do;.1 a de c'1stP'.anul acesteia, Toma Kils.
Comes Stephanus de Bathor, wayvoda Trianssilvianus ac Siculorum (::omes) 13

egrq.(iis Paulo Magh ct Joanni Horvath, castellanis nostris castri Deva, (necnon) 13
cnmitibus comitatus Hunyacliensis, item universitati nobilium eiusdem comitatus
Hunyaclicnsi.s et districtus Haczak, saiutem et favorem. Quia nas ex literis attesta-
tionalibu~ nobilium comprovincialium comitatus et districtus predictorum, aliis
etimn fidPdignis pt sufficientibus testimoniis accepimus, quod superioribus tem-
poribus egregius Thomas KilsB, castellanus castri HunyadiPnsis, portiones possessio-
narias nobilium Joannis. Petri, Sztroja et Wohna de Ponor in eadem Ponor et
Ohaba in dieto districtu Haczak existentes habitas, puta directas et equales tertias
po.rtes earundem possessionum, a manibus eorundem nobilium minusiuste ac in-
debite et potentialiter occupasset et ad castrum Hunyad annexisset, nas, igitur,
iuxta mandata et informationem Regie Maiestatis superinde datam, ipsos nobiles
in dominium prescriptarum portionum ipsorum possessionariorum introducere
illasque ipsis restatui facere habemus. Quare committimus et mandamus vobis
presentibus firmiter, quatenus statim visis presentibus, prefatos nobiles (in posse-
188
ssione) 1J dictarum portionum eorum ;possessionariorum possessionibus in preclictis

( ... )H easdemque eisdem restatuere et ipsos in illlis contra quoslibet impetitores
(... )u (de)fensare et conservare debeatis et tenearnini nostra in persona et aut(l10-
ritate)13 vobis in hac parte attributa. Secus non facturi. Presentibus perlectis (ex-
hibenti restitutis) 1J. Datum in oppido nostro predi:to Bathor, in festo beati V:-bane
pape, anno (Domi:li millesimo quadringentesimo) 1J LXXXX secundo.
0
Arhivele Statului Bucureşti, colecţia Documente transilvănene, pach. XVII, nr. 4 i;

copie din sec. XVIII-XIX.
1493 ianuarie 17, Buda
Vladislav al II-iea, regele Ungariei, înnoind o danie anterioară, dăruie~te

nobililor Petru, Ioan şi Stroia de Ponor, drept recompensă a slujbelor credin-
cioase, întreaga moşie Ohaba şi jumătate din moşia Ponor, aflate în districtul
Haţeg şi comitatul Hunedoaora şi stă.pînite încă din vechime de strămoşii lor.
Nos, Wladislaus, dei gracia rex Hungarie et Bohemie etc., memorie commen-
damus tenore presendum significantes quibus expedit vniversis, quod nos, consi-
deratis fidelitate et serviciis fidelium nostrorum nobilium Petri, Johannis et
Zthroye de Ponor per cos sacre imprimis huius cegni nostri Hungarie corone ac
deinde maiestati nostre iuxta ipsorum possibilitatis exigenciam exhibitis et im-
pensis, totalem posse56ionem eorum Ohaba vocatum ac directam et equalem me-
dietatem possessionis Ponor rpredicte, in comitatu de Hwnyad et in districtu ele
Haczak existentem habitam, in quarum pacifico dominio ydem8 Petrus, Johannes
et Zthroye, ,progenitores eorundem ab antiquo persistisse seque persistere a.s-;e-
runt eciam de presenti, item totum et ornne ius nostrum regium, si quid in dictis
possessionibus Ohaba ac directa et equali medietate possessionis Ponor qualiter-
cumque haberemus aut nostram ex quibu:scumque causis, viis, modis et racionibus
concernel'ent maiestatem, simulcum cunctis suis vtilitatibus et pertinenciis quibus-
libet, terris scilicet arabilibus, cultis et incultis, agris, pratis, pascuis, campis,
fenetis, silvis, nemoribus, montibus, vallibus, vineis vinearumque promonthor!isB.
aquis fluviis, pi.sicinis, piscaturis aquarumque decursibus, molendinis et eorun-
dem locis, generaliter vero quarumlibet vtilitatum et pertinenciarurn suarum in-
tegritatibus, quovis nominis vocabulo vocitatis, sub suis veris metis et a:itiquis
existC'ntibus premissiis, sic vt prefertur, stantibus et se habentibus, memo-r;1ti5
Petro, Johanni et Zthroye de Ponor eorundemque heredibus et rposteritatibus
vniversis, nove nostre donacionis titulo dedimus. donavimus et contulimus, imo da-
mus, clonamus et conferimus iun• perpPtuo et irrevocabiliter tenendas, possidendas
pariter et habendas, salvo iure aliena. harum nostrarum vigore et tastimonio LtP-
ra:-um mediante, quas in formam nostri privilegii redigi faciemus dum nobis i:-:i
specie fuerint reportate. Datum Bude, in festo beati Anthonii abbatis, anno Do-
mini millesimo quadringentesimo nonagesimo tercio, regnorum nostrorum Hungari<'
etc. anno tercio, Bohemie vero vigesirno trrcio.
L.S.
Ad rcquisicionem reverendi domini Luct', c:rcti.
ecclesie Chanadiensis thcsaurarii'
însemnare pe verso: Rta folio VII nro 3° anno 1493°
0
Arhivele Statului Bucureşti, colecţia Documente transilvănene, pach. XVII, nr. 5;

original pe pergament; pecetea în ceară roşie, cu hîrtie de protecţie, aplicată in
josul textului.
189'
VI
1500 septembrie 1, Bîrcea Mare
Comitele şi cei doi juzi ai nobililor din ·comitatul Hunedoara atestă abaterea
gravă a văduvei lui Simion de Pui, de a nu se fi prezentat de cinci ori consecutiv
la sorocul de judecată stabilit pentru dezbaterea cauzei pornite de Petru Turcu
din Ponor în privinţa pagubei de 15 florini produse prin pierderea unui cal.
Nos, Zacharias de Fel Pestes, comes Hunyadiensis et Joannes de Hosdath

et Matthias Csuka de Harok, iudices nobilium eiusdem comitatus, damus pro
memoria per presentes, quod iuxta formam nostre litium citationis nobilis domina
quondam Szemjuan relicta de Puj, soror carnalis nobilis Ladislai de eadem, in
causam attrada, contra nobilem Petrum Turcum de Ponor clictum in singulis quin-
que termini:s sedis nostre iudiciarie nostram in presentiam extiterat citata, ubi
annotatus Petru Turcus contra eandem semper proponcre curavit comodo, quod
ipsa domina una cum domino seu marito suo predicte quondam Szemjuon unum
equm dicti actoris perdidissent, quem ipse pro quindecim florenis noluisset, ·sed
eadem domina relicta nostram in presc>ntiam, prout clebeat, nullatenu.s venit neque
aliquem pro se misit legitime responsurum, seci neque ipsa birsagia deposuit seip-
sam se::undum iudi::iariam nostram ::ommissionem, demptis aliis birsagiis, contra
r.ctorem in quindecim florenos prescriptis, puta in actione et acquisitione ips'.us
actoris convutam permisit fare et aggravatam testimonio presentium mediante.
Datum in Barcsa, feria tertia proxima ante festum Nativitatis beate Maria Vir-
ginis, anno Domini millesimo quingentesimo.
Arhivele Statului Bucureşti, colecţia Documente transilvănene, pach. XVII, nr. 4 a;
copie din secolele XVIII-XIX.
VII
1504 august 20, Bîrcea Mare
Comitele Petru de Sf. Gheorghe ~i Bozyn, jude al curţii regale şi voievod

al Transilvaniei, porunceşte nobililor Mihail Chop de N;ilaţ. Iacob ele Rîu Bărh:it,
Ioan de Livada şi Stanciu de Măceşti să efl'ctueze dreapta împărţire a părţilor
de moşie de la Ponor şi Ohaba, în comitatul Hunedoara, între nobilii Petru ~i
Vîlciul de Ponor pe de o parte, nobilii Stroia, Valma, Roman şi Stanciu de Ponor
pe ele altă parte.
Comes Petrus, comcs de Sancta Georgio et de Bozyn, iuclex curi(l') (rPgiP) 15

maiestatis wayvodaque Transsilvanus et conws Sicu'.orum etc„ nobilibus Michal'li
Chop de (Na)lachlfl ac Jacobo de Borbathwyze, Johanni dl' LPwad et Ztanchwl ele
l\Iochesth, salutem et favorem. (Ex)ponitur 16 nobis in personis nobiliuin Pet:·i et
Walchwl de Ponor, quomodo ipsi cum :1obilibus Ztroya, Valma, Roman ct
Zanchwllll de eadem Ponor, fratribus suis carnalibus. in totalibus porcionibus ip-
sorum pos:sessionariis in dicta posscssioneB Ponor et Haba 8 in comitatu Hwnyaclien-
sis existentibus habitis, ipsos commu:iitcr et equali iure concernentibus, pci·
vestri meclium clivisionem habere vellct iurP admittcnte. Requirimus igitur vos
et nichilominus vobis regia in persona firmitcr committinrns et mandamus, qua-
tenus agnitis prescntibus et2 termina per prefatos exponcntcs vobis in prefigenclo,
ad prefatos Ztroya, Vohna, Roman et Zthanchw' Ponory personaliter acccclentPs,
amo:ieatisH eosdem cli:atisque ct committatis cisclem verbo nostro, vt ipsi p<'r
vPstri meclium in dictisl7 .POrcionibus ipsorum possessionariis ipsam rectam di-
visionem congruentem atque porcionem annotatis exponentibus dare ct conceciPre
debcant c>t tencantur. Qui si ferint 18 bene quidem, alioquin prohibeati5 eosclem ab
vltcriori detencione et conservacione porcionum possessionariorum ipsorum eX;JO-
190
nencium eisdem rite et legitime provenire debencium et nichilorninus evocetis

eosdem ad quintum(d)ecimum diem diei ipsius vestre amonicionis 8 nostram in
presenciam racionem superinde reddituros eficacem8• Secus non facturi. Pre-
sentibus perlectis exhibenti restitutis. Datum in Barch, in festo sancti regis
Stephani, anno Domini miliesimo quingentesimo quarto.
L. S.
Arhivele Statului Bucureşti, colecţia Documente tran.~ilt:ăncne, pach. XVII, nr. 6;
original pe hîrtie; pecetea in ceară roşie, cu hirtie de protecţie, aplicată sub text.
VIII
1:105 ianuarie 27, Cluj
Comitele Petru de Sf. Gheorghe şi Bozyn, jude al curţii regale şi voievod al

Tr<1nsilvaniei, cere capit'.ului bisericii din Alba Iulia să c-libereze nobi!ilor Petru
Turcu (Thewrek), Ioan şi Stroia de Ponor documentul relatînd modul în care s-a
efectuat hotărnicirea unei moşii.
Amicis suis reverendis, capitulto ecclesie Transilvanie, cornes Petrus, comes

(de)l6 Sancta Georgio et de Bozyn, iudex curie serenissimi principis domini Wla-
clislai, de(i) gracia regis Hungarie et Bohemie etc„ necnon wayvoda Transsilvanus
etc., amiciciam paratam cum honore. Dicitur nobis in personis nobilium Petri
Thc·wrek, Johanis et Ztroya de Ponor, quornodo ipsi quasdarn literas vestras super
quadam possessionariarn reambula:ionem et metarum ereccionem8 relatorias a vobis
l'Xtralwre deberent iuris sui pro cautela, super quo vestram amJciciam
prp<;entibus petimus diligenter, quatenus agnitis presentibus, easdem literas ves-
tra" relatorias annotatis exponentibus extradare debeatis iuris ipsorum ad caute-
lam caventem, tamen ne fraus et dolus in hac parte oriatur aliqualis. Datum in
ci'.;jtate Colosvariensis, feria secunda proxima post festum conversionis beati Pauli
apo'-'toli, anno Domini millesirno quingentesimo quinto.
pe i:erso: Amicis suis reverendis, capitula ecclesie Albensis Transsilvane, pro no-
bilibus Petro Thewrek de Por.or et aliis introscriptorum.

ori~inal pe hîrtie; pe verso: fragmente ale pereţii de includere în ceară roşie.
IX
1511 februarie 11, Bîrcea Mare
Comitele şi cei doi juzi ai nobililor din comitatul Hunedoara consemnează

p:ingerea făcută de nobilii Petru Turcu (Torok), Stroia, Volma, Roman, Stanciu,
Vilcu, lanul, Vîlcean şi Mihail, ca toţii din Ponor, împotriva modului de îm-
păqire şi delimitare a unor bunuri ale lor din Ponor şi Ohaba.
Nos, Ladislaus de Folth, comes comitatus Hunyadiensis, item Gregorius

de (Hosdath)1 3 et Georgius de Bachi, iudices nobilium eiusdem comitatus, memo-
rie commendamus per presentes, quod nobiles Petrus Torok de Ponor, Sztroja,
Vona, Roman, Sztanchul, Wlkwl, lanul, Wlzan et Michael de eadem coram nobis
personaliter constituti, universas terras arabiles ipsorum cultas et incultas, simul
cum pratis, sylvis prohibitis et usualibus, aquis inter tenuits ipsorum existenti-
bus habitis, a vicinis, commetaneis in una (.. .)'~ non iuste unus alium aeque
piscaturam et sylvam in Ohaba, item aquam Bloscha et aquam Molendini in
191
Ponor infra vico in duabus comiti8 et in tertia parte ad nostram coram nobis
prohibuerunt et contradixerunt presentium testimonio mediante. Datum in sede
Barch, feria tertia proxima ante festum beati Valentini martyris, anno Domini
millesimo quingentesimo vndecimo.
Arhivele Statului Bucureşti, colecţia Documente transilvănene, pach. XVII, nr. 4 d;
copie din secolele XVIII-XIX.
1511 aprilie 1, Bircea Mare
Comitele şi cei doi juzi ai nobililor din comitatul Hunedoara ordonă vice-
com;ţilor să incaseze amenda legiuită de la nobilul Ioan de Băeşti, care nu >-a
prezentat în faţa scaunului de judecată în procesul lui cu Stroia de Ponor.
(Nos, Ladislaus de Folth) 19, comes comitatus Hwnyadiensis, item Gregor:us
de Hosdath et Georgius de (Bachi, iudices nobilium eiusdem co)mitatus, memorie
commendamus, quod iuxta formam citationis sedes nostre indiciarie (nobilis Jwon
de Bajesd) contra et adversus nobilem Ztroye de Ponor actorem (... )14 vice fuerit
(citatus, actore comparente), qui eciam non venit neque misit seipsum nobis et
parti adverse (in marcis sedecim convinctus) commisit et aggravatum, desuper
eundem in totali actione et acquisicione (actoris vei in florenos iij) aggravetur,
commisimus eomodo, quod vicecomites nostri presentibus (accendendo, de pre-
~criptis) birsagiorum oneribus, necnon de eadem acquisicionem actoris nobis ct
parti adverse .secundum sol)ita birsagia omnimodo satisfactionem recipere debezmt
et teneantur (.... )u (in hac par)te ipsis per nos atributa 8. Datum ex -sede Barcza,
feria tercia (proxima ante festum beati) Ambrosii doctoris, anno Domini mil-
Jesimo quingentesimo vndecimo.
Arhivele Statului Bucureşti, colecţia Documente trnnsilcănene, pach. XVII, nr. 8;
original fragmentar (lipseşte cca. 1/5 din partea stingă a documentului) pe hirtie.
XI
1544 mai 27, Băcia
Comiţii şi juzii nobililor comitatuJui Hunedoara adeveresc că nobilii Petru

şi Vlad Turcu (Thewrek) de Ponor au plătit 10 florini în faţa nobililor Petrn,
Jova:i şi Todor, fiii lui Hălmeag, a lui Ioan şi Petru, fiii lui Stoica, a lui Stoica 1i
Dimitrie, fiii lui Mi:::le, a lui Nicolae, fiul Uui Egidiu, a lui Gligul, fiul lui Iovan
J\ficlonea de Rîu Alb, sumă reprezentînd c0'5tul daruJui de nuntă şi a îmbrăcăminţii
cuvenită fiicelor lui Ilca, fiica lui Hălmeag de Ponor, din bunurile strămo~ului
celor două părţi contractante.
Nos, Stephanus Senyey et Petrus Horwath, comitcs comitatus et castcllani
castri Hwnyadiensi-s etc., Valentinus Galffy de Hosdath et Stephanus de Nalacz,
iudices nobilium comitatus eiusdem, memorie commendamus per presentes, quo<l
prP!atus Stephanus iudex coram nobis personaliter constitutus fassus est et re-
tullit8 eomodo, quod nobiles Petrus, Jowannos et Thodor, filii Halmacz, Joannes
et Petrus, filii condam Zthoyka, item Zthoyka et Demctrius, filii condam 1\l~kle
ne Nicolaus, filius Egidii, necnon G!ygwl, filius Jowanos Myklona de Feyerwyz,
coram ipso personaliter constituti, fassi fuissent et retul!issent8 eomodo, qualiter
nobilis Petrus et Wlad Thewrek de Ponor pro rebus paraphernalibus et vestitu:·iis
puellarum nobilis domine Ilka, filie condam Halmacz de eadem Ponor, avie ipso-
rum, sibi de bonis et iuribus possessionariis eiusdem Halmacz legitime provenire
dcbentibus, eisdem florenos 8 deccm persolvissent eosdemque contentassent atque
p:enariam et omnimodam fecissent eisdem satisfaccionem, super quibus ipsos
quittos reddidissent plenarios et expcditos atque satisfactos, sub vinculo centum
flo!"enorum si quispiam in eo stare nollet vei deinceps eiusmodi litcs move!"e et
suscitare attemptaret, vigore et testimonio presencium mediante. Datum ex posses-
sionc Bachy, feria tercia proxima post festum beati Vrbani pape, anno Domini
mi ilesimo quingentesimo quadragesimo quarto.
_-\~hivele Statului Bucureşti, colecţia Documente transilvănene pach. XVII nr. 11;
original pe hîrtie.
XII
1555 octombrie, 22, Răciiştia
Comitele ~1 JUzii nobililor comitatului Hunedoara adeveresc că nobila Magda-

le:Ja, văduva lui Vlad Turcu (Theoreok) de Ponor, împreună cu fiii ei Petru ş1
Iovan au îndestulat-o pe nobila Neacşa, fiica răposatului Ioan Turcu de Ponor,
soţia Jui Laslău de Rîu Alb, cu toate drepturile de faţă cuvenite din părţile de
rno~ie de la Ponor şi Ohaba.
Nas, Joannes Fanchy de Cordowa, comes comitatus et castellanus castri

Hwnyadiensis, item Joannes Konya de ALpesthes et Nicolaus Lada de Thuscha,
iudices nobilium comitatus eiusdem, memorie commendamus per presentes qu-0d
nobilis domina Nexa, filia nobrnis condam Joannis Theoreok de Ponor, consors
!lobilis Michaelis, filii condam Lazlo de Feyerwyz, in sua ac filiorum suorum
personis coram nobis personaliter constituta, spontc et libere fassa est et retullim
comodo, quocl eidcm nobilis domina Marga;-etha, relicta nobilis condam Vlad
Tiworeok de Ponor ac Petrus et Jowanos, filii sui, ele universis rebus suis para-
phernalibus et vcstituriis sue puellariis quartaliciisque ac aliis quibusvis hono-
ribus suis de totalibus porcionibus possessionariis pro nune in possessionibus Po-
no~ et Ohaba existentibus habitis, legittime provenire dl'bentibus, plenariam et
om!1imodam fecissent et inpedissent8 .satisfactionem, quibus ipsa ad pilenum con-
ti·nta, p!·efatam dominam Margaretham relictam ac Petrum ct Jowanos, filios
dicti condam Wlad Theoreok heredesque suos vniversos super premissis vniversis
et quibuslibet iuribus suis quittos reddidisset per omnia atque satisfactos, provt
reclclidit et commisit coram nobis vigore et testimondo presentium mediante. Da-
tum ex Rakosd, feria tercia proxima post festum beati Luce euangeiste, anno
Domini miliesimo quingentesimo quinquagesimo quinto.
Lecta et corecta 8 per Ladislaum Hosdaty pr.
original pe hîrtie.
XIII
1560 mai 16, Alba Iulia
Ioan al II-iea Sigismund, ales rege al Ungariei şi principe al Transilvaniei,

ordonă nobililor Iacob Cioca, Petru Doncea de Rîu Bărbat, Hălmagi Nandra de
Băe~ti şi Iovan Opronea de Măţeşti să convoce în faţa judecăţii principiare pe nobi-
lii Ioan, lanul Aga, Dionisie fiul lui Ioan Borna, Mihail Bancea de Ponor şi pe
I Ic<, şi Laelislau, fiul lui Ioan Stroia, acuzaţi ele nobilul Ioan Turcu (Torok) de
Ponor, că au abătut apele pîriului Ohaba de la vechea sa moară la cea nouă,
construită ele ei.
193
Joannes secundus, dei gratia electus rex Hungariae, Dalmatiae, Croatiae etc.,
fidelibus nostris nobilibus Jacobo Choka, Petro Doncsea de Borbatvise, Halmocs
Nandra de Ba,jesd ac Jowano Opronya de Macsezd, salutem et gratiam. Expositum
est Maiestati Nostrae în persona nobilis Joannis Ti:irok de Ponor, qualiter idem
exponens nobiles Joannem, Janwl Aga, Dionysium, filium Jowanos Borna, Mi-
chaelem Bancha de dicta Ponor, necnon dominam Ilkam relictam ac Ladislaum,
filium nobilis olim Joannis Sztroja, racione violentae derivationis rivuli Ohaba
vocati a meatu veteri molendino ipsius exponentium super eodem rivulo con-
structi, intra metas possessionis Ohaba, in comitatu nostro Hunyadiensi existenti
adiacenti, subservientis coram latius declarando nostri in praesentiam in causam
convenire ac ex parte eorudeme nobis iudicium et iustitiam habere vellet iure
admittente. Quocirca fidelitati vestrae 8 harum serie firmissime mandamus, qua-
tenus acceptis praesentibus, (levatis) 13 oneribusque alias in talibus observari so-
litis, simul vel duo vestrum erga praefatos Joannem, Janwl Aga, Dionysium filium
Joannis Borna, Michaelem Bancha, necnon dom(inam) Ilkam et Ladislaum Sztroja
accedendo, ammoneatis eosdem dicatisque et comumittatis eisdem verb'O nostro
regio, ut ipse octavo die futurorum iudiciorum fidelium nostrorum Transylvaniae
personaliter vel per procuratores eorum legitimos ad praemissam actionem et
acquisitionem dicti exponentis de iure responsuri et extinde a nobis iudicium et
iustitiam recepturi coram nobis comparere debeant et teneantur, certificantes eos-
dem ibidem, ut sive ipsi termino in praedicto coram nobis compareant sive non,
nos ad partis comparentis instantiam id faciemus in praemtss1s, quod iuris erit
ordo. Et post hec vos seriem huiusmodi ammonitionis, evocationis et certificationis
vestrae ut fuerit expedita nobis terminum ad praedictum fide vestra mediante
referre vel rescribere debeatis et teneamini. Secus non facturi. Praesentibus per-
lectis exhibent restitutis. Datis Albae Juliae, feria quinta proxima post Domi-
ni:::am Cantate, anno Domini mi!lesimo quigentesimo sexagesimo.
Lecta pr.
Arhivele Statului Bucureşti, colecţ'ia Documente transilvănene, pach. XVII, nr. 4 h;
copie din sec. XVIII-XIX.
XIV
1572 iunie 24, Băcia
Comiţii şi juzii nobililor comitatului Hunedoara adeveresc că nobila Neacşa,

fiica lui Vlad Turcu (Teoreok) de Ponor, a primit de la fraţii ei Petru şi Ioan
Turcu toate drepturile de faţă, care i se cuvin după bunurile din Ponor şi Ohaba
ale părintelui ei.
Nos, Joannes (Z)alasdi provisor, (Ludovi)cus 3• Veg et Joannes Pokay, c(omi)-
tes et castellany8 arcis Huniadiensis, item Nicolaus de Batizfalua et Petrus Zaczalj,
iuclices nobilium eiusdem comitatus, memorie commendamus per presentes, quod
nobilis domina Nexe, filia Wlad Teoreok de Ponor, consors Dan DikiHB, iobagyo
re!icte condam Joannis Stroia de Ponor et Ohaba, coram nobis personaliter consti-
tuta, onera cunctorum filiorum natorum et nascendorum, necnon fratrum proxi-
morum et consanguineorum suorum, quos infrascriptum tangeret tangereque et
concernere possit negocium, in se levatis, sponte et libere fassa est et retulit 8 în
bune modun., quod nobiles Petrus et Joannes Teoreok de Ponor, fratres sui, de
dote et rebus paraphernalibus eidem de bonis et iuribus et quibusvis quartaliciis,
vestitura sua puellari aliisque honoribus suis sibi de totalibus porcionibus et
hereditatibus patris sul in possessione Ponor et Ohaba comitatu Hunyadiensi
existentibus habitis, eisdem legitime provenire debentibus, plenariam atque omni-
moclam fecissent satisfaccionem, quibus ipsa ad plenum contenta, prefatos Petrum
et Joannem et heredesque suos vniversos et posteritates super premisis vniversis 211
iuribus suis quietos reddidisset per omnia atque satisfactos, imo reddidit et corn-
194
missit coram nobis vigore et testimonio presencium mediante. Date in Baczi.

feria tercia in festo Nativitatis Joannis Baptizte, anno Domini millesimo quingente-
simo septuagesimo secundo.
Arhivele Statului Bucureşti, colecţia Documente transilvănene, pach. XVII, nr. 13~
ori'ginal pe hîrtie.
1Scris de altă mînă.

2Scris deasupra rîndului.
3 Pergamentul rupt 1 cm; textul între>git după sens.
• Pergamentul rupt 1,5 cm; te>..'tul întregit după sens.
s Pergamentul rupt 3 cm; textul întregit după sens.
6 Pergamentul rupt 4,5 cm; textul înregit după sens.
1 Pergamentul rupt 6 cm; textul întregit după sens.
s Astfel în text.
12 30 iunie 1458.
13 lntregire după sens.
u Lipsă in text; după sens s-ar putea întregi: authoritate auctoritate Vfstra.
1s Hirtia ruptă 1 cm; textul întregit după sens.
16 Hirtia ruptă 0,5 cm; textul întregit după sens.
17 Urmează: possessionibus, şters.
1s Corect: fecerint.
19 lntregirile de text ale acestui document s-au făcut cu ajutorul unei capii
din sec. XVIII-XIX (Arh. St. Buc., col. Documente transilvănene, pach. XVII.
nr. 4 e).
20 Repetat din gre'ieală.
ASPECTE ALE PRELUCRARII FIERULUI LA GHELAR
(JUDEŢULHUNEDOARA), IN EVUL MEDIU, lN LUMINA
RECENTELOR CERCETARI ARHEOLOGICE
MIRCEA DAN LAZAK
Exploatarea minelor de fier şi extracţia fieru}ui în topitorii s-a prac-

ticat la Ghelar în'C'ă din cele mai vechi timpuri, fiind atestate însă prin
urme vizibile - urme de minerit, cuptoare, hale de zgură etc. numai din
epoca romană. Ştiri despre aceste ocupaţii în cursul orînduirii feudale
avem încă din a doua jumătate a se.colului al XV-lea, cînd în socoteli,
inventare, urbarii, ·conscripţii urbariale şi instrucţiuni economice ale do-
meniului Hunedoara se menţionează minele şi fieră•riile aparţinătoare
domeniului împreună cu satele care le exploataut. Ele ne permit în ace-
laşi timp să ne facem o imagine destul de dară des.pre metoda de
exploatare şi prelucrare a minereului, despre cantitatea de fier obţi
nută şi despre valorificarea lui, menţionînd, de asemenea, că în perioada
cercetată exploatarea minelor de fier şi extragerea fierului în topitorii
erau operaţiuni strîns legate, din care cea de a doua avea importanţă,
prima fiind considerată doar parte întregi toare 2 .
In privinţa exploatării, izvoarele menţionează două feluri de fierării:
unele care se găseau în regia dome:niului3, altele care au fost arendate
unor persoane particulare 4• Se menţionează donarea de mine de către
stăpînii feudali ai domeniului unor nobili pentru a deschide în preajma
lor fierării noi sau pentru a-şi aproviziona cu minereul necesar ate-
lierele pe care le deţineau de mai mult timp5 •
1 Pentru prima dată minele de fier sînt menţionate într-un document din
anul 1493: „oppidum Hunyacl, Viile volahales et montane ferri de Hunyad'', el.
Csanki Dezsii, Magyarorszcig tortenelmi fOldrajba a Hunyadiak korciban (Geografia
istorică a Ungariei în timpul Huniadeştilor), V, Budapesta, 1913, p. 60, apud
D. Prodan, Producţia fierului pe domeniul Hunedoarei în secolul XVII, în „AIIC",
I-II, 1958-1959, p. 29.
2 Ceea ce se numeşte „mină de fier" (vasbănya) nu e mină, ci cohurile, topi-
toriile, atelierele de fier, cele ce cu un termen german se numesc Hammerwerke,
deservite de o „mină de piatră de fier" (vaski:ibânya) apropiată, apuc! D. Prodan,
op. cit., p. 31; Iosif Pataki, Domeniul Hunedoara la începutul secolului al XVI-Zea,
Bucuresti, 1973, p. XCI.
3 Dintre fierăriile care se găseau în regia domeniului în secolul al XVI-iea
fac parte cele de la Nădrap (Nadabor) şi Topliţa.

~ Din catC'goria fierăriilor existente în secolu' XVI pe domeniul Hunedoarei
carp <iu fost arendate fac parte: fierăria ce aparţinea lui Iacob Hencz, a cărui loc
ele ornplasare nu se precizează, cele de la CC'rna (Charna) şi Bercz, care însă după
anul l5ll nu mai figureazt1 în socoteli, cf. Iosif Pataki, op. cit., p. XCI.
:; Dintre .stăpînii frudali ai domeniului care donează fierării amintim pe
marcgr::iful Gheorghe ele Brandenburg şi soţi<i sa Beatrice, care în anul 1509
dăruiesc lui Gaspar Therek, fraţilor şi urmaşilor lui locul numit Tulia (Thulya)
::imitor în hotarul satului său Byrcz (Bercz), aproape de apa Feyerwiz (Rîul Alb),
ca să-şi ridice acolo o fierărie nouă (unam ferri fodinam) şi să-şi ia din pădurile
şi din muntele de acolo minereul de fier (mineram ferri) şi desigur şi lemnul
trebuitor. Dintr-un a:::t din anul 1526 aflăm că lui Gaspar Therek i-<.c1. fost dăruită
de fapt o fierărie părăsită atl'stînd existenţa aici a unui fierării mai vechi, cf.
Csa;iki Dezsii, op. cit., p. 60; D. Prodan, op. cit., p. 29-30; Iosif Pataki, op. cit.r
p. XCL
196
Pornind de la informaţiile puse la dispoziţie de 'Către documente am

încercat să stabilim o corelare a datelor furnizate de către acestea cu
rezultatele cercetărilor arheologice. In acest scop am intreprins o obser-
vare atentă în teren cu ocazia căreia am depistat în punctul numit „Valea
Caselor" urme ce ne îndreptăţesc să le 'Considerăm mărturii ale exis-
tenţei, aici, a unor instalaţii pentru redus minereu de fier. 1n urma cer-
cetărilor arheologice sistematice efectuate în anul 1980 am S<cos la
suprafaţă un cuptor de redus minereu de fier (fig. 1).
Cuptorul descoperit de noi nu este singurul în zonă. Incă a fost
descoperit aici, în anul 1895 într-un context arheologic fără elemente de
datare, un cuptor de redus minereu de fier 'Care, la prima vedere, se
aseamănă cu cel descoperit de noi, datat de către descoperitori în seco-
lul IX, cu o încadrare cronologică evident, destul de arbitrară 6 • Nu am
reuşit să stabilim analogii între cele două instalaţii din punct de vedere
tipologic şi cronologic, deoarece unele detalii de ·construcţie le dife-
renţiază.
Tipologic, cuptorul descQperit în anul 1980 se compune din cuva de
formă conică şi de secţiune ovală, săpată în stîncă, înaltă de aproxi-
mativ 1,65 m, închisă în faţă de un zid sec şi acoperită cu lespezi de
piatră de provenienţă locală. La partea super.ioară, lateral dreapta (privit
din faţă) cuptorul este prevăzut cu un orificiu oblic sub formă de canal,
ou secţiune ovală, dispus pe direcţia pantei ce servea pentru asigurarea
tirajului natural în procesul de topire. Zidul de sprijin al cuptorului, cu
lăţimea maximă de 2,85 m la bază, a fost bine „ancorat" în stînca
nativă, iar pentru mărirea rezistenţei lui i s-a dat o formă aproximativ
triunghiulară, cu înălţimea maximă de 1,70 m. !n partea inferioa.ră este
prevăzut cu două orificii: .primul, mai mare, plasat pe axul vertical al
cuvei şi cu o înclinare pe direcţia pantei, iar cel de al doilea, mai mic,
puţin lateral stînga, faţă de primul, fiind despăţit de acesta numai prin-
tr-o lespede aşezată pe muchia îngustă. Orificiul mai mare servea la
scurgerea fierului brut, iar cel mic pentru introducerea unor foi (foale)
acţionate manual.
Cuva cuptorului a fost căptuşită în interior cu un mater:ial refractar
sau lut special, primind în urma arderii la circa 800° o ooloare brun-
roşietică.
In faţa zidului de sprijin, perpendicular pe acesta, au apărut funda-
ţiile unei .construcţii de 2,20 X 2,80 m, gros de 0,60 m şi înălţime varia-
bilă. Latura opusă cu zidul de sprijin, care închide acest dreptunghi,
pare să aibe două faze de construcţie, cu urmele vizibile ale unui prag
(orificiu), care ar fi putut consitui fie un orificiu de evacuare a zgurii,
fie pragul unei uşi de intrare. Fundaţia se pare că a stat la temelia
unei construcţii din lemn, care a servit drept acoperiş pentru platforma
din faţa gurii .cuptorului.
Pentru operaţia de încărcare cu minereu şi mangal se găseşte o plat-
formă construită din dale de piatră, amenajată în locul cel mai înalt
al cuvei prin nivelarea uşoară a pantei.
G Cf. Latinak Gyula, A vajdahunyadi m. k. vasgycir es tartozekai, in „Bânya-
szati es Kohaszati Lapok" (în continuare B.K.L.), XXXIX, 13, 1906, p. 3 şi urm.;
„Natura", nr. 6, 1930, p. 33.
197
Aproape toate aceste elemente de construcţie le întîlnim şi la cup-

torul descoperit în secolul trecut, aşa cum reiese din schiţa-reconstituire
efectuată în anul 1906i, mai puţin fundaţia ce marchează încăperea din
faţă, care la cuptorul datat în secolul IX este înlocuită cu un orificiu
săpat în solul viu din faţa zidului sec de sprijin servind la .captar-ea
zgurei topite ce se evacua din cuvă.
Elementele noi apărute la cuptorul descoperit în cadrul campaniei
de cercetări <lin anul 1980 nu pot însă s.chimba concepţi.a noastră despre
principiul de funcţionare a acestora.
1n ambele cazuri de descoperiri lipsind inventarul arheobgic con-
cludent .care să permită o încadrare 'Cronologică şi tipologică, sîntem ne-
voiţi să recurgem la prezentarea unor elemente tipologice esenţiale ce ne
dau posibilit.atea să căutăm şi să găsim analogii la alte instalaţii ase-
mănătoare, descoperite pe plan european şi publica,te în diferite lucrări
de specialitatc 8 . Astfel, cuptorul descoperit la sfîrşitul secolului trecut,
prin forma şi con.strucţia sa, funcţional şi ti,pologic s2 aseamănă foarte
mult cu tipul de ,cuptoare folosite pentru redus minereu de fier ,prin
procedeul catalan (denumit şi corsican) care s-a folosit frecvent în
regiunea franceză şi spaniolă a Pirineilor, în jurul oraşelor Ariege şi
Navarra din feudalismul timpuriu şi pînă tîrziu în aceeaşi epocă. De
formă circulară, căptuşite cu pietre, aceste tipuri de cuptoare erau lărgite
spre exterior de fornna unui puţ pătrat. Aerul, iprodus prin nişte foi
(foale) manuale, se injecta de jos în sus. Principiul de funcţionare şi de
reducere care stă la baza funcţionării acestui tLp de cuptor fiind folosit
şi la .cuptorul descoperit în anul 1895 a constituit, credem noi, unul din
argumentele care au stat la ,temelia datării acestuia din urmă în se-
colul IX (??) 9 •
Fundaţia care se pare că a stat la temelia construcţiei din lemn ce a
servit drept acoperiş pentru platforma din faţa cuptorului descoperit în
anul 1980, îşi găseşte analogii la cuptoa,rele de redus minereu de fier
denumite de către Agricola „Rennfeuerofen" şi datate în secolul XVI1°.
La acestea din urmă, la nivelul orificiului de evacuare a minereului şi
a zgurii a,pare o vatră supraînălţată, zidită, numită „Vorherd", de di-
mensiuni mai mici pe care se oprea fierul brut obţinut în cuptor, în ve-
derea răcirii lui, în timp ce zgura se scurgea prin orificiul „C" 11 ,(fig. 2).
Pe de altă parte, tipul de cuptor descoperit la „Valea Caselor" în
anul 1980 arc multe trăsături ale cuptorului parţial supraînălţat „Stiicko-
7 Latinak Gyula, în „BKL", XXXIX, 13, 1906, fig. 6.

s G. Agricola, De re metallica libri XII, cartea IX, fol. 338, prima ediţie;
Vanuccio Biringucio, Pymtehnica, 1540.
9 Latinak Gyula, în „BKL", XXXIX, 13, 1906, p. 3 şi urm.; „Natura", nr. 6,
1930, p. :J3; D. Moroianu, I. Ştefan, Focul viu, Bucu:-~ti, 1963, p. 63; N. Pily,
Din trecutul producţiei de fontă, în „Metalurgia", 18, 1966, nr. 11, p. 642-643;
N. Chindk•r, S. Popa, Contribuţii la istoria metalurgiei .fierna8e în împrejurimile
J/un.edoarei, în „Metalurgia", 21, 1969, nr. 5, p. 313; N. Maghiar, Şt. Olteanu, Din
istoria mineritului din România, Bucurc~ti, 1970, p. 10:.!.
1° G. :\grimla, op. cit., foi. 338.
11 Ibidem.
198
fen", răspîndit în regiunea Alpilor şi Carpaţilor, în secolul XVI12. Cea

mai veche reprezentare a unui astfel de cuptor „înalt" se găseşte în
pictura lui Joachim Patenier (1485-1545)1 3, dar o ilustraţie mult mai
pn•ci'>ă estl' prezentată de ·către Agricola 14 . Cuva acestui tip de cuptor
an· o secţiune pătrată şi este construită exclusiv din piatră, cu o deschi-
zătură mai largă spre partea superioa·ră, asemănător cu tipul de cuptor
ţărănesc scandinav, denumit „Osmund"1 5 . Rezultă că tipul de CUiptor
„S:i.ickofL'n" SC' compune din două cuptoare „Osmund" puse unul peste
altul, cel superior cu baza lată în jos. Pieptul cuptorul era astupat cu
un perete de lut sau cu blocuri de argilă şi kebuia spart la extragerea
fiecărui „Sti.ick" ~i rl'astupat după fiecare încărcare.
Cuptorul descop2rit de noi în anul 1980 me o instalaţie fixă -
cuva - care este construită din piatră, avînd secţiunea ovală; la partea
supC'rioară prezintă un „coş" .pentru tiraj, iar pentru introducerea aerului
calcl un orificiu în care se introduce suflanta. În plus prezintă un orificiu
pentl'U evacuarea fierului topit şi o platformă de încărcare, amenajată
în locul cel mai înalt al cuvei prin .nivelarea uşoară a pantei.
In stadiul actual al cercetărilor putem afinma că la Chelar a luat
naştere, 1n perioada de oare ne ocupăm, un tip aparte de cuptor „Stilcko-
fen·; cu o scrie de elemente „tradiţionale" ale vechii metalurgii practicate
ipe plan local, dovadă a spiritului inventiv al poporului român de pe
aceste meleaguri, constituind în acelaşi timp o contribuţie de seamă la
istoria gînclirii ~i creaţiei ştiinţifice româneşti.
La cele relatate mai sus trebuie să adăugăm că documentele vremii
menţionează pentru atelierele din secolul XVI şi următoarele1 6 , cite unul
sau două cuptoare de extras fierul din minereu, deservite de foi (foale)
hidraulice, elemente pe care la cuptorul de la Chelar nu le găsim.
Lipsa folosirii forţei hidraulice pentru acţionarea foilor (foalelor)
de la cuptorul descoperit la Chelar în 1980, .cit şi concepţia de construc-
ţie, folosindu-se panta înclinată a dealului cu o orientare care să per-
mită şi un tiraj natural, ne conduc la .concluzia că aid ne aflăm în faţa
unei instalaţii de redus minereu de fier ce poate fi încadrată cronologic
la începutul secolului al XVI-lea sau poate şi mai devreme, cînd încă
mai pot fi întîlnite cuptoare de redus minereu de fier construite pe
pantele dealurilor fără să folosească forţa hi-dr.aulică pentru acţionarea
foilor (foalelor) necesare asigurării tirajului.
· Instalaţia de redus minereu de fier descoperită de noi la Chelar în
anul 1980 nu avem pretenţia să fi elucidat problemele legate de t~pologLa
instalaţiilor de acest gen şi tehnica reducerii minereului de fier în epoca
12 Cf. Vanuccio Biringucio, Pyrotehnica, 1540, apud V. Wollmann, Instalaţii

şi procedee pentru obţinerea directă a fierului şi a oţelului prin reducerea mine-
reului (manuscris).
ia Cf. V. Wollmann, op. cit., p. 12, nota 15. Ţinem să mulţumim şi pe această
cale autorului pentru preţioasele indicaţii şi informaţii cu privire la evoluţia cup-
toarelor pentru redus minereu de fier pe care ni le-a furnizat, punindu-ne la
dispqziţi<> manuscrisul domniei sale.
u Ibidem.
· 15 V. Wollmann, loc. cit., nota 16.
'6 Cf. D. Prodan, op. cit., p 103
199
'feudală. Ea făcînd parte dintr-un complex arheologic mai întins cu

vestigii ale tehnicii prelucrătoare de fier, poate mult mai diferenţiate,
ne obligă la aprofundarea cercetărilor, îmbinînd datele furnizate de stra-
tigrafia orizontală cu cea verticală. Trebuie avute în vedere, de aseme-
1
nea, toate detaliile tipologice furnizate de celelalte obiective identice ce

fac parte din complex, precum şi analiza paleo-metalografică a restu-
rilor de zgură, fier brut, minereu şi material refractar ce vor apare în
timpul cercetărilor viitoare.
ASPECTS DU REMANIERMENT DU FER A GHELAR (Dl!:PARTEJ\fENT

DE HUNEDOARA) AU MOYEN-AGE, A LA LUMIERE DE Rl!:CENTES
RECHERCHES ARCHEOLOGIQUES
Re sume
L'oeuvre presente une fournce de reduit minerai de fer, decouverte pendant

l'annee 1980 ă „Valea Caselor" - Ghelar, laquelle, au point vue typologique et
techno'.ogique presente de manifcstes analogies avec Ies fournces de reduit minerai
de fer appelees d'Agricola „Rennfeuerofen", mais aussi avec celles surelevees de
type „Sti.ickofen", en existent en meme temps, plusieurs elementes originals. Ca
nous permet d'affirmer qu'ă Ghelar est ne un type cipart de fournee „Stilckofcn",
avec unc serie d'elements „traditionnels" locaux qui rappellent la metalurgie prati-
quee chez nous depuis de vieux temps.
Les ressemblances avec Ies deux types de fournees rappelees plushaut, qui,
au foint de vue cronologique sont tres frequentes dans la region des Alpes et des
Carpates du XVI-eme siecle, aussi le manque d'user de la force hydraulique pour
l'activite des soufflets qui paraissent frequament mentionnes dans Ies ateliers du
commencent du XVI-eme siecle nous determinent ci considerer qu'ă Ghelar nous
nous trouvons cn presance d'une fournee qui peut etre datee au commencement
du XVI-eme siecle ou plus en avant, lorsqu'on peut rencontrer des fournces de
reduit minerai de fer construites sur Ies pentes des collines, sans user la force
hydraulique pour actionner Ies soufflets.
200
Fig. 1. Cuptor de redus minereu de fier descoperit la „Valea Caselor" Chelar.

a) Privire de ansamblu
b) Partea superioar(t a c1:ptornlui şi fundaţia construcţiei din faţa sa.
201
I ig. 2. Schiţa-reconstituire a cuptorului de redus minereu de fier descoperit le. Chelar ln

anul 1895
I ig. 5. Atelier de redus minereu de f ier,
" după Agricola
DATE PRIVITOARE LA ORAŞUL ŞI CETATEA DEVA
1N SECOLELE XVI şi XVII
CONSTANTIN TANASESCU
După domniile cu tendinţe de centralizare din secolul al XV-lea ca

cele ale lui Iancu de Hunedoara, Ylad Ţepeş, Matei Corvin, Ştefan .cel
Mare oare au anihilat în mare măsură mişcările anarhice ale unor gru-
pări feudale, noul secol al XVI-lea avea să aducă mari frămîntări printr-o
accentuare a luptelor socialei.
Vom reaminti că ceta•tea Deva, primită în dar de către Iancu de
Hunedoara de la regele Vladislav I, la 1444, împreună icu 56 de sate şi
cu mine <le aur din Munţii Apuseni care aparţineau domeniului cetăţii
va cunoaşte o vreme de înflorire 2 • Căci, la 1449, fiind guvernator al
Ungariei şi stăpîn al cetăţii şi tîrgului Deva (oppidum Deva)3, el scuti
pe locuitorii aflaţi în mare sărăcie de cele trei daruri anuale şi de
jumătate din darea pe vin, bucate şi arginţi 4 . Cu toate acestea, frec-
ventele abuzuri şi încălcări ale drepturilor obţinute de locuitorii tîrgului
vor continua ani şi ani din partea stăpînilor rcetăţii şi a domeniilor
aparţinătoare de Deva. Incă la 1458, guvernatorul de atunci, unchiul lui
l\Ia·tei Corvin, lua măsuri împotriva castelanului şi ofiţerilor cetăţii.
Nedreptăţile vor continua, tar desele plîngeri ale populaţiei cer ·ca
„vechile scutiri şi imunităţi" să fie reconfirmate în 1459, 14'64 de regele
Matei şi în 1494 de regele Vladislav5 . Vremurile ce vor urma nu vor
face ca abuzur.ile să înceteze; dovadă sînt, de pildă, măsurile lui Ioan
Zapolya care dădu ordin, la 8 mai 1519, rea nimeni să nu împiedice pe
locuitorii tîrgului Deva în exercitarea vechilor drepturi şi imunităţiu.
Mai apoi, în 1531, în urma multelor plîngeri, se reîntăriră vechile liber-
tăţi şi .imunităţi ale acestoraî.
Cetatea Deva va rămîne în posesia Huniadeştilor pînă în 1504 dnd
moare Ioan Corvin, fiul nelegitim al lui Matei Corvin. Împreună cu
tîrgul, cetatea va avea multe de suferit în perioada următoare, atît din
cauza luptelor interne, cH şi a pericolelor venite din afară 8 .
Nu vom mai reveni .ctsupra unor date la care s-au efectuat lucrări
de construcţii la rcetatea Deva; în parte, acc'stea au fost menţionate
succint anterioro.
1 1\1. Constantinescu ~.a., Istoria României, compendiu, 1969, p. 173.

2 „Transilvania", 1873, nr. 11, p. 128.
" Şt!'fan Pascu, Voievodatul Transilvaniei, vol. II, 1979, p. 150.
' O. Floca, B. Bassa, Cetatea D<'va, Hl65, p. 17.
5 Csanky Dczsii, Magyarorszag tbrtenclmi fcitclrajza a Hunyadiak koraban,
vo:. V, Budapesta, 1913, pp. 42-~3, 57.
n C;;anky D., op. cit„ p. 58.
7 ,\nclrei Vcress, Hunyadvcirmegye Janos lârcily es /sabelta kiralyne k:oraban
(1511-1559), în „HTRTE", XIV, 1904, p. 50 ş.u.
a O. Floca, B. Bassa, op. cit., p. 17.
a C. T<iniisescu, Date privitoare la oraşul şi cetatea Deva în secolul al
XV/11-lea, în „Sargetia", XIV, 1979, p. 262.
204
Dezvoltarea localităţii Deva a urmat un proces lent, dar ascendent,

datorită unor cauze diferite. Dintre acestea - oa de altminteri şi în
cazul altor centre de districte româneşti din Transilvania (fenomen si-
milar şi la scaunele secui~ti sau săseşti) - vom reţine că şi Deva avea
să devină ·tîrg datorită, în parte, funcţiunilor s.ale politko-administra-
tiveio. Cetatea Deva, chiar dacă făcea ,parte din cadrul acelor „castra
regia transilv.anica", era împreună cu looalitatea o ·componentă a unei
situaţii specifice de preponderenţă etno-<lemografică românească, mai
precis în sensul că „cele patru districte româneşti de pe domeniul
cetăţii Deva", conduse şi acestea de cneji (knezii et Olachi de quatuor
sedibus clistrictibus castri Deva), erau caracterizate de izvoarele vremii
drept districte româneşti (districtus olachales) din cauza satelor româ-
neşti existente (villae olachales), în care prkinile se judecau după legea
românilor (juxta legem Olachorum) 11 •
Creşterea localităţii v,a începe să fie cunoscută ceva mai bine în-
cepînd cu prima jumătate a secolului al XVI-lea. Deva avea atunci circa
200 de gospodării contribuabile, iar dacă la acestea mai adăugăm şi
celelalte localităţi precum şi familiile necontribuabile, „populaţia trîgu-
rilor hunedorene număra între 410 şi 1170 locuitori, revenind în medie
de un tîrg drca 650 locuHori, ceva peste media demografică a tîrgurilor
dim Transilvania acelei vremi."12
Nu se cunoaşte cu precizie modul cum a evolua construcţia de
clădiri din localitate. !nsă, ţinind seamă de continuitatea locuirii neîntre-
rupte în apropierea rcetăţii încă din cele mai vechi timpuri, de zidirea
cetăţii medievale pe foste fortificaţii dacice, de existenţa districtului
Deva (districtus castri Deva), de faptul că după întărirea relaţiilor feu-
dalte aid trebuie să fi existat un centru spre care să se îndrepte cei
care erau constrînşi să satisfacă obligaţiile impuse de stăpînul feudal,
am putea admite că toate acestea au putut contribui, chiar sub formă
limitată, la dezvoltarea construcţiei urbane. Mai ales că, după epoca de
rezistenţă înverşunată a voievodului Ladislau Kan pentru păstrarea
i!'ldependenţei Transilvaniei faţă de regii Ungariei, cetatea Deva „con-
tinuă să fie pomenită mereu pîir1ă în sec. al XVI-lea, cetate regală, voie-
vodală şi din nou regală apoi nobiliară." 13 Se crease astfel precedentul
ca şi Deva să devină reşedinţă temporară a voievozilor şi mai apoi a
principilor Transilvaniei cu consecinţele ce decurg din aceastai4.
O altă .cauză de seamă o reprezintă întretăierea de drumuri din
aprop:ere de Deva, cum ar fi drumul paralel cu cursul Mureşului -
drumul de la Orăştie spre Deva (magna via de qua agreditur de Worasi.a
ad Devam) 15 şi drumul de pe valea Streiului ca şi cel dinspre Brad.
Toate erau drumuri vechi, drumuri mari ale ţării1 6 , artere vitale ale
traficului rutier.
10 Şt. Pascu, Voievodatul ... , Vol. II, p. 150, 161.
11 Idem, p. 453-153.
12 Idem, p. 265.
13 Idem, p. 427.
14 Vasile Ionaş, Cetatea Deva, reşedinţa unui voievod nesupus, în „Magazin
ir.toric", iulie 1982, p. 33-35.
1s Şt. Pascu, op. cit., p. 316.
16
R. Vulciinescu, P. Simionescu, Drumuri şi popasuri străvechi, 1974, p. 12-22.
2i5
\Mureşul, ,prin navigabilitatea sa, dubla din vremuri străvechi drumul

de uscat pentru transportul de diverse produse. Vom aminti un docu-
ment de la 1222 în care se spune că navele aveau îngăduinţa de a trans-
porta sare la mersul în jos, iar la venirea pe apă în sus să aducă alte
mărfuriL 7 • Despre sarea ce ·cobora pe Mureş, în porturile cărui rîu se
puneau vameşi şi paznici, se vorbeşte deja în jurul anului 1000 în
legenda Sf. ~rard, episcopul1 8 • LocaHtatea avea port la Mureş care,
pe o hartă din 1751, apărea ca făcînd parte din cartierul ce se numea
pe atunci oraşul corăbierilor (Schifferstadt). Intr-un raport privind ex-
ploatarea salinelor din TransUvania (1528) se spune: „Mai departe se
trece pe lîngă un castel, în care îşi are reşedinţa voievodul Transilva-
niei, e numit Deva, pe nemţeşte Diemrich, aparţine ţării,"1 9 Localitatea
şi cetatea sînt amintite şi în alte lucrări dintre care amintim Cronografia
Transilvaniei a lui Reichersdorffer (Viena, 1550), pe Antonio Bonfini
(1568) şi o descriere a Transilvaniei după 1549 20 • De remarcat este şi
ofiţerul italian Giovanandrea Gromo în a căirui scrisoare, din 19 decem-
brie 1564, se vorbeşte despre „Deva, citta con castello fortissimo" (Deva,
un castel foarte bine întărit)2 1 , pentru ca peste cîţiva ani, în însemnă
rile aceluiaşi ofiţer, închinate lui Cosimo de Medici, să se scrie despre
„prea puternica (cetate) Deva care e socotită ca una din cele mai -im-
portante fortăreţe ale acelei ţări", ... că „ea este de necucerit", ... că
„este întotdeauna aprovizionată cu ce-i trebuie pe trei ani şi chiar mai
mult, pentru a înfrunta cel mai dîrz asediu, .şi are mari înlesnki cu
rîul şi cu pădurile şi munţi din apropiere, dacă cumva dintr-o întîm-
plare nenorocită ar fi silită la aceasta." 22
Inceputul secolului al XVI-lea este marcat de puternice tendinţe de
expansiune otomană spre centrul Europei, dar şi de mari răscoale popu-
lare antifeudale. Pe Ioan Zci,polya, voievodul Transilvaniei, îl găsim la
Deva în primăvara anului 1511, iar în 1513 va trece din nou cu oastea
sa prin comitatul Hunedoara, pe valea Mureşului, îndreptîndu-se împo-
triva :turcilor23. 1n faţa pericolului turcesc se organizase o cruciadă anti-
otomană sub .conducerea ţăranului secui înnobilat numit Gheorghe Doja.
Dar comportarea tirani-oă a nobilimii faţă de ţărani făcu ca această
mişcare să ia un caracter antifeudal, ia.r ar.mata cruciată să se trans-
forme într-o armată revoluţionară, cum o caracteriza Engels, cruciada
devenind astfel o mare răscoală populară 24 •
Zapolya, avînd oastea în tabără la Deva, dispuse (la 9 iunie 1514)
ridi.ca.rea nobilimii la Aiud împotriva răsculaţilor, după ce aflase că
răscoala se extinsese .şi că răsculaţii sprijiniţi de popor bătuseră ,pe
nobili la Cenad, că ocupaseră cetatea Lipova .şi că se apropiau ca să
11 Idem, p. 63-64.
ie Francisc Pall, Camil Mureşan, Lecturi din izvoarele istoriei evului mediu,
1961, p, 83.
f9 Călăto1·i stroini despre ţările române, Vol. I, 1968, p. 271.
2o Idem, p. 225, 409, 491.
21 A. Veress, Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei şi Ţării
Româneşti, Vol. I, 1929, p. 252; Călători ... , Voi. II, p. 318.
22 Călători ... , Voi. II, p. 341.
23 A. Veress, Hunyadvdrmegye Janos .. ., p. 51 ş.u.
2 4 M. Constantinescu, OliJ. cit., p. 175.
206
facă joncţiunea cu ţărănimea din Transilvania. La reîntoarcerea de la

Aiud, voievodul acordă, aici la Deva, timp de .odihnă oştirii sale
(9 iulie 1514), penru ca apoi să pornească prin Poarta de Fier a Tran-
silvaniei, repede şi cit mai neobservat, spre Timişoara unde participă
hotărîtor la învingerea răsculaţilor (15 iulie).
Martiriul lui Doja şi tot ce a mai urmat nu se va reaminti aici 2·'.
Dar, după aceste evenimente şi după ce află că sultanul a.re intenţia de
a pătrunde în Transilvania, Za:polya va începe să acorde mai multei
atenţie cetăţii din Deva unde va reveni mereu.
După dezastrul de la Mohacs (29 august 1526), Zapolya ajunge rege
al zonei de est a Ungariei, pentru ca peste cîteva săptămîni Ferdinand I
de Habsburg să ajungă şi el rege al zonei de vest. Acum va începe o
permanentă luptă între cele două tabere. Cetatea Deva va pa,rticip~l şi
ea la evenimente deoarece noul voievod al Transilvaniei, Petru de
Pereny un adept al Habsburgilor, o va ţine asediată pînă ce, în scurtii
vreme, ea va ajunge în stăpînirea lui Zapolya. Tot în acea vn'me,
Ferdinand I emitea un act ,prin care întă.rea donaţia făcută anterior lui
Ioan Szalaczy la Dobra (dependentă de castrul Deva) pentru funcţia sa
de secretar al lui Radu-Vodă cel Mare al Ţării Româneşti.
După moartea subită a lui Zâpolya, călugărul l\fartinuzzi, .cancelarul
şi omul său de 'încredere, dispuse ca corpul defunctului să fie îmbrăcat
în ceară şi, fără o pompă deosebită, să fie transportat .şi depus provi-
zoriu în cetatea din Deva. Dar pe drum, cortegiul fu atacat, într-o
pădure nu departe de cetate, de o ceată de 400 de ţărani nmâni 'ii sîrbi.
Abia intervenţia escortei călare reuşi să ajute la adăpostirea răposatului.
Intre zidurile fortăreţei26.
Un fapt care merită să fie amintit este .cel al dezvoltării viticul-
turii în acele timpuri pe dealurile dimprejurul localităţii. In acest sens,
ştim că pentru îmbunătăţirea calităţii vinurilor proprii, castelanul de
la Hunedoara aducea struguri de calitate superioară de la Deva. Un
document consemnează că, la 5 octombrie 1531, s-au făcut cheltuieli
pentru a se merge „ad Devam pro uwa ad preparandum vina nova" (la
Deva dUipă struguri spre a prepara vinuri noi) 27 . Tot pe atunci, în comi-
tatul Hunedoa.ra, la fierăriile de la Nădrap şi Topliţa, se producea fier
de calitate bună, căutat pe pieţele de la Deva, Orăştie sau Haţeg~ 8 •
Fiul şi urmaşul lui Zapolya, Ioan al II-lea Sbgismund, încă minor
sub tutela mamei sale Izabela, avînd sprijinul lui Soliman I, sosi în
Transilvania în anul 1542 şi se opri la Deva, în modesta casă boiereasl:ă
de la poalele cetăţii. Regina va mai reveni adesea la Deva, iar în anul
1549, şi-ar fi adus şi comorile ei, avînd intenţia de a se stabili în cetatea
de la Lipova. Relaţiile ei cu cancelarul Martinuzzi se 'înrăutăţiră deoarece
se aflase că acesta ducea pe ascuns tratative cu oamenii lui Ferdinand
pentru a ceda Transilvania Habsburgilor.
25
Idem, p. 177.
A. Oţetea, Istoria României, Vol. II, 1962, p. 639; G. Săsărman, G. David,
2G
S. Voiculescu, Şapte cetăţi sub soareie gioriei, 1978, p. 56.
27 I. Pataki, Domeniul Hunedoara la inceput'Ul secCJiului al XVI-lea, 1973, p. 82.
28
Idem, p. XCIII.
207
Cetatea si localitatea nu vor ramme ,străine de evenimentele zbu-

ciumate care' aveau să urmeze. In sprijinul Izabelei şi al f'.ului ei, la
1 noiembrie 1550, dinspre Lipova, apăru oaste turcească sub comanda
lui Kasim-paşa. Acesta trimise spre Deva o avangardă de 200 de călăreţi
aflaţi sub comanda begului Feru, care la rîndul său era însoţit de doi
turci de vază. La sosire, comandantul cetăţii din Deva îi sfătui să se
adăpostească în cetate pentru a nu se expune unor eventuale pericole.
Begul Feru refuză şi rămase cu trupa în oraş, în timp ce cei doi înso-
ţitori, mai prudenţi, se ur.cară în cetate. Despre sosirea turcilor aflase
însă, din bună vreme, şi castelanul de la Hunedoara care socoti că sosise
momentul potrivit pentru a se răzbuna pe turci pentru decapitarea
tatălui său la Stambul. In consecinţă, prin surprindere, turcii fură
atacaţi şi măcelăriţi împreună cu begul lor, în locul zis „la barieră",
unde era l}Je atunci şi punctul de vamă2 9 .
La îndemnul intrigantului călugăr Martinuzzi, la 19 iulie 1551,
Izabela şi fiul ei renunţă la Transilvania .care astfel ajunse pentru cinci
ani sub dominaţia Habsburgilor, iar oraşul şi cetatea Deva vor lua
co:;itact cu oştile austriece de mercenari. La Deva deci, în toamna anului
1551, se instalează o mare tabără militară formată din 60.000 de oameni
(după alte surse ceva mai puţini}, sub comanda crudului general austriac
Giovani Baptista Castaldo care fuses.e numit şi guvernator al Transil-
vaniei. Sarcina lor de moment era cucerirea cetăţii Lipova care încă
nu se predase3o. Această trupă atacă 'în plină noaipte oraşul şi cetatea,
jefuind şi distrugînd totul. Cetatea nu opuse rezistenţă deoarece, aşa cum
rezultă din scrisoarea lui Castaldo •către Ferdinad I, trimisă din Deva
la 27 septembrie 1551, fortăreaţa era în paragină, fără armamentul
necesar. Generalul se angaja ca în cel mai scurt timp „in castro ippso
Devae, parviora tormenta et pixildes barbatas reponere fadam" (în
însăşi cetatea Devei o să fac să fie repuse .tunuri mai mici şi puşti -
numite pe atunci „cu barbă"} 31 . Tot pe la 1551 ţă.ranli din Sîntămăria
Orlea au găsit în Strei 40.000 de bucăţi de monede de aur, cu chipul lui
Lis:mach pe ele. Acestea au încăput, parte în mîna lui Martinuzzi, parte
în cea a lui Castaldo. Comoara era considerată într-o vreme drept co-
moara regelui Decebal3 2 • Jafurile făcute de mercenari, .care în mare parte
erau spanioli, se extindeau pe măsură ce Castaldo ocupa Transilvania.
Semnificativ este şi fa1ptul că, în rîndul .mercenarilor mai deosebiţi,
Casta1do avea pe căpitanul burgund Jean Villey cu 100 de călăreţi care
de ani de zile ii slujeau pe austrieci 'în condiţii foarte grele, mai mult
flămînzi şi neplătiţi, rtrăind mai rmult din ,prădare. La data sosirii lor
la Deva, vistieria imperială le era datoare cu apreciabila sumă de 1.500
de taleri. Ei, în Deva fiind, solicitau prin Castaldo mă.car 600 de taleri
:ro L. Kropf, A devai torok veszedclm 1550-ben, în „HTRTE", X, 1899, p.

60-64; O. Floca, B. Bassa, Cetatea ••• , p. 17; Emeric Szabo, Die Burg von Deva,
Deva, 1911, p. 12.
30 A. Veress, Deva es kornyeke Castaldo idejeben, Kolozsvâr, 1898, p. 3-5~
E. Szabo, op. cit„ p. 12.
3 1 A. Veress, Deva .. „ p. 18.
32 Teglâs Gâbor, Decebal dak kir<ily kincse, în „HTRTE", IX, p. 9-10.
208
din vechea datorie 33 • In privinţa mercenarilor, vom relata, de asemenea.

un scurt episod .relevant. La 17 decembrie 1551, Martinuzzi era asasinat
în castelul său de la Vinţul de Jos, de către oamenii lu: Castaldo
(secretarul Ferrari, Pallavicini Sforza .şi alţi ofiţeri superiori) pe care
Martinuzzi îi invitase aici să locuiască şi să petreacă. Cu două gloanţe
de puşcă şi 65 de răni în corp, cadav.rul lui Martinuzzi va fi ţinut ne-
îngrobat vreme de 70 de zile 34 • Relatarea acestui amănunt vrea să relie-
feze lipsa de omenie şi cruzimea fără limită a mercenarilor care pătrun
deau şi prin satele dimprejur şi despuiau pînă şi pe iobagii fără apărare,
furînd, siluind şi distrugînd. „Locuitorii Transilvaniei - avea să con-
state Ioan Lupaş - se 1mpăcară destul de repede cu noul regim de
suzeranitate otomană, fiindu-le mai prielnk decît al regilor Ungariei
din evul mediu sau al Habsburgilor de mai tkziu" 3:;.
La Deva, în 1552, comandantul de atunci al cetăţii solicita de la
Castaldo o altă garnizoană în locul celei nedisciplinate pe care o avea.
însă nu reuşi să primează oameni mai buni3 6 . Iar cind domnul ::\Ioldovei
trecu Carpaţii şi pătrunse în Transilvania, Castaldo chemă pe nobili.
la 26 iulie 1552, să vină cu o parte a iobagilor lor „saltem usque Devam"
(măcar pînă la Deva) 37 , pentru ca în acelaşi .an, la 1 septembrie, cu
sprijinul aceluiaşi Castaldo, Ştefan Rareş, domnul Moldovei, să cadă
victimă unui complot al boierimii moldovene 38 •
Peste un an, la 1 septembrie 1553, comandant al cetăţii din Deva era
Dominic Dobo şi avea în subordine o garnizoană spaniolă de numai
17 infanterişti comandaţi de doi centurioni precum şi de 100 de călăreţi
uşor înarmaţi pe care însă nu se putea bizui.
Anul 1554 se ·remarcă pe lingă prezenţa mercenarilor străini şi prin
apariţia ciumei. Molima avea să omoare mulţi locuitori din Deva şi din
alte locuri din Transilvania. Acest eveniment a lăsat un interesant do·cU-
ment epigrafie pe care se cuvine să-l semnalăm. Este vorba de piatra
de mormînt a soţiei amintitului Dobo care moare din cauza ciumei îm-
preună cu copilul ei de curînd născut. Piatra există .şi astăzi în bună
stare, încastrată, în peretele interior, în partea stingă, din interiorul
bisericii reformate din Deva, provenind din cimitirul vechii biserici:
demolate 'în 1899 despre care se va vorbi mai jos. Inscripţa atrage
atenţia nu atît prin datele personale ale familiei, dt prin următorul text
pe ca.re îl cuprinde: ... „cum regeret Dacos monticolasque Getas" ...
{pe cînd era stăpîn peste dacii şi geţii care locuiesc în munţi) 3 ~. Textul
dtat nu pare şi nici nu este o licenţă poetică, ci o referire certă la
mo.cşiile pe care nobilul feudal le av.ea în satele româneşti dîn zona
munţilor Poiana Rusca de lingă Deva. Inscripţia reconfirmă într-un mod.
33 A. Veress, Deva ... , p. 59.

31 H. Marczali, Vilcigtortenelem (VI) - Az ujkor tortenete, vol. I, Budapest.
1886, p. 576 ş.u.
35 Ion Lupaş, Sfîrşitul suzeranităţii otomane şi începutul regimului habs-
burgic, în Transilvania, în „Analele Acad. Rom.", S. III, t. XXV, M. 19.
a& E. Szab6, op. cit., p. 13.
37
A. Veress, Documente ... , Vol. I, 1929, p. 96.
38 C. C. Giurescu, Istoria României în date, 1971, p. 122.
19 S. Szots, A devai reformâtus templom es regesegei, în „HRTRE", JX, p.
T2-74
209'
sui generis prezenţa şi continuitatea românilor ca urmaşi ai geto-dacilor.

Mai amintim că nu departe de locul unde se află actuala biserică refor-
mată exista o altă biserică, cu hramul Sf. Nicolae, construită între anii
1370 şi 1444 şi demolată, mai apoi, în 1899, în locul ei ridicîndu-s.e cea-
actuală. Despre vechea biserică N. Iorga scria că „cine vede scenele de·
pictură descoperite în ea va rămîn.e convins că biserica foarte veche a·
Devei a trebuit să fie r~mânească la 'început. u4o
In anul 1555, cetatea Deva, care din punct de vedere militar fusese
socotită vreme îndelungată drept „cheia Transilvaniei", nu mai avea
nici mă.car paznic, darmite garnizoană stabilă, din cauza neplăţii soldelor
de către stăipînii Habsburgi.
Peste un an, cu ajutorul domnilor români Pătraşcu cel Bun al Ţării
Româneşti şi Alexandru Lăpuşneanu al Moldovei, Ioan al II-lea Sigis-
mund, alături de mama sa Izabela, este reaşezat pe tronul Transilvaniei.
ln 1557 se va produce atacul turcilor asupra cetăţii din Deva, atunci·
cînd Solim.an cel Mare, sprijinitorul celui reînscăunat, intrat în Tran-
silvania prin pasul Vîlcan4 1 , o va ocupa şi preda lui Ioan Sigismund. Şi
de a.ceastă .dată ca .şi în anii 1550, 1552 şi în multe ale împrejurări, loca-
litatea va fi devastată, iar cetatea asediată.
Cetatea avea o închisoare de tristă faimă în care au zăcut sau chiar-
şi-au pierdut viaţa tot felul de oameni: pretendenţi la tron (Izabela îl
ţinuse aici pe pretendentul şi intrigantul Francisc Bebek pînă la exe-
cuţia sa), rivali politici, ţărani iobagi ,răsculaţi şi conducători ai acestora,
oameni cu credinţe religioase diferite şi mulţi alţii. De aceea, pe bună
dreptate, N. Iorga vedea în cetate un vechi „cuib d.e tiranică stăpînire." 4 ""
Situaţia social-politică a comitatului Hunedoara, pentru perioada.
1511-1559, a fost în mod sumar analizată de A. Veress 43 • Aici găsim
date semnificative şi interesante referitoare la domeniul aparţinind de
Deva, mai ales dacă avem în .v.edere faptul esenţial că ţăranii iobagi
şi jeleri, în majoritatea lor covîrşitoare români, participau la evenimente
şi hrăneau cu sudoarea frunţii lor toată pătura nobiliară asupritoare şi,
în acelaşi tim,p, îşi manifestau, făţiş şi violent şi nemulţumirea sub ·cele
mai felurite forme. Astfel, în perioada amintită, se constata o înmulţire a
aşa-zişilor tîlhari. Era un fapt obişnuit să fie arse casele nobililor, iar-
aceştia să fie bătuţi şi duşi la spînzurătoare. Pînă şi haraciul datorat
sultanului era luat de .către ţărani.
In altă ordine de idei, mulţi călători străini vor fi impresionaţi de
aşezarea deosebită a cetăţii din Deva, de măreţia ei impunătoare şi de
pitorescul ci, şi, ca atare, o vor pomeni în r.elatările lor. In afară de-
cei amintiţi, cetatea va fi în atenţi.a unuia dintre primii iezuiţi veniţi în
Transilvania, Antonio Possevino, la 1583, în a sa descriere al ţării 44 •
40 Nicolae Iorga, Istoria românilor din Ardeal şi Ungaria, Voi. I, Văleni de·
Munte, 1915, p. 460.
41 E. A. Bielz, Die Burgen und Ruinen in Siebenbii.rgen, Sibiu, 1899, p. 69.
42 N. Iorga, Neamul românesc în Ardeal şi Ţara Ungurească la 1906, ed. II-a„
1939, p. Ili5.
43 A. Veress, Hunyadvcirmegye .. ., p. 62.
44 Călători ... , Val. II, p. 537.
210
Cînd Cristofor Bâthory ajunse principe al Transilvaniei, în func-

ţiile de „supremus capitaneus" şi de guvernator al ţării fu numit Francisc
Geszty care, de altminteri, rudenie după mamă cu Sigismund Bathory.
Pr:mind pe l'îngă domeniu şi cetatea în dar, Geszty o renovă în 1582, mai
ales partea de sud care începea să se ruineze şi puse o inscripţie care
s-a pierdut de mult. Aceasta sun.a astfel: „Franciscus Gezti de eadem
Gezd - 1582 - Quae tempora destruxerunt Transivaniae generalis so-
lertia restauravit." (Ceea ce au distrus vremurile a restaurat iscusinţa
gener.alului Transilvaniei) 45 . Cu acelaşi prilej fu terminată şi casa sa de
la poalele cetăţii care mai apoi, pe vremea lui Gabriel Bethlen, va fi
transformată în clădire rezidenţială sub numele de Magna Curia (Curtea
cea mare) sau castelul Bethlen. Aceasta este la ora actuală cea mai
veche clădire şi cel mai vechi şi mai semnificativ monument de epocă
din Deva, în care actualmente se află Muzeul judeţean Hunedoara 46 •
Geszty era un om urît de toată lumea. Un contemporan sas îl zu-
grăvea astfel: „A fost un bărbat scelerat, inuman, iubitor de trădare,
stropit de sînge, care a chinuit în mod nemaiauzit de tiranic atît pe toţi
cei din jurul său, cit mai ales pe iobagii săi." A smuls oraşului Deva
toate privilegiile avute, fiind stăpînit de „patima îmbogăţirii". A înte-
meiat o şcoală la 1593 Gpare să fi existat una .şi mai veche), pentru
întreţinerea căreia, prin dispoziţie testamentară, a lăsat să fle folosite
veniturile unei roţi de moa·ră „după vechiul obicei". Prin această rela-
tare avem confirmarea că la Deva existau deja pe atunci .aotît canalul
Cerna (care a dispărut în ultimii ani prin sistematizarea cartierului
Em. Gojdu), cîc şi moar.a de a:pă (mai tîrziu vor fi două mori ca.re vor
dispare din aL"eleaşi motive). Szamoskozy, contemporanul lui Geszty,
arăt.a că la Deva locuitorii se ocupau cu agricultura exist'înd aici iobagi
şi păstori. Geszty muri subit la 1595 la Orăştie, pe cînd se reîntorcea la
Deva, venind de la Alba Iulia, otrăvit, probabil, din porunca princi-
pelui, deoarece se bănuia că rîvneşte la tronul Transilvaniei. Multă vreme
după moartea sa, se căutau averile sal.e enorme care .se presupunea că
fuseseră ascunse în cetate, la Sîntuhalm sau în alte locuri.
Cu titlu de curiozitate vom arăta că tutunul şi obkeiul de a fuma
ar fi apă.rut la Deva la puţin timp după data de 16 iulie 1576, cînd
solul iturc Mehmet Aga, sosit la curtea princiară de la Alba Iulia, adusese
în Transilvania tutunul şi obiceiul de a fuma4 7 •
In 1599 fusese ţinut închis în cetate fratele lui Andrei Bathory,
pentru ca la scurtă vreme să fie aruncat în Mureş cu o piatră de moară
legată de gît.
Despre epoca lui Mihai Viteazul, vestitul domn al Ţării Româneşti,
care va uni pentru prima dată sub sceptrul său cele trei ţări româneşti,
vom aminti cîteva fapte. Astfel, din Alba Iulia, la 18 aprilie 1600, Mihai
scrie notarului Ştefan Berzi şi lui Luciano Pernica, „capitaneo arcis
nostrae Dewa" (căpUanului fortăreţei noastre Deva), precum şi altor
45 A. Veress, Geszty Ferencz varkapitan11, Deva, 1898, p. 3-8.
cs O. Floca, V. Şuiaga, Ghidul judeţului Hunedoara, Deva, 1936, p. 57-58.
47 A. Veress, Bibliografia româno-ungard, Voi. II, 1931, nr. 774, p. 81.
211
interesaţi sC1 i se redea lui Ştefan Kozodia casa sa din satul Cozia de
lîngă Deva .ce-i fusese luată mai înainte de către Geszty48.
In vara anului 1600, Mihai Viteazul dădu comitelui de Deva, Ioan
Kesseril-Gibarth, o serie de scutiri pentru domeniul de la Vingard şi
alte sate drept recompensă ipentru credinţa arătată49.
Deva va deveni teatrul unor evenimente care vor pecetlui pentru o
vreme soarta Transilvaniei. 1n anul 1601, Sigismund Bathory îşi v.a alege
drept reşedinţă oraşul Deva. Cum rezultă dintr-o scrisoare adresată clin
Cluj, la 25 mai 1601, către capitlul de Alba Iulia, se cerea m.andat de
introducere 'în posesiunea cetăţii şi domeniului Deva pentru Gheorghe
Borbely, căruia îi fuseseră dăruite acestea pentru că l-a ajutat pe Sigis-
mund în luptele cu turcii şi cu Mihai-Vodă5°.
La chemarea stărilor nemulţumite din Transilvania, Casa de Hab.;;-
burg trimise pe generalul de origine italiană George Basta în principdt.
Aflînd în tabăra de lîngă Sibiu, la 4 octombrie 1601, ,că turci, au înaintat
;pînă la Deva, Basta ocupă oraşul şi cetatea. după ce în august pusese Li
cale uciderea mişelească a lui Mihai Viteazul51 .
Dintr-o notă din Dej, din 3 decembrie 1601, rezultă că Moise Secuiul
fusese prins şi depus în cetatea din Deva, pentru ca dUipă num.ai trei
săptămîni vestea să fie deja cunoscută tocmai l.a Praga de unde cava-
lerul Piero Duodo, ambasadorul Veneţiei, să-l informeze pe doge despre
acest lucru52.
Basta convocă dieta la Deva, la 9 septembrie 1603, prin care reuşi
să smulgă, în condiţii dramatice, jurămîntul ele credinţă .al transilvă
nenilor faţă de Rudolf al Il-lea 53 • PPSte puţin timp, cruda stăpînire a
lui Basta avea să înceteze. Ştefan Bocskay, exponent a1 dorinţei de
libertate a Transilvaniei, că.ruia i se ataşară masele de exploataţi, asedie
cetatea Deva, învinse pe generalul Belgioso (1605), urmaşul lui Basta,
alungă garnizoana germană şi o ocupă.
La 1607, dieta Transilvaniei hotăr'î ca cetatea să nu mai fie pr0iprie-
tatea particuală, ci pentru totdeauna să fie în stăpînirea principilor ţării.
La data de 13 iunie 1617, nobilul Toma Bornemisa cumpăra nişte vii
la Deva pentru faima de care se bucura calitatea vinurilor locale. Această
faimă va fi evidenţiată şi de mulţi călători străini. Astfel, David Frolich
spune.a că, pe lingă alte localităţi, şi la Deva se produc „vinuri m3.i
sănătoase şi mai tari". C. I. Hiltebrandt, din solia suedeză ce trecea 1pe
la mijlocul secolului al XVII-lea prin Transilvania, lăuda de asemenea
viile de la Deva 5 ~. Iar un anonim englez, la 1664, va vorbi despre
„Deva, ce este însemnată pentru un soi din cele mai bune vinuri, cu
nimic mai pr.ejos celor de la Venusium din Italia." 55 Un act emis la
48A. Vprcs, Documente ... , Val. III, 1933, p. 85.
49I. Nistor, Domnia lui Mihai Viteazul în Transilvania, în „Analele Acad.
Rom.", S. III, t. XXVIII, M. 10, 1946, p. 31 (-!77).
50 A. VPress, Documente ... , Voi. III, p. 370
51 Idem, p. 464.
52 Idem, p. 480-482.
53 O. Floca, B. Bassa, op. cit., p. 19-20.
54
Călători ..., Vol. V, p. 46 şi 554.
S5 Idem, Voi. VII, 1980, p. 511.
:212
Deva, la 2 iulie 1619, consemnează că principesa Bethlen dădea un loc

de casă în Lăpuşnic lui George Iuga în schimbul casei acestuia din
DeYa. Este unul din semnele tendinţei nobilimii de a se stabili în me-
diul urban 56 .
Intre anii 1613 şi 1640 stăpînii cetăţii şi domeniului au fost prin-
cipele Gabriel Bethlen şi fratele său Ştefan. Jn vremea acestuia, cetatea
va fi reparată şi i se va construi bastionul circular. Tot el a avut meritul
·de a fi transformat sau de a fi reclădit Magna Curia (la 1621), motiv
pentru care - aşa cum s-a arătat - ea îi va purta numele. Amintim
că Gabriel Bethlen s-a născut în localitatea Ilia din comitatul Hune-
doara .şi că, la 28 mai 1606, nefiind încă principe, va lua parte la acea
frumoasă învoială de bună vecinătate care se încheia între Transilvania
şi l\luntenia lui Radu-Vodă cel Mare 57 • Fiind un fervent CJd)ărător al
protestantismului, Bethlen va avea ,legături diplomatice strînse cu prin-
cipii protestanţi ai Europei împotriva Habsburgilor catolici. Nu este
deci de mirare că Ferdinand al II-lea de Hasburg îl ura şi-l batjocorea
numindu-l „valah şi păgîn" cu toate că nevoia îl va împinge să încheie
·pace cu el58 •
Cînd, în toamna anului 1630, Gheorghe Rakoczy I ocupa tronul
Tra:1silvaniei, oraşul şi cetatea Deva erau în stăpînirea tinerei văduve
.a lui Ştefan Bethlen. La 8 noiembrie 1640, tînăra castelană vîndu lui
Rakoczy, pentru 6000 de taleri tot ce avea la Deva. Conform obiceiului
vremii, după 21 de zile, adică la 30 nDiembrie, împuterniciţii princi.pelui
prelual'ă inventarul. Acest inventar al cetăţii şi curiei din Deva, deşi
deosebit de interesant, datorită marelui său volum nu poate fi cuprins
aici. Vom aminti doar aprecierile lui A. Veress cum că acest inventar
reprezintă cea mai veche şi autentică descriere (subl. lui A. V.) a cetăţii
·din Deva. Ea cuprinde o descriere amănunţită a cetăţii pe încăperi, con-
ţinutul lor, starea tehnică, elemente de construcţie etc., precum şi in-
ventarul animalelor, cerealelor59 •
In urma cumpărării, princ~pele află despre starea neglijată a cetăţii
(garnizoană slabă, armament puţin şi demodat, încăperi şi fortificaţii ne-
reparate de mult timp etc.). Principele dispuse efectuarea unor lucrări
temeinice atît în cetate, cît şi la iMagna Curia. Rakoczy construi un
bastion mare pe latura de est, r.eînnoi Magna Curia, punîndu-i un aco-
periş nou din ţigă - o mare noutate în acele vremuri - , ordonă să se
facă o cisternă mare pentru apa de băut şi, fa,pt ce este deosebit de
curios, că a dispus „hogy a var szikltijaba elevan kutat vagjanak" (sub.
lui A. V.) (să taie în stînca cetăţii o fîntînă vie). Veress, în acelaşi loc
mai arată .că această muncă a fost începută şi continuată „a,proape două-
sa A. Veress, Documente ... , Vol. IX, p. 196.

s1 l. Lupaş,Lecturi ... , p. 151-152.
58 H. Marczali, op. cit., . .. (VII), vol. II, p. 313.
se A. Veress, Deva vara es uradalma I. Rakoczy Gyărgy fejedelem idejeben,
"în „HTRTE", XIV, 1906, p. 1-6.
213
zeci de stînjeni", şi că mai tîrziu a şi fost terminată ;:u succes. Loc~lizarea

fîntînii este si ea interesantă deoarece se spune ca ea se afla „m zona
de mijloc a Îngrădirii ce ureă la cetate" (a vamak kozep felmeno keri-
tese tajcin) 60 •
Martin Schuster, în a sa lucrare despre cetatea Deva61 , pune la în-
doială existenţa unei fîntîni săpate în stînca cetăţii şi cu atît mai mult
existenţa a două fîntîni, aş.a cum se afirma în lucrarea: Memoires histo-
riques du comte Bethlem Niklos conten:ant l' Histoire des derniers trou-
bles de Transilvanie, I..,partie a Amsterdam, 1736, citată de Schuster (la
p. 19), lucrare care, de fapt, nici nu este a lui Bethlen Nicolae, ci una
postumă, aipărută I.a Rouen, a reverendului Dominique Reverend, tri-
misul lui Ludovic al XIV-lea în Transilvania 62 .
Spre deosebire de multe alte localităţi din Transilvania medievală,
De\·a nu a avut împrejmuire, fapt confirmat şi de Benk663.
Sub permanenta presiune a 1protestantismului, puternica co1ectivi-
tate de ortodocşi din Deva va reuşi cu mare greutate să obţină aprobarea
de a ridica o biserică, între anii 1640 şi 1645, pe un loc în vatra oraşu
lui numită „Pe Vale", azi str. Călugăreni. N. Iorga fixează data con-
struirii La 1640. Ea va arde din motive necuno.scute la 1650 şi va fi
reclădită de români. l.Jîngă această biserică s-a ridicat în anul 1727 un
turn (care mai există şi astăzi) avîrud o inscripţie slavonă care-l indică
drept ctitor pe G. Cantacuzino. De altminteri şi Şt. Meteş afirmă că
G. Canta1cuzino .şi neamul său ar fi ctitorii bisericii din Deva, iar
N. Iorga, vizitînd Deva în 1906, o socoteşte ridkată „în sătuceanul .româ-
nesc al Devei, de generalul împărătesc şi Ban al Olteniei cucerite de
austrieci, Gheorghe Cantacuzino, cum se pare a dovedi o însemnare de
pe Evanghelia lui Şerban-Vodă, păstrată în biserica nouă. Iorga mai
vorbeşte şi de „gîndul ce avusese Şaguna de a face din Deva, încă
neînstr.ăinatiă (referire la epoca de dinainte de ·colonizarea 1ceangăilor la
Deva, n.n.), o nouă reşedinţă de episcop a Românilor."64
In privinţa respectării dre,pturilor orăşeneşti, o scrisoare din Deva,
datată 25 septembrie 1641, ne lămureşte care era răspunsul autorităţilor
]a reclamaţii: „Cine poate, să stea, cine nu să plece din oraş." 65
După moartea lui Gheorghe Rakoczy I, fiul acestuia donă .cetatea lui
Acaţiu Barcsay, în posesia căruia va rămîne pî.nă la 1687, cînd .cetatea
Deva, ca şi alte 11 cetăţi transilvănene, a fost ocupată de trupele aus-
triece66. In acest fel ne apropiem de epoca Diplomei kopoldine şi întă
rirea stăpînirii austriece 'în Transilvania.
6D Idem, p. 7-8.
61 Martin Schuster, Scloss Deva in Siebenbii.rgen, Sibiu, 1905, p. 18-20.
62 S. Iosipescu, C. Anton-Manea, Un trimis al Regelui-Soare în Transilvania,
în „Magazin istoric", 1976, nr. 11 noiembrie, p. 12-15.
c3 J. Koncz, Benko J. Hunyadmegyerol, în „HTRTE", XII, 1901, p. 109.
c~ N. Iorga, Istoria rom. din Ardeal ... , Vol. I, p. 302.
c~. A. Veres.s, Det:a văra .. ., p. 40.
G6 Călători .. ., Vol. VI, 1976, p. 510, 525, 544, 645 şi 689.
214
ANGABEN MIT BEZUG AUF DIE STADT DEVA UND DIE DEVAER BURG
IM 16. UND 17. JAHRHUNDERT
Zusammenfassung
Der Verfasser schildert die wichtigsten Ereigni.sse die, in den zwei erwăhnten
Jahrhunderten, in Deva Stattgefunden haben.
In dieser Hinsicht wurden die Teilnahrne der Stadt und der Burg zu den
Kămpfen zwischen Ferdinand I von Habsburg und Johann Zăpolya, das Vordingen
der Turken unter Soliman, die Epoche des 0sterreichischen Generals Castaldo
hervorgehoben.
Ausserdern akzentuirte man die sehr schwere Lage drr uberwiegund rumă
nischen Leibeigenen die die Mehr-zahl der Bevclkerung Siebenburgens bildet••n.
Anschliessend erwăhnt der Verfaswr auch die Zeiten des grausarnen oster-
reichischen Generals Georg Basta und diejenige des Fursten Bethlen und seinem
Nachfolger und die Konstruktions- unei Renovierungsarbeitcn in der Bung in 17.
.Jahrhundert.
DIN DOCUMENTELE ARHIVELOR NAŢIONALE SLOVACE
DE LA BRATISLAVA DESPRE ŢARA HAŢEGULUI LA ÎNCEPUTUL
SECOLULUI AL XVI-LEA
IOAN AUREL POP
Arhivele familiale din Transilvania în evulmediu sînt depozitarele

unui bogat material documentar, care, de cele mai multe ori, prin con-
ţinutul .său, iese din sfera faptului cotidian intrînd sub incidenţa faptu-
lui istoric. O astfel de arhivă este .şi cea a Cînde.ştilor, consacraţi în
~ictul scris cu numele de Kende-Kendeffy, reprezentanţi ai unei puter-
nice familii nobiliare cu ascendenţă cnezi.ală românească recunoscută.
Această familie haţegană, ridicată la înalte demnităţi în vremea lui
lLlncu de Hunedoara, va continua să aibă o poziţie preeminentă în Ţara
Haţegului!, dar va îndeplini slujbe şi va avea posesiuaii .şi în alte părţi
ale voievodului şi regatului. In asemenea împrejurări istorice o parte a
arhivei Cîndeştilor a ajuns la Bratislava, unde s-a păstrat fragmentar
pînă azi.
Cercetarea unui număr de cca. 30 de documente din a•ceastă arhivă,
documente, în general, din ,prima treime a secolului al XVI-lea, duce la
concluzii importante de ordin istoric. Am fost obligaţi să alegem ca
limită cronologioă actele din jurul anului 1526 nu pentru că acest an ar
avea vreo semnificaţie deosebită pentru Ţara Haţegului în general ori
pentru Cîndeşti în special, ci fiindcă şi documentele acestei arhive, ca
mai toate de pe cuprinsul regatului Ungariei, au fost divizate (şi astfel
multe s-au pierdut şi s-au răzleţit) în funcţie de anul bătăliei de la
Mohacs. Dar, de.şi limHele ·cronologice sînt oarecum artificiale în raport
cu realitatea, concluziile pe care vom încerca să le desprindem nu vor
denatura, credem, în măsură prea mare prezentul acelei .epoci.
Problema fundamentală a perioadei şi preocuparea de căpetenie a
oamenilor era, conform mărturiei documentelor, stăpînirea asupra pă
mîntului. In funcţie de această problemă şi preocupare se conturează
idealurile, se încheie căsătoriile, se fac .moştenirile, se judecă procesele,
izbucnesc conflictele. Pentru a avea mai mul.t pămînt, .nobilii haţegani
depun mărturii false, declară în s•cris fapte nereale. eludează relaţiile
cele mai apropiate de rudenie etc. "Pînă la începutul secolului al XVI-lea
rivalităţile interne din Haţeg au fost, în general, subordonate tradiţiilor
vechii comunităţi de sorginte cnezială 2 , comunitate care a respins mai
toate imixtiunile străinilor1. In veacul al XVI-lea şi împrejurările isto-
1 Despr0 Ţarn Haţegului în evul mediu, vezi, între altele, M. Holban, De-
posedări şi judecăţi în Haţeg pe vremea Angevinilor, în „Studii. Revistă de isto-
ri<'", 1960, XIII, nr. :i: idem, Varintions historique.s sur le problme des cnezes de
Transycvanie, în „ReYU<> roumaine d'histoire". 19G5, VI, nr. 5; R. Popa, Structures
socio-potitique roumaines au sud de la Transylvanie avx commencements du
I'Vloyen Age, în „ReYue ro1mrni:1e d'histoire", 1975, XIV, nr. 2 Ptc.
2 Ioan J\. Pop, Mărturii documentare privind adunările cneziale ca instituţii
româneşti din Transilvania în veacurile XIV-XV, în „Revista de istorie", 1981,
tom 34, nr. 11.
a Idem. !ncercări de imixtiune în Ţara Haţegului în veacul al XV-lea, în
„AIIAC" 1982, XXV.
216
rice sînt altele, şi imixtiunile sînt mai insistente şi mai tenace, iar nobi-
limea haţegană are acum o ·conduită şi o mentalitate relativ identice Cll
felul de a fi şi gîndi ail 'Clasei feudale maghiare, nemaipăstrtnd aproape
nimic din specificul cnezial românes.c. De exemplu la 1502, doi nobili din
apropierea Ţării Haţegului, anume Ioan şi Nicolae Ungur (Ungor) de
Nădăştia (Nadasd), români la origine\ pretind şi obţin de la regele Vla-
dislav al Ungariei stăpînirea asupra tuturor bunurilor şi posesiunilor
nooilului Ioan Arca din Densuş, mort fiă·ră urmaşi („per mortem et
Arca era nepotul unui Arca venit din nordul Olteniei înainte de 1430
defectum seminis eiusdem Johannis Arka") 5 • La rîndul său, acest foan
şi al doamnei Neacşa din Densuş 6 • In Ung.aria, conform obiceiului rega-
itului („iuxta antiquam et approbatam eiusdem regni nostri Hungarie
consuetudi.nem"), pămîntul se ,putea pierde, intrînd în dreptul de danie
al regelui fie prin trădare, fie prin lipsa urmaşilor. Ioan Arca nu .era
'trădător, de aceea Ioan şi Nicolae Ungur s-au folosit de cealală cale de
deposedare. Aceştia din urmă şi-au susţinut înaintea regelui credinţa
faţă de „sfînta coroană" şi faţă de suveran, au profitat de apropierea
lor geografică de Ţara Haţegului şi, în ciuda relaţiilor de rudenie cu
Ioan Arca (a cărui mamă Ana era fiica unui Petru Ungur de Nădăştia 7 )
au declarat mincinos că acesta murise. Faptul este evident deoarece în
1506 providus Wakzanarbonaz de Demsewes se prezintă în numele stă
pînului său Ioan Arca în faţa căpitanului din Cenad în legătură cu donarea
de către rege (acelaşi Vladislav) a tuturor bunurilor şi drepturilor de
stăpînire ale răposatului Ioan Ungur de Nădăştia 8 . Deci, în 1506 s-au
inversat rolurile, cu deosebirea că Ioan Arca s-a străduit şi a reuşit, în
parte, efectiv să intre în stăpînirea bunurilor lui Ioan Ungur. Dar la
nici un an de la danie, Ioan Arca este contestat (în 1507) pentru moşiile
Nădăştia, Călanul ~Iic (Kalantheleke) şi Ocoliş (Oklos) de către Mihail
(fiul lui Petru de Zob), care susţine că tatăl său avusese o înţelegere
scrisă cu Petru Ungur privind aceste posesiuni 9 . Aceleaşi sate sînt recla-
mate în 1511 şi de Barnaba de Bela (Belay), ban de Severin şi de
Ştefan Bradach de Lodomercz. Primul susţine că Io.an Arca n-a rezidat
şi n-a stăpînJ.t niciodată posesiunile aflate ÎR discuţie, iar al doilea le
pretinde pe motiv că soţia sa, doamna Veronica, era sora lui Ioan Arca.
Ioan Zapolya, voievodul Transilvaniei, cere juzilor nobililor din comi-
tatul Hunedoara să cerceteze faptele şi să afle adevărul 10 • Tot o depose-
dare, dar de data aceas.ta datorită trădării, este făcută în defavoarea
4 Intr-un document din 1489 e pomenit voievodul Ungur. Documentul se află
la Arhivele Naţionale Slovace, Bratislava fond. Revay, arh. familiei KendeUy,

fasc. 87. fasc. 1 nr. 15; copie microfoto la Arch. Statului, Bucureşti, fond. mi-
crofilme, rola 25, Cehoslovacia.
5 Arh. Naţ., Slovace, nr. 2; copie 111.icrofoto, cadrul 52, doc. 23.
6 A. A. Rusu, I. A. Pop, Familia nobiliară românească Arca din Ţara Haţegulut.
tsfîrşitul sec. XV - începutul sec. XVI), în „Acta MN", 1984, XXI, p. 211-~25.
7
Arh. Naţ. Slovace, nr. 27; copie microfoto, cadrul 62, doc. 28.
8 Arh. Naţ. Slovace, nr. 3; copie microfoto, cadrul 60 (Numerotarea documen-
tului pe film e greşită, ca şi anul 1430 în loc de 1503).
9 Arh. Naţ. Slovace, nr. 27; copie microfoto, cadrul 22, doc. 28.
10 Arh. Naţ. Slovace, fasc. 87, :fasc. 2, nr. 2; copie microfoto, cadrul 71, doc. 31.
217
unui alt haţegan, Ladislau More (adică Ficior 11 ) de Ciula, în anul 1527.
Acest Ladislau, membru al unei familii de respiraţie renascentistă, se
alăturase taberei lui Ferdinand de Habsburg în ·conflictul acestuia cu
Ioan Z31Polya, de aceea pierde pămînturile sale din comitatele Pesta,
Heves, Solnoc şi Cenad, dărui.te lui Grigore Pestyeny de Marthonos 1z.
De infidelitate notorie şi de trădare (prin alăturarea desigur la tabăra lui
Ferdinand de Habsburg) sînt acuzaţi Caspar Horwath de Wyngarth şi
Ioan Bradaach de Saaswar. Posesiunea celui dintîi numită Solmos, din
ccm;tatul Hunedoara, e dăruită de regele Ioan Za.polya, Miliţei (fiica
doamnei Veronica - sora lui Ioan Arca - şi a lui Ştefan Bradach),
Ant.')niei şi lui Ioan, fiul lui Mihail Sără-cin de Sal.aş, în 1530 13 . In acelaşi
an, tot Miliţa (MyljJcza) cu soţul ei Nicolae Cîndea de Rîu de Mori
(K.endeffy de Malomwyz) şi Sigismund de Pazthoh beneficiază şi de
bunurile lui 10::in Braclaach de Saasw.ar (fiul lui Ştefan şi fratele Mili-
ţiei)14. În 1532, Miliţa se agita încă, prezentîndu-se înaintea voicyodului
Ştefan Bathory, în legătură cu aceste bunuri şi posesiuni foste ale frate-
lui său 15 . Pînă la urmă le va obţine, fiindcă în 1537, cînd soţul său
murise deja, Miliţa îl reclamă regelui Ioan Zapolya pe Markus Iaksvtth
de Naghlak, cnre în.călcas'e hotarele acestor posesiuni obţinute de la
Ioan Bradaach în comitatele Timiş şi Cenad1 6 • Acum înţelegem şi de
ce au ajuns în arhiva Cîndeştilor o serie de documente privind familia
Arca: pentru că Miliţa, fiica Veronicăi, fiica la rîndul ei, a lui Ladislau
Arca, a fost soţia lui Nicolae Kendeffy <le Rîu de Mori.
Această Milita, între anii 1521-1524, va desfăşura un lung şir de
procese cu mame sa Veronica privind împărţirea între ele a unor por-
ţiuni din posesiunile Den.suş (Dompsos) şi Sarmizegetusa (Warhel), re-
obţinute, dUjpă multe eforturi de la Bamaba de Bela, banul de Severin,
intrus în Haţeg1 1 • !n 1526, intervine în dispută şi Ioan Bradach de
Setswar, fiu, de asemenea, al Veronicăi, dar cîştigul de cauză rămîne de
partea Miliţeils.
In afară de confiscări tPentru necredinţă, deposedări pentru lipsa de
urma~î şi procese de depar.tajare, mai există în arhiva Cîndeştilor docu-
mente cu reclamaţii de încălcare a unor drepturi, cu certuri între vecini
etc. De exemplu, în 1503, în faţa comitelui de Hunedoara şi a juzilor
nobililor, Ioan Arca de Densuş a arătat că Petru Bakhoz de Clopotiva,
prin fa.miliarul său, nobilul Ivaţcu de Băieşti (Iwaczko de Bayesd), s-a
1ăcut stăpîn pe posesiunea Sîntămărie Orlea (Bodoghazonfalwa) fapt
11 More înseamnă fecior sau ficior (român fiu, legeny, rumănischer Junge).
Vezi A magyar nyelv tarteneti - etimol6giai sz6tcira. Vol. II, Budapesa, 1970,
p. 956-957.
12 Arh. Naţ. Slovace, fasc. 87, fasc. 2, nr. 11, 12, 13, acta cronologica; copie mi-
crofoto, cadrele 156-157, 159-160, 161-164.
13 Arh. Naţ. Slovace, nr. 17; copie microfoto, cadrele 173-174.
u Arh. Naţ. Slovace, nr. 16; copie microfoto, cadrele 171-172.
15 Arh. Naţ. Slovace, nr. 18; copie microfoto, cadrele 175-176.
16 Arh. Naţ. Slovace ,nr. 19; copie microfoto, cadrele 177-178.
17 Arh. Naţ. Slovace ,nr. 3, 6, 7; copie microfoto, cadrele 73, 81, respectiv 83-
87, doc. 32, 35, respectiv 36. Arh. Naţ. Slovace., nr. 8, 9; copie microfoto, 'cadrele
88-!JO, respectiv 92.
111 Arb. Naţ. Slovace, nr. 10; copie microfoto, cadrul 91.
218
pentru care reclamantul protestează 19 • De asemenea, la 1504, nobilul

Dumitru, fiul lui Dan de Bunilia, reclamă pe nobili Stan (Zthan), Dănilă
(Danilla}, Iliaş (Erias) şi Bucur (Bokor) de Silvaş (Zylwas), pe Costea
(Koztha) de Silvaş, pe Ştef.an, fiul răposatului Petre de Silvaş care ţin
şi ,păstrează pentru ei, fără să se ştie în virtutea cărui drept sau mot:v,
porţiuni din posesiunea Silvaş, foste ale doamnei Nasta (Naztha), stră
moaşa reclamantului (decedată între timp)2°. In 1505, amintitul Ioan
'Arca de Densuş se plînge regelui Ungariei că nobilii George şi _.\ndrei
Muşină (Morsonay) de Răchitova (Reketthyl) au ridicat o moară în hota-
rul posesiunii Densuş, care aduce pagube celui dintîi. Regele cere voie-
vodului să rezolve problema 21 . In 1510, vicevoievodul Transilvaniei este
obligat să înregistreze o altă „ceartă" (dispută, neînţelegere) între Ioan
Cîndea de Rîu de Mori, pe de o 1parte şi Ladislau de Bare cu fiul său
Dan pe de altă parte 22 • Tot la începutul secolului al XVI-lea .au loc şi
zălogiri de moşii; astfel în 1507 aflăm că amintitul Ioan Cîndea zălogise
nobilului Ladislau de Măteşti (Maczasdi) moşiile Fizeşti (Fizesth}, Galaţi
(Galacz}, Ponor (Ponor), Federi (Feder) şi Bar (Bar) pentru 150 de florini.
moşii pe care le pretind deopotrivă Cas,par Kendefy de Rîu de ::Vfori şi
aceeaşi neobosită doamnă Miliţa, soţia lui Nicolae Cîndea 23 . l\filiţei şi
Ancăi, văduva lui Mihai Sărăcin şi urmaşilor lor le zalogeşte unele
părţi ale sale din posesiunile Densuş şi Sarmizegetusa, Sigismund, fiul
lui Dominic de Pozthoh, .pentru 12 florini de aur, .cu condiţia ca amin-
titele doamne să redea pămînturile zălogice lui Sigismund sau urmaşilor
lui, cînd ei vor putea plăti suma pomenită 24 •
Acesta este, în linii mari, conţinutul documentelor analizate. Ele
sînt emise între anii 1502-1537, în localităţi din comitatul Hunedo1ra
(Bîrcea, Băcia, Deva), din alte tPărţi ale voievodatului (Alba Iulia. Aiud,
Vînţul de Jos, Sighişoara), din comitate}e vecine (Cenad) sau din restul
regatului (Buda, Pesta). Emitenţii sînt şi ei foarte diferiţi: regii Ungariei
(Vladislav II, Ioan I Zapolya), voievozii Transilvaniei (Petrus de Sancto
Georgio et de Bozyn, Ioan Zapolya, Ştefan Bathory), vicevoievozii Tran-
silvaniei (Leonardus Barlabasy de Hederfaya, Stephanus Thomorji de
Chwch), ca,pit1urile din Alba Iulia şi din Cenad, castelanii de Hunedoara.
comiţii comitatului Hunedoara sau juzii nobililor. Intre aceşti din urmă
emitenţi, mai ales juzi ai nobililor, sînt foairte mulţi români: Ioa!1 Sără
cin de Sălaş, Ştefan de Nălaţi în 1526 25 ş.a. Aceste autorităţi locale din
comitatul Hunedoara sau simpli nobili sînt adesea destinatari .ai actelor:
Ştefan More de Fărcădin, Dionisie Roman de Peşteana la 1510 26 , Stanciul
de Măţeşti, Toma, Roman, Lupş-e şi Simion de Săcel la 152127 , Dionisie
rn Arh. Naţ. Slovace, !ase. 87, !ase. 1, nr. 23; copie microfoto, cadrul 54,
doc. 2,1.
22 Arh. Naţ. Slovace, !ase. 87, fasc. 2, nr. 1; copie microfoto, cadrul 61J.
23 Arh. Nat. Slovace, fasc. 105, nr. 68; copie microfoto, cadrul 147.
2 4 Arh. Naţ, Slovace, fasc. 87, fasc. 2, nr. 5; copie microfoto, cadrul îO.
doc. 34.
25 Arh. Nat. s:ovace ,nr. 10; copie microfoto, cadrul 91.
26 Arh. Naţ. SlovacC', nr. 1; copie micro foto, cadrul 69, doc. 30.
'' Arh. Naţ. Slovace, nr. 3; copie microfoto, cadrul 73, cioc. 32.
219
~i Ştef.an de Ostrov, Toma Popa de Peşteana la 1524 28 , Ioan Sărăcin de

Săla!'j, Nicolae de Tuştea, Ladislau Popdan de Clopotiva La. la 1524 29 ,
doamna Miliţa la 152430 etc. Există şi unele documente - scrisori adre-
sate direct de persoane ofidale (ex. voievodul Transilvaniei) unor parti-
culari, în grup sau individuali (ex. la 31 decembri·e 1524, voievodul Ioan
Zapolya scrie din Vinţul de Jos nobilei doamne Miliţa 31 , vădind înflo-
rirea într-un anumit sens a gustului epistolar al Renaşterii 32 . Rezonanţa
numelor precum !?i o serie de documente din veac.urile XIV-XV indică
clar originea românească a multora din personajele 1pomenite. Tot români
de origine cnezială sînt şi oamenii de mărturie ui regelui sau voievodului:
Iancul de Clopotiva, Nicolae de Nălaţ la 150433 etc. sau acel Nistor de
Paroşi3\ omul Miliţei, specializat în reprezentarea la procese a unor
nobili haţegani. Do-cumentele reflectă şi o anume ierarhie feudală a
nobilimii haţegane (de ex. la 1503, nobilul Ivaţcu de Băieşti este familia-
rul lui Petru de Clo9otiva 35 , ,precum şi ieşirea unor familii prestigioase
!Şi puternice din .mediul local: Cîndeştii ieşiseră încă în epoca lui Iancu
de Hunedoara în ·Maramureş, Ung, Bereg, Satu Mare etc.3 6 , Miliţa e stă
pînă şi în comitatele Timiş şi Cenad 37 , Arceştii la nord de Ţara Haţegului
în comitatul Hunedoara 38 , Ciuleşti stăpînesc în Pesta, Cenad, Solnoc
"?.a. 39 • Dacă haţeganii ocupă demnităţi şi stăpînesc moşii şi în afara dis-
trictului lor, străini, în general, nu pot pătrunde ·ca proprietari de sate
sau nu pot rămîne în Ţara Haţegului; cel puţin în detrimentul posesiu-
nilor Cîndeştilor, Arceştilor, Ciuleştilor, Sălăşenilor ş.a. acest lucru nu
se lntîmplă la începutul secolului al XVI-lea, fapt ca.re rezultă din docu-
mentele cercetate. 1ncercări de imixtiune au făcut Barnaba de Bela, banul
de Severin4°, Sigismund de Pozthoh4', dar n-au reuşit înstăpîniri de
lungă durată, iar Ştefan Bradach de Lodomercz avea pămînturi în Haţeg
2s Arh. Naţ. Slovace, nr. 6; copie microfoto, cadrul 81, doc. 35.
2'• Arh. Naţ. Slovace, nr. 8; copie rnicrofoto, cadrele 89-90.
31
' Arh. Naţ, S ovace, nr 9; copie rnicrofoto, cadrul 92.
3t Arh. Naţ. Slovace, nr. 3; copie mi'Crofoto, cadrul 73, doc. 32.
3' Mălyusz E„ La chancellerie royale et le redaction des chroniques dans! la
Hongrie medievale, în „Le Moyen Age", 1969, nr. 2, p. 246.
33
Arh. Naţ. Slovace, fasc. 87, fasc. 1, nr. 24; copie microfoto, cadrul 56,
doc. 2:i.
3 ' Arh. Naţ. Slovace, fasc. 87, fasc. 2, nr. 7, 8; copie microfoto, cadrele 83-87,
rC'~pcctiv 88, doc. 36.

33 Arh. Naţ. Slovace, fasc. 87, fasc. 1, nr. 23; copie microfoto ... , cadrul 54,
doc. 24.
3u A. A. Rusu, Cnezi români din Transilvania în epoca lui Iancu de Hunedoara
- Cîncleştii din Rîu de Mori, In „Revista de istorie", 1984, tom 37, nr. 6, p. 556-568.
n Arh. Naţ. Slovace, fasc. 87, fasc. 2, nr. 19; copie microfoto, cadrele 177-178.
3s Arh. Naţ. Slovace, fasc. 87, fasc. 1, nr. 3 ~i fasc. 2 nr. 2; copie microfoto,
caclre:e 60, respectiv 71, doc. 31 (al doilea).
39 Arh. Naţ. Slovace, fasc. 87, dase. 2, nr. 11, 12, 13; copie microfoto .. „ cadrele
15u-157, 159-160, respectiv 161-164.
• 0 Arh. Naţ. Slovace, fasc. 87, dase. 2, nr. 3; copie microfoto, 'Cadrul 73,
doc. 3'.!.
n Arh. Naţ. Slovace, nr. 5; copie microfoto, cadrul 76, doc. 3-l.
220
doar prin soţia sa Veronica, din familia Arceştiloz-42.

Se poate spune, în urma analizei acestor documente că familiile
nobiliare haţegane, în frunte cu Arceştii şi Cîndeştii (ali~te, de altfel,
matrimonial .prin Miliţa), acţionează la începutul secolului al XVI-lea
conform mentalităţii generale nobiliare a regatului, caută s·ă-şi măre1scă
pe diferite căi posesiunile, au puternic dezvoltat cultul pentru actul scris
şi pentru dreptul feudal de tip apusean, îşi conservă documentele în
arhive personale, pe scurt, sînt oameni ai vremii lor şi ai statului lor,
chiar dacă numele româneşti şi căsătoriile nobilelor haţegane cu „trans-
alpini" stau mărturie că această lume de origine cnezială nu şi-a uitat
încă, în prima treime a veacului XVI, credinţa şi limba.
DE.5 DOCUMENTS DE L'ARCHIVES NATIONALLES SLOVAQUES DE

BRATISLAVA SUR LE PAYS DE HAŢEG, AU COMMENCEMENT DU
XVI-fme SIECLE
Re sume
La recherche scientifique des 30 documents du commencement du XVIi:mc

siecle de la vieille archives medievals de la farnille Cândea, qui se trouvent, en
partie, dans la Tchecoslovaquie (Slovaquie) on conduit aux importants conclussions
d'ordre historique.
Les problemes reflechis, les plus souvent, sont les suivants: la lutte
pour l'argandissement, par Ies divers moyens, Ies possessions, des confiscations
pour infidelite (dans Ies annees du conflict entre Ioan Zapolya et Ferdinand de
Habsburg); des depossessions pour l'absence des descendents, des proces pour
partager les terres; Ie culte pour !'acte ecrit et pour le droit feodal de type
occidental; des disputes entre les voisins; l'existence d'une hierarchie feodale locale
etc. Tous ces aspects mettent en evidence le fait que la noblesse de Haţeg acc-
tionne au commencement du XVI-eme siecle conformement ă ~a mentalite genera·le
nobiliaire du royaume de l'Hongroie, meme si les noms roumains, en majoriti~ Pt
Ies mariages des nobles de Haţeg avec les „transalpini", souviennent la croyance
et la langue commune roumaine.
41 Arh. Naţ. Slovace, nr. 2; copie microfoto, cadrul 71, doc. 31. Totuşi, unii
nobili haţegani care vor opta pentru tabăra lui Ferdinand de Habsburg îşi vor
pierde moşiile în favoarea străinilor. Exemplul lui Ladislau More de Ciula nu
este edifi:ator în a:est se:is, :::ă:::i el pierde posesiuni din afara Ţării Haţegului.
FUGA ŢA&ANILOR DE PE MOŞII OGLINDITA lN DOCUMENTELE:
PASTRATE UA FILIALA ARHIVELOR STATULUI
JUDEŢUL HUNEDOARA
VASILE IONAŞ
De-a lungul zbuciumatei istorii a .poporului român, lupta ţărănimii

împotriva exploatării, pentru libertate şi dreptate socială a cunoscut o
mare varietate de forme, începînd cu înmînarea de petiţii, nesupunerea
la obligaţiile feudale, ocu:parea de pămînturi, fuga de pe domenii, mer-
gînd pînă la marile răscoale cum au fost cele din anii 1437, 1514, 1784
şi 1907. Veacul al XVIII-lea în ţările române se caracterizează printr-o
„accentuare fără precedent a formelor inferioare de rezistenţă, ... fuga
trecînd pe primul plan ca însemnătate şi consecinţe" 1 • Excepţie face
Transilvania, unde aceste forme inferioare de luptă pregătesc şi duc la
ample frămîntări soci.ale, precum răscoala condusă de Pero Seghedinaţ
în Banat, cea a călugărului Sofronie în Munţii Apuseni şi marca răscoală
de sub conducerea lui Horea, Cloşca şi Crişan din 1784'.
Fuga de pe domenii în Transilvania, fenomen cu largă răspîndirc,
cunoaşte două direcţii principale.
In primul rînd se constată fuga ţăranilor aserviţi de pe un dome-
niu pe altul în interiorul graniţelor principatului. Aşezîndu-se pe un·
alt domeniu, unde condiţia lor servilă era ignorată, adeseori intenţionat,
iobagii fugiţi se transformau în jeleri, oameni cu învoială care benefi-
ciau, mai ales în primii ani după aşezarea pe domeniu, de obligaţii mai
reduse faţă de noul stăpîn. Acesta, la rîndul său, atras de lărgirea pieţei
care cerea mereu mai multe .produse agricole, era bucuros să ,primească
un număr cit mai mare de braţe de muncă, cu toată severitatea legilor
referitoare la adăpostirea iobagilor fugiţi.
In al doilea rînd, fuga are loc peste graniţele Transilvaniei, pe teri-
toriul Banatului şi al celor două principate româneşti, Moldova şi Ţara
Românească. Diferite ca intensitate în timp, emigrările româneşti din
Transilvania au cuprins mii de familii care au întemeiat în locurile de
aşezare numeroase sate cu apelative caracteristice (ungureni, mocani,
sudiţi).
Vorbind despre cauzele şi sensul acestor treceri repetate peste Car-
paţi, se cuvine amintită ampla discuţie din istoriografia străină şi româ-
nească pe marginea teoriei imigraţioniste, pGtrivit căreia ,poporul român
s-ar fi format în sudul Dunării, de unde ar fi imigrat pe teritoriul ţării
noastre. Teoria era folosită mai cu seamă atunci cînd se căuta explicJ.ţia
numărului dominant al românilor <lin Transilvania în raport cu toate
celelalte neamuri locuitoare în provincie. Românii, susţineau imigraţio
niştii, au început să pătrundă în interiorul arcului carpatic de prin se-
colul al Xiii-lea, iar aşezarea lor aici ar fi continuat să se producă cu
intermitenţe în evul mediu, cunoscind un moment de vîrf în secolul al
1 G. Iseru, Fuga ţăranilor - forma principal.ii de luptă împotriva exploatării

în veacul al XVIII-iea în Ţara Româneaocă, în „Studii. Revistă de istorie", 1965,
18, nr. 1, p. 126.
22~
XVIII-lea, cind ar fi dus la răsturnarea raportului numeric al populaţiei

din Transilvania în favoarea lor. Motivul imigrărilor masive din secolul
al XVIII-lea ar fi fost stările de lucruri mai favorabile din Transilvania
fată de cele din Tara Româneas,că si Moldova.
· Cercetarea i'storică a dovedit' cu prisosinţă lipsa de temei a unor
asemenea afirmaţii 2 şi a demonstrat că „reg1mul de obligaţii al iobagilor
transilvăneni era mult mai greu decît în Ţara Românească şi Moldova
şi nu putea prin urmare să atragă pe ţăranii munteni" 3 • Chiar dacă spo-
radic mici grupuri de ţărani din sudul Carpaţilor au trecut graniţa în
interiorul Imperiului habsburgic, documentele relevă în schimb un nu-
măr mult mai mare de iobagi din Transilvania emi.grînd în Ţara Ro-
mânească şi Moldova, ceea ce dă în final un bilanţ net favorabil emi-
grărilor faţă de imigrări. Un ,cronicar contemporan nota următoarele:
„Vedem necontenit, an de an, un mare număr de români ardeleni care
trec în Ţara Românească şi Moldova, dar vedem foarte rar un număr
îmemnat de români de dincolo care ar veni în Ardeal" 4 .
Motivele care îi împingeau pe iobagi să-şi părăsească satele de
baştină erau exploatarea nobililor, nivelul mai scăzut al obligaţiilor feu-
dale în Moldova şi Ţara Românească, precum şi faptul că la sud de
Carpaţi „disproporţia. dintre numărul populaţiei şi suprafaţa ţării lăsa
un imens fond funciar necultivat" 5 , aşadar ,pămînt de cultură din abun-
denţă.
Numărul mare al fugarilor atrage atenţia Curţii vieneze încă din
1739, aceasta fiind nevoită să ordone Guvernului Transilvaniei s·tăvilirea
grabnkă a emigrărilor. Astfel de ordine se vor succeda în tot cursul
veacului al XVIII-leu de la cancelaria imperială spre guvernul de la
Sibiu şi de aici spre autorităţile comitatense şi ale scaunelor, vădind în-
grijorarea faţă de amploarea şi consecinţele scăderii populaţiei contri-
buabile a pro\'inciei şi implicit faţă de scăderea veniturilor Yistieriei.
Ordinele guberniale privind emigrările, rapoartele diferitelor auto-
rităţi militare şi civile, urbariile, constituie surse preţioase de informare
privind elucidarea problemelor legate de fuga ţăranilor de pe domenii
şi stabilirea lor în afara graniţelor Transilvaniei. In ce priveşte comitatul
Hunedoara, s-a păstrat o bogată corespondenţă intre guvern şi Tabla
continua, din care vom prezenta cîteva documente referitoare la cau-
zele emigrărilor şi la măsurilor luate pentru a-i opri pe iobagi să mai
părăsească domeniile.
Din informaţiile documentare se remarcă faptul că un mare număr
ele ţărani emigrează din ·Comitatul Hunedoara mai ales după anul 1765.6
2 Vezi în special lucrarea David Prodan, Teoria imigraţiei românilor din
Principatele Române în Transilvania în veacul al XVIII-iea. Studiu critic, Sibiu,
'ri:-i. CartPa Românească Cluj. 19~4.
3 FI. Constantiniu, Relaţiile agrare din Ţara Românească în secolul al XVIII-
len. Bucureşti. 1972, p. 192.

4
Summarische Beschreibung des Gross-Filrstenthums Siebenbilrgen, în N. Iorga,
Istoria românilor prin călători. Vol. III, ed. a II-a, Bucureşti, 1929, p. 6.
5 FI. Constantiniu, op. cit„ p. 185.
6 Una din cauzele înmulţirii emigrărilor în această perioadă ar putea fi or-
ganizarea regimentelor grănicereşti. Vezi mai pe larg la C. G/3llner, Regimentele
grlinicereşti clin Transilvania. 1764-1851, Bucureşti, 1973 p. 116.
223
Pentru această perioadă autorităţile semnalează uneori zeci de familii

plecate dintr-un singur sat, cum era cazul satului Bretea Mureşană cu
28 de familii fugite.1
Perceptorul Ludovic Mara raporta comitelui suprem al comitatului
Hunedoara la 21 martie 1776 că sătenii din Bucium vor să fugă .cu toţii în
Ţara Românească. Un indiciu limpede al acestor intenţii era considernt
faptul <::ă nici în toamnă, nici în primăvară ţăranii nu îşi semănaseră
pămînturile.B
Inaintînd guvernului a.ceste informaţii la 26 martie 1776, Tabla
continua a comitatului Hunedoara preciza că iobagii sînt atraşi în Ţara
Românească de imunităţile de care se bucură noii .coloni aşezaţi acolo.
Comitatul aprecia că trebuie luate de urgenţă măsuri pentru paza gra-
niţei, deoarece cărările munţilor s-au eliberat de zăpadă şi permit fuga-
rilor trecerea în provincia vecină de la sud. 9
La 5 mai 1776 acelaşi perceptor Ludovic Mara, împreună cu Nicolai~
Pui, asesor al Tablei continue, scriau .comitelui suprem Ioan Bornemi<;za
că au anchetat pe locuitorii din Bucium prinşi pe cînd încercau să
emigreze. Aceştia au mărturisit că motivul fugii nu era altul decît >u-
prafaţa redusă a pămîntului aflat în folosinţa lor şi modul împovărător
în care sînt. stabilite contribuţiile.10
Cu toate măsurile severe de pază luate de autorităţile comitatense,
intenţia ţăranilor de a trece munţii a fost pusă în fapt. Un ordin al Gu-
vernului Transilvaniei din 16 august 1776 cerea Tablei continue a co-
mitatului Hunedoara să pedepseasică pe cei care se fac vinovaţi de emi-
grarea a 70 de familii din Orăştioara şi alte sate de pe valea Oră!?tiei
trecute în Ţara Românească vecină împreună cu vitele lor. 11
Asupra consecinţelor negative ale emigrărilor statul nu încetenă
nici un moment să atragă atenţia comitatelor. Ordinul gubernia! din
13 martie 1770 .considera fenomenul fugii ca foarte .păgubitor, deoarece
,,cultivarea ogoarelor de către locuitorii Transilvaniei constituie una
din sursele însemnate de venituri ale provinciei". Tocmai de aceea, con-
tinua ordinul, ,,s-au emis numeroase porunci pentru prevenirea emigPă.
rilor frecvente care micşorează puţin cite puţin numărul locuitorilor ace~
tui Mare Principat".12
Pentru aflarea cauzelor emigrărilor şi găsirea unor mijloa.ce potri-
vite pentru a le combate, guvernul a constituit comisii ~pedale de an-
chetă. Pînă la formularea concluziilor definitive ale comisiei de anchetă
din districtul Făgăraş, prima care şi-a început lucrările, guvernul con-
sidera necesară reamintirea unor patente imperiale şi ordine mai vech.
cuprinzînd măsuri .pentru „reprimarea răului fugii". Aceste ordine,
aflate mereu în vigoare dar nerespectate, se cuvenea să fie trimise din
7 Arhivele Statului Deva, fond Prefectura judeţului Hunedoara, dos. 118/1712.
f. 1.
e Ibidem, dos. 65.'1776, f. 1.
9 Ibidem, dos. 36/1776, f. 10.
10 lbiclem, f. 17-18.
11 Ibidem, dos. 65/1776, f. 30.
12 Ibidem, dos. 30/1770, f. I.
'224
nou slujbaşilor cercurilor pentru ca aceştia la rîndul lor să le aducă

la cunoştinţa poporului spre strictă conformare.
Intre poruncile reamintite acum este şi aceea ca satele să întreţină
punctele de veghe de pe graniţă, iar plăieşii să-şi facă datoria .conşti
incios, păzind cu străşnkie potecile de munte ascunse pe care se stre-
curau fugarii. Atît pentru iobagii care 'încencau să-şi părăsească stă
pînii, cit şi pentru instigatorii la emigrare erau prevăzute pedepse grele
cu închisoarea aplicate potrivit codului criminal.
Neputînd stăvili emigrările cu ajutorul armatei, autorităţile au în-
cer·cat să folosească arma corupţiei. Decretele din 2 iulie 1764 şi 5 oc-
tombrie 1767 promiteau recompensarea celor care dădeau informaţii
utile asupra emigranţilor cu cite un galben pentru fiecare fugar prins.
Funcţionarii .comitatelor trebuiau să se informeze prin toate mijloacele
despre intenţiile ţăranilor. Lichidarea bunurilor din gospodărie sau lă
sarea ogoarelor necultivate iputeau fi semne de fugă ce trebuiau aduse
fără zăbavă la cunoştinţa autorităţilor superioare. Ordinul din 13 martie
1770 se vede nevoit să arate că în ciuda recompenselor promise denun-
ţătorilor, autorităţile nu au primit informaţiile aşteptate.
Autorii ordinului considerau, pe bună dreptate, că fuga ţăranilor
avea loc .cu ştirea şi aprobarea consătenilor rămaşi la vetrele lor. Faptele
scoase la iveală în cursul anchetei din districtul Făgăraş arătau că fuga-
rilor le-ar fi fost aproape cu neputinţă să plece din locurile de baştină
împreună cu familiile şi agoniseala lor fără ·Ca locuitorilor rămaşi în sat
s{1 nu li se dezvăluie vreun indiciu al fugii. S-a constatat însă că ţăranii
nu numai că au trecut sub tă·cere pregătirile unora de a emigra, dar
i-au şi ajutat pe fuga.ri în realizarea planurilor lor. Pentru a preveni
.această complicitate, Curtea imperială a hotărît chiar dacă un iobag
Î)i părăseşte satul pe ascuns, cei rămaşi să fie obligaţi să achite solidar
timp de 5 ani capitaţia celui plecat, dacă nu vor putea aduce dovezi
autentice că fugarul s-a stabilit într-un loc aflat sub stăpînire impe-
rială13
Ordinul observă că în urma emig.rărilor multe pămînturi au rămas
nelucrate. Ţinînd cont de acest lucru şi avînd în vedere necesitatea creş
terii producţiei agricole, guvernul cere comunităţilor săteşti să exe-
.cute, a.colo unde este posibil, o redistribui.re a terenurilor de cultură în
trei hotare în scopul trecerii de 1a asolamentul bienal la cel trienal.
Din cuprinsul de ipînă a.cum al ordinului s-au desprins urmările
fugii de pe domenii şi măsurile luate pentru a le stăvili. Nu sînt însă
ignorate nici motivele reale ale emig.rărilor şi documentul le prezintă în
tot adevărul lor. „Au mai rămas", se spune, „două cauze despre care,
împreună cu alte izvoare ale emigrărilor (cum alios emigrationis fontes),
vi s-a mai atras domniilor voastre atenţia în ordinele mai vechi şi mai
recente, pentru curmarea lor. Una este abuzul domnilor de pămînt în
asprimea robotelor şi stoarcerea altor slujbe înafara legii. Alta este să
răcia generală a locuitorilor, care devine un motiv al fugii". Găsim în
n Prin abuz, li se cerea adeseori iobagilor să presteze contribuţii pentru

consătenii lor morţi sau fugiţi de pe domeniu, aşa cum se plîng la 1773 ţăranii
.din Ciopeia. Ibidem, dos. 174/1773, f. 3.
225
aceste cuvinte recunoaşterea oficială a stărilor de lucruri care au generat

atîtea frămîntări sociale în rîndul ţărănimii transilvane.
Abuzurile J"epetate ale nobilimii erau cunoscute autorităţilor din
numeroasele plîngeri înaintate de iobagi Guvernului Transilvaniei şi
Curţii imperiale de la Viena. Pentru a preveeni crerea unor situaţii prea
încordate, de felul celei ce va cuprinde comitatul Hunedoara în 1preaj-
ma răscoalei lui Horea, oficialitatea se vede nevoită uneori să ţină cont
de cererile întemeiate ale ţăranilor. De aceea ordinul amintit pretinde
slujbaşilor de orke rang să depună cea mai mare stăruinţă în .cercetarea
cu atenţie a plîngerilor şi reclamaţiilor venite din partea iobagilor. Prin
întreaga lor comportare slujbaşii publici emu datori să contribuie la păs
trarea acestui „vivum aerarium" pe care îl reprezenta populaţia contri-
buabilă a Transilvaniei.
O comisie de anchetă semănătoare celei din districtul Făgăraş şi-a
desfăşurat lucrările în 1769 în satele de pe V.alea Haţegului, vecină cu
graniţa Ţării Româneşti. De aid, prin pasul Vuloan sau pe cărările as-
cunse ale munţilor, o mulţime de iobagi luaseră drumul bejeniei. După
aproape trei ani de întîrziere datorată „impedimentelor şi obstacolelor
de tot felul". protocolul comi1siei mixte de •anchetă este examinat de
Consiliul gubernia!. Concluziile, împreună cu semnalarea celor mai
flagrante abuzuri comise de nobili şi armată în 16 sate, sînt trimise
la 7 aprilie 1772 comitatul Hunedoara. Marea majoritate a faptelor
reţinute de comisarii anchetatori .constau în impunerea unui număr
prea mare de zile de rabotă (Pui, Uric, Crivadia, Galaţi, Merişor), ne-
socotirea timpului pierdut pe drum în contul robotei (Crivadia, Federi).
perceperea unor <laturi ilegale (Măţeşti, Coroieşti, Ponor), aplicarea unor
pedepse corporale nejustificate (Pui), obligarea femeilor la munci oare
nu se includeau în robotă (Merişor, Ponor), neplata unor cantităţi de
alimente şi furaje luate de la ţărani pentru întreţinerea armatei (Uric,
Rîu Bărbat, Petros, Rîu Alb). Guvernul considera că asemenea nereguli
menţineau o stare de spirit favorabilă emigrărilor, de aceea se impuneau
măsuri grabnice pentru curmarea actelor ilegale.14
La doi ani după terminarea lucrărilor comisiei mixte dvile şi mi-
litare pentru cercetarea cauzelor emigrărilor din Ţara Haţegului, gu-
vernatorul Transilvaniei, contele Iosif-Maria Auer~perg, informează gu-
vernul despre situaţia mizeră a poporului de rînd din comitatul Hune-
doara şi despre abuzurile comise de autorităţi. Secretarul gubernia! Mol-
nar este însărcinat .cu efectuarea unei noi anchete, al cărei rezultat este
o listă de ilegalităţi comise de militari şi de slujbaşii comitatului in
dauna populaţiei.t5.
Nu .t:unoaştem rezultatele măsurilor luate în urma anchetelor din
anii 1769 şi 1772, dar ulterior isînt semnalate •alte abuzuri ale nobilimii
şi trupelor cantonate în comitat. Cauzele care provocau fuga locuitorilor
rămîn în .continuare aceleaşi. Le găsim cuprinse în numeroasele plîngeri
u Ibidem, dos. 123/1772, f. 1.

1:, Arhivele Statului Bucureşti, colecţia Microfilme Austria, rola 60, c. 105--
107 şi 142-158.
226
inaintate împăratului la 1773, in preajma venirii acestuia în Transil-

vania.16
Astfel, iobagii din Ruşor se plîngeau împăratului că sînt nevoiţi să
se gîndeaS<:ă la fugă deoarece stăpînii îi obligă să lucreze în folosul lor
cite 4 zile pe săptămînă împreună cu familiile de dimineaţa pină seara
fără a le asigurn hrana, le răpesc cele mai bune păminturi dîndu-le în
schimb din cele sterile, zălogesc .pămintul unor străini şi îi împiedică
astfel .pe proprii iobagi să procure hrană pentru animale.17
La rîndul lor, locuitorii din Ponor arătau că i-au reţinut de la
emigrare doar venirea împăratului în Transilv•ania, dar pe viitor o vor
face din pricina nobililor care îi tratează asemenea vitelor, îi bat îi
aruncă în carcere unde mulţi pier, le iau ogoarele şi fîneţele şi îi ţin pc
iobagi şi familiile lor într-o grea servitute. 18
La Serel erau fugite 13 familii din cauza numeroaselor nedreptăţi
comise de nobili. Stăpînii de pămînt acaparaseră cele mai bune tere-
nuri ale ioba.gilor, dindu-le în schimb locuri neproductive. Pentru cele
mai neînsemnate pri.cini iobagii erau aspru pedepsiţi. In ce priveşte .ro-
bota, iobagii se plîng că stăpînii îi obligă să presteze slujbe întreaga
săptămînă împreună cu femeile şi copii. Pe seama armatei ·au fost Juate
"""' la ţărani lemne, alimente şi furaje care nu au fost plătite. 19
Precizarea motivelor pentru care iobagii şi-au părăsit locurile de
baştină constituia o obligaţie a funcţionarilor care înaintau trimestrial
guvernului t·abele cu cei fugiţi. Făcînd observaţii asupra modului .cum
s-au întocmit aceste tabele, Guvernul Traansilvaniei cerea prin ordinul
din 1 februarie 1781 respectarea cu mai mare stricteţe a poruncilor din
14 decembrie 1771, 14 ianuarie 1772 şi 16 decembrie 1773 privind sta-
bilirea oauzelor reale ale fugii de pe moşii. Un rol im.portant în lămu
rirea acestor cauze era atribuit nobililor. 20
Intre motivele emigrărilor documentele indică şi presiunile exer-
citate de autorităţi asupra credincioşilor ortodocşi ,pentru a trece la re-
ligia greco-catolică.2 1 Legat de aceasta, guvernul cere comitatelor să fo-
loseaseă încrederea de care se bucură preoţii români în faţa poporului
pentru a ţine oamenii sub ascultare.
Măsurile luate de guvern şi de comit·ate pentru oprirea iobagilor
de a-şi părăsi stăpînii vizau mai puţin lichidarea cauzelor reale ale fe-
nomenului - nivelul exploatării feudale şi abuzurile nobilimii şi arm:.itei
- dt mai ales măsuri severe de pază şi .pedepsirea fugarilor. Pentru
supravegherea graniţei sudice a -comitatului, din primăvara anului 1770
la Haţeg îŞi avea .cantonamentul o companie a Regimentului I român
1s Arhivele din Deva păstrează peste 100 de asemenea plîngeri trimise de

Guvernul Transilvaniei sub formă de extras autorităţilor comitatului pentru a fi
cercetate.
17 Arhivele Statului Deva, fond Prefectura judeţului Hunedoara, dos. 184/1773,
f. 3.
19 Ibidem, dos. 189. 1773 •. f. 1-2.
19 Ibidem, dos. 193/1773, f. 3.
2o Ibidem, dos. 38'1781, f. 2-3.
21 Ibidem, dos. 30/1770, f. 2.
227
de graniţă cu un efectiv de 1 căpitan, 2 locotenenţi şi 297 soldaţi.2 2 Alte

trupe erau di,spuse pe vale.a Mureşului, spre graniţa bănăţeană.
Cu toată supravegherea, emigrările vor continua pînă tîrziu în se-
colul al XIX-lea. O dovadă în acest sens sînt şi actele cancelariei mun-
tene, care emite între 1764 şi 1783 trei aşezăminte domneşti referitoare
la „ungureni" (1764, 1776 şi 1783).23
Fuga ţăranilor de pe domenii şi emigrarea multol'a dintre ei în Ţara
Românească şi Moldova a constituit un fapt istoric ·CU rezonanţă în
viaţa socială a Transilvaniei. Analizînd aspectul social al emigrărilor,
L. Roman arăta că „este de luat în considerare valoarea trecerilor peste
Carpaţi ca formă a luptei de clasă, ceea ce n-a putut să nu aibă urmări
pozitive asupra stării de spirit a maselor împilate din Principatul .cotro-
pit de Habsburgi". 24 Acelaşi autor apreciază că aşezarea transilvănenilor
în cele două principate ·a dus la întărirea îndelungatelor legături între
diferitele părţi locuite de români, precum şi la reflectarea acestor legă
turi în conştiinţa poporului român de pe ambele versante ale Car,pa-
ţilor.25 Cei mai mulţi transilvăneni s-au stabilit în apropierea grnniţe
lor, de unde continuau să ,păstreze legături cu locurile de baştină.
În istoriografia româncas.că au fost studiate relativ bine .aşezările
întemeiate de emigranţi în Ţara Românească şi Moldova şi regimul
acordat noilor veniţi. 26 . Mai puţin au fost puse în valoare documentele
din Transilvania, unde cercetările vor trebui să stăruie asupra unor
probleme cum ar fi locurile din care s-au înregistrat un număr mai mare
de ţărani fugiţi, direcţiile s,pre care s-au îndreptat şi Io.eurile urnde s-au
aşezat aceştia, cauzele de ordin economic, demografic şi social ale emi-
grărilor. Prin aprofundarea acestor aspecte se va putea aduce o contri-
buţie importantă la istoria socială a ţărănimii din România.
LE FUITE DES PA YSANS DES DOMAINES ENVISAGE DANS LES

DOCUMENTS DE LA FILIALE DES ARCHIVES DE L'ETAT - LE
DEP ARTEMENT HUNEDOARA
Re sume
L'article est fonclc sur quelques documcnts gardes dans !Ps Archives de
l'Et:1t - Deva en conct>rnant la fuite des paysans des domaincs, pendant Ja
cic·uxieme moitie du XVIII-eme siecle. Ils sont presentes des cas d'emigrations
plus nombreux dans Ies villages: Bretea Mureşană, Orăştioara, Bucium, Serei. De
ces documents, etudies, en detachent Ies oauses pour quelles, Ies paysans quit-
h•nt Jes villages - le niveau de l'cxploitation feodale et le besoin de terrains
pour culture - et Ies mesures pris par Ies autoritcs pour l'arret de ce phcnomene.
~z lbidl'm, dos. 67 '1770, f. 1.

~3 L. Roman, Aşezarea statornică a românilor transilvăneni în Ţara Româ-
nească ( 17 39-1831), în „Studii. Revistă de istorie", 1971, 24, nr. 5, p. 904.
2 4 Ibidem, p. 917.
5
' Ibidem.
26 Cauzele emigrărilor, direcţiile de emigrare, aportul românilor transil-
văneni emigraţi la dezvoltarea vieţii social-economi·ce şi cultural-ştiinţifice din
ceiel<:lte două ţări române - la Ştefan Meteş, Emigrări româneşti din Transilvania
în secoll'le XIII-XX. Ediţia a doua revăzută şi adăugită, Bucureşti, 1977. Autorul
aminte~te (p. 119) măsurile luate la 1773 de autorităţile comitatului Hunedoara
pentru oprirea emigrărilor.
ASPECTE PRIVIND CARBUNĂRITUL 1N ŢINUTUL HUNEDOAREI
(secolele XVI-XIX)
IOACHIM LAZĂR
Cărbunăritul (bocşeritul) ·a reprezentat în ţinutul Hunedoarei o

ocupaţie foarte importantă, avînd aceiaşi vechime ca şi fierăritul, fi:nd
poate chiar mai ve.che 1• Incă din antichitate mangalul era folosit la
extragerea fierului din minereu. Cuptoarele de redus minereul de fier
din perioada dacică, descoperite iPe teritoriul ţpatriei noastre permit sta-
bilirea modului de funcţionare şi a procesului tehnologic de obţinerea
fierului brut sub formă de lupe. Operaţia de reducere se declanşa şi se
desfăşura la temperaturi de peste 1000°C realizată prin arderea man-
galului2. Mangalul rezulta prin distilarea uscată a lemnului, fără accesul
aerului3. Spre deosebire de ,perioada evului mediu, mangalul se ardea
nu în bocşe de suprafaţă ci în gropi lutuite, acoperite în ;partea supe-
rioară pentru a tempera arderea 4 •
Fierăritul hunedorean este pomenit şi în documentele medievale
din secolul al XV-lea, fiind legat de satele româneşti ale pădurenilor.
lntr-un document din anul 1493 se vorbeşte de „ville volahales et mon-
tane ferri de Hunyad" 5 . La începutul secolului următor sînt amintite
atelierele de fierărie Cerna, Hentz, Bertz, Nădrab şi Topliţa 6 • Fierăritul
din această perioadă are un caracter tradiţional ţărănesc, şi o producti-
vitate scăzută. Exploatarea minelor se baza mai ales pe munca ţăranilor
români din împrejurimi, caire-şi comipletau astfel cîştigurile neîndestu-
lătoare rezultate din agricultura practicată pe terenuri slab produdive
sau pentru a-şi îndeplini obligaţiile iobăgeşti. Multă vreme operaţia de
f'xtrage.re a fierului din minereu era încă neseparată de prelucrarea lui.
lntr-o primă fază cuptoarele primitive pentru extragerea fierului erau
situate în cuprinsul Masivului Poiana Ruscă, în imediata apr~piere a
pietrei de fier şi în preajma surselor de combustibil7. Ele erau construite
pe culmi .pentru că în acele locuri focul era întreţinut nu nu.mai de
foalele acţionate cu braţele, ci şi de curenţii atmosferici 8 . Abia mai
tîrziu, pe la începutul secolului al XVI-'lea după intrcxlucerea ciocane-
lor şi a foilor hidraulice, se constiruiesc instalaţii pentru obţinerea fieru-
1 D. Proclan, Iobăgia în Transilvania, în secolul al XVI-lea, Val. II, Bucu-

re~ti, 1968, p. 38.
2 I. G!oclariu, E. Iaros!avschi, Civilizaţia fierului la daci, Cluj-Napoca, 1979,
p. 28.
3
Ibidem.
Ibidem.
4
5 I. Pataki, Domeniul Hunedoarei la începutul secolului al XVl-lea, Bucu·

reşti, 1973, p. XCI; idem, Exploatarea fieru.lui în comitatul Hunedoarei la înce-
putul secolului al XVI-Zea, în „Studia UBB". fasc. I, 1971, p. 23.
6 N. Dunărf", Cercetări etnografice complexe în valea mijlocie a Cernei-
1/unedoara, în „Apulum", V, 1965, p. 5l!J.
1 Idem, p. 520.
s D. Proclan, op. cit., p. 45.
230
lui pe cursul apelor 9 . Se vorbeşte acum de întrebuinţarea energiei hidrau-

lice, de roata mică şi de cea mare minate de apă. Roata mare punea în
mi~(·are ciocanul cel mare instalat în atelierul de fierărie ce servea la
pre ~ucrarca unor bucăţi mari de fier. Se 1poate vorbi de folosirea energiei
apei chiar ~i la cuptoare, şi anume la acţionarea foalelor cu ajutorul
cănra se ridica temperatura cuptoarelor, ceea ce făcea .posibilă obţi
nerea fierului de calitate mai bunăto. Cu toate acestea, datorită posibili-
tăţibr tehnice limitate ale cuptoairelor de a extrage fierul, se consumau
ma;·i -cantităţi de mangal. De aceea cărbunăritul a fost inclus între sarci-
nile feudale ale iobagilor domeniului Hunedoarei de la începutul secolu-
lui al XVI-lea. Cantităţi mari de lemn au necesitat şi centrele de extra-
gere ~i prelucrare a metalelor neferoase din Munţii Apuseni. Mangalul
era produs în a,propierea locurilor de exploatare a lemnului, prin stră
vechi ul procedeu al bocşelor. Lemnele erau clădi te în bocşe, iar după
pre;Jarare .cărbunele era transportat, în corfe, cu ajutorul cailor, la ate-
liere. Din socotelile domeniului Hunedoara pentru anul 1517 creiese că
pentru cărbunele întrebuinţat, cit timp a lucrat fierăria Nădrab, adică
în cursul a 15 săiptămîni s-a plătit suma de 52 fl. 20 d 11 • Peste cîţiva ani,
în 1530, pe timp de numai 5 săptămîni, fierăria a întrebuinţat cărbune
în valoare de 19 fl 12 • în iarna anului 1531, ·cMbunarilor li s-a dat 25 fl.
ca să se îngrijească, pentru primăvara următoare, de cantitatea necesară
de cărbu1w 1 :1 • Dacă la 1520 un coş de cărbune se vindea cu 3 d. rezultă
că la 1517 au fost întrebuinţa1e vreo 1750 coşuri de mangal, ceea .ce
înseamnă că pentru 13 măji de fier, cit se :producea săptămînal la Nădrab,
era nevoie de 116 coşuri de cărbune 14 . Deşi apar cheltuieli pentru man-
gal, cărbunarii nu apar printre salariaţii domeniului, ceea ce înseamnă
că ei produceau cărbunii în schimbul obligaţiilor iobăgeşti. De altfel, în
sardnile iobagilor pădureni intra şi obligaţia de a face toatie muncile
cerute de producţia fierului. Iobagii taie lemne pentru fierării, ei fac
cărbuni, ei se îngrijesc de întreţinerea cailor, s·cot minereu din mine, ei
îl tran~portă şi îl luccrează în fierării 15 . Acest sistem era foarte rentab:t
pentru domeniu, pentru că nu intrau în calcul nici preţul lemnului, nici
al tăiatului si căratului si nici altor mun,ci auxiliare. Dacă am .calcula
de pildă nu~ai tăiatul lemnelor cu 20 dinari stînjenul, cu cit îl ;plătea,
în Ciuc, principele la 1694', tăiatul acestor cantităţi de lemne, consu-
mate de fierării s-acr ridica la 3120-3900 florini „sume care chiar
scăzute la nivelul preţurilor din 1681-1682 ar rămîne tot ridicate"t 6 .
Aceasta fără .cărat, care putea să coste tot atit, dacă nu şi mai mult,
mai ales cînd lemnele se găseau departe şi în locuri rele 17 • Corfele pen-
~
I. Pataki, Domeniul Hunedoarei ... , p. XCII-XCIII.
D. Prodan, Producţia fierului pe domeniul Hunedoarei in secolul XVII, în
10
,,AIIC", I-II, 1958-1959, p. 3-1.
11 Ibidem.
12 Ibidem.
13 I. Pataki, domeniul Hunedoarei ... , p. XCII; Idem, Explotarea fierului .. „
p. :w.
H D. Prodan, Producţia fierul.ui .. ., p. 67.
15 Idem, p. 45.
16 Idem, p. 55.
17 Ibidem.
231
tru cărat erau făcute tot cu muncă iobăgească 18 • Un împletitor de corfo

se numeşte Petru Miclearn, fiind iobag. Inventarul fierăriilor înregis-
trează pentru fiecare dintre ele asemenea mijloace de transport. La fie-
răria Plosca se găseau la 1681, 8 perechi de corfe pentru cărat .cărbuni
şi 13 cai pentru ·cărat a•tît cărbuni cît şi minereu 20 . Tot un număr de
8 ,perechi de corfe se găseau şi în inventarul fierăriei To.pliţa 2 '. Un nu-
măr de corfe, neprecizat, se găseau şi la fierăria Nădrab, iar la Limpert,
pe lingă cele 8 corfe pentru cărbuni este menţionată şi o lopată pentru
cărbuni 22 . ln ~adrul personalului care deservea fieră~iile, bocşerii sînt
amintiţi în număr ma.re pentru fiecare din ele23. Textele inventarului
precizează că la fiecare fierărie trebuie să fie în total 15 bocşeri. în
inventarul din 1695 se spune „bocşeri" la o fierărie se cer „ad surnmum",
15, .care clădesc bocşele 24 • La fierăria princia.ră Cerna, la 1684, sînt
amintiţi 4 arzători de cărbuni, 2 cărători, şi .probabil 2 care alimentau ·CU
cărbuni cuptoarele 25 .
Producţia de drca 3000 măji de fier, cît se ·realiza la 1681, necesita
cantităţi considerabile de lemne. O fierărie consuma să:ptămînal 120-150
poveri de cărbuni2 6 • O povară de cărbune, după instrucţiunile date pen-
tru fierăria Cerna t·rebuia să se obţină, dacă se lucra economicos dintr-un
stînjen de lemne 27 . O fierărie consuma de obicei, în perioada anuală de
lucru, adică în 26 de săptărnîni, între 3120-3900 stînjeni de lemn€, iar
toate cele 5 împreună între 156000-19500 stînjeni 28 • Fierăriile consumau
in dţiva ani păduri întregi. Pădurile întinse ale domeniului Hunedoarei
încep să nu mai ajungă. In socotelile din 3 octombrie 1685, ale domeniu-
lui, se menţiona că „trebuind să cumpărăm pentru Fierăria Nouă de la
cei din Cerna, o pădure, am dat pentru acea pădure prin Pîrcălabul
pădurenilor 120 florini" 20 • In nota de la sfîrşitul extrasului de socoteli
al domeniului, nedatate, dar din aceiaşi perioadă, se menţiona că pentru
Topliţa şi Baia Nouă trebuie cumpărată pădure 30 .
In anul 1774 funcţionau pe domeniul Hunedoarei 13 ateliere de
extras şi prelucrnt fierul, acţionate de energia hidraulică dată de rîul
Cerna şi de pîraiele Govăjdia şi Runc. Pe valea Govăjdiei se afla Baia
de Coase şi atelierele de la Nădrab, Limpert şi Plosca. Alte 7 ateliere,
între care cele de la Tarpliţa, Baia Craiului şi Teliucu Mk se găseau ·pe
Cerna, 2 erau aşezate pe Valea Runcului, la care se mai adăugă cele
două ateliere de la Sibişel din scaunul Orăştiei 3 t.
1~ Idem, p. 68.
HI Idem, p. :J:l.
~o Jdem, p. 3-1.
~1 Idem, p. 35.
22 Idem, p. 39.
~3 Vezi anexa nr. 1.
2~ D. Prodan, Producţia fierului ... , p. 40.
23 Ibidem, p. 44.
26 Ibidem.
27 Ibidem, p. 44--15.
2s Ibidem, p. 45.
2! 1Ibidem.
30 Al. Tamas, Economia fierului în Transilvania între anii 1750-1780, tn
„Sa:-getia", XIII, 1977, p. 318-319.
31 Ibidem.
232
Cantitatea de mangal necesar a.cum era stimată la 130.000 poveri3 2 •

Comumul acesta depăşea resursele de lemn ale domeniului, administraţia
fiind mereu silită să 'Cumpere păduri particulare şi să solicite anexarea
la domeniu a terenurilor împădurite ale domeniului învecinat Devaaa.
La 5 septembrie 1769, comitele Haller, .proprietarul domeniului Devei,
este de acord să cedeze, fără vreo compensaţie, domeniului Hunedoara
satele I3ătrîna. Muncelu Mare şi proprietatea Arănieş 34 • In protocolul
şedinţei Tazaurariatului din 24 octombrie 1770, se arată că Direcţia mo-
netară şi minieră, precum şi domeniul Hunedoarei, vor prelua de la do-
meniul Devei, .cele trei sate35 • Pentru a.co.perirea necesarului de material
lemnos, satele de pe domeniu erau obliga1te să produsă şi să furnizeze
mangal atdierdor la care erau repartizate. Cinci iobagi din satul Bunila
urmau să transporte 260 de 'Care de cărbuni anual, iar 4 iobagi fără vite
din :'.\Iuncelu l\Iic trebuiau să ardă 22 'Care de .cărbuni pentru fierăriile
domeniului 36 . Situaţia cărbunarilor iobagi diferă de la caz la caz. Potrivit
urbariului din anul 1777, unii dintre ei au devenit libel'ltini, fie plătind
o taxă anuală în bani, fie prestînd servicii miilita.re, dar putînd fi
readuşi la starea lor veche după voia stăpînului domeniului. Rezoluţia
din 1773 a lui Emerk Thokolyi s.cuteşte pe fiii vitregi a lui Nandra
Ghiura din Ghelar de bocşerilt, îngăduindu-le taxa de 5 florini, nu însă
şi pe eP•.
Alţii au rămas iobagi la slujbe zilnice. Pe umerii acestora apasă
sarcinile ·Cele mai grele. Alături de arderea lemnului din 'Care se obţinea
cărbunele necesar cuptoarelor de fier, iobagii cărbunari dădeau drept
cens cite o găină şi 5 ouă la crăciun şi la .pac;;ti şi 5 cîble de ovăz, dijmă
din oi, miei. porci şi stupi, cite două trunchiuri de copac pentru joagărul
<lomenial, întreţineau stăvilarul de la Lim,pert, şi ardeau var pentru
nevoile provizoratului domenial3 8 • In toiul verii cînd atelierele îşi încetau
activitatea, toate satele montanisti'Ce, în care locuiau şi cărbunarii, erau
obligate să participe la strîngerea recoltei, să cosească fin pentru hrana
cailor întrebuinţaţi la transport, să are, să semene şi să strîngă ovăzul
necesar aceloraşi cai.
Bocşerii 1primeau pentru ,cantitatea de 33 poveri de mangal dte o
jumătate de majă de fier3 9 • Inailnte - notează .conscripţia din anul
1681-1682 - li se ,plăteau obişnuit cite 6 bani (dinari) de povara, iar
conscripţia din 1674, notînd şi ea faptul că înain!te li se plătea cite
6 dinari de povară, adaugă: „şi acum aşa ar fi mai bine"4°. Intr-adevăr
aşa era mai avantajos pentru stăpîni, căci în bani bocşerul era plătit
32 Ibidem, p. 320.
33 Ibidem.
3 ' I. Lazăr, Contribuţii hunedorene la dezvolbarea tehnicii mineritului si a
prel!Lcrării metalelor în secolul al XVIII-Zea, in Studii şi comunicări de istorie a

cii:ilizaţiei populare din România, Vol. II, Sibiu, 1981, p. 68.
2s Ibidem, p. 68-69.
3G D. Prodan, Producţia fierului ... , p. 68.
37 I. Frăţilă, V. Ionaş, Date privind populaţia iobăgească a domeniului Hune-
doara la 1725, în „Sargetia", XI-XII, 1974-1975, p. 377.
J8 D. Prodan, Producţia fierului .. ., p. 75.
39 Jbidem.
• 0 Ibidem, p. 76.
233
cu 1,98 florini pentru 33 de poven, iar jumătatea de maje de fier ce

era primită pentru aceleaşi 33 de poveri, valora 2,25-2,50 florini. Mai
primeau,de asemenea la 20 poveri dte o rudă de Her de 8 fanţi pentru
secure şi sapă4 1 . Salariul se prezin1tă şi aici diferenţiat. Situaţia mate-
rială a bocşerilor din zonă reiese din conscripţia întocmită în anul 1695 42 •
Cantitatea mereu sporită de mangal nu putea fi preparată numai din
obligaţiile feudale. Mulţi din locuitorii aparţinînd unor sate ale dome-
niului Deva produc cărbuni pentru fierăriile Hunedoarei. Activitatea
a.cestora era sitrrnjenită de faptul că pădurile şi pămîntul erau proprietatea
unor feudali. La 19 iunie 1769 minerii din Muncelu Mic cer să încheie o
convenţie cu proprietarii de pămînt care să le asigure lemnul şi locul
necesar preparării ,cărbunelui4 3 • Cu prilejul conscripţiei urbariale din
anul 1785, locuitorii din satele Silvaşu de Sus şi de Jos declară că „duc
cărbuni din pădurile Haţegului, cu carele la băile de Fier"44. In schimb
locuitorii din satele Nandru, Băcia şi Cristur, declară că în hotarul sate-
lor lor „cărbuni nu se fac"4 5 • Restrîngerea suprafeţelor împădurite a
făcut ca locurile de preparare a că.rbunilor de lemn să fie la distanţe
tot mai mari. Un do·cument din anul 1770, aminteşte despre cărbunarii
din Petroşani, care se plîng administraţiei domeniului împotriva pazni-
cului Cordoş care i-a bătut şi le-a luat ieărbunele 46 . Administraţia do-
meniului Hunedoarei, din cauza numărului insuficient de bocşeri local-
nid, este nevoită să se sprijine tot mai mult pe locuitorii veniţi din
Ţara Românească şi Moldova. Din 1cele 94375 poveri de mangal livraite
în anul 1772 pentru cele 13 ateliere, 56189 au fost produs de munteni,
31561 de satele domeniului, iar 6625 de bocşerii individuali4 7 • Incă la
1710 printre boqerii fierăriilor din Topliţa şi Nadrab se adaugă patru
şi respectiv trei străini, din Ţara Românească aşezaţi aici. Cărbunari din
Ţara Românească lucrau şi în Munţii Apuseni 48 . Rolul muntenilor era
atît de important încîit administratorul domeniului Hunedoara raporta
la 28 noiembrie 1770, despre prejudiciile care s-ar aduce cărbunăritului
şi desfacerii fierului . produs la Hunedoara prin închiderea pasului
Vîlcan49. Pentru a uşura transportul mangalului, la 24 decembrie 1769,
Filip de Kern propune Direcţiei monetare şi miniere din Sibiu, intro-
ducerea de tobogane 50 • Tot acum vechile .cuptoare de .recoacere a mine-
reului, încălzite cu lemne, de la Brad, Abrud şi Cîmpeni sînt înlocui.tte
prin altele care folosesc mangalul5 1 • Satele din zonă care aduceau pînă
41 Ibidem.
•2 Vezi anexa nr. 2.
4J Lazăr, op. cit., p. 69.
I.
44 M. Cerghcclean, Conscripţia urbariată de ta 1785 în Ţara Haţegului, în
„Sargetia", VIII, 1971, p. 110.
4~ L. Botezan, R. Schiling, Conscripţii urbariale hunedorene din anul 1785 (II),
„Sargetia", VIII, 1971, p. 89-105.
46 I. Lazăr, op. cit., p. 69.
47 Al. Tamas, op. cit„ p. 320.
•8 Toth Zoltan, Mişcilri ţărăneşti în Munţii Apuseni pînă la 1848, Bucu-

r~ti, 1955, p. 130.
•9 I. Lazăr, op. cit., p. 69.
50 Ibidem.
51 Ibidem.
234
acum lemne sint obligate să prepare cărbune necesar pentru noile

cuptoare52 . Extinderea folosirii mangalului şi la instalaţiile de topire a
metalelor preţioase, alături de .cele ce topeau minereul de fier, a deter-
minat antrenarea în actiYitatea de preparare a mangalului a locuitorilor
multor sate hunedorene. In toponimia a-cestor sate se păstrează pentru
meşteşugul preparării mangalului termenii de „ibaie" 53 , bocşă şi cărbu
nari. Astfel, în comuna Boşorod se păstrează denumirile de „Poiana şi
Vîrfu ibăii" (Luncani), Dealu, Vialea şi Dîlma ibăii 54 , din satul Urşi.ci. Cele
mai multe toponime -care ates1 tă această străveche ocupaţie, sint cele de
„bocşă". In Ţara Haţegului 55 şi pe Valea Streiului56 se păstrează denu-
mirile de „Bocşă" (Băcia), „Dealu bocşi" (Batiz), „Părăul bocşerului"
(Grind), „Vîrfu bocşii" (Balomir). În .comuna Certeju de Sus 57 numele a
două sate Bocşa Mare şi Bocşa Mj.că, atestă faptul .că însăşi bazele în-
temeierii lor au fost puse de locuitori care aveau ca ocupaţie principală
prepararea .cărbunilor de lemn. Tot aici5 8 se găsesc locurile „la bocşă"
(Vărmaga şi Certej), „Părăul bocşii" (Măgura şi Certej). Asemenea locuri
de preparat -cărbune se găsesc şi în Zanand şi poartă denumirea de .căr
bunari. In comuna Baia de Criş 59 întîlnim toponimele „Coasta cărbuna
riului·· (Ţebea şi Cărăstău), „Cărbunariu şi Vîrfu cărunariului" (Că
răstu). La Ţebea întîlnim însă şi toponimul „Vîrfu bocşi" şi „la Bocşe
ritu'160, alături de hidronimul „Părăul bocşesc" 6 1 (Cărăstău). In 1apr0ipiere
la Mesteacăn s-au preparnt cărbuni în apropierea dealului „Vîrfu bocşii" 6 2,
iar la Tărăţel pe „Valea Cărbunăriei 63 . Prepararea cărbuni1or de lemn
s-a focut şi la Buceş 64 , la locurile numite „Cărbunari" şi „la cărbuni".
Acelaşi lucru îl explică şi toponimele „Vîrfu Cărbunari" din Luncoiul
ele Jos 65 şi „Dealul Cărbunari" 66 din hotarul satelor Ribiţa şi Crişan. Pe
Valea Cernei s-a desfăşurat o intensă activitate de bocşerit, mangalul
Eind solicitiat în canti1tăţi din ce în ce mai mari la extragerea şi prelu-
crarea fierului. Această adivitate este ilustrată de topon1mele păstrate
aici, printre care amintim „Părăul bocşelo.r"67 (Topliţa), „Valea cărbu-
5
" Ibidem.
51
Infromaţii Ioan Groza, 3! ani, Chitid .
.-., Ibidem.
s:; Arh. St. Deva, fond Inspectoratu! tehnic cadastral, nr. 4 foi cadastrale,
dosar Balomir.
fi 6 Idem, dosar, Băcia, Batiz, Grid.
s7 Idem, dos. Certeju de Sus.
53 Idem, dos. Certeju de Sus, Vărmaga, Măgura.
s9 Idem, dos. Tebea. Cărăstău.
G·1 Idem, dos. Cărăstău.
i;i Ibidem.
G2 Idem, dns. Mesteacăn.
r 3 Idem, dos. Tărăţel.
8
~ Idem, dos. Buce.~.
s:; Idem, dos. J:.u11coiu de Jos.
06
Informaţii Trifa Lucreţia Silvia, 57 de ani, Crişan.
67
Arh. St. Deva, Fond. Inspectoratul tehnic cadastral, nr. 4, foi cadastTale,
dos. Topliţa.
235
narilo.r" 68 (Hunedoara şi Teliucu Inferior), „Valea bocşelor"Go (Cinciş)

şi „Bocşele lui Dima şi Ilie" 70 (Izvoarele).
In jurul Sibişelului se păsitrează toponimele „Părăul bocşii"îl (Cucuiş),
„cărbunărie" 7 2 (Sibişel) şi „La bocşitură' 03 (Beriu). Pe Valea Mureşului
o intensă activitate de preparare a mangalului s-a desfăşurat la Ilia,
Bacea, Cuieş şi Cărmăzăneşti, unde se păstrează toponimul „Bocşă'"4.
In apr·opierea oraşului Deva prelucrarea aramei necesita importante .can-
tiităţi de cărbuni de lemn, ce se preparau la PopeştF 5 • Locuri de manga-
lizare mai erau la Cărpiniş, Băiţa şi Bampotoc, la locurile numite cărbu
na:·i'6, precum şi în Bărbătenii de Jos, Băiţa şi Răduleşti la locurile ce
poartă denumirea de „Bocşă" 77 •
Prin ·Construirea noilor furnale de la Topliţa (1781), Govăjdia (1813)
şi Hunedoara (1884) necesităţile de mangal au oreS>Cut în aşa măsură
incît pădurile din împrejur1mi şi chiar cele ale judeţului nu mai puteau
satisface consumul. A fost necesară amenajarea de noi Locuri de man-
galizare în judeţele limitrofe şi chiar în unele .mai îndepărtaite ce dis-
puneau de un bogat patrimoniu forestier, punîndu-se totodată ,problema
înlocuirii mă.car parţial a mangalului prin co-cs. La 1853 în cer.eul Haţeg
din •cele 60 de iugăre de pădure, aparţinînd erariului s-au fabricat
20.000 quintale cărbune de lemn, iar din 200.000 stînjeni de lemne s-a
fabricat tot ·cărbune pentru prepararea oţelului7 8 • Au mai rămas 90.000
iugăre de ,pădure perutru le.mn de tăiat în folosinţa satelor Bouţari, Bu-
C{)va, Clopotiva şi Zeicani, iar o cantitate însemnată (de lemn n.a.) se
trimitea la Lugoj şi Canans.ebeş 79 •
Gospodăria forestrieră de stat acordă acum o importanţă din -ce în
ce mai mică sectorului producător de mangal, ajungîndu-se deseori la
oprirea instalaţiilor. Administraţiia domeniului Hunedoara se vede ne-
voi1tă să stingă .cuptorul înalt de la Topliţa, după 32 săptămîni de adi-
vitatc, din lipsă de mangal80 • Se procedează tot mai mult la asigurarea
mangalului prin contractări cu întreprinderi particulare. Existau ase-
menea întreprinde.ri care ,produceau mangalul, practicînd bocşele de
mari dimensiuni, amplasate în serie şi în locuri special amenajate.
Asemenea instalaţii cxisitau la Oră.ştie, Costeşti şi Petros, care manga-
lizau lemnul adus prin plutire, precum şi la Armeniş, în Banat, unde
lemnul era adus cu ajutorul unei căi ferate forestiere 8 t. In anul 1905
68 Idem, dos. Hunedoara, Teliucu de Jos.

i:n Idem, dos. Cinciş.
70 Idem, dos. Lingina (azi Izvoarele).
71 Idem, dos. Cucui.5.
02 ll>idem.
~J Idem, dos. Beriu.
74 Idem, dos. Ilia, Bacea, Cueş, Cărmăzăneşti.
~ 5 Idem, dos. Popeşti.

7 ti Idem, dos. Cărpiniş, Băiţa, 13ampotoc.
77 Idem, dos. Bărbătenii de Jos, Băiţa, Răduleşti.
78 ,\rh. St. Deva, fond. Prefectura judeţului Hunedoara, dos. 25/1853, fila 1-6.
7!I Ibidem.
LO I. Lazăr, op. cit., p. 69.
s1 N. Chindler, S. Popa, Inceputurile producţiei de fontă la Hunedoara, in
„Metalurgia~, 25 (1973), nr. 11, p. 728.
235
uzinele din Hunedoara aveau 23 de mari furnizori ·CU contract, ce acţio

nau în special în raza judeţului Hunedoara şi în actualele judeţe Har-
ghita, Caraş-Severin şi Cluj 82 . In afară de aceştia, alţi 38 de mici
mici producători furnizau uzinelor de fier din Hunedoara mangal fără
a avea contract, însă la un preţ convenit în prealabi183_
Intre cărbunii minerali şi cei din lemn, timp de cîteva decenii, a
a\"ut loc o concurenţă a;prigă, şi numai tîrziu, după mijlocul secolului al
XIX-lea a început să ia amploare extracţia cărbunilor minerali din
Transilvania. Prepararea cărburilor din lemn continuă şi în zilele noas-
tre în judeţul Hunedoara. Numărul şantierelor de .mangalizare se ridica
in anul 1980 la 26, în care se produceau o cantitate anuală de peste
-!OOO tone de mangal 84 • Cele mai impri~·tante şantiere de mangalizare se
află în zonele Orăştiei, Petroşani, Baru, Hunedoara, Baia de Criş, Dobra
şi Haţeg. La prepararea manganului în bocşe se folosesc buturile şi
crăcile din par.chetele forestiere, desfăşurîndu-se prin a.ceasta o amplă
şi eficientă activitate de valorificare integrală a masei lemnoase exploa-
tată în judeţul Hunedoara.
DES ASPECTS CONCERNANT LE CHARBONNAGE DANS LE Df;PARTEMENT

DE HUNEDOARA (XVI-XIX SIBCLE)
Re sume
La richesse du so'. et du s<1us-sol de la contree de Hunedoara a determine

1'<.pparitJion des metiers specifiques de ses habitants, parmi lesquels le char-
bonnage aussi. Le metier d'obtenir le charbon du bois s'est etendu a la rnesure
r!u developpement de l'extraction et de la mise en oeuvre des divers metodes
krreux ou nonf Prreux.
Dans le XVIII-eme siecle rpar le develop.pement de l'ex,ploitation du metal,
dans le charbonnage se sont entraines tous les villages de Hunedoara.
En meme temps dans la production des charbons de bois, sont attes~
pc.r Ies documents, un grand nombre de charbonniers qui sont venus de la
Valacllie, en contribuant au developpement des liaisons traditionelles entre Ies
roumains qui vivaient sur les deux versants des Carpates.
82 Ibidem.
83 Ibidem.
S• „Drumul socialismului" din 26 noiembrie 1980.
237
TOPONIME DIN
JUOETUL HUNEDOARA
CE DERI VA DIN
ACTIVITATEA OE
PRODUCERE A
CARBU' \LOR OE LEMN
ecarbun3ri
,.,socş~
: lbâi
• Carbunârit atestai· prin
documente
238
I c\'.\"EXE
LISTA BOCŞERILOR HUXEDOREXI LA 1700•
Fierăria Plosca Fierăria Nădrag
I. Ioan Aldea Teliuc I. Oprea Popa Plop

2. Dumitru Luca 2. Nicolae Faur
3. Stoica )[untean 3. Ion Ghiura Alun
4. Mihail Petric 4. Mihai Plopan
5. Mihoc )lare Arănieş 5. l\Iihai Hordea
6. Lupul )lare 6. Xicolae Hordea Le lese
7. Petru :\Iunte an 7. Mihai Călin
8. Andrei Muntean 8. I stoc Post ar
9. Dumitru Nan 9. Ion Giurca Piclişa
10. Oprea Xan 10. Pt·tru Pavel
11. Dumitru \"aida Cerb ăl 11. Oprea Obada Cerişor
12. Nicolae Puluţă Runc 12. )Iilrni Burul
Fierăria Baia ]\"ouă Fierăria Topliţa
I. Andrei Radoane Poieniţa I. Lupul Chindres Vălar

Voini
2. Laslo Radone 2. Dumitru Toma
3. Oprea Treba Ruda 3. Lupul Balasa Goleş
4. Dumitru Treba 4. ~icolae Plaian
5. 11Iănăilă l\Iartin 5. Todor Topliceanu
6. Jon Ruda 6. Petru Chindres
7. lllihai Zăvoian 7. Plopan Rusul
8. Ştefan Zăvoian 8. Pavel Iencica
9. Oprişa Chindres Vălar 9. Oprea Călin
IO. Opra Chindres 10. Mihai Avram
11. Dumitru Pavel Goleş 11. Petru Stoica
12. Mihai Zepa 12. Petru Laţcuţan
13. Petru Conta
Fierăria Limpert
1. Istoc :\-liţa Cerb ăl
2. Alexe Dragota
3. Laslo Dragota
-4. Filip Cus
5. Oprea Herig
6. Jon Chindriş
7. Mihoc Stoica
8. Ion Onesan
9. Petru Laţcus
10. Laslo Faur "
Plop
11. Matieş Laza Pîclişa
12. Crăciun Vlad Cerbal
13. Ion Bucur Govăjdioara
14. Lazăr Bucur
15. Nicola Herig Cer băl
16. Ion Serbaia
• lntoanit după lucrarea D. Prodan, Produqi

I - II, 1958 - 1959.
„ /ierului pe ăorneniul Hunedoarei in sec. XV II, ln "Anc•.
11
Satul
I Numele
I Fii
I Cai
II Bol
I Vad I Junci I Porci I Ol
I Stupi I Seaii I Calitate
1
I 2
I 3
I 4 5
I 6
I 7
I 8 I 9
I 10
I 11
I 12
Teliuc Mihai Luca 2 - - 2 2 - - - 1 bocşer

„ Aldea Rusul - - - 2 1 1 - - - „
„ Mihai Petric - - 2 2 2 - - - 1 „
Galeş Mihai Chindriş 2 - - 1 - - 9 3 1/2 „
„ Rusul Plopan 3 - - 1 1 - - - 1/2 „
"„
Dumitru Pavel 2 - - 2 2 - - - 1 "
Jencica Zepa 2 - - - - - - - - "„
„ frate Mihai 3 2 - 2 2 - ' 6 - -
„ fiu necăs. Ivan - - - - - - - - -- „
"„
Petru Muntean 2 2 12 5 5 12 40 5 - „
Todor Topliţan 2 - - - - - - - - „
Vălar Lupul Chindriş 1 - - 1 2 - 6 - 1/2 "
„ Mihai Zepa 1 1 6 3 3 1 - - 1/2 „
..
„
Dumitru Chidriş
Oprisa Chindriş
2
3 -
I
-
2
-
3
-
3 -
- -
2
-
5 1/2
-
„
„
„ fiu căs, Toader I - - - - - - - - „
Lelese Nicolae Cîndea 2 - - - - - - - 1 „
„ Laslo Mogos 2 I 2 2 2 4 10 - 1 „
„ Mihai Cîndea 2 - - - - - - - I „
„ Andrei Petru 2 - - 2 2 - - - 1 „
Ruda Mihai Dan 2 - - 2 2 - - 2 1 „
„ Mihai Ruda - - - I I - - - 1 „
„ Ştefan ~Ianoilă - I - 2 I - - - I „
„ Oprea Treba - - 6 3 1 3 8 2 I „
Poeniţa Andrei Radoane 3 I 6 2 2 5 20 - 1/2 „
Voinii fiu Dienes - - - - - - - - -
„ Ion Chente - - - - I - 3 - 1/2 fii unei vă-
duve de 21,
20, 16 ani
bocşeri
„ Moise Chente - - - - - - - - „
Lupul Chente - - - - - '~ - - - „
Cerişor Petru Muntean 1 - - 4 4 3 4 3 1/2 „ t-.:)
~
~
~
I I 2 I 8
I '1 I s I 8 I 7 I 8
I 9 I 10 li
I 12
„ Dan Dur (flu) - 2 2 1 3 5 6 1/4 bocşer, vi- ""'
o
tele ale ta-
Ului său
Plop Ion Faur 1 2 8 3 3 8 25 5 1 bocşer cu
unchiul şi
fratele său
„ Oprea Popa 3 1 - 2 2 2 3 - 1/2 bocşer
Cerb ăl Mihoc Stoica 2 - - 2 2 - - - 1 „
„ :Moise Dragotă 2 1 2 1 2 - 3 - 1 „
„ Filip Cusui - - - - - - - -- 1 „
„ Ion Chindris „
frate Nicolae 1 - - 3 2 2 10 - 1 "
„ Oprea Herig
fiu Petru 2 - - 1 1 - - - I „ "fiu căs.
„ Opra Miţa 1 - - - - -- 8 - 1 „ trei fii
ai unei vă-
du ve îm pre-
uuă
„ Oprea Herig - - 1 2 1 I 30 - 1 bocşer
„ Petru Lă ţcuş 3 1 6 4 6 G 20 - l „
„ Nicolae Vaida 1 1 6 3 3 10 7 - I bocşeri fraţi
Găvăjdioara Lazăr Bucur - - - - - - - - - „
„ Avram Bucur - - - 3 - - - - - „
„ Lascu Bucur - - - - - - 3 - 1 bocşer
Ion Bucur - - - I - - - 1 1/2
Pîclişa Petru Pavel 3 1 - 2 1 - 5 2 1/4 bocşer trei
fraţi îm-
preună
„ Ion Topliţan - l 4 3 3 2 8 3 1/4 bocşer cu un
„ Ion Giurca 1 1 4 3 4 5 - - - frate
Arăneş Oprea Nan 3 - - I I - 3 4 1 bocşer
„ Andrei Muntean 1 - - I I I 2 - l
"
„ Mihoc Sorban 1 - - 2 2 4 4 5 1 „
„ Lupul Marc 2 - - - - - - - - „
„ Petru Muntean - - - - - - - - - „
TOTAL:
I
64
I
19
I
70
I
81
I
74
I
72 l l 244 46
I_3~~/41
Situaţe lntocrnil•' după l11cr<1re;1 O. Pr0<Jnn, l'rocluc/ia fierului pe dommiul lfu'ledoarţi i11 "'· ,'iJ'/l, f11 „AIIC", 1-11, 1958-1959.
O DESCRIERE A COMIT·ATULUI HUNEDOARA LA 1773
ELENUŢA MĂRIOARA VANATORU
Structura societăţii din Transilvania, aflată sub dominaţia habsbur-

giică, a cunos·cu1t în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea schimbări
importante determinate atît de politica economică a Curţii din Viena,
la baza căreia stătea o variantă austriacă a mer·cantilismuluit, cît şi de
afirmarea tot mai puternică a despotismului luminat, care era, de fapt,
încercarea politică de înnoire a .statului feudal şi de adaptare a lui b
dezvoltarea noii economii capitaliste2. Totodată, vistieria imperială am-
triacă fiind epuizată, ca urmare a deselor războaie purta•te cu tuncii,
Curtea din Viena urmărea sporirea veniturilor pe orice cale, aşa că,
pentru bani, se vînd titluri nobiliare unor străini care se aşează în
Transilvania. Consecinţa imediată a fost ·Cr~terea rîndurilor nobilimii
colaboratoare a Curţii din Viena. In schimbul a.cestei colaborări nobi-
limea e dăruită cu 1titluri de baroni şi conţi, altora li se arendează vămile
:şi alte bunuri aducătoare de venituri3. Nobilimii din Transilvania îi
este lăsată libertatea de a exploata în voie ţărănimea iobagă şi ca
urmare expl.oatarea ia proporţii. Numărul mare al membrilor clasei
privilegiate contribuie şi el la acest fenomen. Potrivit unei conscripţii
din anul 1767, nobilimea din Transilvania, raporitată la numărul total
al populaţiei, ajungea la 6,70/o faţă de 4,40/o cit era la începutul secolului
al XVIII-lea4.
Nobilimea şi statul austric exploatează ţărănimea, pe iobagi mai
ales, feudalii locali prin cele trei forme de rentă - în muncă, în bani
tŞi produse - , fiscul imperial prin dări, prin taxe militare şi contribuţii
cxtraordinare 5 . Numai în perioada noiembrie 1772 - martie 1773, în lo-
calităţile cercurilor Hunedoara, Deva, Lăpuşnic, Ilia şi Chimindia s-a
·încasat o corntribuţie totală în valoare de 12.918 florini renani şi 14'
.creiţari 6 .
Aceastăstare de lucruri producea îngrijorare Curţii imperiale, nu
atît din grija faţă de ţărănime, ci din teama că ţărănimea exploatată
fără milă de nobilime nu va mai putea să .eusţină şi sarcinile statului
sau va părăsi ţara.
Pornind de la filozofia iluministă, despotismul luminat s.chimbă o
serie de concepţii existernte pînă atunci, cum ar fi, de pildă, concepţia
despre stat şi des.pre monarh. Semnele acestui despotism luminat apar
încă din vremea Mariei Tereza, dar ele se vor accentua mai ales după
înfiinţarea Consiliului de stat din 1761 şi după cooptarea, de către-
1 Din istoria Transilvaniei, Vol. I, Ed. a III-a. Bucureşti, 1963, p. 236.

2 Vezi mai pc larg lucrarea David Prodan, Supplex Libe!lus Valachorum, Edi-
ţie nouă cu adăugiri şi precizări, Bucureşti, 1984, p. 227.
8 Din istoria Transilvaniei, Voi. I, Ed. a III-a, Bucureşti, 1963, p. 237.
4 Ibidem.
5 Ibidem, p. 238.
f. 1-4.
242
împărăteasă, în funcţia de coregent a fiului ei, viitorul împărat Iosif al

Il-lea (1765)î. In vintutea acestor concepţii •care oferă monarhului absolut
posibilitatea de a se manifesta activ pentru realizarea progresului eco-
nomko-social şi ameliorarea relaţiilor de producţie şi a raporturilor
sociale, viitorul împărat Iosif al II-lea va întreprinde trei călătorii în
Banat si Transilvania 8 . Una va fi ·cea din 1773. Monarhul dorea să cu-
noască 'personal nevoile poporului şi să lucreze pentru fericirea lui, la.
nevoie chiar împotriva voinţei lui. In consecinţă apare des printre
supuşi, aseu1tă el însuşi plîngerile lor (care sînt de ordinul miilor) pen-
tru a cunoaşte direct, fără intermediari, nevoile poporului9 • Aşa, de.
pildă, în iunie 1773, mai multe ordine ale Guberniului Transilvaniei
trimise Tablei continua a comitatului Hunedoara cer acesteia să cer-
ceteze plîngerile locuitorilor din Ohaba de sub Piatră, Mălăieşti, Sălaşul
ele Jos, Crişeni, Tămăşasa, Teiu, toaite adresate viitorului îin;părat, şi în
care proprietarii de pămînt sînt acuzaţi de abuzuri1°. Iosif al II-lea a
înţeles că cea mai mare utilitate în stat o au masele contribuabile. De
aceea se va arăta indignat dnd a .raportat, în 1773, consiliului de stait
şi mamei sale, Maria Tereza: „Îmi fac o datorie de con.ştiinţă de a
sublinia că această ţară, Transilvania, este bună şi frumoasă, dar are
nevoie de ajutor grabnk şi de o reformă radicală deoarece simple îm-
bunătăţiri nu sînt suficiente, mentalitaitea nobililor fiind cu totul co-
ruptă ... Toţi caută să-şi apere privilegiile şi să facă ceea ce vor din
supuşii lor ... Nobilimea maghiară nu se teme de nimic în lume, decît
de ceea ce i-ar putea scădea veniturile sau îngrădi privilegiile, ,pe care
şi le sporeşte prin toate mijloacele posibile, atîit de mult cit poate, pen-
tru a-şi exploata dt mai mult iobagii supuşi ei. Iobagii sînt un fel de
robi ai stăpînilor, ei nu au nici un mijloc de apărare, ci trebuie să slu-
jească, mult sau puţin, după bunul plac al stăpînului, cum şi unde vrea
acesta . . . Iată de rce salte întregi sînt gata să treacă în Moldova"·l'1.
Un raport din 22 mai 1773, întocmit de o comisie imperială şi adre-
sat Curţii din Viena, oferă date interesante despre comitatul Hunedoara
în anul vizitei lui Iosif al II-lea în Transilvania. Se spune în ra,port:
„Comitatul Hunedoara este împărţit în Valea Mureşului şi Valea Haţe
gului; în prima sînt mai multe localităţi unde producţia de vin este
bună, iar părţile celelalte ale comitatului au producţii de fr~cte destul
de bogate ... Deva are o întreprindere minieră care s-a dovedit de o
bună rentabiliitate. Aici (la Deva n.n.) cetatea trebuie întărită. Dease-
menea, lucrările de fortificaţii ale Marelui Principat spre Banat să fie
încheiate pentru a elimina posibilitatea unor ata.curi inamice prin sur-
prindere"12. Referindu-se la Hunedoara, ra,portul arată că: „Hunedoara
are un castel ce a fost construit de Ioan Corvin, cunoscwt şi sub numele
de Hunedoara. In prezent castelul este locuit de funcţionari fiscal~ şi
7 D. Prodan, op. cit„ p. 229.
e Ibidem, p. 231.
e Ibidem, p 231-232.
f. 1. Vezi şi dos. 206-218/173.
11 Din istoria Transilvaniei, Vol. I, Ed. a III-a, Bucureşti, 1963, p. 239.
12 Arhivele Statului Bucureşti, colecţia Microfilme Austria, rola 60, c. 305.
243
este sediul administraţiei domeniului. Pe acest domeniu se află unul din

-cele mai frumoase şi bune ateliere de fierărie din ţinut, iar cel de la
Trascău produce unelte din fier şi din oţel'•t 3 .
Sub aspect social raporitul preciza: „In comitatul Hunedoci:·a am
aflat de la nobilul Zeik, de religie reformată şi care cunoaşte bine ţinutul,
că în a.cest comitat sînt doi vicecomiţi, doi judecători supremi, aproape
600 de nobili. Tabla Continua este bună pentru procese dar are puţini
asesori. Tot după spusele nobilului Zcik am aflat că epizootiile au împu-
ţinat numărul vitelor şi deci a scăzut posibilitatea efectuă.rii robotci cu
vitele; tot Zeik a spus că această problemă a fost pusă în dis.cutie la
Tabla Continua a comitatului, avînd în vedere faptul că multe familii
de ţărani contribuabili au suferit din cauza pierderii vitelor" 14.
Despre Scaunul Orăştie, în raportul menţionat, se spune: „Scaunul
Orăştie are o agricultură mijlocie şi o producţie de vinuri de calitate in-
ferioară. Cea mai mare parte a locuitorilor din aces•t ţinut se ocupă cu
e:x,ploatarea lemnului, munca manuală şi producţia ţuicii" 18 .
Într-o frază a raportului aflăm că: „In acest ·comitat (Hunedoara)
se află şi întreprinderile miniere aurifere de la Săcărîmb, care sînt cele
mai bogate din ţinut şi au fost construite în timpul •guvernatorului
Hadik" 16 . Mergînd spre pasul Porţile de Fier ale Transilvanie, au tor ii
raportului menţionează că au trecut printr-o localitate „Varhely, care
desemnează în limba maghiară o localitate unde se afla cetaitea (Gră
dişte-Sarmizegetusa). In istoria scrisă se arată că localitatea de aiici era
Ulpia Traiana şi a fost capitala provinciei romane. Aici pot fi v[1zute
ruinele amfiteatrului în aer liber" 1 7.
Raporitul din 1773 atinge 9 problemă de interes major pentru Curtea
din Viena. Este vorba despre regimentele grănicereşti ardelene.
Este cunoscut faptul că prin proiectul din 13 octombrie 1761 îna-
intat de generalul Bucow Consiliului aulic de război s-a propus înfiin-
ţarea regimentelor de graniţă în Transilvania 18 . Obiectivele politice ur-
mărite de cercurile imperiale arată irntenţia Curţii din Viena de a se
folosi de grăniceri pe de o parte pentru a implanta absolutismul terezian
pe pămîntul transilvan, iar pe de altă parte de a atrage la catolicism o
parte a populaţiei româneşti ontodoxe. De asemenea, prin noua instituţie
militară se urmărea posibilitatea folosirii lor ca instrumente de repre-
siune împotriva miş:eărilor populare şi de stăvilire a bejeniei ţărănimii
române din Transilvania spre Moldova 'iÎ Ţara Românească, pentru a
rupe contactul prea strîns al populaţiei de pc cele două versante ale
Carpaţilort!1 • Ca să nu mai amintim şi faptul că noua putere militară
putea fi utilizată la nevoie şi -ca forţă combatantă în exterior.
13 Ibidem, c. 306.
u Ibidem, rola 63, c. 344.
1 ~ Ibidem, rola 60, c. 304.
1G Ibidem, c. 308.
11 Ibidem, c. 307.
1s Vezi pe larg la C. Gollner, Regimentele grănicereşti din Transilvania. 1764-
1851, Bucureşti, 1971, p. 29.
19 Istoria României, Vol. III, Bucureşti, 1964, p. 514.
244
Menţionăm că raportul din 1773 face referire şi la problema mili-

tarizării graniţei Transilvaniei cu Banatul. Intr-adevăr. referindu-se la
aeeastă chestiune, raportul subliniază: „Spre Marga, în vale, sînt două
sate împrăşitiate. Aşadar sînt în întregime provinciale şi, deşi sînt admi-
nistrate de conducerea Regimentului I Românesc, nu se poate vorbi de
o asemănare cu o graniţă militară, ci, dimpotrivă, de un ţinut imperfect
militarizat; în curînd 20 de sate aflate lingă graniţă, unde nici un
bărbat nu este militar, vor fi militarizate"2°. Iată deci că şi după un
deceniu problema constituirii unei zone de siguranţă la graniţele impe-
riului întimpina dificultăţi. De altfel în raport se subliniază că în comi-
tatul Hunedoara progresele militarizării sînt destul de slabe: „Acolo
{zona Mar.ga) într-un sa·t nu sînt nici 10 militari la suta de bărbaţi, şi în
f:ecare sat nu sînt mai mult de 60 de soldaţi, 2-3 provincialişti şi 1-2
m:litari (grăniceri); cum este aceasta posibil?" 21 In continuare se subli-
niază că militarizarea satelor de graniţă ar spori efidenţa apărării ţării
(de fapt a comitatului Hunedoara): „Siguranţa ţării constă în paza for-
mată de o graniţă de militari în ·comitatul Hunedoara şi Valea Haţegului.
Natura acestei situaţii arată că la prima organizare Bucow nu a fost
destul de apreciat în zelul său, iar după aceea Siskowich, deşi se grăbi
să pună planul în aplicare, adoptase cu uşurinţă principii inegale" 22 .
Arătînd necesitatea militarizării satelor din Valea Haţegului, mai ales
spre graniţa cu Ţara Românească, .raportul spune: „In Valea Haţegului
se poate veni printr-o poartă (trecătoare) care prin natura sa presupune
necesitatea miliitarizării către graniţa cu Valahia, din d.reapta Clopotivei
pină către munţii cei înalţi" 23 . Şi în continuare se arată: „In Valea
Haţegului .militarii (grănicerii) au pretins din nou ca privilegiile lor să
fie examinate şi să fie scutiţi de toate greutăţile contribuţiilor ... Altfel
mai sîrut sate cu com.posesorate şi, în general, sînt conduse după mici
drepturi nobiliare ... în care supuşii trăiesc încă în robotă şi în reare
cei mai mulţi sînt împovăraţi, .căd iarna fac 4 zile de robotă cu vitele
Ier şi alte zile cu palmele, iar vara toate zilele de robotă cu animalele,
şi, dacă stăpînul de pămînt doreşte, sînt ţinuţi la robată şi femeia cu
copiii"24.
Sigur, în istoriografia românească, s-au analizat cu competenţă as-
pectele sociale, economice şi politice ale celei de-a doua jumătăţi a seco-
lului al XVIII-lea din Transilvania şi implicit din comitatul Hunedoara.
Am considerat însă că o semnalare a unui rapont sintetic de la 1773, în-
focmit exclusiv pentru -comitatul Hunedoara poate fi o contribuţie mo-
destă la întregirea tabloului social-economiic al comitatului Hunedoara
într-un an de referinţă, adică anul vizitei viitorului împărat Iosif al
II-lea în Transilvania şi anul de mijloc între momentul înfiinţării re~i
mentelor de graniţă în Transilvania şi rrl.Qmentul izbucnirii răscoalei
·condusă de Horea, Cloşca şi Crişan.
20 Arhivele Statului Bucureşti, colecţia Microfilme Austria, rola 63, c. 340.

21 Ibidem, c. 341.
22 Ibidem.
23 Ibidem, c. 343.
24 Ibidem, c. 342.
245
UNE DESCRIPTION DU COMITAT DE HUNEDOARA DE L'ANNEE 1773

Re sume
Fonde sur une serie de documents gardes dans Ies Archives de l'Etat -
Deva et des microfilms trouves aux Archives de l'Etat Bucurest, !'articole analise
une description du comitat de Hunedoara pendant l'annee 1773, en mettant !'accent
sur l'aspect social et aussi celle de la militarisation des contrees de Ia frontiere
du comitat.
TEZAURUL DE MONEDE FEUDALE DIN SECOLELE XVII-XVIII,
EXISTENT 1N COLECŢIA VECHE A MUZEULUI DIN DEVA
OLIMPIA PALAMARIU
Cele 25 de monede care compun tezaurul oe face subiectul pre-

zentei comunicări, provin din colecţi1a veche a muzeului, fiind dobîndite
înainte de 1919 (după cwn se menţionează în vechile inventare). Cerce-
tînd arhiva Societăţii de istorie şi iarheologie a comi~atului Hunedoiu:ia,
nu am reuşit să depistăm nimic în legărtură cu donarea sau achiziţiona
rea lor. Monedele sînt valori mari, reprezentînd taleri, 1/2 taleri, 2/3
taleri, fiind emise de oraşele şi provinciile Conferinţei Olandeze, de
oraşele şi statele germane şi de Austria. Dăm mai jos lista monedelor:
I. CONFEDERAŢIA OLANDEZĂ
PROVINCIA OVERYSSEL
Oraşul Deventer
l. Florin, 1617
Av. MO. AR. PR. CON.-FOE. BEL. FL. Soldat cu coif şi platoşă,
armele ornşului Deventer, Campen şi Zwolle.
Rv. MATTH. I. D. G. ROM. IMP. SEM. AUG. Vu1turul german.
Oraşul Flandra
2. Taler, 1623,
Av. MO. AR. PR. CON.--FOE. BEL. FL. Soldat cu coif şi platoşă,
spre dreapta, privind spre stînga şi ţinînd cu mina stingă panglica de
care atîrnă un scut cu un leu în picioare spre stînga. Cu mina dreaptă
soldatul îşi ţine manUa care flutură.
Rv. CONFIDENS. D. NO. NON MOVETUR. Leul olandez.
Transisalana
3. Taler, 1637
Av. MO. ARG. PRO. CONF. BELG. TRAN. Tipul aversului ca la m. 2
Rv. Identic cu nr. 2, dar milesimul 1637
4. Taler, 1641
Av. MO. ARG. PRO. CON-FOE. BEL. TRA. Tipul aversului iden-
tic cu nr. 2
248
Oraşul Zwolle
5. Taler, 1641
Av. MO. ARG. CIVITA. ZWOL. A. L. IMP. Soldat cu coif şi pla-
toşă spre dreapta, privind spre stînga şi ţinînd cu mina dreaptă o pan-
glică de care atîrnă un scut ·CU armele oraşului Zwolle, iar cu stînga
sprijinită în şold îşi ţine mantaua
Rv. DA PACEM DOMINE IN DIEBUS NOST. Leul olandez în pi-
cioare spre stînga. In părţi milesimul 1641
6. Taler, 1660
Av. MONETA ARG. CIVIT. ZWOL. Soldat cu .coif şi armură ţinînd
în mina dreaptă sabia cu vîrful în sus iru- cu stînga un scut mic cu
armele oraşului Zwolle.
Rv. CONCORDIA RES PARVAE CRESCUNT. Scut cu leul care ţine
în mîna stingă un parazonium (sabie scurtă) deasupra capului iar în
dreapta cele 7 săgeţi cu vîrful în sus.
Oraşul Campen
7. Taler, 1648
Av. MO. AR. CIVI. IM-P. BELG. CAMPEN. Tipul aversului identh:
cu numărul 2.
Rv. Identic cu nr. 2, din milesimul 1648
PROVINCIA GELDERN
8. Taler, 1640
Av. MO. ARGE. PRO. CON-FOE. BELG. GEL. Tipul aversului iden-
tic cu nr. 2
PROVINCIA WESTFRISIA
9-10. Taler, 1640, 1674

Av. MO. ARG. PRO. CON-FOE. BEL. \VEST. Tipul aversului iden-
tic cu nr. 2
PROVINCIA HOLLANDIA
11-12. Taler, 1650-1663

Av. MO. ARG. PRO. CON-FOE. BELG. HO. Tipul aversului identic:
cu nr. 2
Rv. Identic cu nr. 2 dar milesmul 1650, 1663
249
II. BRABANT
Albert şi Elisabeta (1599-1622)

13-14. Taler, f.a. (1612-1622)
Av. ALBERTVS ET ELISABET. DEI GRATIA. Cruce burgundă cu
o coroană ducală deasupr.a şi înconjurat de ordinul Lînei de aur. De o
parte şi de alta a crucii monogramul încoronat a lui Albert şi Elisabeta.
Rv. ARCHID. AVST. DUCES BURG. ET BRAB. Zc. Scut mare cu
armele Ungariei, Boemiei, Castiliei, Leonului, Aragonului, Siciliei, Por-
tugaliei, Austriei, Burgundiei (armele vechi) Burgundiei (armele noi),
Brabatului şi în mijloc ale Frandrei. Deasupra scutului mare o coroană
ducală iar în jurul scutului, ordinul Lînei de aur.
15. 3/4 taleri, f.a.
Av.-Rv. Identic cu cel de la nr. 13-14
Carol II
16. 1/2 taler, 1672

Av. CAROL II D. G. HISP. E. INDIAR. REX. 16-72. Crucea bur-
gundă cu coroană şi ordinul Linei de -aur.
Rv. ARCHID. AUST. DVX. BVRG. BRAB. Z. c. Scut scartelat cu ar-
mele Castiliei, provinciei Leon, Aragonului, Siciliei, Portugaliei, Austriei,
Burgundiei (armele vechi), Bnabantului, Flandrei, Tirolului şi cu armele
noi ale Burgundiei
III. SAXONIA
Johann Georg (1611-1656)

17. 2/3 taler 1650
Av. IOH. GEORG. D. G. D. SAX. I. C. M. A. E'I' W. Bustul ducelui
in profil dreapta
Rv. PIETATE ET IVSTITIA. Scut mare, timbrat cu coroan:a, va-
loarc'a nominală 2/3 în medalion de lauri
18. 20 mărci, 1775
Av. FRID. A VGVSTVS D. G. DVX. SAX. ELECTOR. Bust laureat
în pofil stînga
Rv. XX EINE/MARCKE/17-75. Scuturi oviale alăturate, laureate,
reprezentînd armele Austriei şi Saxoniei, timbrate cu coroană.
IV. L-UBECK - oraş hanseatic
Friederich Augustus
19. 2/3 taler, 1688
Av. AVGUST. FRID. D. G. EL. EP. LUB. H. N. D. S. Bust în profil
stînga
250
Rv. A. DEO. SORSQ. SALVSO MEA. 1688. Scut laureat, timbrat cu

coroană în~hisă, avînd în dreapta o spadă iar în stînga cîrja episcopală
V. SCHWARZBURG
Linia Sonderhausen
20. Gulden, 1676
Av. CHRISTIAN. WILH. E. IV. COM. IMP. Bust în profil dreapta.
Rv. COM. DE SCHWARTZ. ET HONST. Doi sălbatici, un bărbat şi
o femeie, seminuzi, înarmaţi cu cite o lance de turnir susţin scutul cu
leul ·provinciei Schwarzburg. Sub el o furcă şi un pieptene. Scutul tim-
brat cu o coroană de conte. Deasupra anul 16-76, dedesupt valoarea no-
minală 2/3 taler.
VI. IMPERIUL ROMANO-GERMAN
BIZUNTINE (BEŞAN<;ON-ul de astăzi)

21. Taler 1661
Av. CAROLVS QVINT. ROM. IMPERATOR. Bustul împăratului în
profil spre stînga, cu coroană şi armură, avînd în mîna dreaptă sceptrul
iar în stînga globul cruciger. La şoldul drept spadă.
Rv. MONETA CIVIT. IMPER. BISVNTINAE. Vulturul bicefal în-
coronat avînd pe piept lllI1 scut mic cu vulturul prusian.
VII. TIROL
Ferdinand III (1637-1657)

22. Tafori, 1650
Av. FERDINAND. III D. G. RO. I. S. AVG. GER. HV. BO. REX.
Bustul laureat al împăratului în profil stînga. In ~egendă între GE şi HV
scut mic cu armele Ungariei iar între FERDINAND şi cifra III, Madona
cu pruncul.
Rv. ARCHIDVX. A VS. DVX BVR. MA. MO. CO. TY. Vulturul bi-
cefal încoronat, cu sceptrul şi spadă avînd pe piept scutul 'CU armele Un-
gariei, Boemiei şi ale habsburgilor.
VIII. AUSTRIA
Maria Theresia (1740-1780)
23-24. Taler, 1764

Av. MAR. THERESIA D.G.R. IMP. GERM. HVNG. BOH. REG. Cru-
cea burgundă cu cîte o coroană între braţe.
Rv. ARCH. AVST. DVX BURG. BRAB. COM. FLAND. 1764. Vuii.-
turul bicefal pe piept cu scut scartelat cu stemele Ungariei, Boemiei.
Austriei, Flandrei şi Burgundiei.
251
Francisc II (1792-1835)
25. Taleri, 1797

Av. FRANC. II D. G. RVM. I. S. A. GER. HIE. HVN. BOH. REX.
Bustul laureat al împăratului în profil stînga.
Rv. ARCH. AVST. DVX. BVRG. LOTH. BRAB. COM. FLAN. 1797.
Crucea burgundă cu ordinul Lînei de aur, şi trei coroane.
Cca mai veche piesă din tezaur este un florin de la 1617, emis de
orn':'ul Deventer din provincia Overyssel. Acest oraş alături de alte două,
Campen şi Zwolle, din aceiaşi provincie, sînt oraşe imperiale, adică oraşe
beneficiind de anumite privilegii printre ·care şi acela de a bate mone-
dă1. Ele emit monede cu numele împăratului pentru a-şi asigura o dr-
culaţie mai largă monedei lor. Aşa se explică faptul că pe florinul emis
de Deventer în 1617 apare numele împăratului Matthia I.
Cele trei oraşe imperiale îşi păstrează dreptul de a bate monedă pro-
prie pînă în 1693. Pe acoste monede apare legenda MONETA ARGENTEA
AD LEGES IMPERII, acest lucru însemnînd că ele sînt bătute după sis-
temul monetar adoptat de Imperiul roman.
O ailtă legendă care apare pe monedele emise de onaşele Confedera-
ţiei Olandeze este CONCORDIA RES PARVAE CRESCUNT, şi se referă
la necesitatea unităţii celor 7 provincii, fiind luată din Sallustius, Bellum
Jugurthinum, unde sună astfel: Naro Concordia res parvae crescunt dis-
cordia maxime dilabuntm, tot 1a unibate referindu-se şi cele 7 săgeţi
pe care le ţine soldatul în mîRă. Ele sînt o aluzie la cunoscuta povestire
după care săgeţile pot fi frînte una cîte una, dacă nu sînt ţinute în mă
nunchi2.
Talerii de Brabant din acest tezaur sînt aşa numiţii Albertusthalter,
flir.d emişi în ŢărHe de jos de către Albert fiul mai mic al lui Maximi-
lian al II-lea ~i de soţia sa E1lisabeta, fiica lui Filip al Ii-lea, regele Spa-
niei. Albert este numit încă din 1595 guvernator al Ţărilor de jos iar în
15!J!l se căsătoreşte cu Elisabeta care primeşte ca zestre acest teritoriu.
Emiterea 1acestui tip de taler începe din 1612. Ei mai sînt cunoscuţi şi
sub numele de kreuzthaler, din cauza crucii buirgunde de pe avers. Tru-
pele spaniole i-au dat însă numele de patagon3 • După moartea lui Al-
bC'rt în 1622, Ţările de jos trec sub conducerea directă a regelui spaniol
şi începînd cu această dată pe ele figurează numele acestuia, cum este
cazul jumătăţii de taler din 1672 ce-l nominalizează pe Carol al II-lea.
O altă piesă este talerul din 1650 emis de Tirol, în monetăria de l.a
Hall, de către împărart:ul Ferdinand al III-lea, în calitatea acestuia de co-
mite al Tirolului.
Celelalte monede din tezaur au fost emise de oraşul imperial Bizun-
tine (Be~anc;:on-ul de astăzi) în 1661, sub patronajul lui Carol Quintul;
de ducele Saxoniei Johannes Georgius (1650) şi Friederich Augustus
(1775); de Christian Wilhelm, contele Schwarzburgului şi Honsteinului.
I Eugen Chirilă, Doina Ignat, Tezaurul feudal de la Gurba, sec. XV-XVII,

Oradea, Sf. Pop. al Reg. Crişana, Muzeul regional Crişana, [f.a.], ip. 21.
2 Eugen Chirilă, Octavian; Bandula, Tezaurul monetar de la Baia Mare, Baia
Mare, 1966, p. 39.
3 F. Schrotter, Wirtenbuch der Mi.i.nzkunde, Berlin - Leipzig, 1930.
252
Acest gulden este bătut în Thuringi.ia, pe rîul Schwartza. Christian Wil-

helm şi fratele său Anton Gunther II, sînt ridicaţi de împăratul Leopold
I, în 1697 şi respectiv 1709 la rangul de prinţi ai imperiului şi domnesc
la Arnstadt (Anton Gunther) şi la Sondershausen (Christian Wilhelm).
Conţii de Schwarzburg deţin dreptul de a bate monedă încă de fa mijlo-
cul secolului al XII-lea. Moneda noastră pare a fi emisă la Erfurt şi apar-
ţine seriei de guldeni din anii 1675-1676, care sînt rău cotaţi din cauza
metalului lor inferior. Una din reprezentările ce apar pe scutul mic cu
armele conţilor de Schwartzburg, are o semnificaţie incertă. Nu se ştie
dacă reprezintă un aşa numit „guJ.er de turnir", o ţesală sau o greblă.
Cea de a doua reprezentare este furca de tras zgură, şi ea trebuie pusă
în legătură cu topitoriile de argint din comitat. Ea apare exclusiv pe mo-
nede şi este asociată cu leul de Schwarzburg, începînd de la sfîrşitul se-
colului al XV-lea. Cele două figuri de sălbatici ce încadrează armele co-
mitatului apar pentru prima dată în 1676 şi nu fac parte iniţial din ..'.l:r-
rnele lui, ele apărînd probabil sub influenţa stilului baroc 4 •
Deci piesele te?.aurului au fost emise în numai puţin de 13 ţări,
principate, provincii sau oraşe. Acest fenomen este caracteristic pentru
circulaţia monetară din Transilvania, manifestîndu-se încă din secolul al
XVI-lea şi se datoreşte faptului că moneda de argint locală fiind puţină
şi rară trebuie să fie substituită cu altele de provenienţă străină.
In ceea ce priveşte numerarul tezaurului, acesta se compune din 18
taleri, 4 piese de 2/3 taleri, una piesă de 1/2 taleri, un florin şi un gulden
care totalizează aproximativ 4392 denari, evident o valoare mai de grabă
·teoretică, deoarece este dificil să calculăm valoarea exactă a monedelor
dintr-un tezaur oare acoperă circa 180 de ani şi care cuprinde o mare
varietate de monede din numeroase ţări, provincii sau oraşe.
Cu aceasta încheiem consideraţiile asupra tezaurului de faţă, cu
menţiunea că prin studiul lui am adus o rncxlestă .contribuţie la cunoaş
terea circulaţiei monetare pe teritoriul hunedorean.
Intrucît nu deţinem nici o informaţie referitoare la provenienţa te-
zaurului, ne abţinem de la alte comentarii de natură social-politică.
LE TR€SOR DES MONNAJES rtODALES DES XVJJeme-XVJJJ~me SlECLES

EXISTANT DANS LA VIEILLE COLLECTION DU MUSF:lE DE DEVA
Re sume
Les monnaies presentes dans ce tresar, ont une grande valeur et elles sont
emises dans 13 pays, principaut.es, provincies ou villes d'Europe. Le tresar est im-
portant parce qu'i] nous permet de faire une image sur la circulation des monnaies
sur le territoire du departement de Hunedoara, pendant les XVII-eme-XVII-ţme
siecles, quand la monnaie locale etait, en petit nombre et rare, et a ete, donc, sub-
stitue avec celle de provenance etrangere.
' Eugen Chirilă, Mircea Zdroba, Tezaurul monetar de la Terebeşti, sec. XVII,
în Tezaure monetare din judeţul Satu Mare, Oradea, 1968, p. 113--114.
REPERTORIUL TEZAURELOR FEUDALE DIN COLECŢIA
:MUZEULUI JUDEŢEAN HUNEDOARA - DEVA
OLIMPIA PALAMARIU
Colecţia numismatică a Muzeului judeţean Hunedoara-Deva, creată

in urma unei munci de cercetare de mai multe decenii, conţine un număr
mare şi variat de tipuri de monede caire au circwat în decursul veacu-
rilor pe cuprinsul patriei noastre şi implicit pe meleagurile hunedorene.
In cadrul acestui bogat şi valoros tezaur numismatic un foc însem-
nat îl deţin monedele feudale, înswnînd 4778 piese, provenite în totali-
tate de pe teritoriul judeţului. Pe lingă acestea colecţia muzeului mai
deţine 2713 piese al căror loc de descoperire nu ne este cunoscut, în in-
strumentele de evidenţă fiind menţionat faptul că „au fost dobîndite îna-
inte de 1919".
In ceea ce priveşte componenţa. tezaurelor, se cere menţionat fap-
tul că în ele predomină moneda străină în special poloneză şi maghiară,
la care se adaugă întil"-O mai mi,că măsură monedele oraşelor şi statelor
germane sau cele ale oraşelor şi provinciilor Confederaţiiei olandeze. l\Io-
nedele poloneze deţin a.ceastă preponderenţă pînă la sfîrşitul secolului
al XVII-lea cînd moneda austriacă le va înlătura treptat. Moneda polo-
neză în scădere vădită ci:rculă totusi si în deceniul al II-lea al secolului
al XVIII-lea, în ciuda tuturor măsu~ilor de în.depărtare a ei din circulaţie
pînă în timpul domniei Mariei Theresia - care va schimba complet sis-
temul monetar al imperiului. După sistemul polonez emit monedă atît
Prusia cit şi oraşele baltice Elbing şi Riga, ajunse sub ocupaţie suede-
ză, obicei încetăţenit în această parte a Europei 1 • Monedele maghiare exis-
tente şi ele în mare măsură în temurele în discuţie sînt denari şi provin
din monetăriile de la, Kremnitz şi Kiasau. La acestea se adaugă într-o
mai mică măsură monedele provinciilor şi oraşelor Confederaţiei olan-
deze. Ele fiind oraşe imperiale, beneficiază de anumite privilegii, printre
care şi acela de-a bate monedă şi emite monede cu numele împăratului
(romano-german) pentru a-şi asigura o circuliaţie mai largă monedei lor.
Pe ele apare fie legenda MONEDA ARGENTEA AD LEGES IMPERII2
(adică bătută după sistemul monetar adoptat de Imperiul roman) fie
CONCORDIA RES PARVAE CRESCUNT (preluată din Sallustius -
BeHum J ugurthinum) referindu-se la necesiitatea uni'tăţii celor 7 pro-
vincii3. In tezaurele de 1181 sfîrşitul secolului ial XVII-lea şi în secolul al
XVIII-lea se a.flă multe. piese bătute de dudi şi episcopii din teritoriile
aflate sub stăpînirea sau protecţia Austriei (Sitlezioa, Brandenburg, Lieg-
nitz, Wohlau, Oels, Moravia etc.) a căror emisiuni sint reglementate de
1 Gheorghe Anghel, Ana Hopârtan, Tezaurul feudal din secolul al XVll-lea

şi începutul sec. al XVIII-Zea descoperit la Ploscaş (jud. Cluj), In „Apulum··, 8,
1971, p. 115.
2 Eugen Chirilă, Doina Ignat, Tezaurul feudal de la Curba sec. XV-XVII,
Oradea, (f.a.), p. 21.
3 Eugen Chirilă, Octavian Bandula, Tezaurul monetar de la Baia Mare, Baia
Mare, 1966, p. 39.
254
împărat şi garantiate de rescriptele imperiia.le purtînd denumirea de „emi-

siuni ale principilor din imperiu" 4 • Pe lingă aceste piese care formează
majoritatea, în cele 12 te:oaure, moneda transilvăneană se află într-un
număr foarte mic (doar 7 bucăţi), fiind emise de Ioan Sigismund sub re-
genţa mamei sale Isabella şi de Gabriel Bethlen, în monetăriile de la
Baia Mare şi Kassovia. Prezenţa în cantitate foarte mică sau chiar ine-
xistenţa monedei transilvănene în tezaure se datoreşte faptului că prin-
cipii Transilvaniei au emis puţine monede de mgint cu valoare mică şi
mijlocie lipsa lor fiind substituită de moneda de provenienţă străină. în
două dintre tezaurele prezentate în acest Repertoriu (cel de la Nălaţi şi
Călanul Mic) sînt întHnite şi monede romane (denari imperii:r,Ji emişi în
timpul lui Vespasi1an, Traian, Antoninus Pius şi Maximinus) asocierea
lor acestor tezaure făcîndu-se pe baza valorii intrinsece a materialului
din care au fost confecţionate (argintul).
O schimbare radioală în compoziţia numeralului de argint care cir-
culă în Transilvania se petrece în a doua jumătate a secolului al XVII-
lea, cînd, se constată o pătrundere masivă de monedă austriacă repre-
zentată în special prin piese de 3,6 şi 15 creiţari.
In ceee1 ce priveşte perioada de acumulare a tezaurelor, ea se cifrea-
ză între 35 şi 153 de ani, un caz mai deosebit constituindu-l tezaurul de
·la Nălaţi Vad ce se înşiruie pe o perioadă de 214 ani (grosul tezaurului)
la care se adaugă un icosiar de aur din 1834.
Din punct de vedere valoric tezaurele se cifrează la sume cuprinse
între ·!00 şi aproximativ 4000 de denari, fapt ce denotă starea materială
a proprietarului, oameni de condiţie modestă siau mijlocie, intraţi în po-
sesia banilor în urma unor vînzări mai importante sau a unor acumulări
de clurată.
Referindu-ne la motivele care au determinat ascunderea tezaurelor
în pămînt, ele sînt fie de natură economică datorate apariţiei unor mo-
nede alterate valoric (aŞia cum este cazul tezaurelor de la Ohaba Streiu-
lui, Călanul Mic, Dumbrăviţa şi Sălciva) fie de natură politică cauzate
de un eveniment politic (ca cele de la Haţeg, Nălaţi Vad, Lăpuşnic sau
Ribiţa).
In ceea ce priveşte importanţa tezaurelor monetare feudale descope-
rite pe cuprinsul judeţului Hunedoara, considerăm că aceasta rezidă din
faptul că alături de izvoarele scrise ele nu fac altceva decît să confirme
unele fenomene caracteristice Transilvaniei secolelor XV-XIX si tot-
odată să argumenteze că economia societăţii de pe teritoriul hunedorean
a cunoscut şi folosit în mod permanent moneda ca mijloc de schimb.
Cu acestea încheiem consideraţiile asupra. tezaurelor hunedorene cu
menţiunea că prin prezentarea lor în repertoriul de faţă am adus o mo-
destă contribuţie la cunoaşterea circulaţiei monetare în feudalism pe te-
ritoriul judeţului Hunedoara.
~ Ioan Sabău, Din politica financiară a habsburgilor în Transilvania la sfîr-

şitul sec. al XVII-Zea, în „Studii", Cluj, VIII, 1-4 ian-dec., 1952, p. 207-208.
25!>
TEZAURE
I. Comuna Ribiţa, sat Ribiţa

Te7.aur de monede feudale din secolele XV-XVI. A fost descoperit
in :anul 1974 de •către Avram Clement, pe dealul „Sarba" la hoitarul
nord-est al localităţii, în dreapta drumului ce duce spre Ribicioara. Te-
zaurul se compune din 414 piese (denari, 1{2 groşi, groşi) ce au fost bă
tute în monetăriile de la Baia Mare, Kremnitz, Cracovia, Thorun, Vilna
şi Krossen5.
2. Comuna Dobra, sat Lăpuşnic

Tezaurul se datează între secolele XV-XVI. A fost descoperit în
anul 1963 de către Viorel Josan din Lăpuşnic, în grădina casei. Tezaurul
conţine 886 de monede (oboli, denari, 1/2 groşi, groşi) bătute în monetă
riile de la Cracovia, Thorun, Dantzig, Vilna, Olkusz, Kremnitz, Swidnica
şi Baia Mares.
3. Comuna Zam, sat Sălciva

Descoperit în martie 1970 la 2-3 km de sat, în apropierea pîrîului
Slir, tezaurul se datează în secolele XV-XVI şi se compune din 488 de
monede (denari) bătute în monetăriile de la Buda, Kosice, Kremnitz şi
Baia Mare7.
4. Oraş Haţeg,sat Nălaţi Vad

Tezaurul a fost descoperit în primăvara anului 1958, cu ocazia lu-
crărilor agricole executate în hotarul focalităţii. Are în .componenţă mo-
nede şi podoabe dartînd din secolele XV-XIX. Conţine 14 obiecte de po-
doabă şi 806 monede (denari, 1,/2 groşi, groşi, 3 groşi, 3 creiţari, taleri
1/2 şi I mariengroschen şi un icosar). Monedele provin din monetăriile
de la Cracovia, Marienburg, Poznan, Liublin, Ostoja, Swidnica, Krem-
nitz, Cassovia, Constantipol, Baia Mare şi Sibiu 8 .
5. Oraşul Haţeg
Tezaurul a fost descoperit în anul 1966, în oraşul Haţeg, pe panta
dealului din spatele staţiei de benzină, situ.artă la ieşirea din oraş, pe ~o
seaua ce duce spre Deva. Se compune din 408 monede (1/2 groşi, groşi,
denari şi un solidus) emise în monetăriile de 1a Kremnitz şi Casovia.
Tezaurul se datează în secolele XV-XVI 9 •
5 Mircea Dan Lazăr, Tezaurul feudal (sec. XV-XVI) de la Ribiţa (jud. Hune-
doara), în „Sargetia", 13, 1977, p. 293-305.
6 Gheorghe Anghel, Un tezaur de monede de argint din sec. al XVI-Zea des-
coperit la Lăpuşnic (R. Ilia), în ,,Sargetia", 4, 1966, p. 109-124.
7 Gheorghe Anghel, Ion Pătru Albu, Tezaurul de la Sălciva (sec. XV-XVI),
în ,,Sargetia", 10, 1973, p. 193-202.

8 Eugen Chirilă, Vasile Pepelec, Tezaurul monetar de la Haţeg, sec. XV-XVI,
în „Apulum", 8, 1971, p. 89-101.
9 Olimpia Palamariu, Tezaurul de la Nălaţi Vad, în „Sargetia", 14, 1979. p.
289-307.
256
6. Comuna Ilia, sat Dumbrăviţa

Tezaurul datînd din secolul al XVI-lea, a fost descoperit de Todor
Buştea, în 1948, în grădina sa. Conţine 720 de monede (denari) bătute la
Bui Mare, Sibiu şi Kremnitz 10.
7. Oraş Călan, sat Ohaba Streiului

Descoperit întîmplător în primăvara anului 1957 în localitatea Ohaba
Streiului de cetăţeanul Samoilă Dănesc, tezaurul de secolul XVI, conţine
600 de monede (denari) bătute la Sibiu, Baia Mare, Cracovia, Cassovia,
Buda şi Kremnitz 11 •
8. Municipiul Deva, str. Lenin, nr. 6

Descoperit întîmplător pe locul casei lui Gu1a Moţu (membru al
Frontului plugarilor) tezaurul compus din 5 monede (3 ~i 6 groşi) da-
tează din secolul XVI. Monedele sînt bătute la Riga şi Marienburg 12 •
9. Oraş Călan,
sat Călanul Mic
Dat 1a iveală în septembrie 1967 în partea de hotar „După Vii" din
localitatea Călanul Mic, tezia.urul conţine 251 monede şi se datează în
secolele XVI-XVII. Monedele tezaurului sînt: denari creiţari (3, 6, 15)
1/2 groşi, groşi, 112 groşi, 6 groşi, 18 groşi (orţi) 2/3 taleri, florini, taleri
şi provin din monetăriile de la Baia Mare, Cassoviia, Kremnitz, Brom-
berg, Criacovia, Poznan, Lemberg, Dantzig, Thorun, Rigia, Elbing, Brieg,
Kromeriz (Kremesier) Daventer şi Hardewyk 13.
10. Comuna Şoimuş, sat Boholţ

Descoperit întîmplător în hotarul localităţii Boholţ, tezaurul datînd
din secolul XVII conţine 22 monede ( 1 1/2 groşi, 6 groşi, şi denari) ce
au fost bătute în monetăriile de la Cracovia, Lemberg, Bromberg şi
Kremnitz 14 •
11. Comuna "Geoagiu, sat Geoagiu

Tezaurul a fost descoperit în anul 1942 în locul numit „Hotarele"
din apropierea comunei Geoagiu şi datează din secolele XVII-XVIII,
fiind compus din 158 de monede (creiţari - 1, 3, 15 - , 20 coroane, 1/2
taler, taler, 5 livre, 6 livre, 2 ducaţi), monedele provin din monetăriile
de la Wroclaw, Viena, Kremnitz, Carinthia, Brieg, Kutna-Hora, Karls-
burg, Mailand, Praga şi Gtinzburgtă.
1o Olimpia Palamariu, Tezaurul monetar din sec. XVI, de la Dumbrăviţa, în

„SargP.tia", 15, 1981, p. 119-123.
11 Olimpia Palamariu, Tezaurul de monede feudale de la Ohaba Streiului (sec.
XVI), în „Sargetia", \6-17, (1982-1983), p. 295-298.
12 Octavian Floca, Două descoperiri monetare feudale din secolele XVI-XVII,
in regiunea Hunedoara, tn „Studii şi Cercetări Numismatice", III, 1960, p. 558-568.
13 Olimpia Palamariu, Tezaurul feudal de la Călanul Mic (sec. XVI-XVII),
tn „Sargetia", 16-17, 1982-1983. p. 299-310.
u Octavian Floca, Op. cit.
15
Rodica Irimescu Sofronie, Tezaurul feudal din secolele XVII-XVIII de la
Geoagiu, ln „Sargetia", 5, 1968, p. 165-179.
257
12. Comuna Certej, sat Vărnaga

Tezaurul compus din 12 monede (20 creiţari şi 20 mariengroschen)
a fost descoperit de Poieniar Simion .cu ocazia lucrărilor de reparaţii exe-
cutate 1a casă, în luna martie 1977. Monedele sînt bătute în monetăriile·
de la Alba Iulia şi Bistriţa, tezaurul datîndu-se din secolul al XIX-leate.
CATALOGUL TEZAURELOR
1. Tezaurul de la Ribiţa
TRANSILVANIA
Ioan Sigismund sub regenţa mamei sale Isabella (1556-1571)

1. Denar, 1556, N-P (Baia Mare). R. 13.
UNGARIA
Vladislav al II-lea (1490-1516)
2. Denar, 1507, K-H (Kremnitz). U 647.
3. Denar, 1511, K-G (Kremnitz). U 648.
4. Denar, 1515, K-G (Kremnitz). U 649.
Ludovic al II-Zea (1516-1526)
5. Denar, 1526, K-A (Kremnitz). U 673.
6. Denar, 1526, A-V şi H+K. U 649.
7. Denar hibrid, 1526, K-B (Kremnitz). U 673; U 649.
8. Denar hibrid, 1527, L-K (Kremnitz). U 673; U 649.
Ferdinand I (1527-1564)
9-11. Denar, 1528, K-B, (Kremnitz). U 55.
12-14. Denar, 1529, K-B (Kremnitz). U 55.
10 Olimpia Palamariu, Tezaurul de la Vărmaga, în „Sargetta", 14, 1979, ip.

675-677.
Pentru determinare s-au folosit următoarele cataloage:
c.N.H. - L. Rethy, G. Probst, Corpus Nummorum Hungariae, Graz, 1958.
Craig - William D. Craig, Germanic Coignages, 1954.
E-S - Engel-Serrure, Traite de numismatique du moyen age, Bologna, 1954.
G - M. Gumowski, Handbuch der polonischen Numismatik, Graz, 1960.
H-C - Catalogue de la collection de monnais et medailles du comte Emeric
Hutten-Czapski, vol. I-II, St. Petersburg-Paris, 1871; voi. III. St.
Petersburg - Cracovia, 1880; vol. IV, Cracovia, 1891.
I - G. Jeszenski, II Lajos denarai, în „Numismatikai kăzlemenyek", Buda-
pesta, XXVI-XXVII, 1927-1928.
J - Lakos Janos, Ulaszlo penzverese.
Nuri-Pere, - Nuri-Pere, Osmanlilarda Maderii, Istanbul, 1968.
R - A. Resch, Siebenbii.rgische Mii.nzen und Medaillen von 1538 bis za
Gegenwart, Sibiu, 1901.
R.I.C. - H. Mattingly, E. A. Sydenham, C. H. V. Sutherland, The Imperial
Coinage, Vol. II, IV, Londra, 1938.
R.P. - Vay Bela, Al. Zsolcza, Az en Regi penzeim. 1902.
U - E. Ungar, Magyar eremhatarozo. Erdely. fasc. I, Budapest, 1961;
Kăzepkor, fasc. II, Budapest, 1960.
258

19. Denar, 1532 K-B (Kremnitz). U 55.
37. Denar, 1539, K-B (Kremnitz). U 55.
55-61. Den1ar, 1543, K-B (Kremnitz). U 55.
66-70. Denar, 1545, K-B (Kremnitz). U 55 .
. 71-76. Denar, 1546, K-B (Kremnitz). U 55.
110-116. Denar, 1552, K-K (Kremnitz). U 55.
117-123. Denar, 1553, K-B (Kremnit). U 55.
130-134. Denar, 1555, N-C (Kremnitz). U 61.
141-147. Denar, 1557; K-B (Kremnitz). U 55.
198-201. Denar, ilizibil.
Maximilian al II-Zea (1564-1576)
259

Rudolf al II-lea, (1576-1608)

278. Denar, 1560, K-B (Kremnitz). U II/160.
281-282. Denar, 1578, K-B (Kremnitz). U II/160.
315. Denar, 1582, N-B (Baia Mare). U II/163.
323-330. Deruar, 1584, K-B (Kremnitz). U II/160.
351-355. Denar, 1589, K-B (Krcmnitz). U II/160.
378. Denar, ilizibil.
POLONIA
Cazimir Jagello (1447-1492)
379-381. 1/2 groşi, Cracovia. G 451.
Ioan Albert (1492-1501)

382-389. 1/2 groşi, Cracovia. G 467.
Alexandru (1501-1505)
390-393. 1/2 groşi Cracovia. G 469.
Sigismund I (1506-1548)
394-395. 1/2 groşi, 1507 Cnacovia. G 480.

396. 1/2 groşi, 1508 Cracovia. G 480.
397-400. 1/2 groşi, 1510, Cracovia. G 480.
401. Groşi, 1533, Thorun. G 530.
402. Groşi, ilizibil.
DANTZIG
403. Groşi, 1534, Dantzig. G 546.
LITUANIA
Sigismund Augustus (1544-1572)

404. Groşi, 1546, Villna. G 610.
SILEZIA
Ludovic al Ii-lea (1516-1526)

405. 1/2 groşi, 1526, Swidnica. H-C I/211.
406-408. 1/2 groşi, 1526. Swidnica. H-C I/212.
PRUSIA
Albert de Brandenburg (1525-1568)

409. Groşi, 1531, Brieg. H-C II/5413.
410-412. Groşi, 1543, Brieg. H-C II/5431.
LIEGNITZ - BRIEG
Friedrich II (1495-1547)
413. Groşi, 1543, Brieg. Craig, p. 175
BRANDENBURG - NEUMARK
Johann von Kiistrin (1544-1572)

414. Groşi, 1544, Krossen. Craig, p. 180 .
.2. Tezaurul de la Lăpuşnic (sec. XV-XVI)
POLONIA

1-41. Jumătăţi de groşi, f.a. Cracovia. G 467.
261
42-73. Jumătăţi de groşi, f.a. Cracovia. G 469.
74-75. Jumătăţi de groşi, 1506, Cracovia. G 480.
109-110. Jumătăţi de groşi, ilizibili.
111-114. Groşi, 1528, Cracovia, G 483.
115-117. Groşi, 1529, Cracoviia.. G 484.
118. Groş, 1548, Cracovia. G 492.
Sigismund al III-Zea (1587-1632)

119. 3 Groşi, 1594, Olkusz. G 1013.
120. 3 groşi, 1596, Olkusz. G 1035.
121. 3 groşi, 1596, Olkusz. G 1036.
122. 3 groşi, 1598, Olkusz. G 1076.
123. 3 groşi, 1598, Olkusz. G 1021.
124. 3 groşi, 1599, Possen. G 1039.
125-126. 3 groşi, 1599, Possen. G 1094.
127. 3 Groşi, 1600, Olkusz. G 1102.
DANTZIG
Sigismuncl I (1506-1548)
128. Groşi, 1531, Dantzig. G 558.

129. Groşi, 1532, Dantzig. G 559.
130. Groşi, 1533, Dantzig. G 560.
131-133. Groşi, 1534, Dantzig. G 1561.
134. Groşi, 1535, Dantzig. G 562.
135-136. Groşi, 1538, Dantzig. G 564.
137-141. Groşi, 1539, Dantzig. G 565.
142. Groşi, 1540, Dantzig. G 566.
RIGA
Ştefan Bathory (1575-1586)

143. Groşi, 1581, Riga. G 807.
144. Groşi, 1581, Riga. G 808.
145. Groşi, 1585, Riga. G 814.
Sigismund az III-Zea (1587-1632)

146. 3 Groşi, 1589, Riga. G 1449.
262
147. 3 Groşi, 1593, Riga. G 1452.

H8. 3 Groşi, 1595, Riga. G 1454.
LITUANIA
Sigismund August (1547-1572)

H9. Groşi, 1546, Vilna. G 615.
150-151. Groşi, 1547, Vilnia. G 616.
152. Groşi, 1566, Vilna. G 623 .
.5tefan Bathory (1575-1586)

153. 3 Groşi, 1581, Vilna. G 753.
154. 3 Groşi, 1586, Vilna. G 764.
PRUSIA
155. Groşi, 1528, Thorun. G 525.
156. Groşi, 1529, Thorun. G 525.
157-161. Groşi, 1530, Thorun. G 526.
162-164. Groşi, 1531, Thorun. G 527.
165-167. Groşi, 1532, Thorun. G 528.
168-169. Groşi, 1533, Thorun. G 529.
170-172. Groşi, 1534, Thorun. G 530.
AUSTRIA
Albert I (1525-1568)
173-176. Groşi, 1532, Brieg. H-C, II 5415.
177. Groşi, 1533, Brieg. H-C, II 5416.
178-179. Groşi, Brieg. H-C, II 5417.
180. Groşi, 1537. H-C, II 5418.
181. Groşi, 1538. H-C, II 5419.
182-183. Groşi, 1538. H-C, II 5420.
184. Groşi, 1540, Bricg. H-C, II 5424.
185-189. Groşi, 1541, Brieg. H-C, II 5425.
190-192. Groşi, 1542, Brieg. H-C, II 5426.
193-195. Groşi, 1543, Brieg. H-C, II 5428.
196. Groşi, 1544, Brieg. H-C, II 5429.
197-201. Groşi, 1545, Brieg. H-C, II 5430.
202. Groşi, 1546, Brieg. H-C, II 5431.
203-205. Denari, 1528, K-B, Kremnitz. U 55.
215. Denari, 1531, K-B, Kremnitz. U 55.
263

221-222. DenJari, 1535, K-B, Kremnitz. U 55.
229-230. Deniari, 1540, K-B, Kremnitz. U 55.
412-414. Dernari, 1561, K-B, Kremnitz. U 56.
440-448. Denari ilizibili.
Maximilian al II-lea (1564-1576)

476-488. Denari, 1568, K-B. Kremnitz. U 98.
521-526. Den:ari, 1572, K-B, Kremnitz. U 98.
527-531. Denari 1573, K-B, Kremnitz. U 98.
532-540. Demri, 1574, K-B, Kremnitz. U 98.
556-567. Denari, 1576, K-B, Krcmnitz. U 99.
264
568.-585. Denari, 1577, K-B, Kremnitz. U 99.

Rudolf al JI-Zea (1576-1612)

761-772. Denari, 1589, K-B, U 159.
8HJ-820. Dmari, 1596, K-B, Krcmnitz. U 160.
825-841. Denari, ilizibili.
842. Denar, 1596, fals monetar
UNGARIA
Ladislau al V-lea Postumul (1453-157)

843. Denar, f.a. Kremnitz. C.N.H. 2, 177.
844. Obol, f.a. Kremnitz. C.N.H. 2, 194 c.
845. Obol, f .a. Kremnitz. C.N.H. 2, 194 c. (bronz argintat).
Vladislav al II-lea (1490-1516)

846. Denar, f.a. Kremnitz. C.N.H. 2, 272 b.
847-848. Denar, 1526, K-B. Kremnitz, C.N.H. 3, 306 A.
849-851. Jumătăţi de groşi, 1523, Kremnitz, H.C.I., 209.
SILEZIA
Ludovic al II-lea (1516-1526)
852-854. Jumătăţi de groşi, 1523, Swidnica. H-C, I, 208.
265

875. Jumătăţi de groşi, 1527, Swidnica. H-C, I, 213.
Friedrich II (1499-1547)
876. Groşi, 1543, Swidnica.
877-879. Groşi, 1544, Swidnica.
880. Groşi, 1545, Swidnica.
BRANDENBURG - LINIA STETTIN
Johann von Kiistrin (1535-1571)

881. Groşi, 1545, Brieg.
GOTTINGEN
882. Groşi mare, 1554.
HOXTER
883-884. Groşi mare, 1554.
TRANSILVANIA
885-886. Denari, H-P, 1565, R 6.
3. Tezaurul de la Sălciva (sec. XV-XVI)
UNGARIA
]\fotei Corvin (1468-1490)
1-24. Denari, f.a., 1468-1471, K-&cut, Kremnitz. C.N.H. 236.

25-36. Denari, f.a„ 1468-1471, K-K, Kremnitz. scut. C.N.H. 235 A.
37-44. Denari, f.a. 1468-147111 K-cruce dublă, Kremnitz. C.N.H.
236.
45-82. Denari, f..a. 1468-1472, n-n ciocane încrucişate, Baia Mare.
C.N.H. 235 B.
83-85. Den:ari, f.a. 1468-1471, B-potcoavă cu cruce, Buda. C.N.H.
235 B·
86-88. Denari, f.a. 1468-1471, B-S, Buda. C.N.H. 235 B.
89-93. Denari, f.r. 1468-1472, C-Crin, Kosice. C.N.H. 235 B.
94. Denari, f.a. 1471-1472, h gotic-T, Sibiu. C.N.H. 235 B.
2611
95-101. Denari, f.a. 1470-1478, K-V, Kremnitz. C.N.H. 234.

102-114. Denari, f..a. 1478-1481, K-A, Kremnitz. C.N.H. 234.
115-121. Denari, f.a. 1478-1481, K-G, Kremnitz. C.N.H. 234.
122-131. Denari, f.a. 1478-1481, K-P, Kremnitz. C.N.H. 234.
132-134. Denari, f.a. 1482-1490, n-c, Baia Mare. C.N.H. 233 A.
135-138. Denari, f.a. 1482-1490, n-cleşte, Baia Mare. C.N.H. 233 B.
139-256. Denari, f.a. 1482-1486, K-:!..._ Kremnitz. C.N.H. 239 B.
A
257-264. Denari, f.r. 1-182-1486, K ~ Kremnitz. C.N.H. 239 B.

\"
265-311. Denari, f.a. 1482-1486, K-P Kremni:tz. C.N.H. 239.
311-451. Denari, f.a. 1486, K-P/ rozetă Kremnitz. C.N.H. 239 B.
452-454. Denari, f.a. 1489-1490, K-C, Kremnitz. C.N.H. 232.
455-459. Denari, f.r. 1482-1487, (?) sau 1489-1490 (?). S-W,
Viena. C.N.H. 238.
460-462. Denari, ilizibili.
Vladislav II (1490-1516)
463-471. Denari, f.a. 1490-1494, K-C, Kremnitz. C.N.H. 276.
472-474. Denari, f.a. 1495, K ~ , Kremnitz. C.N.H. 276.
AF
475-478. Denari, f.a. 1496, K ~ , Kremnitz C.N.H. 276.
AF
B
479-484. Denari, f.a. 1497, K ~, Kremnitz. C.N.H. 276.

E
485-487. Denari, f.a. 1498, K-h gotic, Kremnitz. C.N.H. 276.
488. Denari, f.a. 1498-1503, K-H C, Kremnitz. C.N.H. 272 A.
4. Tezaurul de la Haţeg (sec. XV-XVI)
POLONIA

1-15. jumătăţi de groşi, f.a. (1492-1499), Cracovia. H-C, I 194.
16-28. jumătăţi de groşi f.a. Cracovia. H-C, I 201.
29-30. Jumătăţi de groşi, 1507, Cracovia. H-C, I 219.

31-35. Jumătăţi de groşi, 1508, Cracovia. H-~. I 220.
36-38. Jumătăţi de groşi, 1509, Cracovila. H-C, I 221.
39-40. Jumătăţi de groşi, 1510, c;:'.racovia. H-C, I 226.
267
41-44. Groşi, 1527, Cracovia. H-C, I 276.

45-46. Groşi, 1529, Cracovia. E-C, I 293.
47-48. Groşi, 1529, Cracovia. E-C, I 296.
49. Groşi, 1531, Cracovia, H-C, II. 4844.
50-51. Groşi, 1533, Cracovia. H-C, I 332.
52. Groşi, 1534, Cracovi,a. H-C, I 342.
53. Groşi, 1534, Cracovia. H-C, I 343.
Sigismund III Wassa (1587-1632)

54. Solidus, 1589, Cracovia. H-C, I 806.
LITUANIA
Sigismund August (1544-1572)

55. Groşi, 1567, Vilna, H-G, I 2567.
DANTZIG
56. Groşi, 1532, Dantzig. H-C, I, 326.

57. Groşi, 1535, Dantzig, H-C, II 4869.
58. Groşi, 1536, Dantzig, H-C, II 5870.
SILEZIA
59. Jumătăţi de groşi, 1518, Swidnica, H-C, I 204.

60. Jumătăţi de groşi, 1519, Swidnica, H-C, I 205.
61-62. Jumătăţi de groşi, 1520, Swidnica, H-C, I 206.
63. Jumătăţi de groşi, 1521, Swidnka, H-C, I 207.
PRUSIA
Albert I (1525-1568).
69. Groşi, 1533, Brieg. H-C, II 5416.

70-71. Groşi, 1528, Brieg. H-C, II 5421.
72-73. Gro.<şi, 1539, Brieg. H-C, II 5422.
74. Groşi, 1542, Brieg. H-C, II 5427.
75-78. Groşi, 1543, Brieg. H-C, II 5428.
79-80. Groşi, 1544, Brieg. H-C, II 5429.
268
81. Groşi, 1545, Brieg. H-C, II 5430.
LIGNITZE - BRIEG
Friederich (1495-1547)
82. Groşi, 1542, Brieg, E-S.
BRANDENBURG-NEUMARK
Johann von Kilstrin (1531-1571)

83. Groşi, 1544, Krossen, E-S.
84. Groşi, 1545, Krossen, E-S.
UNGARIA
85. Denar, 1521, K-A, Kremnitz, J 2.

86. Denar, 1526, K-B, Kremnitz, J 62.
87-89. Denari, 1528, K-B, Kremnitz, U 55.
92. Denar, 1532, K-B, Kremnitz, U 55.
95. Denar, 1537, K-B, Kremnitz, U 55.
98-100. Denari. 1538, K-B, Kremnitz, U 55.
117-lHl. Denari, 1545, K-B, Kremnitz, U 55.
120-123. Denari, 1546, K-B, Kremnitz.
149-153. Denari, 1550, K-13, Kremnitz. U 55.
168-172. Denari, 1554, K-B, KremnHz. U 55
173. Denar, 1554 N-C, Baia Mare. U 61.
207. Denar, 1562, K-B, Kremnitz. -eJ 56.
221. Denar, 1564, fals monetar.

226-227. Denari, 1565, K-B, K.remnitz. U 98.
228-234'. Denari, 1566, K-B, Kremnitz. U 98.
250-254. Denari, 1570-, K-B, Kremnitz. U 98.
272. Denar, 1574, K-B, Kremnitz. U 98.
279. Denar, 1576, H-S, Sibiu. U 97.
Rudolf al II-lea (1576-1608)

336. Denar, 1582, K-B, Baia Mare, U 163.
341-347. Deil!ari, 1584, K-B, Kremnitz. U 160.
369-376. Denari, 1589, K-B, Kremnitz. u 160.
270
5. Tezaurul de la Nălaţi Vad (sec. XV-XIX)
IMPERIUL ROMAN
Vespasian
I. Denar, 78-79 e.n. Roma. R.l.C. II, 132.
Traian
2-4. Denari, 103-111 e.n. Roma. R.I.C. II, 91.
Antoninus Pius
5. Denar, hibrid, 143; 144; e.n. Roma. R.I.C. III, 116; R.I.C. III, 115 A.
6. Denar, 163; 164; e.n., Roma. R.I.C. III, 104.
POLONIA
Vladislav Jagello (1386-1434)

7. Jumătate de groş, f.a„ Cracovia. G 417
Kazimir Jagello (1447-1492)

8-18. Jumătăţi de groşi f.a., Cracovia. G 451.

19-46. Jumătăţi de groşi, f.a., Cracovia. G 467.
47-63. Jumătăţi de groşi f.a. Cracovia. G 469.
64-66. Jumătăţi de ·groşi, 1507, Cracovia. G 480.
76. Jumătăţi de groşi, 1511, Cracovia. G 480.
77-88. Jumătăţi de groşi, ilizibil.
89. Gro~i, 1526, Cracovia. G 481.
90-92. Groşi, 1527, Cracovia. G 481.
93-94. Groşi, 1528, Thorun. G 525.
95-98. Groşi, 1529, Cracovia. G 481.
99-101. Groşi, 1530, Thorun. G 526.
102-105. Groşi, 1531, Thorun. G. 527.
106-108. Groşi, 1532, Thorun. G 528.
108-112. Groşi, 1533, Thorun. G 529.
113-114. Groşi, 1534, Thorun. G 530.
115-117. Groşi, 1535, Thorun. G. 531.
lid-119. Groşi, 1547, Cracovia. G 491.
LITUANIA

120. Groşi, 1548, Vilna. G 610.
121-122. Groşi, 1568, Vilna. G 610.

123-124. 3 Groşi 1581, Vilna. G 753.
125. 3 Groşi, 1582, Vilna. G 756.
126. 3 Groşi, 1583, Vilna. G 758.
127. 3 Groşi, 1584, Vilna. G 761.
128. 3 Groşi, 1586, Vilna. G 764.
POLONIA
129-130. 3 Groşi, 1586, Osteja. G 990.
131. 3 Groşi, 1593, Marienburg. G 1010.
132. 3 Groşi, 1593, Posnan. G 1019.
133. 3 Groşi, 1594, Poznan. G 1019.
134. 3 Groşi, 1594, Marienburg. G 1021.
135. 3 Groşi, 1595, Poman. G 1029.
136. 3 Groşi, 1596, Olkusz. G 1035.
137-138. 3 Groşi, 1596, Poznan. G 1045.
139-141. 3 Groşi, hibrid, 1597, Olgusz. G 1054; G 1089.
142-143. 3 Groşi, 1597, Poznan. G 1059.
144. 3 Groşi, 1597, Bromberg. G 1060.
145-146. 3 Groşi, 1598, Olkusz. G 1088.
147. 3 Groşi, 1598, Poznan. G 1076.
148. 3 Groşi, 1599, Olkusz. G 1093.
149. 3 Groşi, 1599, Poznan. G 1094.
150. 3 Groşi, 1600, Bromberg. G 1108.
151. 3 Groşi, 1600, Liublin. G 1109.
DANTZIG
152. Groşi, 1533, Dantzig. G 560.
153. Groşi, 1538, Dantzig. G 550.
154. Groşi, 1539, Dantzig. G 552.
155-157. Groşi, 1540, Dantzig. G 554.
158. Groşi, 1556, Dantzig. G 642.
ELBING
159. Groşi, 1533, Elbing. G 583.
272
160. Groşi, 1535, Elbing. G 583.

161-162. Groşi, 1539, Elbing. G 583.
163. Groşi, 1540, Elbing. G 583.
RIGA

164. Groşi, 1581, Riga. G 812.
165-166. 3 Groşi, 1583, Riga. G 813.
167-168. 3 Groşi, 1585, Riga. G 814.
169. 3 Groşi, 1586, Riga. G 814.
Sigismund al JJJ-Zea (1587-1632)

170-171. 3 Groşi, 1589, Riga. G 1449.
172. 3 Groşi, 1590, Riga. G 1450.
173. 3 Groşi, 1592, Riga. G 1451.
174. 3 Groşi, 1593, Riga. G 1452.
175-176. 3 Groşi, 1597, Riga. G 1454.
LITUANIA

177. 3 Groşi, 1590, Vilna. G 1330.
178. 3 Groşi, 1594, Vilna. G 1335.
SILEZIA

179. Jumătăţi de groşi, 1520, Swidnica, H-C, I, 206.
180. Jumătăţi de groşi, 1521, Swidnica, H-C, I, 221.
181-182. Jumătăţi de groşi, 1523, Swidnica, H-C, I, 212
183. Jumătăţi de groşi, 1524, Swidnica. H-C, I, 212.
197-202. Jumătăţi de groşi, ilizibili.
UNGARIA

203. Denar, 1519, L-K, Kremnitz. C.N.H. 306 A.
204. Denar, 1519, K-B, Kremnitz. C.N.H. 306 A.
205. Denar, 1521, K-G, Kremnitz. C.N.H. 306 A.
206. Dentar, 1521, K-A, Kremnitz. C.N.H. 306, A.
207-208. Denari, 1526, K-B, Kremnitz. C.N.H. 306 A.
273
Ferdinand I, (1527-1564)
398. Denar, 1558, C, Cassovia. U 52

Rudolf al II-Zea (1576-1608)

578. Denari, 1576, K-B, Kremnitz, U 159.
598-748. Dernari, 1580, K-B, Kremnitz. U 159.
749-753. Denari, ilizibil.
TRANSILVANIA
754-755. Denari, 1555, N-C, Ba1a Mare. U 61.
132-134. 6 groşi, 1662, Bromberg, T-T. G 1705.
135. 6 groşi, 1662, Lemberg, G-B. G 1706.
136-144. 6 groşi, 1663, Possen, A-T. G 1707.
145-152. 6 groşi, 1664, Cracovia, A-T. G 1709.
165-166. 6 groşi, 1666, Cracovia, TL-B, G 1714.
167-170. 6 groşi, 1667, Cracovia, TL-B. G 1716.
171. 6 groşi, 1667, Cracovia, A-T. G 1720.
172. 6 groşi, 1668, Cnacov1a, TL-B. G 1718.
173-176. 6 groşi, f.s. Cracovia, G 1719.
177. 18 groşi, 1653, Possen, A-T. G 1736.
178-180. 18 groşi, 1668, Cracovia, TL-B. G 1764.
DANTZIG

181. 18 groşi, 1624, Dantzig. G 1392.
Ioan Casimir (1649-1668)
182. 18 groşi, 1659, Daniel Lesse, Dantzig. G 1912.
RIGA
Gustav II Adolf (1611-1632)
183. 1,5 groşi, 1624, Riga. H-C, II 4370
274
ELBING

184. 1,5 groşi 1613, Elbing. E-S I 529.
185. 1,5 groşi, 1623, Elbing. E-S, I 529.
186. 1,5 groşi, 1629, Elbing. H-C, II 4271.
Christhina (1632-1654)
PRUSIA
Albert I (1525-1568)
189. Groşi, 1533, Brieg. H-C, II 5416.
Georg Wilhelm (1619-1640)

190. 1,5 groşi, 1622, Brieg. H-C, II 8723.
Maximilian al II-Zea (1564-1576)

756. Denar, 1574, H-S, Sibiu. U 97.
757. Denar, 1575, H-S, Sibiu. U 97.
LIEGNITZ-BRIEG
Friderfr:h II (1488-1547)
758-759. Groşi, 1542, Brieg. G.C. 175.
760-761. Groşi, 1543, Brieg. C.C. 175.
762-765. Groşi, 1544, Brieg. G.C. 175.
PRUSIA
Albert de Brandenburg (1525-1568)

766. Groş, 1530, Brieg. H-C II 5415.
767-769. Groşi, 1531, Brieg. H-C II 5411.
770. Groş, 1532, Brieg. H-C II 5415.
771-772. Groşi, 1533, Brieg. H-C II 5415.
773-774. Groşi, 1534, Brieg. H-C II 5417.
775. Groşi, 1535, Brieg. H-C, II 5415.
776-777. Groşi, 1537, Brieg. H-C II 5420.
778. Groşi, 1509, Brieg. H-C II 5422.
779. Groşi, 1540, Bdeg. H-C II 5423.
780-783. Groşi, 1541, Brieg. H-C II 5425. ·
784-787. Groşi, 1542, Brieg. H-C II 5427.
788-793. Groşi, 1543, Brieg. H-C II 5428.
794. Groşi, 1544, Brieg. H-C II 5429.
275
795-797. Groşi, 1545, Brieg. H-C II 5430.

798. Groşi, 1546, Brieg. H-C II 5431.
CIESCZYN
Adam Wenzel (1579-1617)

801. 3 creiţari 1597, Craig.
SALZBURG
Johann Jakob Khuen de Bellasi
802. Taleri, 1568, Craig.
ALSACIA
Ferdinand, (1564-1598)
803. Taleri, f.a., Craig.
IMPERIUL ROMANO-GERMAN
804. Mariengroschen La., Craig.
805. 1/2 Mareiengrosen f.a., Craig.
IMPERIUL OTOMAN
Mahmud al II-Zea cidiî
806. Icosar, 1831, Nuri Pere 746.
6. Tezaurul de ]a Dumbrăviţa (sec. XVI)
TRANSILVANIA
Ioan Sigismund sub regenţa mamei sale Isabella (1556-1558)
1-2. Denari, 1556, N-P, Baia Mare. R 6.
UNGARIA

3. Denari, hibrid, 1520 K-A, Kremnitz. C.N.H. 306 A 2.
4-5. Denari, 1525, K-B, Kremnitz. C.N.H. 306 A 3.
6-7. Denari hibrid, 1526, K-A, Kremnitz. C.N.H. 306 A 2.
8. Denari hibrid, 1527, K-A, Kremnitz. C.N.H. 306 A 2.
9-14. Denari, 1528, K-B, Kremnitz. V 55.
23-24. Denar, 1530, K-B, Kremnitz. U 55.
66-73. Denari, 1538, K-B, Kremnitz. U 55
271-293. Denari, 1551, :K-B, Kremnitz. U 55.
338-342. Denari, 1552, H-P, Sibiu. U 55.
506-621. Deruari, 1559, K-B, Kremnitz. U 56.
666-681. Denari, data rupt.ă, încadraţi tipologic între 1527-1558.
682. Denari, data ruptă încadrat tipologic între 1559-1564.
Maximilian al II-Zea (1564-1576).
7. Tezaurul de la Ohaba Streiului (sec. XVI)
UNGARIA
Vladislav al II-Zea (1490-1516)

1. Denari, 1509, K-G, Kremnitz. C.N.H. 278.
277
2. Denari, 1510 K-G, Kremnitz. C.N.H. 278.

3. Denari, 1511, K-G. Kremnitz. C.N.H. 278.
4. Denari, 1516, K-G, Kremnitz. C.N.H. 278.
5-6. Denari 1519, K-G, Kremnitz. C.N.H. 278.
Ludovic al II-lea (1516-1526)

7-8. Denari, 1525, K-B, Kremnitz. C.N.H. 306 A.
9-14. Denari, 1526, K-A, Kremnitz. C.N.H. 306 A.
15. Denari, 1526, B-A, Buda. C.N.H. 306 A.
16-18. Denari, 1526, C + crin, Kassau. C.N.H. 306 A.
19. Denari, 1527, L-K, Kremnitz. C.N.H., 306 A.
AUSTRIA
133-150. Denari, 1534, K-B, KremniJtz. U 55.
22!1-253. Denari, 1536, K-B, Kremnitz. U 55.
254-281. Deniari, 1539, K-B, Kremnitz. U 55.
TRANSILVANIA
595. Denar, 1536, N-B, Baia Mare. U 61.
278
596-597. Denari, 1552, H-P, Sibiu. U 61.
POLONIA
598-599. Denari, 1531, S-A, Cracovia. U 55.
BOEMI A
600. Denar, 1531, C+ crin, Kassau. U 55.
8. Tezaurul de la Deva (sec. XVI)
POLONIA
1. Groşi, 1504, Cracovia, H-C, I, 276.
Sigismund III, Wassa (1587-1632)

2. 3 Groşi, 1594, Cracovia. H-C I 921.
3. 3 Groşi, 1596, Marienburg. H-C I 972.
4. 3 Groşi, 1599, Cracovia. H-C I 1115.
RIGA
5. 3 Groşi, 1597, Riga, H-C I 880.
9. Tezaurul de la Călanu Mic (sec. XVI-XVII)
IMPERIUL ROMAN
Maximinus (235-238 e.n.)

1. Denar, 236 e.n. Roma, R.I.C. IV/2 18 a.
POLONIA

2. Groşi, 1609, Cracovia, J-F. G 947.
3. Groşi, 1611, Cracovia, B-S. G 948.
4. Groşi, 1612, Cracovia, B-S. G 948.
5. Groşi, 1613, Cracovia, B-S, G 948.
6-7. 1,5 groşi, 1620, Cracovia, N-D. G 970.
8-10. 1,5 groşi, 1621, Cr.acovia, N-D. G 971.
279

26-53. 1,5 groşi, 1623, Cracov~a. N-D. G 973.
78-92. 1,5 groşi, 1625, Cracovia, J-D. G 975.
93-99. 1,5 groşi, 1625, Bramburg, H-L. G 976.
100. 1,5 groşi, 1626, Cracovia, J-D. G 976.
101-104. 3 groşi, 1622, Cracovia, N-D. G 1138.
105-106. 3 groşi, 1624, Cracovia, N-D. G 1138.
107-108. 18 groşi, 1622, Cracovia. G 1176.
109-110. 18 groşi, 1623, Cracovia. G 1177.
Ioan Casimir (1649-1668).

111. 6 groşi, 1657, Criacovia. G 1684.
112. 6 groşi, 1659, Cracovia, TL-B. G 1688.
113-116. 6 groşi, 1660, Cracovia, TL-E. G 1689.
117. 6 groşi, 1661, Posen, N-G. G 1698.
118. 6 groşi, 1661, Cracovia, A-T. G 1699.
119-121. 6 groşi, 1661, Bromberg, T-T. G 1700.
122. 6 groşi, 1661, Cracovia, TL-B. G 1693.
123. 6 groşi, 1661, Possen N-G. G 1704.
131. 6 groşi, 1662, Possen, N-G. G 1704.
191-193. 1,5 groşi, 1624, Brieg. H-C, II 8721.
194-195. 1,5 groşi, Brieg. H-C, II 6754.
186. 1,5 groşi, 1626, Brieg. H-C, II 6655.
197. 1,5 groşi, 1630, Brieg. H-C, II 512.
198. 18 groşi, Rhorun, Hans David, Lauer. G 1945.
199. 18 groşi, 1663, Thorun, Hans David, Lauer. G 1946.
UNGARIA
Mathyia II (1608-1619)
~00. Denari, 1617, K-B, Kremnitz. U 229.
201. Denari hibrid, 1618, K-B, Kremnitz. U 230; U 233.
Ferdinand al II-Zea (1619-1637)

Leopold I (1657-1705)
203. 3 creiţari, 1677, K-B, Kremnitz. C.N.A. 45-k-13.
204. 3 creiţari, 1686, K-B, Kramnitz. C.N.A. 65-i-13.
205. 6 creiţari, 1671, K-B, Kremnitz. C.N.A. 33-i-12.
206. 6 creiţari, 1672, K-B, Kremnitz, C.N.A. 35-i-12.
280

211-215. 15 creiţari, 1683, K-B, Kremnitz. C.N.A. 57-i-l.
216-217. 15 creiţari, 1684, K-B, Kremnitz. C.N.A. 59-i-ll.
218-219. 15 creiţ,ari, 1685, K-B, Kremnitz. C.N.A. 61-i-10.
220-223. 15 creiţari, 1686, K-B, Kremnitz. C.N.A. 65-i-ll.
AUSTRIA
224. 3 creiţari Cl,5,E85

Leopold I (1657-1705)
224. 3 creiţari 1665, Wroclaw, S-H, C.N.A. 21-i-14.
225. 3 creiţari, 1666, Viena, F-F. C.N.A. 22-A-13.
226. 3 creiţari, 1666, Wroclaw, S-H. C.N.A. 23-h-13.
227. 3 creiţari, 1669, Wroclaw, S-H, C.N.A. 29-h-12.
228-229. 6 creiţari, 1682, Viena, MM-W. C.N.A. 54-a-ll.
230-231. 15 creiţari, 1662, Wrodaw, G-H. C.N.A. 15-g-10.
232. 15 creiţari, 1664, Viena, A-C. C.N.A. 18-a-9.
233. 13 creiţari, 1664, Wroclaw, G-H. C.N.A. 19-h-9.
SUEDIA

234. 1,5 groşi, 1623, atelier local. E-S, 529.
235-236. 1,5 groşi, 1630, atelier local. E-S, 529.
237. 1,5 groşi, 1632, atelier local. E-S, 529.
BRANDENBURG
Georg Wilhelm (1619-16,'10)

238. 1,5 groşi, 1621, Brieg. Christhoph Brcttschneider H-C, II 8721.
239. 1,5 groşi, 1624, Brieg. Christhoph Brettschneider H-C, II 8721.
240. 18 groşi, 1625, Brieg. Christhoph Brcttschneider H-C, II 6654.
POMERANIA - LINIA STETIN
Ulrich (1620-1622)
241. 1,5 groşi, 1621, Craig.
LIGNITZE-BRIEG
Georg VIII (1663-1664)

242. 15 creiţari, 1664, Brieg.
Christian (1669-1672).
243. 3 creiţari, 1669, Wohlau.
281
MORAVIA
Carol II. Lichthenstein Castelcorn (1664-1695)

244. 3 creiţari, 1669, Kremeriz.
SCHWARTZl3URG
Christian Wilhelm, (1666-1721)

245. 2/3 taleri, 1676, Hali.
CONFEDERAŢIA OLANDEZA
Daventer
246. Florini, 1621.
Gheldern
247-248. Taler, 1646, Hardewyk.
BRABANT
Filip IV (1621-1665)
249. Taler, 1632.
TRANSILVANIA
Gabriel Bethlen (1613-1629)

250. Groşi lat, 1626, N-B, Baia Mare. R 339.
251. Groşi lat, 1626, N-C, Cassovia. R 329.
10. Tezaurul de la Boholt
POLONIA
Sigismund III (1587-1632)

l. 6 Groşi, 1623, Cracovia. G 1139.
2. 6 Groşi, 1625, Cracovia. G 1139.
9. Jumătăţi de groşi, 1623, CracovLa. G 972.
Ioan Cazimir (1648-1668)

12. 6 Groşi, 1660, TL-B, Cracovia. G 1689.
13. 6 Groşi, 1662, GB-A, Lemberg. G 1706.
14. 6 Groşi, 1662, A-T, Cracovia. G 1699.
282
15. 6 Groşi, 1662, T-T, Bromberg. G 1700.

18. 6 Groşi, 1667, TL-B, Cracovia. G 1716.
UNGARIA
Ferdinand al Ii-lea (1619-1636)

19. Denari, 1631, K-B, Kremnitz.
20. Denari, ilizibil.
PRUSIA
Georg Wilhelm (1620-1640)

21. Jumătate de groşi, 1625, Brieg, Craig.
ELBING
Christhina (1632-1654)
22. Jumătate de groşi, 1648, Elbing.
11. Tezaurul de la Geoagiu (sec. XVII-XVIII)
AUSTRIA
Leopold I (1657-1705)
1-2. 15 creiţari, 1661, Breslau. C.N.A. 13-g-ll.
3. 15 creiţari, 1662, Viena C.N.A. 14-a-ll.
4. 15 creiţari, 1662, Breslau. C.N.A. 15-g-ll.
5. 15 creiţari, 1664, Viena. C.N.A. 18-a-9.
6-8. 15 creiţari, 1664, Breslau. C.N.A. 19-h-9.
9. 15 creiţari, 1666, Kremnitz. C.N.A. 19-i-9.
10. 15 creiţari, 1674, Pressburg. C.N.A. 39-1-11.
11. 15 creiţari, 1675, Kremnitz. C.N.A. 41-i-ll.
12-13. 15 creiţari, 1678, Kremnitz. C.N.A. 47-i-ll.
14. 15 creiţari, 1684, Viena, C.N.A. 58-a-ll.
15. 15 creiţari, 1684, Krernnitz. C.N.A. 59-i-11.
16. 15 creiţari, 1685, Wi.irzburg. C.N.A. 62-b-10.
17. 15 creiţari, 1689, Kremnitz, C.N.A. 71-i-ll.
18. 15 creiţari, 1691, Kremnitz. C.N.A. 75-i-10.
19-20. 15 creiţari, 1692, Kremnitz. C.N.A. 77-i-ll.
21. 15 creiţari, 1693, Kremnitz. C.N.A. 80-a-10.
22. 15 creiţari, 16~)4, Viena. C.N.A. 81-f-8.
283
23 15 creiţari, 1694, Brieg. C.N.A. 82-c-11.

24. 15 creiţiari, 1694, Kremnitz. C.N.A. 83-f-ll.
25. 15 creiţari, 1696, Pressburg. C.N.A. 90-c-9.
26-28. 3 creiţari, 1694, Kremnitz. C.N.A. 86-a-18.
29. 3 creiţari, 1696, Brieg. C.N.A. 88-h-11.
Carol al VJ-lea (1711-1740)

30. 3 creiţari, 1719, Hali. C.N.A. 186-c-13.

31. Taleri, 1765, Tyrol. Craig, P. 29, nr. 34.
32. Taler, 1778, Flandra. Craig, P. 451, nr. 14.
33. 1/2 tail.eri, 1768, Flandra. Craig, P. 451, nr. 13.
34. 1/2 taleri, 1774, Flandra. Craig, P. 459, nr. 13.
35. 30 de creiţari, 1765, Viena. Craig, P. 19, nr. 15.
36. 20 creiţari, 1758, Viena. Craig, P. 29, nr. 26.
39-41. 20 creiţari, 1764, Viena. Craig, P. 29, nr. 26.
42-44; 20 creiţari, 1765, Viena. Craig, P. 29, nr. 26.
47. 20 creiţari, 1771, Viena. Craig, P. 28, nr. 26 a.
49. 20 creiţari, 1777, Viena. CraLg, P. 29, nr. 26 a.
54-55. 20 creiţari, 1780, Viena. C:riaig, P. 22, nr. 22 a.
56. 17 creiţari, 1758 Viena. Craig, P. 22, nr. 71.
Francisc I (1745-1765)
62. Taler, 1756, Viena. Craig, P. 452, nr. 18.
63. Taler, 1763, Viena. Craig, P. 452, nr. 18.
65. 20 creiţari, 1763, Vie.Tuai. Craig, P. 11, nr. 92.
67-68. 17 creiţari, 1753, Viena. CI"aig, P. 11, nr. 91.
71. 17 oreiţiari, 1760, Vienai. Craig, P. 11, nr. 91.
284
Iosif al II-Zea (1780-1790)
74-75. Taler, 1785, Burgundia. Craig, P. 452, nr. 25.

76. 1/2 taler, 1787, Burgundia. Craig, P. 452, nr. 24.
77-79. 112 taler, 1788, Burgundia. Craig, P. 452, nr. 24.
80. 20 creiţari, 1781, Burgundia. Craig, P. 15, nr. 132.
81-82. 20 creiţari, 1783, Burgund1a. Craig, P. 13, nr. 133.
84-85. 20 creiţari, 1785, Burgundia. Craig, P. 13, nr. 132.
86-89. 20 creiţari, 1786, Burgundia, Craig, P. 13, nr. 132.
104. 20 creiţari, 1789, Burgundia. Craig, P. 13, nr. 132.
107. 20 creiţari, 1771, Viena. Cnaig, P. 12, nr. 116.
111. 20 creiţari, 1778, Viena. Craig, P. 12 nr. 116.
116-118. 1 creiţar (bronz) 1781, Viena, Craig, P. 13, nr. 135.
114. 1 creiţar (bronz) 1780, Viena. Craig, P. 8, nr. 17 a.
115. 1 creiţar (bronz) 1762, Viena. Craig, P. 11, nr. 78.
Iosif al 11-zea (1780-1790)
116-118. lcreiţar (bronz) 1781, Viena. Craig, P. 13, nr. 135.
FRANŢA
Ludovic al XV-Zea (1715-1774)

120. 5 livre, 1753, Paris. Craig, p. 91, nr. 42.
121. 6 livre, 1764, Paris. Craig, p. 91, nr. 47.
POLONIA
Stanislav Augustus (1764-1795)

122. 4 groşi, (1 zlot) 1767, Cracovia. Craig, p. 499, nr
ORAŞE ŞI STATE GERMANE
BADEN - DURLACK
Carl Friederic (1738-1803)

123. 10 creiţari, 1765. Craig, p. 112, nr. 11.
124-125. 10 creiţari, 1767. Craig, p. 112, nr. 11
285
BAVARIA
Carl Theodor (1742-1793)
127. 10 creiţmi, 1763. Craig, p. 123, nr. 63.
Maximilian II Joseph (1745-1777)

129. 20 creiţari f .a. Craig, p. 120, nr. 25.
130. 20 creiţari, 1766. Craig, p. 121. nr. 27.
131. Taler, 1771. Craig, p. 120, nr. 35.
FRANKFURT PE MAIN
132. 1/60 mărci, 1766. Craig, 201, nr. 31.
PFLATZ
Carl Theodor (1742-1799)
134-137. 10 creiţia.Ti, 1763. Craig, p. 244, nr. 31.
Christian IV (1735-1775)
PRUSIA
139. 1170 mărci, 1765. Cmig, p. 178, nr. 34.
140-142. 1/70 mărci, 1766. Craig, p. 178, nr. 34.
SAXONIA
Friederich August III (1763-1806)

143. Taler, 1764. Craig, 297, nr. 124.
144. Taler, 1777. Craig, p. 297, nr. 124.
SILEZIA
Christian duce de Wohlau

145. 15 creiţari, 1664, Wohlau.
BRANDENBURG - BAYREUTH
Friederich Christian (1763-1769)

146. 1160 mărci, 1765, Bayreuth. Craig, p. 143, nr. 63.
286
147. 1160 mărci, 1768, Bayreuth. Craig, p. 144, nr. 69.
Ludovic
148-149. 15 creiţari, 1662, Bayreuth.
SUABIA W1JRTEMBER
150. 10 creiţari, Wiirtemberg, 1763. Craig, p. 336, nr. 42.
ARHIEPISCOPATUL OLMUTZ
Carol de Lichtenstein (1664-1695)

151. 15 creiţari, 1691. R.P., p. 173.
ARHIEPISCOPATUL SALZBURG - PENTRU BAVARIA
Ma.-r: Gandolph de Khuenburg (1678-1687)

152. 15 creiţari, 1686, Salzburg. R.P., p. 171.
HIERONIYMUS DE COLLOREDO (1772-1803)
153. 20 de creiţari, 1776, Salzburg. R.P., p. 171.
ARHIEPISCOPATUL MAINZ - PENTRU RINUL DE JOS
Emerich Joseph
154. 1/60 mărci, 1765, Mainz. Craig, 220, nr. 58.
155. 1/70 mărci, 1765, Mainz. Craig, p. 220, nr. 66.
ARHIEPISCOPATUL W1JRTZBURG
Adam Friederich de Seinsheim

156. 1/60 mărci, 1763, Wiirtzburg. Craig, p. 343, nr. 23.
12. Tezaurul de la Vărmaga (sec. XIX)
IMPERIUL ROMANO-GERMAN
Francisc II (1792-1835)
1. 20 creiţari, 1806, B - Buda.
287
AUSTRIA
2. 20 creiţari, 1808, A - Viena.

6. 20 creiţari, 1826, E - Alba Iulia.
8-9. 20 creiţari, 1827, B - Buda.
UNGARIA
10. 20 creiţari, 1844, B - Buda.

11. 20 creiţm.ri, 1846, B - Buda.
LE REPERTOIRE DES TRESORES Ff:ODALS DE LA COLLECTION

DU MUS:i;;E DE DEVA
Resume
L'article presente Ies 12 .tresors feodals, qui totalisent 4778 pieces, decouvertes
dans Ies localites du departement de Hunedoara.
Le repertoire est ainsi structure: au commencement on fait une presentation
des principaux types des monnaies qui orut circule pendent la periode des xv•m"-
XJX<-me sie::les, sur le territoire de la zone de Hunedoara, puis ils sont presentes,
chronologiquement et puis on a fait le catalogue de chaque tresor.
Cette presentation, des tresors des monnaies, apporte une contribution ă la
connaissance de la circulation des monnaies, pendant la periode feodale sur le
territoire du departement de Hunedoara.
STATUTUL ŞCOLII MONTANISTICE DE LA SACĂRIMB
VIOREL VANATORU
După revoluţia de la 1848, de.cretîndu-se desfiinţarea raporturilor

feudale, s-au înlăturat principalele piedici ce stăteau în calea dezvoltării
economiei capitaliste. Totodată, după această dată a început şi procesul
de înlocuire a uneltelor manuale prin maşini-unelte în dezvoltarea in-
dustrială a Transilvaniei1. Consecinţa imediată a fost îmbunătăţirea teh-
nicii miniere, ceea ce a permis obţinerea unui randament din ce în ce
mai mare în producţie, în condiţiile afirmării tot mai puter:ni.ce ia „re-
voluţiei industriale". Miarx preciza: „Maşina, de la care porneşte revolu-
ţia industrială, înfocuieşte pe muncitorul oare mînuieşte o singură uneal-
tă cu un mecanism care operează deodată cu un mare număr de unelte
identice sau de aceeaşi speţă şi oare e pus în mişcare de o singură forţă
motrice, oricare ar fi forma ei''~. În Transilvania, începînd cu 1anul 1838 3 ,
se intensifică folosirea forţei aburului. De altfel, în istoriografia româ-
nească au fost publicate o serie de lucrări care truit1.0"1ză pe larg problema
industriei şi tehnicii miniere în Transi.lvani1a secolului al XIX-lea.
în comitatul Hunedoara o mare pondere avea extracţia metalelor
nobile. La 1746 s-a deschis ,prima mină de la Săcărîmb, care în a doua
jumătate a secolului al XVIII-lea a devenit cea mai importantă exploa-
ta.re auriferă din Transilvania 4 • Tot la Săcărîmb s-au construit pentru
prima oară în Transilvania şteampuri perfecţionate cu un randament ri-
dicat. La începutul secolului al XIX-lea tehnica minieră de la Săcărîmb
cunoaşte un avînt deosebit, ce se va accentua în deceniile următoare 5 .
La modernizarea lucrărilor miniere o contribuţie importantă au
adus-o specialiştii formaţi la şcolile miniere. Aşa, de exemplu, la şcoala
montanistică de la Săcărîmb, care funcţiona din 1835, s-au format spe-
cialişti ale căror inovaţii în tehnica minieră iau uşurat operaţii.le miniere
~i au fost preluate de numeroase topitorii din Europa apuseană 6 •
La Arhivele Statului Deva se păstrează un număr important de fon-
duri miniere ale căror documente conţin informaţii preţioase pentru stu-
diul mineritului în T:ransi1vania 7 • în fondul Inspectoratuil geologic şi mi-
nier Deva, în dos.<Lrul 82/1864 am aflat despre existenţa statutului Şcolii
montanistice de la Săcărîmb din 1863. Statutul, tipărit în limba germană
la Viena în 1863, cuprinde trei capitole şi 29 de paragrafe. Studiul aces-
Istoria României. Vol. IV, Bucureşti, 1964, p. 412.

1
K. Marx, Capitalul. Vol. I, ed. a IV-a, Bucureşti, 1960, p. 391.
~
a Vezi pe larg lucrarea lui N. Maghiar, Şt. Olteanu, Din istoria mineritului în
România, Bucureşti, 1970; Din istoria Transilvaniei, val. II, ed. a II-a, Bucureşti,
1963.
~ M. Cerghedean,Frămintări sociale în rindurile minerilor hunedoreni în a
doua jumătate
a secolului al XVIIJ-lea, în „Sargetia•, XI-XII, 1974-1975, p. 165.
, N. Maghiar, Şt. Olteanu, op. cit., p. 199.
Ibidem, p. 201.
Ll
Amintim doar pP cele mai impor.tante: Inspectoratul geologic
1 şi minier Deva,
Tribunalul minier Zlatna, Topitoria Ccrtej etc.
290
tui document oferă o imagine clară despre preocupările Curţii din Viena
privind dezvoltarea învăţămîntu1ui tehnic de specialitate. De pildă, în
capitolul I, § 1. este definit scopul instituţiei: „Scopul şcolii este de a
forma tineri minieri talentaţi, lucrători minieri destoinici (maiştri mi-
nieri, supraveghetori şi îngrijitori minieri) îndeosebi pentru industria
minieră din Transilvania" 8 . Cum era organizat procesul de învăţărnînt?
Din § 2 aflăm că durata cursurilor era următoarea: un curs pregătitor cu
durata de un an de zile şi un curs de specialitate cu durata de doi ani.
La rîndul său, cursul de speciialitate era împărţit pe semestre9 .
Pentru formarea unor buni specialişti, statutul precizează că se vor
studia următoarele obiecte de învăţămînt: aritmetica şi oaligrafia în
cursul pregătitor; în primul :an de învăţămînt al cursului de specialitate,
semestrul I, se studia: recapitularea aritmeticii; geometria şi principiile
generale ale matematicii, în măsura în care ele sînt necesare înţelegerii
topografiei miniere; principiile mai importante ale ştiinţelor naturii; şti
inţa construcţiilor geometrice; semnele geometrice; teme scrise. In al
doilea semestru se învăţa: topografia minieră (manualul lui Johann
Hahnstadt) şi aplicaţii practice tematice; principiile mecanicii, ţinînd sea-
ma de maşinile mai simple existente în construcţiile miniere (manualul
lui Adam Burg pentru şcolile reale inferioare); semnele planurilor de
situaţie şi ale planurilor miniere; teme scrise. In al doilea an al cursului
de specialitate, primul semestru se studia: mineralogie (după sistemul
lui Mohs), geognozie şi geologie cu consideraţie specială asupra condiţii
lor Transilvaniei; învăţarea probelor corecte de minereuri ale metalelor
mai importante şi de scoatere a minereurilor; desen de construcţii le-
gate de cele învăţate; teme scriset 0 . în al doilea semestru al cursului de
spedalitate obiectele de învăţare erau: ştiinţa exploatării miniere (ma-
nualul lui Johann Grimm); legile miniere generale austriece, contabilita-
te minieră; desenul maşinilor, legate de cele învăţate; teme scrise 11 •
Referindu-se la modul de învăţare, statutul precizează că, potrivit
scopului şcolii, enunţat la § 1, învăţarea va pune 1accentuJ. pe nevoile
practice ale minierilor, iar cunoştinţele teoretice nu trebuie extinse decît
dacă sint neceSiare la înţelegerea diferitelor munci şi ocupaţii miniere 1 ~.
Şcoala dispunea de o colecţie de materiale didactice de care elevii se
puteau folosi cu condiţia expresă a păstrării for şi dacă ajută la sprijini-
rea învăţării. Paragraful 6 se referă la repartizarea timpului de învăţare.
Astfel, anul şcolar începea 1a 1 octombrie şi se încheia la sfîrşitul lunii
iulie a anului următor. Fiecare semestru cuprindea cinci luni13 • In conti-
nuare se 1arată că, deoarece practica elevilor în mină are loc în tura de
dimineaţă, iar învăţărarea va fi în grija simplilor profesori auxiliari, lec-
ţiile vor putea fi ţinute numai în orele de după amiază („Da die Anfahrt
P Arhivele Statului Deva, fond Inspectoratul geologic şi minier Deva, dos.

82/1864, p. 1.
9 Ibidem.
10 Ibidem, p. 5.
11 Ibidem.
12 Ibidem.
n Ibidem,
1• Ibidem, p. 6.
291
der Bergschiller in der Frilhschicht stattfindet, und der Unterricht durch

blosse Hilfslehrer besorgt wird, so konnen die Vortrăge nur in den Nach-
mittagsstunden 1abgehalten werden") 14 • Numărul săptămal de ore era sta-
bilit conform încărcăturii fiecărui semestru şi era cuprins între 4-10 ore
săptămîna.l1 5 . !n af.ară de aceasta, în măsura timpului liber, aflat 'la dis-
poziţia profesorifor auxiliari, vor fi ţinute recapitulări frecvente ale lec-
ţiilor predate şi exerciţii practice; ultimele puteau fi ţinute şi dimineaţa
<lacă se refereau la pria.etica în mină. Timpul liber rămas era destinat în-
văţării desenului.
Deschiderea fiecărui an şcolar era anunţată în ziarele locale cu două
luni înainte16.
Limba de învăţare era exclusiv germana 17 .
Directorul administraţiei miniere de la Săcărîmb era şi directorul
~colii, iar întregul proces de învăţare se făcea prin simpli profesori au-
xiliari18.
Admiterea elevilor în şcoală se făcea după cum urmează: în cursul
pregătirilor puteau intra orice categorii de tineri minieri care prin sîr-
guinţă, aptitudini şi comportare bună în minerit puteau fi recomandaţi
mai tîrziu pentru admitere în cursul de specialitate şi care ·anterior au
frC'cventat scoala normală cu rezultate bune. Pentru aceasta se făcea o
recapitular~ a cunoştinţelor fa~căruia, fără de care admi1erea în şcoală
nu er.a posibilă. Din acest punct de vedere se .arată în statut că, repeta-
rea claselor pe ma:i mul,ţi ani, în speranţa obţinerii unor rezultate mai
bune, nu este permisă, cu atît mai mult cu cit cunoştinţele practice re-
duse şi pregătirea generală îi interzic tînărului minier intrarea în cursul
de specialitate. Vîrsta minimă pentru 1admitere în cursul pregătitor era
de 15 ani. Totuşi şi minerii mai vîrstnici, oare din cauza cunoştinţelor
reduse nu au capacitatea de a intra în cursul de specialitate, vor frecventa
cursurile de pregătire 1ale şcoliirn.
In cursul de specialita1te erau admişi numai .icei mineri care erau
famioliarizaţi cu munca în mină şi făceau parte, cel puţin, din categoria
ucenicului minier. Sîrguinţa lor de pînă atunci şi modul de vi.aţă moral
trebuiau să fie ireproşabile iar cunoştinţele cititului, scrisului şi calcu-
lului suficiente pentru obţinerea unor rezult.itc bune. Vîrsta minimă pen-
tru admiterea în cursul de specialitate era de 18 ani. Admiterea se fă
cea fie prin comunicare verbală, însoţită de dovezile şi certificatele ne-
cesare, fie prin cerere scrisă înaintată pe oale oficială. In cazurile nece-
sare admiterea în şcoală se făcea prin susţinerea unui examen de verifi-
care a cunoştinţelor. Trecerea din cursul pregătitor în cel de specialitate
se făcea în condiţiile de admiJtere susamintite şi se hotăra prin direcţiu
nea şeolii. Admiterea ca şi învăţarea erau gratuite 20 , probabil pentru
atragerea tinerilor în minerit.
13 Ibidem.
16 Ibidem.
11 Ibidem. :• „.. : ·:„. .. -.! '„~; .... ,~
1s Ibidem.
u Ibidem, p. 7.
20 Ibidem, p. 8.
292
Examenele aveau loc la încheierea fiecărui semestru si se desfăsurau

în prezenţa tuturor funcţionarilor administraţiei miniere de la Săcărlmb,
fiecare şcolar fiind sever supus acestor examene 21. La examene numai
acei şcolari, care din motiv de boală sau obligaţii ce nu pot fi amînate,
nu puteau să apară la timpul stabilit şi dacă aveau motive legale şi te-
meinice puteau beneficia de o examinare ulterioară. Acei şcolari care
se sustrăgeau de la examene fără motive suficiente erau exmatriculaţi22.
Clasificarea rezultatelor examenelor ca şi evoluţia elevilor la scris,
desen, era desemnetă după următoarele cinci calificative: excepţional,
foarte bine, bine, insuficient şi rău. Sîrguinţa elevilor în frecventarea
şcolii, atenţia dovedită la lecţii şi exerciţii ca şi rezolvarea temelor pen-
tru acasă erau notate cu foarte silitor, silitor şi nesilitor, iar purtarea
prin termenii complet corespunzător, corespunzător şi necorespunzător 23 .
O evoluţie şcolară rea ce se menţinea pe parcurs atrăgea după sine eli-
minarea din şcoală. Cine obţinea la exiamene calificativul insuficient, dar
se dovedise silitor în timpul anului, putea îmbunătăţi acest calificativ
prin susţinerea unui examen recapitulativ. Elevul care obţinea „insufici-
ent", era admis la repetarea anului numai în condiţii demne de luat în
considerare. De regulă eL era eliminat. De asemenea, cel care avea o
apreciere nefavorabilă pentru sîrguinţă şi calificativul „insuficient" era
eliminat din şcoală. Şcoilarul evident incapabil sau delăsător, ca şi cel
cu conduită necorespunzătoare era eliminat încă din timpul cursurilor.
Cel care nu lua un examen restanţă putea să ceară, după împrejurări,
repetarea examenului. fo cursul de specialitate ena permisă o singură re-
pe-tare. Repetenţii care din nou obţineau rezultate nesatisfăcătoare erau
eliminaţi2 4 •
De regulă, elevii şcolii montanistice de la Să.cărîmb, după absolvirea
întregului curs de spxialitate, printr-un examen şi după obţinerea cali-
ficativelor pentru sfrguinţă şi purtare, primeau un certificat oficial. In
cazuri bine întemeiate elevul putea primi un certificat provizoriu pen-
tru un an sau chiar un semestru 25 .
In continuare statutul prevede că, prin admiterea în şcoala minieră,
starea minierului nu se schimbă în nici un fel, el nu avea nici un avan-
taj faţă de ceilalţi lucrători, trebuind să se supună dispoziţiilor discipli-
nare stabilite pentru toţi lucrătorii minieri2 6 .
Statutul prevede ca lucrătorii din întreprinderile erariale şi particu-
lare din altă zonă, primiţi în şcoala montanistică, pe timpul şcolarizării
lor să lucreze la întreprinderea din Săcărîmb, să se supună tuturor in-
strucţiunilor stabiHte pentru personalul lucrător şi să nu aibă alte în-
datorirFî.
Încă de la admitere, funcţionarii minieri de la Săcărîmb arătau şco
larilor scopul urmărit de şcoală, subliniau că binefacerea unui învăţă-
21 Ibidem.
22 Ibidem, p. 9.
23 Ibidem.
24 Ibidem, p. 10-11.
25 Ibidem, p. 11.
~ 6 Ibidem.
:n Ibidem, p. 12.
203
mînt gratuit trebuia bine înţeleasă şi că prin sîrguinţă şi o bună purtare

de zi cu zi îşi puteau arăta recunoştinţa lor. Admiterea lor în şcoala
minieră nu schimba starea elevilor. Din contră ei trebuiau să-şi îndepli-
nească obligaţiile şi îndatoririle ca mineri supuşi instrucţiunilor stabilite
pentru toate minele şi de a urma cu punctualitate orclineJe funcţionari
lor şi supraveghetorilor minieri. De asemenea, în relaţiile lor cu şcoala,
elevii trebuiau să îndeplinească ordinele directorului şi ale profesorilor.
Orice încălcare a acestor dispoziţii atrăgea după sine îndepărtarea din
şcoală. Participarea neîntreruptă la lecţii şi exerciţiile p!iactice, respec-
tarea timpului de desfăşurare a acestora, atenţia sporită în timpul în-
văţării ca şi silinţa la însuşirea cunoştinţelor şi efrctuarea temelor pen-
tru 3:_Casă erau îndatoriri severe pentru fiecare şcolar2s.
In cazuri bine întemeiate (boală sau alt motiv serios) şi numai cu
permisiunea profesorului, elevul putea lipsi de la lecţii. Învoirile se acor-
dau numai pentru scurt timp, pentru motive justificate şi numai cu
aprobarea directorului. Orice încălcare a statutului şcolii montanistice
era pedepsită astfel: 1) avertisment dat de profesor în prezenţa celorlalţi
elevi; 2) avertisment dat de director faţă de toţi profesorii şi elevii; 3) în-
depărtarea din şcoală 29 •
Elevii trebuiau să aibă o purtare demnă, să fie modeşti ~i economi,
să fie ordonaţi. Orice abateri, hoinăreala, gălăgia, beţia ş.a. erau pedep-
site cu îndepărtarea din şcoală. Faţă de funcţionarii minieri, supraveghe-
tori urmau să aibă o comportare demnă, de consideraţie. Chiar faţă de
minerii mai vîrstnici elevii trebuiau să-şi reprime orice urmă de înfu-
murare. Intre ci elevii erau datori să se respecte ca într-o familie. Neîn-
ţelegerile, duşmănia şi intrigile dintre unii şi 1alţii erau sever pedepsite 10 .
După absolvirea şcolii elevul se întorcea din nou la starea lui ante-
rioară, de lucrător minier 31 •
Din c0le relatate se poate forma o imagine despre felul cum erau
pregătiţi lucrătorii minieri din Transilvania în a doua jumătate a secolu-
lui al XIX-lea, despre modul de desfăşurare a procesului de învăţare
într-o şcoală tehnică minieră.
LE STATUT DE L'ECOLE MONTAGNARDE DE SACARIMB (1863)
Resume
En partant de l'existence du Statut de l'Ecole montagnarde de Săcărîmb, de

l'annee 1863, garde dans Ies Archives de l'Etat-Deva, l'article veut offrir une
image sur Ia maniere d'apprendre et de preparation des ouvriers miniers de Tran-
sylvanie pendant Ia deuxieme moitie du XIX-eme siecle.
28 Ibidem, p. 13.
2r1 Ibidem, p. 14-15.
30 Ibidem, p. 16.
H Ibidem.
CONTRIBUŢII EPISTOLARE LA BIOGRAFIA OPEREI
ISTORICULUI NICOLAE DENSUŞIANU (1879-1897)
STELIAN MINDRUŢ
Procedeul restituirii epistolare considerat astăzi ca parte componen-

tă a instrumentarului ştiinţific modern şi practicat cu distincţie fructu-
oasă pe tărîmul istoriei literare cu precădere, îngăduie afirmarea opiniei
cu privire la si,tuarea posibilă a practicii respective la frontiera cercetă
rii ştiinţifice pentru faptul că încorporează şi dezvăluie tot odată datele
necesare exegezei ştiinţifice desăvîrşite. Scrisorile analizate reflectă de-
seori atitudini care fac nesigură separarea necesară între biografie şi
activitate, mod de viaţă, de trai sau modalitate de muncă sau între au-
tor şi omul cotidian supus indiscutabil intemperiilor timpului. Intensi-
tatea nevoii de comunicare şi sentimentul dezinvolturii din coresponden-
ţă concură ca reflexivitatea mesajuJui scris să ex~ste prin relevarea fap-
tului însemnat transmis în funcţie de vîrstă şi cu privire la caractere,
concepţii, frămîntări lăuntrice. Interesul faţă de asemenea epistole poate
scădea în momentul în care autorul trece deliberat la defavorizarea la-
turii veridiee, creîndu-se astfel personajul în sine. Datorită acestui mo-
tiv amintit, schimbul de mesaje important în adîncirea felului de viaţă
şi 1acţiune a celor care contribuie la progresul 'Spiritualităţii umane, pro-
voacă deseori nedumerire atunci cînd emitentul şi destinatarul îşi asu-
mă premeditat şi reciproc statutul de personalitate. Există totuşi un cîş
tig real în stadiul respectiv, pentru că numărul concret şi permanent de
scrisori adresate aceleiaşi persoane îngăduie zugrăvire.a precisă a portre-
telor din dialogul scris analizat. Legătura mentală realizată în situaţia
amintită are menirea să micşoreze ori desfiinţeze intervale de sorginte
şi durată varia,tă. In cazurile date, devine evidentă lipsa cadrului tradi-
ţiona'l de adresare, renunţarea la preambulul de rigoare, pătrunderea în
fondul problemei, fără să mai existe frazele protocolare care îngreunau
dialogul sau fragmentau cursivitate.a discursului. Multe din exemplele
unor contacte personale îndelungate care introduc sau explică momen-
tul epistolar conţin referiri minime la timpul trecut ori vii!torul imagi-
nar, cu pecete stringentă pentru realul care marchează rîndurile expe-
diate. Corespondenţa funcţională purtată desigur în dublu sens demon-
strează decenţa maximă impusă dezba<t.erii scrise şi subliniază totodată
includerea mărturiilor despre obsesia muncii şi a operei de cercetare,
precum şi sentimentul responsabilităţii de sine şi faţă de rostul asumat
în mod conştient prin activitatea de creaţie. Asemenea gen de restituire
epistolară prezintă deci un interes sporit pe seama specialistului fiindcă
amănuntele detaliat analizate contribuie astfel la aprofundarea bibliogra-
fiei referitoare la viaţa şi aotivitatea omului de ştiinţă res,pectiv.
Consideraţiile sumare de mai sus au în intenţie să prefaţeze opiniile
rostite pînă în terminalul articolului prezent cu privire la biografiiai ope-
rei istoricului Nicolae Densusianu între anii 1879-1897, act restitutiv
facilitat de cercetarea schimb~lui de mesaje cu avocatul F. Hossu-Lon-
gin din Deva. Din mulţimea scrisorilor păstrate în fondul de manuscrise
206
al Bibliotecii unin'rsitarc clujene 1 am reţinut în analiză numai cele care

depun mărturie din,ctă şi confirmă strădania de cercetare a istoricului
român în intervalul menţionat.
Spcciaiiştii de pînă acum ai activităţii istoricului sus menţionat:? au
an~intit că investigaţiile documentare întreprinse de acesta în arhivele
din Transilvania şi Ungaria pe durata a 15 luni, incluzînd 12 biblioteci
şi 16 arhive cercetatf' pentru depistarea materialului privitor la români
au avut un rezultat extrem de rodnic. Cercetările transilvane din toamna
am1lui 18î!l sînt remarcate de un contemporan de la Sibiu, care nota în
paginile .,Familiei" deplasările de teren şi rezultatele dobîndite în docu-
nwntarea referitoare la istoria medie şi modernă autohtonă 3 . La minimă
diqanţă in timp clupă publicarea ştirii respective survine prima episto-
lă acln'sată ele istoric lui F. Hossu-Longin, expediată din Braşov, la. 14
noiembrie, în care se solicită date concrete despre „căpitanul Crişan din
Cr~ ~cior"~. Prezumţiile noastre vizavi de ajutorul eficient acordat de
a\c::atul cle\"C'an istoricului N. Densuşianu pentru durata întreagă a cer-
cetărilor întreprinse ele ultimul pot suferi amendamente numai în urma
studierii comparate a setului de scrisori - primite de emitentul ac-
tual - existente la Biblioteca Academiei. Conform celor cunoscute pînă
acum, Y. I3abe'i întocmise încă din 1870 un raport elogios despre rezul-
tatele inH'stigaţiei lui N. Densuşianu, în 1881 revenind asupra afirma-
ţiei rostite 'ii propunînd desemnarea acestuia, „personalitate formată, pa-
sionată 1x'ntru cercetarea istoriei" în calitate de membru corespondent al
foruluj ştiinţific suprem al ţării. Ecoul imediat se conţine în rîndurile
C'Xpediatc la 24 iunie 1881 care dezvăluie preocuparea istoricului pentru
strîngerea mărturiilor necesare analizării originii şi evoluţiei românimii
majoritare în zona sa natală: „ ... Pe lângă alte lucrări ale mele me ocu-
pa şi cu adunarea insemneloru nobiliari ale familioloru romanesci din
Transilvania, ele constitue tota atatea elemente importante pentru edifi-
ciulu istoriei nostre nationali. Ce e dreptu ar trebui se avemu colectate
nu numai însemnele depe diplomele înseşi în cari se afla recunoscute din
partea familioloru vitregite şi caHtăţile cele inalte ale romaniloru şi cari
conţin o mulţime de detăli:uri despre diferite evenimente istorice ... de
aceea de odata te asi roga numai ca la diferite oca'Siuni ce ti se ofere să
aduni sigilelc familieloru nobilitari din comitatulu de acolo, mai cu sca-
ma ale familioloru romanesci însă fiind că multi români prin nobilire si
au pcrdutu nationalita1tea ... pentru noi sunt de interesu si însemnele no-
bilitari ale familioloru unguresci, ca ci adeverelu apoi se va constatla
atunci candu le vom putea vedea diplomele sau cine scie prin ce felul de
acte se va putea face lumină .. ." 5 • Istoricul prezintă de pc 1acum elemen-
1 Biblioteca Centrală Universitară Cluj-Napoca corespondenţa Fr. Hossu-Lon-
gin. Vol. II, nr. 55-183 (în continuare BCUCjN, coresp. F. Hossu-Longin .•. ); vezi
şi I. Lăcustă, Eroul lui Densuşianu, în „Magazin istoric", 18, 1984, nr. 9, p. 15-16.
2 Vezi Raportul înaintat Academiei în legătură cu cercetările istorice din Un-
garia şi Transilvania, Bucureşti, 1880, P. 3-5; C. I. Istrati, N. Densuşianu. Viaţa

şi opera sa, Bucureşti, 1912; p. 22; A. Lapedatu, Activitatea istorică a lui N. Den-
suşianu (1846-1911), Bucureşti, 1912, p. 10, 18.
3 „Familia", XV, nr. 84, 1/13 nov. 1879, p, 542.
4 BCUCjN, coresp. F. Hossu-Longin, fila 55-56.
5
Idem, fila 61-62.
207
tele specifice istoriografiei romantice: fantezia şi puterea de argumen-

tare, pasiunea căutării permanente distribuită pe suprafeţe istorice largi,
cu interese diverse şi variate, subsumate unui ţel bine definit. Surprinde
deja ambianţa structurală a specialistului aflat între faza autodidactă si
erudiţie, impresionînd prin masivitate şi năzuinţe. ·
Epistola trimisă de N. Densusianu în 27 iulie 1881 R confirmă obti-
nerea documentelor solicitate de l~ Deva si cantine totodată indicatia vii-
toarei deplasări în Transilvania şi Ungaria, ră~asă numai în stadiul de
proil'ct. Travaliul adiacent muncii de strîngere a documentelor medie-
vale include şi definitivarea lucrării despre Horea, cunoscută sub primă
formă din anul 1878 cînd G. Bariţiu raporta la Academie manuscrisul
important ele peste 2000 pagini al istoricului atent la caracterul nepărti
nitor şi la spirHul critic în realizarea „cărţii de lumină, de dreptate, de
adl'văr şi ele dragoste". N. Densuşianu se vădeşte interesat, conform scri-
sorii din 20 decembrie 1881, de semnalarea lui F. Hossu-Longin cu pri-
vire la setul de documente despre „revoluţiunea lui Horea" existent la
unul din subpretorii comitatului Hunedoara 7 . Rîndurile scrise demon-
strează minuţiozitatea cercetătorului în documentarea întreprinsă perntru
verificarea paletei întregi a surselor de referinţă necesare pentru atin-
gerea scopului propus. Păreri asemănătoare despre activitatea încorpo-
rată elaborării lucrării despre momentul social de la 1784-1785 în isto-
ria românilor transilvăneni se cuprind şi în alte două scrisori, datate din
5 iunie 1882 şi respectiv 7 decembrie 1883: „ ... Nu sunt omulu cari
să-mi fi uitatu aşa repede de loculu de care mă leagă mormintele părin
tiloru şi studiile de tote diua. Dar trebue mai antciu se-mi gatu o lucrare
ce-mi zace de multu pe inimă şi care ca va fi gata pe toamna anului vii-
toriu ... " 8 .
„Revoluţiunea lui Horea" apărută ca eveniment edi1torial în 1884
dar şi cu semnificaţie politică aniversară reprezintă în opinia exegeţi
lor faptului de natură socială de La sfîrşitul secolului al XVIII-lea mo-
mentul istoriografic de rezistenţă tocmai prin informaţia solidă încorpo-
rată, spiritul critic manifestat, ce conferă lucrării valoarea de document
istorico-istoriografic9 • Metoda riguros ştiinţifi.că utilizată de N. Densu~ia
nu este remarcată recent de profesorul P. Teodor care constată primatul
monografic autohton pentru tipăritura din octombrie 1884 sub raportul
interpretării. Contribuţia autorului este evidenţiată prin judecata de va-
eloare restituită, documentarea vastă care extinde recursiul în analiză la
actele oficiale contemporane, sursele inedi,te şi importante redate circui-
tului ştiinţific, precum şi talentul istoricului în structurarea evenimente-
lor descriscto. Volumul este considerat drept un produs al vremii res-
pective, Pxplicabil în contextul politic şi istoriografic de la sfîrşitul vea-
cului trecut, cînd tehnica adoptată în reconstituire şi expunere poten-
G Idem, fila 66.

; Idem, fila 68-69.
0 Idem, filele 72, 75.
!J P. Teodor, N. Densuşianu, istoric al răscoalei lui Horia, în „SUBB. Historia"
1984, p. 19.
1o Idem, p. 27.
298
ţează aserţiunea romantică cu privire la vaJ.oarea naţiunii în istoria pro-

prie. Autorul reuşeşte astfel să se manifeste ca un reprezentant auten-
tic al ştiinţei istorice româneşti şi să rămînă totuşi cu afinităţi şi vocaţii
Yizavi de filonul transilvan 1autentic şi distinct11 .
Prefaţa unui exemplar păstrat şi care aparţinuse 0vocatului F. Hossu-
Longin - făcînd parte probabil din setul expediat în ;toamna anului 1884
?i primăvara celui următor - datat din octombrie 1884, marcînd în fapt
apariţia cărţii, conţine cîteva din mărturiile oneste ale autorului faţă de
opera elaborată în virtutea principiului unic urmărit şi anume „căuta
rea şi expunerea adevărului". Obiectivitatea ştiinţifică riguroasă se re-
cunosc de către Academie, unde Bariţiu şi Ha'?deu oferă exemple trai-
nice de rapoarte lucide cu privire la om şi operă, încrnrnnată în final cu
laurii premiului stabilH de fondul spiritual suprem al culturii române.
Scrisoarea din 28 octombrie 1884 adresată lui F. Hossu-Longin oa
răspuns la solicitarea cu privire la obţinerea unor exemplare din cartea
căreia ,, ... am consacratu mai mulţi ani din viaţa ca lucrarea acesta şi
totu ce am doritu este ca să luminăm pe câtu se potc mai multu viaţa,
suferinţele şi acţiunile parinţiloru nostri (în contra 'Cărora se începuse o
campanie mişelească ca să ne lapedăm de ei) ... " 12 , conţine amănunte in-
teresante cu privire la laboratorul intern al făuririi ei. Autorul face re-
feriri precise la receptarea acesteia în mediul. românesc, în conjunctura
sărbătoririi centenarului de către membrii iniţiatori ai societăţii ,,Car-
paţi", ca şi la participarea sa minoră la şedinţele şi activitatea festivă din
toamna anului respectiv: „ ... Totu dânşii me rugară în specialu să le facu
istoricu1u revoluţiunii pentru albumulu centenariului. Le promisesem că
lc-voiu de'.scrie-o după ce-mi voiu termina lucrarea mea. Acesta insă după
cum scii abca a pututu să fie gata în 14 octomvrie adecă 27 octomvrie
st. n. şi astfeliu cum au pututu in ultimele <lile cu câteva date din scrie-
rea. mea care apăruse ... " 13 . Date concrete despre comemorarea propriu-
zisă şi la care N. Densuşianu nu partidpase din motive strict obiective
se pot găsi în presa vremii şi în lucrări contemporane evenimentului ori
ulterioare acestuia 1 4. Istoricul îşi continuă destăinuirea în paginile scri-
sorii ample menţionate mai sus cu afirmaţia că expediase deja 15 exem-
plare la Deva pentru a fi distribuite, m0itivînd totodată numărul limitat
al gratuităţilor prin faptul că editarea se făcuse pe cheltuiala tipografu-
lui Gobl. „ ... Vreo mcsură de oprire din partea guvernului ungurescu eu
nu erectu să se işte în contra acestei publicatiuni. Eu în totulu cursulu
acestei descrieri m-am tinutu s1trictu de terenulu istoriei, am lăisatu să
vorbească documentele cari se află în archivele Ungariei şi Transilvaniei
~i ar fi lucru curiosu ca guvernulu ungurescu să se revolteze în contra
Idem, p. 34.
11
BCUCjN, coresp. F. Hossu-Longin, filele 80-87; vezi şi I. Georgescu, Cen-
12
tenarul revoluţiei lui Horia, în „Convorbiri Literare", LXVIII, nr. 1-2, 1935, p.
50-53.
13 Ibidem.
14„Tribuna", I, nr. 156, 25 oct./6 nov. 1884, p. 623; Centenarul revoluţiunei
române de la 1784, Bucureşti, 1884, 110 P. în care G. Secăşanu semnează articolul
intitulat Revoluţiunea română de la 1784 în Transilvania; V. Netea, Spre unitatea
~tatală a poporului român, Bucureşti, 1979, p. 458.
209
documenteloru care se ,află în archivele sale. Atunci guvernulu din Pesta

mai bine ar face să dee focu archiveloru sale şi să numai facă pe oameni
la acte ca in urma totu guvernulu acela să vină să oprească publicarea
să-şi menance anii şi paralele pe acolo, scuturandu de pulbere şi copiindu
loru. Un statu care ar încerca să oprească pe teritoriulu seu pubUcatiu-
nile istorice care se-ar pune în lupta cu sciinţa şi cu lumina, acela ar fi
in ultima agonie a vietei sale ... " 15 . Frazele acestea care descriu sumar
desigur avatarurile cercetătorului care realizează pe drept cuvînt munca
unui colectiv de astăzi, anticipează temerile cu privire la măsura auto-
rităţilor austro-ungare care interzic VI"'eme de cîteva săptămîni difuza-
rea „Revoluţiunii 1ui Horea" în Transilvania şi Ungaria. Adresa oficia-
lă redactată de Legaţia imperială din Bucureşti lia începutul anului 1885
restabileşte situaţia prin ridicarea interdicţiei emise punitiv16.
Desigur că N. Densuşianu se dovedea conştient îngrijorat de inge-
rinţa oficială dar totodată vădea interes constant şi faţă de propagarea
şi receptarea cărţii sale în mediul românesc transilvan. Este adevărat
faptul că presa românească din epocă a prezentat în mod deosebit lu-
crarea opiniei publice autohtone 17 , stăvilind astfel reacţia imediată şi de-
loc oportună autorului, venită din partea periodicelor maghiare şi a is-
toriografiei critice respective.
După ce remarcă că obţinuse mandatul poştal expediat din Deva de
către acelaşi F. Hossu-Longin pentru exemplarele trimise şi că iterminase
de curînd studiul despre situaţia nobilimii române din Ţara Făgăraşului,
:N. Densuşianu afirmă în scrisoarea din 25 februarie 1885: „ ... Mi scri-
seseşi mai nainte de diferiţi articuli şi documente publicate de unguri
prin foile loru. Ti-aş fi forte recunoscătoriu dacă mi-ai pute trimite nu-
merele cc le poţi oapeta, ca să vedem cum încurcă politica cu istoria.
Chia·r aseră am citiitu că Hunfalvi zidulu de aperare alu Unguriloru în
istoria, a publicatu o broşură în contra scrierii mele. Se înţelege puncte-
le nostre de vedere sunt cu totalu divergente. Elu purcede totu de una
din principiulu că Romanii vreau să înfiinţeze Dacia, iar eu în istoria
mea am căutatu să aflu simplu adevărulu în fopte şi idei. M-am ocu-
patulu icu trecutulu, însă trecutulu aşa .cum le vedemu şi cum simţimu
noi, şi nu aşa cum le vede ei. .. " 18 . Criticile nedrepte şi ofensatoare la
adresa autorului şi implicit a naţiunii române, 1analiza unilaterală, in-
completă ca şi interpretarea în contradicţie cu adevărul istoric fac apa-
15 BCUCjN, coresp. F. Hossu-Longin, filele 80-87.

rn Idem, scrisoarea din 27 dec. 1884, despre cărţile reţinute, fila 90 Idem.,
scrisoarea din 27 dec. 1884: ,.... Interdicţiunea operei mele s-a ridicatu
neputîndu-se afla ni::i un motivu kgialu pentru prohibiţiuneia şi speri ::ă pote vei
fi să primiţi pa::hetulu ::u cărţi ... ", fila 91-92.
11 „Familia", XX, nr. 44, 28 oct./9 nov. 1884, p. 523-526, publică un fragment
din „Călătoria lui Horea la Viena"; Idem, p. 529-530, este anunţată apariţia cărţii;
la fel, în, „Tr.ibuna", I, nr. 147, 14/26 oat. 1884, p. 587; „Tral18ilvania". XVI, nr.
3-4, 1-15 febr. 1885, p. 28, vezi intervenţia lui G. Bariţiu; lista prenumeranţilor
din comitatul Hunedoara conţine 13 persoane, dintre care amintim pe fraţii Hossu-
Longin, avocaţii Petco şi Popu, protopopul I. Papiu, G. Secula, prof. N. Oprea, Dr.
Ioan Mihu, A. Olariu, Silviu Moldovan ... în BCUCjN, coresp. F. Hossu-Longin,
fila 94.
ie Idem, fila 97-98.
300
najul unor scrieri aparţinînd unor istorici din tagma menţionatului Hun-
talvi Pal. ln fapt, siniteza gîndirii lui N. Densuşianu faţă de asemenea
luări de poziţie potrivnice este vizibilă într-o altă scrisoare adresată în
3 iulie 1892, în care se spune că: „ ... Unu Jucru insa ţi le potu spune de
acuma, şi acesta le scii şi tu forte bine, că în tote scrierile unguresci de
astădi adevărulu istoricu este aşa de alteratu, încâtu sciinţa adevărată
întîmpină cea mai mare greutate şi perdere de timpu spre a pute alege
firele de auru din nisoe grămedi mari de năsipu. Acesta este caracteris-
tica generală a tuturoru scricriloru istorice unguresci de astăd. La dînşii
şciinţa istorică se află astăd în mare decadenţă, şi acesta au s-o mulţa
mescă singuru împrejurarei că iau degradatu sciinţa istorică la politica
de <.li ... "rn.
In pofida problemelor ivite mai cu seamă după publicarea cărţii des-
pre revoluţia lui Horia, carusel al avatarurilor în care a fost angrenat
şi adresantul epistolelor de la Deva, continuarea nes.ttingherită a schim-
bului de mesaje dintre cei doi rămîne drept mărturie probatorie pentru
activitatea de cercetare permanentă a lui N. Densuşianu, căreia desigur
că şi F. Hossu-Longin i se angaja într-o bună măsură. Trei epistole da-
lind din primăvara şi toamna anului 1885 conţin referiri despre volumul
în care se demons.trase pe baze documentare temeinice că nobilimea au-
tohtonă din Ţara FăgăraşuluF 0 posedă vechimea istorică dovedită pentru
a:-iii 1511-1807. Scrisoarea din 13 noiembrie 1885 include mulţumirile
istoricului pentru obţinerea cîtorv.a lucrări solicitate şi aparţinînd numi-
tului Hunfalvi, tocmai în ideea celor expuse în corespondenţa anterioară
din 23 octombrie despre atitudinea Societăţii istorice şi arheologice din
Deva faţă de activitatea sa de cercetare de pînă la data respectivă 21 . Evi-
dent pină acum este faptul că F. Hossu-Longin reuşise să contribuie în
mod util la acţiunea de documentare realiz:artă de N. Densuşianu, art;ît în
pregătirea lucrărilor proprii publicate, cit şi în organizarea căii de parare
şi răspuns critic şi obiectiv la părerile totalmente neştiinţifi:ce din isto-
riografia oficială a timpului respectiv.
Decizia adoptată de comisia istorică a Academiei cu privire la com-
pletarea fondului de manuscrise româneşti privind epoca mai veche de
1576 implică pentru istoric travaliul continuu ce debutase din toamna
rmului 1885 pentru depi1starea publicaţiilor respective din străinătate.
Autorul epis1tolei din 2 iulie 1887 subliniază cu îndreptăţire că „ ... ocu-
patu insa acum cu o lucrare mai mare şi pe care dorescu s-o potu duce
sanatosu la capetu, sunt silitu ca în anulu acesta sa me ducu în Italia
pentru ca să studiezu archivele şi poporulu de acolo ... " 22; truda sa se
corobora astfel strădaniei depuse pentru sitr1ngerea materialului nece-
Idem, filele 125-127; despre atitudinea istoriografiei ungare, vezi m Gh.

" 1·
Bartoş, Răscoala lui Horea. Bibliografie analitică, Bucureşti, 1976, p. 93-94., şi
P. Hunfalvi, Hogyan csinalodik nemely historia?, Budapesta, 1885, 101 p.
2o Monumente pentru istoria Ţării Făgăraşului, culese şi adnotate ... Bucureşti,
1885; Yezi conspectul introductiv publicat în „Familia„, XXI, nr. 21, 26 mai/7 ,iu-
nie 1885, p. 246-247.
21 BCUCjN, coresp. F. Hossu-Longin, filele 107, 108.
22 Idem, fila 115-116; vezi şi scrisoarea anterioară din 27 mai 1887: „ ... de-
oarece voiescu chear acum se incepu tipărirea unei noue publicaţiuni. .. ", fila 110.
301
sar elaborării operei capitale „Dacia preistorică" apărută postum în 1913.

Cîteva exemplare din volumele de documente din seria Hurmuzachi în-
tocmite în şase părţi, pe durata unui deceniu, sînt trimise la Deva, dova-
dă stînd rîndurile din 4/16 septembrie 1890: „ ... Ele sunt la prima ve-
dere nisce docume111te cu totulu reci, însă în ele zace foculu celu sfântu,
alu iubirei de ţiară, de naţiune şi de fapte mari. Ele sunt mici fragmente
din vieaţa trecută a poporului nostru, pe cari le adunasem cu deosebitu
devotamentu ca să dădim cu ele edificiulu celu mare alu viitoriului nos-
tru ... " 23 . Aprecierile citate considerăm că sînt grăitoare pentru expli-
carea metodei de judecare şi locru a istoricului onest care intenţionează
să clădească aserţiunile pe fundamentul materialului documentar depis-
tait şi cercetat cu acribie.
In adiaicenţa iniţiaitivei de extindere a instrumentarului ştiinţific is-
toric reprezentată de colecţia de documente e>Jterme şi a muncii de re-
dactare a părţii de istorie veche a poporului român din monografia sa
impunătoare amintită mai sus, N. Densuşiianu ,continuă studiile cu pri-
vire la familiile româneşti din Ţara Haţegului şi apelează din nou la
sprijinul avocatului F. Hossu-Longin din Deva. Aprecierile din scrisoarea
datată în 1 iunie 1892 „ ... Dorescu se am pentru studiele mele istorice
diferitele numiri de hotare din comunele comitaitului Hunedoara, cu deo-
sebire din Ţera Haţegului, de pe Streiu şi de pe Valea Mur~ului, ...
Aceste numiri sunt astăQ. simple documente istorice şi pe cari trebue să
le consulte orice omu care se ocupe cu studiile istorice.... " 24 puse în le-
gătură cu cele rostite în epistola din 18 februarie 1893 certifică acţiunea
constantă 1a specialistului preocupat de ceea ·ce definea concis şi creiona
în !Studiul despre „Chinezatul familiei Basaraiba din Ţara Ha1egului"
(1902). Redăm în continuare un fragment din mesajul respectiv enunţat:
,,. .. în numirile aceste diferite de câmpuri şi hotare eu credu că voiu
pute afLa unu materialu pretiosu pentru istoria cea vechie a poporului
românu. Aşa este istoria. Lumina, şi încă lumină permanentă se pote face
numai cu investigări noue pe tote terenele, ear odată lumina făcută,
începu ei duşmanii originei şi esistenţei nostre se-şi plece capulu şi se ne
respecteze mai muHu ... 11 2s.
Activitatea lui N. Densuşianu din anul 1893 cu privire la colecţiona
rea denumirilor topografice, participarea sa la. polemica confesional-po-
litică despre situaţia dificilă a biJSericii greco~catolice române sînt încu-
nunate în opinia noastră de pătrunderea istoricului în teritoriul mai pu-
ţin cunoscut şi explorait, lumea folclorului. Increderea nemăsurată în va-
loarea tradiţiei şi a legendelor ca şi creditul exagerat acoirdat rezultate-
lor cercetării sînt evidenţiate de chestionarele elaborate acum şi răspîn
dite în Transilvania şi prin intermediul aceluia~i F. Hossu-Longin. Se
adevereşte deci teza oă autorul apelează la prieteni, cunoscuţi sau mem-
bri ai familiei, ca şi în 1ailte situaţii fiind lipsit total de posibilitatea de-
plasării pe teren şi a timpului imens necesitat să existe la dispoziţia sa.
2s Idem, fila 118.

24 Idem, filele 122-123.
2j Idem, filele 130-135; vezi şi scrisoarea din 27 martie 1893 despre materia-
lul 'lialoros al colecţiei de numiri <topografice.
302
Scrisorile trimise succesiv în primăvara anului respectiv 26 înmănunchea

ză date însemnate despre utilizarea formulJarelor de căitre învăţătorii şi
preoţii care erau solicitaţi în primă urgenţă. Probleme identice vizind
metodica întocmirii răspunsurilor la chestionarele în discuţie sînt incluse
şi în epistoLele din anul următor 2 i, în conivenţa cererilor unor volume
necesare documentării permanente a istoricului. Cea de-ia doua parte a
chestionarului din 1895, reclamă punerea la punct a unor chestiuni simi-
lare pentru F. Hossu-Longin, intermediarul istoricului pentru zona Haţe
gului, Streiului şi Mureşului, cum bine este confirmat faptul de me,.;a-
jele existente 2B.
Am oprit aici s2lectia intreprinsă pe filonul epistolar N. Densuşianu
- F. Hossu Longin din două motive: primul, fiindcă lucrările publicate de
is,toric după a1nul 1895 constituie în principal obligaţii de serviciu sau al-
tele create de autor, fără o tangenţă deosebLtă cu lumea transilvană, care
să implice ajutorul lui F. Hossu-Longin; al doilea, deoarece segmentul
de corespondenţă păstrat la Biblioteca universitară din Cluj-Napoca are
în partea sa terminală cîteva piese mai puţin importante pentru obiectul
prezentării de faţă, deşi latura N. Densuşianu-OMUL nu 1:rebuie negli-
jată. Astfel că anii extremi indicaţi în titlu au în vizor activitatea isto-
rică propriu zisă şi deosebi1t de rodnică efectuată de autor în Transilva-
nia şi 'cu ajutorul dezinteresat al multor cun~trnţe sau prieteni, între
care poate figura la loc de cinste fruntaşul românimii din comitatul Hu-
nedoarei, avocatul Fr. Hossu-Longin.
Contestat vehement de V. Pârvan după anul 1913 şi admonestat une-
ori de N. Iorga pentru producţiile sale istorice deloc acceptate de istorio-
grafia pozitivistă autohtonă, neînţeles şi evitat de contemporanii săi, Î'11-
conjurat tendenţios după 1911, cu contribuţia unilateral şi nedrept apre-
ciată, N. Densuşianu rămîne peste ani exemplul viu al sacrifidului '.~i
efortului spiritual şi material pe aHarul ştiinţei istorice româneşti mo-
der:ne.
Acelaşi pisc al istoriografiei noastre N. Iorga avea să caracterizeze
admirabil viaţa şi activitatea istoricului decedat la 24 martie 1911, care
„ ... a strîns un material istoric preţios. El a închinat lui Horea o mono-
grafie extraordinară de bine informată, care va rămînea şi air merita să
fie retipărită. A atras atenţia asupra permanenţei unei organisări politice
la Românii din Ungaria, şi în acest spirit a strîns, din cărţi tipărite, cele
cinci volume de întregire la colecţia Hurmuzachi. .. Dar mai interesant
2G Idem, 27 martie 1893, fila 142-143; 7 aprilie, fila 145-146 şi 2 iunie, filele
151-153: expediate 6 exemplare la Deva, 300 la Sibiu, 10 la Haţeg, 2 Protopopia-
tului local, 20 profesorului Olteanu ...
27 Idem, 1 martie, fila 156; 9 oct., fila 157: volume solicitate de la Societatea
de arheologie din Deva; 22 nov. fila 158--159, ajutorul avocatului G. Tripon din
Bistriţa nu poate fi recompensat fiindcă afirmă autorul: „ ... Bani nu i-am pututu
trimite, literatura nostră seriosă, în speciale cea istorică, este o coconă forte
fiindcă
curiosă, care de dragul ei te face să-ţi cheltuieşti banii, dar nu te imbogăţeşce
de locu .. :•
28 BCUCjN, coresp. F. Hossu-Longin, scrisoarea din 23 ianuarie 1896, fila
167; despre problemă vezi pe larg în N. Densuşianu, Vechi cîntece şi. tradiţii popu-
lare româneşti, Bucureşti, 1975, p. XXI-XXII, XXXII, şi listele de referenţi din
anexă, p. 308-310.
303
decâit acest scris al său, care cuprinde informaţie bună şi pagm1 ce nu

vor muri, era el însuşi. Trăia în acest bătrân, coborîtor de nemeşi din
jurul ruinelor Ulpiei Traiane, nu mîndria romană, cum iar fi plăcut lui,
ci o neînvinsă încăpăţînare dacă. Şi mai trăia ceva: con.ştiinţa tuturor
suferinţelor îndurate de ai noştri acolo ... "29.
CONTRIBUTIONS EPISTOLAIRBS A LA BIOGRAPHIE DE L'OEUVRE

DE L'HISTORIEN NICOLAE DENSUŞIANU (1879-1897)
Resume
L'article presente des moments importants de l'activi te de l'historien Nicolae

0
Densuşianu parmi Ies annees 1879 et 1897 tires de sa correspondance avec !'avocat
Francisc Hossu-Longin de Deva.
Ce fond de lettres conserve ă la Bibliotheque universitaire de Cluj-Napoca.
est forme de quelques dizaines de pieces (numer6 55 ă numer6 183) et par con-
sequanrt l'auteur de ce communication n'a selecte que Ies lettres ă valeur intrin-
seque sur l'homme et son oeuvre.
L'action de N. Densuşianu de ramasser Ies documents concernant l'histoire
moyenne et moderne roumaine, l'elaboration de la „Revolution de .Horea" (1884),
son echo dans l'opinion publique interne et externe sont mentionnes dans cet ar-
ticle a la suite de l'analyse de ces messages.
On souligne ensuite le travail de N. Densuşianu d'accumuler des documents
de la collection Hurmuzachi et aussi la recherche des dates des deux questionnai-
res des annees 1893 et 1895.
Finalement, l'auteur releve le concours de I'. Hossu-Longin â l'activite de
recherche historique de N. Densuşianu parau Ies annees extremes menitionnees
dans le titre du travail.
2~
N. Iorga, in „Neamul Românesc Literar", III, nr. 12, 3 apr. 1911, p. 177-178;
vezi şi
necrologul semnat de I. Lupaş, in „Tribuna", XV, nr. 76, 3/16 apr. 1911, p. 4;
şi BCUCjN, coresp. F. Hossu-Longin, fila 199: extrasul din „Seara", 31 martie
1911.
VASILE GOLDIŞ CATRE AVIATORUL AUREL VLAICU
GHEORGHE ŞORA
In Biblioteca Centrală de Stat se păstrează mai multe scrisori inedi-

te ale lui Vasile Goldiş către diferHe personalităţi remarcabile româ-
neşti. Una dintre acestea este adresată marelui inventator român ingine-
rul aviator Aurel Vlaicu. Ea este datată 6 martie 1913 si reflectă frămîn
tatele împrejurări prin care trecea Aurel Vlaicu înaintea tragicului său
sfîrşit prematur.
Scrisoarea este de fapt răspunsul lui Vasile Goldiş către Aurel Vlai-
cu, care-i ceruse anterior să sprijine organizarea unei colecte publice în
Transilvania în vederea construirii unui avion, posedînd un motor de
mare capacitate, de o concepţie nouă. Temerarul proiect al lui Aurel
Vlaicu cerea desigur mari investiţii, fiind foarte costisitor, iar Vlaicu
voia să int:re în posesia sumelor colectate, aflîndu-sc în mare jenă finan-
ciară. Intr-adevăr, Vasile Goldiş, în urma scrisorii adresate lui, intervine
stăruitor pe lîngă comitetul care se ocupa, la Arad, cu colecta amintită,
iar acesta a hotărît să se intereseze prin intermediul băncii arădene
„Victoria" de toate fondurile din celelalte centre româneşti transilvănene
pentru a putea fi depuse în folosul inventatorului la instituţiile de credit
din Vechea Românie. Pe lingă aceste date informative conţinute în scri-
soarea de răspuns a lui Vasile Goldiş, ea mai cuprinde şi alte pasaje din
care reiese limpede şi viguroasă concepţia marelui bărbat politic arădean
asupra intreprinderii lui Aurel Vlaicu, con.siderînd-o de imporitanţă deo-
sebită pentru naţiunea română 1 . Conştient de faptul că avionul lui Vlai-
cu, ca de altfel întreaga sa activitate, reprezintă nu numai o acţiune teh-
nică, Vasile Goldiş conchide în rîndurile scrisorii că va trebui „să ieşim
fără nici o greşeală din toată treaba". ln acest sens poate fi luaită şi afir-
maţia din scrisoare în care se arată că pentru a putea fi subliniat o dată
1 „ ... Istoria cuprinde atîtea cazuri, care ne vorbesc cum un erou sau altul a
ridicat la înălţimi fabuloase prestigiul şi bunăstarea neamului său. Popoare mici
şi neînsemnate au fost împinse puternic în fruntea altora, prin eroii lor.
Şi un erou, un tînăr erou, cu ochii luminaţi de o modestie plină de încredere,
ne-a trimes satul Binţinţi (azi comuna Aurel Vlaicu, judeţul Hunedoara - n.n.) să
ne treacă pe aripile pajurei lui, să ne treacă numele din ţară-n ţară prin bătrina
Europă şi prin lumea întreagă.
Vlaicu e azi o celebritate."
Specialiştii străini îl asigură că dintre tot ce s-a construit pînă azi pe terenul
aviaţiei, numai el va putea învinge capriciile vremilor.
La Aspern lumea l-a aplaudait frenetic şi nu era numai el singur. Ce are
Europa mai bun îi stă în faţă: francezii îndrăzneţi şi plini de mîndrie, italienii şi
alţii se băteau cu aerul şi alergau neastîmpăraţi, alergau după victorii, ca vultu-
rii după pradă. Lumea aplauda înebunită, voinţa de fier, în secolul lipsei de vo-
inţă.
Acolo era şi Aurel Vlaicu şi cu el emblema geniului nostru". (Vasile Gol-
diş, Aurel Vlaicu, în Scrieri social-politice .~i literare, Ediţie îngrijită, studiu in-
troductiv şi bibliografie de Mircea Popa şi Gheorghe Şora. Cuvint înainte de acad.
Ştefan Pascu, Timişoara, 1976, p. 257).
306
mai mult caracterul popular, organizat, al acţiunii de colectare a fondu-

rilor, comitetul arădean va publica o „socoată publică" despre banii co-
lectaţi ceea ce s-a şi întîmplait. Pe de altă parte, pentru a avea dovada
unei gestiuni cinstite a fondurilor obţinute, Vasile Goldiş cerea în scri-
soarea sa părerea genialului aviator, daică nu ar fi mai potrivit ca sumele
să fie achitate direct fabricii ce-i furniza motorul de care el avea nevoie.
Scrisoarea mai conţine şi alte amănunte personale privind viaţa ce-
lor două personalităţi ale poporului nostru şi ea aruncă, oricum, o lwnină
nouă, interesantă asupra prieteniei dintre ei, la fundamentul căreia stă
teau profundele idealu:Pi patriotice de unitate naţională ale tuturor ro-
mânilor, înfăptuite odaită cu actul istoric de memorabilă cinstire din fur-
tunosul an 1918.
Pătruns de necesitatea isitorică a desfiinţării graniţelor dintre fraţi,
Aurel Vlaicu a indicat ca un îhaintemergător drumul pe care avea să-l
urmeze naţiunea română la 1918 pentru biruinţa şi înfăptuirea aspiraţii
lor ei multiseculare.
ANEXA:
Arad, 6 martie 1913

Iubite Domnule Vlaicu,
Am vorbit cu.d[omnu]l Raicu în chestia banilor, D{omnia] Sa a convocat ime-

diat la şedinţă Comitetul care se instituise pentru adunarea banilor. S-a zis, că
înainte de toate să provocăm toate băncile de la noi, să rajporteze [băncii - n.n.]
„Victoriei", dacă se află la dînsele ori ba depuşi bani pentru aeroplan, iar dacă s-ar
afla să dea socoteală despre ei fli să-i trimită la „Victoria" ca să se ipoată publica
-0 socoată esactă [exaotă - n.n.] şi definitivă despre toţi banii adunaţi, căci banii
sunt lucru gingaş şi noi trebuie să ieşim fără nici/ o greşeală din toată :treaba.
S-a mai zis apoi, că oare nu ar fi mai corect, ca banii adunaţi la noi aici să-i
plătim noi direct firmei care-ţi va trimite motorul. Asta s-ar face aşa ca D[umnea)-
ta să scrii acelei firme, că suma cutare şi cutare (cită iţi vom arăta noi cit mai cu-
rînd în epistola oficioasă) o va primi de la banca )„Victoria" din Arad cu chi-
tanţă obişnuită. Atunci noi am putea adeveri totdeauna că banii adunaţi de noi
pentru aeroplan de fapt numai pentru aeroplan, respective pentru motor, s-au fo-
losi,t exclusiv pentru scopul pentru care s-au dat.
Te rog să-mi comunici părerea D[umi]tale la acest lucru.
Te salu(t] cu deosebit drag. Salutări de la nevastă-mea care e încă tot bolnă
vicioasă. Eu marţi plec cu dinsa la Budapesta să consultăm vr[e]-un spectalist2.
Vasile Goldiş
VASILE GOLDIŞ AN AUREL VLAICU

Zusammenfassung
Der Autor beschreibt die begeisterte Beschaftigung des namhaften sieben-
biirger Patrioten Vasile Goldiş fiir das Sammeln einer nennenswerten Geldsumme
fiir den Bau eines vom rumanischen Ingenieur Aurel Vlaicu erfundenen Flugzeu-
ges.
2 Biblioteca Centrală de Stat, mss. nr. de inventar 14958, Bucureşti (scrisoare

.inedit!).
307
In einem Brief vom. 6. Mărz 1913 benachrichtigt Vasile Goldiş seinen grossen
Freund Aurel Vlaicu iiber die Art, wie er das Auftreiben einer derart hohen
Summe auffasst. Die Arade:r Bank ,,Victoriaw wird mit der Angelegenheit
beauftragt und bevollmăchtigt, die fiir die Lieferung des Motors notwendige Summe
an die Herstellerfirma zu iiberweisen.
Man verlangt die Meinung Aurel Vlaicus zu diesem Verfahren, damit es legal
sei und der Bau seines Flugzeuges beschleunigt werde.
In anderen Dokumenten unterstreicht Vasile Goldiş die ausserordentliche Be-
deutung der rumănischen Erfindung im Bereich der Luftfahrt sowie den Genius
Aurel VI.aicus, der als ein Jkarus seines Volkes betrachitet wird.
PARTICIPANŢI HUNEDORENI LA MAREA UNIRE
ADELA HERBAN
Incununare a aspiraţiilor de veacuri ale poporului român, elibera-

rea naţională, rezultat al luptei duse de cele mai înaintate forţe social
politice ale vremii, în cadrul cărora rolul hotărîtor l-au avut masele largi
populare, Unirea din 1918 a reprezentat o adevărată piatră de hotar în
dezvoltarea României moderne. „Marea Adunare populară de la Alba
Iulia, care a proclamat unirea Transilvaniei cu patria mamă, uriaşele
manifestări organizate de masele populare din toate provinciile româ-
ne'iti au consfinţit voinţa de unire a întregii noastre naţiuni"l - arăta
tovarăşul Nicolae Ceauşescu.
In cadrul luptei românilor pentru autodeterminare şi unirea Tran-
silvaniei cu România, se înscriu, dăltui1te adînc în istoria şi conştiinţa
poporului nostru şi puternicele acţiuni ce s-au desfăşurat în toamna anu-
lui 1918, în judeţul Hunedoara, la care au luat parte activă, în front co-
mun toate clasele, categoriile şi stările sociale.
Din miile de hunedoreni care au luat parte la evenimentele anului
1D18 ce au culminat cu Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1
decembrie, ne-am propus să prezentăm cîteva aspecte, aşa cum au fost
ele tr;:-lite şi redate de doi dintre participanţi: Victor Şuiaga şi Valeriu
Pascu.
Recent, în arhiva Muzeului din Deva au intrat fondurile arhivistice
apa1rţinînd celor doi. Avocat şi om politic în perioada interbelică, actual-
mente pensionar, domiciliat în Deva, Victor Şuiaga referindu-se la eve-
nimentele din toamna anului 1918, arată: „Aveam 19 ani împliniţi şi
eram elev în clasa 8-a la liceul român din Blaj, dar luat în armata aus-
tro-ungară la 18 ani neîmpliniţi, revoluţia mă adusese acasă prin mij-
locul lunii noiembrie 1918, de pe frontul italian, rănit şi slăbit. Totuşi,
în vîltoarea marilor evenimente ce zguduiau şi schimbau lumea, n-am
putut sta să mă odihnesc şi refac, fiindcă n-aş fi avut linişte să lipsesc
de la lupta revoluţionară şi de la marea sărbătoare a unirii cu Româ-
nia".~.
Valeriu Pascu, ofiţer de carieră în armata austro-ungară între anii
1914-1918, cu gradul de locotenent, în perioada 1922-1940 a locuit la
Cluj, ocupîndu-se cu probleme economice. La pierderea nordului Tran-
silvaniei prin Dictatul de la Viena, s-a stabilit în Bucureşti, unde domi-
ciliază şi astăzi. ln luna noiembrie 1918, întors de pe front, Valeriu Pascu
s-a înrolat ca voluntar în Garda Naţională Română din Orăştie, înde-
plinind funcţia de adjutant al comandantului (H. col. Cernăuţeanu) şi de
şef serviciu recrutare ~i mobilizare. Pentru serviciile aduse statului ro-
1 Nicolae Ceauşescu, Istoria poporului român, Culegere de texte, Bucureşti,

1983, P. 285.
~ Arhiva Muzeului judeţean Hunedoara - Deva, fond Victor Şuiaga, inv.
2G276/741, fila 3.
310
mân Valeriu Pascu a fost decorat cu Medalia „Victoria" a marelui răz

boi pentru civilizaţie 1914-1918, precum şi cu Medalia cu spadă pe pan-
glică.
Datorită pierderilor suferite pe cîmpurile de luptă în vara şi toamna
anului 1917 şi 1918, a dcsicompunerii unităţilor austro-ungare de pe
fronturi, precum şi în urma luptei tot mai intense a maselor popubrc
exploatate şi asuprite, criza regimului dualist s-a accentuat. 1n Imperiul
habsburgic, subminat în interior şi pierzîndu-şi orice prestigiu pe plan
internaţional, s-au creat condiţii favorabile lichidării acestui stat artifi-
cial, format împotriva voinţei popoarelor. „Bătuse ceasul suprem al isto-
riei. Am rtrăit şi am văzut cum se apropia şi izbucnea revoluţia, iar pu-
tredul imperiu austro-ungar se prăbuşea şi se destrăma peste tot - îşi
•.iminteşte Victor Şuiaga. ::viilHarii plecau de pe front şi din cazărmi înar-
maţi spre case, fără să mai asculte de comandanţi şi de legile stăpinirii.
Purtînd tricolorul pe uniformă, românii aveau un singur gînd să scape
de robia austro-ungară şi să se unească cu România'' 3 .
1n aceste împrejurări, în scurt timp, organele puterii de stat austro-
ungare au fost lichidate sau paralizate. Consiliul Naţional Român, c0tn-
sti1uit la 29 oct. 1918 din reprezentanţi ai Partidului Naţional Român şi ai
social-democraţiei române, a hotărît convocarea pentru 1 dec. 1918, la
Alba-Iulia, a unei adunări naţionale a tuturor românilor din Transilvania,
Banat, Crişana şi 1\.-foramureş. „In vîltoarea revoluţiei •toţi românii tran-
silvăneni, soldaţi şi conştienţi, înfiinţează consilii şi gărzi naţionale în
sate şi în oraşe, alungă jandarmeria şi administraţia maghiară, începînd
preluarea puterii de stat sau a imperiului, 1cum se vorbea în limbajul
vremii - ara.tă Victor Şuiaga. Astfel, s-au înfiinţat Consilii şi Gărzi na-
ţionale pe întreg judeţul Hunedoara în primele zile a lunii noiembrie
1918. La Brad şi Hunedoara în 5 nov., la Deva şi Orăştie în 7 nov., la
Petroşani în 8 nov. etc."4.
Valeriu Pas.cu, în calitate de şef al serviciului de recrutare şi mobili-
zare în Garda Naiţonală Română din Orăştie notează: „împreună cu lo-
cotenent colonelul Cernăuţeanu a trebuit să desfăşor o intensă activitate
pentru a reuşi să încadreze în garda naţională pe toţi cei care - în nu-
măr deosebit de mare - cerpau lucrul acesta. In scurt timp, după o in-
strucţie sumară, dar absolut necesară, constituiţi pe grupe, plutoane şi
companii, membrii gărzilor naţionale au fosit repartizaţi la posturile lor.
în vederea menţinerii ordinei.
... Ca urmare a hotăririi C.N.R.C. din Arad, au desfăsurat o vie ac-
tivitate şi în ceea ce priveşte alegerea delegaţiilor oficiale din plasa Orăş
tie, care urma să participe, la 1 dec. 1918 la Adunarea de la Alba Iu-
lia"5.
In vederea organizării M.A.N. de la Alba Iulia au fost difuzate lo-
cuitorilor de la sate şi oraşe actele C.N.R.C., cum a fost „Chemarea" din
15 nov. 1918 prin care se stabilea că singura naţiune română are dreptul
să-şi hotărască soairta şi deci să facă în toaie cercurile electorale alege-
3Idem, fila 4.
4Idem, fila 5.
5 Arhiva Muzeului judeţean Hunedoara - Deva, fond Valeriu Pascu, inv_
23501/320, fila 4.
311
rea delegaţilor pentru Adunarea Naţională sau manifestul de la 18 nov.

intitulat „Către popoarele lumii", în care se arată că poporul român va
înfăptui autodeterminaf"ea, în spiritul intereselor sale fireşti „Am citit
şi difuzat sMenilor apoi actul prin care se făcea convocarea M.A.N. de
la Alba Iulia pe ziua de 1 dec. 1918, cu programul ei - arată Victor Şu
iaga. Toate aceste acte şi hotărîri ale C.N.R.C. din Arad ajungeau şi se
difuzau cu mare iuţeală în toate oraşele şi satele judeţului Hunedoara,
datorită apropierii şi bunelor comunicaţii cu acest oraş" 6 •
Astfel, într-o mare bucurie şi însufleţire, în toate cercurile electorale
din acest judeţ, au fos1t aleşi de popor delegaţi oficiali ordinari şi supleanţi,
iar instituţiile, asociaţiile şi reuniunile de tot felul au ales reprezentan-
ţii lor ca membrii de drept. ln aceeaşi atmosferă entuziastă şi-au ales de-
legaţii lor secţiile partidului social-democrat român. „Atît a fost de mare
~i generală însufleţirea pentru Unire, încît însuşi minerii social-democraţi
de alte naţionalităţi din Valea Jiului au ţinut adunări şi au hotărît că nu
se opun unirii neamului românesc, dair cer libertate completă pentru
muncitori, iar o numeroasă delegaţie a lor condusă de Iosif Ciser, a par-
ticipat la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia" - notează Victor
Şuiaga 7 •
Hunedorenii au fost frumos şi demn reprezentaţi - arăta Şuiaga în
continuare - „ ... în numele populaţiei judeţului Hunedoara care atunci
avea aproape 320.428 locuitori, din care românii formau 81,670/o cum ara-
tă statistica din 1920 şi ei au constituit 12,620/o din totalul de 1228 dele-
gaţi ai întregii Transilvanii. Apoi între cei peste 100.000 român adunaţi
.acolo, se găseau cam 20.000 de hunedoreni care toţi au ratificat în mod
plebiscitar istorica hotărîre de unire" 8 .
A plecat mulţime marc la Alba Iulia, din toate văile şi plaiurile hu-
nedorene, plugari, meseriaşi şi muncitori, în frunte cu ·Cărturarii satelor
şi ai oraşelor, purtînd cu ci steaguri tricolore şi dntînd „Deşteaptă-te
române", „Trei culori" şi „Pe-al nostru steag".
„Au mai plecat la Alba Iulia din acest judeţ şi formaţii militare ale
Gărzilor naţionale române din Orăştie, Brad şi Deva - îşi aminteşte Va-
leriu Pascu. Au fost apoi prezenţi la Adunarea naţională şi delegaţii
Corpului voluntarilor români de la Iaşi, între care se găseau hunedorenii
Dr. Toma Vasinca din Pui şi Vasile Osvada din oraşul Hunedoara" 0 •
A fost o călătorie superbă de rară mîndrie şi înălţare sufletească, ră
masă de neuitat, în care atmosfera era de ţară românească - îşi amin-
tesc cei doi participanţi. „Toate drumurile erau pline cu lume ce mergea
la Alba Iulia să vadă ·cum răsare soarele libertăţii naţionale" - arată plin
de emoţie Victor Şuiagato.
G Arhiva Muzeului judeţean Hunedoara - Deva, fond Victor Şuiaga, inv.

262761741, fila 5.
1 Idem, fila 6.
B Idem, fila 7.
9 Arhiva Muzeului judeţean Hunedoara - Deva, fond Valeriu Pascu, inv.
23501/320, fila 3.
10 Arhiva Muzeului judeţean Hunedoara - Deva, fond Victor Şuiaga, inv •
.262761741, fila 8.
312
Alba Iulia întîmpina marea mulţime frumos împodobită cu drapele

român~ti şi cu pancarde pe care era scris numele ţării.
Ziua cea mare a debutat cu o dimineaţă geroasă dar însorită. O mul-
ţime uriaşă s-a adunat pe Cîmpul lui Horia, o mulţime de oameni pur-
tînd drapele tricolore şi cîntînd cîntece patriotice - îşi amintesc cei doi
participanţi.
ln acelaşi
timp, pentru adunarea populară a celor peste 100.000 de
români prezenţiacolo s-au pus mai multe tribune de la care oratori de-
semnaţi au vorbit, explicînd poporului pllllctele fundamentale de orga-
nizare a noii Românii. „Dintre hunedoreni au vorbit acolo Dr. Petru
Groza din Deva şi Dr. Aurel Vlad din Orăştie, pe care i-am auzit eu" -
notează Victor Şuiaga 11 .
„Eu mă aflam pe una din tribunele principale în calitate de coman-
dant şi port - drapel, fluturînd tricolorul alături de alte steaguri - îşi
aminteşte Valeriu Pascu. Pe tribuna pe care mă aflam ... se găseau ca
reprezentanţi ai acestei adunări de mare importanţă, în dreapta mea I.P.S.
Episcopul de Maramureş, Miron Cristea, în faţa mea I.P.S. Episcopul
Gherlei, Iuliu Bossu, citind rezoluţia Marei Adunări, prin care s-a pro-
damat Unirea cu România"12.
Şedinţa delegaţilor s-a ţinut în sala Cazinoului Ofiţerilor din Cetate,
care cu toată mărimea ei abea i-a putut primi pe toţi delegaţii şi invita-
ţii. In biroul Adunării au fost aleşi şi doi hunedoreni: prof. Dr. S. Dra-
gomir de la Sibiu, originar din Gurasada şi muncitorul Iosif Ciser din
Petroşani 13 .
„După comunicarea concluziilor de unire cu România, în marele tu-
mult de pe platou se naşte o însufleţită şi spontană explozie de bucurie,
oamenii se îmbrăţişează cei mai mulţi plîng de buicurie - scrie pătruns
de emoţie Valeriu Paiscu. În jurul tribunelor în cîntece patriotice se înal-
ţă imnul sfînt „Deşteaptă-te române din somnul cel de moarte", toată
lumea intră în o marc horă a Unirii, pentru ca în cîn:tece şi jocuri naţio
nale să intrăm în primele ceasuri de existenţă a unei Românii Mari, me-
nită pe vecie să păzească neştirbHă unitatatea poporului român, despărţit
şi fărîmiţat timp de două milenii de către cotropitorii vremelnici" 14.
Rememorarea evenimentelor de scamă din toamna anului 1918, ape-
lînd la însemnările unor participanţi, se vrea un cald omagiu adus româ-
nilor modeşti şi anonimi de pretutindeni, care conduşi de cărturari şi
inimoşi patrioţi ai neamului românesc, au realizat visul de veacuri al
poporului nostru, Unirea Transilvaniei cu România.
11Idem, fila 10.

12Arhiva Muzeului judeţean Hunedoara - Deva, fond Valeriu Pascu, inv.
23501/320, fila 4.
ta „Sargetia", XV, 1981, p. 276.
u Arhiva Muzeului Judeţean Hunedoara - Deva, fond Valeriu Pascu, inv.
23501/320, fila 10.
313
PARTICIPANTS DE HUNEDOARA A LA GRANDE UNION
Resume
L'article propose, en appelant aux memoires de deux participants de Hune-

doara, parmi Ies milles, a la Grande Assemblce de Alba Iulia, du 1-er Decemoce
1918, Victor Şuiaga et Valeriu Pascu, de metre en evidence I'efervescence revolu-
tionnaire qui a compris Ies masses populaires vers Ia fin de I'anne 1918, finis
par !'acte historique de 1-er Decembre de Alba Iulia, qui a accompli la volonte
pour l'union de natre entiere nation.
DR. PETRU GR0ZA ŞI MAREA UNIRE DE LA 1 DECEMBRIE 1918
IOACHIM LAZAK
Dr. Petru Groza, eminentul om politic şi de stat, patriot înflăcărat

!?Î militant progresist, s-a născut la 7 decembrie 1884, în comuna Băcia,
ca descendent al unei vechi familii de intelectuali ardeleni. Unul dintre
înaintaişii săi a fost Simion Groza din Rovina Zarandului, tribun de nă
dejde al lui Avram Iancu, în revoluţia din Transilvania de la 1848-1849.
Petru Groza şi-a petrecut copilăria pe meleagurile hunedorene şi apoi pe
cele bănăţene. A crescut şi s-a format în condiţiile amplificării luptei de
eliberare socială şi naţională, fiind animat de dorinţa şi hotărîrea nestră
mutată de înfăptuire pe pămîntul patriei, a aspiraţiilor pentru care au
luptat şi s-au jertfit numeroase generaţii de înainta1?i. „Eu trăiesc din
mo!;ii-strămoşii mei, de mii de ani, pe meleagurile Hunedoarei, la umbra
zidurilor cetăţii lui Boerebista şi Decebal. Noi purtăm în suflete, în acel
colţ de ţară, dragostea de libertate"t, spunea el mai tîrziu. După absol-
virea, în anul 1903, a liceului din Orăştie, a continuait să studieze la Uni-
versităţile din Budapesta, Berlin şi Leipzig, obţinînd în anul 1907 docto-
ratul în ştiinţe juridice cu „Magna cum laude".
Incă de pe băncile liceului şi apoi din anii studenţiei. dr. Petru Groza
s-a manifestat activ pe tărîm polLtic, alături de alţi intelectuali ardeleni,
în lupta pentru satisfacc>rea revendicărilor sociale şi politice ale maselor
largi muncitoare, a acţionat energic împotriva politicii monarhiei Austro-
ungme de asuprire naţională, pentru înfăptuirea visului secular al româ-
nilor - formarea statului naţional unitar. Crescut în atmosfera eferves-
centă a Memorandumului, dr. Petru Groza se numără printre animatorii
societăţii „Petru Maior" a studenţilor români din Budapesta. !n cadrul
societăţii, Petru Groza a făreut parte din grupul celor zece studenţi ro-
mâni care urmau să participe, la Putna, la ceremoniile ce se organizau
cu prilejul împlinirii a 400 de ani de la moartea lui Ştefan cel Mare, ac-
ţiune eşuată din cauza intervenţiei organelor de siguranţă.
După terminarea facultăţii, organizează împreună cu un grup de
tineri intelectuali, cu tatăl şi fraţii săi mai mici, turnee prin satele bă
năţene, cu spectacole şi conferinţe pe problema naţională a românilor din
Transilvania. Incepînd însă de prin anii 1906-1910, dr. Petru Groza, duce
o activitate mai intensă pe tărîm politic, susţinînd grupul românilor ce
militau pentru conservarea în aceste locuri a fiinţei noastre naţionale des-
pre care contele Coloman Tisza, spunea că trebuie „zdrobită complet".
In împrejurările politice din primele două decenii ale secolului al
XX-lea, dr. Petru Groza participă alături de tatăl său, Adam Groza, la
lupta pentru drepturile istorice ale românilor. Cu prilejul campaniilor
electorale din anii 1906 şi 1908, cînd susţine candidatura lui Coriolan
Brediceanu şi Grigore Popovici, sau în 1909 cînd colindă satele bănăţene
pentru a transforma funeraliile lui Coriolan Brediceanu într-o amplă ma-
1 Dr. Petru Groza, Articole, cuvîntări, interviuri, Bucureşti, p. 6.
316
nifestare naţională, dr. Petru Groza se distinge prin dîrzenie şi abnega-

ţie, devenind repede cunoscut ca unul dintre cei mai întreprinzători ti-
neri ai partidului naţional român.
Un prieten din Lugoj îl descria pe atunci ca pe un om de o energie
extremă, gata să se ia la luptă cu „întreg universul, un om care nu cu-
noaşte piedici şi dacă le întîlneşte, le sfarmă repede şi fără milă" 2 • Ener-
gia tînărului atrage atenţia autorităţilor maghiare şi cînd în toamna anu-
lui 1910, se prezintă la ultimul examen pentru a-şi lua diploma de avo-
cat, i se pun un întreg lanţ de şicane de către preşediI11tele Tribunalului
din Budapesta şi în ciuda bunei sale pregătiri este amînat pentru 6 luni.
Era un prim avertisment dat de autorităţi tînărului luptător, care scriind
unei mătuşi relata următoarele: „Am lucrat intens şi cu temei şi am fost
pregătit pentru toate eventualităţile. Ştiam că noi românii, copii sărmani
ai unui neam şi mai sărman, nu putem conta la nici o bunăvoinţă ... dar
nici cînd n-am visat să fim trataţi tocmai aşa de brutal. .. aşa ne necăjim
şi luptăm noi ca să ne purtem afirma" 3 . Ca student a fost pedepsit de
mai multe ori pentru convingerile sale politice. „Noi cei din Transilva-
nia, din moşi-strămoşi, trăiam un climat de luptă, mereu oprimaţi, me-
reu persecutaţi, încercînd să ne deznaţionalizeze un regim sălbatic, şo
vin, de feudali maghiari. Aceasta a făcut ca noi să fim veşnic trezi, şi să
rezistăm ca popor, popor de ţărani, din care răsăreau intelectuali"\ n:-la-
tează dr. Petru Groza în amintirile sale.
ln anul 1908, la numai 24 de ani, candidează împotriva unui potentat
local, la alegerile congregaţionale din judeţul Caraş Severin, fiind ales
cu o majoritate zdrobitoare de voturi, iar în iulie 1911 este ales deputat
sinodal al Mitropoliei din Sibiu, demnitate în care va fi ales fără între-
rupere pînă la sfîrşitul vieţii. Avea convingerea despre rolul pozitiv pe
care l-a avut biserica ortodoxă în lupta pentru păstrarea unităţii naţio
nale, pentru conservarea obiceiurilor strămoşeşti ale românilor. Vorbind
despre această perioadă, dr. Petru Groza relata mai tîrziu următoarele:
„Deci eu am adus de acasă de la părinţi spiritul de rezistenţă. N-am fă
cut niciodată şcoală românească pentru că n-a existat. Dar la şcolile şi
universităţile maghiare, eu activam, am făcut politică din tinereţe, visam
eliberarea, unirea Transilvaniei cu fraţii de dincoace de Carpaţi şi acti-
vam şi luptam pentru realizarea acesteia" 5 .
„La izbucnirea primului război mondial, dr. Petru Groza, este încor-
porat ca soldat în Regimentul 8 de honvezi, unde organizează împreună
cu unii ţărani români acţiuni de protest şi de sabotaj" 6 • „Cînd s-a decla-
rat războiul - spunea dr. Petru Groza la o întîlnire cu o personalitate
străină la 13 mai 1955 - pe intelectualii români care eram militanţi
ne-au ridicat ca să ne izoleze de popor. Ei ştiau de ce. Pe mine m-au
aruncat în primele zile la un regiment maghiar ca simplu soldat. Am
trăit patru ani în cadrele acestei armate austro-ungare, în război, sabo-
tîndu-1. Nu era războiul poporului nostru, care avea interesul să se pră-
2 Ibidem, p. 13.
i Ibidem.
4 Dr. Petru Groza, File autobiografice, în .,l\fagazin istoric", nr. 1/1968, p. 44.
5 Ibidem.
6 Dr. Petru Groza, (1884-1958), în „Anale de istorie·•, nr. 6/1984, p. 79.
317
buşească Imperiul habsburgic, eliberîndu-se din jugul lui. Deşi soldat

simplu, am activat politic, pentru care lucru am cunoscut închisori şi
carcere" 7 • Toate aceste suferinţe şi lupte l-au oţelit, i-au călit voinţa şi
dîrzenia, i-au sporit dragostea de ţară, i-au întărit hotărîrea de a nu ceda
în faţa nici unei greutăţi, de a nu pregeta în faţa nici unei jertfe pentru
făurirea uni·tăţii naţionale şi de stat a românilor.
Anul 1918 îl găseşte pe dr. Petru Groza deplin pregătit spre a se
avînta cu toată energia pentru înfăptuirea visului de veacuri al tuturor
românilor, unirea lor într-un singur stat naţional, realizîndu-se astfel
idealul formării statului naţional unitar român. In toamna anului 1918
a izbucn1t revoluţia din Transilvania provocată de profundele contradicţii
sociale şi naţionale. Cu o deosebită intensitate s~a declanşat revoluţia în
comi.tatul Hunedoara. Relatînd acest lucru, un martor ocular scrie că în
acest ţinut „ţăranii vin mereu de pe fronturile dez;membrate ... trenurile
sînt pline de soldaţi care duc cu ei germenele dezagregării la sate" 8 . In-
tr-un raport din 3 noiembrie 1918 al conducerii comitatense se preciza
că „Hunedoara a devenit un cîmp larg pentru lupta ţăranilor. Organele
administraitive au fugit în mare parte, mai mulţi notari cercuali au fost
masacraţi. Cercul se strînge şi devine din ce în ce mai periculos" 9 . Au-
torităţile din Deva raportau alarmate la 7 noiembrie că „numeroşi notari
şi primari, îngroziţi de furia maselor ţărăneşti, au fost siliţi să pără
sească comunele şi, fie singuri, fie împreună cu familiile lor s-au refugiat
în oraşe 10 . La Deva evenimentele revoluţionare cunosc o mare intensitate.
Prefectul Bela Pogany şi oficialităţile asupritoare, cuprinse de mare spai-
mă, au fost înlăturatell. Revoltarea populaţiei, care putea da naştere „la
vărsare de sînge", după cum se consemnează în raportul primăriei ora-
şului, a fost atenuată, „mai cu seamă de conducătorii populaţiei române,
îndeosebi dr. Petru Groza, (care n.n.) cu intervenirea lor înţeleaptă, au
potolit-o la timp" 12 . „Structura fragilă a statului austro-ungar - amin-
teste dr. Petru Groza în memoriile sale - trosnea din încheieturi si se
prăbuşea sub ochii noştri şi odată cu el se prăbuşeau şi zidurile care. izo-
lua pe românii din Ardeal de fraţii lor din vechilu regat. Aceştia, la
largul lor şi-.au organizat gărzi înarmate şi şi-au constiituit comiteto
proprii, într-un cuvînt au pus stăpînire pe destinele lor proprii" 13 •
In asemenea împrejurări Consiliul Naţional Român Central, consti-
tuit la 30 octombrie, determină în scurt timp un adevărat reviriment
în viaţa politică a Transilvaniei prin crearea consiliilor şi a gărzilor na-
ţionale. Din secretariatul Consiliului Naţional Român Central făcea parte,
printre alţi fruntaşi politici ai vremii, şi dr. Petru Groza.
7 H. Rabinovici, Participarea dr. Petru Groza la marea adunare naţională de la

Alba Iulia din 1 decembrie 1918, în .,Sargetia" XVI-XVII, 1982-1983, p. 445.
B Unirea Transilvaniei cu România, 1918. Bucureşti, Hl78, p. 502.
9 Ibidem.
10 Ibidem.
11 P. A. Abrudan, M. Stoica, Contribuţii hunedorene la desăvîrşil'ea unităţii
de stat a României, în „Sargetia" XV, l!J81, p. 2G'.!.
12 Ibidem.
n Arhiva dr. Petru Groza, Deva, Memorii, cap. V. Alba Julia, 1 decembrie
1918, p. 70.
318
In aceste condiţii a avut loc la Deva, adunarea românilor, întrunită la

7 noiembrie 1918, care a înfiinţat Consiliul Naţional român din Deva,
sub conducerea dr. Virgil Olariu, dr. Petru Groza, dr. Iustin Pop şi Moise
Savu. Menirea acestui organ era „susţinerea ordinei şi liniştei, apărarea
siguranţei personale şi a averii locuitorilor. După constituirea consiliului,
mulţimea s-a deplasat la biserică, unde a fost sfinţit drapelul tricolor
naţional român"U. Tot în cursul acelei zile „a luat fiinţă garda naţională
română", fiind de faţă dr. Petru Groz, Moise Savu, dr. Iustin Pop şi
Valer Petco" 15 . A doua zi „8 noiembrie 1918 garda naţională română cu
drapelul în frunte, a cutreerat comunele din jur" mobilizînd populaţia
rurală la acţiunea de înlăturare a vechilor autorităţi, iar în locul lor să
instaureze consilii naţionale române" 16 .
Consiliul Naţional din Deva a exercitat un control riguros asupra
desfacerii produselor alimentare. Un proces verbal al Consiliului Naţional
Român menţiona că din însărcinarea acestuia, dr. Petru Groza „somează
pe vicecomite să facă paşii de lipsă ca oficiantul de la alimentară să-şi
vadă de oficiu sub controlul comisiei noastre alimentarc" 17 • Toart:e aceste
măsuri priveau în acelaşi timp atît pe români, cit şi populaţia naţionali
tăţilor conlocuitoare. Dr. Petru Groza care spunea că „nu discut vechimea
noastră pe aceste meleaguri cu nimeni din Europa şi în afară de Europa,
pentru că nimeni n-are nici un drept să discute faptul acesta cu mine şi
cu atît mai puţin cu alţii, care au venit ulterior pe aceste mcleaguri" 18 ,
va desfăşura în toamna anului 1918 o vie campanie pentru realizarea ma-
relui act de la 1 decembrie 1918. Referindu-se la preparativele convocării
Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia de la 1 decembrie• 1918, dr.
Petru Groza arată că „am desfăşurat cu toţii o muncă intensă din punct
de vedere organizatoric pentru această mare manifestaţie" 19 . Procesul ver-
bal din 27 noiembrie 1918, luat în adunarea electorală a cercului Deva,
consemnează alegerea prin unanimitate de voturi a celor 5 delegaţi la
Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia de la 1 decembrie 1918, dr.
Petru Groza din Deva precum şi a lui Octavian Muntean din Tîmpa şi
a lui Nicolae Bembea din Bampotoc" 20 . Un act din 26 noiembrie 1918
menţionează că dr. Petru Groza a fost ales bărbat de încredere de către
Societatea meseriaşilor români din Deva 21 , fapt ce atestă prezenţa sa ac-
tivă în procesul luptei pentru unirea Transilvaniei cu România cit şi le-
găturile sale cu mediul muncitoresc din Deva.
„Cu aceste mandate (credenţionale) în buzunar - relata dr. Petru Gro-
za - , fiind şi eu ales pentru judeţul Hunedoara ca reprezentant al ti-
neretului intelectual alături de fruntaşii bătrîni, dr. Francisc Hossu Lon-
gin, dr. Aurel Vlad de la Orăştie, dr. Victor Bontescu de la Haţeg, dr.
Silviu Dragomir de la Ilia ... ne-am pus în fruntea coloanelor nesfîrşite
11 P. A. Abrudan, M. Stoica, op. cit., p. 262.

1> Ibidem.
16 Ibidem, p. 263.
17 Unirea Transilvaniei cu România .. „ p, 539.
19 Dr. Petru Groza, File autobiografice, în ,,Magazin istoric", nr. ·1/1968, p. 44.
1 ~ Arhiva dr. Petru Groza, Memorii, cap. V. Alba Iulia, 1 decembrie 1918, p. 73.
~0 H. Rabinovici, op. cit., p. 448.

21 Ibidem.
319
de ţărani şi de muncitori năvălind pe soşele, pe jos sau în căruţe, trăsuri

sau cu trenuri spre Alba Iulia" 22 . Documentele vremii relatează că din
Deva, la adunarea de la Alba Iulia, ţinută la 1 decembrie 1918, pentru
declararea unirii tuturor românilor şi realizarea idealului naţional au
participat 200 de cetăţeni români sub conducerea dr. Francisc Hossu-
Longin, dr. Petru Groza, dr. Virgil Olariu şi Vasile Ianzu.
Românii din satele bănăţene au răzbit şi ei pînă la Simeria unde au
întîlnit miile de muncitori de pe Valea Jiului. Agenţii străini au încercat
să provoace agitaţii şi la Simeria unde răspîndeau printre muncitori foi
volante ostile cauzei noastre, acestea fiind însă potolite de intervenţia
energică a lui Petru Groza şi a fruntaşilor social-democraţi, Fluieraş,
Gherman şi Grapini care se aflau şi ei în „trenul pavoazat cu drapele
tricolore şi drapele roşii cu eşarfă tricoloră" 23 • „Era pe înserate, în ajunul
zilei de 1 decembrie, cînd sclipirile luminilor de la Alba Iulia ne vesteau
că ne apropiem de cetatea stăpînită odinioară de Mihai Viteazu. Totul
era acoperit de un covor de zăpadă albă, ningînd încet şi des cu fulgi tot
mai groşi. De adăpostit undeva pentru atîta lume nici vorbă nu putea fi
în acea noapte" 24 . „Cu toate că unii participanţi au făcut cite 70-80 km,
mulţimea de ţărani, secondată în grupe compacte formate din „minerii de
pe Valea Jiului, şi de către aceia din minele de aur din Munţii Apuseni,
precum şi din muncitorii din uzinele Hunedoarei, Călanului, Cugirului, cu
toţii cîntau cu voioşie ... "2 5 . De~i cei mai mulţi erau de 2-3 zile pe dru-
muri, păşeau cu toţii printre zidurile cetăţii cu o voiciune tinerească, cîn-
tecele lor de veselie părînd să nu mai aibă sfîrşit" 26 .
In ziua de 30 noiembrie, marele sfat naţional urma să ţină o ultimă
şedinţă, cu o asistenţă cît mai numeroasă pentru redactarea definitivă a
textului declaraţiei pe care o va supune votului reprezentanţilor ale~i ai
poporului însuşi. Au luat cuvîntul mai multe zeci de persoane, printre
care şi dr. Petru Groza, care s-a pronunţat pentru unirea fără condiţii a
Transilvaniei cu România"2 7 .
După prologul de la 30 noiembrie 1918, zorii zilei de 1 decembrie au
ridicat cortina marelui act cu care avea să se încheie „procesul lung şi
irevocabil al înmănuncherii într-un singur organism, statul unitar al ro-
mânilor de pretutindeni. La orele 10,30, într-o atmosferă trepidantă pre-
şedintele Consiliului Naţional Român Central din Arad, Ştefan Cicio Pop,
deschide adunarea rostind un discurs patetic, trecînd în revistă suferin-
ţele îndurate de poporul român de-a lungul secolelor. Se procedează la
constituirea prezidiului adunării. Este ales ca preşedinte venerabilul Gheor-
ghe Pop de Băseşti, de 83 de ani. Ocupînd scaunul de preşedinte, Gheor-
ghe Pop de Băseşti salută adunarea întrunită pentru a sfărîma cătuşele
şi a decide asupra viitorului neamului nostru din Transilvania şi Un-
22 Arhiva dr. Petru Groza, Deva, Memorii, C'ap. V, Alba Iulia, 1 decembrie
1918, p. 74.
2 a E. Hulea, Alba Iulia în zilele marii uniri din 1918, în „Apulum" XVI, 1987,
p. 453-454.
24 Arhiva dr. Petru Groza, Deva, Memorii, c-ap. V, Alba Iulia, 1 decembrie
1918, p. 74.
25 Ibidem, p. 75.
26 Ibidem.
21 E. Hulea, op. cit., p. 457.
320
garia după care declară adunarea constituită. I-au cuvîntul apoi Silviu
Dragomir, Vasile Goldiş, Iuliu Maniu şi Josif Jumanca. Nemaicerînd ni-
meni cuvîntul preşedintele Gheorghe Pop de Băseşti, supune la vot re-
voluţia propusă. Entuziasmul din suflete se dezlănţuie aclamaţiile du-
rează minute în şir. Cu glas profund, emoţionat, bătrînul luptător, în-
seninat că a văzut cu ochii minunea îndelung dorită şi aşteptată, enunţă
că „unirea acestor provincii româneşti cu ţara mamă şi cu celelalte pro-
vincii surori deja amintite, este pentru toate veacurile decisă" 28 . Parti-
cipanţii şi-au scos ceasurile din buzunar să fixeze clipa istorică; era 12 şi 5
minute. Dar cel mai grandios spectacol al zilei l-a oferit adunarea cea
mare a poporului. Atît la prima aflare a vestei unirii cît şi la prezen-
tarea rezoluţiei de pe tribunele improvizate, în jurul orelor 13,00, un
entuziasm indescriptibil s-a manifestat într-o modalitate demnă de mă
reţia clipei. Cind au ieşit în strada arhiplină de popor şi gărzi militare
care ducea spre „Pla,toul romanilor" membrii adunării naţionale au fost
întimpinaţi de un uragan de aclamări. Printre primii care au luat cuvîntul
pe tribunele improvizate de pe platou s-a numărat şi dr. Petru Groza.
Dîndu-şi seama de necesitatea explicării marii mulţimi a rostului
acelor momente de impoDtanţă vitală în viaţa poporului român, dr. Petru
Groza a părăsit sa.Ia şi urcînd la „una din cele mai apropiate tribune a
deschis, astfel, marea adunare populară de la Alba Iulia, ca cd dintîi
orator" 2!'.
Instrumentul istoric care a codificat aspiraţiile şi le-a făcut cunoscute
întregii lumi l-au constituit, în egală măsură aleşii poporului şi poporul
însuşi. Aleşii au trasat drumul, poporul l-a urmat. Era singurul drum
care, în condiţiile acelei vremi, putea să ducă la împlinirea ţelului suprem
al naţiunii. După ce a zdrobit eşafodajul secular al asupritorilor, răzbu
nînd durerile şi umilinţele a zeci şi zeci de generaţii trecute, revoluţia se
îndrepta acum implacabil spre deznodămîntul ei firesc, corolarul întregii
lupte pentru eliberarea neamului; desăvîrşirea unităţii naţionale a po-
porului român. Intre aleşii poporului s-a numărat şi dr. Petru Groza, omul
caro din tinereţe şi pînă în ultimile zile ale vieţii sale a fost alături de
mulţimi, le-a slujit interesele prin tot ceea ce a gîndit şi realizat, prin
tot cc a întreprins şi înfăptuit. Om al realităţilor, patriot înflăcărat, pildă
de virtute cetăţenească şi devotament faţă de popor, clarvăzător şi înţe
lept, dr. Petru Groza reprezintă una dintre marile personalităţi ale po-
porului nostru, înscriindu-se pentru totdeauna în istoria patriei.
Dînd o înaltă apreciere personalităţii dr. Petru Groza secretarul ge-
neral al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu sublinia: „In amintirea
poporului nostru, dr. Petru Groza va rămîne ca o luminoasă figură de
luptător înflăcărat pentru libertatea, progresul şi înflorirea patriei, pen-
tru întărirea prieteniei şi alianţei cu ţările socialiste, pentru pace şi co-
laborare cu toate naţiunile lumii"3°.
~s Ibidem, p. 464.
~9 Arhiva dr. Petru Groza, Deva, Memorii, cap. V. Alba Iulia, 1 decembrie
1918, p. 75.
30 Dr. Petru Groza (1884-1958), în „Anale de istorie~, nr. 6/1984, p. 79.
321
DR. PETRU GROZA ET LA GRANDE UNION DU 1-ER Dl!:CEMBRE 1918
Resume
Le dr. P. Groza s'est manifeste comme un militant actif pour Ies droits so-
cials et politiques des roumains de la Transylvanie, pour l'accomplissement de
l'Etat national unitaire. Il se remarque encore de sa jeunesse, depuis qu'il etaill
eleve et puis l'etudianrt lorsqu'i! devient !'un des animateurs de la jeunesse rou-
maine de l'Empire de l'Autriche-Hongrie. Enr6le dans l'armee de l'Autriche-
Hongrie le docteur P. Groza organise avec Ies paysans roumains des actions
protestaires et des sabotages. Au 7 novembre 1918 Ie dr. P. Groza est choisi
membre du Conseil National Rournain de Deva, et au 27 novembre, le rneme annee,
il est designe comme delegue â la Grande Assemble Nationale de Alba Iulia.
Parmi Ies premiers orateurs, qui a .prins la parole, en annonţant aux masses
l'union de la Transylvanie avec la patrie-mere, s'a fait remarque aussi dr. P.
Groza.
CONTRIBUŢII LA CUNOAŞTEREA ACTIVITAŢII SINDICATELOR
UNITARE DIN DEVA
ADELA HERBAN
Legea asupra sindicatelor, din 26 mai 1921, reglementa dreptul de

Drganizare profesională a clasei muncitoare din România, în noile condiţii
social-economice create după făurirea unităţii statale.
Creşterea numerică a sindicatelor, influenţa crescîndă a acestora în
rîndurile muncitorilor cît şi sporirea spiritului combativ imprimat sindi-
catelor de elementele revoluţionare nu au fost pe planul guvernanţilor.
In acest sens dispvziţiile legii persoanelor juridice din 6 februarie 1924
căutau, sub orice forme, să stăvilească intrarea în sind icatc a elementelor
revoluţionare.
Mari dificultăţi s-au ivit în procesul de organizare a clasei munci-
toare în sindicate odată cu apariţia legii pentru reprimarea unor infrac-
ţiuni contra liniştei publice din 19 decembrie Hl24, cunoscută şi sub nu-
mele de „Legea Mîrzescu". In aceste condiţii Congresul al III-lea al P.C.R.
clin septembrie 1924 a trasat membrilor de partid sarcina de a desfăşura
o temeinică aotivitate în vederea refacerii unităţii mişcării sindicale pe
baza frontului unic.
La Deva - pvtrivit documentelor aparţinînd autorităţilor vremii
muncitorii se organizaseră, în acest timp, pe ramuri profesionale, în grupe
sindicale. Existau, astfel, grupa constructorilor ce aparţinea 11 Uniunii reg-
nicolare a muncitorilor din industria de construcţii din România", ce-şi
avea sediul în Tîrgu-Mureş şi grupa croitorilor (unificată cu cea a fri.ze-
rilor), avînd denumirea exactă: grupa XIV din îmbrăcăminte, inclusă în
„Unirea muncitorilor în îmbrăcăminte din România" cu sediul în Cluj 1 .
In decembrie 1924, grupa XIV sindicală a croitorilor şi frizerilor era
înscrisă ca persoană juridică printr-o decizie a Tribunalului din Deva!
după ce, ·adunarea generală a grupei îşi alegea în octombrie, acelaşi an
comitetul de conducere3.
In afara celor două grupe sindicale, mai activa la Deva, sindicatul
lemnarilor din cadrul „Uniuni în lemn" din Cluj 4 • Intrucît activitatea
acestei Uniuni a fost suspendată în noiembrie 1923, filiala ei din Deva
nu era recunoscută ca persoană juridică5 .
Incepînd din 1926 se crează la Deva Sindicatul Unitar cuprinzînd
circa 180 membri, format din: zidari, zugravi, vopsitori, lăcătuşi, mecanici,
croitori, tîmplari, frizeri, fierari, pietrari, bărdaşi, brutari, economi etc.8
Muncitorii tipografi nu erau încadraţi în Sindicatul Unitar sau
„Blocul unitar" cum era denumit de autorităţi. Conducători ai Sindicatu-
1 Arhivele statului, filiala Deva, fond Tribunalul Deva, dosar 36, f. 17-19.
2 Idem, f. 165.
3
Idem, f. 141 şi 147.
4
Idem, f. 79.
5 Ibidem.
a Idem, f. 17-19.
324
lui Unitar erau dr. Augustin Almăşan şi Samoilă Gombo 7 • Sediul acestor
sindicate era în strada Mihai Eminescu nr. 18 •
Din rapoartele autorităţilor rezultă o prodigioasă activitate politico-
educativă desfăşurată de muncitorii sindicalişti deveni în anii ce au
premers dizolvarea Sindicatelor Unitare. „Organizaţiunea muncitorească
din localitate de sub conducerea dr. Augustin Almăşan şi Samoilă Gombo
- raportau organele de Siguranţă din Deva în 12 aprilie 1928 - într-o
şedinţă ţinută în anul 1926, a hotărît înfiinţarea unui cămin muncitoresc
în Deva, în scop de a se întîlni acolo zilnic membrii ai organizaţiei, a se
distra, a ţine şedinţe, reprezentaţii, conferinţe etc."
Raportul atestă şi faptul că a fost întocmit un statut al căminului
muncitoresc iar activitatea avea loc, la început, în strada Decebal nr. 29 •
„Membrii grupării muncitoreşti din Deva, se relatează în continuare în
raportul susamintit - care . . . nu este altceva decît o organizaţie pur
comunistă, zilnic îşi ţin şedinţe clandestine la cămin unde se dezvoltă o
vie propagandă comunistă, cîştigînd pentru dezvoltarea ideilor lor şi pe
tinerii muncitori din localitate, aflîndu-se printre ei băieţi de 17-18 ani,
şi studenţi cari, sub masca aranjării unui cor muncitoresc, zilnic se adună
la cămin" 10 .
!n luna mai 1928, într-o şedinţă a conducerii Sindicatului Unitar din
Deva, ţinută la locuinţa avocatului Augustin Almăşan, s-a luat hotărîrea
înfiinţării unui cerc „Prietenii naturii" în scopul - potrivit relatărilor
cuprinse în documentele autorităţilor - ,,de a se putea dezvolta o acti-
vitate mai intensivă şi liberă, sub masca excursiilor şi întrunirilor cc
urmează a se face de către muncitori la aer liber în parc, pădure etc. unde
nu vor putea fi urmăriţi de către agenţi" 11 .
. Cu acelaşi prilej, s-a stabilit înfiinţarea „unei secţii sportive pentru
femei, în sinul organizaţiei muncitoreşti, în care scop soţiile muncitorilor
au şi luat contact cu profesoara de dans din localitate pentru organizarea
unui curs de dans şi curs sportiv 11 1 2 •
Succesele obţinute pe tărîmul organizării profesionale au determinat
autorităţile să intensifice teroarea împotriva Sindicatelor Unitate. Cercu-
rile guvernante sperau că interzicîndu-le activitatea în localurile proprii,
le vor putea izola de muncitorime, ceea ce ar fi deschis calea lichidării
lor.
!n gama măsurilor abuzive se înscrie şi arestarea, în august 1925, a
membrilor Consiliului general al Sindicatelor Unitare, acţiune care ai
dezlănţuit un val puternic de proteste în ţaTă şi peste hotare. Plenara
C.C. al P.C.R. din decembrie 1925, apreciind mişcarea protestatară a
maselor muncitoare, releva faptul că ea a avut un profund caracter po-
litic, fiind îmbinată cu lupta desfăşurată în vederea unificării mişcării
sindicale şi pentru front unict3.
1 Idem, f. 13.
8 Idem, f. 1.
~ Idem, f. 13.
1o Idem, f. 13.
11 Idem, f. 15~16.
12 Ibidem.
13 Documente din istoria Partidului Comunist Român. 1923-1928. Vol. II, Bu-
cureşti, 1953, p. 410.
325
In 24 februarie 1929, organele Inspectoratului muncii din Arad s-au

deplasat la Deva pentru a constata persecuţiile autorităţilor faţă de Sin-
dicatul Unitar. Cu această ocazie, conducătorii sindicali declarau că orga-
nizaţiile sindicale ale tîmplarilor, constructorilor şi croitorilor, existente
în Deva, „au personalitate juridică şi nu au dccît o activitate culturală';.
Dacă pînă în ziua de 17 februarie 1929, sediul acestor sindicate era în
strada „Principele Carol nr. 30", de vreo şase luni, sindicatele nu mai
puteau funcţiona deoarece erau şicanate de organele siguranţei. Dacă
membrii veneau să plătească taxele, erau urmăriţi de agenţii siguranţei
şi duşi la siguranţă pe motiv că trebuie legitimaţi sau alte pretexte". Din
aceste motive „ne-am mutat în alt local în strada Eminescu nr. 1 ... unde
avem o cameră separată înştiinţînd de schimbare şi Tribunalul Deva, con-
form legii". 1n 17 februarie 1929, muncitorii sosiţi la noul sediu, să plă
tească cotizaţiile, au fost bruscaţi de agenţii siguranţei şi siliţi să pără
sească sediul14.
Criza economică din anii 1929-1933 a dus la ascuţirea contradicţii
lor de clasă şi la creşterea valului revoluţionar, fapt ce a determinat
adoptarea de noi măsuri eficiente în vederea organizării luptei clasei
muncitoare.
In aceste condiţii, a avut loc Congresul Sindicatelor Unitate de la
Timişoara din 2-5 aprilie 1929, iniţiat şi pregătit de către Partidul Co-
munist Român. Congresul a fost precedat de o susţinută activitate orga-
nizatorică şi propagandistică desfăşurată de Sindicatele Unitare, potrivit
hotărîrilor plenarei lărgite a C.G.S.U. din februarie 1929. Cu toate difi-
cultăţile create de autorităţi, au fost organizate adunări şi întruniri în
care s-au dezbătut numeroase probleme ale vieţii politice şi s-au ales de-
legaţi la congres în conformitate cu normele stabilite.
La 4 martie 1929 a avut loc la Deva o asemenea adunare a cărei
ordine de zi a fost: 1) analiza situaţiei economice a breslelor meşteşugă
reşti; 2) reorganizarea breslelor şi importanţa ei; 3) eventuale propuneri1 5 .
Din raportul poliţiei rezultă că au participat 60 de persoane, aduna-
rea fiind prezidată de un muncitor brutar din Timişoara „venit anume
pentru acest scop". Acesta, luînd cuvîntul, a arătat că guvernul nu este
preocupat de îmbunătăţirea situaţiei muncitorimii şi „cere adunării să
pretindă amnistia şi punerea pe picior liber a lui Dobrogeanu Gherea".
Referindu-se la împrumuturile efectuate de guvern în străinătate, vor-
bitorul arăta că muncitorii „se vor alege cu plata marilor dobînzi şi
comisioane pe care tot muncitorii trebuie să le plătească. Arată că pen-
tru acest scop s-a abătut asupra ţării un nou val de scumpete: la pîine,
tutun, timbre, impozite etc. Infine, - arată raportul poliţiei - îndeamnă
pe cei prezenţi la organizare, arătînd că pentru rezolvarea revendicărilor
muncitoreşti nu este alt mijloc decît reorganizarea în front unic contra
capitalismului şi politicii antimuncitoreşti de astăzi".
Adunarea a ales pe Gombo Samoiilă ca delegat al Congresului Sindi-
catelor Unitare de la Timişoara" 16 . Moment important în mişcarea mun-
14 Arhivele statului, filiala Deva, fond Parchetul Tribunalului Hunedoara, do-

sar 51/1929, f. 1.
15 Arhivele statului Deva, fond Prefectura judeţului Hunedoara, dosar 64/1929.
18 Ibidem.
326
citnrească din România, Congresul ţinut la Timişoara a fixat o linie în

domeniul orga:-iizării sindicale, dezbaterile purtate ciaprinzînd o gamă
largă de probleme ca; legislaţia muncii, unificarea mişcării sindicale, coo-
per<i\ie. pres~1, şomaj, problema feminină, tineret, pericol de război, am-
ni~: ic· ctc_1;_
La Congres au participat 316 delegaţi reprezentînd Consiliul General

al Sindicatl'lor Unitare, Uniunile Sindicale Uni:tare, Consiliile locale sin-
diC"alc, 23-l sinclica1.t\ 18 organizaţii de tineret, 11 organzaţii locale ale fe-
mc i!or muncitoarC', muncitori neorganizaţi din fabrici şi uzine, precum
si numero~i muncitori şomeri1 8 .
Discuţiile ce au avut loc au evidenţiat necesitatea elaborării unei
legi~;Jaţii fayorabilc muncitorimii, stabilirii unui salariu minim, egal la
n1lncă <'gală pentru femei şi tineret, concedii de odihnă şi de boală plă
tite'. desfiinţarl'a kgilor antimuncitoreşti etc.
Congresul a acordat o deosebită atenţie problemei restabilirii unităţii
micocării sindicale, dîndu-se indicaţii, în acest sens, organizaţiile sindicale
mu~1citorcşti să întreprindă măsuri energice pentru crearea comitetelor
de fabrică, \"erigă de bază a frontului unic muncitoresc 19 .
Prin problematica de importanţă majoră dezbătută, prin hotărîrile
adoptate, Congresul de la Timişoara a marcat un pas înainte în punerea
în JYa~·tic[1 a orientărilor trasate de P.C.R., de sporire a rîndurilor organi-
zaţiilor sindica.le, de formare în rîndul acestora a unei linii revoluţionare
şi de făurire a unităţii mişcării sindicale din România.
La puţin timp în urma congresului, guvernul naţional-ţărănesc, sub
motivul ca Sindicatele Unitare au încălcat prevederile legii Trancu-Iaşi,
depăşind caracterul lor profesional şi desfăşurînd o activitate tot mai
pronunţat politică, a dat dispoziţii de interzicere a activităţii lor. ln în-
treaga ţară sediile Sindicatelor Unitare au fost închise, o serie de acti-
Yişti iterorizaţi şi arestaţi, acţiunea fiind urmată de numeroase procese
intentate sindicatelor şi judecate de tribunalele locale care în baza art. 45
din legea sindicatelor profesionale şi a art. 53 din legea persoanelor ju-
ridice au dat sentinţe de dizolvare a Sindicatelor Unitare pe cale judi-
ciară20.
ln ciuda acestor măsuri restrictive impuse de autorităţi, Sindicatele
Unitare au continuat, însă, să activeze folosind mijloace lega1e, semile-
gale şi ilegale, în interesul întregii clase muncitoare din România.
17 „Femeia muncitoare" din 1 martie 1929.

18 N. G. Munteanu, Congresul Sindicatelor Unitare din 1929 - moment im-
portant in istoria mişcării sindicale din ţara noastră, în „Analele Institutului de
istorie de pe lingă C.C. al P.M.R.", nr. 3/1959.
19 Florea Dragnea, Un moment de seamă al luptei pentru unitatea clasei mun-
citoare din România (40 de ani de la Congresul Sindicatelor Unitare de la Timi-
şoara), ln „Scînteia" din 5 aprilie 1969.
2o Arhivele statului, Filiala Deva, fond Tribunalul Deva, dosar 36/1929, f. 98.
• 32i'
CONTRIBUTIONS A LA CONNAISSANCE DE L'ACTIVIT~

DES SYNDICATS UNITAIRES DE DEVA
Rcsume
En presentent la maniere d'organisation des syndicats dans le contexte natio-

nal, l'article met en evidence quelques aspects qui n'ont pas ete encore etudies, au
sujet de syndicats unitares de Ia ville Deva.
L'article est fonde, en general, sur Ies materiaux d'archives inedits, en etant
une nouvelle contribution ă la connaissance de quelques questions de l'histoire
locale.
ASPECTE PRIVIND APLICAREA REFORMEI AGRARE lN JUDETUL
HUNEDOARA INTRE ANII 1934-1939* .
ANGHEL NISTOR
Intr-un memoriu al Serviciului agricol judeţean Hunedoara înaintat

perfecturii la 18 i·anuarie 1934, problema definitivării lucrărilor de re-
formă agrară se afla pe prim plan. Arătînd că la acea dată existau un
număr mare de comune care nu erau încă puse în posesiunea teritoriilor
de pădure şi de păşune, destinate prin hotărîrile de expropriere, docu-
mentul subliniază că, în acdaşi timp, circa 3300 ţărani îndreptăţiţi la
improprietărire foloseau numai în arendă forţată loturile ce li se cuve-
neau. „în total există în judeţ - menţionează memoriul - o suprafaţă
de 140.000 jugăre cadastrale care deşi expropiată definitiv nu constituie
încă proprietatea comunelor sau înd·reptăţiţilor cărora le sînt destinate".
Ocupîndu-se de cauzele „acestei stări de lucruri atît de dăunătoare inte-
reselor economice ale judeţului", specialiştii Serviciului agricol judeţean
enumeră „pe cele mai principale şi de ordin general care sînt lipsa lucră
rilor cadastrale începînd de la defalcare şi pînă la parcelare sau, deşi
aceste lucrări există, în multe cazuri ele nu sînt încă verificate şi înaintate
instanţelor judecătoreşti respective; lipsa hotărîrilor de împroprietărire a
instanţelor judecător~ti care, iarăşi, fie că nu se pot da din lipsa datelor
cadastrale, fie din cauza tergiversării, nepunerii pe rol sau amînărilor
continue de care se bucură cauzele de reformă agrară din partea unor
instanţe judecătoreşti; lipsa fondurilor necesare pentru deplasările orga-
nelor judecătoreşti şi agricole inerente unor cauze de reformă agrară;
lipsa unei coordonări s.au '=!rmonizări a activităţii tuturor organelor ce
concură la definitivarea reformei agrare, necomunidnd serviciului agricol,
organul special de reformă agrară, fiecare pas făcut înainte în acest do-
meniu şi piedicile eventuale care nu le permit ·avansarea lucrărilor, în
fine, în materie de folosinţă a păşunilor comunale constituite din păduri,
organele silvice întotdeauna invocă fie necesitatea prealabilă a avizului
Comitetului agrar sau numai Camerelor de agricultură sau a avizului sil-
vic necesar, fie lipsa liniei de defalcare fie aceea a studiului de transfor-
mare din pădure în păşune sau a neaprobării încă a •acelui studiu, fie, în
fine, că deşi studiul este terminat şi aprobat nu se poate exploata mate-
rialul, neexistînd posibilitate de desfacere a acelui material etc." 1•
în sensul celor arătate în memoriul organelor agricole judeţene, so-
cotim util să exemplificăm prin situaţia existentă în două plăşi din zona
l\Iunţ ilor Apuseni. Astfel, în plasa Brad - potrivit unui raport al Re-
giunii X agricole Brad adresat Serviciului agricol judeţean „toate cauzele
je împroprietărire stagnează din cauză că nu au fost încă măsurate de
Serviciul Cadastral, în afară de moşia Feiby Francisc din Trestia, oare
• Partea I (1921-1928), în „Sargetia" XV, 1981; Partea II (1929-1933) în „Sar-

gctia·' XVI-XVII, 1982-1983, p. 485-489.
1 A. S. Deva, fond: Serviciul agricol judeţean, dosar 10/1934 fila 12.
330
deşi măsurată din anul 1932, nu a fost afişată la primărie, conform art. 85
din Legea Reformei agrare, de ,asemenea a fost măsurată moşia expro-
piată de la Societatea „Mica" din hotarul comunei Luncoiul de Jos, care
acte au fost afişate la primărie de către Cadastru însă fără a se trimite
Judecătoriei de Ocol Brad operaţiile cadastrale pentru a se începe opera-
~iunea împroprietăririi ... ".
!n plasa Baia de Criş - arată raportul - o parte din moşii erau
măsurate dar autorităţile plăşii nu erau în cunoştinţă de cauză dacă erau
efectuate formalităţile de afişare de către Serviciul cadastral. „!n această
categorie cad moşiile Ştefan Esterhazi din comuna Basarabasa, moşia
Ioan Holaky din comunele Vaţa de Jos, Ciungani, Prăvăleni, Căzăneşti,
mo~ia Statului român din comuna Tîmava de Criş, moşia Bolte Frederich
din comuna Tomeşti, moşia Bekeş din hotarul comunelor Cărăstău, Pră
Yăleni şi Birtin"2.
Datele statistice arată că la 31 decembrie 1933 situaţia aplicării le-
gilor de reformă agrară se prezintă astfel:
TABLOU
de ap!iC'llrea legilor de reformă agrară pe ziua de 31 dec. 1933 în judeţul Hunedoara
Expropr. definitive nr. moşii 844

suprafaţă 222.331 jug. 846 stp
În curs de judecată nr. moşii 25
suprafaţă 10.101 jug. 956 stp
~r. total al celor înscrişi 34.220
Împroprietăriri definitive suprafeţe 7.367' jug. 463 stp.
Xr. celor trimişi la colonizare 616
Xr. celor rămaşi neînproprietririţi 24.122
Silozuri atribuite comunelor 88,743 jug. 9 stp
Împropriet:lrire vetre de sat 535 jug. 944 stp
Împroprietăriri speciale -
Păduri rămase pe seama statului 50,154 jug. 1115 stp
Păduri comunale 49,053 jug 1431 stp
Rezerve pentru instituţii 5,430 jug 757 stp
Rezerve 7,460 jug 521 stp
neproductiv 19,508 jug. 809 stp
drumuri de exploatare 162 jug 531 stp
dat cu arendă localnicilor 20 jug 49 stp
2 Idem, dosar 11/1934, fila 24.
331
destinat colonizării I-
terenuri predate cu schimb 1198 jug. 40 I stp
terenuri Yîndute I 467 jug. 1131 stp
in curs de juclecatr1 3,287 jug 899 stp
disponibil 43 jug 748 stp
nr. cadre veniţi din alte judeţe 232,435 jug 202 stp
total experiment nr. 210
moşii măsurate şi neparcelate su praf. 161, 016 jug 1019
stp nr 164
Moşii parcelate şi măsurate cadastru Loturi 6,499 j7g 1521 stp
siloz 4.740 jug 1570 stp
rezerve 2, 139 jug. 295 atp
dispon. 45 jug. 748 stp
păduri 1.688 jug. 790 stp
nr. moşii nemăsurate 495

Cu referat 100% nr. moşiilor247
suprafaţa 11,996 jug. 603
stp
suma 11, 134.075 lei
ur. moşiilor 421
Cu referat 80% suprafaţa126.496 jug.
864 stp
suma 82.851,674 lei
~r. moşiilor pentru care nu s-a făcut referat 201
Loturi suprafaţă 6.280 jug. 1547 stp
suma 10.014,075
După ieşirea României din criza economica, problema definitivării

reformei agrare a rămas aproape tot atît de complicată ca şi în perioada
a:-iilor 1927-1933. Cu toate că lucrările de cadastrare au fost reluate,
ritmul lor lent nu a reuşit să realizeze fixarea ţăranilor pe loturile de
împrop:·ictărire, decît în mică măsură.
Gruparea liberală condusă de Gheorghe Tătărăscu îşi propunea, odată
cu preluarea puterii, în 1934, să se preocupe îndeaproape de spinoasa pro-
blemă agrară, promiţînd substanţiale ajutoare financiare în vederea efec-
tuării lucrărilor care să ducă la rezolvarea definitivă a reformei. In acest
sens, la sfîrşitul lunii ianuarie 1934, Ministerul Agriculturii şi Domeniilor
~;0 adresa tuturor Serviciilor agricole judeţene din ţară, evidenţiind sta-
diul înapoiat în care se aflau lucrările de definitivare a reformei agrare şi
consecinţele acestei stări de lucruri pe plan economic şi social. „Lucrările
de reformă agrară, se arată în adresă - au suferit în ultimii cinci ani
o marc încetineală, care-n multe privinţe a echivalat cu o adevărată în-
trerupere de lucru. Din această pricină, aplicarea reformei .agrare s-a
prelungit peste marginile oricăror aşteptări, dind astăzi impresiunea unei
332
qări de provizorat, care pare că nu-şi mai găseşte sfîrşitul şi care e de

1:~-:tură să ridice cele mai serioase şi mai îndreptăţite critici. „Situaţia
creată nu numai că nu e potrivită cu interesele permanente ale statului
subliniază depeşa ministerială - ci şi compromite prin prelungirea ei, ba-
zele reformei agrare şi temeliile însăşi ale economiei noastre naţionale".
În primul rînd, prelungirea provizoratului risca să pună statul în im-
posibilitate de a mai executa pe teren sentinţe date de organele judecă
toreşti în procesele agrare privitoare fie la eventualele retrocedări de
terenuri către proprietarii expropiaţi, fie la litigiile create între ţăranii
inscrişi în listele de împroprietărire.
In al doilea rînd, se puneau piedici realizării, îndeosebi în Transil-
Yania, a împroprietăririi definitive, întrucît - precizează .adresa „buna
orînduială şi legea însăşi cer ca împroprietărirea să se întemeieze pe o
se:itinţă de expropriere definitivă şi ca împroprietărirea să urmeze numai
după cc a avut loc în prealabil măsurătoarea terenului şi aplicarea par-
celării cadastrale pe teren". O altă consecinţă agrară a stării de provizo-
rat în care se găseau lucrările de reformă agrară, - potrivit organelor
centrale agricole - o constituie faptul că ,.proprietarii expropiaţi sînt
expuşi să nu-şi mai poată ridica de la Stat, nici după atîţia ani de la
exprop:·iere.a, întreagă rentă la care au dreptul, iar sătenii împroprietă
riţi sunt şi ei nevoiţi să rămînă mai departe în neplăcut.a situaţie de a
c~i:ttinua să plătească Statului, sub titlul de arendă, sume destul de în-
semnate şi care, adăugate la cele achitate în trecut - au acoperit de
m:.1lt cota cuvenită pentru răscumpărarea ·terenului luat în folosinţă şi
deci pentru obţi::-ierea titlului definitiv de împroprietărire neeliberat încă".
Ceea ce socoteau însă guvernanţii burghezi a fi extrem de primejdios
pentru dezvoltarea pe viitor a economiei rurale româneşti, ca urmare a
tărăgănării lucrărilor de împroprietărire, era, pe de o parte menţinerea
unei părţi din proprietatea .agricolă neconsolidată şi deci în imposibili-
tate de a se folosi de avantajele creditului iar, pe de altă paTte, - aşa
cum se exprimă organele ministeriale de resort - „acest provizorat omoară
orice iniţi1 aitivă privată în realizarea strictului necesar de îmbunătăţiri
cerute de o raţională şi rentabilă exploatare agricolă şi împiedică reali-
zarea integrală a măsurilor prin care guvernul actual înţelege să ajute
1
şi să deie un nou impuls agriculturii" 4 •

Constatările şi mai ales promisiunile făcute, la început de drum de
către tătărăscicni au fost sortite să rămînă însă literă moartă, în cea mai
mare măsură, în perioada ce a urmat.
Ritmul lent de execuţie a lucrărilor tehnice privind reforma agrară,
efectuate în .anul Hl34-1938 rezultă din faptul că în iacest timp suma
cuvenită s-a ridicat la numai 103 milioane lei, ceea ce reprezintă un pro-
cent mic, dacă este raportată la costul total de 1,2 miliarde lei al lucrări
lor dintre 1919-19385 . Statisticile vremii aduc dovezi că în periooda 1
3 Idem, dosar 1/1934, fila 7-8.

4
Id~m. fila 13.
5 Ion Vasiliu, Agricultura, în Aspecte ale economiei româneşti, Consiliul su-
pe:-ior economic, 1939, p. 71.
333
ianuarie 1919-31 august 1937 au fost măsurate pe întreg cuprinsul ţării

10.865.818 ha, suprafaţa nemăsurată încă fiind de 247.000 ha6.
Problema definitivării reformei agrare înregistra simţitoare rămîneri
în urmă în anul 1934 şi în judeţul Hunedoara.
Ţăranii din Dobra, foşti voluntari pe front în timpul primului război
mondial, îşi cereau dreptul la împroprietărire în februarie acelaşi an,
bazîndu-se pe dispoziţiile legii de preferinţă din anul 1930 prin care erau
îndreptăţiţi şi ei la a primi pămînt. Serviciul agricol judeţean explica, în
acelaşi timp, perfectului că deşi „formalităţile -ie împroprietărire a aces-
tora sînt îndeplinite în ceea ce priveşte stabiiirea drepturilor" nu se re-
zolvase nimic'.
Un amplu memoriu cuprinzînd doleanţele populaţiei din plasa Hune-
doara, trimis de pretura plăşii Ministerului Agriculturii şi Domeniilor
în 9 iunie 1934, reuşeşte să scoată în evidenţă racilele birocraţiei din acea
vreme, de pe urma cărora au avut de suferit numeroase familii ţărăneşti
îndreptăţite la împroprietărire.
Astfel, deşi comuna Peştişul Mic a fost împroprietărită în 1922 cu
64 iugăre păşune şi cu 76 iugăre pădure, nu se realizase punerea în po-
sesiune a acestor terenuri către ţărani şi nici nu se transcrisese, după
12 ani, dreptul de proprietate în Cărţile funduare. Tot în hotarul respec-
tivei comune au fost împroprietăriţi în acelaşi an mai mulţi locuitori cu
loturi de pămînt viariind între 1/2 şi 1 iugăr. Tărăgănarea lucrărilor de
împroprietărire definitivă impunea acestor ţărani situaţia de ia folosi te-
renul în arendă forţată.
Locuitorii comunei Josani solicitau Ministerului Agriculturii şi Do-
meniilor să dispună darea în folosinţă definitivă a 120 iugăre pădure şi
întrucît „comuna nu a primit prin reforma agFară păşune comunală, ţă
ranii se cred îndreptăţiţi - se arată în memoriu - a face această cerere
cu atît mai mult cu cît sînt atît de strîmtoraţi în ceea ce priveşte păşuna
tul, încît nu mai au unde să-şi crească vitele".
Ţăranii din Valea Nandrului se plîngeau că deşi comuna a fost îm-
proprietărită cu o suprafaţă de 127 iugăre păşune, organele statului au
transformat-o în pădure în anii de după 1922.
„Deşi statul şi-a ridicat materialul lemnos de pe această suprafaţă
de păşune, - precizează ţăranii - Ocolul Silvic continuă a da locuitorii
în judec~tă atunci cînd încearcă a curăţi păşunea de lăstari ieşiţi din
nou, cauzînd greutăţi în folosirea păşunii".
Locuitorii comunelor Nandru si Găunoasa arată că cu ocazia lucrări
lor de măsurare a păşunilor primite „suprafaţa totală nu corespunde la
faţa locului cu cea trecută în deciziunea de împroprietărire". In conti-
nuare, ţăranii susţin că în satele de pe rare comunei Găunoasa, nu s-au
făcut împroprietăriri individuale, cu toate că „sînt o mulţime de locuitori
săraci în comună, cari au luat parte la război şi .teren de expropiat• există
în apropierea comunei politice".
6 Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, Istoria, organizare, realizări, perspec-

tive, Bucureşti, 1937, p. 311 anexa 7.
7 A. S. Deva, fond: Prefectura, dosar 3/1934, fila 21.
334
Comuna Chelar a fost împroprietărită cu o suprafaţă de 169 iugăre

păşune din pădurea statului dar această expropriere a fost infirmată de
către Comitetul agrar, ne2dmiţîndu-se transformarea pădurii îa păşune
comunală. Ca urmare - spun ţăra'1ii - „comuna cu o populaţie de
1800 suflete, absolut săracă şi cu un număr de vite destul de mare, a
rămas fără păşune".
Impresionante sînt relatările preturii plăşii Hunedoara despre situa-
ţia în care se găseau ţăranii din comuna Groşi. Arătînd că „întreg teri-
toriu acestei comune nu face mai mult decît circa 18-20 iugăre şi este
înconjurată de două dealuri acoperite cu păduri de ale statului", docu-
mentul continuă precizînd că în comună sînt 35 familii „sărace ce vai de
capul lor. Statul român, văzînd situaţia în care se zbat aceşti nenorociţi,
în anul 1924 din rezervele sale i-a împroprietărit cu 300 iugăre pădure,
din care 150 iugăre pentru lemne de foc şi construcţie iar 1500 iugăre
pentru a le transforma în păşune. Pînă în anul 1928 s-au făcut planurile
de exploatare, s-au plătit taxele cuvenite statului ... pe urmă s-a aflat
că terenul de 150 iugăre pădure, destinat pentru păşune, nu a fost apro-
bat, a fi transformat, adică de a se tăia materialul lemnos, aprobare ce
trebuia să vină de la Uniunea Camerelor agricole şi prin urmare s-a re-
trocedat statului". Ţinînd seama de faptul că ţăranii comunei Groşi .,sunt
aşa de săraci" oricine îşi poate închipui că o comună de 35 familii este
imposibil să trăiască din 20 iugăre de pămînt şi în consecinţă, este soli-
citat Ministerul agriculturii să dispună ,,aprobarea pentru păşune a ce-
lor 150 iugăre pădure dată comunei prin reforma agrară, deoarece aceşti
nefericiţi nu au unde a-şi ţine nici o oaie, de cum alte vite".
Pînă în anul 1933 locuitorii din Topliţa au folosit suprafaţa de 415
iugăre pădure şi păşune cu care au fost împroprietăriţi, achitînd preţul
arendei forţate an de an. In 1934 însă Comitetul agrar hotărăşte că res-
pectiva suprafaţă este ,,pădure de protecţie, rămînînd astfel această co-
mună - poate cea mai săracă din întreaga ţară, cu 110 fumuri şi 483 su-
flete, dintre care 2/3 sînt muncitori mineri la Uzinele metalurgice şi mi-
nele de fier ale statului din Hunedoara şi Chelar, fără nici un petec de
păşune şi puşi aceşti muncitori în imposibilitatea de a-şi putea ţine cel
puţin o V'acă de lapte pentru existenţa vieţii şi creşterii copiilor lor".
In 1924, ţăranii din Dăbîca au fost împroprietăriţi cu 150 iugăre
pădure de păşunat în hotarul comunei Lunca Cernii. După 10 ani, folo-
sirea terenului nu era încă aprobată de către autorităţile în drept şi, în
plus, pădurea nu s-a utilizat ca păşune, „fiind atît de îndepărtată de
Dăbîca, la 40 km şi fiind o pădure seculară care numai după defrişare
s-ar putea folosi de păşune" 8 •
In sensul celor relatate mai sus, la sfîrşitul anului 1934, Consilieratul
agricol judeţean raporta prefecturii despre unele probleme socotite că
se cereau rezolvate de urgenţă. Astfel, se specifică că nu s-a aplicat încă
hotărîrea de expropriere a proprietăţilor arhiducelui Friederich de Hab-
sburg din hotarele comunelor Petroşani, Petrila şi Livezeni. Hotărîrea era
stabilită ca definitivă de către Comitetul agrar încă din 1924 dar „prin
mai multe ordine, la diferite date, a fost suspendată executarea". Refe-
8 A. S. Deva, fond, Serviciul agricol judeţean, dosar 30/1934 fila 18-23.
335
ritor la pădurile expropriate în plasa Ilia de\la baronul Iosika, raportul

se~iza că Comisia judeţeană cu ocazia execu'tjirii hotărîrii Comitetului
agrar a atribuit ţăranilor îndreptăţiţi alte porţiuni de teren decît cele
expropriate. Lucrările de cadastru nedefinitivate din cauza lipsei mijloa-
celor financiare în numeroase comune, fac obiectill respectivului raportP
cit şi a diferitelor referate ale administraţiei din judeţul Hunedoara de-a
lungul întregului an 193410.
In 1935 ţăranii din Fintoag adresează o cerere prefecturii arătînd că
de~i au fost împroprietăriţi încă din 1922, „n-au primit nici astăzi pă
mîntul în folosinţă"ll. Stabilindu-se împroprietărirea cu pădure şi păşune
a comunei Tisa, procedeul exproprierii era inacceptabil pentru ţărani. La
plîngerea acestora, prefectul, făcînd cercetări prin organele administrati-
ve judeţene, raporta Ministerului Agriculturii şi Domeniilor că, într-ade-
Yăr „locuitorii eomunei Tis,a sînt săraci şi la nici un caz nu pot suporta
rata anuală ce se ridică la circa 200.000 lei pentru amortizarea preţului de
expropriere a păşunei şi pădurii". Pentru achitarea preţului de expro-
priere - arată în continuare raportul prefectului „- ar urma ca situaţia
aceasta să se repete timp de circa 8 ani, ceea ce ar duce la ruină întreaga
comună". Răspunsul ministerului preciza că despre o reducere a preţului
de expropriere a păşunii şi pădurii atribuite comunei Tisa „nu poate în
nici un caz să fie vorba" 12 ceea ce, de fapt, a anulat exproprierea. Ţăra
nii din cătunul Staer, comuna Topliţa, cereau autorităţilor judeţene în
decembrie 1935 să intre în posesiunea definitivă a pădurii de 185 iugăre
care li s-a repartizat în mod provizoriu, în 1927 din moşia lui Simeny
Bela „Predarea definitivă nu s-a făcut - arătau ţăranii - din cauză că
nu s-a făcut măsurătoarea acestei suprafeţe".
Ei cer ca inginerul cadastral să treacă la defaloa.rea celor 185 iugăre
pădure pentru a se şti şi ei stăpîni pe ceea ce, de fapt, era al lor. Cererii
ţăranilor i s-a dat răspuns din partea prefecturii că numai atunci se va
face defalcarea cînd aceştia vor achita anticipat costul lucrărilor, calculate
la 120 lei de jugăr cadastral „căci din bugetul statului nu se mai poate
spera la efectuarea acestor lucrări" 13 . Lipsiţi de izlaz pentru vite, locuitorii
co:1mnei Topliţa cereau aprobarea Ministerului Agriculturii şi Domeniilor
pentru a cumpăra un teren cu o suprafaţă de 14 iugăre din pădurea sta-
tului. Refuzul categoric al organelor de resort determină menţinerea pe
mai departe a situaţiei grele în care se zbăteau ţăranii14.
Două situaţii raportate la începutul anului 1935, de către organele
competente dezvăluie, din nou, indolenţa şi reaua voinţă a autorităţilor
în ce priveşte definitivarea lucrărilor de reformă agrară. Astfel, în cele
40 comune aparţinînd regiunii agricole Petroşani, suprafaţa expropriată
era de 79.528 jugăre şi 2.623 stînjeni pătraţi. Din numărul total de 2623
al ţăranilor înscrişi în tabelele de împroprietărire, nu au fost improprie-
9 Idem file 156-157.

ia Idem, dosar 30/1934 file 29.
11 Idem, fond: Prefectura, dosar 10/1935 fila 82.
336
tăriţi niciunul 15 , iar în cuprinsul Judecătoriei mixte Deva, în 26 comune

nu s-au încheiat măsurătorile cadastrale, nu s-au efectuat parcelările, nu
s-au atribuit terenurile stabilite pentru împroprietărire şi nu s-au defal-
cat loturile atribuite ţăranilor împroprietăriţit 6 •
Pentru urgentarea aplicării reformei agrare, Serviciul agricol judeţean
Hunedoara propunea Ministerului Agriculturii şi Domeniilor să dea dispo-
ziţii judecătorilor de ocol de a pune pe rol de urgenţă toate reuzele agrare
in care s-au făcut, deja, demersuri. In acelaşi timp, se solicita serviciul
cadastral să aibă posibilitatea să-şi desfăşoare activitatea pe teren în cele
mai bune condiţii. In acest sens, „serviciul cadastral să aibă posibilitatea
de a-şi începe activitatea pe teren imediat ce timpul permite. Se cere
abandonat vechiul sistem de scoatere în licitaţie a lucrărilor, cel puţin
pentru judeţele în care lucrările sînt încă în întîrziere, cum e cazul în
acest judeţ, şi în locul acestui sistem să se designeze pentru acest judeţ
doi ingineri antreprenori din judeţ care se angajează de a efectua pe lin-
gă condiţiunile speciale solicitate de direcţia cadastrului, toate lucrările
de reformă agrară. Cerem acest lucru - se arată în adresă - pentru fap-
tul că avem comune unde de 8-9 ani s-a dat sentinţa definitivă de îm-
proprietărire şi nici pînă azi nu s-a întocmit planul de formulare, deşi în
nenumărate cazuri am solicitat efectuarea lor" 17 .
In scopul rezolvării grabnice a problemelor definitivării reformei
agrare, Ministerul Justiţiei adresa in 22 octombrie 1935 o notă prim pre-
şedintelui Tribunalului Judeţean Hunedoara în caire solicită că „în con-
formitate cu dispoziţiile art. 109 din legea pentru reforma agrară din
Ardeal - care pune judecătorului de ocol îndatorirea ca împreună cu
delegatul direcţiunii cadastrului să execute lucrările de distribuire a lo-
turilor şi de punere în stăpînire a celor îndreptăţiţi" - să dea, la cerere,
delegaţiilor Ministerului Agriculturii şi Domeniilor tot concursul legal
pentru urgentarea lucrărilor1s.
In situaţia în care modul de rezolviare a problemelor reformei agrare
nu satisfăcea nevoile unei mari părţi a populaţiei sărace ţărăneşti în spe-
cial din zonele muntoase ale judeţului Hunedoara, numeroşi ţărani moţi
îşi exprimă dorinţa de a fi colonizaţi. Un caz concludent, în acest sens,
îl constituie cererea a 113 capi de familie din comuna Blăjeni, adresată
Minîsterului Agriculturii şi Domeniilor - Oficiul Naţional al Colonizării
în 1 martie 1934, prin care solicită să fie puşi „în posesia a cîte unui lot
de colonizare în orice parte a ţării în o regiune mai productivă şi prielnică
agriculturii, deoarece - arată ţăranii - noi suntem plugari şi nu avem
terenuri corespunzătoare plugăriei". Ei preferau colonizarea fie în Dobro-
gea, fie în Bărăgan 19 • Ministerul Agriculturii şi Domeniilor contractase
un împrumut de 10 milioane lei în scopul achiziţionării pămînturilor de
la emigranţii turci din Dobrogea. Pe aceste terenuri, pe care Ministerul
le-a plătit cu preţuri variind între 2500-5000 lei ha inclusiv gospodăriile,
s-a hotărît să se facă colonizări după modelul celor din anii crizei. Im-
1s Idem, dosar 1/1935, fila 55-58.

1s Idem file 37-38.
1s Idem, fila 46.
337
prumutul contractat trebuia însă rambursat într-un termen scurt şi în

situaţia creată, Ministerul Agriculturii şi Domeniilor nu acorda facilităţi
prevăzute de 'legea asupra colonizării, adică eşalonarea plăţii pe 30 de ani
şi preţul redus la jumătatea preţului de expropriere 20 .
Oficiul Naţional al Colonizării atrăgea atenţia perfecturii judeţului
Hunedoara printr-o adresă din 28 martie 1935 că ţinînd seama de greută
ţile ivite „pentru colonizarea acestor terenuri este necesar să se aleagă
dintre elementele mai înstărite, capabile de a plăti, la punerea în posesie,
cel puţin 1/5 din preţul pămîntului plătit de Minister, şi se făcea cunoscut.
Consilieratului agricol judeţean Hunedoara că din cei 113 solicitanţi, doar
28 de ţărani au fost aprobaţi pentru colonizare în Dobrogea2 1 .
Privitor La aplicarea lucrărilor de reformă agrară în zona Munţilor
Apuseni, în vara anului 1936, un memoriu al Serviciului agricol judeţean
Hunedoara adresat Ministerului Agriculturii şi Domeniilor relata că pînă
în 14 iulie 1936 s~a expropriat un număr de 39 moşii cu o suprafaţă de
18.885 jugăre. „Pînă în prezent - se a1rată în memoriu - nu s-au exP-
cutat de către cadastru lucrările de aplicare a reformei agrare în mod
complet nici pentru o moşie ... Această situaţie crează multe il1emulţumiri
iar în unele cazuri pun în imposibilitate pe beneficiari să se folosească
de bunuri'le atribuite, deşi pentru ele sînt impuşi să plătească impozitele
şi arenda forţată. Indeosebi, aceste nemulţumiri se manifestă în chestiu-
nea exploatării pădurilor destinate de a fi transformate în păşuni" 22 .
În 24 iulie a aceluiaşi an, pretorul plăşii Ilia spunea cu ocazia unei şe
dinţe a Consiliului de prefectură: „Cu privire la averile primite prin ex-
proprierea cu păduri şi păşuni, executare,a şi punerea în posesia acestor
treburi lasă mult de dorit, deoarece cu toate stăruinţele depuse de noi,
pînă în prezent nu s-a terminat reforma agrară, consecinţă grea pentru
locuitorii împroprietăriţi deoarece îi neîndestuleşte acest fapt şi neglijea-
ză cultivarea terenurilor ariabile care nu sînt definitiv date, nu se mai pre-
-văd cu îngrăşămintele strict necesare, devenind astfel din ce în cc mai
neproductive".
Drept răspuns la cele relatate de pretorul din Ilia, prefectul sublinia,
în aceeaşi şedinţă: „Cu privire la lucrărHe de punere în posesie definiti-
vă a averilor expropriate, aC€'astă chestiune este o problemă generală din
Ardeal.
Lucrările de cadastru pe ţară întreagă ar costa circa 120-140 mili-
ormc lei, de care Ministerul Agriculturii nu dispune şi nici de la locuitori
nu se încasează a~a încît aceste lucrări nici în acest an nu se vor face" 2 ~.
La sfîrşitul a;mlui 1936, în judeţul Hunedoara, pe 93 proprietăţi ex-
propriate, particulare sau ale statului, mai erau necesare lucrări de mă
surare pe 15.632 iugăre, defalcări de terenuri pe 3652 iugăre şi parcelări
pe 1877 iugăre24.
O problemă ivită în lumea satelor în anii 1935-1936 era cea a plăţii
de către ţărani a amenzii forţate. Serviciul agricol judeţean venea în 30
20 Idem, fila 80.
21 Idem, fila 96.
23 Idem, fila 74.
24 Idem, dosar 10/1936, fila 34-35.
338
aprilie cu precizarea că „proprietarilor expropriaţi, fie Stat sau particulari,

li se cuvine anual o arendă zisă forţată după terenurile ce li s-au luat...
Această arendă este egală cu dobînda de 50/o calculată la preţul definitiv
de expropriere şi se încasează de la deţinătorii terenurilor, pe bază de ta-
blouri de debit întocmite de Regiunile agricole anual" 25 .
Cu toate acestea raportul notariatelor atestă în tot decursul anilor
1935-1936 refuzuri ale ţăranilor îndreptăţiţi la împroprietărire de a plăti
arenda forţată, aceştia spunînd că în urma revizuirii lucrărilor de refor-
mă agrară au rămas fără pămîntul ce li se cuvenea sau „nu au în folo-
sinţă mărimea teritoriului indicat"!! 6 .
O circulară din iunie 1937 a Ministerului Agriculturii şi Domeniilor
adresată Serviciilor agricole judeţene specifica că legea privitoare la or-
ganizarea şi încurajarea agriculturii prevedea necesitatea supunerii ţăra
nilor faţă de hotărîrile guvernamentale de comasare a terenurilor agri-
cole.
Or, potrivit circularei, prioritatea celor care doresc comasarea „o
au ... agricultorii cu mai puţin pămînt, şi pe aceştia legea îi ajută să-şi
aducă la comasare într-un singur lot parcelele mai mici de 10 ha îm-
prăştiate astăzi la mari depărtări una de alta, deoarece rentabilitatea nou-
lui lot ya fi cu mult mai mare, deşi el va ·cădea mai departe de sat, pentru
că va putea fi lucrat în mai bune condiţiuni şi cu mai puţine chel-
tuieli".
Din rapoartele materialelor rezultă că populaţia rurală a reacţionat
în mod negativ la încercările autorităţilor de comasare a proprietăţii ru-
rale. Astfel, Notariatul Peştişul Mic precizează că locuitorii .,sînt de pă
rere ca prin regulament să fie stabilit precis costul lucrării, iar achitarea
sumelor să se facă prin eşalonarea de 1-5 ani şi să fie încasare prin ad-
ministraţiile financiare"2s.
De asemenea, ţăranii din Lăpuşnic consideră costul lucrărilor de co-
ma.sare enorm de ridicat, ei neputînd plăti 250 lei la ha drept cheltuieli de
cadastrare2 9 • Satele din zonele deluroase şi muntoase ale judeţului îşi ex-
primă îngr.ijorarea, afirmînd că „în urma diferenţei mari caHtative, de la
trup la trup de hotar, ar urma nenorocirea multor familii care ar primi
lotul lor numai pe teren de rnlitate slabă"3°.
In primăvara anului 1938, ţăranii din Rapolt se plîngeau prefectului
-că, deşi încă în 1922 s-au expropriat 72 iugăre de pădure de la proprieta-
rul Simeny Bela pentru păşunatul vitelor," din cauza lipsei de bunăvoin
ţă din partea autorităţilor competente, comuna nu poate intra în folosinţă
acelei păduri pentru a o folosi ca păşune" 31 . Solicitînd partea de pădure
ce le fusese destinată prin reforma agrară, ţăranii din Popeşti erau anun-
ţaţi printr-o adresă a prefecturii că „hotărîrea de expropriere nu este de-
finitivă şi executorie" 32 • In februarie 1938, ţăranii din Bacea solicitau pre-

26 Idem, fila 94 şi 140.
28 Idem, fila 37.
29 Idem, fila 41.
80 Idem, fila 59.
81 "Idem, fond Prefecturii, dosar 3/1938, fila 12.
339
fectului anularea plăţii arendei forţate, egală cu o dobîndă de 50;0 calcu-

lată asupra preţului de expropriere, pentru terenurile deţinute în mod
provizoriu. „în cazul cînd cererea noastră nu va fi satisfăcută - arătau
ţăranii - vom fi siliţi a renunţa la favorul legii agrare, căci pămîntul cc
ni s-a dat nu valorează cîtă arendă ni se cere, în plus alte cheltuieli şi ne-
cazuri"33. Foştii voluntari în primul război mondial, din comunele Baia
de Criş şi Roşcani erau nemulţumiţi de faptul că deşi au fost împroprietă
riţi în 1922," mai tîrziu pămîntul s-a vîndut de către fostul proprietar,
iar noi, cei îndreptăţiţi, am fost scoşi din folosinţă" 34 . Ţăranii din Stăn
ceşti-Ohaba cereau permisiunea, în 9 mai 1938, să păşnneze cu vitele în
pădurea composesoratului din comună căci altfel, - spun ţăranii - ,,sîn-
tcm nimiciţi complet, trebuind să revindem vitele, singurele noastre surse
de cîştig şi să pustiim cu toţii satul" 35 . Din dispoziţiile Ocolului Silvic din
Baia de Criş, păşunea şi terenul arabil al comunei Junc au fost plantate
cu puieţi de salcîmi, brazi şi pini.
In această situaţie, ţăranii din Junc cer cu insistenţă prefectului să
li se facă dreptate căci „noi cu aceste pămînturi ne-am cîştigat pîinea
pentru trai, am ţinut oi, capre şi am vîndut oi, lînă, miei, capre şi iezi şi
cu aceste venituri am plătit dările către stat şi comună şi am întreţinut
familia", şi în continuare: „Noi cînd am plecat la război pentru steni am
luptat, Ia steni am v~nit. In loc să ni se dea, vor şi stenii să ni-i ia ... Ni
s-au aprobat 30 iugăre şi în folosinţă nici vorbă nu mai este". Ţăranii ce-
reau să fie colonizaţi în altă parte, în Ardeal sau Banait şi „fiecărei cap de
familie, după cum avem aici, să căpătăm". Rezoluţia prefectului la cere~
rea ţăranilor din Junc: „Curată agitaţie comunistă" 36 fără să încerce, cît
de cit, a îmbunătăţi soarta ţăranilor moţi. Ţăranii din Muncelul Mic ară
tau prefectului, într-o cerere datată în 7 aprilie 1938 că au nevoie mare
de păşune pentru vite întrucît „comuna este săracă, situată în regiune de
munte, iar locuitorii trăiesc numai din creşterea vitelor. Pînă în prezent
am păşunat vitele în pădurile statului cu arendă anuală destul de ridica-
tă ... dar acum nu mai putem". Ei solicitau să li se dea posibilitatea să fo-
losească pădurea statului de pe raza comunei Muncelul Mic, drept loc de
păşunatn. Potrivit unor adrese a Serviciului agricol judeţean Hunedoara
din 21 iunie 1938, ţăranii din Livadia deţineau din 1929, în arendă for-
ţată un teren arabil cu o suprafaţă de 30 iugăre din hotarul comunei Riu
Bărbat. În 6 iunie 1938 de abea au început lucrările de parcelare dar -
se arată în adresă - „nu s-a luat nici acum vreo hotărîre cu referire
Ia folosinţa terenului " 6 8.
In satul Ponor, pe cele două moşii expropriate, nu se făcuseră încă,
în august 1938, împroprietăriri definitive, terenurile fiind date, în arendă
forţată ţăranilor din localităţile: Ponor, Livadia de Cîmp şi Livadia de
Coastă. Referindu-se la această situaţie, ţăranii din Ohaba arătau preta-

3G Idem, dosar 15/1938 fila 23-24.
•B Idem, dosar 16/1938, fila 9.
340
rului plăşii Pui că „deşi conform legii avem dreptul să fim împroprietă
riţi, întrucît Ohaba este o comună de munte lipsită aproape în întregime
de pămînt arător, iar oamenii sînt cu toţii săraci, nu sîntem luaţi pe lis-
te"39_ !n iulie 1938, numeroase comune din plasa Haţeg cereau insistent
prefectului învoirea de a păşuna vitele în păşunile statului „din lipsă to-
tală de izlazuri şi păduri" 40 , iar primăria comunei Păroasa raporta prim
pretorului plăşii Hunedoara că ţăranii erau revoltaţi din cauza sumelor
mari impuse pentru păşunatul în pădurea statului din apropierea comunei.
„Cum comuna Păroasa e complet lipsită de păşune - arată raportul -
vom ajuuge la situaţia ca locuitorii să intre la păşunat cu forţa, după ce
toate cererile şi intervenţiile lor au rămas infructuoase. Nemulţumirile
sînt mari şi nu putem prevedea ce se va face la anul viitor pentru a în-
tîrnpina o colectivă acţiune legală a populaţiei"41. In 9 ianuarie 1939,
Cmsilieratul agricol judeţean explica Serviciul agricol că situaţiile refe-
ritoare la întocmirea registrelor centralizatoare de statistică agricolă n-au
fost rezolvate de toate notariatele întrucît „din greutăţile ce se întîmpină
din partea ţăranilor, unii nu ştiu cît l?i ce pămînt posed, iar alţii au situat
terenul în hotarul mai multor cornune" 42 . Lucrările de expropriere se
terminaseră în toate comunele aparţinînd plăşii Hunedoara pînă în fe-
bruarie 1939 dar împroprietăriri definHive se efectuează doar în 7 comu-
nen.
Din cauza numărului mare de procese ce aveau loc în problema refor-
mei agrare, dosarele de expropriere, împroprietărire şi defalcare nu se
mai găseau în arhive, astfel că în comunele .unde se crease o asemenea si-
tuaţie, lucrările de definitivare a reformei agrare nu puteau fi lichidate.
!n 1938, organele agricole din judeţul Hunedoara nu mai dispuneau de
date precise să indice comunele în care se rezolvase, măcar în parte, re-
forma agrară 44 . In plus, în toată Transilvania, majoritatea operaţiilor de
reformă nu au fost intabulate în Cărţile funduare incit împroprietărirea
rămînea în continuare o problemă provizorie. Comisia judeţeană pentru
lichidarea reformei agrare a încercat să soluţioneze lllnele procese aflate
pe rol, unele încă din 1919, neputînd însă rezolva, în anii 1939-1940 de-
cît 9 procese45.
Rezultatele generale ale exproprierii şi împroprietăririi demonstrează
,că reforma agrară din 1921 a fost cea mai largă dintre reformele irealizarte
după primul război mondial, nerezolvînd, însă decît parţial problema pă
mîntului. Felul cum s-a efectuat a menţinut deschisă problema agrară,
complicînd-o în preajma celui de-al doilea război mondial.

'° Idem, dosar 13/1938, fila 21.
41 Idem, fila 28.
42 Idem, fond - serviciul agricol judeţean dosar 30/1938, fila 8.
u Idem, dosar 32/1939, fila 61.
341
ASPECTS CONCERNANT LA MISE EN OEUVRE DE LA Rf:FORME AGRAIRE

DANS LE DEP ARTEMENT DE HUNEDOARA, DANS LA Pf:RIODE 1934-1939
Resume
Par l'intermediaire de nombreux documents d'archives et d'un bon nombre de
travaux de specialite, l'auteur met en evidence le fait, que, la reforme agraire de
l'annee 1921 a ete la plus vaste, parmi Ies reformes realisees en Roumanie apres
la Premiere Guerre Mondiale.
Tout comme dans les autres departement du pays, la modalirte dont la reforme
a ete realisee dans le departement de Hunedoara a continue de mainterur ouvert
le probleme agraire qui va se compliquer davantage ă la veille de la Deuxieme
Guerre mondiale.
ACŢIUNI DE MASA ANTIREVIZIONISTE, ANTIRAZBOINICE
lN JUDEŢUL HUNEDOARA (1932-1936)
LIVIU LAZAR
Deceniul patru al secolului douăzeci a fost traversat de o puternică

tensiune, de o permanentă nelinişte şi teamă cauzată de faptul că puterile
revizioniste au trecut de la etapa polemicilor la acţiuni concrete în pla-
nul politicii externe pentru realizarea ţelurilor lor revizioniste.
Datorită poziţiei strategice, a resurselor economice, România s-a
aflat direct sub incidenţa acestor provocări, văzîndu-şi în acelaşi timp pe-
riclitate frontierele naţionale. In acest context nefavorabil ţara noastră a
ckpus o intensă activitate diplomatică pentru a contracara asemenea ten-
dinţe. A.cţiunilor diplomatice li s-au asociat majoritatea claselor şi cate-
goriilor sociale din România, a căror demersuri s-au transformat în pu-
ternice manifestări politice, care au evidenţiat hotărîrea apărării frunta-
riilor naţionale cu orice preţ.
Un puternic ecou în rîndul opiniei publice a avut mişcarea antirevi-
zionistă din judeţul Hunedoara, zonă cu vechi tradiţii de luptă împotriva
nedreptăţilor şi asupririi de. orice fel.
!ncă de la începutul analizei noastre asupra principalelor acţiuni
desfă)urate în această zonă trebuie să remarcăm faptul că ele s-au înscris
într-un cadru mai larg, cuprinzînd forţe politice şi categorii sociale deo-
sebite, unite de obiectivul comun al salvgardării independenţei şi suvera-
nităţii patriei. Aşa se explică faptul că în această perioadă întîlnim, ma-
nifestîndu-se alături de forţele populare şi o serie de reprezentanţi ai cer-
curilor burgheze, care în alte împrejurări se dovediseră reticenţi sau de-a
dreptul ostili clasei muncitorilor. In acest fel se realiza şi o relativă rea-
biJitare a acestor cercuri faţă de masele populare împotriva cărora au
dus o politică reacţionară în anii crizei economice de supraproducţie. 1n-
c:ercînd această reabilitare, reprezentanţii cercurilor politice burgheze, care
doreau deasemenea menţinerea integrităţii României au căutat să coor-
doneze elanul patriotic al populaţiei şi implicit să-i dea o anume turnură
în sensul dorit de ci. Era de fapt reflectarea pe plan intern a strădaniilor
ccrcur~lor guvernante din perioada interbelică de a menţine statu-quoul
stabilit în urma semnării tratatelor de pace.
S-au instituit ca urmare a acestor încercări de a coordona miscarea
antirevizionistă a populaţiei, comite~ de iniţiativă conduse în majoritate
de intelectuali, care au 1rimis invitaţii personalităţilor politice, culturale
~i ştiinţifice de a participa prin tuvîntări la marile demonstraţii cu carac-
ter antirevizionist, pornite din iniţiativa aceloraşi comHete. Au fost lansa-
te apeluri tuturor „societăţilor naţionale, culturale, bisericeşti, celor de
femei, tuturor bunilor români, invitîndu-i la adunare"1. Conţinutul aces-
tor apeluri pe lîngă invocarea trecutului de luptă al hunedorenilor cu-
prindea şi îndemnul de a se porni „o luptă de protestare, prin oare se va
1 „Libe;tatea" (Orăştie) din 25 noiembrie 1932.

344
arăta lumii întregi că aceiaşi vinovaţi ai războiului mondial de ieri, sînt

pe cale de a aprinde din nou în flăcări uriaşe bătrîna Europă"~.
Semnificativ pentru protestul împotriva propagandei revizioniste este
data de 1 decembrie HJ32, cînd se chema populaţia la aceste adunări. La
această dată se aniversau 14 ani de la unirea Transilvaniei cu România,
acţiune ce opunea tendinţelor revizioniste, simbolul unităţii naţionale.
Datorită eforturilor depuse de comitetele de iniţiativă, aniversarea unirii
din 1918 a fost transformată într-o uriaşă mişcare de protest împotriva
propagandei revizioniste. Au avut astfel loc adunări în aproape toate ora.-
şele transilvănene: „Oradea, Satu Mare, Careii Mari, Cehul Silvaniei, Za-
lău, Dej, Sighetul Marmaţiei, Vişeul de Sus etc." 3 .
Legate strîns de adunările din ţară au loc şi în judeţul Hunedoara
primele manifestări declarat antirevizioniste concretizate prin adunările
ţinute în: Deva, Orăştie, Haţeg, Lupeni, Petroşani, Baia de Cri-;;~. Adună
rile s-au bucurat de o participare masivă din partea populaţiei. De pildă,
la Orăştie documentele atestă prezenţa a peste o mie cinci sute persoane
la care s-au adăugat elevii şcolilor din localitate5 .
Putem surprinde numărul marc al participanţilor şi diversitatea cJ-
tegoriilor sociale din care făceau parte prin diferenţierea socială a repre-
zentanţilor categoriilor care au luat cuvîntul de la tribuna acestor adu-
nări. Astfel au vorbit personalităţi politice şi culturale din judeţ şi din
ţară: avocatul Eugen Tatar, preşedintele comitetului de iniţiativă din
Deva, Ioan Damian, directorul liceului „Aurel Vlaicu" din Orăştie, renu-
mitul istoric Ioan Lupaş, apoi ţăranii Lazăr din comuna Peştera, Andriaşi
din Sîntandrei, precum şi reprezentanţii muncitorilor şi meseriaşilor,
printre care Iosif Popa, Ioan Kerekeş etc. 0 • După luările de cuvînt au avut
loc manifestaţii pe străzile oraşului. La Deva au defilat peste două mii
de oameni, la Orăştie peste o mie cinci sute, iar după amiaza au avut loc
serbări populare, care, deasemC'nea s-au bucurat de o largă participare 7 •
Asemenea tipuri de adunări ale populaţiei vor continua pe tot parcursul
deceniului patru. Astfel anul următor sînt atestate de documente alte
întruniri publice antirevizioniste la Haţeg, Orăştie şi Hunedoara, pentru
aceiaşi zi de 28 mai 1933 3 . Scopul acestor adunări trebuie pus în legătură
cu intensificarea propagandei revizioniste maghiare, ca urmare a institui-
rii cabinetului Gombos Gyula, premierul în timpul căruia revizionismul
a devenit politică oficială a statului maghiar.
O dată cu înfiinţarea Ligii antirevizioniste române la 15 decembrie
1933, cercurile politice burgheze din judeţul Hunedoara au depus efor-
turi pentru a constitui, ca peste tot în ţară, secţii şi subsecţii ale organiza-
ţiei centrale. Astfel la Deva s-a înfiinţat la 11 ianuarie 1934 Liga antire-
vizionistă română regională Hunedo~ra, avînd în frunte:a Comitetului de
conducere alcătuit din 16 membri pe dr. Eugen Tatar, decanul baroului
Arhivele Muzeului judeţean Hunedoara - Deva, nr. inv. 28 030/1601.
2
3
„Libertatea", din B decembrie 1932.
Arhivele Statului, filiala Deva, fond Chestură de Poliţie, dosar 10/1932, fila
4
5-6; „Libertatea", din B decembrie 1932.

5 Ibidem.
6 Ibidem.
' Ibidem.
e Arhivele Statului, filiala Deva, fond Chestura de Poliţie, dosar 10/1933, fila 4.
345
avocaţilor din Deva9 . S-au constituit şi secţii ale organizaţiei judeţene în

principalele oraşe. La Orăştie s-a constituit Secţia ligii antirevizioniste din
Hunedoara, condusă de un comitet ce-l avea ca preşedinte pe directorul
liceului „Aurel Vlaicu", Aron Damian 10 . La 1 iunie în oraşul Lonea a luat
de asemene.a fiinţă o subsecţie condusă de Nicolae Gavrilescu, directorul
minelor din această localitate 11 . Această subsecţie era subordonată secţiei
din Petroşani, constituită două zile mai tîrziu, la 3 iunie 1934 sub preşe
dinţia inginerului Timoc Tiberiu. De remarcat că „la adunarea ţinută în
ziua constituirii au participat trei mii de oameni" 12 . Subsecţii afiliate Pe-
troşanilor au mai fost înfiinţate pînă în septembrie 1935 şi în oraşele Lu-
peni, Petrila şi Aninoasa 13 . Au existat şi secţii comunale ale L.A.R. Hu-
nedoara, cum a fost secţia din Simeria, înfiinţa!tă la 29 iulie 1934 sub
preşedinţia inginerului Georgescu14.
ln cadrul acestor adunări de constituire a secţiilor s-au fixat şi pro
gramele de acţiune ce cuprindeau: comemorări ale unor momente din is-
toria patriei, conferinţe la sate despre· problema revizionismului şi comba-
terea lui, serbări populare şi spectacole cultural artistice1 5 . Din analiza
structurii programului de activităţi al secţiilor înfiinţate în judeţ, se con-
stată mari carenţe în ceea ce priveşte acţiunile politice concrete, dar mai
ales lipsa unei direcţionări precise în sensul dorit de mase, cel al întăririi
şi solidarităţii claselor în interior pentru a opune rezistenţă sporită pre-
siunilor externe. Or, desele serbări şi manifestaţii culturale nu erau su-
ficiente pentru a satisface dezideratul maselor, care îmbinau sub îndru-
marea P.C.R. lupta împotriva fascismului şi revizionismului din exterior
cu lupta desfăşurată pe plan intern pentru a bara ascensiunea la putere
a organizaţiilor fasciste. Datorită acestor caracteristici, care erau menite
să ţină masele dt mai departe de transformările democratice, scopul L.A.R.
de a cuprinde toţi românii în cadrele ei nu a fost îndeplinit. Afirmaţia îşi
găseşte argumentarea în rezultatele analizei statistice a listelor de înscrie-
re a membrilor în secţiile ligii din judeţul Hunedoara, înscriere ce era
susţinută de o intensă propagandă în presa burgheză locală. Astfel orga-
nele judeţene ale P.N.L. şi P.N.T., „Dreptatea", respectiv „Solia", alături
de ziarele ce se intitulau independente: „Gazeta Hunedoarei", „Avîntul",
.,Libertatea", făceau apeluri călduroase „ca toţi bunii cetăţeni din acest
judeţ să intre cu toţii în L.A.R. datorie de onoare a fiecărui român" 16 .
!n ciuda acestor numeroase apeluri, secţiile L.A.R. din zona Hune-
doarei aveau un număr restrîns de membri. Analiza noastră a fost uşura
tă de faptul că listele de înscriere şi de plată a cotizaţiilor de 24 lei anual
şi cinci lei taxa de înscriere, au fost alcătuite pe întreprinderi şi institu-
ţii17. Rezultatele analizei relevă faptul că în cadrele L.A.R. din judeţul

10 Ibidem.
11 Ibidem.
1~ Ibidem.
tJ „Avintul" (Petroşani) din 8 septembrie 1934.
11 „Gazeta Hunedoarei" (Deva) din 4 august 1934.
15 Arhivele Statului, filiala Deva, fond Chestură de Poliţie, dosar 27/1934, fila El
t6 „Gazeta Hunedoarei", din 14 septembrie 1935.
17 Idem, din 28 iulie 1934.
346
Hunedoara s-au înscris în majoritate funcţionari, puţine fiind c0lelalte

categorii sociale care şi-au dat concursul. De pildă în oraşul Deva, s-au
înscris în exclusivitate reprezentanţi ai instituţiilor care se bazează pe
funcţionari: Camera de comerţ, Banca comercială şi industrială, Casa cer-
cuală de asigurări sociale, Biroul de măsurare şi greutăţi, Oficiul P.T.T.,
Oficiul de poduri şi şosele 18 • Sînt prezente apoi instituţii în care pre\·a-
lează intelectualii: Judecătoria mixtă, Baroul avocaţiilor Hunedoara, Lic,-:.>ul
„Decebal" Deva, Şcoala normală de băieţi1 9 • Iată· deci o mare diferenţă
intre ceea ce a vrut să fie şi a fost în realitate L.A.R., între idealurile fie-
cărui bun patriot şi între mijloacele şi metodele de a avea la dispoziţie
o masă de manevră. Datorită a:cestor caracteristici acţiunile L.A.R. din
această zonă au devenit stereotipe de-a lungul anilor. Astfel, în 1935 au
loc alte adunări consemnate în presa burgheză a vremii, la Petrila. Ani-
noasa şi Vulcan 20. Cea mai importantă manifestaţie a anului 1935 a avut
loc la Petroşani la 1 septembrie cînd au participat 5000 de oameni2 1 .
Nu putem aduce capete de acuzare, fără oarecari rezerve că burghe-
zia în totalitatea ei nu ar fi făcut altceva decît să speculeze hotărîrea fer-
mă a maselor de a-şi apăra fruntariile naţionale, după cum nu poate fi
negat nici faptul că o parte din conducătorii Ligii au căutat să scoată de
sub influenţa P.C.R. masele de oameni ai muncii, care doreau şi o formu-
lă socială, asociată celei naţionale. După 1935 mai ales se constat;i. o vi-
rulentă campanie anticomunistă, Liga începînd să devină mai mult anti-
comunistă decît antirevizionistă. Momentul trebuie pus în legătură cu ac-
tivitatea P.C.R., care după congresul VII al Cominternului din vara lui
1935 a desfăşurat o activitate laborioasă pentru constituirea Frontului
popular opus fascismului şi agresivităţii revizioniste. O asemenea situa-
ţie face să scadă eficienţa mişcării antirevizioniste desfăşurate sub egida
L.A.R. regionale Hunedoara. De-acum manifestaţiile se reduc la te-deu-
muri religioase, cuvîntări, programe artistice, adoptarea şi trimiterea de
telegrame lui Stelian Popescu, patronul Ligii etc.22.
Treptat numărul aderenţilor Ligii a scăzut iar mişcarea s-a stins, des-
pre ea ne mai auzindu-se mare lucru, decît atunci cînd organizaţiile ju-
deţene ale P.S.D. şi P.N.T. au hotărît să ia atitudine faţă de evoluţia tot
mai accentuată a Ligii spre dreapta. Astfel la 19 iunie 1936, secţia Lup2ni
a P.S.D. s-a adresat secţiei P.N.T. din aceiaşi localitate, arătînd că a fost
informată că în ziua de 21 iunie va avea loc o demonstraţie a ligii, carac-
terizată drept fascistă de către semnatarul telegramei, Moldovan :\Jartin.
preşedintele secţiei P.S.D. din Lupeni. In continuare telegrama arăta că
demonstraţia ligii „va decurge în contra drepturilor cetăţeneşti ale ţăra
nilor şi muncitorilor", cerind secţiei P.N.T. Lupeni „să pregătească toţi
ţăranii aparţinători la P. N. Ţărănesc pentru o contra demonstraţie ce va
avea loc în faţa Palatului Cultural Lupeni" 23 . După publicarea co:1ţi!1utu-
1s Ibidem.
19 Ibidem.
20 „Avîntul", din 15 decembrie 1935.
21 Idem, din 8 septembrie 1935.
22 Idem, din 27 noiembrie 1937.
23 Ibidem.
347
lui telegramei, se arată că secţia P.S.D. din Lupeni a dispus ca organele

sale din subordine: Sindioatul metalurgist minier, constructorul, tinere-
tul, I.M.S.F.R. să împiedice demonstraţia ligii, lucru ce l-au făcut şi sec-
ţiile P.N.Ţ. din Lupeni şi Paroşeni24.
In comparaţie cu acţiunile L.A.R. din judeţ, cele iniţiate de muncito-
rimea hunedoreană s-au bucurat de un mult mai mare succes. Formele
şi mijloacele folosite de muncitorimea din Hunedoara în acţiunile an-
tirevizioniste, antirăzboinice au cuprins: manifestaţii, întruniri, saluturi
de imbărbătare a clasei muncitoare din alte ţări aflată în lupta împotriva
fascismului, proteste împotriva politicii de înarmare şi a războiului etc.
Astfel în fiecare an se organizau acţiuni cu ocazia sărbătoririi zilei de
1 mai. „In toate localităţile miniere - relata la 4 mai 1935 un document
- s-a protestat contra fascismului şi contra războiului" 2 ·5 • La 1 mai 1937
„la Petroşani, Lonea, Aninoasa, Lupeni, Vulcan, Petrila, participanţii la
întruniri au demonstrat contra pericolului fascist din interior, pentru
lupta eroică a poporului spaniol, pentru solidaritate cu comuniştii întem-
niţaţi în ţările fasciste, iar asistenţa a strigat în repetate rînduri: „Jos
fascismul!", „Trăiască Frontul Popular Antifascist" 26 .
Plasîndu-se pe poziţia înaintată a P.C.R. care acţiona în judeţ prin
intermediul organizaţiei sale judeţene cu sediul la Deva, (avînd ca prin-
cipali animatori pe Gambo Samuilă, Augustin Almăşan, Maier Ion)2 7 , mi-
nerii văii Jiului alături de muncitorii de la Hunedoara, Călan, Brad, Si-
meria se declarau gata să apere cu arma în mînă fruntariile ţării. Astfel
la o consfătuire convocată la Cluj în 13 iunie 1936 unde au participat şi
minieri din valea Jiului s-au stabilit următoarele concluzii: „Conştienţi
de aceasta (pericolul revizionismului - n.n.) într-un eventual război
pornit de revizionişti, îşi oferă şi ei serviciile lor statului":J8 . Această
hotărîre a căpătat o actualitate deosebită în perioada următoare. într-o
notă din 14 ianuarie 1937, un raport al Chesturii de Poliţie din Deva, se
arăta: „în ultimul timp o serie de evenimente de natură politică şi so-
cială au contribuit la o răscolire sufletească a populaţiei din regiunea văii
Jiului«29. Raportul avea în vedere discursul revizionist a lui Mussolini de
la l\1ilano şi vizit0. lui Horthy în Italia. In ultima parte a deceniului patru
cînd guvernul a cerut populaţiei înscrierea benevolă de fonduri pentru
înzestrarea armatei, minerii văii Jiului au fost primii din judeţ oare au
răspuns cu fapta acestei chemări3°.
Aceeaşi metodă de a-şi manifesta patriotismul a fost utilizată şi de
ţărănimea hunedoreană. Dintre multiplele contribuţii consemnate de do-
21
Ibidem.
23 Arhivele Statului, filiala Deva, fond Parchetul Tribunalului Hunedoara, do-
sar l 0/1935, fila 32.
2u N. G. Munteanu, Gh. I. Ioniţă, Un veac de istori~ al minerilor de pe Jiu,
2 7 Gh. I. Ioniţă, Oraşul Deva - gazdă a desfăşurării unor importante acţiuni
:lemocratice, antifasciste de masă, în „Sargetia", VI, 1969, p. 176.
2 s N. G. Munteanu, Gh. I. Ioniţă, op. cit., p. 163.
29 Ibidem.
so V. T. Ciubăncan, Contribuţii hunedorene la dezideratul apărării integrităţii
naţionale a României, în perioada interbelică, în „Sargetia", XV, 1981, p. 327.
348
cumentele vremii amintim subscripţia locuitorilor comunei Turdaş care

se angajau să contribuie cu veniturile obţinute de pe 1-20/o din recolta
adunată. In scrisoarea de subscripţie ţăranii, mărturiseau dorinţa ca gestul
lor să fie urmat de toţi agricultorii din întreaga ţară3 1 . Nu numai prin
acest mijloc au răspuns ţăranii imperativelor momentului ci şi prin pre-
zentarea în număr foarte mare 1a concentrarea din martie şi septembrie
1939.
Atitudinea dîrză a ţărănimii nu constituia decît respectarea angaja-
mentelor luate de această clasă la adunarea de constituire a organizaţiei
Frontul Plugarilor din 8 ianuarie 1933. Revenind la declaraţiile ţăranilor
o notăm pe cea a lui Moga Ioan din Hărţăgani care afirma: „la graniţă
vom merge noi, şi o grijim iar pe ei îi vom revizui înc'odată noi şi mai
bine ca înainte" 32 . Aceleaşi gînduri nutrea şi plugarul Belea Miron din
Le~nic oare spunea: „să ştie ei (politicienii - n.n.) că ne vom organiza
atît pentru buna ordine în interiorul ţării noastre, cît şi pentru exterior,
pentru apărarea graniţelor"33.
Caracterul antirevizionist, antirăzboinic al organizaţiei plugarilor
hunedoreni îl putem deduce şi din programul acesteia, care combătea
„sistemul de a guverna al lui Mussolini, care în ultimul timp se antrenează
în rolul imperialist împărţitor de noi hotare între ţările europene"~4 •
lmpotriva dictatorului fascist s-a luat permanent atitudine în cadrul adu-
nărilor dar mai ales în coloanele ziarului acestei organizaţii, oare era in-
titulat sugestiv „Horea". Redăm spre exemplificare dteva pasaje din nr.
din 4 mai 1933: „Mussolini şi nu poporul italian vrea să revizuiască ho-
tarele României, el vrea să fie judecătorul nostru, să strice el ce au
cîştigat soldaţii noştri. Planul nebunului. Nu cunoaşte el pumnul româ-
nesc. Sfatul nostru e: mătură în casa ta Mussolini!" 35 . Nu a scăpat criti-
cilor nici Hitler, care alături de Mussolini aveau năzuinţe comune „voiau
colonii, voiau să domine asupra altor popoare" 36 .
Alte argumente aduse în scopul demonstrării caracterului antirevi-
zionist şi antirăzboinic al Frontului Plugarilor ar fi demersurile perma-
nente pentru pace. Acestei probleme i-au fost consacrate dezbaterile ple-
narei C.C. al acestei organizaţii în 23 septembrie 1936 în vederea desfă
şurării pe viitor a unei cît mai intense propagande pentru pace 37 .
Relevant din punct de vedere al mişcării antirevizioniste susţinută
de organizaţii politice democratice, este faptul că această nouă treaptă î:-i
mişcarea maselor hunedorene a constituit o premisă pentru evoluţia ei
spre alcătuirea unui front unic al organizaţiilor participante la rr:i~care.
Din iniţiativa organizaţiei judeţene a P.C.R., comuniştii hunedoreni au
depus eforturi pentru închegarea unui front popular antifascist, antire-
vizionist, antirăzboinic. Uni~ dintre ei au intrat în Blocul democratic (de
31 Ibidem, p. 328.
32 Gh. Miele, Frontul Plugarilor, Sibiu, Tip „Progresul~, 1945, p. 11.
33 Ibidem, p. 12.
34
„Horea~ (Deva), din 4 mai 1933.
35 Ibidem.
36 „Horea" din 20 ootombrie 1933.
37
Frontul Plugarilor (1933-1953). Bucureşti, 1970, p. 4.
349
exemplu Nazassek Francisc, Kerekeş Iuliu, Papai Alexandru) desfă.şurînd

astfel o activitate legală în slujba constituirii frontului mai sus menţio
nat3s.
Primul pas în această direcţie a fost făcut prin acordul de la Băcia
din toamna lui 1935. Chiar la punctul 1 din textul acordului e formulată
poziţia antirăzboinică şi antirevizionistă: „Văzînd primejdia iminentă a
războiului . . . ne declarăm adversari hotărîţi ai oricărei încercări de a
provoca conflicte armate între popoare, precum şi ai propovăduirii urii
de rasă cu lozinci false" 39 . După semnarea acordului, secretarul general
al Madoszului, Ladislau Banyai arăta: „după înţelegerea noastră de acum
sîntem siguri că duşmanii dumneavoastră vor zice că sînteţi trădători de
neam, după cum vor zice şi ai noştri. Dar să se ştie: noi nu sîntem revi-
zionişti, ba chiar sîntem împotriva oricărui şovinism. Să avem libertate
şi vom apăra Ardealul împreună cu voi contra imperialismului german
şi chiar contra ungurilor fascişti"4°. Acordul semnat de cele două orga-
nizaţii a constituit o premisă pentru generalizarea frontului comun anti-
fascist şi antirevizionist. Astfel la Ţebea în 6 decembrie 1935 s-a încheiat
acordul care printre altele prevedea acţiuni „împotriva războiului, pen-
tru pace, pentru menţinerea şi întărirea actualelor pacte de alianţă şi
prietenie" 41 •
Rezultatele unor asemenea acţiuni comune s-au concretizat în suc-
cesul obţinut în alegerile parlamentare parţiale cînd a fost ales candi-
datul comun al frontului Giţă Pop pc baza unui program electoral comun.
Acest program conţinea la punctul 17 poziţia antirevizionistă a forţelor
democratice hunedorene: „împotriva războiului, pentru pace, pentru men-
ţinerea şi întărirea actualelor tratate de pace, de alianţă şi de prietenie
politică"42.
Victoria obţinută de forţele democratice în alegerile parlamentare
parţiale din Hunedoara a constituit punctul culminant al acţiunii maselor
populare din acest judeţ în lupta antifascistă şi antirevizionistă. „Rezul-
tatele alegerilor - sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu - au demonstrat
existenţa în ţară a unor puternice forţe sociale în stare să bareze calea
fascismului şi să asigure o dezvoltare democratică a României" 43.
Acţiunile desfăşurate în judeţul Hunedoara în deceniul patru, prin
amploarea lor au situat această zonă în primele rînduri ale luptei generale
a poporului român pentru apărarea independenţei şi suveranităţii naţio
nale.
38 Arhivele Statului, filiala Deva, fond Chestura de Poliţie, dosar 15/1939,

fila 51.
3~.
Gh. I. Ioniţă, P.C.R. şi masele populare, Ed. II, Bucureşti, 1978, p. 174-175.
40Gh. Miele, Răscoala pămintului, Bucureşti, Ed. Frontul Plugarilor, 1945,
p. 187-188.
41 Din trecutul de luptă a ţărănimii hunedorene, Deva, 1967, p. 302.
H Gh. Miele, Frontul Plugarilor şi clasa muncitoare, Bucureşti, Ed. Frontul
Plugarilor, 1945, p. 16.
43 N. Ceauşescu, România pe drumul construirii societăţii socialiste multilateral
dezvoltate. Voi. 10, Bucureşti, Ed. Politică, 1974, p. 24.
350
ACTIONS DES MASSES, ANTIREVISIONISTES, ANTIGUERRIERES,

DANS LE D:f:PARTEMENT DE HUNEDOARA
Resume
Dans le grand mouvement antirevisionnistes du peuple roumaine du IV-eme

decennie de notre siecle, s'encadrent, aussi organiquement, Ies actions des masses
de Hunedoara. Conformement ă une serie des documents d'archives et des al"'ticles
de la presse du temps, l'auteur presente Ies assemblees populaires antirevisionnistes
du departement de Hunedoara, comme une manifestation d'un puissant sentiment
patriotique contre le danger fasciste et revisionniste.
PETRU GROZA - PREVIZIONAR CUGETATOR POLITIC
MARIN VOICULESCU
Sînt personalităţi ale căror întregitoare dimensiuni li s-au relevat în-

deosebi după moarte. Cauzele sînt multiple: fie că asupra celor scrise de
ele nu s-a făcut la timp o aplecare şi analiză suficientă, fie că personali-
tăţile în cauză au strălucit în alte domenii si atunci numele lor a fost
legat de acele preocupări, fie că timpul cere· un răgaz mai mare pentru
a le cerne şi discerne meritele cuvenite. intre aceste personalităţi se
înscrie si Petru Groza.
In ~pinia publică românească şi chiar în cea din multe ţări este mai
cunoscut şi apreciat Petru Groza omul politic, înaintaşul cu vederi pro-
gresiste, revoluţionare, oratorul şi militantul umanist ce dispunea de o
bogată experienţă politică şi de o solidă pregătire în domeniul ştiinţelor
juridice, al guvernării sociale. Dacă numai atît s-ar reţine din ce a gîndit
şi izbutit militantul român şi tot ar fi suficient pentru a conchide că el
n-a murit şi nu va putea muri de tot, spiritual vorbind.
Dînd o înaltă apreciere rolului jucat de el în viaţa politică a ţării
noastre, preşedintele României Socialiste, tovarăşul Nicolae Ceauşescu de-
clara cu peste un deceniu în urmă: „Este cunoscut rolul important pe-
care dr. Petru Groza l-a jucat, de-a lungul multor decenii, în viaţa po-
litică a României, atît în anii dinaintea celui de-al doilea război mondial,
cît şi în perioada postbelică".
Ca mare şi clarvăzătoare personalitate, bărbatul de stat, omul politic
şi înţeleptul Petru Groza, a adus o contribuţie deosebită, apreciază pre-
şedintele ţării noastre, la întărirea alianţei şi unităţii de luptă a clasei
mu:1citoare şi ţărănimii muncitoare pentru eliberarea de exploatare şi
asuprire, pentru cucerirea de drepturi şi libertăţi democratice; el şi-a ri-
dicat cu tărie glasul împotriva fascismului şi războiului, a militat cu ne-
înfricare în rîndul forţelor celor mai înaintate, al maselor populare or-
ganizate şi conduse de Partidul Comunist Român, pentru răsturnarea gu-
vernului de dictatură fascistă şi eliberarea ţării, pentru cucerirea de că
tre poporul nostru a dreptului sacru de a-şi hotărî singur destinele". E
aici un prinos de recunoştinţă cu toiul îndreptăţit, fiindcă Groza a prins
pulsul revoluţionar al celor necăjiti, a urmărit acest puls, i s-a dăruit în
evoluţia firească a celor împilaţi spre dreptate, spre găsirea şi afirmarea
de sine.
Petru Groza a îmbinat inimitabil gîndirea şi efortul lui teoretic, pre-
gătirea sa enciclopedică, am spune, cu activismul social-politic, căruia i
s-a dedicat de-a lungul întregii sale vieţi. Aş zice că analiza critică asupra
celor scrise sau spuse în oratoria lui revoluţionară ne conduce la con-
cluzia că el a fost omul vremii sale, care a ştiut ce spune şi a spus ce a
ştiut.
Mai puţin sau mult mai puţin se cunoaşte sau, mai corect probabil,
de încă foarte puţini se cunoaşte fondul aforistic al gîndirii sale. Or. ca
om ce se mişca dezinvolt în cîteva limbi şi culturi ca un încercat gînditor
352
în planul filosofiei politice şi sociale, Petru Groza nu putea sa ignore

aforismul, maxima, cugetarea, expresia sintetică. Montesquieu avertiza:
„Nu trebuie să pui oţet în scrierile tale, trebuie să pui sare". Se pare că
Groza i-a ascultat povaţa.
Omul politic, militantul politic a fost dublat fericit de cugetătorul, de
gînditorul, de moralistul Groza. Vi'aţa lui tumultuoasă, agitată, mereu
solicitantă faţă de propria-i persoană, l-a ţinut mereu încordat şi agitat
în planul gîndirii sale. Opera sa nu se constituie din elaborări de birou în
primul rînd, ci mai degrabă, din răspunsurile prompte şi practice pe care
i le cerea viaţa, i le solicitau evenimentele, curentele spirituale ale vremii
sale.
Ca în cazul atîtor personalităţi din istoria poporului român, cuge-
tarea şi înţelepciunea lui Petru Groza se exprimă în constatări şi obser-
Yaţii subtile, în îndemnuri şi sugestii în probleme cruciale cu care era
confruntat poporul nostru atît în vechiul regim, care nu i-a fost deloc
străin gînditorului şi militantului ardelean, cît şi în anii puterii populare,
în al căror tumult s-a aruncat cu toate puterile: fizice şi spirituale. Cu
toată pasiunea şi entuziasmul. El a demonstrat în practică ceea ce Balzac
spunea în teorie: „A fi incapabil de entuziasm este un semn de medio-
critate".
Petru Groza era un adevărat vizionar. El vedea mai departe în isto-
rie, prevedea mişcările, deplasările ei. Inţelegea că viitorul trebuie cuce-
rit numai prin luptă. Intuia că lupta va cere sacrificii. Era însă convins
că: „O naţiune a cărei tinerime cugetă, simte, lucră, prin urmare, tră
ie';'te, va avea viitorul". Poate aceste profeţii păreau atunci utopice. Ele
însă s-au convertit în adevăruri incontestabile în anii socialismului, ani de
rr.uncă înţeleaptă şi rodnică de înălţare a noii orînduiri în ţara noastră.
Vorbind de misiunea tinerei generaţii, implicată organic în progra-
mul socialist, el atrage atenţia asupra vechii ideologii pe care vremurile
noi o resping, o revizuiesc. Cu înţelepciunea ce l-a caracterizat tot
tirn pul, el observa că: „Această ideologie trebuie mereu revizuită, căci
după cum leacurile vechi ale strămoşilor noştri nu se mai potrivesc trata-
mentelor care se aplică azi bolilor care ne bîntuiesc, tot astfel ideologia
veche nu mai corespunde cerinţelor noi ale vieţii, care este în permanentă
evoluţie". Sigur, interesează conţinutul, poziţia omului de stat. Interesea-
ză însă şi forma, expresia ce se adresează nu savantului, nu specialistu-
lui, ci omului simplu, marii mase, omului de rînd.
Nu toţi au ajuns la concluzia la care a ajuns luminatul om politic cu
multe decenii în urmă, că: „Cinstea unui om nu poate fi în funcţie de
bunurile pe care le posedă".
Ca martor ocular al vremii sale, Petru Groza gîndea că „Prea e mare
astăzi nedreptatea, prea e mare astăzi suferinţa populară. Poporul vrea
să iasă la lumină ... Astăzi poporul îşi curăţă arma minţii de rugină".
Ce adevăruri mai clare, mai limpezi, mai mobilizatoare? Cu adevărat,
poporul nostru atunci muncitori, ţărani, intelectuali, cei din prima gene-
raţie ce încălţau pantofi s-au năpustit în munca grea, dar curată, cinstită
de reconstrucţie, de renaştere plenară.
Deviza pe care o desprindea cugetătorul şi omul politic atunci era
limpede: ,,Indrăzneşte şi vei cuceri viitorul". Ea, această deviză se con-
353
juga intim cu hotărîrea de a acţiona, de a nu mai aştepta. Lucrurile nu

se soluţionează de la sine. O ştie de secole poporul, o ştiu masele umilite
şi obidite: „Vrem, preciza Groza, o lume nouă, vrem o viaţă liberă, vrem
să răsturnăm duşmanul poporului, nu vrem să mai aşteptăm". Şi nu s-a
mai aşteptat. Fierul era cald, a fost bătut la timp şi s-a modelat, ne-a
ascultat.
Fără îndoială, nici Petru Groza nu s-a putut desprinde prea mult de
epoca sa, de categoria socială din care el provenea. Concepţia lui, mai
ales cea din tinereţea sa, plătea încă un anume tribut unor viziuni ilumi-
niste, utopiste. Menţionînd, de pildă, cele două „feţe ale modei" precum
şi „cele două lumi ale societăţii româneşti", adică „pe cei mulţi de jos
şi pe cei puţini de sus, cu tot patrimoniul lor moral şi matPrial", Petru
Groza gîndea că: „în măsura în care cei de sus împrumută din bunurile
morale de la cei de jos, devenind înţelegători ai realităţilor, cedînd din
interesele lor materiale în favorul mulţimii muncitoare, cele două lumi
precum şi cele două feţe ale vieţii noastre, atît de dista:1ţate azi, se apro-
pie de completarea talentului uman, pc care nu dorim să-l îngropăm, ci
să-l ridicăm sus, animaţi de imaginea sfîntului echilibru ... " Este aici o
ipoteză pc care istoria n-a transformat-o nici unele şi nicicînd în certitu-
dine? Cei ce au avut n-au consimţit la ce, utopic gîndea Groza, că ar
putea fi posibil, Sfîntul „echilibru" îşi cerea şi şi--a găsit o 'altă cale.
Mai mult realist devine dr. Petru Groza cînd mărturiseşte argumen-
tat referindu-se la acele tipuri că: „pc ecranul vieţii noastre publice se
distinge tot mai limpede linia de hotar dintre stînga şi dreapta. La stînga
masele populare, adică plugari, muncitori manuali şi intelectuali, fără
nici o deosebire. De cealaltă parte, o minoritate beneficiară a unui sistem
de exploatare capitalist, care în urma crizei permanentizate a devenit
oarbă şi nemiloasă fără deosebire de naţionalitate". Din aceste opinii ne-
consonante rezultă că însăşi concepţia sa se află într-un proces de crista-
lizare, de delimitare.
În spiritul filosofiei sale sociale, al moralei sodale, el le aminteşte
semenilor săi, precum marii cugetători de la noi sau de aiurea că: „Dru-
mul vieţii unui om este lung, acela al vieţii unui popor este veşnic. Ase-
menea oamenilor, popoarele trebuie să se oprească din cînd în cînd pe
drumul veşniciei lor, să privească în urmă, să tragă învăţăminte din gre-
şelile comise şi să gîndească asupra celor de făcut în viitor". Popoarele
ar face-o, chiar o fac. Guvernele unora dintre ele rămîn surde adeseori.
Prin ,.venele" acestor guverne nu mai curge sînge, ele se osifică, se ani-
hilează.
Oricum există greşeli şi greşeli. Unde iertabik, altele impardonabile.
PC' cele dădătoare de război, ostile păcii, unei păci creatoare le consideră
autorul lucrării ln umbra celulei ca fiind cele mai nocive pentru Om,
pentru Umanitate. In acest spirit, el crede că: „în pornirea noastră spre
această pace creatoare, spre dragoste. noi sîntem gata să ne şi luptăm
contra celor care vor să semene ura, învrăjbirea între neamuri, oameni şi
popoare". Acestei hotărîri îi adaugă una şi mai lămuritoare: „Noi nu tre-
buie să fim oameni răi, noi nu trebuie să păstrăm nimănui gînd rău.
Noi nu dorim decît pace - pace creatoare. Noi nu dorim decît dragostea
între oameni ... pace între toate ţările, mai ales între ţările vecine". Nu
354
sînt aceste constante ale poporului nostru din toate timpurile nu sînt ele
coordonatele esenţiale şi ale politicii promovate de partidul nostru, de
doctrina Ceauşescu şi în această epocă atît de încercată, de frămîntată,
aşa cum se precizează în istoricul Raport prezentat la cel de al XIII-lea
Congres al partidului nostru?
Viitorul de care vorbea în termenii de mai sus Petru Groza a devenit
prezent pentru noi. Fiindcă el anticipa atunci că: libertatea popoarelor
nu poate fi asigurată şi că războiul nu poate fi înlăturat decît atunci
cînd toate popoarele iubitoare de libertate sînt absolut solidare, gata să
intre toate în luptă, cînd această libertate este ameninţată oriunde pe
acest pămînt". El însă rămîne optimist, respectînd parcă îndemnul lui
Tonitza: „Nu pierde nădejdea în triumful nădejdii şi al păcii". Ce am pu-
tea reproşa, corecta, adăuga la acest capitol actual şi de perspectivă în
politica statului nostru, a atîtor state iubitoare de pace, de progres, de
libertate? Poate doar convingerea lui Ernest Renan: „Viaţa n-are preţ
decît prin devotamentul pentru adevăr şi bine".
Deşi într-o tentă oarecum iluministă, prin care se minimalizează sau
se ignoră factorul economic, material, Groza are dreptate totuşi să con-
sidere că: „Popoarele, ridicate prin educaţie şi cultură vor ajunge în si-
tuaţia de a refuza să mai stea în slujba intereselor străine; ele nu vor
pune mîna pe unealtă decît pentru a crea, şi pe armă decit pentru a-şi
apăra drepturile, libertăţile şi interesele în contra duşmanilor dinăuntru
şi din afară". ln adevăr, e bine ştiut că între forţă şi raţiune, poporul
nostru a înclinat şi înclină ,pentru raţiune, pentru dialog, pentru inter-
ferenţa ideilor, atît cît poate fi evitată încrucharea săbiilor.
Invăţînd din istorie, din viaţa dacilor, ce au constituit, cum amin-
teşte cu mîndrie Petru Groza, ,,rădăcinile noastre istorice", el conchide
că: „Cine calcă alături se pierde, fiindcă procesul de dezvoltare al isto-
riei este mai tare, mai puternic clecît orice i se pune în :cale".
Preocupările cunoscutului şi popularului om de stat au fost dintre
cele mai diverse. Reflecţiile sale îi sintetizează experienţa sa largă în va-
riate domenii. Ele pot fi revendicate de filosofie ori psihologie, de morala
ori gîndirea juridică. Toate sînt marcate de optimismul său robust. Gîn-
1\ul la el curge logic şi convingă~or. Citim în acest sens: „Credinţa că
suntem pe cale bună ne imunizează faţă de orice umilinţe, faţă de orice
suferinţe trupeşti şi sufleteşti. Astfel, ele ar fi groaznic de suportat şi
gîndul că sîntem greşiţi ar dărîma orice voinţă, ar stinge orice scînteie
de viată, în noi". In adevăr, pentru el aceasta nu a fost o simplă maximă
de ordin moral, a fost axa !n jurul căreia au gravitat gîndurile şi fapk>le,
acţiunile sale.
Viziunea gînditorului aruncat mereu în vîltoarca luptei este una pro-
fundă, dialectică. Numai în acest temei poate el ajunge la concluzia -
forţă: „Oamenii mari, cu forţe sufleteşti excepţionale, dozaţi cu un curaj
aproape suprauman, au putut accelera sau întîrzia acest proces al dez-
voltării structurale a societăţii omeneşti - şi tocmai aici rezidă criteriul
valorilor istorice: după cum s-au găsit pe linia destinului omenirii şi a
poporului lor, sau au călcat alături întîrziind procesul de dezvoltare".
Deci, concordanţa gîndirii şi acţiunii lor cu legităţile dezvoltării, ale pro-
355
gresului era apreciată a fi condiţia sine qua non a însăşi izbînzii per-
sonalităţii lor.
Caracterizări ale eroului au încercat mulţi moralişti ai lumii. Unii
m1 izbutit mai mult decît alţii. 11 înscriem printre ei .şi pe Petru Groza
căci ne asigură el: „Erou este omul în măsura în care, cercetînd realităţile,
fenomenele vieţii colective, în interdependenţa lor, le analizează, trage
concluzii care se impun obiectiv, primeşte aceste concluzii şi se adaptează
lor, chiar şi în cazul cînd ele se contrazic sau dărîmă interesele lui parti-
culare, familiare sau de clasă".
Ca mare înţelept al neamului nostru, ca scrupulos cunoscător al psi-
hologiei, al caracterului omului, cu meritele şi minusurile lui, Petru Gro-
za opinează: „Omul trebuie să rămînă acelaşi la bine şi la rău: să nu se
piardă în sferele îmbuibării şi mîndriei cînd norocul îi surîde, să nu se
lase doborît sufleteşte, cînd acesta - capricios cum este - pare a-l pă
răc:i". Şi de această dată, autorul probează o substanţială doză de optimism
cînd crede că cei din prima categorie ar putea să facă şi altfel, adică aşa
cum sugerează el. Nici aici, ,nu totul poate fi pus pe caracter, pe buna
sau reaua credinţă. Nu negăm însă excepţiile. Printre acestea, fără dubii,
se inscrie şi exemplul său.
Dintn' cugetările sale cele mai percutante, mai pline de patos, mai
ardente, rămîn cele privitoare la patrie, patriotism, la ţara plină de do-
ruri, de legende, de istorie. Mărturia lui şi-o exprimă în cîteva cuvinte:
„Eu sînt legat de glia ţării". In peste o jumătate de secol nu a dezminţit
nimic din crezul său. El dorea ca: „în această ţară fiecare să-i aibă lucrul
său, iar răsplata să fie în raport cu munca prestată".
Dintr-o mărturisire mai completă, aflăm că dorinţa lui era să-şi vadă
ţara sa ca una „în care marea mulţime a păturii muncitoare să nu mai fie
ameninţată să piară de foame, în timp ce o mică minoritate de beneficiari
trîndavi să acumuleze averi, fără muncă". În cazul său, decisiv a fost
faptul că nu numai a vrut, dar s-a alăturat înfăptuirii acestui crez.
Era conştient şi mîndru de obîrşia sa. O reamintea cu plăcere şi sa-
ti~facţie de cite ori avea prilejul: „Nu uitaţi că eu sînt dac; trăiesc din
rnwji-strămoşi, pe malul Streiului, care izvorăşte la umbra zidurilor Sar-
rnizcgctusei. Pornirea dt' a fi prezent la toate cotiturile pe drumul zbuciu-
mat al acestui neam mi-e înăscut. Sînt un om politic şi voi rămîne. Fie-
care strop de sînge din mine mă îndrumă spre datorie, îmi strigă să nu
mii supun fatalităţii, să nu fiu bicisnic".
l\Tai în ironic, mai cu dispreţ, Groza spunea: „Am angajat un detectiv
pe cont propriu, care îmi supraveghează gîndurile şi acţiunile: conştiinţa
mea dacică. Ea nu poate fi înlocuită, spunea el reprezentanţilor vechiu-
lui regim, de toţi jandarmii dumneavoastră". „Detectivul" său a fost
exemplar, l-a slujit credincios şi pe timp de soare, atît cît a fost, cît şi
pc timpuri mai vitrege, şi au fost destule.
Petru Groza era convins că „poporul are dragoste pentru trecutul lui,
el î7i cultivă obiceiurile, îşi păstrează tradiţiile, cu dîrzenie, care întrece
dîrzenia altor popoare pe linia păstrării acestei tradiţii, dar el mereu este
frămîntat de ideea că aceasta nu ajunge şi că, pe lîngă aceasta, el trebuie
să-~i croiască o viaţă mai bună materială pentru zilele pe care le trăieşte
pc acest pămînt şi nu în amintirea trecutului îndepărtat". E nu numai o
356
convingere logică, necesară, .întemeiată ci, totodată, o înaltă bucurie, o

plăcută constatare, un însemn al satisfacţiei de a aparţine acestui popor,
de a fi copărtaş la strădaniile şi izbînzile sale.
Receptivitatea şi clarviziunea faţă de „lumea nouă" l-au capacitat cu
tot elanul de care era în stare, şi era, la înlăturarea vechilor rînduieli so-
cial-economice şi la întronarea treptată a celor noi. Aşadar, spre deose-
bire de atîţia alţii din generaţia sa, din categoria sa socială care s-au dovedit
inerţi sau ostili viitorului noii orînduiri, Petru Groza n-a ezitat ci, lucid,
s-a dăruit revoluţiei, devenirii.
„Pe plan istoric au rămas numai masele". Iată o concluzie care nu
lasă loc eventualelor îndoieli în ce priveşte poziţia sa, opinia sa, conştiin
ţa sa. Adresîndu-se tocmai unor asemenea mase în anii fierbinţi de după
cucerirea puterii politice, el declara răspicat: „Voinţa noastră trebuie
respectată, căci voinţa poporului este voinţa supremă". Amintindu-ni-1 în
parte pe Rousseau, el încerca să legitimeze raţiunea luptei celor de jos,
a maselor obidite.
„Lupta voastră, spunea el într-o mobilizatoare cuvîntare, este fără
sînge, căci voi nu folosiţi drept arme nici sabia lui Decebal, ni.ci lăncile
străbunilor voştri Horea, Cloşca şi Crişan, nici tunurile de cireş ale lui
Avram Iancu, mari antecesori în mişcările noastre revoluţionare. Veţi
scoate acum arma minţii voastre, care, dacă a fost poate prinsă de rugină
în timpuri de demagogie, uitată de beţiile electorale, luceşte acum prin
focul păţaniilor -voastre. Lozinca este pacea şi legalitatea". Focul păţa
niilor - iată cit Everest de gîndire, de adevăr, de istorie pot exprima
două cuvinte. l\letafora este inegalabilă, fiindcă fondul ei e incontestabil.
Mărturia sa parcă ne aminteşte spusele lui Voltaire: „Toate popoarele
şi-au scris istoria atunci cînd au putut să scrie".
Apelul la istorie, la istoria noastră îndeosebi, este omniprezent în
majoritatea reflecţiilor sale. ln logica sa, faptul se explică simplu, căci,
zice el: „Istoria ne învaţă ... îndeosebi pe aceste meleaguri ale lui Dece-
bal, Corvinilor Hunedoarei, iar noi ştim din păţaniile noastre, ale părin
ţilor şi strămoşilor noştri, Horia, Cloşca şi Crişan. Avram Iancu, 'Că aceas-
tă voce este adesea înăbU<şită de viclenia celor puţini, care exploatează
"1u:-;.c:i celor mulţi. Fiindcă dacă judecata col~ctivă ar străbate, mulţi
trîntorl ar pieri". Nu erau de vină, desigur, numai viclenia, numai ca-
racterele, sau nu ele în primul rînd, erau poziţiile economice, politice,
sociale diferi te, dar să afirmi cit afirma Groza atunci era o dovadă de
luciditate si îndrăzneală care nu au stat la îndemînă multora.
Impot~iva numeroaselor vociferări, controverse, privitoare la ştiinţa
şi naţiunea română, la legitimitatea suveranităţii ei, originalul om politic
declara categoric: „Sîntem naţiune înjghebată, fapt istoric ce nu mai are
nevoie să fie purtat în parada demagogiei ieftine. Cele două cuvinte, na-
ţional şi patriotic, au devenit atît de comune, incit am sentimentul că un
om conştient şi demn înconjură acest loc comun şi banal". Nu ştiu cîţi
l-au înconjurat. Nu mă îndoiesc însă că mulţi foarte mulţi militanţi pro-
gresişti, revoluţionari au făcut-o. Se pare că gînditorul român a priceput
pe deplin avertismentul lui Condillac: „Servitutea, mormînt al naţiunilor".
Pornind de la postulatul că: „Fiecare popor nu poate fi cîrmuit decît
de proprii săi fii'', perspicacele om politic şi, deopotrivă, teoreticianul
357
Petru Groza conchidea cu decenii în urmă: „Noi sîntem un popor mic,

dar vrem să avem şi noi locul nostru sub soare, să trăim în ţara noastră".
Erau, sînt cerinţe legitime, fireşti ale fiecărui popor, erau, sînt cuceriri
istorice adeseori pătate cu sînge ale poporului român. Locul nostru sub
soare, locul nostru în libertate. Nu se confundă acest ideal cu cele for-
mulate în Neranţula de către Panait Istrati: „Un singur an trăit în
libertate preţuieşte mai mult decît o viaţă de robie". Sau „Pentru omul
liber tot ce nu e libertate e moarte, dar o moarte fără sfîrşit"?
In spiritul marilor tradiţii de independenţă şi suveranitate ale po-
porului nostru, cărturarul şi militantul român, reaminteşte că: „Fiecare
popor nu poate fi cîrmuit decît de proprii săi fii că: „Noi trebuie să fim
cu ochii mereu spre acest popor. El ne-a ridicat unde sîntem. Noi avem
mari îndatoriri şi mari sarcini faţă de el. Să ţinem mereu contactul cu
el, fiindcă aşa prindem mereu noi puteri. Să plecăm urechea la toate
revendicările lui de fiecare zi, la toate amănuntele acestor revendicări,
cercetînd ce putem face". Este o exigenţă legitimă în raport cu trecutul
şi în aceeaşi măsură, în raport cu viitorul.
Convingerea lui Groza era că: „Astfel, păşind mereu, mereu alături
de poporul acestei ţări, nu vom greşi, astfel, noi vom duce lupta la marea
biruinţă, la marea victorie a ideii democratice, la libertatea poporului, la
munca paşnică şi rodnică, la asigurarea independenţei ,naţionale". Da. E
greu de presupus că popoarele greşesc mult, mai degrabă ele sînt cle-
mente, iertătoare. Dar nu la infinit. Ele se corectează din mers. A fi în
priz21 cu poporul tău înseamnă a fi priză cu istoria ţării tale.
Adresîndu-sc înflăcărat tineretului, el îl îndemna să construiască din
temelii noua ţară, adică „o nouă ţară, cu multă dreptate socială, cu pace,
cu dorinţa ele a adînci tot ce este cultură, tot ceea ce este frumos ... "
Conştient că: „Inceputul este greu" Groza atenţiona: „Trebuie să avem
hotărîrea şi curajul să ţinem pas cu vremea, dacă nu chiar să facem un
pas înaintea vremii". Chipul ţării pe care o dorea el, a apucat să-l vadă
numai în parte. Păcat! Nu l-ar fi dezamăgit. Dimpotrivă, l-ar fi liniştit,
probîndu-i că nimic n-a fost în zadar.
Nu l-ar fi dezamăgit prezentul patriei noastre care a fost şi idealul
de luptă al său. Groza era parcă atras de istorie cu forţe magnetice. A
iubit-o şi a intrat în ea. A rămas ca o figură luminoasă şi luministă. Nu
întîmplător, preşedintele ţării noastre tovarăşul Nicolae Ceauşescu apre-
ciază că: „În amintirea poporului nostru, dr. Petru Groza va rămîne
ca o luminoasă figură de luptător înflăcărat pentru libertatea, progresul
şi inflorirea patriei, pentrn întărirea prieteniei şi alianţei cu ţările so-
cialiste, pentru pace şi colaborare cu toate naţiunile lumii".
DR. PETRU GROZA - A VISIONARY POLITICAL THINKER
Abstract
In the Romaian public opinion as well as in that of many other countries

Petru Groza îs better known and appreciatecl as the politica! man, the forerunner
with progressive revolulionary views, the orator and humanist militant who pos-
sessed n wide politica! experience and a thorough training in the field of legal
sciences and social governing. lf tllis we~e all we rotained from the flomanian
358
mil;tant's t'.1inking anrl achievements it would · be conclusive to say that he is

not dead and will ncver be completely dead spiritually.
Comrade Nicolae Ceauşescu, President of the Socialist Romania, attaching
gre": valuc to the part played by Petru Groza in the politica! life of this country,
sta.ed more than a decade ago: 'It is known the important role that Dr. Petru
Groza plnyed, for severa! decades, in the political life of Romania, both before
the World War II, and in the post-war years.
As a great and far-seeing personality, Petru Groza, the state man, ithe politica!
man and tlw man of wisdom made an outstanding contribution, esttmates the
Pre~:dent of our counitry, ito the strengthening of the alliance and unity of the
working class and peasantry in their struggle against exploitation and oppression,
for democratic rights and liberties; he also raised his voice firmly against fascism
and war, militated \Vi·th courage, alongside ithe mast progressive forces, the popu-
lar masst>s organized and led by the Romanian Communist Party, for ithe overthro-
win.~ of t'ie fascist dictatorship government and the Jiberation of rthe country, for
tlw gnining by thc Romanian people of the right to decide its own fate alone'.
Thc·e is a tribUJte c>f graitefulness here, for Gro7.a felt the revolutionary pulse of
tlw dep:·essed, followed it and devoted himself to it in the normal evolution of
the oppressed towards juslice, towards self-discovery and assertion.
ROLUL HOTARITOR AL MASELOR POPULARE lN
INSTAURAREA REGIMULUI REVOLUŢIONAR
DEMOCRATIC DIN 6 MARTIE 1945
GHEORGHE ZAHARI:'\
AnivC'rsarea centenarului naşterii marelui patriot şi om politic clr.

Petru Groza are loc în acest an la puţin timp de la împlinirea a patru
decenii de la insurecţia din august Hl44, la care şi-a adus contribuţia, şi
la peste cinci decenii de cînd dr. Petru Groza şi-a început colaborarea
cu forţele revoluţionare de extremă stîngă, în special cu Partidul Comu-
nist Român. Aflat în fruntea organizaţiei ţărănimii „Frontul plugarilor",
înfiinţată în 1933, el a adus o contribuţif' valoroasă la înfăptuirea alian-
ţei muncitoreşti-ţărăneşti. La 6 decembrie Hl35, în nu.mele organizaţiei
ce o conducea, dr. Petru Groza a încheiat un acord de luptă antifascistă
cu Blocul Democratic şi cu Partidul Socialist Unitar. Programul manifes-
tărilor prilejuite de acest eveniment a început printr-o adunare populară
la Deva, la care el a luat cuvîntul, alături de comunişti, socialişti şi alţi
fruntaşi ai Frontului plugarilor. Legînd acţiunea la care se angajează ele
trecutul eroic de luptă al poporului pentru unitate şi libertate naţională,
pentru progres social, acordul a fost semnat la Ţebea, sub gorunul lui
Horea şi la mormîntul lui Avram Iancu,
După sfîşierea teritoriului naţional, în vara anului 1940, şi instaura-
rea regimului politic militaro-fascist, dr. Petru Groza s-a aflat în rînclul
fruntaşilor rezistenţei antinaziste şi antihorthyste, pentru reunirea părţii
nord-vestice a ţării anexată de Ungaria prin dictatul de la Viena, clin
:rn august Hl40. El a adus o contribuţie importantă la menţinerea legăturii
între organizatorii luptei de eliberare naţională şi socială ele la Bucu-
reşti, cu conducătorii luptei antihorthyste şi antihitleriste de la Cluj şi
din alte centre ale Transilvaniei. În urma unei astfel de întîlniri clin
primăvara anului 1943, în cadrul căreia au fost luate în discuţie proble-
mele luptei comune, fruntaşul comunist secui, J6sza Bela, avea să scrie,
la 9 mai acelaşi an, că dacă va reuşi organizarea mişcării de eliberare
naţională a românilor, aceasta va avea o importanţă istorică nu numai
p2ntru Ardeal, ci pentru toate ţările din bazinul dunărean.
O mare contribuţie a adus Petru Groza la lupta pentru cucerirea şi
consolidarea regimului revoluţionar-democratic şi la începutul epocii de
făurire a societăţii pe care o Pdificăm multilateral în prezent.
Schimbarea politică esenţială produsă în urmă cu patru decenii a
constat în propulsarea forţelor democratice, revoluţionare a maselor
populare. în frunte cu Partidul Comunist Român, pe primul plan al
vieţii politice. În rîndul acestor forţe, la loc de frunte, s-a situat Frontul
plugarilor, masele populare trecînd pe scară largă la exercitarea dreptu-
rilor şi libertăţilor cetăţeneşti. Revoluţia antifascistă a întregului popor se
dezvolta rapid într-o revoluţie cu caracter social, pentru democratizarea
vieţii politice, exproprierea marilor proprietăţi funciare şi împroprietări
rea ţăranilor lipsiţi de pămînt sau cu pămînt puţin, aşezarea societăţii
române'iti pe baze democratice, socialiste. „Se poate spune că acest act
360
ele imp:Jrtanţă istorică crucială pentru România - apreciază secretarul

gP!Wral al Partidului Comunist Român, preşedintele R. S. România, to-
var[1şul Nicolae Ceauşescu - a deschis calea nu numai a eliberării defi-
nitive a patriei noastre de sub jugul dominaţiei străine şi a eliberării
sol iale a maselor, dar şi a unei ere noi, de făurire a celei mai înaintate
ori :1d uiri - orîncluirea socialistă - , în care poporul este pe deplin stăpîn
pe destinele sale".
Prcmi.~ele revoluţiei în ţara noastră - factorii ci obiectivi şi su-
biectivi - se creaseră pe parcursul a peste un secol şi jumătate de fră
mi:1tări s:iciale, dezvoltarea unora din acestea accelerîndu-se în anii dic-
tat urii militare-fasciste şi ai celui de-al doilea război mondial. Venise
mu!11cntul cînd condiţiile interne şi internaţionale făceau posibilă intrarea
lor în acţiune, realizarea primului punct din programul partidului clasei
mu ;1ci toal'l' făurit în 1893: ·cucerirea puterii politice şi folosirea ei pentru
tra 1sformarea socialistă a societăţii.
Revoluţia a pus pe prim plan rezolvarea problemei agrare, care
continua să ocupe locul central, ·concomitent cu sarcinile participării ţării
la războiul antihitlerist, restabilirea şi consolidarea independenţei na-
ţionale, înfăptuirea năzuinţelor poporului de a fi liber şi stăpîn pe bo-
găţiile şi munca sa, pe propriul său destin. Acestor sarcini li s-au adău
gat altC'll', rezulta~c clin situaţia internaţională a României, care vizau
deplina normalizare a raporturilor cu Naţiunile Unite, afirmarea ei pe
pla;1 inil'rnaţional ca o forţă activă a colaborării în folosul păcii, demo-
craţiei şi progresului.
Toate aceste sarcini au determinat o anumită configuraţie a dispozi-
tivului forţelor de clasă, anumite deplasări şi regrupări, dînd vieţii pD-
litice a ţării, în perioada ce a urmat insurecţiei din august 1944, aspectul
unui mozaic de forţe sociale şi politice, de la clasa muncitoare şi pînă la
cercurile Palatului regal, care participaseră la lupta împotriva dominaţiei
Germaniei naziste şi colaboraseră în înfăptuirea insurecţiei şi participarea
ţării la războiul antihitlerist. Fiecare urmărea însă şi ţeluri proprii, cele
alc burgheziei fiind divergente de cele ale muncitorilor, ţăranilor şi ma-
jorităţii intelectualilor. Factorul hotărîtor l-au constituit însă masele largi
de oameni ai muncii, forţele democratice, progresiste şi revoluţionare coa-
lizate în jurul clasei muncitoare, în Frontul Naţional Democratic ·care
reprezenta covîrşitoarea majoritate a naţiunii române şi care a imprimat
procesului de renaştere democratică a ţării un curs dinamic mereu as-
cendent.
In acest peisaj politic complex şi contradictoriu, Partidul Comunist
Român are m~ritul de a fi aplicat în mod creator legile generale ale re-
voluţiei la condiţiile concret istorice ale ţării, definind sarcinile de 01·din
strategic şi tactic, organizînd şi conducînd forţele sociale şi politice an-
gajate în lupta pentru cucerirea puterii politice în stat, ceea ce constituie
problema fundamentală a oricărei revoluţii.
Lupt8 pentru putere dintre forţele democrat-revoluţionare, care con-
siderau insurecţia ca început al unui proces de transformări revoluţionare,
şi reacţia vîrfurilor burgheze, care considerau insurecţia drept un capitol
de încheiere a luptei contra dominaţiei Germaniei naziste şi revenirea
361
la stările social-politice anterioare celui de-al doilea război mondial, a

început imediat după victoria insurecţiei, cînd reprezentanţii reacţiunii
din guvernul de la 23 August 1944 şi pînă în martie 1945 au adoptat
măsuri, prin departamentele ce conduceau, menite a frîna si stăvili cursul
spre dezvoltarea progresistă a societăţii româneşti. ·
Pornind de la condiţiile interne şi internaţionale favorabile, partidul
comunist a făcut totul pentru asigurarea dezvoltării revoluţiei fără văr
sări de sînge; în acelaşi timp, cunoscînd faptul că burghezia nu cedează
puterea de bunăvoie, el a luat toate măsurile şi pentru eventualitatea în
care grupările burgheze reacţionare ar fi impus un război civil. Aceste
măsuri au fost hotărîtoare, imprimînd revoluţiei un caracter relativ paşnic.
Pe această cale a fost instaurat, la 6 Martie 1945, guvernul revoluţio
nar democratic în frunte cu dr. Petru Groza. Acest guvern a adus cu
sine o schimbare profundă în conţinutul social al regimului politic. Era
vorba de instaurarea puterii revoluţionar-democratice a muncitorilor şi
ţăranilor, rezultat al luptei strîns unite a clasei muncitoare, a ţărănimii,
a altor forţe revoluţionare şi democratice.
În faţa avîntului revoluţionar al maselor care dominau viaţa politică,
principalele partide burgheze reacţionare au cunoscut un proces rapid de
destrămare. Ele nu mai puteau imprima desfăşurării evenimentelor cursul
dorit. Numeroase organizaţii locale ale lor au trecut de partea forţelor
democratice muncitoreşti-ţărăneşti. Gruparea dizidentă naţional-ţărănistă
în frunte cu Anton Alexandrescu a aderat la Frontul Naţional Democra-
tic, iar gruparea liberală în frunte cu Gh. Tătărescu a colaborat cu F.N.D.
Slăbiciunile burgheziei reacţionare au fost determinate şi de faptul
că, în noile condiţii interne şi internaţionale, pierduse unele din elemen-
tele ci principale de sprijin. Între altele, trebuie menţionat faptul foarte
important că participarea armatei în totalitatea ci la insurecţie şi în con-
tinuare la războiul antihitlerist, precum şi creşterea influenţei Partidu-
lui comunist şi a celorlalte partide şi organizaţii democratice în rîndul
cadrelor ei superioare, o adusese alături ele forţele revoluţionare.
In pofida opoziţiei - uneori violente - a cercurilor conducătoare
ale burgheziei reacţionare, masele muncitore>şti-ţărăneşti, cu sprijinul for-
maţiunilor de luptă patriotice - care numărau, în februarie 1945, peste
70 de mii ele muncitori înarmaţi - a acţionat, în primele luni ale anului
19-15, cu mai multă intensitate şi pe scară mult mai largă împotriva ele-
mentelor reacţionare, alungîndu-le din organele de stat centrale şi locale,
din conducerea unităţilor economice; ele au înfăptuit reforma agrară, le-
g::ilizată ulterior de guvernul instaurat la 6 martie 1945, au impus adop-
tarea unor decrete cu putere de lege privind statutul naţionalităţilor con-
locuitoare, organizarea sindicatelor, purificarea administraţiei publice, a
corpului avocaţilor, a magistraturii şi altele. S-a oficializat reîncadrarea
părţii nord-vestice a ţării, eliberată de sub ocupaţia horthysto-hitle:·!stă
în octombrie 1944 prin lupta comună a armatelor română şi sovietică.
Caracteristica esenţială a vieţii politice româneşti în perioada 23 Au-
gu-;t 1944 - începutul lunii martie 1945 a constituit-o faptul că ea era
dominată de partidele muncitoreşti şi ţărăneşti, de organizaţiile democra-
tice care colaborau cu ele, de masele populare aflate într-o puternică
362
efen-escenţă revoluţionară. Această situaţie a impus eliminarea din gu-

vern a elementelor burgheze reacţionare şi constituirea unui guvern
corespunzător noului raport de forţe, guvern solicitat cu putere irezisti-
bilă de masele populare îndeosebi în cursul lunii februarie a anului 1945.
Într-un timp relativ scurt după instaurarea guvernului de la 6 Mar-
tie rn-15, partidul clasei muncitoare şi guvernul ţării au desăvîrşit pro-
cesul făuririi noului aparat de stat potriYit cerinţelor trecerii la Yiitoarea
orînduire socialistă, a perfecţionat formele de administrare, au acţionat
pe plan extern pentru apărarea şi consolidarea independenţei ~i suve-
ranităţii naţionale a patriei.
ln deceniile care au urmat şi pînă în prezent, poporul român a de-
pcis eforturi uriaşe pentru înfăptuirea idealurilor sale de progres eco-
nomic şi social, de întărire ~i afirmare a demnităţii naţionale, de cola-
iYirare egală cu toate popo<trele lumii.
Cunoscînd, în decursul istoriei sale, consecinţele nefaste ale domi-
naţiei străine şi preţul greu al cîştigării libertăţii, poporul nostru a tras
înYăţăminte din lupta sa îndelungată şi grea pentru independenţă şi
unitate naţional-statală. El şi-'a dat bine seama că numai sporind neîn-
cetat avuţia naţională îşi poate asigura viaţa aşa cum doreşte. De aceea,
sub conducerea Partidului Comunist Român, el a trecut cu toată fermi-
tatea la înfăptuirea revoluţiei şi construcţiei socialiste. În cadrul acestui
proces, politica de industrializare socialistă, promovată cu consecvenţă
ele partid, s-a dovedit veriga hotărîtoare a lichidării înapoierii economice,
a dezvoltării agriculturii, transporturilor, a întregii economii naţionale,
consolidării noilor rPlaţii sociale, edificării cu succes a noii orînduiri.
Stăpîn unic pe destinele sale, poporul român continuă astăzi pe un
plan superior, op2ra înaintaşilor de întărire a unităţii sale, de consolidare
a independenţei şi suveranităţii ţării - premise hotărîtoare ale înflorii
continue a societăţii româneşti. „Ne îndeamnă la această politică - spu-
nea preşedintele Nicolae C0auşescu - din depărtările istoriei, strămoşii
!~o~tri ... care şi-au închinat viaţa înălţării naţiunii noastre".
Dodorul Petru Groza a fost unul dintre fruntaşii poporului român
care au urmat această cale. El a văzut limpede în clasa muncitoare forţa
socială fundamentală chemată să revoluţioneze societatea românească,
iar în Partidul Comunist Român, forţa politică conducătoare a acestui
proces revoluţionar neîntrerupt.
Născut pe plaiurile hunedorene stăpînite de milenii de geto-dacii
conduşi de Dromichete, Burebista, Decebal în lupte eroice pentru apă
rarea moşiei lor, de cetele lui Horea, Cloşca şi Crişan, de oştenii lui
Avram Iancu, ridicaţi la luptă revoluţionară pentru dreptate socială şi
naţională, Petru Groza a fost o sinteză a sufletului acestor iluştri înain-
taşi. El a luptat pentru realizarea idealurilor acestor înaintaşi, adică
pentru unitate naţional-statală şi progres economic şi social. El ne spunea,
de multe ori, că este vlăstar de dac şi că a adoptat poziţia politică pe
care s-a situat statornic din 1933, pentru că a înţeles sensul istoriei nea-
~rnlui său şi al omenirii.
Pentru cele de mai sus, îi aducem astăzi omagiul nostru postum.·
363
LA ROLE DETERMINANT DES MASSES EN L'INSTAURATION

DU REGIME REVOLUŢINNAIRE - DEMOCRATIQUE DE 6 MARS 1945
Re sume
Developpant l'idee que le changement politique essentiel produit par !'acte

historique de 194-1 residait dans la propulsion des forces democratiques et reYo-
lutionnaires des masses populaires, avec en tete le Parti Communiste Roumain au
premie;· plan de la vie politique, l'auteur affirme que Ies faoteurs objetifs et
subjeC"tifs internes, crees et venus a maturite au cours d'un siecle et demi, de
troubles politiques et sociaux, entrerent en aCJtion sous des condi·tions in.ternatio-
nale~ favorables. C'est ainsi que fut rendue possible la realisation du pramier
point du Programme du parti de la classe ouvriere etabli en 1893, notamment:
Conqucrir le pouvoir politique et l'utiliser pour la transformation socialiste de la
societe roumaine.
C'est dans ce contexte que l'on presente la personnalite du Dr. Petru Groza
qui, des 1931, vit avec dairvoyance dans la classe ouvriere la force sociale fon-
damentale appelce a revolutionner la societe roumaine, et dans le Parti Commu-
nistP Roumain, la force poli1tique dirigeante de ce processus revolutionnaire inin-
tnrompu. Comprenant - ainsi qu'il le disait souvent - le sens de l'histoire de
son peuple et le l'humanite, Petru Groza adopta avec perseverance depuis 1933,
i:ne posi·tion politique democratique aux c6tes de la gauche, aux cotcs des com-
muniste. Il a fourni un remarquable apport a la lutte antifasciste, a l'instauration
en mars 1945, du regime rcvolutionnaire democratique et a jetter Ies bases de la
socictc socialiste.
REFLECŢII DESPRE DENUMIREA TERITORIULUI INTRACARPATIC
MIRCEA V ALEA
ANGHEL NISTOR
Inzestrat cu variate bogăţii ale solului şi subsolului, teritoriul intra-

,carpatic a oferit, din cele mai îndepărtate timpuri, mari posibilităţi de
dezvoltare colectivităţilor umane, vechimea şi continuitatea românilor,
aici, fiind considerate - aşa cum afirmă Constantin C. Giurescu - „ca
un fapt normal, logic şi admis ·fără discuţii" 1 . Astăzi, cînd arheologia şi
istoria aduc veritabile mărturii despre permanenţa noastră pe aceste me-
leaguri, apare cel puţin anacronică aserţiunea emisă de P. Hunfalvy,
potrivit căreia numele ţinutului dintre Carpaţi ar fi identic cu termenul
maghiar Erdel (Erdely) ce reproduce un vechi maghiar, erd6-el (- elv;
- eluj „(teritoriul de) dincolo de pădure" şi care ar fi fost tradus în actele
medievale prin Ultrasilva şi, mai apoi, prin Transilvania.
Creaţie a cancelariei maghiare de limbă latină, vehiculat numai pe
cale cultă, tîrzie, cuvîntul Transilvania înseamnă, într-adevăr, „(teritoriul
de) dincolo de pădure", avîndu-şi originea în repetatele folosiri în do-
cumente, de-a lungul ani~or a poziţiei caracteristice ţinutului intracar-
patic faţă de regatul Ungariei din care acest ţinut nu făcea parte (Ultra-
silvam, Ultra Silvarn, Ultra Silva, Ultrasilvana, Transsilva, Transilvana,
Transilvania)2. In actul de donaţie al regelui Geza, din 1075 (Ultra silvam
ad castrum, quod vocatur Turda ... ) expresia „Ultra silvam" nu are o
accepţiune politică identică cu numele ţinutului intracarpatic, ci este o
simplă indicaţie geografică: „peste pădure"3, .după cum termenul L'ltra-
silvanus menţionat într-un document din 1111 4 nu are decît funcţiunea
de supranume („cel din (teritoriul de) dincolo de pădure" - transilvă
neaml!l) determinant al numelor proprii Mercurius şi Simion. Ca topo-
nim, Transilvania apare doar odată cu integrarea ţinutului românesc
dintre Carpaţi în sistemul de relaţii al regatului maghiar, nepătrunzînd
niciodată pe stratul popular al limbii 5 .
Adrian Riza atrage atenţia 'că în nici un document maghiar cunoscut,
de pînă în veacul al XV-lea, numele teritoriului intracarpatic nu se în-
tîlneşte în vreaun context din care să rezulte că ar reprezenta traducerea
hibridului Ultrasilva, Transilvania. Astfel, Anonymus pomenind de pă
durea Igfon, precizează că „iacet ad Erdeuleu". Cronicarul nu echivala,
însă, pe Erdeuleu cu o „transilvanie", o „(ţară de) dincolo de pădure", nu
traducea în maghiară expresia „ultrasilvam", deoarece arată A.
Riza - „o "silva que iacet ad ultra silvam" nu este cu putinţă" 6 •
t Constantin C. Giurescu, Transilvania în istoria poporului român, Bucureşti,

1967, P. 9.
Pascu, Voievodatul Transilvaniei. Vol. I, Cluj. 1972, p. 19-21.
2 Şt.
Nicolae Drăganu, Românii în veacurile IX-XIV pe baza toponimiei şi
J
a onomasticei, Bucureşti, 1933, p. 292-293, 423; Ioan Pă.truţ, Nume de persoane
şi nume de locuri româneşti, Bucureşti, 1984, p. 14.
• Şt. Pascu, l. cit., p. 19.
s Adrian Riza, Ardealul (XII), în „ Transilvania" nr. XI/1983, Sibiu, p. 32, 37.
6 Idem, p. 32.
366
In această situaţie, Anonymus, neînţelegînd sensul denumirii date

de români „ţării" în care vieţuiau de veacuri „nu făcea altceva decît să
redea incorect această denumire. Formulele existente la Anonymus, Si-
mon de Keza şi apoi în cronicile veacului al XIV-lea: Erdeuleu, Erdevelu,
Erdelu, Erdeelew, Erdeeleu, Erdereb, Herdewel, Herdewebun, Erdevevu.
Erde!on. Erdelow 7 ,.nu ne restituie o tendinţă de trecere a unui *erdo-elu
spre Erdel" 8 , formă întîlnită pentru prima dată la 13909 . „Ne găsim mai
degrabă în faţa unor ezitări caracteristice în transcrierea unui toponim
străin, fără sens în limba ungară" - conchide Adrian Riza 10 .
Este cunoscut faptul că „ţara" stăpînită de voievodul Gelu cuprindea
Podişul Transilvaniei, de la Porţi.le Meseşului, înspre vest, pînă la mar-
ginea sudică şi estică a Podişului1 1 , fiind înconjurată de o salbă de alte
„ţări" locuite de români: Ţara Dornelor, Ţara Maramureşului, Ţara Lăpu
,;ului, Ţara Oaşului, Ţara Chioarului, Ţara Crişurilor, Ţara Zarandului.
Ţarn Haţegului, Ţara Amlaşului, Ţara Făgăraşului, Ţara Bîrsei. Denumi-
rile acestor numeroase formaţiuni social-politice, vecine celei condme
ele Gelu, au fost date de populaţia băştinaşă şi este firesc ca şi înaintaşii
românilor ce locuiau spaţiul intracarpatic în vremea lui Gelu să fi dat
„ţării" lor un nume adecvat realităţilor locale.
Datînd din vremuri imemoriale, „ţările" au avut un rol deosebit de
însemnat în realizarea continuităţii noastre etnice şi lingvistice, existenţa
lor repercutîndu-se şi asupra unor unităţi dialectale 12 . „Mi se pare -
afirma Sever Pop - că în aspectul de astăzi al graiurilor noastre întrevăd
nişte organizaţii sociale şi economice care depăşesc documentele noastre
istorice" 13 .
Dialectologii români, evidenţiind caracterul conservator al graiuri-
lor din Transilvania, susţin existenţa unui subdialect transilvănean cu o
unitate relativă. In cadrul acestui vast subdialect se disting graiurile cri-
şean, oşean, şi maramureşean ca subdiviziuni puternic individualizate,
mai puţin individualizată fiind, sub aspect lingvistic, zona delimitată de
o linie care merge, cu aproximaţie, de la Deva la Dej, Munţii Rodnei,
Miercurea-Ciuc, Braşov, Sibiu 14 , incluzînd, în cea mai mare parte, terito-
riul stăpînit odinioară de Gelu. ·
Subliniind importanţa graiurilor populare pentru istoria limbii ro-
mâne, îndeosebi din vremea de dinaintea primelor texte, Emil Petrovici
îndemna la cunoaşterea în profunzime a acestora, chiar şi a ce-lui „mai
neînsemnat - în aparenţă - grai regional" 15, iar I. I. Russu arăta că
„idiomul popular al românilor este şi va rămîne cel mai valoros docu-
7 Şt. Pascu, loc. cit., p. 21-22.
s A. Riza, loc. cit., p. 32.

9 Şt. Pascu, loc. cit„ p. 22.
lO A. Riza, loc. cit„ p, 32.
11 Şt. Pascu, loc. cit., p. 31.
12 Tratat de dialectologie românească, Craiova, 1984, p. H0-141.
13 Idem, p. 145.
11 Idem, p. 357.
1:; Emil Petrovici, Probleme de dialectologie românească, 1n „Cercetări de ling-
vistică", X, 1965, p. 3.
367
ment istoric pentru marea problemă a etnogenezei şi pentru epoca veche

a trecutului românesc"rn.
Creat de românii locuitori ai ţinutului intracarpatic şi păstrat în
graiul popular de aki, numele acestui ţinut a fost, după opinia noastră,
Argeal, aflat într-un strîns raport semantic şi fonetic cu argea, cuvînt
de origine autohtonă.
Ocupîndu-se de etimologia acestui vechi apelativ românesc I. I. Russu
arată că „este unul dintre puţinele cuvinte cu prototip anteroman atestat
în antichitate . . . La cimerieni se atestă locuinţe subterane „numite
0tpyL:A/,0t<;, iar la mecedoneni: otpyEf..:Aot... Din forma maced. derivă alb.
rragale, cu trecerea lui e neaccentuat la a. Cuvîntul rom. s-a dezvoltat
independent de cel albanez şi paralel, păstrînd pe e: argella (nu *argalla),
clin care argea .. ." 17 . Al. Philippide la rîndu-i, susţine: Un argella băşti
naş n-a avut numai decît trebuinţă să fie împrumutat de la cimmerieni
cu înţelesul „locuinţă subterană" ori ceva analog; tot aşa cuvîntul alb.
ar putea fi dintr-un autohton alb. argella care n-a avut trebuinţă să fie
numaidecît împrumutat de la vechii macedoneni. Cuvîntul cimmerian şi
cel macedonic ar putea fi numai indicii că au existat cuvinte analoge şi
în limbile băştinaşe ale românilor şi albanezilor"ts.
I. I. Russu admite baza i-e. *are-g (areg-) „a închide, zăvor, clădire",
pentru dacicul argella 19 , aceeaşi bază fiind dată de către J okl cuvintelor
0tpyLAA1X<; şi ocpAEAAoc 2 o.
Baza *areg- provine din rad. i-e. *ar- „a încheia, a îmbuca (un lucru
cu altul), a (se) potrivi, a socoti", „mai ales - afirmă I. I. Russu - în
legătură cu construirea în lemn" 21 . Deşi termenii cimerian, macedonean,
şi tracic (dacic) au în componenţa lor acelaşi rad. i-e •ar ce exprimă sis-
temul de construcţie din lemn al locuinţelor şi, respectiv, bază •areg- ce
cuprinde ideea de realizare propriu-zisă a construcţiei temeinic lucrată,
2sigurată de primejdii, totuşi argella băştinaş avea un înţeles diferit, după
cum subliniază şi Al. Philippide. Totodată, dezvoltarea independentă şi
paralelă a cuvintelor afoanez şi românesc a dus la sensuri apropiate, dar
nu identice. Astfel, dacă alb. ragal înseamnă „colibă" 22 , argea, are diverse
inţelesuri referitoare la elementele de construcţie ·Ca: 1) boltă ori acoperiş
al unei clădiri23; 2) culme (a unei construcţii)2 4 ; 3) scheletul clădirii (stîl-
pii şi căpriorii), casa ridicată numai stîlpi şi pusă „cunună» 25 ; 4) cosoroa-
bă20 (fiecare dintre bîrnele aşezate orizontal deasupra pereţilor casei în
16 I. I. Russu, Etnogeneza românilor, Bucureşti, 1981, p. 210.

17 Idem, p. 252.
ta Ibidem.
t9 Idem, p. 118, 252.
20 Idem, p. 252.
21 Idem, p. 118, 250.
22 Grigore Brâncuş, Vocabularul autohton al limbii române, Bucureşti, 1983,
p. :n.
23 I. I. Russu, Ioc. cit., p. 251; Iorgu Iordan, Toponimia românească, 1963,
p. 497; Dicţionarul explicativ al limbii române, 1975, p. 50.
24 Iorgu Iordan, loc. cit., p. 497.
2s I. I. Russu, loc. cit., p. 251.
2s Iorgu IordaPl, Zoe. cit., p. 497.
368
lungul acoperişului,pentru a susţine căpriorii2 7 ; 5) straşina caseizs. ln

această situaţie, argelele pot fi considerate locuinţe stabile, de suprafaţă,
construite din material lemnos. Cercetările arheologice au dat la iveală,
pe teritoriul intracarpatic, atît pentru perioada dacică cit şi pentru veacu-
rile de început ale istoriei românilor, urmele unor bordeie şi semibordeie
dar şi a numeroase clădiri de suprafaţă cu pereţi din grinzi de lemn, avînd
tălpăligile înfipte în pămînt sau cu pereţi din lemn sprijiniţi pe lespezi de
piatră, cu două încăperi şi pridvor 29 . Faţă de tehnica superioară a arhi-
tecturii, cu confortul şi bunăstarea din vremea „clasică" şi imperială a
stăpînirii romane, - arată I. I. Russu - este sigur, normal, că locuinţele
- multe improvizate sumar şi foarte simple - ale populaţiei rurale
(agricole, păstoreşti, meşteşugăreşti) daco- şi moeso- romane în perioada
dintre sec. V-X e.n. erau modeste, majoritatea sărăcăcioase; dar nu
avem nici un motiv temeinic să presupunem că ele vor fi fost mai pri-
mitive şi mizere decît puteau să fie în general la populaţiile din perioada
numită „prefeudală" ... ori la slavii şi ungurii în migraţie ... "Jo.
Observaţiile lui Grigore Brâncuş privitoare la structura fonetică şi
morfologică a elementelor moştenite în limba română din substratul
băştinaş „la semantica lor în raport cu a cuvintelor de provenieţă latină
şi la răspîndirea dialectală şi poziţia în ansamblul vocabularului dovedesc
că acestea au, în general, specificul şi comportamentul celor latine. „In-
tegrate, iniţial, în lexicul latinei carpato-dunărene, - arată Gr. Brâricuş
- ele au fost moştenite în româna comună ca elemente latine" 31 • Astfel,
constatînd că din 89 cuvinte româneşti de provenienţă bă"?tinaşă, un nu-
măr de 56 au radical monosilabic, Gr. Brâncuş susţine că şi la fondul latin
al lexicului limbii române domină acest tip de structură. „Identificarea
cu elementele latine rezultă si din examinarea structurii silabelor ini-
ţiale de cuvînt sau, în genera'!, a tranşei sonore iniţiale cuprinse în li-
mitele posibile ale unei silabe. Cele mai multe dintre silabele iniţiale
degajate nu se întîlnesc decît la cuvintele latine ale românei (evident, nu
avem în vedere aici fondul neologic)". Autorul dă, în acest sens, ca exem-
plu, cuvintele argea (arg.) - autohton şi argint - latin3 2 •
Cercetarea semanticii cuvintelor româneşti de origine autohtonă,
considerate în raport cu sinonimele de origine latină, duce la concluzia
că „în general, moştenirea traco-dacă în română are caracterul unei in-
fluenţe pe care a suferit-o latina impusă în spaţiul carpato-balcanic"33.
1n ce priveşte răspîndirea dialectală, se constată lipsa, în prezent, a unor
elemente autohtone, între care şi argea, în dialectele sudice ale româniei.
Gr. Brâncuş susţine, ca şi Al. Rosetti şi I. I. Russu, că în româna comună
de dinainte de separaţia dialectală, au existat ~i aceste elemente3 4 • Con-
21 Dicţionarul explicativ al Zimbii române, p. 202.

2s I. I.Russu, loc. cit., p. 251.
29 Idem, p. 251; $l Pascu, loc. cit., p. 37-38.
30 I. I. Russu, loc. cit., p. 230.
a1 Grigore BrâIJJCuş, Observaţii generale asupra lexicului autohtone al limbii
române, în „Memoriile secţiei de ştiinţe filologice, literatură şi artă", seria IV.
tom. II, 1979-1980, Bucureşti, 1981, p. 61.
32 Idem, p. 57-58.
38 Idem, p. 59.
34 Idem, p. 60.
369
siderate din punct de vedere al puterii de derivare, în româna comună cel

puţin 70 de cuvinte autohtone erau înduse în fondul lexical fundamen-
tal, ele, devenind, prin specificul lor semantic, antroponime şi toponi-
me35.
Dacicul argella, cu o structură monosilabică a radicalului ca şi cu-
vintele latine de acelaşi fel, cuprinse în lexicul românesc a putut suferi
transformări identice cu acestea, în primul rînd în ce priveşte fenome-
nul de palatalizare a velarei g. Referindu-se la palatalizarea petrecută în
cuvinte din limbile romanice, Carlo Taglia;vini, arată că în timp cc în
epoca clasică, limba latină păstra pronunţarea velară a silabei ge, în la-
tina vulgară g înainte de palatala e a avut un uşor aspect palatal, pentrn
ca, în limba română, palatalizarea velariei g şi, respectiv, apariţia prepa-
latalei sonore g să aibă loc în epoca protoromână 36 „Istoria limbii ro-
mâne" aduce precizarea că noile consoane, printre care şi prepalatala so-
noră g, au apărut în română nu numai prin transformări ale unor con-
soane din latină, ci şi din alte limbi3 7 , în această situaţie, credem, gă
sindu-se autohtonul argella. De asemenea dispariţia consoanei ll (argclla
> argea) îşi află explicaţia prin tratamentul identic al respectivei con-
soane cu cel din cuvintele latine în care ll este urmat de vocala a
(stella < stea, sella < şa, novella < nuia)3 8 , iar diftongarea lui e accen-
tuat în ea (argeauă) datorită prezenţei în silaba următoare a lui ă, prin
analogie cu ecra > ceară, theca > teacă, sera > seară ect. 39 .
Apropierea întîmplătoare ca formă a vreunui cuvînt românesc cu
unul maghiar a dus, nu odată, în decursul veacurilor la asimilarea prin
etimologic birocratică a denumirilor populare cu termeni maghiari. Astfel,
denumirii româneşti Argel (Argeal) - fără sens în limba maghiară - i
s-a modificat consoana g cu d, în acest fel numele ţinutului intracarpatic
putînd fi socotit ca fiind în raport direct cu maghiarul erdă „pădure".
Utilizarea frecventă în actele oficiale m;:tghiare a lui Erdely, paralel cu
Transilvania, a avut influenţă asupra documentelor slavo-române, care
consemnează înccpînd ele la 1432, formele Eruclel1J, (a. 1432), lertldel, dat.
Ardeliu (a. 1432), ardelski, ardelski «ardelenesc», «al Ardealului», (a. 1460,
1472, 1478-1479, 1480, 1498, 1507-1508. 1508), erdelska, ardelska =
«ardelenesc» (a. 1498)4°. Este interesant că în Palia ele la Orăştie sînt
consemnate 3 forme grafice deosebite ale respectivei denumiri: ardeal,
ardel şi ardial. Palatalizarea lui d clin ultimele două forme îşi poate afla
explicaţia în încercarea autorilor lucrării, români de origine, de a reda
denumirea în grai popular.
Modificarea prepalatalei sonore g cu dentala d s-a făcut de către
autorităţile maghiare şi în cazul numelor de localităţi. Astfel, Dincleşti,
sat, corn. Andrid, jud. Satu-Mare are prima menţiune documentară din
35 Idem, p. 61.
3G Carlo Tagliavini, Originile limbilor neolatine, Bucureşti, 1977, p. 132, 191,
294.
37 Istoria limbii române, Bucureşti, 1978, p. 162.
38 Idem, p. 156.
39
Idem, p. 144.
~0 N. Drăganu, loc. cit., p. 422.
370
1323 Dengeleg, în româneşte Ghindele (pronunţia locală: G'ing'ele) 41 , iar

în 1828 Gingilag 42 ; Livada, sat, corn. Iclod, jud. Cluj, - cu prima men-
ţiune din 1320 identică cu cea din 1323 a localităţii Dindeşti, iar în 1829:
Gyingclag, Dgyingelagu 43; Ghindari - sat, comună, jud. Mureş, menţio
nat în 1850 Dingye 44 , în româneşte: Ghinde (în pronunţie locală: g'ing'e);
Deag, sat, corn. Iernut, jud. Mureş, cu atestările documentare: Deog,
Deegh, Deg, Dyagu etc. 45 (apropiat de către autorităţi de cuvîntul maghiar
di6 ,,nucă") nu este decît românescul Ghioagă (în pronunţia locală: G'ioa-
gă), creat ca metaforă sugerată de înfăţişarea relativ asemănătoare a unei
înălţimi cu căpătul bombat al vechii arme de luptă, apelativul ghioagă
fiind de origine autohtonă 46 ; Deaj sat. corn. Mica, jud. Mureş, are primele
atestări în 1301: Deesfalva, Hagmas47 (ung. hag6 „munte, deal") şi redă
de fapt pluralul ghioage (pronunţia locală g'ioaje) a apelativului ghioagă;
Deuşu, sat, corn. Chinteni, jud. Cluj, cu atestările: 1283, Gyos, 1343, Gyos-
machkas, 1353 Dyos, 1357 Giosmachcas, 1367 Dyoz, 1423 Diasmaczkas 48 ,
etc. (ung. macsuk „măciucă, ghioagă"); Moardăş, sat, corn. Mihăileni, jud.
Sibiu, atestat: 1373 i'vfardisch, 1373-1375 Ardesch, 1414 Argias 1415,
Argyas, 1480 Ardyan, 1733 Mardas, 1750 Moardos, 1760-1762 Mordisch,
1850 Argyes, 1854 Mardos, Mardisch, Moardeş 49 • Formele denumirii
Moardăş - arată N. Drăganu - „ne servesc un exemplu tipic de felul
cum se fac reprimirile în toponimie: v.-rom. Ard'es a dat în săseşte Mar-
clesch sau Mardisch în legătura vom, am, im şi zum Ardesch. Din săs.
Mardesch, Mardisch este ung. Mardos, iar din aceasta este reprimit ac-
tualul rom. Moardăş, alături de care Lenk, la 1839, mai atestă vechiul
Ard'es" 50 .
Toponimul Argeal exprimă forma masculină a apelativului feminin
corespunzător arge(a), diftongarea lui e din Argel datorindu-se influenţei
formei feminine articulate, argeaua. Termenii argelul şi argeaua, foarte
vechi şi, din această cauză puţin răspîndiţii, sînt semnalaţi de Iorgu Ior-
dan ca toponime în zonele: Adjud, Cîmpulung-Moldovenesc, Cislău şi
Gorj 51 • Argelul, toponim din Cîmpulung-Bucovina este socotit de autor
„foarte probabil, o variantă masculină, cu valoare exclusiv toponimică,
a subst. argea" 52 •
Existenţa numelor de locuri al căror gen, număr şi caz gramatical
diferă de al apelativelor corespunzătoare, îşi are explicaţia - după Iorgu
Iordan - prin nevoia de a se distinge funcţiunea toponimică de funcţiunea
lexicală obişnuită a unuia şi aceluiaşi apelativ, de a evita, deci, confuzia,
n Ibidem.
42 Coriolan Suciu, Dicţionar istoric al localităţilor din Transilvania. Vol. I,
1966, p, 200.
n Idem, p. 360.
u Idem, p. 259.
45 Idem, p. 192.
4
s I. I. Russu, Zoe. cit., p. 319-320.
47 C. Sudu, Zoe. cit., p. 192.
48 Idem, p. 198.
49 Idem, p. 403.
~o N. Drăganu, Zoe. cit., p. 532.
51 Iorgu Iordan, loc. cit., p. 497.
52 Idem, p. 388.
371
„fie cu alte locuri, fie cu noţiunile exprimate prin apelativele care stau
la baza numelor de locuri în discuţie" 53 . Sensibilitatea la omonimie inter-
vine însă „şi în cazul unui loc unic, a cărui numire, impusă de natma
lu.i, ar putea provoca o neînţelegere, în ipoteza că ar păstra absolut ne-
schimbat apelativul din limba curentă de la care s-a format" 54 • In limba
română sînt un mare număr de toponime cu forme diminutivale la ape-
lativele care k-au servit ca punct de plecare, toponime inexistente şi
imposibile, de fapt, în limba vorbită. Acest fapt, dovedeşte că „membrii
colectivităţii lingvistice se conduc după alte criterii, cînd purced la nu-
mirea locurilor din jurul lor, că „atitudinea" lor faţă de aceste noţiuni
speciale diferă de cea obinuită în crearea şi modificarea limbii curente'··;:;_
Grupul de cuvinte cu forme diminutivale nu cuprind nimic „minor" în
noţiunile ce le exprimă, ci reprezintă o asemănare mai mult sau mai
puţin vizibilă cu noţiunile redate de apelativele care le stau la bază·;';·
ln această situaţie, socotim, că se află şi toponimul Arget (Argeal), care
putea să însemne „loc (teritoriu) cu argele", ceea cc ar demonstra odată
mai mult permanenţa românească pe aceste meleaguri.
REFLEXIONS SUR LA DENOMINATION DU TERRITOIRE INTRACARPATIQUE
Resume
Les auteurs avancent l'hypothese de !'origine roumaine du nom du territo1re

intraC'arpatique, en referant Argeal au mot „argea" de provenance autochtone.
sa Idem, p. :lB2, 392.

54
Idem, p. 394.
55 Idem, p. 3fl2.
56 Idem, P. 447.
LECTORI AI MANUALULUI DE ISTORIE AL LUI MARTIN BOLLA:
SEMNIFICAŢII CULTURALE ŞI POLITICE
IACOB MARZA
Literatura didactică din Transilvania înregistrează, la sfîrşitul se-

colului al XVIII-lea, prin apariţia manualului lui Martin Bolla un mo-
ment aparte'. Cîteva informaţii asupra vieţii şi activităţii didactice şi
unele măturii documentare cu privire la răspîndirea manualului de istorie
universală printre elevii din mediul cărturăresc al Blajului în Vormărz
vin să confirme această opinie.
Originar din fostul comitat Zala (Ungaria), M. Bolla (1751-1831) s-a
remarcat prin activitatea didactică, depusă în Transilvania, la Cluj. Din
1784 va fi profesor de istorie, ulterior director la liceul piariştilor. A
fost ales, apoi, rector al Academiei şi al institutului Theresianum din
aceeaşi localitate. În Ungaria, la liceul din Vacz, va preda tot istoria. M.
Bolla a fost, totodată, membru activ în cadrul ordinului piarist, în care a
deţinut chiar funcţii de conducere 2 .
l\'I. Bolla a beneficiat de o bună pregătire profesională, dublată de
cunoaşterea unor limbi de circulaţie, de pildă germana şi franceza. Aceas-
tă situaţie s-a reflectat nu numai în munca desfăşurată la catedra de is-
torie - ne referim îndeosebi la epoca din Cluj a activităţii sale3 ci şi
în şirul lucrărilor, multe de factură aniversară, pe care le alcătuieşte şi
le tipăreşte. Precizăm că este semnatarul a cîtorva ode, alocuţiuni şi cu-
vîntări panegirice, dedicate unor potentaţi sau personalităţi ale epocii 4 •
Fostul profesor de la liceul piariştilor din Cluj, cunoscut ca unul
dintre aceia care au combătut vehement Supplex Libellus Valachorum 5 ,
1 I. Mârza, Manuale de istorie folosite la şcolile din Transilvania între mijlo-
C1Ll secolului al XVJII-lea şi mijlocul secolului al XIX-lea, în „Sargetia", XVI-
XVII, 1982-1983, p. 577-606.
2 Date des.pre viaţa· şi activitatea sa la Szinnyei J6zsef, Magyar ir6k elete es
munkai (Viaţa şi opera scriitorilor maghiari), I, Budapest, Hornyanszky Viktor,

1891, c. 1199-1201 (abrevia,t: Szinnyei).
3 Erdelyi K., Bolla Mcirton mint kolozsvciri tancir es igazgat6 (M. B. ca profe-
~;or şi director la Cluj), în A kegyes tanit6 rendek vegzett allat rom. kath . .fogymna-
siu.m ertesito ( ... ) az 1900-1901 iskolai ev ( ... ), Kolozsvâr, 1901, p. 57-70.
4 Szinnyei, c. 1199-1201; Petrik G., Bibliographia Hungariae 1712-1860, I,
Budapest, Augustini Dobrowsky, 1888, p. 315-316 (abreviait: Petrik).
;; D. Prodan, Supplex Libellus Valachorum. Din istoria formării naţiunii ro-
mâne. Ediţie nouă cu adăugiri şi precizări, Bucureşti, 1984, p. 90; D. Popovici, La
L;lterature roumaine a l"epoque des Lumieres, Sibiu, ,,Cartea românească din Cluj",
1945, pp. 227-228; A. Bitay, Martin Bolla (1750-1830) şi aşa-zisul Supplex Libellus,
în ,,AIIN Cluj", IT, 1923 p. 373-377.
M. Bolla a pus sub semn.ul întrebării originea romană a poporului român
(mai ales în Dissertatio de Valachis qui Transsi!vania incolunt. Scripta instar res-
ponsionis ad libellum supplicem quem Aug. Imper. Leopoldo II Anna 1191 Natio
;·alachica porreJ:it). Autorul a considerat pe români, în mod eronat, o ramură a
bulgarilor. A discutat, de asemenea, chestiunea trecerii românilor la religia catolică
şi vechimea religiei ortodoxe. Cf. Hunfalvy P., Bolla Mcirton es Eder Kciroly meg
az olcih incolatus Erdelyben (M. B. şi K. E. despre locuitorii români din Transil-
vania), I-IV, în „Szâzadok", XIII, 6-7, 9-10, 1879, p. 510-518, 541-563, 668-688,
717-761; K. G. Gundisch, L. Gyemant, Confruntări de idei în epoca Supplexului
(1790-1792), ms.
374
deţine un loc important în l.itcratura didactică a Transilvaniei din secolul

al XVIII-lea, prin manualul de istorie universală. Ne referim la Primae
lineae historiae universalis, (Trăsături principale ale istorici universale).
lucrare redactată „in usum studiase juvcntutis claudiopolitanae". Tipărit
în trei volume, între 1798-1799, la Cluj, în oficina lui l\lartinus Hoch-
meister, manualul a înregistrat, datorită unor certe calităţi didactice. m~i
multe ediţii începînd cu cea clujeană şi terminînd cu ediţia de la Pesti-
num din 1843, imprimată de Josephus Beimel 0 .
Prin forma de redactare şi prin conţinutul abordat, manualul oferea
rt.ineretului gimnazial (liceal) o imagine de ansamblu, la nivel europea:-i şi
chiar universal, asupra istorici societăţii omeneşti de la diluwium pînă la
anul 1799. Problematica manualului la ediţia de la Cluj, 1798-1799 este
următoarea: volumul I: Complectens praenotiones, prohistoriam, et histo-
riam aevi antiqui: a dispersatione Babylonica ad migrationem qentium,
quae fuit saeculo Christi quinto, XXIV + 328 p. + il. f. + III tabub;
volumul II: Complecten.'> historiam aevi medii a migratione qentium
quae fuit saeculo Christi quinto, ad originem protestantium, XVI +
312 p. + 'l/ f. + III tabula; volumul III: Complectens historiam aevi
recentioris, ab origine protestantium, ad nostra tempora, XVI + 339 p.
+ 1/ f. + III tabula7 •
M. Bolla a împărţit un volum în mai multe epoci (epochac}, secţiuni
(sectiones) şi capitole (capita). In raport direct cu opinia asupra istori<'i,
la începutul fiecărui capitol autorul dezbate: Character populorum; Con-
nexio, et vicissitudo politica populorum; Religia populorum; Artes, et
scientiae; Formae regiminis, et mores. Abia la spcţiunca a doua clin aceeaşi
epocă, M. Bolla tratează llistoria propria populorum, adică schiţează is-
toria unei ţări în parte. In faţa oricăruia capitol, înainte de dezbatcrc•a
problematicii propriu-zis<', sînt indicate fontes (izvoar<') şi auxilia (lu-
crări), utilizate de autor în alcătuirea lecţiilor, părţi constitutive ale ma-
nualului pentru fiecare ţară sau popor. M. Bolla a folosit marile colecţii
de izvoare narative sau diplo~iaticc şi a apelat la istorici, de la biblicul
Moise pînă la autori renumiţi din wacul al XVIII-lea. Printre istoricii la
care a recurs se numi"1ră: Muratori, Fleury, Gibbon, Hume, Voltaire.
Schrochk, Millot, Achcnwal ~.a. Dintre istoricii transilvăneni utilizaţi de
autor amintim: Pray, Katona, Bethlen, Benki:i, Felmer etc. Dintre isto-
ricii români apare citat doar Dimitrie Cantemir cu Incrementa atque
decrementa aulae otomanicae. Manualul, ele altfel sistematic, prin modul
în care autorul şi-a împărţit imensa cantitate ele date şi fapte, benefi-
ciază, ca şi alte exemplare ale vrem:i, de tabula syncronistica pentru fie-
care epocă în parte. Aici sînt cuprinse nu numai principalele evenimente
6 Szinnyei, c. 1200; Petrik, p. 316; A. Bitay, art. cit., p. 375-:176.
Consideraţii mai rocente asupra manualului la: Bir6 s .. Tărtenelemtanitcfaunk
a XIX. szcizacl elso feleben (Predarea istoriei în p;-ima jumătate a secolului ar
XIX-lea), Budapest, Tankănyvkiad6, 1960, p. 45-59; A. Dankanits. Manuale ele is-
torie universală din secolul al XVIII-Zea, în „Lucrări ştiinţifice„, Tg. Mureş, I. 1969,
p. 301-302; A. Andea, Date noi privind biografia intelectuală a lui Gheorghe Lazăr
(1779-1823), în „Ziridava", X, 1978, p. 306-307.
7
Exemplarele consultaite se păstrează la Biblioteca Batthyaneum din Alba
Iulia, sub cota S 2 V 5-7.
375
istorice, prezentate pe ţări, într-o riguroasă ordine cronologică, ci şi per-

sonalităţi ale epocii, care s-au evidenţiat în artă, ştiinţă şi religie.
Istoriei poporului român îi este acordat, după cum era de aşteptat
·(dacă ţinem seama de opiniile autorului asupra trecutului îndepărtat şi
mai apropiat al populaţiei româneşti, exprimate cu diferite ocazii), un
spaţiu restrîns în manual. Astfel, în volumul I, la capitolul IV, se pre-
zintă, în manieră evenimenţială, de-a lungul a patru paragrafe, Historia
l)aciae. După o Introductio, urmează precizarea izvoarelor (Suentoniu,
Florus, Jordan, Procopiu etc.) şi lucrărilor consultate (Timon, Pray, Ben-
kci, Felmer ş.a.). Subiectul abordat de IVI. Bolla vizează: Dacia şi regii
~ăi (Burebista, Cotiso, Decebal); Decebal, Dacia sub stăpînirea romană;
cultura în Dacia; incursiunea goţilor; părăsirea Dacici de către romani
etc. (p. 314-321). Problematica românească este inclusă, desigur la o
:;cară simbolică în comparaţie cu altele, şi în volumul II. Capitolul IV,
li istor ia Pannoniae, et Daciae, cuprinde şi cîteva informaţii, din care se
desprind pagini de istorie românească: situaţia Panoniei şi Dacici înainte
de venirea avarilor; gepizii, longobarzii; Panonia si Dacia sub stăpînirea
avarilor (p. 75-77). O metodă similară întîlnim şi în capitolul VIII din
acelaşi volum, Historia Hungariae, et Transilvaniae. Aici pot fi depistate
ştiri sumare, care interesează istoria naţională: „Historia Transilvaniae"
.cu referiri directe la „Dacia Mediteranea" în perioada voievodatelor ro-
mâno-slave (p. 193-195) şi a întinderii stăpînirii statului maghiar în
Transilvania. Capitolul IX, intitulat ca şi antecedentul, a fost redactat pe
b<tzc1 unor izvoare şi lucrări semnate de: Thuroczi, Bonfini, Callimach,
Barlette, Schwandtner, Pray, Katona etc. Din multiplele chestiuni discu-
tate reţinem: înfrîngerea suferită de Carol Robert de Anjou la Posada
(1324) în faţa oştirii Ţării Româneşti - fără să se menţioneze denumirea
localităţii şi a domnitorului - ; victoriile lui „Ioannes Hunyadi Transil-
vaniae Vaivoda" contra turcilor; bătălia de la Varna (1444); dezastrul
de la Mohacs (1526); organizarea administrativă a Transilvaniei; „Ioannes
Hunyadi seu Corvinus" etc. (p. 299-305).
Dacă în volumul II istoria Transilvaniei era înglobată în istoria Un-
gariei, în ultimul volum al manualului există capitole separate despre is-
toria transilvănenilor. Capitolul VIII (Historia Transilvaniae (în epoca
principatului) dezbate: domnia lui Ioan Sigismund de Ză.polya şi a regi-
nei Isabela; frămîntărilc religioase din aceeaşi epocă; raporturile princi-
patului cu imperialii şi cu turcii. Este prezentată, mai departe, epoca
Bathoreştilor, intrarea lui Mihai Viteazul în Alba Iulia; ocuparea Tran-
silvaniei de către domnul român; epoca principilor din familia Rak6czi
ş.a. p. 134-153). Participarea populaţiei româneşti la aceste evenimente
nu este menţionată în mod direct, cu toate că, de pildă, contribuţia ro-
mânilor la luptele cu turcii, stăvilirea puhoiului otoman pe continent -
ca să rămînem doar la două probleme de largă respiraţie - erau recu-
noscute şi glorificate de o întreagă Europă.
In fine, capitolul X din volumul ultim al manualului, intitulat His-
toria Transilvaniae, trece în revistă epoca principatului de la Acaţiu
Bartsai pînă la Mihai Apaffi II. Auitorul insistă asupra începutului dami-
376
naţiei habsburgice în Transilvania şi prezintă domniile unor împăraţi

începînd cu Leopold I şi sfîrşind cu Francisc I (p. 326-336).
Manualul de istorie universală a fost alcătuit - se ştie - pentru
tineretul studios de la liceul piariştilor din Cluj. Forma de redactare şi
conţinutul lecţiilor alcătuite, desigur de pe poziţiile clasei stăpînitoarc'
din Transilvania8 , avizul autorităţilor guberniale locale prin semnătura
lui J osephus Martonffi etc. au determinat ca manualul să fie rccomand;lt
şi, totodată, indicat drept model pentru profesorii de istoric în cadrul
gimnaziilor (liceelor) provinciei în alcătuirea şi în susţinerea cursurilor.
Aceasta este explicaţia existenţei mai multor ediţii din manual în unele
centre şcolare din Transilvania la sfîrşitul secolului al XVIII-lea şi în
primele decenii ale secolului al XIX-lea.
Prezenţa manualului de istoric universală în mediul şcolăresc al Bla-
jului în Vormiirz 9 - unde funcţionau cele mai importante instituţii de
educaţie ale poporului român încă din 1754 - poate fi doYedită prin
cercetări de arhivă. La liceul episcopal, în anul II de studiu (philosophia),
se preda historia universalis. Insă, catedra nu era aprobată de guberniu.
S-au avut în vedere considerente de ordin cultural şi politic, sintetizate
într-o afirmaţie a lui N. Kovacs, episcopul catolic sub controlul căruia
se afla întreg învăţămîntul provinciei: „Historia est oculus mundi ideoque
valachis interdicendum est hac studium" 10 . Totuşi, episcopul Ioan Lemeni,
care era şi director al liceului, a introdus cu de la sine putere studiul
istoriei universale. Sarcina a revenit, în mod provizoriu, profesorului Si-
mion Bărnuţiu, pînă la întoarcerea lui Ioan Rusu de la colegiul Sf. Bar-
bara (Viena) 11 . Din 1834, I. Rusu a început să predea istoria universală la
liceu.
Că în cadrul prelegerilor de istorie universală, cronologie şi geogra-
fie I. Rusu va fi vorbit elevilor şi despre istoria poporului român din
Transilvania este mai mult decît o presupunere, cu atît mai mult cu cît
se adresa reprezentanţilor acestui popor oropsit, chiar dacă în manualul
8 Cf. şi prevederile legislaţiei şrolare cu privire la scopul predării istoriei:

Ratio educationis totiusque rei Ziterariae per regnum Hungariae et provinciae eidem.
adnexas, Vindobonae, Typ. Joan. Th. de Trnttner, 1777, p. 133-114, 152-154, 193-
194, 2:37-238, 367-368; Norma regia pro scholis Magni Principatus Transilt•aniae
Josephi II. Caesar. Aug. Magni Principis Trans. iussu edita M.DCC.LXXXI, Ci-
binii, Typ. M. Hochmeister, typr. ot bibliop. priv., p. 43-45. 51-55, 62-65.
!J Din bibliografia asupra şcolilor blăjene în Vormărz: I. Antonelli, Brerariu
istoricu alu scoleloru de in Blasiu. Blasiu., Cu tip. Semin., 1877, pp. 5-22; N. Brân-
zeu, Şcoalele din Blaj. Studiu istoric. Sibiu, „Tipografia", 1898, p. 50-58; N. Albu,
Istoria şcolilor româneşti din Transi!uania între 1800-1867, Bucl!reşti, Hl71, p.
20-47.
Interpretarea literaturii de specialitate la I. Mârza, Istoriografia românec:.>că
cu privire la şcolile de la Blaj, ms.
Vezi şi sinteza cercetărilor noastre, sub !titlul Şcolile superioare de Za Blaj ~i
rolul lor în procesul de formare al intelectualităţii române.~ti clin Transilvania (de
la momentul Supplexului pînă în ajunul revoluţiei de la 1848). - Teză de docto-
rat - Conducător ştiinţific: Acad. prof. Ştefan Pascu, Cluj-Napoca, 1985.
10
„Transilvania", IV, 24, 1871, p. 280.
li N. Albu, op. cit., p. 32.
377
1ui M. Bolla - modelul oficial al prelegerilor sale 1 2 - se întrezăreşte

doar prezenţa şi contribuţia românilor la diferite evenimente istorice.
Din moment ce manualul Primae lineae historiae universalis ra fost
modelul recunoscut al profesorului I. Rusu la liceu, ca o măsură venită
din partea autorităţilor şcolare centrale, este firesc ca intelectualii de aici
să aibă la îndemînă această carte 13 . Ei n-au putut rămîne indiferenţi faţă
de forma de redactare şi, mai ales, faţă de problematica abordată de au-
tor. Manualul s-a găsit, de asemenea, printre cărţile elevilor de aici. Ală
turi de eventuale notiţe, pe care le-au putut lua după cursudle lui I.
Rusu şi Dimitrie Laday de la liceul din Blaj, auditorii au învăţat la is-
torie universală şi după manualul lui M. Bolla. Aceasta rezultă, după
unl'le investigaţii realizate în două fonduri documentare. Au fost cerce-
tat0 circa 20 exemplare din manualul profesorului clujeanu.
Cele trei volume din Primae lineae historiae universalis au cunoscut
1a I3laj în jur de 40 posesori. Ei proveneau dintre cărturarii activi în
e1cE'st centru sau dintre elevii care au audiat cursurile profesorilor I. Rusu
~i D. Laclay (clupă 1843). Pe lîngă aceşti proprietari, au mai fost înregis-
trate şi trei mari biblioteci, în custodia cărora se găseau odinioară volu-
rr.e din lucrare. Ne gîndim, în speţă, la Biblioteca gimnasiului gr. cat. din
Blaj; Biblioteca basilitană; Biblioteca tinerimii gimnasiali Blasiu.
Exemplarele manualului, care au circulat în Vormarz printre inte-
lectualii şi elevii din Blaj, sînt păsfrătoarele unor diverse notiţe*, de la
însemnări de proprietate sau de lectură pînă la formule matematice şi
,,probationes calami". Ele ne dovedesc că volumele, aflate la îndemîna
unor posesori blăjcni (despre care presupunem că aveau biblioteci per-
sonale), au fost citite. Mobilul lecturii a putut fi nevoia cunoaşterii unor
dutr şi evenimente istorice sau în scopul pregătirii lecţiilor şi examenelor.
In cazul din urmă, ne gîndim mai ales la elevi blăjeni, din rîndul cărora
s-au recrutat, nu de puţine ori, posesorii manualului lui M. Bolla.
'" După cum se precizeaza m Jnformalio de Auclitoribus Philosophiae ln

Annum Primum (et Secundum) Pro Anna Scholastico 183617 conspectus. Vezi I.
1\Iârza, Noi contribuţii documentare la cunoaşterea învăţămîntului din Transilvania
în secolul al XI X-lea, în Revista de istorie, 29, 8, 1976, p. 1220-12'21; idem, Un
plan tematic pentru P:t:amenul de istorie al profesorului Ioan Rusu (1842), în
„AllAC", XXIII, 1(180, p. 502, n. 13.
13 Din Catalogus Librorum ad Joannem Lemeni Canonicus pertinentium 1826
clie 28a Aprilis rezultă că manualul lui M. Bolla se găsea în proprietaitea lui I. Le-
meni, pe atunci canonic şi profesor la Blaj. De fapt, la data alcătuirii inventarului,
cele trei volume ale manualului erau împrumutate lui Nicolae Marcu, profesor de
fizică la acelaşi liceu. Cf. I. Mârza, Contribuţii la istoria culturii transilvănene în
primelc decenii ale secolului al XIX-Zea, în „Revista de istorie", 32, 3, ,1979, p. 527,
n. i:;, p. 5:l4.
1 1 Cercetările au fost întreprinse în Biblioteca Academiei Filiala Cluj-Napoca
(Fondul Blaj) (abreviat: B) şi în Biblioteca documentară „T. Cipariu'' Blaj (abreviat:
T. C.).
• Notiţele, foarte diferi1te în privinţa con.ţinutului, au fost redactate de variate
mîini, cu cerneală maronie sau cu creionul n0gru. Din păcat.€, hîrtia de calitate in-
ferioară, pc care s-a tipărit manualul, şi unele „aju!>tări" la compactarea exempla-
relor au contribuit ca notiţele să nu se conserve bine şi să ridice probleme în lec-
tura lor.
378
Auditor al facultăţii de filosofie de la liC'€u, „Balomiri Antonius Phy-

sicus"15 s-a semnat pe volumul I din lucrare, editat la Cluj, în 1798
(T. C. 1362, foaia liminară posterioară v). A fost cumpărat, împreună cu
celelalte două volume la preţul de 2 flori şi 30 creiţari. Lectura adno-
tărilor la acest exemplar, de altfel destul de numeroase, este îngreunată
din cauza hîrtiei de calitate inferioară şi datorită compactării incorecte.
Din rîndul studioşilor blăjeni trebuie să fi făcut parte şi Nicolae B:ir-
bu16. Autograful „Ex Libris Nicolae Barbu m/anu/ pr/oprial" se găse'?tc
pe volumul III din ediţia de la Pestinum, 1843, tipărită de J. Beimel
(B 3960, foaia de titlu r).
Circulaţia manualului în Transilvania este dovedită '?i de următorul
exemplu. Notiţa „Boer Petri nm in An/numi Phil/osophiae/ amnum'
/1/841 Claudiopoli" rămîne o mărturie peremptorie că două volume din
lucrare, tipărite la Pestinum, în anul 1836, s-au găsit în 1841 printre căr
ţile elevului P. Boer. Ulterior, au intrat în proprietatea gimnaziului clin
Blaj, după cum dovedeşte ştampila „Biblioteca gimnaziului gr. cat. din
Blaş" (B 12i22, I: foaia liminară r, interiorul ultimei coperte; II: foaia li-
minară r).
Pe vremea cînd era la Blaj, ca profesor la liceu şi la seminar, S.
Bărnuţiu, gînditorul şi omul politic, fruntaş al revoluţiei de la 1848/184f)
din Transilvania, se găsea în posesia unui exemplar din volumul III,
ediţia Pestinum, 1830. Autograful transcris în creion, „Simeon Bărnuţiu,
este proba acestei realităţi (T. C. 571, foaia liminară posterioară r).
Exemplarul este bogat adnotat, ca urmare a lecturilor repetate efectuate
de cititor. Glosele nu sînt semnate. însă, unele pot fi atribuite, prin ana-
logie cu grafica deja cunoscută, lui S. Bărnuţiu. Ne gîndim la notiţele
despre istoria Suediei în evul mediu; mişcările revoluţionare din epoca
pregătitoare Congresului de la Viena (1815); împărţirea Poloniei între
puterile europene; războiul ruso-turc şi pacea de la Bucureşti (1812); con-
venţia de la Akkerman (1827) etc. (T. C. 571, tabelul I v, p. 314, 3ti0,
361, 364, 365, 367). Glosele atribuite profesorului S. Bărnuţiu ne mă-rturi
sesc lectura atentă a manualului lui M. Bolla. Ele ar putea constitui şi
elemente preţioase în completarea portretului spiritual al lui S. Bărnuţiu,
care s-a dovedit interesat şi de istoria modernă a Europei.
Din acelaşi mediu se originează şi cititorul George (Georgius) Cas-
sian1i. Semnătura a fost depistată pe volumul III, Pcstinum, 1830 al ma-
15 Ant. Balomiri poate să facă parte din familia cu acelaşi nume, o:·iginară
din zona Orăştiei (Balomir). ln timpul evenimentelor revoluţionare de la 1848-184Cr
s-a remarcat Ioan Balomir, 25 ani, absolvent de filosofie şi jurist, cunoscător al
limbilor latină, ungară şi germană. Cf. S. Dragomir, Studii şi documente priritoarc
la revoluţia românilor clin Transili:ania în anii 1848-1849, Sibiu, „Cartea româ-
nească din Cluj", 1944, p. 156. nr. 280.
16 Să fie vorba de una şi aceeaşi persoană cu Nicolae Barbu din Corbu (s< au-
nul Sibiului), 26 ani, absolvent de filosofie şi jurist, care poseda limbile germană,
ungară şi laitină? S. Dragomir, op. cit., p. 153, nr. 204.
17 Acesta figurează printre elevii gimnaziului blăjean - „In Prima Divisione·-
- care au participat la examenul de limba germană al profesorului Grigore Mold-
vai (Moldovan) din 4 iulie 1843. Vezi I. Mârza, Predarea limbii germane la gimna-
ziul din Blaj în prima jumătate a secolului al XIX-lea, în „Sargetia", XV, 1981.
p. 377.
37!)
nualului (T. C. 717, foaia de titlu recto). Aici mai există: „Ex Libris
Constantini Danffi secundi anni Philosophiae auditoris". Numele elevului
{foarte probabil din Blaj mai apare, încă o dată, pe acela~i exemplar
(T. C. 717, p. 156). N-ar fi t'xclus ca notiţele de pe marginea textului şi
însemnările cu valoare economică sau meteorologică (de pildă, informaţii
dFsprc furtuna de la Blaj din 3 iulie 1846) să le datorăm lui G. Cassian şi
C. Danffi* (T. C. 717, interiorul primei coperte, passim).
Continuînd seria posesorilor şi lectorilor din Blaj la manualul lui
i\1. I3olla, aşa cum rezultă din stadiul documentării actuale, înregistrăm
un alt nume: Nicolae Gâitan (Găitan)1 8 . El figurează în volumul II, Pesti-
nu:-11, 1836 (T. C. 3021, foaia liminară posterioară v).
Pe volumul III din ediţia Pestinum, 1843 al unui alt exemplar se
consemnează: „Salamonis Koba Auditoris Philosophiae secundum in an-
num Blasii 1847". Însemnarea de pc foaia de titlu poate fi întîlnită şi în
interiorul primei coperte. Probabil că elevul Kaba Filimon, un alt lector
al manualului, să fie o rudă apropiată, dacă nu chiar fratele precedentului
posesor (T. C. 2883, p. 65, 90, 101, 110, 214, 297, interiorul ultimei co-
perte).
Din adnotările întîlnite, multe dintn' ele datorate (presupunem) lui
F. Kaab, reţinem pc acelea care vizează în ansamblu momentul istoric al
unirii Tărilor Române ele către Mihai Viteazul. Textul este adnotat în
prupozitii simple, fără vreo legătură între ele la prima VC'dere, sub for-
ma unor idei ele lectură: ,.si Mold/ova/ si Valachia au dobind/itl"; „au
luat I3elgradu und0 cu marc pompa au fost primit"; „tiraniile sau marit
in C/o/mlitatu/ AL ba.· I/nferiora ; „libertate sau dat legi au adus"; „pe
acfsta /cardinalul Andrei Bathory n.n./ Iau omorit secui cu ordok"; ,,miser
popa au dis l\Iichael"; „nobilimea au vrut sao stinga"; „tineri de R/oma/
n; ~i~ri de ung/uri/ au trimis apoi la Rudolf sal intareasca dara nau
nut"; „ap~i au fost învins langa Decsia si Mirislau"; „Iari clin T/ransilva/-
nia au fost tiipat"; „apoi Rumini au fost expusi bcijocuri" (T. C. 2883,
p. 104-105).
Propoziţiile ele mai sus, răzleţe la prima lectură, ne permit cîteva con-
sideraţii, vis-a-vis de semnificaţia lor culturală şi politică. Intr-un mo-
mrnt în care istoria nu constituia oficial obiect ele studiu la liceul din
Blaj, chiar nici catedra de istorie universaJă nu era aprobată, adnotările
studiosului asupra paginilor din manualul lui .M. Bolla referitoare la fap-
tele lui „Michael Valachiae Vajvoda" primesc o importanţă documentară
specială. Ele ne dovedesc că lectorul a gîndit, atunci cînd a adnotat textul.
l\lai mult, avea con!-?tiinţa semnificaţiei politice şi naţionale a acţiunii
„domnului unificator de ţară". Ne găsim prin adnotările elevului F. Kaba,
redactate' în 184 7, în faţa unei interesante dovezi de conştiinţă naţională
• C. Danffi apare în documentul Nomina Auditorum Philosophiae in Annum

l'rimum. Arhivele statului. Filiala judeţulu.i Alba. Mitropolia română unită Blaj.
Cabinetul mitropolitului, 247/1842, f. 2 r. (abreviat: Arh. stat. Blaj).
ia N. Gâitan a fost identificat printre audÎltOrii cursului de fil06ofie al lui S.
Bărnuţiu la Blaj, în 1843. Cf. I. Mârza, Simion Bărnuţiu, profesor de filosofie la
liceul din Blaj (Trei documente inedite), în „Acta MP" V. HlBI. p. 698. 705. Pentru
ac-ti\·itatea depusă în timpul revoluţiei de la 1848-1849, autorităţile provinciale şi
centrale l-au trecut printre int.eleotualii activi din districtul Făgăraşului. S. Drago-
mir, op. cit„ p. 153, nr. 213.
380
în centrul şcolăresc al Blajului. Cîţi elevi de la Blaj vor fi meditat asupra

paginilor în care se prezintă, sumar evident, faptele lui Mihai Viteazul,
chiar dacă nu şi-au notat gîndurile pe marginea paginilor de manual?
Aceluiaşi lector îi datorăm cîteva precizări, în legătură cu subiectele
la care a răsplUlS în cadrul lecţiilor de istorie universală. Insă, nu se spe-
cifică data la care a fost chestionat (T. C. 1883, p. 65: Historia Galliae;
p. 101, 110: Historia Transilvaniae; p. 356: Historia Hungariae, et Tran-
silvaniae).
Volumul III din acelaşi manual, aflait: în apropierea celor doi elevi de
la liceul din Blaj, ne referim deci la S. şi F. Kaba, va ajunge în biblio-
teca profesorului şi omului poli.tic Ioan Antonelli (1827-1888)1 9 • Acea';ta
rezultă din însemnarea Ant/onelli/ N/ume/ro 127" (T. C. 2883, interiorul
primei coperte).
In cursul cercetărilor, am întîlnit şi numele lui Ion Costea (Ioannes
Koszte)2°. în calitate de posesor a două volwne. După ce s-a aflat în
universul livresc al elevului J. Wincze !?!, „Physicus Claudiopolitanus"
în 1816, volumul II, ediţia Cluj, 1798, care a costat împreună cu celelalte
două 1 florin ~i 40 creiţari, ajunge la Blaj. Aceasta ne dovedesc două no-
tiţe de proprietate: „Ex Libris Joannis Koszte 2um in annum in PHlilo-
sophiae Auditoris Balasfalvense 184213"; „Hujus libri possessor est J oan-
nes Koszte m/anu/ pr/opria/ 2dum Annum Ph/ilosoph/iae auditor" (T. C.
570, foaia liminară r. v). Semnătura aceluiaşi „philosophus" a fost de-
pistată, sub forma „Joannis Koszte m/anu/ pr/opria/", pe volumul III.
ediţia Pestinum, 1830 (T. C. 717, foaia de titlu r).
In ajun de revoluţie, un exemplar din volumul I, ediţia Pestinum,
1830, al manualului lui M. Bolla s-a aflat printre cărţile lui Simion La-
dai21. Era auditor al cursului de filosofie din Blaj. Convingătoare rămîn.
în această privinţă, trei însemne de proprietate: „Ex Libris Simeonis La-
day p/rimu/m Annum"; „Dominus Laday Simeon"; „ex Libris Simeonis
Laday Anno 1847 possidevit et curavit" (T. C. 209, interiorul primei co-
perte, foaia liminară v, foaia liminară posterioară v). Exemplarnl păs
trează, la început şi la sfîrşit, multe formule matematice în creion. Ulte-
rior, a ajuns în custodia bibliotecii gimnaziului din Blaj, conform nume-
roaselor ştampile aplicate în a doua jumătate a secolului trecut.
1~ Bibliofilul din Bla.i a posedat şi un alt exemplar din acelaşi manual, volu-
mul III, ediţia Pes.tinum, 1830 (T. C. 571), pe care I-am analizat deja. Volumul poa:·-
tă (în interiorul primei coperte) menţiunea: „Anton. Nro 86". Pentru bibliortera ares-
tui profesor din Blaj, donată ulterior şcolilor din acelaşi oraş, cf. Biblioteca testată
de rep. canonic I. Antonelli, în Progr<Lma gimnasiului superior, preparandiei, nor-
mei şi şcolii populare de fetiţe din Blaj pe anul scolastic 1889/90, Blaj, Tip. semin.,
1890, p. 36-53.
°
2
Cititorul blăjean a fost identificat printre elevii din I Anni Theologiae au-
ditores, ca participanrt la examenul E:r: Introductione in N/ovum/ Testamentum die
28a Maji 111844. Cf. Arh. start. Blaj, 1510/1845.
Ioan Coste Junior, născut în Blaj, în vîrstă de 26 ani, filosof şi jurist, funcţio
nar tezaurarial, posesor al limbi1or germană. latină şi maghiară, s-a afirma.t în
timpul revoluţiei de la 1848-1849. Cf. S. Dragomir, op. cit„ p. 146, nr. 39.
21
lmpreună cu alţi ,.Grammatistae", S. Laday s-.a supus la examenul de limbă
germană al profesorului Gr. Moldvai (Moldovan), desfăşurat Ja gimnaziul din Blaj,
in 4 februarie şi 1 iulie 1841. Cf. I. Mârza, Predarea limbii germane ... , p. 374, 376.
38l
Alexandru Lazăr, originar din Turda, în vîrstă de 30 de a.I}i, absolvent

de filosofie şi jurist „cu prima eminenţă" şi al Academiei miniere din
Schemnitz „cu eminenţă", funcţionar la Săcărîmb, era considerat de către
autorităţile transilvănene şi vieneze un bărbat foarte activ în timpul re-
voluţiei de la 1848-1849 22 • Numele său apare pe un exemplar din ma-
nualul lui M. Bolla. Este vorba de volumul II, editat la Cluj, în 1798
(T. C. 570, interiorul primei coperte).
Un alt proprietar al cărţii lui M. Bolla a fost „Iuliu Martianu stu-
dente /1/860". Avem în vedere volumul II după ediţia clujeană impri-
mată în 1798. Foarte probabil că din familia acestui tînăr cărturar se ori-
ginează şi Iuliu Marţian (1867-1973), bibliofilul şi arheologul amator
de mai tîrziu.
Primele două volume din ediţia 1830, imprimate la Pestinum, poartă
însemnarea „alui I/oan/ Moldovanu" (B 7523, foaia cu dedicaţia, foaia
de titlu r). Poate fi vorba de Ioan Micu Moldovan (1833-1915), canonic
şi profesor la seminarul din Blaj, mai tîrziu academician şi preşedinte
al „Astrei" (1893-1901).
Din rîndul elevilor de la Blaj trebuie să provină şi Moroşan (Mure-
şan) Nicolae (Nicolaus). Numele lui se găseşte pe volumul II din ma-
nualul investigat, ediţia Pestinum, 1830 (B 10653, foaia liminară r). Ace-
laşi exemplar (foaia liminară r posterioară) beneficiază de exlibrisul „S.
Rati Basilius". Ca o ipoteză de cercetare, ne gîndim la fostul profesor
din Blaj, Vasile Raţiu de Nagylaka (1783-1870), ulterior rector al se-
minarului.
O notiţă de proprietate laconică dar interesantă ne sugerează că un
exemplar din volumul II, tipărit la Pestinum, în 1836, a fost parcurs de
către Emeric Pop. Ne referim la însemnarea „studio per Papp Emericus"
(T. C. 3021, foaia liminară r). Cartea, încărcată cu „probationes calami",
a fost şi în proprietatea lui Lucas Szentpeter, desigur elev la liceul din
Blaj. Mai tîrziu, a intrat în custodia „Bibliotecii tinerimii gimnazali
Blasiu". Notiţele de lectură, pe care le artibuim lui Em. Papp, abordează:
domnia lui Iustinian II şi mişcarea iconoclastă (p. 45: Historia Imperii
Orientis); succesorii lui Mahomed din Ommat - Abu becher Omar (p. 51:
Historia Arabum); domnia longobarzilor; Alboinus (p. 58: Historia Ita-
liae); regii din familia anglicană; Plantegeneţii; J\1agna Charta (p. 140:
Historia Anglorum); ducii ungurilor şi regii din familia lui Arpad (p. 151-
153: Historia Hungariae, et Transilvaniae); cauzele îndepărtate şi ime-
diate ale cruciadelor (p. 171: Historia Expeditionum Cruciatarum); Fran-
ţa în timpul lui Carol VII şi Ludovic XI; Ioana d'Arc (p. 231: Historia
Franciae); Carol Robert; Ludovic cel Mare; acţiunile lui Iancu de Hune-
doara; epoca lui Matei Corvin (p. 246-249: Historia Hungariae et Tran-
silvaniae).
22 S. Dragomir. op. cit., p. H9, n~. 98. De fapt, acelaşi intelectual a putut fi
identificat în grupa de „Principistae", examinată la limba germană în 4 februarie
şi 1 iulie 1841. Cf. I. Mârza, Predarea limbii germane ... , p. 374, 376.
382
Pentru.anii care au precedat revoluţia de la 1848-1849, Iacob Pop,

un alt studios de la Blaj 23 , a fost identificat printre lectorii manualului.
Ne gîndim la un exemplar din volumul III, Pcstinum, 1830. Există cîteva
însemnări de lectură, pe care le putem atribui lui Iacob Pop. Aceste
notiţe se referă la istoria Rusiei în secolele XVI-XVIII (T. C. 571, Ta-
bula II Rerum ejusdem temporis pro historiae universalis partis tertiae
periodo II).
Volumul I din manualul lui M. Bolla, ediţia Pcstinum, 1830, prove-
nind din fost „Bibliotecă basilitană" de la Blaj, se găsca în anii 1842-
1844 încă în oraş. A circulat printre elevii de acolo. Dintre proprietari re-
ţinem pe Torok Eugenius, după cum reiese dintr-un ex-libris datat pen-
tru anul 1842 (B 1447, foaia liminară r).
l\Iulţi elevi de la liceul episcopal din Blaj, auditori ai cursurilor de
istciric uniwrsală susţinute de profesorii I. Rusu şi D. Ladai (din 1843)
au citit cu atenţie, credem, anumite lecţii şi au fost sensibili asupra unor
pasaje din manualul lui M. Bolla, ce discutau anumite evenimente isto-
rice în care au fost implicaţi şi românii transilvăneni. Maniera de pre-
zentare a datelor istorice, legate de prezenţa permanentă a poporului
român pe aceste meleaguri, denaturarea anumitor evenimente, acorda-
rea unui rol redus românilor în contextul mai vast al istoriei europene şi
univers.ale au contribuit la falsificarea adevărului istoric. Luarea de po-
ziţie din partea elevilor, faţă de conţinutul de idei al lucrării lui M.
Bolla, chiar dacă era manualul de istorie universală oficial recunoscut şi
recomandat de autorităţile guberniale, se desprinde şi din următoarele
două cazuri.
Volumul I, ediţia Pestinum, tipărit în 1830, a circulat şi a fost fo-
losit, se ştie, de către studioşii blăjeni. Un exemplu este volumul adnotat
de către elevul Vasile Turcu (Basilius Turk), la un capitol din istoria uni-
versală veche, la care auditorii nu puteau fi decît sensibili. Este vorba
de capitolul IV, Historia Daciae. A fost parcurs, desigur cu interes, de că
tre V. Turcu 24 • însemnul de proprietate „Ex Libris Basilii Turk Physi-
cus" şi, mai ales, glosele pe marginea textului rămîn edificatoare (T. C.
200, foaia liminară r, foaia liminară r-v).
Adnotarea, care meriită toată atenţia, este intitulată: Ad § 2um Histo-
riae Daciae, circa finem addatur in auxilium. Paternitatea ei este indis-
23 La examenele de limba germană din 4 februarie şi 1 iulie 1841 a participat
si Iacobus Papp in clasa de „Syntaxistae". Cf. I. Mârza, Predarea Zimbii gerrnA-
ne .. ., p. 37:1. 375. Ulterior, s-a găsiit in evidenţele autorităţilor locale şi centrale,
alături de alţi intelectuali activi, par;ticipanţi la revoluţie. Cf. S. Dr.agomir, op. cit.,
p. l 55, nr. 250.
2" Din Classificatio ex Historia Universalis 1844 reiese că Basilius Tu:-k a
fost notat la Classis morum cu legibus conformus şi cu Eminens Ju• la Classis pro-
gressus in stuciiis. La ·examenu.I de Historia Ecclesiastica din 21 iuni,e 1845, B. Turk
a făcut parte din Theologi Anni Primi şi a fost notat cu Elminensl. Arh. stat. Blaj,
1570/18-15.
Autorităţile locale şi centrale au inclus şi pe tinărul V. Turcu, originar din
Cătina (localitate din părţile Clujului), cu studii de filosofie şi jurisprudenţă, care
('Unoştea limbile germană, latină şi maghiară, printre reprezentanţii initelectualităţii
româneşti din Transilvania evidenţiaţi în timpul revoluţiei de la 1848-1849. Cf. S.
Dragomir, op. cit., p. 150, nr. 138.
383
cutabilă: ,,scripsit Turk m/anu/ p/ropria". Problematica paragrafului

abordează: Dacia sub Romanis; Culturae magnitudo Ejusdem imminutio;
Gothorum incursia; Dacia a Romanis deserta 274 (T. C. 209, pp. 257-
258). Adnotarea lui B. Turk este compusă, de fapt, din şase puncte, în
care se discută, în fraze scurte dar clare, originea latină a populaţiei ro-
manizate (după retragerea aureliană); dovezile existente asupra acestei
chestiuni în cartea VIII din Eutropius; implicaţiile politice ale ocupării
Daciei de către triburile goţilor; spaţiul locuit de populaţia romanizată şi
situaţia limbii române; originea romană a poporului român; românii în
scrierile autorilor antici etc. (T. C. 209, foaia liminară posterioară r-v).
Este evidentă semnificaţia politică şi culturală a adnotării elevului
din Blaj, V. Turcu, într-un moment cînd cercurile oficiale negau originea
romană a poporului român (însuşi M. Bolla susţinea că românii erau o
ramură a triburilor de bulgari!) şi contestau latinitatea limbii vorbite
de el. De fapt, manualul de istorie universală al lui M. Bolla reprezenta
tocmai optica păturii conducătoare din Transilvania, ceea ce evidenţiază
şi mai mult semnificaţia opiniilor elevului blăjean (Vezi Anexa).
Aceleiaşi sfere de idei i se circumscriu şi adnotările elevului l\1ihai
Vaida. Din ex-librisul „Michael Vajda m/amu/ pr/opria/ S6smezo", aplicat
pe volumul I, impdmat la Cluj, în 1798 (T. C. 1362, foaia liminară r,
foaia liminară posterioară r) aflăm şi locul de baştină al posesorului (Po-
iana Sărată, comitatul Trei Scaune). Numele lectorului apare încă o dată
în cuprinsul volumului, ceea ce ne determină să-i atribuim, prin analo-
gic cu grafia, adnotările la text. Din notele de lectură (mul~ mutilate la
compactarea exemplarului sau rău conservate) ne interesează acum doar
acelea c·ctre vizează capHolul JV, Historia Daciae. 1n fruntea lor se gă
seşte precizarea: „Turpa e/t/ în Patria/ml peregrinum e/ss/e". Glosele lui
M. Vaida se referă la: Strabo şi Horatius ca izvoarc pentru cunoaşterea
istoriei Daciei în antichitate; moartea regelui Decebal; organizarea <!d-
ministrativă a Daciei sub s;tăpînirca romană: părăsirea Daciei de către
romani; originea poporului român etc. (T. C. 1362, p. 314-315, 317-318,
319).
Investigaţiile realizate asupra unor lectori blăjeni ai manualului de
istorie universală al lui M. Bolla, pe baza exemplarelor păstrate în Bi-
blioteca Academiei Cluj-Napoca şi în Biblioteca documentară „Timotei
Cipariu" Blaj, impun cîteva concluzii.
În urma cercetării au fost depistaţi aproximativ 40 posesori, respec-
tiv lectori în Vormărz, după cum rezuJtă din însemnările manuscrise.
Foştii posesori ai manualului s-au recrutat, prin excelenţă, din mediul
Blajului - cel mai important centru şcolar românesc din Transilvania
începîncl cu mijlocul secolului al XVIII-lea. Profesorii şi elevii de aici,
mai ales ele la Lyceum e'[Yi.scopale, au fost identificaţi printre proprietarii
şi lectorii manualului. Din galeria lor relativ numeroasă reţinem: Anton
Balomiri, Nicolae Barbu, Petru Boer, Simeon Bărnuţiu, George Cassian,
Constantin Danffi, Nicolae Gâitan, Filimon şi Solomon Kaba, Ion Coste,
Simeon Laday, Alexandru Lazar, Iuliu Marţian, Nicolae l\Ioroşan, Iacob
Pop, Vasile Raţiu, Luca Sîntetru, Eugcnius Torok, Vasile Turc, Mihai
38-1
Vajda ş.a. Pe lingă profesorii S. Bărnuţiu şi V. Raţiu, a căror activitate

de la catedră şi din viaţa publică este, în general, cunoscută, mulţi dintre
foştii lectori ai manualului s-au afirmat, prin atitudini şi fapte, în timpul
revoluţiei de la 1848-1849, atrăgînd a.tenţia autorităţilor oficiale locale
si centrale asupra activismului lor politic şi cultural.
Din mulţimea însemnărilor manuscrise, întîlnite pe exemplarele cer-
cetate, foarte variate ca provenienţă dar şi ca factură (însemnări de pro-
prietate, glose pe marginea textului, informaţii cu caracter economic sau
meteorologic, „probationes calami", formule matematice etc.), am selec-
tat cîteva mai interesante. Acestea comportă, prin conţinutul lor -
vis-a-vis de textul lecţiilor din Primae lineae histol"iae universalis dar şi
datorită glosatorilor - semnificaţii culturale şi politice de netăgăduit.
Rememorăm, aşadar, adnotarea elevului de liceu F. Kaba asupra in-
trării lui l\Iihai Viteazul în cetatea Bălgradului şi consecinţele e\'enimen-
tului. Ne găsim, prin glosele sale pe marginea textului lui l\I. Bolla, re-
dactate în limba română în anii premergători revoluţiei de la 1848-
1849, în faţa unor mărturii ale conştiinţei naţionale, cu atît mai mult cu
cit manualul acorda istoriei poporului român un spaţiu redus (T. C. 2882,
p. 104-105). Interesante pentru preocupările livreşti ale cărturarului,
dar şi ca elemente care ar putea completa portretul spiritual al lui S.
Bărnuţiu trebuie interpretate adnotările sale despre diferite momente din
istoria continentului european în anii care au precedat revoluţia de la
1848-1849 (T. C. 571, tabelul I v, p. 314, 360, 361, 364-367).
Intr-un moment în care clasa stăpînitoare din Transilvania ignora,
în mod voit, existenţa populaţiei româneşti majoritare a provinciei, cînd
se vehiculau opinii care negau originea romană a poporului român şi ca-
m.eterul latin al limbii vorbite de el (chiar şi autorul manualului le îm-
părtăşeşte!), glosele liceenilor V. Turcu şi M. Vaida la capitolul IV, His-
toria Daciae primesc o importanţă documentară particulară (T. C. 209, p.
257-258; T. C. 1362, pp. 314-315, 317-318, 319). Aceasta cu atît mai
mult cu cît adnotările elevilor ·aparţin unei epoci în care se punea acut
problema apărării limbii române, din cauza introducerii limbii maghiare
ca limbă de învăţămînt în şcolile din Transilvania (cu excepţia şcolilor
săteşti). Avem în vedere legea care va fi votată, în anul 1842, în dieta
de la Cluj. Tot acum se înregistrează protestul Consistoriului de la Blaj
prezidat de Simion Crainic împotriva acestei măsuri samavolnice, care
venea în contradicţie cu dreptul natural. Elevii de aici nu puteau fi in-
dif Prenţi la asemenea evenhmente. Dovadă este grupul celor două adno-
tări.
Cercetarea asupra exemplarelor din manualele lui M. Bolla, Primae
lineae historiae universalis, care au circulat în centrul intelectual al Bla-
jului, ne convinge o dată în plus că tipăriturile vechi sînt şi trebuie con-
siderate ,;vehicule privilegiate ale ideilor" 25 . Adnotările studenţilor blă-
~ 5 Cf. Fr. Furet, Histoire du livre dans la societe moderne: recherches, me-
thocles, problematiques, în ,.Revue roumaine d'histoire", IX, 3, 1970, p. 507; Livre
et societe c!ans la France du XVIIJe siecle. Sous la direcition du Fran~ois Furet.
Voi. I-II, Paris, la Haye, Mouton & Co., MXMLXV.
Şi manualul lui M. Bolla i se poate aplica, desigur, cu amendamente, acelaşi
calificativ. Prin studierea lui, posesorii, respectiv lectorii (profesori şi elevi) de la
385
jem m Vorrniirz rămîn un argument în această privinţă. De fapt, se ade-

vereşte valabilitatea unui adagiu latin, dacă ţinem seama de efervescenţa
politică şi culturală din Transilvania în anii premergători revoluţiei, în
care au fost implicate şi şcolile de la Blaj, că: „Historia est oculus mundi".
LESER DES MARTINUS BOLLASALLGEMEINEN

GESCHICHTESHANDBUCHES; KULTURELLE UND
POLITISCHE BEDEUTUNGEN
Zusammenfassung
Martinus Bolla (1751-1831) war nicht mur Geschichtesprofessor im Lyzeum

der Piaristen aus Klausenburg sondern auch Vcrfasser des bekannten Handbuches
primae lineae historiae universalis, I-III, Claudiopolis, M. Hochmeister, 1789-1799.
Das Handbuch hat verschiedene Ausgaben gekannt. Dank der didaktischen Eigen-
schaften wurde diese Arbeit vom „Gubernium Transylvanicum" offiziell als Hand-
buch fi.ir den Unterricht der allgemeinen Geschichite in Gymnasien (I..iyzeen) aus
Siebenbi.irgen im Vormărz erkannt.
Der Verfasser des Studiums forscht die Verbreitung dieses Handbuches in dem
gelehrtsamen Medium aus Blaj im Vormărz. Er studierte ungefăhr 20 Bănder von
diesem Handbuch und entdeckte 40 Besitzer - Leser (Professoren und Schiller) aus
Blaj, wo aus dem Jahr 1754 die wichtigsten rumănischen Schulen aus Siebenbilr-
gen funktionier.ten. Die verschiedenen handschriftlichen Noitizen (Besitzers, Lesers,
Umlaufs, „probationes calami~ - Notizen) demon.strieren uns i.iberzeugend dass das
Handbuch der allgemeinen Geschichte des Professoren M. Bolla im besonderen
von rumănischen Gelehrten und Anhorer in den Schulen aus Blaj benutzt worden
war. Die Lekti.iren nach diesem Handbuch bekommen einigenkulturellen und poli-
tischcn Bedeutungen im geraden Rapport mit den Meinungcn des Verfassers
i.ibcr der Geschirhte der Rumănen aus Siebenbi.irgen und mit dem Inhalt der Lesers-
notizen der damaligen Besitzer aus Blaj im Vormărz.
ANEXA
Ad § 2um Historiae Daciae, circa finem addatur in auxilium
A Colonis Romanor/um/ qui post derelictam p/e/r Aurelianum Daciam, re-

manserunt in hac terra haud sine fundamente repetunt plerique melioris notate
scriptores originem valachor/um/ quod probat: 10 Eor/um/ linqua originem a populo
latine loquenti ex.tra dubium ponit. 20 Ut testat/uri Eutropius libro 8° ipse Adria-
nus Trajano gloriae invidens ideo t/anltlu/m in dereliquit Daciam, ne multi cives
traderen t/ur/ Barbaris.
Iam si Adrianus sub quo tota Dacia parebat R/oma/nis nec infestabatur hos-
tium incursionibius/ n. 1on/ potuit ex ea reducere o.im/nes Romanae originis incolas,
quanto minus potuit id facere Aurelianus pier/ 100 et q/u/o excurrit annos. 30 Da-
lireul din Blaj au intrat în posesia unui bagaj de cunoştinţe interesante şi temeini-
ce din istoria universală, chiar dacă ideile vehiculate de autor n-au fost favorabile
poporului român. Opiniile răspîndite prin intermediul manualului au putut fi cu-
noscute şi în alte rentre şcolare, de pildă la Zlatna (I. Mârza, Biblioteca gimnaziului
crăiesc din Zlatna. O contribuţie la istoricul bibliotecilor şcolare din Transilvania,
în „AIIAC", XV, 1972, p. 95-96, n. 27, p, 101) şi la Cluj, printre studenţii ro-
mâni, membrii ai societăţii culturale „Iulia" (Biblioteca Centrală Universitară Cluj-
Napoca, 109638).
886
Fig. 1: Volumul I din edi ţ ia 1830 a manualului lui M. Bolla: foaia de titlu.
Abb. 1: Der erste Band aus der Ausgabe 1830 des Handburhes M . Bolla: das Ti-
telsblatt.
387
Fig. 2: Ex-librisul elevului Simcon Laday (1847).

Abb. 2: Ex-libris des Schiilers Simeon Laday (1347).
388
Fif. 3: Fragment din adnotarea elevului Basiliu Turk la Historia Daciae.

Abb. 3: Fragment aus der Notiz des Schi.ilers Basiliu Turk i.iber Historia Daciae.
380
ciam adhuc imperante Gallieno, occupaverunt G<>thi, quos quidem Aurelianus 5

mille una cum Rege Coesis superavit, eam t/ame/n victoriam, ut tota regionem
evacuaret n/on/ suffecisse ex exiguo coesor/um/ Gothor/um/ n/ume/ro, et brevi,tate
t/em/p/o/ris concludimiis, Colonor/um/ ergo Romanor/um/ majorem partem, sub
Gothor/um/ imperio e/ni/m post Aurelianum remansisse în Dacia, verosimillimum
e/t/. 40 Unde ergo in his terris Valachi? Unde corium/ R/oma/na linqua? Si non ex
colonis ple/r Trajanum addauctis? Seriorus enim ingressus, nulla reperiuntur in
Historia vestigia, neque prolartar/um/ hypothesium aliqua potuit sustinere Crisim.
5° Valachi se sua Iinqua si/n/t Romanos n/omi/nant. A slavis qui valachi s/in/t
apel!ati, quo 't/ame/n n/omi/ne an.ti/qui/ temporib/us/, reliquos e/ni/rn. AnJn/os desig-
narunt et modo Italis triburut. 6° Valachi ab omnib/us/ fere / .. .! scriptorib/us/ pro
Italor/um/ colonis /..•/, cum quib/us/ armis vestituvitus /?/ eos convenire agno-
verunt.
scripsit Turk
T. C. 209, foaia liminară posterioară r-v.
INSEMNARI MANUSCRISE CU CONŢINUT ISTORIC DIN CARŢILE
VECHI ROMANEŞTI EXISTENTE lN JUDEŢUL HUNEDOARA
MARIA BASARA;~
O carte veche ne poate fi călăuză, pe drumul înapoi spre capătul de

început al istoriei. Invăţăturile cărţii, adunate de pe filele ei, şi mai ales
din predoslovie, slăvesc truda spiritului celor care au făptuit-o şi a celor
]!>entru care a fost făptuită. Avînd credinţa duratei faptelor lor, cei care au
lăsat slova tipărită, sau scrisă de mînă, în cartea ajunsă acum veche, în-
deamnă la a-i restabili pe locurile dintîi, în rîndul făuritorilor de cultură
românească.
Scrierile medievale, în a căror atmosferă „a vieţuit sufletul românesc
mai multe veacuri" 1 , sînt documente ale istoriei culturii noastre si orice
însemnare manuscrisă ascunsă între scoarţele lor este un adaos la' aceste
scrieri, statornicite între dovezile istoriei noastre. Dintre ele, unele plăs
muiesc şi rostesc marile idei ale timpului şi semnalăm astfel, doar, bi-
necunoscuta referire la ideea unităţii limbii române, a cărei valoare ex-
presivă este sporită de ştiuta comparaţie a cuvintelor cu banii: „cuvin-
tele trebuie să fie ca banii ... şi cuvintele acelea sînt bune pe carele
Ic înţeleg toţi. Noi drept aceea ne-am silit den cît am putut să izvodim
aşa cum să înţeleagă toţi" 2 , idee susţinută de Simion Ştefan, care în ti-
păritura bălgrădeană a sec. al XVII-lea, cu o anume deschidere spre
literatura umanistă, ·Convingea pe ştiutorii de carte, de necesitatea ti-
păririi ei „că nu numai cu pîine viiază omul". Textul predosloviei capătă
noi investituri şi prin promovarea ideii necesităţii îmbogăţirii vocabu-
larului cu neologisme preluate din marile limbi de cultură: „Este o lege
a dezvoltării limbii române literare, observată pentru prima dată de
Simion Ştefan"3.
Relevînd această tipăritură bălgrădcană, care pentru istoria culturii
noastre consemnează idei pregnante, nu lăsăm în umbră celelalte scrieri
vechi româneşti.
Similar cărtilor se dctasează si unele însemnări de mînă care ne
încunoştinţează despre durata uno'r fapte marcante pentru trăirile nu
0
numai a celor ele atunci. Intre însemnările olografe, o încadrare priori-

tară o cunosc cele cu conţinut istoric, iar preţuirea lor acum constituie
măsma eternităţii istoriei noastre româneşti.
Aşadar, cei care adnotează marginal, în jurul unui eveniment is-
toric petrecut în zilele lor, gîndesc la însemnătatea lui dar îl şi supun
judecăţii rîndurilor de oameni care le-au urmat. Relansate actualităţii,
capătă şi ele caracteristici de document.
Aşa s-a întîmplat şi cu cei care au trăit zilele întinsei răscoale a
ţăranilor transilvăneni, din toamna anului 1784, urzită în ţinutul Zaran-
1 Nicolae Cartojan, Istoria literaturii române vechi, Bucureşti, 1980, p. 223.

2 Noul Testament, Bălgrad, 1648, Predoslovie.
3 Ioan Rotaru, Valori expresive în literatura română veche, Bucureşti, 1983,
p. 152.
392
dului ~i extinsă apoi în întreaga Transilvanie. Luînd în considerare ale-

sul e\·eniment, contemporanii lui l-au notat aşa cum l-au gîndit, pe
marginile goale ale filelor de carte, de pe care ei şi cei care le-au urmat
lo:- au Î'l\"ăţat să scrie şi să citească româneşte.
Despre apăsătorii ani care au premers acestei zguduitoare răscoale,
istoria rr:pnţionează că au fost deosebit de agitaţi; „plîngerile mereu nere-
zoJyate ... tergiversările, acest du-te vino de scripte, în sus şi în jos pe
caic<;. il''«1rhică, de delegaţii de la o instanţă la alta întreţin, sporesc me-
reu e:1l'r\"::irea, ostilitatea" 4 • Prin urmare, nu se putea să nu fi luat parte
tot omul acelor \"remi la aceste mari întîmplări care au însemnat capătul
putPrilor ele răbdare a acelor nedrepte poveri.
Pe aceeaşi cale, a căutării drepturilor, au pornit-o şi locuitorii de pe
Vall'a :'.\Imeşului. Şi pentru ei, răscoala pregătită şi condusă de Horea.
Clo~ca ~i Crişan s-a dovedit a fi luminişul spre care năzuiau să iasă, de
atita timp Astfel, şi satul Tătărăşti, de pe valea Mureşului, este prins în
im lc~tările zbuciumatului an 17845 . Adaos la actul documentar este în-
semnarea manuscrisă de pe Chiriacodromionul de Bălgrad, 1689, aflat
la Tătără·:ti care menţionează data de 'început a răscoalei, aşa după cum
<::-a păstrat în mintea celui care însemnează „cînd au umblat Horea în
ţara Ardealului de au spart ţara au fost la 26 octomvrie 1784 ... ", şi re-
pet'.:1cl ~ti:·2a ni se spune „cînd au ieşit Horea în ţara Ardealului au fost
78-~ ... i;:;ră la noi s-au spart ţara la 25 octomvrie 1784" 8 .
1Jr·s1rc sfîrşitul răscoalei din 1784, ne vorbesc nenumărate docu-
mc:itt', :~1 r pedepsirea înfricoşătoare a capilor răscoalei ne-o înfăţişează
~i i::on()r;rafia vremii. N-au fost lăsaţi înafara documentelor nici cei care
au facilitat prinderea conducătorilor. Numele lor n-a fost uitat iar fapta
lor de trădare a fost pusă fie sub semnul fricii de pedeapsa stăpînitori
lor, fie su:) cel al recompensei materiale, acordată după descoperirea as-
cunzăto:·ilrir fruntasilor răscoalei.
Unul dintre ~i care s-a desprins de cauza răscoalei ,a fost Popa
Moise din Cărpiniş, care relata guvernului „cum că a aflat de la Ursu
Bobor cli::. Abrud sat, care vorbise cu oamenii din Ponorel şi Rîu Mare
că Hon':1 prea puţin crede în iertare şi că şi-a pus ceata la jurămînt că
vor stă;·ui unul alături de altul şi toţi alături de Horea" 7 .
Documentele vremii îl atestă pe Popa Moise ca pe unul din căuzaşii
aducerii lui Crişan în faţa autorităţilor: „Numele celor care au luat parte
la prinderc·a lui Crişan după raport, sînt Popa Moise din Cărpiniş, cel
care a cu:1tribuit mai mult, Popa Moise cel tînăr, fiul preotului" 8 .
· Dar acelaşi Popa Moise cu ani înainte de săvîrşirea trădării a înles-
nit cumpărarea unei cărţi, de care avea să se folosească un sat de oameni.
Este dificil de înţeles fapta necugetată a aceluia care pe de altă parte
• David Prodan, Răscoala lui Horea, voi. I, Bucureşti, 1979, p. 198.

:, Idem, p. 311.
r. Data declanşării răscoalei lui Horea menţionată în istorie, este 2 nov. 1784.
Această insPmnare şi altele !tot cu conţinut istoric, de pe aceeaşi tipăritură (Chiria-
codrom ion, Bălgrad, 1699) se află în comunicarea M. Basarab „Tipărituri bălgrădene
din secolul al XVII-Zea cu circulaţia pe valea Mureşului - zona Hunedoarei" ln
„Apulum~, XXII, 1984, p. 203-208.
7
David PîOdan, Răscoala lui Horea, voi. II, Bucureşti 1979, ip. 104.
e Idem, p. 369.
39,1
dorea ca semenii săi neştiutori de carte şi fără putinţe băneşti, să ajungă

posesorii unei cărţi şi încă venită de peste munţi, de la Rîmnic. Balanţa
faptelor săvîrşite de Popa Moise înclină oare în partea celor bune sau a
•.:elor fără iertare?
Numele lui este consemnat de data aceasta, deci, în legătură cu
ceea ce se ·cheamă un act nobil, acela al dorinţei de a avea, cu toate ma-
rile greutăţi ivite în acele timpuri, nu numai materiale, o carte de limbă
românească, care va fi fost carte de învăţătură, cel puţin pentru o gene-
raţie.
Insemnarea este luată de pe un Molitvenic de Rîmnic din anul 1730,
aflat la Muzeul Castelul Corvineştilor: „1757 fiind în sat în Cărpiniş în
casa unde au săluit Popa Moise viind înainte noaste oameni de omănie
şi jupînul Fătu Lupşor spoind că această carte o au cumpărat Conţ Toma
din acelaşi sat cu 12 florinţi şi o .au dat în beserkă în Cărpiniş să-i
fie pomană lui şi tot neamului său ... scris-am eu în luna iulie, în 4
zile ... Popa Moise din Cărpiniş".
In noianul de nume rămase în cronica acestui mare eveniment apar~
mai des cel al Popii Dănilă din Criscior.
Răspundul dat „Ultimatumului" în care sînt expuse cerinţele răscu
laţilor, trebuia să ajungă pînă „duminecă adecă 1 a acestei luni seara, în
Criştior la Popa Dănilă a Crisştiorului căci dacă nu (după cum ameninţă)
se vor strădui împreună cu căpitanul lor şi sub jurămînt, cu toată pu-
terea să nimicească oraşul"9.
O carte ieşită tot de sub teascurile tiparniţei rîmnicene, Antologhio:i,
17 45, ajunsă şi la Criscior, este dar de preţ pentru Popa Dănilă, care cu
grija cuvenită cărţilor româneşti spre folosul celor care vin, sprijinea ?Î
în acest chip legătura cu românii de dincolo de Carpaţi: „Eu Popa Pătru
din Criştior am dat 28 de florinţi pe această carte"; însemnarea este
reluată mai jos: „Eu Popa Adam, din Criştior, cu Popa Dănilă din Criş
tior, feciorii lui Popa Pătru din Criştior, scris-am eu Popa Dănilă". Nu-
mele, Popa Dănilă este părtaş şi la tîrguirea altei preţioase cărţi româ-
n~ti, cumpărată în prezenţa martorilor, şi anume, Evanghelia învăţătoare,
tipărită la Mănăstirea Dealul în anul 1644, care mai apoi a zăbovit şi
în satul Sîrbi. Este o tipăritură mai rar întîlnită prin părţile noastre.
Exemplarul cu însemnare manuscrisă, care aminteşte pe acel sprijinitor
al cererilor ţăranilor români, din anul 1784, devine şi mai preţios: „Să
să ştie că această carte i-a lu Popa Ianăşu din Potingani Popa Ianăşu din
Potingani derept 18 florinţi să-i fie de moşie şi lu fătu cînd o luat Popa
Ioan din Ţebea şi popa din Criştior Dăni'lă şi popa Jurca din Vaca au
dat aldămaş de au fost Popa Dănilă din Cristior şi Stanciu Oursu din
Bucureşti şi meşterul Stan ... 1721 meseaţa iulie 18 dni".
Cumplita represiune exercitată de generalii împăratului împotriva lui
Horea n-a putut fi ocolită de mintea celor care şi mai tîrziu s-au pus în
fruntea poporului pentru a-i apăra libertatea, dar, paradoxal i-a ţ?i în-
dîrjit în credinţa lor, că românii trebuie să-şi redobîndească dreptul la
viaţa aşezată pe străvechile lor rînduieli.
9. Idem, voi. I, p. 423.
394
Nimeni mai loial <lecit Avram Iancu nu a păşit pe drumul deschis

de Horea.
La jumătatea celui de-al XIX-lea veac în fruntea moţilor s-a ridicat
Iancu Avram, stîrnind aceeaşi teamă printre ·cei de la putere: „o mînă
de moţi a putut opri o arm81tă călită în lupte şi primăvara lui 1849 a
încununat cu glorie pc eroicul ghinărar al moţilor" 10 .
Despre cruntele bătălii date, mai ales în zona Cîmpenilor, pentru a
convinge că, cîrmuitorii unei ţări nu puteau fi decît fiii propriului său
popor, ne amintesc şi însemnările manuscrise iscălite de cărturari ano-
nimi, trăitori ai vremurilor. Chiar cu preţul multor jertfe oastea de
ţărani organizată de prefectul Avram Iancu în Legiunea Auraria Ge-
mina „evocînd tradiţia romană a regiunii aurifere din munţi" 11 , apără
cu străşnicie hotarele româneşti.
Astfel menţionăm mai întîi însemnarea rămasă pe Triodul de Blaj
al anului 1771, aparţinător satului Blăjeni: „Anul 1849 s-au bătut ro-
mânii cu ungurii şi au biruit ungurii toată ţara împăratului numai ce-
tatea Bălgradului şi a Timişorii şi ţinutul Cîmpenilor nu 1-.au putut
airui şi varmeghia Zarandului ... toate s-au ars asemeni şi în Blăjeni
'.:i.că au ars în două părţi de sat de nici cocină de porci n-au rămas şi au
\·cnit în Blăjeni unguri cu 12 tunuri de au trecut la Abrud şi în Abrud
s-au sculat Iancu cu românii şi au prăpădit o armadie ungurească toată ...
ne-au luat armele apoi au venit românii şi au bătut pe unguri din toată
ţara Austriei şi pre mulţi din unguri .i-au bătut şi s-au omorît şi atunci
uu ţîpat tot de pe români că pînă atunci tot românul cel mai puţin fă
cea ... săptămîni de lucru pe an la domni şi mai încă şi alte dijme".
O altă carte veche, Antologhionul de Bucureşti din 1766, aflat la
Cuieş, aminteşte aceeaşi ani 1848-1849, înduraţi greu, dar, care au avut
şi o faţă luminoasă, desigur, interpretată potrivind-o mentalităţii timpu-
lui: ,.La anul 1848 în luna martie în două zile s-au şters ... zeciuielile
adecă destuurile din ţara noastră Ardeal adecă am ieşit de sub tălpile
ungurilor prin monarhul nostru împărat Ferdinand şi tot întru acel an
uu fost bătaie foarte groaznică între naţia română şi între naţia ungară
iară mulţi au picat şi de ·ai noştri şi de ai lor".
Sătenii din Bobiţa au ·consemnat pe un Strastnic de Blaj din 1804',
;::arel.3 cyeniment al anului 1848, mai ales pentru că a fost aducătorul
zilelor bm;e mult aşteptate. Cu răgaz tot ce le definea viaţa, cei vechi au
consemnat pentru ei, şi pentru coi care urmau să vină, secvenţe dintr-o
viaţă de om „Afirmînd viaţa este firesc ca literatura noastră veche să
aibă în centrul ei omul" 12 • lată însemnarea manuscrisă: „In anul mîn-
t uirii 1848 s-a fost da tu libertatea iobagilor apoi toamna aceluiaşi an au
urmat rezbel ... ce a fost dureros pentru toate naţiile. 1875".
Tot pe o carte blăjeană (Apostol 1767), locuitorii satului Renghet
au însemnat despre deosebiţii ani 1784 şi 1848: „La anul 1784 au fost po-
tera, la anul 1848 au fost ruvuluţie".
io Silviu Dragomir, Avram Iancu, Bucureşti, 1965, p. 125.

11 Idem, p. 202.
12 Doina Curticăpeanu, Orizonturile vieţii în literatura română veche, Bucu-
reşti, 1978, p. 15.
395
In istoria românească încărcată de evenimente, ani fără bucurie rea-

mintiţi, sînt cei ai războiului prim mondial. Cu multe transformări po-
Jitice, economice, sociale, anii războiului au fost comentaţi de cei care au
pătimit din pricina lui: „In 1914-1918 au fost război mare şi foarte
mult popor au fost chemat la rezboi, au ajuns o vacă cu zece mii, o
capră cu o mie, aşa scumpete era", scrie pe una din filele Evangheliei
ele Blaj din 1765 păstrată de cei din Abucea, iar pe un Minei de Buda -
1804 al satului Bacea, o notaţie laconică informează că „în anul 191411915
au fost bătaia cea mare preste tot pămîntul, din Bacea au fost 114 ... ".
Hunedorenii au fost receptivi şi la evenimente istorice desfăşurate
dincolo de hotarele lor. De peste graniţe străbat ecouri ale luptei pentru
independenţă. Ceea ce atrăgea atenţia în mod deosebit era şi primejdia
otomană, cu toate că din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea „ ... su-
zeranitatea otomană asupra Ţării Române şi Moldovei scade tot mai
mult" 13 •
Retranscriem o primă astfel de însemnare manuscrisă ·aflată pe un
Octoih de Blaj, 1792 cu circulaţie şi în satul Răduleşti: „La curgerea
anului 1862 iunie în 4 zile prinţul Serbiei Miloş Obrenovici au început
bătaia cu turcii ·CU acela gînd ca să-i scoată cu totul din Serbia şi ţara
să nu mai fie supusă la turci".
Aceiaşi carte (Octoih, Blaj 1782) printr-o altă menţiune manuscrisă
dC'zvăluie ştiri din istoria Italiei oferind chiar prilej de apreciere a gus-
tului elevat pentru lectură, al cărturărimii hunedorene. Şi nu întîmplă
tor s-au consemnat de mină şi idei care îl aduc în prim plan pe Giuseppe
Garibaldi, marele luptător pentru unificarea Italiei, act istoric desăvîrşit
în anul 1870 14, dc'ci în preajma anului în care şi la noi unirea politică
a celor trei provincii era ţelul oricărui român. „Garibaldi revoltand mare
în Italia s-au născut în provinţia Nisa la anul 807 sub stăpînirea fran-
ţozilor şi acum petrece în insula Capreria în provinţia Sardinia şi face
mari turburări în crăimia Neapolului şi în ţinutul Papei de Roma cu
bătaie şi cu răvoluţie fiind capul răvoluţiei şi a tuturora turburărilor
acolo întîmplate. Ignat la anul 1862".
Pe alt exemplar, al Mineiului de Buda, 1804, 'cel al satului Teiu, în-
semnarea manuscrisă a ·consemnat războiul austro-franco-piemontez de-
clanşat în anul 1859, în care poporul italian a dovedit că este în stare să-şi
apere graniţele sale 15 , iar răsunetul avut mai ales printre transilvăneni,
dezvăluia dorinţa lor de ieşire de sub ocîrmuire străină: „Şi în primă
vara anului 859 s-au început bătaia între Austria cu Sardinia, împăratul
Austriei :era Franţ Iosif, craiul Sardiniei era Victor Emanoil, acestuia
i-au dat ajutor şi domnitorul Franţii, Napoleon".
Citite de urmaşi aceste cărţi vechi distinctive şi prin completările
celor prin mina cărora ,au trecut pot fi considerate „iscusită oglindă a
minţii omeneşti dintru care dacă va nevoi omul cele trecute cu multe
13 Alexandru Piru, Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent,

Bucu:·eşti, 1977, p. 210.
H C. Diaconovici Log.a, Enciclopedia română, Tom. II, Sibiu, 1900.
1:; Andrei Oţetea, Istoria lumii în date, Bucureşti, 1969, p. 229.
396
uemi le va putea şti şi oblici. Şi nu numai lucrurile lumii, staturile şi

începuturile ţărilor lumii ce şi sîngură lumea, ceriul şi pămîntul "1 6 .
Semnatarii acestor scurte relatări n-au poate, exigenţa documentariş
tilor în redarea cu fidelitate a evenimentelor cu carader istoric, dar prin
simpla notare a anilor de referinţă în istorie, la care mai întotdeauna
le-au fost contemporani, asigură documentelor un plus de autenticitate.
Din aceleaşi însemnări manuscrise alături de ceea ce aflăm despre circu-
laţia cărţii, desprindem şi informaţii relevante privitoare la evoluţia
limbii române.
Vrednice de interes aceste tipărituri medievale 17 , părtaşe direct la
trecerea vremurilor, ascund între filele lor mărturii inedite, sau alteori
adaugă dovezi la o îndepărtată istorie românească, şi tot prin ele istoria
prezentă şi cea trecută îşi conferă prioritate.
XOTES MANCSCRITS AVEC CONTENU HISTORIQUE QUI SE TROUVENT DANS

LES VIEILS LIVRES ROUMAINS DU DBPARTEMENT DE HUNEDOARA
Resume
Dignes d'imeret Ies impressions rouma;ns du rnoyen âge participants directe-

ment aux evenements du ternps renferment entre leu:rs pages, par Ies notes manu-
s::rits aussi, Ies temoignages innedits ou ils ajoutent des epreuves a une histoire
roumaine passee.
Parmi Ies notes olog:·aphes un lieu prioritaire o::::upent Ies notes ave:: contenu
historique.
Celles qui sont rnentionnes dans cet article se referent aux evenements his-
:oriques, ou aux hommes qui ont participe ă ces evenements, rtangentiellement, pour
Ies habitanb de Hunedoara.
Ainsi. ils sont consignes Ies notes qui se referent ă la revolte des paysans de
1784, conduit par Horea, Cloşca et Crişan, la revolution de Transylvanie de 1848, ă
la cliffi::ile situation econ.ornique et so::iale, provoque par la premiere guerre mon-
diale. et ne sont moins importants Ies informations rnanus:::rits en ce qUi. concerne
les evcnements historiques piasses dans les autres pays europeens mais avec echo
meme en Transylvanie parce que ces evenements mettaient en evidence la lutte
pour l'independen:::e enviee par Ies roumains, aussi ces evenements releviaient la
lutte pour un Etat unifie (par exemple la- lutte du peuple italien), aussi comme
desiraient tous Ies roumains des trois provin:::es roumains.
Miron Costin, Opere, Ed. critică

16 îPlgrijită de P. P. Panaitescu, vol. I, Bucu-
reşti,1965, p. 10.
17 Cărţile prezenta.te în lucrarea de faţă se păstrează in Depozitul de carte ve-
che de la Orăştie jud. Hunedoara.
ClTEVA DATE PRIVITOARE LA ACTIVITATEA
DESPĂRŢAMINTELOR HUNEDORENE ALE ASTREI
RODICA ANDRUŞ
Anii 60 ai secolului trecut au fost ani de mari speranţe, cu îndelun-

gate lupte şi crîncenă desnădejde pentru românii transilvăneni. Diploma
imperială din 20 octombrie 1860 completată cu patenta din februarie 1861,
inaugura un regim liberal care dădea popoarelor imperiului habsburgic
multe speranţe - mai multe decît împliniri concrete. Relativa autonomie
care se promitea tuturor provinciilor din imperiu a determinat o recru-
descenţă de ansamblu a mişcării naţionale româneşti1. O seamă de comu-
ne - şi chiar comitate întregi - au declarat limba română ca limbă ofi-
cială, alături de cea maghiară şi germană, între acestea numărîndu-se,
printre altele, Dobra, Orăştia şi comitatul Zărand cu reşedinţa la Baia de
Cris 2 .
· In acest climat, o seamă de intelectuali de frunte ai mişcării naţio
nale româneşti au fost preocupaţi de găsirea unor modalităţi pentru con-
centrarea într-o formă organizată de manifestare a tuturor energiilor spi-
rituale ale românilor transilvăneni. Acum îşi găseşte materializare mai
vechea idee a creerii unei societăţi culturale de largă răspîndire, cu mul-
tiple şi variate forme de exprimare. Pe baza unei petiţii semnate de 117
cărturari, a fost creată, la 23 octombrie/14 noiembrie 1861 Asociaţia tran-
silvană pentru literatura română şi cultura poporului român, cu sediul la
Sibiu 3 . Potrivit statutelor, scopul său principal era „înaintarea literaturii
române şi culturii poporului român în deosebite ramuri de studiu, elabo-
rarea şi editarea de opere şi alte asemenea" 4 • Şi, într-adevăr, Asociaţiunea
reuşeşte ca prin concentrarea în jurul său a tot ce avea cultura româneas-
că mai valoros, să desfăşoare o vastă şi prodigioasă activitate culturală.
Dar nu numai atît. Astra se îngrijeşte în egală măsură de ridicarea cul-
turală generală a poporului pentru folosul căruia a fost creată. Incura-
jează meseriile şi se preocupă de înfiinţarea de şcoli de profil, se intere-
sează de industria casnică şi comerţ 5 . Acordă burse pentru şcoli profesio-
nale, înfiinţează biblioteci săteşti, organizează serbări şi expoziţii, invită
conferenţiari care vorbesc despre diverse probleme pe care le ridică - şi
trebuie să le rezolve - cei care doresc cu adevărat luminarea şi îndestu-
larea poporului român. Şi nu pe ultimul loc, se preocupă de păstrarea şi
perpetuarea nealterată a costumului popular tradiţional, punînd astfel în
aplicare vechiul îndemn al marelui cărturar care a fost George Bariţ care,
scria în 1860 „ ... costumul naţional face şi el una din părţile esenţiale la
1 Problemele sînt amplu tratate în: Simion Retegan, Dieta românească a Tran-
silvaniei (1863-1864), Cluj-Napoca, 1979.
2 Rodica Sofroni, Mişcări sociale şi naţionale în comitatul Hunedoara (1860--
18b 1J, în „Sargetia", X, 1973, p. 239-250.
3 Vasile Curticăpeanu, lntemeierea societăţii „Astra" şi rolul ei în cultura po-
porului român (1861), în „Studii" nr. 6/1961, p. 1439-1465.
t Actele privitoare la urzirea şi înfiinţarea Asociaţiunii pentru literatura ~
mână şi cultura poporului român, Sibiu, 1862, p. 704.
5 V~ile Curticăpeanu, op. cit.
898
viaţa socială a unui popor, iar păstrarea lui este de o importanţă atît mai
mare, cu cît un popor rămas (înapoiat n.n.) în cultură este supus Ia mai
multe înrăurinţe morale, naţionale şi politice din afară" 6 .
Dintre realizările ştiinţifice ale Astrei amintim, pe linie editorială pu-
blicarea ediţiiei a II-a a „Dicţionarului numirilor de localităţi cu popu-
laţiune română din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş" de Sil-
vestru Moldovan şi Nicolae Togan dar mai cu seamă, întocmirea ,,En-
ciclopediei române" în trei volume, apărută la Sibiu, între anii 1898-
1904, sub îngrijirea lui Cornel Diaconovici7.
Viaţa culturală a Astrei s-a desfăşurat în cadrul secţiilor sale şi î:i
adunările generale anuale. O asemenea adunare generală s-a ţinut la
Haţeg, în august 1864, fiind cea de a patra adunare de acest fel a _-\strei
şi s-a desfăşurat în această localitate de veche tradiţie culturală ro!Tlâ-
nească, sub preşedenţia lui Timotei Cipariu, reunind 60 de participanţi.
Cu acest prilej s-a constatat că din cauza antrenării unui mare număr de
intelectuali în viaţa politică a Transilvaniei în conjunctura anilor 1863-
18648, activitatea culturală a Astrei a fost neglijată. S-a cerut ca, pentru
viitor, comitetul de conducere să fie completat cu 6 mf'mbri supleanţi,
care să poată înlocui pe cei ce vor fi indispensabili din rnotiw politice.
loan Popasu sublinia cu acest prilej că Astra va trebui ca, fără a neglija
problemele financiare care i-au stat mai mult în atenţie pînă atunci, să se
preocupe mai mult de cele culturale, pentru care a fost. de fapt, creată.
1n încheierea adunării, Ioan Russu a vorbit „Despre românii din Dacia
Aureliană pînă la subjugarea lor prin turci" şi s-a organizat o excursie
la Sarmizegctusa 9 •
Cu acest prilej, în cimitirul opidului Haţeg a fost ridicată o cruce
masivă de piatră - care există şi astăzi - a cărei inscripţie este, pu-
tem spune, un legămînt de înfrăţire a românilor indiferent de credinţa
lor (ortodoxi sau greco-catolici) ştiut fiind că încercarea de atragere a
unei părţi a românilor la catolicism, a fost una din metodele folosite pen-
tru dezbinarea si dominarea lor.
O altă adu~are generală a Astrei a avut loc la Deva în 11-12 august
1873 sub preşedinţia lui Ladislau Basil Pop, avind ca secretari pe hunedo-
renii dr. Grigore Silaşi, Mihail Bontescu şi Alexiu Olariu 10 • In programul
adunării, publicat în revista „Transilvania", urma să se cuprindă: dezba-
terea activităţii generale a Astrei pe anul calendaristic încheiat (1873),
preliminariile bugetului pe 1874, înscrierea de noi membri, prezentarea
situaţiei bibliotecilor înfiinţate de Astra, prezentarea unor conferinţe („di-
zertaţiuni") şi alegerea noului comitet. Revista saluta iniţiativa organiză
rii, cu acest prilej a unei expoziţii etnografice de „manufacturi femeie-;;ti,
6 Pentru preocupările lui George Bariţ, de ridicare generală a culiturii poporu-

lui romEn, vezi: Rodica Sofroni, problematica în calendarele lui George Bariţ
(1852-1865) în „Biblioteca şi cercetarea", III, Cluj-Napoca, 1979, p. 202-226.
7 Vasile Netea, Vasile Ciubăncan, Contribuţia societăţilor cultural-patriotice
româneşti la realizarea unităţii naţionale, în „Analele Institutului de studii istorice
şi social-politice de pe lingă C.C. al P.C.R.", nr. 2-3/1968, p. 161; Ion Iliescu, Corul
de la Orăştie, Deva, 1968, p. 50.
s Vezi pe larg la Simion Retegan, op. cit.
9 „Transilvania", XXI, 1888, !li!'. 19-20 din 1/15 octombrie.
10 „Transilvania", VII, 1874, nr. 17-18/15 septembrie.
399
asemănătoare celei de la Braşov, din 1862". Alegerea oraşului Deva pen-

tru desfăşurarea lucrărilor Astrei se va constitui, subliniază publicaţia, ca
„un omagiu spiritelor atîtor mari bărbaţi români care au ieşit din comi-
tatul Hunedoara... în fine vor aduce o oarecare consolaţiune şi (va) in-
spira speranţa la acea parte a populaţiunii româneşti transilvănene care ...
a fost pînă acilea cea mai rău tratată şi tiranită deţinută în servitute, în
neştiinţă şi întunecime neagră şi spăimîntătoare, insultată, denunţată şi
împilată ... " 11 .
După cum se poate desprinde din Protocoalele acestei adunări, ora-
şul Deva a răspuns pe deplin speranţelor pe care organizatorii şi le-au
pus in spiritul românesc manifest aici. Intreaga desfăşurare a îndriduit
reuşita adunării. Trebuie menţionat faptul ·că prelegerile prezentate la
Deva au fost de o înaltă ţinută, ele purtînd repurtate semnături. Au vor-
bit: Axente Sever, despre ,,Causele miseriei poporului român, urmările ei
şi încercări de a o delătura", dr. I. Al. Lapedatu „Cultura poporului, în
specie la români", dr. Grigore Silaşi „Insemnătatea literaturii române tra-
diţionale", Zaharia· Boiu „Casa română", I. V. Rusu, „Viaţa şi operele lui
Samuil Clain - Micu"12.
Alegerea Devei ca loc de desfăşurare a unei adunări generale nu a
fost, credem, întîmplătoare. Aici, din 1862 exista o Societate a artiştilor
amatori, în 1868 se înfiinţase Societatea de lectură română devenită mai
tîrziu Casina română, iar în 1870 aici s-a desfăşurat şedinţa de constituire
a Societăţii fondului de teatru român din Transilvania. In acest vechi
centru de cultură românească Astra număra membri activi încă înainte
de constituirea despărţămintelor. In 1868 sînt consemnaţi cotizanţi ai
Asociaţiunii, sarcina adunării cotizaţiilor revenind, printre alţii, lui George
Ciaclan, vicecomite al com1tatului Hunedoara, lui Beniamin Densuşianu.
protopop în Săcărîmb şi lui Avram Păcurariu, preot în Hunedoarat3.
Însemnătatea adunării ţinută la Deva este însă dată de hotărîrea lua-
tă cu acest prilej, hotărîre care ridica la rang de supremă preocupare
scrierea unor lucrări care să trateze probleme de larg interes popular, care
apoi să se împartă ţăranilor, pentru ca astfel, „Astra să intre în popor"t'.
In activitatea Astrei, anul 1873 poate fi considerat un an cu profunde
semnificaţii şi de deschidere a unui larg orizont pentru activitatea sa. In
conformitate cu hotărîrea adoptată încă în 1871 la Sibiu 15, se trece la în-
fiinţarea despărţămintelor. La Deva, adunarea de constituire are loc la
dact:a de 24 februarie 1875, alegîndu-se un comitet format din: director -
Ioan Papiu (Deva), notar - Alexiu Olariu (a1v. Deva) şi membri: Ioan
Candrea (prof. Deva), George Nicoară (preot Deva), Avram Păcurariu
(preot-Hunedoara), George Nandra (jude în Dobra) şi Iuliu Bardoşi (din
Băiţa) 16 . Au fost arondate trei despărţăminte: Deva (pentru Deva, Hune-
11 „Transilvania", VI, 1873, nr. 13/1 iulie.

12 „Transilvania", VII, 1874, nr. 17-18/15 septembrie.
13 Viet.or Şuiaga, Albumul Astra. Lucrare in manuscris, in colecţia secţiei de
istorie modernă a Muzeului Judeţean Deva.
14 Ibidem.
1s Regularea mijloacelor spre ajungerea scopului Asociaţiunii transilvane pen-
tru literatura română şi cultura poporului român, Sibiu, 1871.
16 Victor Şuiaia, op. cit.
400
doara şi Dobra), Haţeg (pentru districtul Haţeg) şi Baia de Criş (pentru

comitatul Zarand). In 1874 existau 32 membri cotizanţi, iar la 1898 Deva
număra 47 de membri, Haţegul 17, Bradul 30 şi Orăştia 32 de membri.
Despărţămîntul Dobra s-a constituit în 1901 incluzînd toate comunele din
cercul administrativ Ilia iar în 1911 se înfiinţează despărţămîntul Hune-
doara. Abia în 1927 ia fiinţă cel de la Simeria, Deva rămănînd astfel cu
numai 32 de comune.
Toate despărţămintele hunedorene ale Astrei s-au aliniat cerinţelor
majore ale scopului Asociaţiunii. In 1876, spre exemplu, se hotăra la Deva
înfiinţarea unei şcoli de agricultură, a şcolilor pentru adulţi şi a grădini
lor şcolare de pomicultură şi vitkultură 17 •
O activitate deosebi·tă a desfăşurat avocatul Francisc Hossu-Longin
preşedintele despărţămîntului Deva şi membru în comitetul executiv al
Astrei. El a fost unul dintre fruntaşii politici români care s-au opus imix-
tiunii autorităţilor maghiare în treburile interne ale Astrei. In 1896 gu-
vernul Banffy a făcut presiuni asupra Comitetului executiv al Astrei
pentru a-i schimba numele, eHminînd din titulatură cuvintele „Transilva-
nia" şi „poporul român" şi propunîndu-i numele de „Asociaţia maghiari-
lor cu buze valahe" sau acela de „Asociaţia cetăţenilor maghiari de na-
ţionalitate română" 18 . Fiind respinsă această propunere, doi ani mai tîr-
ziu (1898) acelaşi guvern interzicea Astrei să mai primească sumele de
bani trimise de societatea „Transilvania" din Bucureşti pentru ajutorarea
elevilor meseriaşi români, oferind a·ceiaşi sumă din bugetul statului ma-
ghiar. Acceptarea echivala însă cu subordonarea financiară a Astrei, fapt
care ar fi echivalat însă cu subordonarea financiară a Astrei, fapt care ar
fi atras după sine şi exercitarea controlului asupra activităţii sale cultura-
le. Şi în această conjunctură Fr. Hossu-Longin a jucat un rol activ în.
adoptarea unei atitudini corecte 19 . In 1899 se încerca din nou, prin alte
metode, de aşa numită „colaborare" cu Asociaţia E.K.E. Amos Frîncu îi
cerea aceluiaşi Fr. Hossu-Longin să acţioneze pentru a evita loviturile
„mortale" ce ameninţau „cultura noastră", rugîndu-1 să folosească poziţia
sa de preşedinte al Astrei din Deva pentru salvarea culturii româneşti,
pentru că, scria el, „de la Deva se va ridica o flamură ce nu se poate în-
vinge"20. Fr. Hossu-Longin a invitat la Deva, la o consfătuire, pe Al. Vai-
da-Voievod, Al. Hossu, Aurel Vlad, Amos Frîncu. In consfătuirea care a
avut loc s-a semnat o adresă către preşedintele P.N.R., Ioan Raţiu, în care
se sugera convocarea unei conferinţe a delegaţilor români (şi o consfătui
re prealabilă, ambele la Orăştie), conferinţă care să hotărască înaintarea
unor moţiuni prin care să se ceară, printre altele, desfăşurarea unor adu-
nări populare rurale şi urbane pentru dezvoltarea conştiinţei naţionale.
Şi chiar dacă această conferinţă s-a ţinut la Sibiu, şi nu la Orăştie, meri-
tul iniţierii ei aparţine avocatului devean 21 .
17 Ibidem.
Liviu B<>tezan, Nicolae Cordoş, Cîteva aspecte ale rolului jucat de oraşul
IB
Deva în viaţa politică a românilor transilvăneni, din ultimii ani ai veacului al
XIX-Zea, în „Sargetia", XIII, 1977, p, 409-410.
19 „Tribuna poporului" nr. 41 din 2/14 III 1897 şi nr. 43 din 5/17 III 1897.
2o Liviu Botezan, Nicolae Cordoş, op. cit., p. 411.
21 ldem, p. 413.
401
Printre multiplele activităţi desfăşurate de Astra trebuie subliniată

iniţierea înfiinţării unor biblioteci poporale. „In starea în care ne aflăm
noi azi, cea dintîi şi cea mai potrivită cărare este aceea pe care învăţăm
şi căpătăm îndemnare să ne alcătuim în sate biblioteci poporale" - scria,
în 1900, „Foaia Poporului" 22 , iar în „Solia satelor" dtim „Cărţi, cărţi pen-
tru popor! Acolo e un suflet mare care cere lumină ... Acolo-i puterea si
viitorul nostru" 23 . Şi într-adevăr, bibliotecile înfiinţate de Astra au de~
făşurat o amplă activitate de răspîndire a cuvîntului scris. In 1885, spre
exemplu, despărţămîntul Orăştiei a distribuit cititorilor 115 cărţi populare
cu conţinut instructiv „pentru lăţirea gustului de citire şi cunoştinţelor
economiei" 2 \ iar la Haţeg este consemnată existenţa unei biblioteci cu
peste 70 volume 25 , aceasta fiind una dintre bibliotecile care au apelat la
Comitet pentru a li se trimite noi cărţi. De altfel, unul din mijloacele care
au dus la mărirea fondului de carte a bibliotecilor populare au fost dona-
ţiile. Intre donatori se înscriu nume de prestigiu: Va<>ile Stroiescu - bo-
ierul basarabean care a donat o mare sumă de bani pentru susţinerea şco
lilor româneşti confesionale şi 25.000 coroane pentru înfiinţarea de biblio-
teci şi cumpărarea de cărţi, savantul Nicolae Iorga şi Academia română
care au donat cărţi pentru biblioteca din satul Vaca (azi Crişan) din
dcspărţămîntul Brad2s.
O acţiune deosebit de importantă a început în anii 1904/1905 în cîte-
va despărţămintc, printre care cel de la Orăştie: strădania de a înfiinţa
biblioteci populare mari, înzestraite numai cu cărţi apărute în Biblioteca
Populară a Asociaţiunii 27 . In 1913, editura „Librăria noastră" din Orăştie,
anunţă că „Biblioteca scriitorilor de la noi" va apare sub auspiciile Astrei.
fii:i.d îngrijită de către C. Tăslăuanu 2 ~.
In cadrul activităţii desfăşurate de Astra un loc important l-a ocupat
preocuparea pentru păstrarea şi perpetuarea portului popular, această
inestimabilă tezaurizatoare de valori ale spiritului creator al poporului
român. In această direcţie Astra va colabora aproape permanent cu Reu-
niunea femeilor române din comitatul Hunedoara, de sub preşedenţia
Elenei Hossu-Longin, născută Pop de Băseşti, iniţiatoarea atelierului de
ţesături înfiinţat la Orăştie în ianuarie 1907 29 . Forma practică a acestei
activităţi consta în organizarea de expoziţii etnografice cu prilejul diver-
selor adunări ale Astrei. Asemenea expoziţie s-a organizat în 1891 cu pri-
lejul adunării generale care s-a ţinut la Haţeg. Se sublinia atunci că „In
viitor să se caute a se ţine expoziţiuni locale industriale şi agricole peste
tot unde se ţine o adunare generală şi să se facă posibilă cercetarea cxpo-
2~ „Foaia poporului·', 1900, nr. 14 din 2/15 aprilie.

2J E. Precup, Bibliotecile poporale la sate, în „Solia satelor" (Cluj), 1913, nr. 2
din 12/25 mai.
24 Arhivele statului Sibiu, fond Astra, pachet 95, nr. 29, 1895, apud Eugenia
Glodariu, Biblioteci poporale ale Astrei (I), în „Acta MN", VI, 1969, p. 354.
2:. „Transilvania", 1911, nr. 4, p, 570.
26 Eugenia Glodariu, Biblioteci poporale ale Astrei, II, în „Acta MN", VII, 1970,.
p. 318.
27 Ion Iliescu, Tiberiu Istraiti, Orăştie - 750 de ani, Deva, 1974, p. 178.
2e Ion Iliescu, Corul de la Orăştie . •. , p. 49.
29 Valeriu Achim, Elena Pop Hossu-Longin, reprezentantă de frunte a femi-
nismului românesc din judeţul Hunedoara, în „Sargetia", XIII, 1977, p. 427.
402
ziţiunilor şi pentru masa poporului" 30. La adunarea de la Turdaş, din 1897,

au fost etalate peste 400 piese de artă populară din zonă3 1 , exponatele ha-
ţegane bucurîndu-se de apreciere la expoziţia organizată în 1899 la Făgă
ras32, iar în 1899, cu prilejul serbărilor prilejuite de adunarea Astrei de
la Deva cele mai reuşite exponate au fost premiate33.
După marea unire din 1918 Astra hunedoreană a fost reorganizată
în adunarea generală cercuală din 28 august 1919. Avea atunci 170 de
membri şi îi aparţineau 57 de comune.
De-a-lungul activităţii sale, la conducerea despărţămîntului Astra din
Deva, s-au aflat următorii directori (din 1924 preşedinţi):
1873-1876 Ioan Papiu, protopop în Deva.
1876-1887 dr. Lazăr Petco - avocat.
1889-1890 Ioan Papiu.
1890-1898 Ioan Simionaşiu, preşedintele sedriei orfanale.
1898-1900 dr. Francisc Hossu-Longin, avocat.
1901-1908 dr. Alexandru Hossu, avocat.
1909-1911 dr. Virgil Olariu, avocat.
1911-1922 dr. Ioan Dobre, protopop.
1922-1924 dr. Simion Cîmpean, avocat.
1924-1928 Iulian Josan, avocat (preşedinte).
1929-1932 Constantin Sporea, profesor.
1932-1933 dr. Petru Groza, avocat.
1934-1943 dr. Emil Caba, medic.
1942-1847 dr. Victor Şuiaga, avocat.
1947-1948 dr. Viorel Ciocan, avocat.
Activitatea desfăşurată de despărţămintele hunedorene ale Astrei -
încadrată în ampla activitate a Asociaţiunii - a răspuns cerinţelor ridi-
cate de situaţia politică, socială, economică şi culturală a românilor tran-
silvăneni. Ea a urmărit în permanenţă dezvoltarea pe multiple planuri a
poporului în slujba căruia s-a pus. Metodele folosite au fost diverse, care
subordonate, toate, aceluiaşi scop final: afirmarea naţiunii române în
plenitudinea puterilor şi calităţilor sale. Prin toată activitatea desfăşurată
Astra se înscrie la loc de frunte în rîndul societăţilor care au activat în
Transilvania anilor de mare zbucium pentru românii de aici, iar roadele
muncii sale n-au întîrziat să se arate.
QUELQUES DATES EN CE QUI CONCERNE L'ACTIVITE DES

COMPARTIMENTS DE L'„ASTRA", DU DEPARTEMENT
DE HUNEDOARA
Re sume
En faisant une succincte histoire de la creation et du rOle de l'Astra, l'article
me~ en evidence son activite dans le territoire de Hunedoara. Vers le final ils sont
nommes Ies presidents du compartiment de Deva pendant Ies annees 1873-1948
(de son creation jusqu'ă sa suppression.).
ao „Gazeta Transilvaniei", 1891, nr. 175, p. 3.
31 Maria Basarab, Consemnări etnograftce hunedorene fn reviste transilvănene
din a doua jumătate a secolului al XIX-Zea, in „Sargetia", XV, 1981, p. 496.
32 Ibidem.
33 Liviu Botezan, Nicolae Cordoş, op. cit., p. 415.
PERIODICE. HUNEDORENE DIN COLECŢIILE MUZEULUI JUDEŢEAN
DEVA (1876-1948)
RODICA ANDRUŞ
Forţele progresiste din străvechiul teritoriu românesc al Transilva-

niei au militat, consecvent şi pe diferite căi, pentru eliberarea socială şi
independenţa naţională a românilor. Unul din mijloacele adoptate, de loc
neglijabil, a fost acela al dezvoltării culturii naţionale 1 • Un rol deosebit
de important în această privinţă l-a avut Astra, ale cărei despărţăminte,
răspîndite în numeroase oraşe transilvănene au înţeles pe deplin rolul şi
locul culturii în păstrarea fiinţei naţionale şi în afirmarea ei publică pe
multiple planuri, de la scrisul românesc, la manifestările cultural-artistice,
la lupta pentru păstrarea portului popular tradiţional, pentru că, aşa cum
scria G. Bariţ în 1860, „ ... costumul naţional face şi el una din părţile
esenţiale la viaţa socială a unui popor, iar păstrarea lui este de o impor-
tanţă atît mai mare cu cît un popor rămas în cultură este supus la mai
multe înrăurinţe morale, naţionale şi politice din afară"2.
Un rol deosebit de important în această permanentă muncă, ale că
rei rezultate erau menite să se arate în timp, a revenit presei, definită de
prof. I. Lupaş ca „unul dintre cei mai importanţi factori ai educaţiei cul-
turale, politice şi sociale, o şcoală puternică şi extinsă în care toţi cei che-
maţi pot şi trebuie să dea învăţături" 3 , scopul principal fiind ,.trezirea
poporului la viaţa naţională, iar mijloacele ... graiul românesc, răspîndi
rea gustului de citire şi dezvoltarea interesului pentru chestiunile publi:::e
româneşti " 4 •
Rodul muncii luptătorilor cu condeiul s-a materializat, printre alte-
le, în numeroase publicaţii periodice de durată mai lungă sau mai scurtă
care, toate la un loc şi fiecare în parte, au slujit aceluiaşi ideal comun -
afirmarea naţiunii române şi a culturii sale naţionale. Alături de ziarele
apărute în importante centre culturale transilvănene şi-au făcut simţite
existenţa şi publicaţiile locale, fie ele cu profil politic, economic, cultural
sau umoirstic. Ca şi cele dintîi şi acestea au avut un rol deloc neglijabil
în formarea şi informarea opiniei publice româneşti, ca element de sus-
ţinere morală a unei lupte drepte, purtate în interesul naţiunii. Generaţiei
de la 1848 îi revine meritul de a fi fondat presa culturală şi beletristică
locală, ca prim suport instituţional al spiritualităţii româneşti, acesteia
revenindu-i un merit deosebit în pregătirea creaţiei literare româneşti ar-
delene, care se afirmă după 18705 . Păstrate peste ani, aceste publicaţii îm-
bogăţesc astăzi colecţiile bibliotecilor .şi muzeale, dînd o imagine asupra
1 Istoria României. Vol. IV, Bucureşti, l!J64, p. 6!10.

2 G. Bariţiu, Porturile româneşti în „Calendariu pentru poporul român~c". lX
(1860), p. 36-45.
3 Ion Lupaş, Din trecutul ziaristicii româneşti. Arad, 1916, p. 11.
• Idem, p. 23.
5 G. Em. Marica. Studii de istoria şi sociologia culturii române ardelene din
secolul al XIX-Zea. Vol. I, Cluj-Napoca, 1977, p. B.
404
ceea ce au fost şi asupra a ceea ce ele şi întemeietorii lor au urmărit prin

scrierea şi răspîndirea lor în cele mai depărtate colţuri locuite de români.
In judeţul Hunedoara, un loc de frunte în activitatea publicistică a
revenit centrului cultural Orăştie, care a slujit crezului că „cultura unui
popor atîrnă de la numărul celor ce citesc" 6 • Intr-adevăr, aportul iniţia
tivelor culturale şi creşterea conştiinţei naţionale, dezvoHarea orizontului
de informaţii şi cunoştinţe, avîntul creaţiei literare au cunoscut o etapă
nouă odată cu apariţia presei româneşti la Orăştie, centru important, care
a dat culturii româneşti Palia, operă de seamă a culturii naţionale, rod
al colaborării a cinci cărturari români hunedoreni (Mihai Tordaş, Ştefan
Herce, Efrem Zecan, Moise Pestişe şi Achirie), care a văzut lumina tipa-
rului de sub teascurile orăştiene în 1582;. După această primă tipografie
românească a diacului Şerban, care a fost ultima dintre tipografiile lui
Coresi, următoarea instituţie de acest gen a apărut la Orăştie abia în 1850,
tipărind însă în limba germană şi fiind în proprietatea lui Fuhrmann Ka-
rcily. După cea înfiinţată în 1867 de către F. A. Marconinovich, în 1870
se pun bazele celei aparţinînd lui Ferenc Schăser care a publicat în lim-
bile germană, română şi maghiară, dînd circulaţiei culturale, printre al-
tele, o parte dintre anuarele şcolilor din Orăştie 8 . Cele mai importante,
însă, dintre instituţiile tipografice orăştiene au fost „Minerva" şi „Tipo-
grafia Nouă" (1904), devenită apoi „Libertatea", atît prin durata existen-
tei lor cît şi prin editarea a numeroase ziare şi cărţi româneşti, contri-
buind din plin la difuzarea culturii şi pregătirea unităţii naţionale. Şi în
alte centre hunedorene au funcţionat instituţii tipografice (Deva, Hune-
doara, Brad, Petroşani), dar cele din Orăştie rămîn ca un simbol al activi-
tăţii de tipărire a cuvîntului românesc în această zonă a ţării, atît prin nu-
măr şi durată, dt şi prin faptul că au avut o serie de colaboratori de sea-
mă, unii chiar debutînd aici.
In judeţul Hunedoara s-au publicat atît ziare angajate politic şi care
<;-i-au mărturisit deschis această angajare, cit şi foi literare, economice,
umoristice etc. Vom încerca în cele ce urmează o prezentare a periodice-
lor hunedorene care se păstrează în ·colecţiile Muzeului Judeţean Hune-
doara - Deva, procedînd la o grupare a lor după profilul pe care l-au
avut. Dacă această grupare va părea insuficient de bine delimitată,
aceasta se datoreşte faptului că publicaţiile pe care le prezentăm au avut
preocupări care au trecut dincolo de profilul lor mărturisit.
Din păcate, Muzeul nostru nu dispune de colecţii complete din nid
una din publicaţiile hunedorene, fapt care impietează asupra unei prezen-
tări exhaustive a problemelor puse de ele în discuţie. In cazul publicaţiilor
din care se păstrează prea puţine numere, ne vom rezuma numai la sem-
nalarea existenţei lor, prezentînd însă mai pe larg publicaţiile din care
s-au putut trage, totuşi, concluzii asupra orientării, problematicii, cola-
boratorilor etc., procedînd la trecerea loc în revistă în mod cronologic.
6 N. Homzea, Folosul ziarelor la poporul nostTu, în „Bunul econom", nr. 24,
1907, p. 6-7.
7 I. Lungu, V. Radu, M. Valea, L. Mărghi.tan., Tradiţii progresiste ale culturit
şi fnvăţămîntulut hunedorean, Deva, 1968, p. 107.
8 Pe larg, problema tipografiilor din Orăştie, la Ion Iliescu, Tdberiu Istrate,
Orăştie - 750 de ani, Deva, 1974, p. 158-159.
405
I. ZIARE CU ORIENT ARE POLITICĂ
Cea mai veche publicaţie politică hunedoreană a fost Revista Orăş

tici (1895-1899) cu subtitlul „Organ social, economic şi literar". Apare
săptămînal, în tipografia Minerva. A avut redactor responsabil pe dr. Sil-
viu Moldovan (1895), Ioan M. Corvin (1896), Ioachim Munteanu (1897),
Petru P. Bariţiu (din 1896), editor şi director fiind Aurel Popovici - Bar-
cianu. Cu numărul 45 din 4 noiembrie 1895 „Revista Orăştiei" va apare
cu cauţiune şi se va angaja deschis în dezbateri de natură politică, pla-
sindu-se pe linia P.N.R. şi militînd pentru participarea la alegerile
ccngrPgaţionale locale. Din al doilea an al apariţiei sale, devine „Foaie
politică comitatensă" şi intră în polemică cu „Tribuna" sibiană, sprijinin-
du-i pe Eugen Brate şi Vasile Lucaciu 9 •
Publicaţia a militat cu consecvenţă pentru apărarea intereselor de
emancipare socială, politică, culturală şi şcolară a românilor. „Trebuie să
simţim odată şi noi că numai strînşi la un loc cu toţii putem să însem-
năm ceva şi că numai încrezîndu-ne unii într-alţii putem să rămînem la
un loc" - se scria în 1895 10 • O preocupare permanentă manifestă publi-
caţia orăştiană pentru păstrarea elementelor definitorii ale culturii na-
ţionale: limba, portul, folclorul. După emiterea. legii şcolare din 1893, apare
articolul „O rugăminte" 11 în care se face apel la comunele româneşti pen-
tru ca, printr-un efort comun, să asigure salariul minim de 300 fl. pentru
învăţători, împiedicînd amestecul statului maghiar în treburile şcolare
~i transformarea învăţămîntului românesc în învăţămînt cu limba de
predare maghiară.
Pe linia aceluiaşi interes se înscriu articolele „Contra maghiarizării
numelor comunelor" 12 , şi „Protestul nostru" 13 semnat de Fr. Hossu-Lon-
gin, avocat devean, apărător voluntar în procesul memorandiştilor, care
scria: „cu drept cuvînt putem fi îngrijoraţi azi cînd vedem că drept răs
plată voiţi să ne luaţi pînă şi numele noastre străbune, ca să ne pore-
cliti altfel".
· In paginile „Revistei Orăştiei", un spaţiu apreciabil a fost rezervat
creaţiilor literare. Întîlnim aici numele unor scriitori de prestigiu, cu
creaţii reproduse din alte publicaţii, dar şi cu colaborări efective. Amin-
tim doar cîţiva: G. Coşbuc, Tr. Demetrescu, Şt. O. Iosif, Veronica Miele,
Al. Vlahuţă, G. Bogdan-Duică, Ilarie Chendi etc. 14 . Dar alături de pro-
ducţia literară cultă care a constituit un liant cultural incontestabil, fi-
ind o punte de legătură permanentă între românii de pe ambele ,versan-
te ·Carpatine, consemnăm o deosebită preocupare pentru publicarea crea-
ţiilor populare. Folclorul cuprins în paginile „Revistei Orăştiei" prezintă
un interes deosebit pentru climatul cultural al epocii, ()glindind „năzu-
n Idem, p. 160.
1o „Revista Orăştiei", I, 1895, nr. 25.
11.Idem, III, 1897, nr. 20.
12 Idem, nr. 44.
ia Idem, nr. 50. Vezi şi Maria Sălceriu, Figuri reprezentative ale culturii hu-
nedorene la sfîrşitul sec. al XIX-Zea şi începutul sec. XX, în „Sargetia", XIII, 1977,
p. 591-595.
" Cf. I. Iliescu. T. IstrSJte, op. cit., p. 160-161.
406
inţele de emancipare naţională, fapt care conferă acestui tezaur folclo-

ric valoarea unui veritabil document istoric" 15 •
Prestigioasa revistă din Orăştie, a cărei apariţie fusese bine primită
de „Gazeta Transilvaniei" şi „Familia", va fi nevoită să-şi înceteze acti-
vitatea în 1899.
Intre 1901-1905, se tipăreşte în acelaşi oraş, Activitatea, „foai(~
politică, economică, socială şi literară". Se păstrează în colecţiile noastre
doar două numere (II, 1902, nr. 29 şi III, 1903, nr. 50), din care nu se pot
trage nici un fel de concluzii. Din bibliografia consultată rezultă că
„Activitatea" avea ca redactor şi editor pe dr. Aurel Munteanu iar res-
ponsabil pe Laurian Barcian. Programul său era mărturisit activist avînd
o atitudine critică. Dintre poeţii care au colaborat, sînt amintiţi: G. Cn)-
buc, Petre Dulfu, O. Carp, T. V. Păcăţianu, N. Rădulescu-Niger etc. Se
publică o „Poezie" inedită, de şapte strofe, semnată de l\Iihail Eminr•s-
cu. „Activitatea" a susţinut cu succes interesele românilor din Transil-
vania16.
O altă publicaţie orăştiană a fost Libertatea (1902-1940), cu orien-
tare activistă. A apărut săptămînal, cu subtitlul „Foaie naţională poli-
tică", fiind tipărită la tipografia Minerva, care-şi va lua apoi numele
ziarului pe care-l publica. A fost ziarul cu cea mai lungă perioadă de
apariţie, cel mai puternic ancorat în viaţa socială a Transilvaniei, o pu-
blicaţie populară cu tematică şi stil, a\·înd şi o serie de suplimente profi-
late pc anumite domenii: „Tovărăşia", „Foaia interesantă", „Bobîrnaci",
pe care le vom prezenta la momentul potrivit.
„Libertatea" a apărut din iniţiativa a 32 ele intelectuali întruniţi la
Orăştie pentru susţinerea activismului politic. 1n primul său număr işi
publică programul care militează pentru „îmbunătăţirea morală şi ma-
terială a poporului nostru pe toate terenele" 1 î. Apariţia este salutată de
„Tribuna", „Gazeta Transilvaniei" şi „Drapelul", avînd un puternic ră
sunet lupta sa pentru sprijinirea deputaţilor români în Dieta de la Bu-
dapesta şi în alegerile de la Dobra şi Orăştie.
In perioada primului război mondial şi-a întrerupt apariţia din cau-
za cenzurii, fiind obligată să se transfere la Bucure'!ti unde va apare sub
titlul „Libertatea clin Ardeal" (X 1915-VIII 1916). Important este fap-
tul că ziarul a fost cunoscut şi în România, Austro-Ungaria, America
- unde a şi fost publicat în primăvara lui 1917 (la Cleveland), după în-
treruperea din 1916-1917. Va reveni la Orăştie în 1919, după l\larPa
Unire. Comitetul de redacţie se menţine acelaşi: C. Ba icu, I. Branga, S.
Fleşeriu, I. lenea, dr. Sglimbea, dr. A Vlad şi Gavril Todica. Dar, după
1920 orientarea politică a ziarului se schimbă treptat, avînd preocupări
electorale de dreapta 1s.
Ca şi „Revista Orăştiei" şi această a două publicaţie orăştiană a avut
preocupări literare, printre colaboratorii săi numărînclu-sc G. Coşbuc,
Zaharia Bîrsan, Şt. O. Iosif, Al. Cazaban, Ilarie Chendi, G. Bogdan-Duică,
15 Dora Pavel, Folclor poetic în Revista Orăştici (1895-1899), în ,,Sarge:ia",
XIV, 1979, p. 453-464.
1e I. Iliescu, T. Istrate, op. cit., p. 162.
17 Ibidem.
18 Ibidem.
407
Al. Vlahuţă, Victor Vlad Delamarina şi hunedorenii Victor Bontescu,

I. Mihu, Vasile Osvadă, Gavril Todica.
După înfăptuirea unirii de la 1 Decembrie 1918, presa românească
din Transilvania a cunoscut o puternică dezvoltare. Intre 1919-1939 au
fost publicate, numai la Deva, 50 de periodice, dintre care 8 în limba
maghiară şi 42 în limba română, cu o durată mai mică sau mai mare de
apariţie 19 . Dintre acestea, Solia Dreptăţii (1921-1940) a fost organ na-
ţional-independent, apoi oficios al P. N. Ţărănesc, apărînd în redacţia lui
Simion Cîmpan. Din 1922 proprietar devine de Aurel Vlad. Intre 4 apri-
lie 1923 - 25 ianuarie 1924 a fuzionat cu „Gazeta Hunedoarei", apărînd
cu titlul „Solia Dreptăţii şi Gazeta Hunedoarei". In apariţiile sale, întîi
la Deva apoi la Orăştie, a avut ca redactori pe Al. Herlea, Valeriu Bora,
dr. Z. Draia, E şi A. Munteanu.
La prima sa apariţie, în „Cuvînt înainte" se scria „Cei grupaţi în
jurul acestui ziar, o mînă de oameni din judeţul Hunedoara, am pornit
la luptă sub steagul mîndru al unirii tuturor românilor, mînaţi de dorul
de a ridica această ţară pe trepte alături de celelalte ţări înaintate ...
Credem în înfăptuirea unei democraţi~ neţărmurite care să răsplătească
această ţară"20. într-adevăr, publicaţia a fost puternic ancorată în reali-
tăţile politice, sociale, economice şi culturale ale vremii sale. 1n 1931, de
exemplu, propune trecerea în proprietatea statului a Societăţii Miniere
Petroşani, văzînd în aceasta o posibilă cale de rezolvare a problemelor
din zonă 21 • In legătură cu situaţia ţărănimii din această parte a ţării, po-
ziţia ziarului este oscilantă. Ia atitudine împotriva trecerii pădurilor în
proprietatea statului, considerînd că aceasta este o cale sigură de sără
cire a moţilor care-şi asigură existen~a din prelucrarea lemnului22, dar se
împotriveşte proiectului de lege care interzice înstrăinarea loturilor do-
bîndite prin împroprietărirea din 192123 . Pentru remedierea crizei finan-
ciare se propune mărirea preţului pămîntului expropriat la valoarea fran-
eului elveţian24.
„Solia Dreptăţii" are şi o parte de literatură - „Foiţa Soliei" şi,
din 1924, „Grădina Soliei~~. Numărul 18/1923 al celor două ziare fuzio-
nate este închinat scriitorilor români participanţi la întrunirea scriitori-
lor ţinută la Deva. Dintre colaboratori amintim pe I. Agîrbiceanu, Ion
Pilat, L. Rebreanu, I. Minuleo:;cu, Al. Cazaban, V. Eftimiu, Volbură Po-
iană, G. Todica, Al. Vlahuţă.
19 Ion Ardeleanu, Bibliografia oraşului Deva. Periodice apărute in perioada

mterbelică, in „Sargetia", XI-XII, '1974-1975, p. 419-421.
20 „Solia Dreptăţii«. I, 1921, nr. 1., apud I. Ardelean1u, op. cit., p. 420.
2 1 Valea Jiului iarăşi freamătă, ln „Solia Dreptăţii", X, 1931, p. 13. Dealtfel
situaţia minerilor a stat şi mai înainte in atenţia redacţiei. lncă în 1924 (nr. 3~)
V. Borza semna arti::olul /n Valea Jiului, semnalînd lipsa ele grijă manifestată de
cei îndrept, faţă de muncitorii minieri şi familiile lor.
22 Răpirea pădurilor noastre, în „Sal.ia Dreptăţii şi Gazeta Hunedoarei", II,
1924, nr. 23.

23 Proectul de lege, în „Solia Dreptăţii«, V, 1925, nr. 6.
2 ~ Aurel Vlad, Criza financiară şi soluţiile ei, în „Solia Dreptăţii", IV, 1924,
nr. 42.
408
Intre 1936-1937 apare, tot la Orăştie, Solia soră bună de program

şi idei cu „Solia Dreptăţii".
Mai semnalăm existenţa cîtorva publicaţii cu orientare politică, din
care însă, am văzut prea puţine numere 25 .
Dreptatea (1922-1923; 1925-1930; 1932-1938; 1945) organ al
P.N.L. din judeţ, apărut la Deva. A susţinut cauza partidului. Are o pa-
gină dedicată evenimentelor naţionale. Articolele sînt uneori confuze.
Ţărănimea (1926-1929), organ al Partidului Ţărănesc din judeţ.
Voinţa (1930-1931) organ săptămînal al Partidului Poporului din
judeţ fondat de dr. Petru Groza. Publicaţie de înaltă ţinută gazetărească
care ia atitudine împotriva asupririi poporului, faţă de reformele admi-
nistrative. A apărut la Deva, în redacţia lui Victor Şuiaga 26 .
Unirea naţională hunedoreană (1931-1934?), organ de propagandă
electorală, apărut la Deva.
lnainte organ săptămînal de luptă naţională a tineretului, Deva
(1933-1936?). Redactori N. Susan, L Dobre, Gh. Mioc.
Lancea (1935; 1938-1939) organ politic, social 9i de informaţii apă
rut la Deva şi apoi Ia Brad, în 1939, unde devine „foaia moţilor de la
Criş şi din Munţii Apuseni". Se vrea „opaiţ într-o pustietate de întune-
ric". Luptă pentru demnitatea omului; acuză specula, pledează pentru
urbanizarea unor localităţi. Cînd acuză o face deschis, cu adresă precisă.
Susţine şi desfăşoară permanent lupta pentru cucerirea drepturilor na-
ţionale.
Eu şi Europa (1936-1937) - Deva. Se declară „tribună de slavă şi
gînd românesc" dar este, în fapt, publicaţie de dreapta cu puternice ac-
cente reacţionare. Devine susţinătoarea unei politici antinaţionale. In
primăvara anului 1937 luptă deschis împotriva Frontului Plugarilor şi
a dr. P. Groza.
In 1937 apare la Deva Hunedoreanul - ziar cu conţinut nerelevant,
iar în noiembrie-decembrie 194.f Hunedoara organ al Frontului Naţional
Ţărănesc. Şi-a propus să fie „tribuna unde interesele acestui judeţ ro-
mânesc vor găsi dreaptă preţuire şi. .. vom lupta pentru promovarea
lor".
Ştiu a abo~·dat în paginile sale aspecte ale acţiunilor politice, ale
luptei împotriva pericolului fascist, pentru apărarea intereselor munci-
torilor, ţăranilor şi intelectualilor din judeţ.
De o deosebită importanţă în ansamblul presei hunedorene a fost
ziarul Horea apărut între 1932-1933, iar seria doua între 1943-1949.
A fost ziar politic, economic, oficios al Frontului Plugarilor. A contri-
buit efectiv la crearea şi întărirea organizaţiei, Ia lărgirea ei dn întreaga
ţară, luînd atitudine împotriva fascismului şi reacţionarismului politic
şi militînd peritru alianţa muncitoresc-ţărănească, pentru reformă agra-
ră şi guvern democratic. La apariţia sa îşi propunea ca „Acest ziar să
25
Informaţiile despre aceste ziare la deţinem de la Lucia Liciu, Presa perio-
dică hunedoreană (lucrare în manuscris). Ii mulţumim şi pe această cale pentru
amabilitatea de a ne fi dat posibilitatea consultării ei.
26 Victor Şuiaga, avocat devean, participant la Marea Adunare Naţională de
la Alba Iulia. In colecţiile Muzeului din Deva se ipă.stirează mai multe din lucrările
sale, în manuscris, dintre care se detaşează Hunedorenii la Marea Unire.
409
fie citit de ţărănime, de orăşeni, de intelectuali, comercianţi, funcţionari

~i toate asociaţiile. Se vor scrie numeroase adevăruri văzute şi simţite
de toţi. Vom susţine cu toate puterile noastre bunele înfăptuiri şi chiar
bunele încercări din partea oricui ar veni" 27 . Ziarul are două pagini per-
manente: pagina doua, cultural-agricolă şi pagina treia, luptă şi organi-
zare.
O poziţie fermă a luat publicaţia împotriva politicii revizioniste ma-
ghiare. Cităm titlurile articolelor publicate în legătură cu această pro-
blemă: „Graniţele Ardealului stabilite acum, să rămînă veşnic"2 8 . „In
numele guvernului român, dr. Lucreţiu Pătrăşcanu răspunde guvernului
maghiar „Nimeni nu are voie să pună în discuţie graniţele noastre"2 9 ,
„Semnarea tratatului de pace cu România"ao.
De subliniat atitudinea manifestată faţă de ţărănime şi problemele
sale specifice. In 1945, de exemplu, „Memoriul asupra aprov1z10naru
moţilor din Munţii Apuseni" semnat de Dumitru Neagu .şi Ioan Mogaat.
În 1946 se anunţă adunarea plugarilor la Deva, pentru împărţirea titlu-
rilor de proprietate în urma reformei agrare din 1945a2, iar în 194 7 Ro-
mulus Zăroni semnează articolul „Cooperaţia şi perspectivele ei"33.
Credinţă şi avînt, Deva, 1940. Se vrea curier cultural-informativ
dar închină idealul luptei pentru „credinţă, muncă, cinste, iubire şi
frăţie" dinastiei de Hohenzollern.
Curierul (1942-1943), Deva. Deşi se declară că va „îmbrăşiţa toate
pn1blemele judeţului", nu reuşeşte să-şi ţină promisiunea, aducînd elo-
gii lui Hitler şi Gărzii de Fier.
După înfăptuirea actului revoluţionar de la 23 August 1944, în în-
treaga viată politică, socială şi economică a patriei noastre s-au înregis-
trat transformări cu un profund caracter revoluţionar. Toate acestea
~i-<m găsit ecou în presa democratică a vremii care a slujit, prin mijloa-
cele sale specifice, interesele vitale ale naţiunii.
Deosebit de valoroasă a fost publicaţia Zori noi, apărută între
1 !l':l4-194D, ca organ al regionalei P.C.R. Alba-Hunedoara. Dată fiind
orientarea sa politică, multitudinea problemelor ridicate - puternic an-
corate în realităţile timpului, ziarul a constituit deja obiectul unor cer-
cetări exhaustive34.
Primul număr a apărut la 3 decembrie 1944, publicaţia avînd o ati-
tucl ine r:iilitantă, revoluţionară faţă de evenimentele social-economice,
politice şi militare care au marcat perioada următoare actului de la 23
August 1944. Ziarul declara că „a dus şi va duce 1şi pe mai departe lupta
~7 „Horia", I, 1932, nr. 1. Apud I. Ardeleanu, op. cit„ p. 420.

~s „Horia", seria nouă, II, 1945, nr. 36, 37, 28, 39, 40.
~'1 Idem, nr. 17, 18, 19, 20-21, III, 1946.
30 Idem, IV, 1947„ nr. 102.
:n Idem, II, 1945, nr. 41, 42, 43.
3 c Idem, III, 1946, nr. 29.
3 3 Idem, IV, 1947, nr. 98, 88, 100.
34 Veronica Picioruşi, Transformări social-economice şi politice hunedorene
oglindite în ziarul „Zori noi", I, în „Sargetia", XIII, 1977, p. 471-478; Ioan Don,
Gheorghe Pîrvulescu, Reflectarea în paginile ziarului „Zori noi" a luptei maselor
populare din judeţul Hunedoara pentru înfăptuirea sarcinilor revoluţiei populare
(1944-1947), în „Sargetia", XI-XII, 1974--1975, p. 187-199.
410
pentru stîrpirea rămăşiţelor fasciste, pentru refacerea economică a ţării,

pentru înlăturarea speculei, pentru unitatea clasei muncitoare, pentru
alianţa muncitorilor cu ţăranii" 35 • Această adevărată profesiune de cre-
dinţă a fost permanent slujită de publicaţia hunedoreană. In paginile
sale au văzut lumina tiparului o multitudine de articole referitoare la
problemele majore ridicate de transformările înoitoare cunoscute de
întreaga ţară. Dat fiind rolul tineretului în acest amplu proces revoluţio
nar, numeroase articole se adresau acestuia. Dintre ele menţionăm pe
cel publicat în decembrie 1944 şi semnat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu,
pe atunci secretar general al U.T.C. 36 , prin care se chema tineretul ţării
să participe „alături de clasa muncitoare şi de poporul român la clădi
rea unei Românii libere, democratice şi independente".
II. PERIODICE CU PROFIL CULTURAL
Această categorie ocupă cea mai mare parte din colecţiile presei hu-
nedorene. Fie că au fost axate pe o problemă de bază (literatură, reviste
didactice, cultural-ştiinţifice etc.) fie că au fost reviste culturale în an-
samblu, ele au avut un rol deosebit în publicistica locală. Şi în prezen-
tarea acestora vom respecta sistemul -cronologic al primului an de apa-
riţie, enumerîndu-le doar pe cele de mai mică importanţă sau din care
consultînd prea puţine numere nu ne-am putut elucida pe deplin asupra
valorii lor.
Palavre scos de Gavril Todica la Orăştie. Publicaţie cu profil ~tiin
ţific (astronomie). Dispunem doar de anul 1906.
Foaie interesantă (1907-1917 şi 1919-1933), foaie pentru petrecere
şi învăţătură, adaus la ziarul „Libertatea", a tipărit nenumărate poezii,
articole, schiţe, povestiri, glume, folclor şi tradiţii aspecte din realitatea
socială, recenzii, momente din istoria poporului român, curiozităţi etc.
S-a preocupat şi de latura grafică, prin tipărirea unor aspecte şi foto-
grafii de port popular românesc, avînd o contribuţie remarcabilă în va-
lorificarea folclorului. Prin cuprinsul său bogat şi variat şi-a meritat cu
prisosinţă subtitlul de „Lada cu comori". Se întîlnesc frecvent semnă
turile lui I. Agîrbiceanu, C. Tutoveanu, Volbură Poiană, N. Petra-Pe-
trescu, Oct. Goga, I. A. Basarabescu, Todica, Lascarov-Moldovanu, Eca-
terina Pitiş.
Studii ştiinţifice (1910-1912), apărute la Orăştie în redacţia lui Ga-
vril Todica care a şi asigurat, aproape exclusiv, conţinutul ştiinţific al
publicaţiei. Dăm cîteva din titlurile articolelor: „Ne trebue culturii"
(fasc. I 1910, p. 3-14): „Să ne cunoaştem" (idem, p. 26-48); „Atnwsfc-
ra" (fasc. III-IV, 1910, p. 1-29); „l\Ietereologie şi prognosticul timpu-
lui" (idem, p. 79-97); „Rosturi economice" (fasc. I, 1911, p. 2-31):
„Băncile noastre şi emigrările" (fasc. II, 1911, p. 1-16) etc.
a5 „Zori Noi", II, 1945, nr. 59, apud V. Picioruşi, op. cit., p. 471.
36 Nicolae Ceauşescu, Sarcinile tineretului în lupta contra fascismului, în
„Zori Noi", I, 1944, nr. din 21 decembrie. Apud I. Don, Gh. Pîrvulescu, op. cit.,
p. 188.
411
Hades revistă de filosofie - tot în redacţia lui Gavril Todica. In

colecţiile noastre se află :numai partea I/1912, care nu ne permite o pre-
zentare corespunzătoare a publicaţiei.
Cea mai valoroasă publicaţie culturală hunedoreană a fost fără în-
doială, Cosînzeana (1911-1915), apărută la Orăştie, oraşul cu semnifica-
ţie deosebită nu numai pentru ardeleni ci pentru românii de pretutin-
deni, pentru contribuţiile remarcabile •aduse în domeniul cărţii, tipogra-
fiei şi presei literare. Nicolae Iorga aprecia această publicaţie scriind în
„Neamul românesc" din 23 octombrie 1911: „ ... Vechea ~,Familie" re-
apare acum întinerită în eleganta foaie ilustrată „Cosînzeana". . . (re-
d2t tarii) .... se străduiesc să facă din scrisul lor D armă de luptă pentru
u:iiroa naţională şi culturală a românilor".
Programul „Cosînzenei", apărut în rubrica „Flori de zi" specifica:
„Ţinta ca .~i datoria de a înfrăţi arta cu mulţimea cea mare, aşezîndu-se
prin aceasta în rîndul tradiţiilor progresiste ale presei ardelene care s-a
preocupat de ridicarea culturală a poporului. .. na~terea speranţei şi
încrederii în viitorul naţiunii române" 37 . Orientarea tematică a revistei
se face treptat, după apariţia scrisorii adresate redacţiei de către Ilarie
Chendi. Acesta recomanda o „deosebită grijă în alegerea colaboratorilor,
impunerea unei limbi literare alese, o cugetare clară şi o simţire ordona-
tă în toate genurile literare" 38 . Intr-adevăr, în paginile „Cosînzenei" se
reunesc nume de prestigiu ale scrisului românesc: N. Iorga, I. Agîrbi-
ceanu - care a fost colaborator permanent şi a publicat aici nuvele ine-
di1.e (Ucenicia lui Ludovic Petrescu, Dinu Natului, Vârvoara, lnterogator,
Şcoală străină. Ceasuri de seară, La seceră, Haine noi), Mihail Sadovea-
nu, Dimitrie Anghel, Şt. O. Iosif, I. A. Basarabescu, Em. Gârleanu, Jean
Burt, Victor Eftimiu, Elena Farago, Zaharia Bârsan, Alex. Ciura, N. Bel-
diman etc. Intr-unul din numerele revistei se publică răspunsul lui Li-
viu RC'brC'anu la invitaţia redactorului Sebastian I3ornemisa de a cola-
bora la publicaţia orăştiană: „Primesc cu plăcC'rc invitaţia de a colabora
la revista ,.Cosînzeana", cu atît mai mult cu cit sînt convins că sub în-
grijirea dumitale revista o să iasă în condiţii bune şi o să-şi facă repede
loc în dragostea cititorilor. Iţi urez deci multă izbînclă" 39 . L. Rebreanu
sP va afirma în paginile „Cosînzenei" ca nuvelist, publidnd: Ofilirea,
Pro;;tii, Cîntec de dragoste, Idilă la ţară, Vremuri războinice, Armeanu
~i cirmeanca, Clubul, - toate inedite. La fel de des apare şi numele lui
Victor Eftimiu care publică versuri aproape în fiecare număr (Sonetul
Yîntului, Seri de toamnă, Flori de mai, Moartea lui Horea, Zbucium,
Pcemele singurătăţii, fragmente din Cocoşul negru etc.)
ln afară de versuri şi proză, „,Cosînzeana" publică teatru, cro111c1 şi
critici literare, fie ele aparţinînd unor nume de prestigiu, fie unor colabo-
37 Apud Maria Razba, Prezenţe literare în „Cosînzeana" (1911-1915) - lu-

crare în manuscris. li mulţumim şi pe această cale pentru posibilitatea pe care
ne-a dat-o, de a o consulta. Vezi şi Doina Curticeanu, Aspecte literare în revista
„Cosînzeana" 1911-1915, în „Biblioteca şi cercetarea", III, Cluj-Napoca, 1979,
p. 227-239.
as Ilarie Chendi, Cum cred că ar trebui să fie Cosinzeana, in „Cosînzeana„,
I, 1911, nr. 5.
39 Maria Razba, op. cit., f. p.
412
ratori locali. Toate aceste preocupări, dublate de prezenţa în coloanele

sale a unor scrieri de calitate, fac din „Cosînzeana" o revistă de presti-
giu a Ardealului, care, alături de „Familia" şi „Luceafărul" s-a încadrat
1n frontul literar al literaturii ardelene în lupta pentru unitate cultur::i-
lă şi politică de la începutul secolului XX, dovedind pe deplin rolul im-
portant al angajării provinciei în creaţii pentru întreaga spiritualitate
românească.
Com.;orbiri ştiinţifice (1917-1920) - revistă de ştiinţă şi cultură,
unică pe acest profil în Transilvania. In programul intitulat „Ne trebuie
cultură ştiinţifică", redactorul Gavril Todica formula îndemnul .de a ne
entuziasma nu numai de literatură ci şi pe terenul ştiinţelor, „unde se
reclamă muncă mai intensă, cugetare mai disciplinată". Scrisă ca şi
„Hades", în cea mai mare parte de către redactorul său, publicaţia a avut
puţini colaboratori, între care dr. Alexandru .Borza, P. Suciu, E. Pop-
Hossu-Longin. A tipărit articole de sinteză în domeniile cele mai variate:
chimie, matematică, electricitate, astronomie, ştiinţele naturii. G. Todica
a semnat şi articole privind problemele păcii şi războiului, probleme de
demografie etc.4°.
La Deva, a apărut Cuvîntul Hunedoarei, organ independent, cultural.
social şi de informaţii. Din singurul an pe care l-am putut consulta nu
ne-am putut edifica nici asupra anului de început a apariţiei, nici asu-
pra orientării şi preocupărilor sale.
Gazeta Hunedoarei apare la Deva între 1922-1935, ca organ săptă
mînal independent, cultural, social şi de informaţii. La apariţie se inti-
tula ,,Gazeta Inidoarei". A fuzionat pentru scurt timp cu „Solia Drep-
tăţii". A încercat să contribuie la consolidarea vieţii publice prin răspîn
direa cuvîntului scris, prin încurajarea muncii pe tărîm economic, social
şi cultural. Deşi s-a declarat „independent de problemele politice" nu a
putut rămîne total, în afara lor.
In al treilea an de apariţie, un articol editorial relua programul
ziarului, pornit dintr-un „ideal înăscut şi firesc nouă, idealul muncii de-
zinteresate pentru întărirea, înflorirea şi fericirea neamului"4t. Redac-
torii au încercat să surprindă variate probleme de importanţă pentru
viaţa judeţului: despre orfelinatul de fete deschis la Deva, cercul stu-
denţilor hunedoreni de la Bucureşti, activitatea. despărţămintelor hune-
dorene ale Astrei, cursurile de vară ale învăţătorilor ţinute la Deva (6
VII-16 VIII 1925) etc. In numărul 25/1935, în al XIV-lea an de apariţie,
ziarul îşi anunţa cititorii că nu se va mai tipări din cauza greutăţilor
materiale.
Intre 1941-1943 apare seria nouă a „Gazetei Hunedoarei", cu sub-
titlul Organ de înfrăţire românească, care, cu numărul 2 devine Organ
independent de uni:re, acţiune şi înfrăţire românească. Susţine interesele
ţărănimii, durerile şi frămîntările ei. Ziarul acordă spaţii largi proble-
melor cultural-artistice, continuînd să apară, după 1943, în publicaţia
„Astra Hunedoreană".
La Petroşani, apare între anii 1928-1947 Avîntul, organ independent
40 I. Iliescu, T. Istrate, op. cit., p. 168.

o Editorialul Cititorii noştri, în „Gazeta Hunedoarei", III, 1944, nr. 1.
413
de cultură şi informaţiuni, pus „în slujba culturii, adevărului şi dreptă

ţii". Dezbate, în general, probleme sociale şi culturale ale Văii Jiului.
Ancorarea sa în realităţile timpului reese din tratarea problemelor le-
gate de ofensiva armatelor sovietice pe frontul din răsărit, modul în
care a fost primită şi aplicată reforma agrară42, situaţia culturală a Văii
Jiului 43 •
Revista învăţătorilor şi învăţătoarelor din judeţul Hunedoara, organ
săptămînal, enciclopedic, oficios al Revizoratului Şcolar Deva (1927-
Hl29). 1n afara părţii oficiale, care cuprinde dispoziţiuni, ordine şi cir-
culare care devin obligatorii din momentul publicării lor, revista tra-
tează o multitudine de probleme specifice procesului de învăţămint.
Relevant în acest sens este articolul publicat în nr. 2/1927, în care se
scrie: „învăţătorului, ca luminător al poporului, îi incumbă datoria să
intensifice zi de zi cultura în masa poporului, în special cel de la sate -
şi acest lucru nu-l poate face decît dacă îşi lărgeşte orizontul culturii
sale, ţinîndu-se la curent cu tot ce cugetarea pedagogică aduce nou în
sistemele existente de educaţie din epoca sa, alegînd şi punînd în pnc-
tică ceea ce e potrivit cu cerinţele sociale ale timpului şi locului în care
îşi desfăşoară activitatea" 44. Şi, într-adevăr, publicaţia face loc în pa-
ginile sale articolelor multiple şi diverse semnate de cadre didactice de
pe tot cuprinsul judeţului. Se remarcă preocupări pentru modernizarea
învăţămîntului, combaterea analfabetismului, importanţa bibliotecilor, a
căminelor culturale, a grădinilor şcolare pentru activităţile practice ale
elevilor. De asemeni preocupări pentru culegerile de folclor, care se pot
face la clăci, la horă şi pretutindeni unde simţirea omenească îl mani-
festă. „Apostoli care împrăştiaţi cultură şi lumină - strîngeţi mărgări
tarele poporului expuse a se pierde, căutaţi-le în Locurile cele mai as-
cunse ale sufletului ţăranului. Căutaţi comoara nepreţuită şi daţi-o la lu-
mină, închinaţi-o patriei noastre, ca cea mai dreaptă avere a ei"46 . Se
manifestă deasemenea un interes deosebit pentru înfiinţarea de muzee
şcolare în care să se adune, în urma unor excursii organizate cu elevii
- vestigii istorice care se regăsesc din abundenţă în judeţul nostru, pen-
tru că „un neam, un popor care nu-şi păstrează geniul său naţional şi
nu face să aibă o nemurire eternă, nu mai e el" 46 .
Tot dedicată cadrelor învăţătoreşti a fost şi Plaiuri hunedorene re-
vistă a Asociaţiei corpului didactic primar din judeţ, organ de cultură
profesională şi generală. A apărut între 1930-1944, fiind publicată în mai
multe oraşe din judeţ: întîi la Simeria (în 1930), apoi la Petroşani (în-
tre 1931-1937) iar în ultimii ani (1938-1944) la Deva. 1n articolul-pro-
gram, intitulat ,,Gîndul nostru", comitetul de redacţie declara: „Trebuie
să fim farul care ne luminează calea. Dorim să fim tribuna liberă, în
care să se frămînte toate problemele şcolare fii să se concentreze toate
energiile noastre în lupta pentru dobîndirea unei existenţe mai ome-
42 „Avîn.tul", XIX, 1946, nr. 21-22.
43 Teatrul muncitoresc din Valea Jiului, în „Avîntul", XX, 1947, nr. 3.
H Mihai Butoiu, Orizonturi noi, în „Revista învăţătoarelor în învăţă,torilor din
judeţul Hunedoara", I, 1927, nr. 2.
45 Jnvăţătorul, bibliotecile şi muzeul• în loc. cit„. nr. 4.
4G Pavel Popescu, Ganiul românesc, in loc. cit„ nr. 13.
414
neşti"'H. Dintre articolele publicate în paginile revistei o atenţie aparte

merită cele semnate de Sabin Jula, învăţător în Simeria, prof. Cornel
Sîntimbreanu şi Cornel Sporea, directorul Şcolii Normale din Deva, care
subliniază necesitatea asigurării unui înalt grad de cultură al învăţăto
rilor pentru a putea, la rîndul lor, să asigure culturalizarea poporului.
Menţionăm deasemenea suita de articole dedicate perfecţionării sis-
temului de învăţămînt, legăturii care trebue stabilită şi menţinută între
şcoală şi familie, problemele legate de salarizarea învăţătorilor, mai precis
de neplata salariilor lor pe timp de şase luni. O atenţie deosebită se
acordă deasemenea culegerilor de folclor, unul dintre colaboratorii re-
vistei, Pompei Hossu-Longin, obţinînd pentru această activitate premiul
lll acordat de Arhivele de folclor de pe lîngă Academia Romană·48. In
nr. 23 din anul 1932 este reprodus, din „România liberă", articolul „Sta-
tul cultural" semnat de Dimitrie Gusti, de o deosebită importanţă pentru
medul de înţelegere a rolului culturii şi a mijloacelor pentru atingerea
scopului propus prin actul de cultură. Subliniind că din cultură se plă
mădeşte spiritul de solidaritate şi conştiinţa valorilor comune, care sînt
liantul unităţii spiritual-culturale a naţiunii, se insistă asupra faptului că
nu poa1e fi despărţită cultura superioară de cea populară, că fenomenul
cultural trebuie să trăiască într-o atmosferă de libertate, spontaneitate
şi specificitate naţională.
In inima Munţilor Apuseni, în centrul cultural al Bradului, a apărut
Zarandul (1933-1941), ca ziar independent, cultural, economic şi de in-
formaţii din Valea Crişului Alb. Deşi îşi propune să sprijine pe cei mulţi
şi uitaţi de puternicii zilei, alunecă, treptat, spre o orientare de dreapta.
Tot publicaţie culturală s-a declarat a fi şi Moldova, organ al Fun-
daţiei culturale „Regele Mihai" în colaborare cu „Astra hunedoreană".
A apărut la Deva între 1936-1944, dar dincolo de articolele de tematică
culturală are o atitudine de dreapta faţă de evenimentele politice ale
timpului 49 .
Hunedoara noastră (1942-1943) a fost publicaţie lunară de folclor
şi muzică populară, fiind presărată cu o grafică sugestivă, bine aleasă. A
publicat cîntece, doine, poezii, poveşti, descîntece, datini, glume, ghici-
tori culese de pe meleagurile hunedorene şi mai ales din zona pădureni
lor. A fost iniţiată şi condusă de inimosul învăţător Nicolae lsac.
Astra hunedoreană (1943-1944), organ săptămînal cultural, infor-
mativ şi de acţiune românească. A continuat vechea publicaţie ,.Gazeta
Hunt>doarei" luîndu-şi noul său nume prin trecerea sub auspiciile Des-
părţămîntului central judeţean al Astrei.
III. PUBLICAŢIILE ECON0-1\1/CE au fost a treia marc categorie a

periodicelor hunedorene:
Bunul econom (1899-1907), organ al Reiuniunii economice din Orăş
tie pentru agricultură, industrie şi comerţ; Tovărăşia (1905-1911), foaie
oficială a Centralei tovărăşiilor şi însoţirii pentru asigurarea vitelor,
" .. Plaiuri hunedorene", L, 1930, nr. 1.

•s Idem, III, nr. 19-20.
49 Deţinem informaţia din lucrarea în manuscris semnată de Lucia Liciu. Mu-
zeul dispune, din aceste publicaţii, de puţine numere, cu articole nesemnificative.
415
apărut la Deva şi Orăştie (din 1906) - ca adaus economic la „Liberta-

tea"; Plugarul luminat (1919-1927) tot adaus economic la „Libertatea";
Agricultura hunedoreană (1937-1938) organ de publicitate şi îndrumare
a Camerei de agricultură a judeţului şi Buletinul Camerei de comerţ şi
industrie din care nu posedăm decît primul an de apariţie (1926) - dar
nu ştLm exact pînă în ce an a apărut.
Reviste de profil, toate aceste publicaţii şi-au îndreptat atenţia spre
problemele economice ale judeţului, legîndu-le strîns de situaţia generală
a ţării şi de realităţile economice existente. „Este momentul, scrie „Agri-
cultura hunedoreană" în 1937 - şi este ceasul ultim cînd trebue să ne
unim cu toţii pentru a salva agricultura noastră din impasul în care se
găseşte şi a o pune în făgaşul ei normal de dezvoltare, căci regresînd,
sau, eventual, stînd pe loc, vom deveni - de data aceasta în mod oficial
- robii şi tributarii altor ţări, care ne-au întrecut cu mult în ştiinţa
şi practica lucrării pămîntului" 50 • Publicaţia, ca şi celelalte de altfel, face
recomandări, propune soluţii pentru îmbunătăţirea activităţii economi·cc
în diverse ramuri de activitate.
IV. CALENDARELE constituie o categorie aparte în cadrul publica-

ţiilor judeţului. Literatura calendaristică hunedoreană se încadrează în
cadrul celei româneşti transilvănene, chiar dacă vechimea sa este cu
mult mai mică decît în alte părţi, netrecînd de limita de început a ~eco
lului nostru. S-au tipărit în total 12 titluri 5 1. Dintre acestea, în colecţiile
devene se păstrează doar patru, pe care le vom prezenta, ca şi celelalte
periodice, în ordinea apariţiei lor.
Calendarul Naţional al Foii Interesante apărut în Tipografia Nouă
din Orăştie, începînd cu anul 1907 şi durînd pînă în 1915. Păstrăm doar
numărul pe anul 1911. Cu acelaşi titlu, apare un al doilea calendar, in
acelaşi oraş, dar în tipografia Libertatea, începînd cu anul 1923 - ulti-
mul an pe care l-am consultat fiind cel din 1930, dar se pare să fi con-
tinuat şi după aceea.
Aceste calendare, ca toate celelalte dealtfel, cuprind, în prima lor
parte, date calendaristice, astronomice, informaţii de ordin practic cu-
rent (nume şi adrese de avocaţi, lista tîrgurilor etc.). Partea a doua, cea
]iterară, este cea care ne permite o ierarhizare valorică a calendarelor,
atît prin conţinut cît şi prin colaboratori. Găsim aici articole cu conţinut
istoric, de cultură generală şi pagini de literatură propriu-zisă. Au sem-
nat: Victor Eftimiu, Şt. O. Iosif, Andrei Bîrseanu, G. Coşbuc, Oct. Goga,
Petre Dulfu, D. Bolintineanu, Zaharia Bârsan, Liviu Rebreanu, N. Petra-
Petrescu etc.
Se inserează articole referitoare la activitatea despărţămîntului Astra
din Orăştie, insistîndu-se asupra strădaniei pentru păstrarea portului
popular tradiţional - prin înfiinţarea unei ţesătorii naţionale de către
Elena Hossu-Longin, născută Pop de Băseşti, preşedinta Reuniunii fe-
meilor române din comitatul Hunedoara.
~o „Agricultura hunedoreană", I, 1937, nr. 1.
01 Rodica lrimescu-Andruş. calendarele romdneşti hunedorene (Completare la:
Georgeta şi Nicolin Răduică, Calendare şi almanahuri româneşti, 1731-1918, Dic-
ţionar bibliografic, Bucureşti, 1981). Vezi mai sus, in prezentul volum.
416
Calendarul Interesant omis din lucrarea de referinţă a lui Georgeta

şi Nicolae Răduică (Dicţionar bibliografic, Bucureşti, 1981) a apărut în
tipografia Minerva din Orăştie începînd cu anul 1914, în redacţia lui
Gavril Todica52 • In colecţiile noastre se păstrează doar numărul pe anul
1917, dar din consultarea colecţiilor altor biblioteci, putem afirma că acest
calendar s-a bucurat de colaborarea lui George Ranetti, Victor Bilciu-
rescu, Nicolae Curea, Grigore Coatu, Elena Sevastos, Tehodor Speranţă
şi, bineînţeles, Gavril Todica.
Calendarul Zarandului, publicat la Brad (1937-1948). Şi aici predo-
mină partea literară. Semnează: prof. Ioan Lupaş, Valeriu Bârna, Oct.
Goga, George Lesnea, Cincinat Pevelescu, Lascarov Moldovanu, G. Coş
buc, Th. Speranţă, Elena din Ardeal 53 .
V. PUBLICAŢIILE UMORISTICE s-au răspîndit tot din puternicul
centru cultural al Orăştiei. In 1911 vedeau aici lumina tiparului două foi
de acest gen.
Sinceaua, organ al „keskenyzâilor neorganizaţi", care „apare şi dis-
pare după putinţă". Număr unic, apare în 1911, în patru pagini. Apelează
la nume fictive, pentru a spori efectul comic: Sfredeluş, Prîznel, Hâl cu
preşu etc. Se întîlnesc însă şi unele nume care nu par a fi pseudonime:
\'irginia Nădejde, Nicolae Orginji. „Sînceanu" publică foiletoane, poezii
umoristice, epigrame, anecdote care nu depăşesc însă tonul naiv - pro-
Yincial al publicaţiilor de acest gen. Se pare că a fost publicată din veni-
turile foii „Cucuveica" din Orăştie 5 4.
Bobârnaci, apărută între 1911-1914 ca adus umoristic la „Libertatea"
din Oră~tie. Cuprinde o rubrică permanentă „Bostan şi Pepene", sugerînd
î:lfruntarea între spiritul „domnilor" şi cel simplu, franc al ţăranului
român. Demască, prin satiră, oprimarea, lipsurile, abuzurile şi politica
·vFnală. Adundă caricaturile. Tipărită sub îngrijirea lui Haralamb Călă
mar55, s-a bucurat de colaborarea poetului Bilciurescu.
Hai să râdem (1921-1927), Orăştie, apare „după nevoie", ca organ
al „netezirii tuturor zbîrciturilor sufleteşti". Publică articole în grai ar-
delenesc fiind preocupată de realităţile oraşului în care s-a tipărit.
Bumbuşca - foaie de glume „cu duh şi cu păcăliciuri moraliceşti",
care „apare cînd o taie capul", fiind scoasă de Societatea academică a
~tudenţilor hunedoreni. In colecţiile muzeului nostru se păstrează un
exemplar şapilografiat, datat 1 noembrie 1930.
52 Gavril Todica a fost unul dintre cei mai sîrguincioşi cărturari din Transil-
vania, cu merite deoseb1te în popularizarea ş.tiinţei rprecwn şi in cercetările de
a~tronomie, geografie, economie politică etc. A înfiinţat observatorul astronomic din
Geoagiu (jud. Hunedoara), a colaborat la nwneroase reviste de cultură şi a în-
fiinţat el însuşi asemenea publicaţii: „Paradoxe", „Convorbiri ştiinţifice", „Hades",
„Zări din univers". A fost membru corespondent al Astrei pentru secţiunea ştiin
ţifică şi membru al Societăţii de astronomie din Franţa şi Belgia.
53 Mihail Straje (Dicţionar de pseudonime, Bucureşti, 1973, p. 249), identifică
pe Elena din Ardeal cu Elena Simtion, fără însă a menţiona că a colaborat şi la

foarte multe calendare româneşti rtransilvănene.
:;, Euge:"I R1vel. Contribuţii la bibliografia periodicelor româneşti, în „Sarge-
tia~, XIV, 1977, p. 717.
55 Sub acesit pseudonim se regăseşte publicistul Ermil Borda. Vezi Mihail
Slraje, op. cit., p. 85.
417
VI. In marea familie a periodicelor hunedorene au intrat si publi-

caţiile Prefecturii: Gazeta oficială a judeţului Hunedoara deve~ită apoi
Buletinul oficial (care cuprinde exclusiv ordine şi comunicate oficiale)
şi Bugetul general al administraţiei judeţului cuprinzînd dări de seamă
de profil.
VII. O categorie aparte o constituie ANUARELE care au văzut lu-
mina tiparului în judeţul nostru.
Publicaţiile Muzeului Judeţean apărută între 1924-1928 sub îngri-
jirea directorului Iosif Mallasz. Din 1937 apare noua serie a anuarului,
Sargetia, al cărui fondator a fost dr. docent Octavian Floca.
Reviste de profile, ele au publicat studii şi articole de specialitate,
referitoare la istoria locală. Intre colaboratori menţionăm pe: Iosif Mal-
lasz, dr. I. Lepşi, Mircea Eliade, Alex. Pongracz, Constantin Daicoviciu,
Octavian Floca, Alex. Ferenczi, Ion Nistor, Mihail Macrea, N. Moga -
dar lista lor poate încă continua.
In această mare categorie am inclus şi Anuarele diferitelor licee,
şcoli, gimnazii din judeţ. Această mare grupă vorbeşte de la sine despre
preocupările pe care le-au avut, aşa încît nu vom insista asupra lor. Men-
ţionăm doar că în colecţiile noastre se regăsesc anuare ale şcolilor din
Brad, Deva, Haţeg, Hunedoara, Ilia, Lupeni, Orăştie şi Petroşani.
VIII. PUBLICATIILE IN LIMBA MAGHIARA au constituit la rîn-
dul lor, o parte din 'marea categorie a periodicelor hunedorene.
Hungadvarmegye Politikai, kozgazdasagi es vegyes tartalmu hirlap
(Comitatul Hunedoara - ziar politic, economic cu conţinut variat). Po-
sedăm numerele începînd cu anul 1917, al 41-lea an de apariţie. Deci
a văzut lumina tiparului Za Deva, în 1876. Sub acelaşi nume, apare tot
la Deva o altă publicaţie care are ca prim an de apariţie 1902, deci a fost
independent de primul.
1n tipografia lui Adolf Hirsch apare la Deva, în 1876 Hunyad (Hu-
nedoara), publicaţie săptămînală, un gen de magazin de ştiri „de tot fe-
lul, din judeţ, din ţară şi de peste graniţă". Reţin atenţia două articole:
a lui Laszlo Ignatz, despre Asociaţia E.M.K.E. şi cel semnat de Nagy
Bela şi Rcthi Lajos referitor la trecutul istoric al Transilvanif'i.
De o valoare deosebită a fost Hunyadvarmegye tortenelmi es rege-
szeti tcirsulat evkonyve (Anuarul Societăţii de istorie şi arheologie a Co-
mi tatului Hunedoara) apărut din anul 1882, întîi la Deva apoi la Buda-
pesta. Regăsim în paginile sale articole de o valoare deosebită pentru
istoria comitatului. Alături de renumitul arheolog Teglas Gabor, semnea-
ză S6lyom-Fckete Ferenz, Oscar Mailand, Kun Robert 56 etc„ care tra-
56 Dăm, în limba română, citeva din titlurile articolelor publicate: Solyom

Fekete Ferencz, Date privitoare la istoria fostelor părţi ale comitatului Zarand
(IV, 1885-1886, p. 17-24); Teglas Gabor, Noi contribuţii la topografia Da2iei (IV,
1885-1886, p. 25-28); Obiecte metalice barbare din comLtatul Hunedoara (V, 1887-
1888, p. 51-64); Muzeul de istorie şi arheologie al comitatului Hunedoara (VI,
1889-1900, p. 109-118); Amintiri despre Torma Sofia (XII, 1901, p. 7-28); Oscar
Mailand, Paralele etnologice; din rtradiţiile populare orale maghiare şi române
(XI, 1900, p. 19-34); Koncz J„ Domeniul Hunedoarei la 1620 (XII, 1901, p. 151-
152); Herman Antal, Alternative cu privire la etnografia românilor (V, 1887-1888,
p. 19-28); Kun Robert, Contribuţii la istoria răscoalei lui Horea, (IV, 1885-1886,
p. 41-74).
418
tează aspecte diverse de istorie veche, medie şi modernă a comitatului,

dar şi probleme de etnografie românească şi maghiară.
In acelaşi an, 1882, apare Deva es videke (Deva şi împrejurimile)
publicaţie din care dispunem de apariţiile pentru anii 1923-1925. A pu-
blicat diverse stiri de interes local.
Alte publicaţii în limba maghiară au fost: A Devai allami tanit6ke-
peze ertesităe (Anuarul şcolii normale de stat), apărut la Deva din care
dispunem de numerele pentru anii 1885-1888; Hunyadv<irmegye ,,Hiva-
talos lapja" tartymutatoja (Foaia funcţionarilor publici) apărută la Deva.
Am putut consulta numai anii 1904-1913; Szciszvaros es videke (Orăştie
şi împrejurimile) cu primul an de apariţie 1913, din care dispunem de nu-
merele pentru anii 1922 şi 1925-1926; Alispani Jelentes Hunyadvarmegye
(Buletinul oficial al prefecturii judeţului Hunedoara), publicaţie oficială,
cuprinzînd dispoziţii, ordine şi comunicări.
Presa hunedoreană, fie ea culturală, ştiinţifică, ecorn::imică sau de alt
profil, publicată în limba română sau maghiară, s-a încadrat în ansamblu
general al presei din România, fiind însă ancorată în realităţile jude-
ţului în care s-a tipărit.
Inţelegînd - cele mai multe dintre ele - necesităţile timpului lor,
au militat prin intermediul cuvîntului scris pentru atingerea idealului
general al românilor - egalitate socială şi independenţă naţională, iar
mai apoi pentru transformările înoitoare cunoscute de societatea româ-
nească.
Luptînd, prin mijloacele specifice lor, pentru ridicarea economică,
ştiinţifică, culturală a judeţului, publicaţiile hunedorene au contribuit şi
ele, la consolidarea legăturilor între români vremelnic despărţiţi de vi-
tregiile istoriei, constituind un liant indispensabil în crearea şi răspîndirea
culturii româneşti unitare şi pregătind, treptat, unitatea naţională a tu-
1uror românilor. De aceea, cunoaşterea multiplelor aspecte legate de apa-
riţia şi dezvoltarea presei locale constituie o necesitate şi, în acelaşi timp
o datorie pentru cei care se ocupă de istoricul dezvoltării publicisticii din
patria noastră.
PUBLICATIONS PERIODIQlTES DE HUNEDOARA DANS LES COLLECTIONS

DU MUSEE DEPARTEMENTAL DEVA
Resume
Fonde sur les mate:-iaux existenits dans la collection du Musee departemental

Deva, on fait Ia classification et la presentation des publications periodiques edites
dans Ie departement de Hunedoara pendant Ies annees 1876-1948.
L'article presente des publications avec contenu poiitique, culturel, econo-
mique, humoristique, les publicatons de la Prefecture, Ies calendrîers, des annuaires
scolaires ecrits dans la langue roumaine et dans la langue hongroie. On fait des
precisîons en ce qui concerne les redacteurs e'i: les editeurs, et aussi sont pre-
sentes Ies principaux preoccupations de la presse de Hunedoara.
CATALOG
ACTIVITATEA - Foaie politică, economică, socială şi literarii

- Jocul apariţiei: Orăştie
- dimensiuni: 33 X 49 cm.
- proprietar: dr. Aurel Muntean
- redactor şef: dr. Aurel Muntean
- tipografia: „Minerva" - Orăştie
- orientare politică: ziar activist, sprijină politica Partidului Naţional Român
- ·rolaboratori de seamă: G. Coşbuc, P. Dulfu, C. Rotică, I. Ordeanu, V. A. Ure-
chea, Eleonora Slavici
- numere existente: II, 1902 nr. 29
AGRICULTURA HUNEDOREANA - Organ de publicitate şi îndrumare al
Camerei de Agricultură a judeţului Hunedoara
Jocul apariţiei: Deva
- dimensiuni: 15,3 X 23,5 cm.
- redactor responsabil: L. Ghiman
- tipografia: „Decebal" - Deva
- orientare politică - nu are
- periodicitate: sezonieră
- colaboratori de seamă: R. Herlea, preşedintele Camerei de Comerţ, ing. P. Tur-
cu, ing. Gh. Dima, ing. N. Naşcu
- numere existente: I, 1937, nr. 1, 2, 3 II, 1938, nr. 1, 3
ALISPANI JELENTES HUNYADMEGYE (Buletinul oficial al Prefecturii jude-

ţului Hunedoara).
- locul apariţiei: Deva
- proprietar: Prefectura judeţului
- redactor - nu este menţionat
- tipografia: Adolf Hirsch - Deva
- o:·ientare politică - foaie oficială a Prefecturii
- periodicitate: nu s-a putut stabili
- rolaboratori de seamă: publică ordonanţele oficiale, sem nalte de prefectul ju-
deţului
- numere existente: anul 1911 şi 1913
ANUARUL Liceului „Avram Iancuh - Brad

locul apariţiei: Sibiu şi Brad
- dimensiun-i: 15 X 22 cm.
- iniţiator: Ioan Radu, directorul Liceului
- redactor: nu se menţionează
- tipografia: Arhidiecesană din Sibiu, apoi George Roth, Brad
- orientare politică: nu are
- periodicitate: anuală
colaboratori de seamă: membrii corpului didactic
- numere existente: 1921-1922, 1922-1923 (anul XLIV-XLV)
ANUATIUL Liceului de fete din Deva
- redactor: nu este menţionat
- t'pografia: V. Laufer, Deva
- orientare polLtică: nu are
- periodici.ta,te: anuală
- colaboratori de seamă: membrii corpului didactic al Liceului
- numere existente: 1921-1922; 1929-1930 (nu este menţionat al cîtelea an de
<1pariţie)
AKUARUL Liceului real de stat „Decebal" din Deva

locul apari ţi ei: Deva
420
- redactor: Iosif Botean, directorul Liceului
- tipografia: V. Laufer, Deva
- periodici.tate: anuală
- colaboratori de seamă: membrii corpului didactic
- numere existente: 1919-1920 (XLIX); 1920-1922; 1924-1925; 1928-1929; 1933-
1934; 1934-1935; 1935-1936;
ANUARUL Liceului de stat „Aurel Vlaicu" din Orăştie
- locul apariţiei: Orăştie
- dimensiuni: '15 X •22 cm.
- iniţiator: Aron Demian, directorul Liceului
- redaotor: nu este menţionat
- tipografia: „Libertatea" Orăştie
- periodic.iitate: anuală
- colaboratori de seamă: membrii corpului didactic al Liceului
- numere existente: 1920--1921 (II) şi 1921-1922
ANUARUL Liceului de stat pentru băeţi, din Petroşani
- locul apariţiei: Petroşani
- iniţiatori: Romulus Miocu şi Koloman Fillop
- redactori: nu sint menţionaţi
- tipografia: „Jiul Cultural" Teodor Munteanu, Petroşani
- numere existente: 1920-1921 (nu este menţionat al citele.a an de apariţie)
ANU ARUL Şcoalei civjJe de stat pentru fete, din Orăştie

- iniţiator: Ion Văleanu, directorului şcoll't
- tipografia: „Libertatea", din Orăştie
- orientare politică: nu <jre
- numere existente: I, 1918-1919
ANU ARUL Şcoalei civile (medii) de· stat peilltru băieţi şi fete din HunedGara
- locul apariţiei: Hunedoara
- dimensiuni: 15 X~ cm.
- iniţiator: Teodor Popa
- redaotor: nu este menţionat
- tipografia: Iosif Wachter, Hunedoara
- numere existernte: 1922-1923 (nu se menţionează al dtelea an de aP"!riţie)
ANUARUL Şcolii civile de stat din Lupeni
- locul de apariţie: Cluj
- tipografia: „Cosinzeana" - Institut de arte grafice, Cluj
- periodici.tate: anuală
- colaboratori de seamă: membrii corpuJui didactic
421
ANU ARUL Şcoalei civile de fete din Brad

locul apariţiei: Sibiu
- iniţiator: Avram Mateşiu, directorul şcolii
- tipografia: „Carpaţi", Sibiu
- orientare polirtică: nu are
ANUARUL Şcoalei civile comunale subvenţionate de stat, pentru băieţi şi
fete, din Hunedoara
- locul apariţiei: Cluj
- redactor: Nicolae Dragomir, director provizoriu al şcolii
- tipografia: Institutul de arte grafice „Ardealul", Cluj
- periodicitate - anuală
- colaboratori de seamă: numai articole nesemnate
- numere existente: 1919-1920 (fără indicarea anului de apariţie)
ANUARUL Şcoalei comunale comerciale industriale de ucenici
- lo::ul apariţiei: Brad
iniţiatori: Pavel Lazăr, director
- redactor: nu este menţionart
- tipografia: „Zarandul", Brad
numere existente: 1925-1926 (nu se menţionează al cltelea an de apariţie)
ANUARUL Şcoalei medii (civile) de băieţi şi fete din Haţeg

locul apariţiei: Haţeg
dimensiuni: 15 X 22 cm.
- iniţiator: Ştefan Gherman
- tipografia: Nagy Balirut, Haţeg
- numpre existente: 1920-1921; 1922-1923
ANU ARUL Şcoalei medii de stat pentru băieţi, din Hunedoara

locul apariţiei: Hunedoara
iniţiator: Teodor Popa, directorul şcolii
redactor: nu este menţionat
tipografia: Iosif Wachter, Hunedoara
orientare politică - nu are
periodicitate: anuală
- numere existente: V, 1923-1924; VI, 1924--1925
ANU ARUL Şcoalei medii de fete din Orăştie, cu un curs profesional de un an

locul apariţiei: Orăştie
dimensiuni: 15 X 22 cm
iniţiator: Hermina Mihuleţu, direotoare
ti.pografia: „Libertatea", Oră~tie
-122

- pe:·iodicitate: anuală
- rolaboratori de seamă: membrii corpului didactic
- numere existente: 1921-1922 (nu se indică al citelea an de apariţie)
ANU ARUL Şcolii medii (secundare) de stat pentru fete, din Brad
- locul apariţiei: A'ad
- dimensiuni: 15 X 22 cm
- :niţiator: Valeria Nemeş, directoare
- tipografia: Diecesană gr.-ort. română, Arad
- l'Olaboratori de seamă: membrii corpului didactic
- numere existente: 1920-1921 (nu se indică al citelea an de apariţie)
A.NUARUL Şcoalei medii de stat pentru fete, din Hunedoara
- !ucul apariţiei: Hunedoara
- i:iiţiator: Eugenia Dragomir, directoare
- tipografia: Iosif Wachter, Hunedoara
- ocientare politică: nu are
- numere existente: 1~12-i-1925 (nu se indică al cîtelea an de apariţie)
ANU AHU L Şcoalei medii de stat din Ilia

locul apariţiei: Deva
- iniţiator: Iosif Stanca, director
- tipografia: Adolf Hirsch, Deva
numere existente: 1922-H}23 (nu se indică al citelea an de apariţie)
ANUARUL Şcoalei normale de băieţi, din Deva

- locul apariţiei: DeYa
- iniţiator: Constantin Sporea, directorul şcolii
- tipografia: V. Laufer - Deva; din 1921; „Libertatea" Orăştie; din 1923: A.
Hirsch, Deva; din 1924: „Dreptatea", Deva; din 1926: Tip. Judeţeană institut
de arte grafice, Deva; din 1926: „Decebal", Deva; din 1930: V. Laufer, Deva
- numere existente: primul an de apariţie a fost pentru anul şcolar 1919-1920.
Se păstrează în colecţiile noastre anii I-XIV, respectiv din 1919 pînă în anul
şcolar 1933-1934 ·
ANUARUL Şcolii superioare de comerţ „I. C. Brătianu" din Haţeg

- locul apariţiei: Haţeg
- iniţiator: Ştefan Gherman, directorul şcolii
- tipografia: Izidor Berger, Haţeg
423
- colaboratori de seamă: memb:-ii corpului didactic

- numere existente: 1920-1921; 1925-1926 pină Ia 1931-1932 (nu se menţionează
al citelea an de apariţie)
ANUARUL Şcoalei ucenicilor de meserii din Orăştie

- iniţiator: Octavian Lupeanu, directorul şcolii
colaboratori de seamă: membrii corpului didactic
numere existente: pe anul 1920-1921 (I)
ASTRA HUNEDOREANA - Organ al Asociaţiei culturale „Astra" din jude-

ţul Hunedoara. Ziar săptămînal de informaţii şi de îndrumare românească
- locul apariţiei: Deva ·
- dimensiuni: 15 X 23,5 cm
- fondator: C. Dumitrescu, prefectul judeţului Hunedoara
- redactor: prof. Ştefan Lupan; director: Victor Şuiaga
- tipografia: ,.Astra", Deva
- orientare politică: ne angajat politic
- periodicHate: săptămînal
- colaboratori de seamă: Silviu Dragomir, N. Lupşor, Şt. Lupu
- nume:-e existente: 5, 9, 19/1943; 5, 9, 18, 22, 28/1944
.rlVINTUL. Organ, independent de cultură şi informaţiuni din Valea Jiului

locul apariţiei: Petroşani, Tg. Jiu
director şi proprietar: Vasile B. Taloescu
tipografia: Nicu Miloşescu, Tg. Jiu
- orientare poli.tică: ne angajat politic
- periodicitate: săptămînal; apare duminica
- colaboratori de seamă: a:·ticolele nu sînrt semnate
numere existente: 5-15, 16/1930; 1-25/1931; 6, 8, 9, 10, 13, 17 /1939; 3, 9, 31/
1941; 8-9, 14-15/1944; 2-3, 9-11, 16-17, 21-24/1945; 7-10, 13-20, 22-24/1946;
1-:l, 5-13/1947
BUGETUL GENERAL al Administraţiei generale a judeţului Hunedoara

- iniţiato:-: Administraţia judeţeană
tipografia: Judeţeană, Deva
orientare politică: nu are
- colaboratori: nu cuprinde semnă.turi
- numere existente: 1926, 1929, 1930, 1933 (nu se indică al cîtelea an de apariţie)
BULETINUL CAMEREI DE C0J1ERT ŞI INDUSTRIE

- dimensiuni: 15,5 X 22,5 cm
- redactor-responsabil: E. Rusiecki
- tii)ografia: „Dreptatea", Institut de arte grafice, Deva
- periodicitate: lunar
- colaborato:-i de seamă: toate articolele sînt semnate numai cu iniţiale
- numere exis.tente: I, 1926, nr. 11
424
BULETINUL OFICIAL AL JUDEŢULUI HUNEDOARA

d!mensiuni: 22 X 30 cm
:-edactor: nu este menţionat
::pografia: Imprimeria judeţeană, Deva
o;·:entare politică: nu are
p1'riodidtate: bilunară
LO!aboratori de seamă: cUIJ)rinde acte oficiale
nume:·e existente: XXVI, 1945, nr. 1-3, 5-7, 12-27; XXVII, 1946, nr. 1-17,
'.!I-24, 26, 27; XXVIII, 1947, nr. 7-10, 12, 13, 16, '18, 22; XXIX, 1948, nr. 2-13,
15, 20-26
BUNUL ECONOM - Revistă pentru agricultură, industrie şi comerţ_ Organ

al Heuniunii economice din Orăştie şi a Reuniunii române de agricultură din co-
mi:atul Sibiului
- lOL·ul apariţiei: Orăştie
- d!mensiuni: 28 X 36 cm
- :·edactor rl'sponsabil: Aurel P. Barcianu
- :ipografia: ,.Minerva·•, Orăştie
- periodicitate: săptăminal (apare duminica)
colaborato1·i de seamă: - articolele nu sint semnate
- nu:nere existente: IV, 1903, nr. 45
m·MBUSCA Revistă satirică
- locul apa;:-iţiei: Orăştie
- dimensiuni: 2'.?.5 X 28 cm
- redactor: nu este menţionat; iniţiată de studenţii hunedoreni
- tipografia: este foaie şapilografiată; nu se menţionează tipografie
- periodicitate: ,.Apare cind o taie capul"
- colaborato:-i de seamă: pseudonime hazlii
- numere existente: pe anul 1930
BOB ARN ACI

Adaus umoristic la ziarul „Libertatea"
dimensiuni: 25,2 X 29 cm
- redactor: Haralamb Călămar
- tipografia: Tipografia Nouă, Orăştie
- periodicitate: bilunară
- colaboratori de seamă: apar pseudonime hazlii
numere existente: I, 1911, nr. 2, 3, 10, 11, 25; II, 1912 nr. 7, 8, 23, 24; III, 1913
nr. 3, 4, 6, 11, 12, 14, 17; IV, 1914, nr. 3, 5.
CALENDARUL INTERESANT
locul apariţiei: Szaszvaros - Orăştie
dimensiuni: 12 X 18,5 cm
- redactor responsabil (şi iniţiator): Gavril Todica
- tipografia: Mode:-nă, Orăştie
- periodicitate: anual
- colaboratori de seamă: Gavril Todica; nu apar alte semnături
nu:nere existente: 1917 (nu se indică al citelea an de apariţie)
CALENDARUL NA.TIONAL AL FOII INTERESANTE

- dimensiuni: 12,3 x 19 cm
- iniţiator, redactor: nu sînt menţionaţi
- tipografia: Nouă, Orăştie
425

- colaboratori de seamă: articolele nu slnt semnate
- numere existente: I, 1911
Continuă cu:
CALENDARUL NAT/ONAL AL FOII INTERESANTE

dimensiuni: 12,3 X 19 cm
- orientare politi::ă: are alune::ări de dreapta
- colaboratori de seamă: I. Dragoslav, Gh. Popescu, Al. Stamatiad, V. Voiculescu,
Dimitrie Anghel, Zaharia Stancu
- numere existente: XI, 1923 - XV, 1927
CALENDARUL TARANULUI ROMAN
- lacul apariţiei: Deva
proprietar şi editori: I. Hereş şi V. Laufer
- Upografia: V. Laufer - Institut de arte grafice, Deva
- colaboratori de seamă: Ion Creangă, Th. Speranţă (reproduceri din ... )
- numere existente: I, 1922
CALENDARUL ZARANDULUI
- locul apariţiei: Brad - Deva
- dimensiuni: 12,5 X 19 cm
- redactor: G. Micu - Delabăseşti
- tipografia: „Astra", Deva
colaboratori de seamă: Ioan Lupaş, Vlaicu Bârna, Oct. Goga, George Lesnea,
Cincinat Pavelescu, Lascarov Moldovan, Th. Speranţă, Elena din Ardeal (sinl
şi reprodureri din alte publicaţii)
numere existente: 1944, 1946 (nu se menţioneazA al ciJtelea an de apariţie)
CONVORBIRI ŞTJINŢIFICE Revistă mensuală pentru ştiinţă şi cultură
dimensiuni: li X 24 cm
- redactor responsabil: Gavri.J Todica
- tipografia: „Modernă"; din 1919 „Libertatea" - Orăştie
periodidtate: lunar
- colaboratori de seamă: Gavril Todica, dr. Alexandru Borza, Corurtanţa Dunca-
Şchiau, Petre Sergescu
numere existente: I, 1917, nr. 1-12; II, 1918, nr. 1-12
COS!NZEANA Revistă literară ilustrată

lor ul apariţiei: Orăştie
dimensiuni: 23 X 30.5 cm
redactor responsabil: Sebastian Bornemisa
tipografia: Tipografia Noua, Orăştie
orientare politică: neangajată politic
periodicitate: săptăminal
- colaboratori de seamă: Liviu Rebreanu, Ion Agârbiceanu, Mihail Sadoveanu,
Dim. Anghel, Şt. O. Iosif, Em. Gârleanu, Jean Bart, Victor Eftimiu, ZaharJia
Bârsan, Elena din Ardeal (Simtion), Elena Farago, Alex. Ciura, N. Beldiman,
I. L. Caragiale, V. C. Osvadă, Emil Borcia, Valeriu Branişte, Ioan Dragoslav.
·126
numere existente: I, 1911, nr. 1-5; II, 1912, nr. 1-52; III, 1913, nr. 1-50; IV,
1914, nr. 1-24; 26-29; 31-38; V, 1915, nr. 1-4
CREDINŢA ŞI AVÂNT. Curier cultural şi informativ

Jocul apariţiei: Deva
- director: Ion Corbuţiu
- redactor responsabil: Nicolae Corbuţiu
- tipografia: ,,Ardealul~ Deva
- orientare politică: - alunecări de dreapta
- periodicitate: săptămînal
- colaboratori de seamă: articolele apar nesemnate
- numere existente: I, 1939, nr. 4-7; II, 1940, nr. 15
CURIERUL
- proprietar şi director: Octav Buzgău
- tipografia: Tipografia Românească, Deva
- orientare politică: alunecări de dreapta
- colaboratori de seamă: nu are
- numere existente: I, 1942, 1, 4, 6, 8, 10, 11, 13, 16, 21, 24-26, 28-31
CUV ANTU L HUNEDOAREI Organ independent, cultural, social şi de infor-
maţii. Din singurul număr existent (23/1931) nu s-au iputut extrage datele nece-
sare
A DEVA! ALLAMI TANITOKEPEZLE ERTESlTOJE (Anuarul Şcolii Nor-
male de stat din Deva)
- iniţiator: Hetyey Gabor, directorul şcolii
- tipografia: Breier M6r, Deva
nume;-e existente: 1885-1888 (nu se menţionează al citelea an de apariţie)
Df;V A Es VIDEKE (Deva ~i împrejurimile)
- dimensiuni: 29 X 41.5 cm
- redactor responsabil: Szekely Lajos
- redactor: Kovacs Karoly
- tipografia: Vilmos Laufer - Deva
- colaboratori: nesemnificativi
- nume;-e existen.te: XXXI, 1923 - XXXIII, 1925
DREPTATEA., Organ al Partidului Naţional Liberal din judeţul Hunedoara
- redactor: apare sub îngrijirea unui comitet
- tipografia: Tipografia Românească, Deva
- orientare politică: liberal
- colaboratori de seamă: articolele sînt semnate cu iniţiale sau pseudonime
- numere existente: 5/1937; 22/1947
427
EU ŞI EUROPA. Tribună de cuvint şi gind românesc

- directori: Ion Ilea şi Nicolae Rusu
- redactor responsabil: Ion Corbuţiu şi Ilie Fulea
- tipografia: nu este menţionată.
- orientare polirtică: de dreapta
- colaboratori de seamă: Aron Cotruş, Gh. Freamăt, Gh. Minovici, Paul Constant
numere existente: 1, 2, 3/1937, II
GAZETA HUNEDOAREI - Organ săptăminal, independerut, cultural, social

şi de informaţii
- locul de apariţie: Deva
- director: Ioan Mihu
- redactor: Gheorghe Ghina
- tipog:-afia: Vilmos Laufer, Deva
- orientare poliitică: nu are, dar susţine interesele ţărănimii
- PL'riodicitate: săptămînal
- l'Olaboratori de seamă: Volbură Poiană, Ion Sîntimbreanu, Liviu Rebreanu,
Alex. Mănciulesc, Coriolan Bărbat
- numere existente: II, 1923 nr. 1-13; III, 1924, nr. 1-5, 7, 9-14, 16-23; IV,
1~25, nr. 1-4, 8-14, 16-17, 20-34, 36-52; IX, 1930, nr. 5-7; X, 1931, nr. 4,
22, 34; XII, 1933, nr. 15, 26, 30, 34, 35, 37-39, 43; XIII, 1934, nr. 5-8, 10, 18,
19, 35, 42, 43, 49, 51, 52; XIV, 1935, nr. 3-5, 9, 11, 13, 16, 19, 23, 25, G4, 35,
38, 39-42, 44, 48, 50
GAZETA HUNEDOAREI (seria nouă). Organ independerut, de unire, acţiune

şi înfrăţire românească
- fondator: colonel C. Dumitrescu, prefectul judeţului Hunedoara
- redactor responsabil: Ioan Mihu
- tipografia: „Românească", Deva
- orientare politică: nu are orientare declarată; susţine interesele ţărănimii
- colaboratori de seamă: N. Lupşor, Victor Şuiaga.
- numere exisrtente: I, 1941, nr. 5, 13, 14, 17, 19-21, 23, 27-32, 36, 37; II, 1942,
nr. 1, 4, 5, 6, 11, 17-19, 21, 26, 32, 33, 35, 36, 40; III, 1943, nr. 14, 19, 23, 37
GAZETA OFICIALA A JUDEŢULUI HUNEDOARA

- dimensiuni: 2:3 X 31 cm
- periodicitate: săp.tămînală
- colaboratori: publică acte oficiale
- numere existente: III, 1921, 11, 33-52
H.4DES. Studii de filosofie

- iniţiator şi redactor: Gavril Todica
- colaboratori: Gavril Todica
- numere existente: partea I/1912
428
HAI SA RADEM. Organ al netezirii zbârciturilor sufleteşti.

- redactori: „~ici noi nu-i cunoaştem"
- cenzurat: A. Herlea
- tipografia: „Libertatea", Orăştie
- periodicitate: nu s-a putuit stabili
- colaboratori: articolele, pamfletele, glumele sint nesemnate
- numere eixstente: I, 1921, „între 13 şi 14 Martie"
HORIA Organ oficial al Frontului Plugarilor din România, pentru Ardeal şl
Banat (seria nouă)
- di:-ector: A. Filimon
- tipografia: ,.Decebal", Deva
- o~ientare politică: ziar democrat
- periodicitate: săptăminal
- colaboratori de seamă: Romulus Zăroni, Ioan Moga-Fileru
numere existente: II, 1945, nr. 2, 18, 32, 34, 35-38, 40-48; III, 1946, nr. 1-14,
16-22, 25-46; IV, 1947, nr. 98-134
HUNEDOARA, Organ al Frontului Naţional Ţărănesc

fondator: dr. Ilie Lazăr
- redactor responsabil: dr. Cornel Bănăţeanu
- tipografia: „Arta", Deva
- orientare politică: ziar democrat, apără interesele ţărănimii
- pt>riodicitate: săptăminal ·
- colaboratori de seamă: din numerele exis·tente, nu rezultă
- numere existente: I, 1944, nr. 2, 3
HUNEDOARA NOASTRA. Revistă lunară de folclor şi muzică populară
- locul apariţiei: Hunedoara
dimensiuni: 15 X 21.5 cm
- director şi redactor responsabil: Nicolae M. Isac
- tipografia: I. Wachter, Hunedoara
colaboratori de seamă: N. M. Isac, Victor lsac
- numere existenrt:e: I, 1942, 6-8; II, 1943, nr. 1-4, 8-11
HUNEDOREANUL. Organ săptăminal independent
-. locul apariţiei: Deva
- director şi redactor responsabil: Ion Popescu-Costeşti
orientare politică: nu s-a putut stabili
periodicitate: săptămînal
colaboratori de seamă: nu s-au putut stabili
numere existen•te: I, 1937, nr. 1
HUNY AD. Vegyes tartalmu megyei hetikozlOny (Hunedoaria - Magazin săp-

tămînal de ştiri)
- proprietar, redactor: nu sînt menţionaţi
429
- orientare politică: neconcludent

- periOdicitate: săptămînal
- numere existente: III, 1879, 1880, 1881, 1883, 1885-1887, 1889-1901
HUNYADVARMEGYE. Politikai, kozgazdasâgi es vegyes tartalmu hirlap (Jude--
ţul Hunedoara. Ziar poliitic, economic, cu conţinut variat)
- redactor responsabil: Szabo Istvan
- orientare politică: neconcludent
- periodicitate: bisăptămînal
- numere existente: IV, 1905, 1906, 1908-1910, 1912-1916
HUNYADVARMEGYE. Politikai, kozgazdasâgi es vegyes tartalmu hirlap

(Judeţul Hunedoara. Ziar politic, economic, cu conţinut variat)
- redactor: Leltner Miha.Iy
- numere existente: XLI, 1917-1930
HUNY ADVARMEGYE „Hivatalos I:.apja" targymutat6ja (Judeţul Hunedoara_

Foaia funeţionarilor publici)
- redactor: nu este menţionat ,
- tipografia: Vilmos Laufer, Deva
- periodi<:i.tate: săptămînal
- numere existente: 1904-1911, 1913 (nu se menţionează al cîtelea an de apariţie)
HNYADMEGYEI TORTENELMI ES REGESZETI TARSULAT EVKONYV.S
(Anuarul Societăţii de istorie şi arheologie a comitatului Hunedoara)
- locul apariţiei: Budapesta; Deva
- iniţiator: Societatea de istorie şi arheologie a comitatului
- redactori: Oscar Mailand; Kolumbai Samu; Veress Endre
- tipografia: Ajtaj K. Albert (Cluj); Adolf Hirsch (Deva)
- colaboratori de seamă: Teglas Gabor, Solyom Fekete Ferencz, Oscar Mailand.
Koncz J., Kun Robert, Veress Endre
- numere existente: I, 1882, 1891, 1897, 1899-1911
!NAINTE. Organ săptăminal de luptă naţionalistă al tineretului

- redactori: N. Susan, I. Dobre, Gh. Mioc
- tipografia: Institutul de arte grafice „Corvin", Deva; in 1936 tipografia "Pa-
tria", Deva
- orientare polLtică: nu are
- colaboratori de seamă: nu s-au p1*.lt stabili
- numere existente: I, 1933, nr. l, 2, 8; HI, 1935, nr. 18, 19, 40; IV, 1936, nr. 3, 5 0
6, 7, 23, 24, 27
430
LANCEA, Organ politic, social şi de informaţii

locul apariţiei: Deva, Brad
- director: Cornel T. Russu
- redactor N. Susan
- secretar de redacţie şi girant: N. Braica
- orientare politică: ziar democrat; apără interesele ţărănimii
nume:-e existente: I, 1935, nr. 1, 2
LIBERTATEA Foaie naţională politică

- dimensiuni: 28 X 41; din 1909: 35,5 X 49 cm
- redactor şi editor: Ioan Moţa
- tipografia „Minerva·• (Libertatea), Orăştie
- orientare politică: activistă; susţine linia Partidului Naţional Român; după 1920
are preocupări elC'ctorale de dreapta
- pE'riodicitate: săptăminal
- colaboratori de seamă: Gavril Todica, Sebastian Bornemisa, G. Coşbuc, Al. Ca-
zaban, Ilarie Chendi, G. Bogdan-Duică, Al. Vlahuţă, Victor Vlad Delamarina,
Victor Bontescu
- numere existente: I, 1902, nr. 4; 1909, nr. 23-26, 32-34, 37, 39, 45, 48, 49; Hlll,
nr. 2, 11; 1922, nr. 13, 36, 46; 1920, nr. 15; 1924, nr. 46; 1925, nr. 40, 43, 47
MOLDO V A, organ al fundaţiei culturale regale „Regele Mihai", în colaborare

cu Astra Hunedoreană
locul apariţiei: Deva (se menţionează: „apare în refugiu, sub patronajul dl. C.
Dumitrescu, prefectul judeţului Hunedoara")
- director: Constantin Sturzu
- redactor: Simion Vărzaru
- tipografia: Imprimeria judeţeană, Deva
- orientare politică: de dreapta
- colaboratori de seamă: nu s-au putut stabili
- numere existente: VI, 1944, nr. 284, 292, 295, 299
PALAVRE
- iniţiator şi redactor: Gavril Todica
- numere existente: un număr din 1906
PL„MURI HUNEDORENE Revista Asociaţiei corpului didactic primar din

judeţul Hunedoara. Organ de cultură profesională şi generală
- locul apariţiei: Simeria, Petroşani, Deva
- redactor: Alexandru DaYid
- tipografia: Judeţeană, Deva
- colaboratori de seamă: Izabela Sadoveanu, Constantin Sporea, Iosif Stanca,
Marin Biciulescu, Cornel Sintimbrenua, Sabin Jula, Pompei Hossu-Longin.
- numere existente: I, 1930, nr. 1, 9, 11, 12; 1931, nr. '1, 4-6, 8-12; 1932, nr. 1, 2,
5, 6, 8-12; 1933, nr. 1-6, 11; 1934, nr. 1, 2, 4, 7-12; 1935, nr. 1-6, 11, 12; 1936,
431
nr. 1-4, 6, 10, 12; 1937, nr. 1, 2, 4, 5, 12; 1938, nr. 1-6, 11, 12; 1939, nr. 1, 2,
n-12; 1940, nr. 1, 2; 1941, nr. 1-6, 9, 10; 1943, nr. 1-3, 10-12; 1944, nr. 1-4
PLUGARUL LUMINAT Adaus economic la ziarul „Libertatea"

- director: Ioan S. Ordeanu
- tipografia: „Libertatea·', Orăştie
- numere existente: XIII, 1922, nr. 8
PUBLICATIILE MUZEULUI JUDETEAN (după 1937: „SARGETIA")
- locul apariţiei: Deva ·
- iniţiator şi redactor: Iosif Mallasz; pentru SARGETIA: Oct. Floca
- tipografia: Judeţeană, Deva
- colaboratori de seamă: Iosif Mallasz, Mar.tin Roska, I. Lepşi, Mircea Eliade,
Constantin Daicoviciu, Octavian Floca, Alex. Ferenczi, Ion Nestor, Mihail Ma-
crea
- numere existente: 19'.l4-1928; Pentru SARGETIA: I, 1937 şi urmlltorii
REVISTA !NVA.ŢATORILOR ŞI 1NVAŢATOARELOR DIN JUDEŢUL HU-
NEDOARA
- iniţiator: Revizoratul şcolar al Judeţului Hunedoara
- redactor: apare sub îngrijirea unui comitet
·- tipografia: „Judeţeană", Deva
-- orientare politică: nu are
- periodiciitate: săptăminal
- numere existente: I, 1927, nr. 1-16; 1928, nr. 1-7, 17-52; 1929, nr. 9-H
REVISTA ORAŞTIEI. Organ social, economic şi literar

- dimensiuni: 31,5 x 47 cm.
- redactor responsabil: dr. Silviu Moldovan
- editor: Aurel Popovici-Barcianu
- tipografia: „Minerva", Orăştie
- orientare politică: publicaţie activistă; susţine linia politică a Partidului Na-
ţional Român
- colaboratori de seamă: Francisc Hossu-Longin, G. Coşbuc, Traian Demetrescu.
Sofia Nădejde, Şt, O. Iosif, Ilarie Chendi, Veronica Miele, Al. VlahuţA, G. Bog-
dan-Duică
- numere existente: I, 1895, nr. 2, 14-29, 37, 43-51; 1896, nr. 1-3, 22, 26, 39, 41,
47, 52; 1897, nr. 1-24, 29--45, 47-52; 1898, nr. 9, 10, 12-16, 18-41, 43-50, 52;
1899, nr. 6.
S!NCEAUA „Organ al keskenyezăilor neorganizaţi" (număr unic)

- dimensiuni: 23,5 X 31,5 cm
- iniţiator: foaia „Cucuveica"?
- redactor: nu esite menţionat
- ,tipografia: nu este menţionată
- periodicitate: a apărut un singur număr
- colaboratori de seamă: apar nume fictive
- numere existente: 1911
432
SOLIA organ al Partidului Naţional Ţărănist, din Orăştie

'-- locul apariţiei: Orăştie
- redactor: un comitet, condus de Alex. Herlea
- tipografia: A. Hirsch, Deva
- orientare politică: ţărănist
- periodicitate: săptămlnal
- numere existente: I, 1935, nr. 4, 6, 7, 15, '18, 19; 1936, nr. 2, 6, 8, 10, 11, 16, 18-2(),
23, 26, 31, 33-38; 1937, nr. 10, 26
SOLIA DREPTAŢII, organ al Partidului Naţional Ţărănesc
- director politic: dr. Aurel Vlad
- editor şi redactor: Dr. S. Cimpeanu
- tipografia: ,.Libertatea"', Orăştie
- orientare politică: ţărănistă
- colaboratori de seamă: dr. Aurel Vlad, Coriolan Bărbat, Sofia Nădejde
- numere existente: IV, 1924, nr. 29, 30, 32, 33, 37, 39, H, 42, 44, 46-50; 1925, nr.
2, 3. 5-11, 15, 16, 18, 20-27, 30-42, 45-52; 1926, nr. 24; 1928, nr. 10, 26; 1929;
nr. 1-37, 45; 1930, nr. 23, 28; 1931, nr. 13, 30, 31, 38, 44, 4:6; 1932, nr. 1-5, 7,
8-12, 15-22, 24-27, 32, 42; 1933, nr. 3, 35; 1934 nr. 48
SOLIA DREPTATII SI GAZETA HUNEDOAREI. Organ al Partidului Naţio-

nal Român · ·
- director politic: dr. Aurel Vlad
- editor şi redactor: dr. S. Câmpean
- orientare politică: susţine linia politică a P.N.R.
- colaboratori de seamă: Ion Agârbiceanu, Ion Filat, Liviu Rebreanu, Ion Mi-
nulescu, Al. Cazaban, Victor Efitimiu, Volbură Poiană
- numere existenlte: III, 1923, nr. 17-19, 25, 29-34, 36, 38, 46, 48-52; 1924, nr.
2, 4-8, 10-18, 20-23, 26
STUDII ŞTIINŢIFICE
- dimensiuni: 12,5 X 20 cm
- iniţiator: Gavril Todica
- redactor responsabil: Gavril Todica
- tipografia: Tipografia Noua, Orăştie
- periodicitate: trimestrială
- colaboratori de seamă: Gavril Todica
- numere existente: I, 1910, fasc. I-IV; 1911, fasc. I-IV; 1912, fasc. II-III
SZASZVAROS ES VIDEKE (Orăştie şi împrejurimile).
- proprietar şi redactor responsabil: Szanto Karoly
- tipografia: Societatea tipografică, Orăştie
- numere existente: X, 1922, 1925, 1926
ŢARANIMEA, Organul Partidului Ţărănesc din judeţul Hunedoara
- loculapariţiei: Deva
433
- redactor responsabil: Ion Stnzean u
- orientare politică: ţărănistă
- numere exiSltente: 1929, nr. 37
TOV ARAŞIA. Foae oficială a Centralei Tovărăşiilor şi însoţirii pentru asi-

gurarea vitelor, din Orăştie (Adaus economic la ziarul „Libertatea")
- redactor: Vasile Osvadă
- tipografia: „Libertatea", Orăştie
- periodicitaite: bilunară
- colaboratori de seamă: Gavril Todica
- numere existente: IV, 1909, nr. 7, 10
UNIREA NAŢIONALA HUNEDOREANA.. Organ .pentru propagandă electo-

rală
·- dimensiuni: 25 X 36 cm
- -tipografia: Judeţeană, Deva
- orientare politică: nu s-a putut stabili
- periodici~ate: nu s-a putut stabili
- numere existente: 1931, numărul din 23 mai
VOI NT A, Organ săpiăminal al Partidului Poporului, din judeţul Hunedoara

fondator: dr. Petru Groza
redactor: Victor Şuiaga
tipografia: „Decebal", Deva
orientare politică: democrat
periodicitate: săptăminal
numere existente: II, 1931, nr. 24
ZARANDUL. Organ independent naţional din Valea Crişului Alb

- locul apariţiei: Brad
- redactor responsabil: Cornel D. Rusu
- tipografia: „Moţilor", Brad
- orientare politică: de dreapta
- colaborartorl de seamă: nu s-au putut stabili
numere existente: V, 1937, nr. 40, 41
ZORI NOI. Organul comitetului regionalei Alba - Hunedoara al Partidului

Comunist Român
- Jocul apariţiei: Deva, Petroşani
- redactor responsabil: Teodor Vancea
434
- tipografia: Judeţeană, Deva; din 1946 tipografia „Jiul Cultural~ - Petroşani

- orientare politică: comunist
- periodicitate: săptăminal, apoi cotidian
- colaboratori de seamă: Nicolae Ceauşescu
- numere existente: I, 1944, nr. 2, 4, 6-8; 1945, nr. 1-6, 9-13, 16, 17, 21, 38, 39,
42, 50, 57, 64, 69, 71-74, 77, 89, 90, 92; 1946, nr. 249, 257, 287-288; 1947, nr. 310,
324, 328-369, 390, 588, 849; 19.48, nr. 436, 456, 500, 505, 507, 512, 526, 530, 535,
561, 564, 566-568, 578, 579-580, 582, 584-586, 659, 661, 696, 699, 703
CALENDARELE ROMANEŞTI HUNEDORENE
(Completări la Dicţionarul bibliografic al CC1lendC1relor şi almanahurilor

româneşti 1731-1918)
RODICA ANDRUŞ
Ţinutul Hunedoarei, loc de geneză şi dezvoltare a poporului român

a fost, de-a lungul zbuciumatei sale istorii, unul din principalele centre
de luptă şi rezistenţă naţională. De la Burebista şi Decebal la Iancu de
Hunedoara şi Nicolae Olahus, de la Ioan Budai Deleanu, Aron şi Nico-
lae Densuşianu la Avram Iancu şi . mai apoi la Francisc Hossu Longin,
I. C. Frimu şi dr. Petru Groza, pe aceste meleaguri s-au format şi şi-au
desfăşurat activitatea o seamă de oameni de frunte ai culturii şi \'ieţii
politice româneşti. Aici a fost unul din puternicele centre de rezistenţă
ale luptei pentru limbă şi naţionalitate 1 , supranumită „Valahia l\lică"
datorită tocmai majorităţii covîrşitoare a populaţiei româneşti şi sta-
torniciei sale în a-şi apăra drepturile şi fiinţa naţională. Şi aici, ca şi
în întreaga Transilvanie, s-a pus un accent deosebit pe crearea şi
menţinerea în acţiune a opiniei publice româneşti, pe informarea sa per-
manentă, pe ridicarea continuă a nivelului general de cunoştinţe a ma-
selor1. Pe această linie un rol de seamă au avut-o periodicele, cu apariţie
cotidiană, lunară sau anuală, printre care un loc aparte ocupă calen-
darele.
Literatura calendaristică hunedoreană se încadrează în ansamblul
celei românesti transilvănene chiar dacă vechimea sa este cu mult mai
mică decît î~ alte părţi, netrecînd de limita ele început a secolului
nostru. Cu toate acestea ea merită atenţie atît pentru numărul calen-
darelor care au apărut cit şi pentru faptul că majoritatea lor se adre-
sează direct economilor satelor şi oraşelor.
Cel mai vechi apare în anul 1904, la Hunedoara, sub numele Ca-
lendarul Bunului Econom~ - în editura Institutului tipografic „Idear"
sub redacţia lui A. P. Barceanu, în număr unic 2 , Cuprinde, în partea de
început, pe lingă obişnuitele date calendaristice propriu-zise, cronica
evenimentelor mai importante ale anului, lista domnitorilor europeni şi
a ţărilor mai mari din America, Asia şi Africa, şematismul bisericilor or-
todoxe şi greco-catolice, lista avocaţilor români din Transilvania şi Un-
garia, date privind tarifele poştale şi lista tîrgurilor din Ardeal, Ungaria,
Bucovina şi România. In partea literară sînt inserate scurte prezentări
t Simion Retegan, Lupta naţională a românilor în jurisdicţiile Transilt:anier

în anul 1861, în „AIIC", XIII, 1970; R. Sofroni, Mişcări sociale şi naţionale in
comitatul Hunedoara (1860-1861) în „Sargetia" X, 1973, p. 239-250; Nicolae Albu,
Istoria şcolilor româneşti clin Transilvania între 1800-1867, Bucureşti, 1971, p. 1:l2
şi urm.
2 Georgeta Răduică, Nicolin Răduică, Calenclare şi almanahuri româneşti.
17 31-1918. Dicţionar bibliografic, Bucureşti, 1981, p. 268. Autorii volumului ii sem-
nalează după date culese din Catalogul alfabetic al periodicelor din Biblioteca
„Astra" Sibiu. Noi am avut posibilitatea să-l răsfoim în colecţiile Bibliotecii Aca-
demici R.S.R. Filiala Cluj-Napoca.
436
bibliografice ale unor personalităţi din viaţa culturală şi politică româ-

nească şi internaţională: Andrei Baron de Şaguna (p. 33-34), episcop
Mihail Pavel (p. 37-38), Vasile Alecsandri (p. 38-40), Alexandru Ioan
Cuza (p. 4~45), Papa Leon XIII (p. 42-44), asasinarea regelui Ale-
xandru I şi a reginei Draga a Serbiei (p. 46-4 7), Ioan C. Brătianu
(p. 55). Este amplu prezentată biserica Domniţa Bălaşa din Bucureşti
{p. 40-41), şi aportul arhitecţilor A. Orăscu, C. Benesch şi Friedman
Hartman. Calendarul mai cuprinde proverbe, cugetări, ghicitori, sfaturi
medicale şi sfaturi practice pentru economi. Am găsit de asemeni poezia
„Teodora" semnată Elena din Ardeal3. O bogată ilustraţie completează
paginile calendarului, reprezentînd toate personalităţile şi monumentele
prezentate.
In acela.şi an şi în aceiaşi redacţie apare, tot la Hunedoara Calen-
darul Sfinta Treime care reproduce în bună parte pe cel prezentat an-
terior, nefiind menţionat în lucrarea lui Georgeta şi Nicolin Răduică,
„Calendare şi almanahuri româneşti, 1731-1918", Bucureşti 1981. Ca-
lendar religios, acesta cuprinde foarte multe texte de profil dar şi pagini
interesante de sfaturi practice sau, ca şi Calendarul Bunului Econom,
prezentarea unor monumente şi unor personalităţi, printre care Boris
Saratoff - conducătorul revoluţionarilor macedoneni în anul 1895 şi
turnul lui Vecel de pe Orlea, cu vedere spre Valea Haţegului şi Munţii
Retezat, ale cărui ruine sînt considerate ca datînd din vremea lui De-
cebal.
O apariţie de un singur an are şi Calendarul Ţăranului 4 , lipsit însă
de importanţă, fiind o compilaţie din cele două prezentate anterior.
Un alt centru în care s-au tipărit o seamă de calendare a fost Orăştie.
Aici a apărut Păcălici - Calendar Glumeţ, cu „chipuri necioplite, cu
minciuni răsucite, cu prostii cornorate, dar prea adevărate", scos de
„Toader Gură Spartă". Neamintit nici acesta în lucrarea soţilor Geor-
geta şi Nicolin Răduică, l-am găsit totuşi pentru anul I şi II de apariţie,
respectiv 1913 şi 1914. In afara obişnuitelor date calendaristice şi astro-
nomice, cuprinde lista domnitorilor europeni, poştă şi telegraf, lista tîr-
gurilor şi o seamă de pagini de „glume şi haz". precum şi cîteva poezii,
printre care semnalăm una semnată de Victor Bilciurescu (anul 1914',
p. 44, „Cum e mai bine?").
Ne oprim în mod deosebit asupra a două calendare apărute în
Orăştie: Calendarul Interesant şi Calendarul Naţional al Foii Interesante.
Le vom lua pe rînd.
Calendarul Interesant: necuprins nici acesta în lucrarea soţilor Ră
duică - apare în Tipografia Minerva şi am văzut numerele pentru anii
1917 şi 1918 respectiv anul IV şi V de apariţie. Materialul cuprins este
bogat şi variat. Ca şi la cele anterioare, prima parte conţine date calen-
daristice şi astronomice. A doua însă, cea literară, este mult mai bogată.
' Mihail Straje ln Dicţionar de pseudonime, Bucureşti 1973, p. 249 o identi-

ficăca fiind Elena Simtion, fără a menţiona însă că a colaborat şi la foarte mu1te
calendare româneşti transilvănene.
4 G. Răduică, N. Răduică op. cit., p. 574; semnalat după acelaşi Calendar al-
Eabetic al periodicelor din Biblio.teca „Astra" Sibiu.
437
In numărul pe anul 1917 găsim articole cu profil istoric (File din primul
război mondial p. 35-41; Războiul minelor p. 52-53; Prigonirile greci-
lor împotriva aromânilor p. 48-51; Asediul Verdunului p. 57-61; Ge-
neralul Petain p. 61-63; Sub Vaux p. 64-65; Ofensiva austro-ungară
în Tirol p. 66-68; Ofensiva rusească p. 70-75). Reţine atenţia articolul
„Inventivitatea în război" (p. 54-55) în care se subliniază că datorită
necesităţilor de război s-au făcut descoperiri importante: inventarea ba-
lonului de către fraţii Montgolfier pentru lupta de la Fleurus, producerea
zahărului din sfeclă din cauza declarării Blocadei continentale de către
Napoleon (1806), fabricarea silitrei cu ajutorul azotatului atmosferic etc.
Amintim de asemeni articolul semnat de Gavril Todica „Microbii"
(p. 92-95) în care se vorbeşte despre bactereologie şi corifeii ei (Pasteur,
Roux, Metchnicof, Koch, Behring, Erlich, Babeş), despre vaccinul anti-
rabic şi despre săruri.
Sub semnătura aceluiaşi Gavril Todica apare în anul 1918 articolul
„Cu::n va fi lumea peste o sută de ani?" (p. 39-42) din care reiese de-
zaprobarea autorului faţă de război şi de urmările grave ale acestuia
pentru omenire, urmări care vor fi generate de îmulţirea fără seamă
a materialelor strategice. Autorul conchide că „omenirea nu va mai fi
fericită dacă nu va înmulţi pîinea, mijloacele de trai, cultivarea inimii
şi iubirea aproapelui", arătînd că din cheltuielile militare ale anului 1916
s-ar putea creşte toţi copiii lumii. Şi tot semnătura lui Gavril Todica
poartă articolul „Deosebiri de lumină pe pămînt" (p. 45-47) în care
sînt date explicaţiile diferenţelor de fus orar, noţiuni despre meridiane
si latitudine.
· In partea literară a acestui calendar apar semnăturile lui George
Ranetti, Victor Bilciurescu, Nicolae Curea, Grigore Coatu, Elena Sevas-
tos, Thedor D. Speranţă.
Cel de-al doilea Calendarul Naţional al Foii Interesante apare în
Tipografia nouă începînd cu anul 1907. Dicţionarul bibliografic al soţilor
Răduică menţionează că apare numai pînă în 1913 5 . L-am găsit însă
inclusiv pentru anul 1915. Şi sub acelaşi titlu am depistat şi cîteva
numere dintr-un calendar pentru anii 1923-1930, dar, cu menţiunea că
C'Ste vorba de anii XI-XVIII de apariţie, deci este numai o coincidenţă
de titlu, cu atît mai mult cu cît cel de-al doilea calendar apare în Tipo-
grafia Libertatea. Primul, ca toate celelalte publicaţii de profil cuprinde
o parte cu date astronomice şi calendaristice, lista tîrgurilor, date despre
poştă. Spre deosebire de ele însă, este mult mai amplu şi mai bogat în
conţinut în partea sa literară. Fără a încerca să completăm Dicţionarul
bibliografic al lui Georgeta şi Nicolin Răduică, vom face o trecere în
revistă a celor mai semnificative articole pe care le conţine acest calen-
dar. Am întîlnit printre ele preocupări de culegere şi valorificare a
creaţiilor populare (poezii, povestiri, chiuituri) 6 , consideraţii privind ve-
chimea şi semnificaţia eroică a Căluşarului - dans exclusiv bărbătesc 7
5 Idem, p. 101.
s Calendarul Naţional al Foii Interesante, 1,907, P. 99, 103-104; 1908, p. 88;
1909, p. 86; 1910, p. 98; '1911, p. 97 şi la finele calendarului; 191/2, p. 80, 89-90;
1913, p. 89, 92; 1914, p. 103.
7
Idem, 1912, p. 68.
438
precum şi o clară şi corectă înţelegere a necesităţii păstrării şi perpe-

tuării portului popular, acest inestimabil purtător al unei Yechi şi bo-
gate tradiţii. Este prezentată - pe această linie - ţesătoria naţională
de la Orăştie, înfiinţată de Elena Hossu Longin, născută Pop de Băseşti,
pr~edinta „Reuniunii femeilor române" din comitatul Hunedoara. Aoe:>t
atelier care producea costume naţionale şi în care lucrau 8-10 femei,
avea ca directoare pe Victoria dr. Erdeli şi ca maestră de lucru pe Ti-
beria Barcianu.
Reţin atenţia articolele dedicate sătenilor şi care conţin fie „Sfaturi
şi poveţe" 8 , fie unele cunoştinţe generale agricole, tehnice, medicale 9
precum şi un interesant articol „De la Expoziţia Naţională" (anul l:J07
p. 47-48) care cuprinde şi cîteva fotografii ale unor puncte de atracţie
din expoziţia din 1906. Tot în categoria articolelor cu conţinut ~tiinţiflc
am putea încadra cele în care sînt prezentate unele monumente: Biserica
cea nouă greco-orientală română de la Orăştie (<1nul 1913 p. 73), Tur-
nul de la Chindia (anul 1911 p. 65), Turnul plecat de la Pizza (anul 1911
p. 93) şi Minunata Evanghelie dăruită mănăstirii de la Argeş (anul 1913
p. 54-56) precum şi articolul publicat în anul 1912 sub titlul „Felurile
de scriere ale altor neamuri de oameni" în care sînt prezentate scrierea
greacă, coptă, ebraică, siriană, tibetană, sanscrită, cuneiformă şi hiero-
glifică, dindu-se succinte explicaţii şi modele de scriere 10 . Pe aceiaşi linie
a preocupării pentru ridicarea cunoştinţelor generale ale cititorilor se
înscrie articolul „Din străvechi vremuri" 11 care cuprinde trei părţi: „Banii
în vechime" (schimbul în natură şi apariţia banilor la fenicieni), „Cele
dintîi tîrguri" (schimbul ocazional de mărfuri, şi apariţia primelor tîr-
guri organizate şi a drumurilor comerciale) şi „Cele dintîi plute şi co-
răbii" (evoluţia de la plută la luntrea monoxilă şi apoi apariţia coră
biilor cu pînze şi a vapoarelor cu aburi.
Trebuie de asemeni menţionate articolele publicate în numărul pe
anul 1912 şi însoţite de numeroase ilustraţii care prezintă serbările de
la Blaj ocazionate de împlinirea a 50 ele ani de la crearea Asociaţiunii
ASTRA, considerate fiind ca „O zi istorică de înţeleaptă frăţie". Tot în
această suită de articole se înscrie şi cel care sub titlul „Bravul zbură-
Idem, 1913, P. 44-51: l!Jl4, p. 45-52; 1915, p. 45-52.

H
9
Idem, 1907, p. 66-67 „Vorbire prin telefon"; .p. 84-86 „Crematoriu. Cuptor
de ars morţii"; 1908, p. 52; „O minune a lumii" (prezentarea podului în construcţie
de pe Valea Alegan în Bavaria); p. 89 „Enack·' (Spărgătorul de ghiaţă); p. !14
„Plante ciudate" (din Managna, Egipt, India, Chile); 1909, p. 72-73 „Bravurile
ştiinţei" (mutarea podului de fier de pe riul Raah); p. 87 „Minunile ştiinţei me-
dicale" (operaţii estetice la nas); 1910, p. 66-69 „Minunile firii pe fundul mă:·ii",
P. 73 „Trenul de munte cu dinţi, la Bozen", p. 80 „Cum e Calentl·arul Ia chinezi.
Cel mai vechi calendar din lume". Pentru anii Hlll-1913 vezi G. Răduică, N.
Răduică op. cit„ p. 40'1-402. In 1914-1915 nu mai apar articole cu asemenea con-
ţinut.
1° Idem, 1912, p. 70-78.
11 Idem, 1907, p. 70-73.
439
tor. de l.a Blaj" prezintă zborul lui Aurel Vlaicu pe Cîmpul Libertăţii' 2 •
l\Iai sînt prezentaţi dr. Ioan Mihu - preşedintele „Societăţii pentru
fond de teatru românesc" care .a făcut o donaţie „Fondului pentru zia-
riştii romăni" 13 , episcopul Nicolae Popeea care a donat douăsutecinci
zeci de mii coroane pentru stipendii pe seama tinerilor din şcoli şi a
celor care învaţă meseriile şi negoţul14 şi Vasile Stroiescu - unul din
susţinătorii şcolilor româneşti transilvănene, care în anii de grea cum-
pînă cînd acestea erau amenin\ate de maghiarizare forţată prin suita
reformelor şcolare (1868, 1904, 1907) a pus o parte din averea sa în
slujba învăţămîntului, pentru menţinerea în funcţie a unui important
număr de şcoli româneşti confesionale15 în care limba de predare era
cca românească.
în afara personalităţilor din istoria timpului prezent - contempo-
rane cu anii apariţiei Calendarului sînt prezentate şi figuri şi momente
de seamă din istoria mai îndepărtată a poporului român, de la istoricul
conflictelor daco-romane 16 şi a cetăţii Sarmizegetusei1 7 la semnificaţia
monumentului de la Şibot şi al luptei de pe Cîmpul Pînii 18 , de la fi-
gura lui Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul a cărui unire este considerată
„Cea mai mare zi din istoria neamului românesc" 19 la Tudor Vladimi-
rescu şi importanţa înlăturării domniilor fanariote şi a instaurării celor
păinîntene 20 • Este prezentată figura „biruitorului de la Beiuş" - dr.
Vasile Lucaciu - fiind dată în acelaşi timp, lista celor 14 deputaţi ro-
mâni dietali21 şi se face o scurtă trecere în revistă a participării Româ-
niei la al doilea război balcanic22 precum şi consideraţii determinate de
izbucnirea primului război mondial, importanţa strîntorilor, hărţile ţă
rilor beligerante şi a teatrelor de luptă.
În partea literară a acestui calendar se pot găsi nume de prestigiu
ale scrisului românesc (Victor Eftimiu, Şt. O. Iosif, Andrei Bîrseanu,
George Coşbuc, OctaYian Goga, Petre Dulfu, Ion N. Niţescu, George
Ranetti, Dimitrie Bolintineanu, Zaharia Bîrsan, Liviu Rebreanu, Nicolae
Petra-Petrescu, Alexandru Ciura etc.) alături de pseudonime, dintre care
1:1 Idem, 1912, „Arhierii români la Blaj. O zi istorică de înţeleaptă faptă''

(p. 36), „Tot de la serbările de la Blaj" (p. 40), „Asociaţiunea şi noua sa condu-
cere~ (p. 42), „Bravul zburător de la Blaj" (p. 62).
13 Idem, 1911, p. 40.
1t Idem, 1909, p. 81.
1s Idem, 1911, p. 36-37 vezi şi Rodica Irimescu, Calendarele româneşti tran-
silvănene ca mijloc de răspîndire a culturii în rindul maselor, în „Sargetia" XV,
Hl81, p. 381-391.
16 Ion N. Niţescu, Marii noştri străbuni, în „Calendarul Naţional al Foii in-
teresante", 1908, p. 54-63; Ioan Damian, Faptele împăratului Traian povestite de
banii din zilele lui, în loc. cit„ 1913, p. 58-71.
17 Cum a fost Sarmizegetusa, în Zoe. cit„ 1909, p. 53-56.
1s Monumentul de la Sibot ridicat biruinţei româneşti de pe Cîmpul Pîinii,
in loc. cit„ 1910, p. 61-64.
19 Idem, 1911, p. 30; 1912, p. 2; 1913, p. 58.
2~ Idem, 1912, p. 32.
21 Idem, 1902, p. 70-71 şi 1907, p. 44.
22 Idem, 1914, p. 70-83; 1915, p. 63-68 şi 82-93.
440
unele au putut fi identificate: Călin 23 , Elena din Ardeal 2 , Gheorghe din

Moldova 25 , Cornelia din Moldova 26 , Filuţ27 , Leandru 28 •
Cea de a doua publicaţie editată la Orăştie sub acelaşi titlu Calen-
darul Naţional al Foii Interesante apare în Tipografia „Libertatea", anul
1923 fiind al Xi-lea an de apariţie deci a început să apară în anul HH2,
concomitent cu primul calendar cu acelaşi nume care, în 1912 era la al
VI-lea an de apariţie. Respectînd obişnuita rubricatură a calendarelor şi
acesta cuprinde date astronomice şi calendaristice. Din partea literară
spicuim doar cîteva articole care ni s-au părut mai semnificative. In
1923 (p. 55-56) „Din lumea credinţelor deşarte" care combate „boscoa-
nele, poveştile cu strigoi şi duhuri rele"; „Ieşit din minţi de durere
pentru neamul său" (p. 57) prezintă ultimele zile ale lui Avram Iancu;
„Din vremuri nu prea îndepărtate" (p. 58-61) despre români şi Româ-
nia în primul război mondial. La p. 61-64 un articol fără titlu, însoţit
de mai multe ilustraţii, prezintă Regimentul 64 infanterie din Oră'jtie
(printre militari Longin Bucur şi Andrei Moldovan) 29 . Numărul pe 1924
este mai slab, abundă poeziile şi ilustraţiile. Din 1925 (anul XIII) reţinem
articolul închinat lui Avram Iancu şi monumentului de la Ţebea (p. 29-
30), din 1926 (p. 44-49) un articol despre necesitatea descoperirii de
noi resurse de energie pe fundul oceanelor şi (p. 63-64) scurt istoric
al Ku-Klux-Klanului. In 1927 este prezentat cursul de învăţători de şase
săptămîni ţinut la şcoala de meserii din Deva cu un an mai devreme
(p. 58-60) şi personalitatea lui Ioan Ciontea, conducătorul tipografiei
„Libertatea" din Orăştie, fost redactor la „Tribuna" din Sibiu, iar apoi
conducătorul tipografiilor din Haţeg şi Hunedoara şi, din 1904 al Ti-
pografiei orăştiene3°. In 1928 un amplu articol (p. 49-52) este dedicat
Congresului presei latine din toată lumea, ţinut la Bucureşti în toamna
anului 1927, se fac referiri la cazul Sacco şi Vanzetti31 şi este inserat
necrologul lui Traian Grozăvescu (p. 60-61). Dintre ilus.traţiile acestui
an: Troiţa de la Băneşti (Cîmpina) ridicată de Societatea „Cultul eroilor"
în memoria lui Aurel Vlaicu, căzut aici în 1912 în încercarea de a trece
Carpaţii3 2 •
Mai reţinem, din sumarul anului 1929, articolul care prezintă cer-
cetările savantului englez James H. Jean (p. 44-45) asupra structurii
stelelor, rezultatele săpăturilor de la Ur (p. 47) şi importanţa .tăbliţelor
23 Dr. Ottoi Călin, medic, publicist şi om politic socialist (1886-1917) cf.

M. Straje, op. cit., p. 508.
2 4 Elena Simtion, idem, p. 249.
2
5
Gheorghe Kernbach, idem, p. 220.
26 Cornelia Kernbach, ibidem.
7
2 Filaret Doboş, idem, p. 223.
28 Ion Cocîrlă, idem, p. 157. Am înclinat spre acesta deoarece a avut ·cola-
borări şi la „Deşteptarea" din CerRăuţi iar în calendarul nostru el semnează ar-
ticolul „Veniţi cu noi. Glas din Bucovina".
28 Pentru importanţa acestui regiment vezi şi Ion Iliescu, Tiberiu Js/,ra.ti,
Orăştie 750 de ani, Deva, 1974, p. 217-218.
30 Despre tipografiile din Orăştie, pe larg, în Ion Iliescu, Tiberau Istrate
op. cit„ p. 158-160.

31 „Calendarul Naţional al Foii Interesante", Orăştie, 1928, (XVI) p. 59.
11 Idem, p. 73. ~~:~„·:
441
de lut care se păstrează la muzeul din Londra şi, în fine, expediţia la

Polul Nord a savantului Nobile (p. 58-60) şi la polul sud a lui Richard
Byrd (p. 60).
Pentru 1930 (anul XVIII) ultimul pe care l-am consultat, se impun
atenţiei articolul referitor la concurenţa pe care grîul american îl face
celui românesc pe piaţa europeană şi, de aici, necesitatea schimbării mo-
dului de prelucrare a pămîntului şi de formare a unui „plugar luminat" 33
şi cel care prezintă şi combate tendinţa revizionistă a Ungariei hortiste
şi Germaniei hitleriste şi pretenţiile acesteia asupra coridorului de la
Danzig şi al Ungariei la teritoriile româneşti ale Ardealului pînă la
Brn~ov (p. 83-84).
In partea literară a acestui calendar semnează proză: Gh. V. Suşnea,
D. N. Ciotori, I. Dragoslav, Sandu Teleajen şi P. Chirica, iar versuri
Mmia Meşter, Aurelia Pop, V. Voiculescu, Al. Stamatiadi, D. Anghel,
V. l\Elitaru, Ion Bătrîna şi Zaharia Stancu (anul 1926, p. 43 „Rugă").
Se cere menţionat - deşi am putut vedea un singur număr - cel
din 1945, Calendarul de la Orăştie apărut în Tipografia „Solia Drep-
tăţii" ca organ al Partidului Naţional Ţărănesc din care reţinem articolul
referitor la evenimentele de la 23 August 1944. Este prezentată convor-
birea regelui Mihai I cu Antonescu, arestarea acestuia, preluarea con-
ducerii ţării de reprezentanţii Blocului Naţional Democratic: Partidul
Comunis.t Român (Lucreţiu Pătrăşcanu), Partidul Social Democrat (Titel
Petrescu), Partidul Naţional Liberal (Dinu Brătianu) şi Partidul Naţional
Ţărănesc (Iuliu Maniu) şi întoarcerea armelor împotriva Germaniei fas-
cisk:M.
La Deva, a văzut lumina tiparului Calendarul Ţăranului, în Tipo-
grufia V. Laufer. Am răsfoit anul I (1925) şi II (1926). In această publi-
caţie se impune partea literară întocmită de profesorul Al. Mănciulescu.
Sem•1ează: Ion Creangă: „Cu pluguşorul" (1925- p. 37-38), Vasile
Akxandri: „Ştefan şi Codru" (1925 p. 49) „Din robia ţiganilor" (p. 58-
66), Grigore Alexandrescu: „Cîinele şi căţelul" (1925 p. 67-68), „Corbii
şi barza" (1925 p. 87-88), Petre Ispirescu: „Moş Apoş" (1925 p. 82),
„Poveste" (1926 p. 76-83), Theodor Speranţă (1926 p. 53 şi 64), Liviu
Rebreanu (1926 (p. 72).
Acelaşi calendar cuprinde articole dădătoare de poveţe economice şi
sfaturi pentru creşterea copiilor.
1n 1934 apare la Brad Calendarul satelor care, în ciuda numelui
său se adresează în primul rînd minierilor. Sînt prezentate inspectoratele
miniere (p. 35), „Aurul" (p. 36-39) sub semnătura ing. I. Gigurtu şi
„Munca fizică şi intelectuală" (p. 83-85) semnat I. B. Mai întîlnim aici
semnăturile lui Octavian Goga („1833-1933" p. 35), Lascarov Moldo-
vanu (,,Povestire pentru o carte" p. 45-48), Adam Bolcu („Dealul fetei.
Din povestirile Zarandului" p. 62-64).
In 1936, tot în Brad apare, în tipografia ,,Zarand" Calendarul Ga-
zetei Zarandului întocmit de G. Camber şi S. Tomuş iar din 1938 (anul
II) de G. Micu Delabăseşti, membrul al Asociaţiei publiciştilor români.
:;3 Idem, 1930, p. 52-58.

3~ „Calendarul de la Orăştie", 1945, p. 35-38.
442
Am mai văzut anii 1939 (anul III) 1946 (anul V) şi 1947 (anul VI)• şi
1948 (anul VII). In această publicaţie predomină partea literară. Sem-
nează, printre alţii: Gheorghe Minovici (1938 p. 52-55), George Tuto-
veanu (1938 p. 55-56, 1939 p. 43-44, 1946 p. 47, 1947 p. 48, 1949 p. 58),
prof. I. Lupaş (1939 p. 44-50), Aron Cotruş (1939 p. 50), Octavian Goga
(1939 p. 93). Vlaicu Bârna (1946 p. 74-76, 1947 p. 37), George Lesnea
(1946 p. 83), Cincinat Pavelescu (1938 p. 38-41), Lascarov Moldovanu
(1939 p. 91), Elena din Ardeal (1946 p. 53), George Coşbuc (1946 p. 70-
71), Theodor Speranţă (1947 p. 73).
Din materialele cuprinse în acest calendar reţine atenţia articolul
dedicat sculptorului hunedorean Vasile Moga, prezentării vieţii şi crea-
ţiei sale (monumentul Unirii de la Lugoj, busturile lui Traian Grozăvescu,
Ioan Vidu, I. G. Duca, Nicolae Henţiu de la Săliştea Sibiului, Avram
Iancu, Crişan, Decebal, Iosif Adam, Octavian Goga (1939 p. 97-98) pre-
cum şi cele care prezintă diverse aspecte din activitatea de extragere
şi prelucrare a minereului aurifer din zona minieră Brad - Gurabarza,
înfiinţarea şi rolul Societăţii „Mica" etc. (1936 p. 56-65, 1939 p. 102-
106, 1946 p. 78-79 şi p. 86-87, 1947 p. 59-62, 1948 p. 68-69). Unele
din aceste articole poartă semnătura lui Octavian Goga şi Ion Gig~rtu.
Se cer de asemeni menţionate referirile la viaţa şi obiceiurile mo-
ţilor (1947 p. 43-47, 1948 p. 63) precum şi publicarea integrală a testa-
mentului lui Avram Iancu (1946 p. 78)35 .
Menţionăm în fine Calendarul Graiul muncitorimii apărut la Pe-
troşani în tipografia „Centrului Sindicatelor Naţionale" întocmit de Ale-
xiu David. Din această publicaţie am consultat numai numărul pe anul
1925. Scos din iniţiatirn şi pe spesa sindicatelor menţionate Calendarul
a avut o tentă politică pusă în slujba intereselor celor care l-au editat.
Este amplu prezentată activitatea sindicatelor susţinute material de către
patroni, pentru a contracara activitatea sindicatelor muncitoreşti, fiind
publicat programul pe care şi l-au propus să-l realizeze. Din acest pro-
gram de 7 puncte menţionăm: grija pentru închiderea contractelor co-
lective de muncă, aranjarea chestiunii pensiilor, preîntîmpinarea acciden-
telor, asigurarea de noi legi care să aducă muncitorilor o parte din be-
neficiul întreprinderii. Pentru cei neavizaţi acest program ar putea in-
duce în eroare dacă nu am reţine dintr-un articol semnat de Gheorghe
Buzdugan: „ ... cînd vom ajunge ca mintea fiecărui muncitor să fie atît
de deschisă cît să poată înţelege şi primi toate învăţăturile bune ...
atunci nu ne vom mai teme că masa muncitorilor va mai fi robită şi
exploatată în drepturile fireşti" 36 , afirmaţie care înlătură, voalat, icl~'e:.i.
luptei de clasă.
Reţinem totuşi din partea literară a acestui calendar „Cente:i<irn~
naşterii lui Avram Iancu" {p. 33-35) şi versurile semnate de l\1ihaii
Eminescu (p. 35-42) şi Şt. O. Iosif (p. 91).
35 Pentru cunoaşterea amănunţită a testamentului lui Avram Iancu şi ·a mo-
dului cum a fost el respectat vezi: Simion Retegan, Fundaţia şcolară a lui Avram
Jancu (1850-1898), în „Revista de istorie", 1974, 27, nr. 5 p. 697-709.
311 „Calendarul Graiul Muncitorimii", 1925, P. 61-83, articolul Libertate şi
fraternitate.
443
In general literatura calendaristică hunedoreană se încadrează în

ansamblul celei transilvănene, atît prin bogăţia titlurilor cît şi prin di-
versitatea materialelor inserate. Şi chiar dacă în partea lor literară pre-
domină reproducerile din alte publicaţii, valoarea lor educativă nu poate
fi negată, dacă ţinem cont de faptul că, în general calendarele făceau'
parte din materialele tipărite relativ mai ieftine deci accesibile unui
cerc larg de cititori. Ele puneau la îndemîna acestora informaţii prac-
tice ele strictă necesitate, de uz cotidian şi în acelaşi timp pagini de li-
teratură de cea mai înaltă clasă. Se poate aprecia aşadar că prin cu-
no;.i~ terea cît mai amănunţită a acestei categorii de publicaţii se aduce
o cuntribuţie la înţelegerea dezvoltării culturale a poporului român, stu-
dierea lor constituind o necesitate, şi o datorie în acelaşi timp, pentru
cei care se ocupă de dezvoltarea culturii româneşti transilvănene.
LES CALENDRIES ROCMAINES DE HUNEDOARA
Resumc
L'article present la litterature des calendriers de Hunedoara, qui est

une partie componante de la litterature des calendriers roumains. En presen-
tant Ies calendriers trouves dans les divers bibliothegues de pays, l'artide apporte
quelques completements du volume „Les calendriers et les almanach roumains,
17:ll-191B. Dirtionnaire bibliographique" signe par Georgeta et Nirolin Răduică.
DIN ISTORICUL OCROTIRII PATRIMONIULUI CULTURAL
HUNEDOREAN
IOAN OPRIŞ
Am prezentat cu un prilej recent 1 o sinteză, fireşte susceptibilă de

completări şi îmbunătăţiri, din multele informaţii păstrate în arhive şi
care privesc acţiunea constantă de protejare a izvoarelor istoriei, şi în
primul rînd a monumentelor istorice, din această zonă a ţării extrem de
bogată în vestigii arheologice, de arhitectură şi artă. Aici, adăugăm aces-
tora încă cîteva din datele necesare, credem, conservării şi restaurării
monumentelor, dar şi mai bunei cunoaşteri a unor detalii referitoare la
„istoria" intervenţiilor asupra lor. Am putea spune că acestea ne ajută
să constituim, la scară mică, de sigur, o istorie a istoriei!
I. Un obiectiv cu numeroase semnificaţii pentru istoria românilor
transilvăneni, care a preocupat pe conservatorii de monumente dar şi pe
istoricii români imediat după 1918, a fost biserica „Sf. Nicolae" din Hu-
nedoara2. Am spus imediat după 1918, căci la 11 august 1922 Al. Lape-
datu, însoţit de M. Roska şi R. Wagner, cercetează monumentul stabi-
lind cu autorităţile locale mijloace de restaurare. Iar în anul următor
Comisiunea Monumentelor Istorice - Secţia pentru Transilvania acordă
un prim ajutor material, la început pentru intervenţii urgente, apoi
pentru consolidări şi conservare, care ajutor se va stabiliza în anii ur-
mători3. Totuşi lipsa de fonduri pe măsura cerinţelor nu a permis mai
multă vreme - din 1934 parohia apelează chiar la che.tă publică -
abordarea restaurării monumentului într-un proiect total. ln 1936 se
acorda totuşi un ajutor neînsemnat pentru mici reparaţii; în anul ur-
mător arh. Wagner întocmeşte la 22 aprilie, Devizul asupra lucrărilor
şi materialelor necesare. Acesta prevedea: scoaterea poditurii şi a um-
pluturii din altar, naos şi spaţiul turnului; reparaţii la zidurile interioare,
a bolţilor - la intrados şi extrados - , reparaţii şi completări la tavanul
pronaosului; executarea unei podituri noi impregnate cu carbolineum;
înlocuirea lemnăriei putrede din turn; spargerea zidului din pod pentru
execuţia unei uşi de-asupra pronaosului, ca şi a unor ferestre la turn;
reparaţii de mobilier şi execuţia din nou a unor piese; curăţirea şi im-
pregnarea iconostasului. Toate însumau 82.266 lei 4• In acelaşi timp I. Mi-
hail cercetează fresca, constatînd burduşeli şi o afumare consistentă, pe
referatul său Artur Verona indicînd ca pictura să nu se spele ci să se
cureţe doar5. La 27 octombrie 1939 Wagner înainta Comisiunii Prelimi-
1 Vezi articolul nostru, Despre activitatea de ocrotire a patrimoniului cultural

naţional fn judeţul Hunedoara, în „Sargetia", XV, 1981, p. 353-362.
2 N. Iorga, Şt. Balş, Historie de l'art roumain, 1922, p. 158; Şt. Meteş, Zugravii
bisericilor româneşti, in „ACMIT", 1926-28, p. 114-115; V. Vătăşianu, Vechile
biserici de piotTă romEneşti din judeţul Hunedoara, în „ACMIT", 1930, p. 65-70.
» I. Opriş, op. oit., p. 35f. Din păcate chiar aceste Jucrări au contribuit la
pierderea unor elemente originare ale monumentului.
4 Arh. CMI, Fond 5.23. Dos., Biserica română unită Hunedoara.
5 Restaurarea frescei a fost considerată lucrare aparite, fiind necesară şi apro-
barea Comisiei Superioare de pictură bisericească.
446
narul asupra reparaţiilor şi întregirilor necesare, prin care se stabileau:

în exterior - spoirea faţadelor cu lapte de var de ciment; repararea
acoperişului de eternit la turn şi navă; execuţia unor jghiaburi şi burlane
la turn; reparaţii la trotuar şi amenajarea canalizării; în interior - re-
paraţii la bolţi; consolidarea cupolei; scoaterea şi înlocuirea umpluturii
infestate din altar şi navă, consolidarea tavanului pronaosului şi la turn;
spargerea zidului turnului pentru amenajarea intrării în pod şi instala-
rea de ferestre la etajele sale; se mai adăugau lucrările de tîmplărie,
vopsitorie şi pentru recondiţionarea iconostasului care, cu toate mate-
rialele necesare, ridicau costul lucrării la 212.130 lei 6 .
Abia în anul 1940 şantierul întruneşte toate condiţiile pentru a fi
deschis: în primul rînd s-au adunat banii necesari, 160.000 lei pentru
restaurarea picturii şi 212.130 lei pentru restaurarea edificiului, apoi ex-
pertiza definitivă a picturii, făcută de prof. Virgil Simioncscu şi defini-
tivarea proiectului de restaurare, reluat de H. Teodoru. La 12 aprilie
19-10 V. Simionescu referă asupra picturii constatînd că peste frescă s-a
operat o intervenţie de către un pictor al Comisiunii Monumentelor Un-
gare, înainte de 1914, care a condus, prin fixarea culorilor cu ulei, la
serioase alterări; că iconostasul se putea spăla, urmînd să fie retuşate
fondurile aurite şi apoi revernisată piesa 7 • Şi referatul pictorului I. Mi-
hail din 22 august 1940 amintea fixarea stratului pictural cu ulei peste
murdăria şi fumul sedimentate în decursul vremii, el opinînd pentru
acordarea lucrării pe seama unui pictor autorizat8 .
Pornind de la spargerile de zidărie - pe care le respinge - H. Teo-
cloru cercetează în acel an, înaintea definitivării planurilor, monumentul,
întocmind un Memoriu de restaurare şi un releveu ale căror date le con-
sideră susceptibile de modificare în funcţie de rezultatul lucrărilor de
restaurare.
fată concluziile sale: 1. Faza I de construcţie a edificiului cuprindea
doar naosul şi altarul, în care sens pleda zidăria exterioară păstrată pînă
la cornişă, bolţile altarului, arcul dintre naos şi altar, cadrul uşii de la
intrarea în naos. Remarcă şi el ca neobişnuit traseul poligonal al alta:-
rulu'i cu unghiul în axul principal est-vest şi presupune existenţa unei
bolţi cilindrice la naos 9 •
2. Acestei faze i s-a adăugat un pronaos, probabil de la început tă
vănit, cu intrări pe latura de sud şi de nord ale căror cadre le remarca
la faţa locului şi de-asupra cărora se găsesc cîte o firidă semicirculară
pe care o vedea necesară reprezentării hramului; aceste firide le consi-
deră. dispărute prin deschiderea de ferestre de mai tîrziu. Totodată crede
că la această fază au existat în faţa uşilor lespezi mari de piatră nere-
,; Arh. CMI, Fond 5.23, Dos. Bis. Rom. unita Hunedoara.

'Idem.
s Ibidem.
9 Acest plan este explicat de V. Vătăşianu în Istoria artei feudale în ţările
române. Voi. I, 1959, p. 564-565, ca avînd originea în mediul local, fiind as&-
mănător altor realizări din secolul al XV-lea din ţinutul Hunedoarei. Savantul
leagă zidirea edificiului de privilegiul semnat de Matei Corvin la 1458 pentru ri-
dicarea unei biserici „a sîrlbilor şi valahilor·~. Vezi şi planul (fig. 519, p. 569), care
prezintă unele diferenţe de planul H. Teodor.
447
gulată îndepărtate neinspirat la execuţia trotuarului din beton şi astfel

anulînd posibilitatea cunoaşterii nivelului originar al solului din jurul
monumentului. Tot acestei faze îi atribuie cele două deschideri din pe-
retele despărţitor dintre naos şi pronaos, la stînga uşii vechi.
3. Faza a III-a este datată în 1634 cînd s-a înlocui.t sistemul vechi
de boltire a naosului, transformînd radical monumentul. Intervenţia îi
era evidentă prin nepotrivirile dintre axul celor 4 coloane interioare şi
ferestrele pereţilor de nord şi sud, arcada dintre naos şi altar; deschide-
rile dintre naos şi pronaos; lipsa de suprapunere sau de simetrie între
ferestrele registrului inferior şi superior. H. Te odoru remarca mai ales
ieşirea din linie a stîlpilor de susţinere ai arcului dintre naos şi pronaos
faţă de stîlpii interiori.
Ce reţine ca reprezentativ pentru această fază „bizantină" arhitec-
tul? Următoarele elemente:
- capitelele coloanelor centrale construite din abace de formă he-
xagonală, nepotrivite bolţilor bizantine 10 ;
- naşterile celor 4 bolţi cilindrice, ale arcurilor dintre coloane şi
pereţi şi ale bolţilor care acoperă spaţiile dintre braţele crucii şi care sînt
dispuse la aceeaşi înălţime, ceea ce duce la penetrarea lor;
- turla centrală, tronconică în exterior, nerezemată pe bolţile ci-
lindrice ale braţelor crucii prin pandantiYe, bolţile formînd prin între-
tăiere o boltă cu penetraţie întreruptă de cilindrul turlei 11 ;
- întretăierile bolţilor de penetraţie între ele şi cu cilindrul turlei
sînt acuzate de un profil de tencuială identic c.u al bolţilor altarului ca
o imitaţie decorativă a nervurilor gotice;
- bolţile cilindrice ale spaţiilor dintre bolţile crucii au axul orien-
tat nord-sud iar arcurile de pe coloanele centrale sînt supraînălţate;
- coloanele centrale sînt mai depărtate de zidul vestic al naosului
decît de cel estic iar spaţiul dreptunghiular dintre ele are laturile de
nord şi de sud mai lungi decît cele de est şi vest;
- grinzile de lemn care subîntind bolţile şi arcurile, lipsind la cele
4 bolţi cilindrice, au fost tăiate la o intervenţie anterioară;
- turla are la -exterior o cornişă cu zimţi de cărămidă, ceeace nu
există la corpul bisericii;
- traseul şi panta acoperişului turlei au fost pronunţate pînă la
intervenţia lui Wagner (1923), aceasta fiind acoperită cu olane iar cor-
pul bisericii cu şindrilă12.
4. Faza a IV-a a rezultat în urma construirii turnului clopotniţă, da-
tată în 1827, după cum se cunoaşte mai demult.
10 H. T. se şi întreba: „Să fie o reîntrebuinţare a unor lespezi de pardoseală

provenind din vechea biserică sau de Ia castelul vecin"?
li Soluţia a părut lui V. Vătăşianu dind naştere „la o structură stingace
dar originală" {op. cit., p. 564) iar lui V. Drăguţ ca fiind realizată „cu multe
licenţe şi stîngăcii" (in Vechi monumente hunedorene, 1968, p. 60).
12 Datele îi sînt furnizate de comparaţia dintre martorul fotografic publicat
de N. Iorga în Neamul Românesc în Ardeal şi Ţara Românească, 1906, I. p. :121
şi rezultatul intervenţiilor ,Jui Wagner. Spre deosebire de V. Vătăşianu, care con-
sidera această fază o restaurare mai amplă făcută Ia 1634, (op. cit., p. 565), ca şi
de V. Drăguţ, care o vede ca „reinoire" (op. cit., p. 60), H. Teodoru ne lasă să în-
ţelegem o mărire a edificiului.
448
5. Faza a V-a este rezultatul lucrărilor de după 1923 cînd s-au mo-
dificat profilul acoperişului turlei, cornişa, soclul şi trotuarul într-o ma-
nieră „care nu răspunde unei preocupări de a conserva monumentul în
formele-i originale"13.
Luînd ca punct de plecare fotografia publicată de N. Iorga - în lu-
crarea amintită din 1906 - , arhitectul formulează citeva deziderate ale
cercetării monumentului:
- dacă a fost pardosit în vechime cu lespezi de piatră hexagonală;
- dacă erau trei (nu 2) ferestre la frontoanele de nord şi sud şi dacă
acestea nu erau durate din alt material decît restul zidurilor;
- dacă se pot găsi laturile ferestrelor pronaosului la plecarea firi-
delor semicirculare şi dacă nu cumva teşiturile acestor ferestre ca şi ale
turlei nu sînt lărgiri recente;
- dacă zidurile pronaosului au fost construite cu ale naosului;
- dacă sub tencuială se poate constata forma originară semicircula-
ră a frontoanelor de nord si sud 14.
Cît priveşte lucrările ·de restaurare propriu zise, H. Teodoru a im-
pus lui Wagner următoarele condiţii prin aviz:
- consolidarea turlei prin înlocuirea grinzilor de lemn ce o susţin
cu altele de fier, îmbrăcate în zidărie sau beton;
- învelitoarea să fie din olane care se vor prinde, primul rînd di-
rect pe astereală, iar al doilea bătut pe şipci în aceasta;
- să îr-1depărteze soclurile de ciment descoperindu-se zidăria veche;
- instalaţia electrică să fie făcută prin cablu subteran, îngropată
în tencuială în zona nepictată şi prinsă în agrafe astfel incit să nu taie
nici o scenă din zona pictată;
- darea jos a tencuielilor cu ciment şi a betoanelor ca şi a porţiu
nilor burduşite care nu au aderenţă la zidărie, folosindu-se numai mor-
tare de var pentru că cimentul împiedică ieşirea în afară a umezelii;
- la mobilier cerea execuţia conformă cu piesele păstrate şi mon-
tarea la o înălţime care să nu treacă peste naşterea ferestrelor, ca şi des-
fiinţarea cuierelor bătu.te „barbar" în cuie în zugrăveală 1 5.
II. Castelul Corvineştilor de la Hunedoara a fost un adevărat exa-
men pentru restauratori şi istorici deopotrivă, o serie de intervenţii şi
lucrări executate în perioada interbelică fiind enunţate şi de noi într-o
lucrare deja amintită 16 . Acestor date le adăugăm încă cîteva care privesc
situaţia după 1940.
La insistenţele repetate ale CMI, în primul rînd ale lui C. Daico-
viciu prefectura judeţului Hunedoara înscrie în 1943 suma de 2.000.000
lei, la care se adaugă o alta de 300.000 Iei acordată de Uzinele de Fier
din Hunedoara pentru lucrări de reconstrucţie la podul de acces la cas-
tel. Lucrarea se execută, ca şi cele dinainte, sub conducerea lui R. Wag-
ncr1~.
13 Loc. cit., Fond 5.23, Dos. Bis. rom. unită Hunedoara.

14 Idem.
1:. Ibidem.
111 cit., p. 354-358.
I. Opriş, op.
i;Loc. cit., Fond 5.23, Dos. Castel Hunedoara, adresa prefectului nr. 5652/1943,
8 ma:-tie, către Universitatea Cluj-Sibiu, profesorului C. Daicoviciu şi adresa CMI
nr. 538/1943.
449'
Dar acest complex - care presupunea şi atunci un şantier de în-

treţinere continuă - necesita multe alte operaţii de conservare-restau-
rare. Cu atît mai mult cu cît fusese sau era vizat de utilizări necores-
punzătoare: după ce, din 1940 o serie de încăperi fuseseră ocupate de
militari, Sindicatul muncitoresc local cerea în 1945 folosinţa sa ca spaţiu
locuibil' 8, apoi se fac intervenţii pentru ridicarea unui spital în: imediata
sa vecinătate' 9 iar în 1948 se hotărîse ·chiar depozi.tarea gdului în Sala
cavalerilor20 . In ·aceste condiţii sînt desemnaţi arhitecţi Horia Teodoru şi
Ştefan Balş să cerceteze în cîteva rînduri monumentul. Se constatase cu-
acel prilej nevoia stringentă a consolidării zidăriei, reparaţiei învelitoa-
rei şi a compldărilor de ţiglărie, Prin dispoziţia Consiliului de Miniştri,
respectiv a dr. Petru Groza, se acordă un prim fond de res.taurare . de
200.000 lei. In adresa ce comunica Primăriei Hunedoarei cele de mai
sus, preşedintele CMI, C. Daicoviciu, preciza că „Domnul Prim Ministru
insistă ca lucrările să se facă în cea mai strictă economie, banul public·
cheltuindu-se cu o desăvîrşită chibzuinţă. Domnia sa îşi rezervă dreptul
de a inspecta şi cerceta mersul lucrărilor" 21 .
Conducerea şantierului, care în sfîrşit se părea că se organizează,.
este încredinţată tot arh. Wagner. In iarna aceluiaşi an se aprobă lu-
crările de tîmplărie (meşter Petru Nagy) ·şi ţiglăria necesară, rămînînd
ca primăria să se ocupe în contiriuare de bunul mers al şantierului 2 2. To-
tuşi lucrările trenează, astfel că atunci cînd delegatul Ministerului, G.
Cazimir le cercetează raportează că „o parte a acoperişului Castelului
Corvin esţe stricat şi ploaia pătrunde în interior; unul din zidurile ex-
terioare este crăpat şi poate să se prăbuşească, iar podul mobitl. peste care
se făcea intrarea în castel este putrezit. In condiţiile arătate Castelul
Huniadc, care are' şi piese muzeografice, nu poate fi vizitat" 23 . Tot în
acc>st sens, la 17 nov. 1950 Secţia Cultură şi Artă a Comitetului provizo-
riu al regiunii Hunedoara-Deva, raporta: „Reparaţia şi renovarea cas-
telului a fost o preocupare în mică măsură - e drept - a regimurilor
trecutului. Astăzi cu atît mai mult credem că ar fi necesar să nu lăsăm
aceste bunuri pradă intemperiilor şi a timpului care a început să-şi lase
urmele distructive ... " 2 4.
Situaţia se impunea rezolvată cu atît mai mult cu cît anual cca.
20.000 vizitatori călcau pragurile monumentului.
In vederea adunării tuturor datelor arh. Vasile Moisescu, delegat să
studieze lucrările necesare, raportează că: „Cerinţele de reparaţii şi lu-
crări de restaurare pentru punerea în adevărata lui valoare şi stare de
ts Loc. cit., fond. cit., adresa Sindicatului nr. 302/1945, 18 iunie către Minis-
trul Cultelor şi artelor.
111 Loc. cit., adresa Uzinelor de Fier Hunedoara nr. 1255/1946 şi răspunsul
CMI nr. 257/1946.
20 Loc. cit., Raport Wagner, 17 iulie 1948. Acţiunea, care presupunea şi unele,
intervenţii la zidurile interioare, a fost stopată ca:egoric prin telegrama nr. 731
din 26 iulie 1948 semna.tă de C. Daicoviciu.
21 Loc. cit., adresa CMI nr. 702/1948, 5 iulie.
22 Loc. cit., adresa Direcţiei Arte Plas-tioe nr. 330/1949, 7 februarie că.tr:e Pri-
măria Hunedoarei.
23 Loc. cit., Raportul Serviciului Muzeo-Monumente, B noiemv. 1950.
2' Loc. cit., Rapol't semnat de Popa Savia.
450
bună întrebuinţare a acestui monument sînt foarte mari şi ar necesita

cheltuieli mari, însă ar fi cel mai indicat local pentru un Muzeu Regio-
nal şi un Cămin Cultural". El întocmeşte şi devizul lucrărilor, propunînd
pentru primele etape suma de 542.571 lei''· In baza propunerilor sale
direcţia Muzee şi monurnente - preluîndu-le - se adresa la 27 nov. mi-
nistrului Ed. Mezincescul6. Ca o consecinţă pozitivă, în 1951 încep lu-
crătl sistematice, continuate în 1952 cînd se acordă din fondurile centrale
5.000.000 lei pentru restaurare 27 • Din acest moment şantierul deschis va
asigura păstrarea şi apoi punerea în va:loare aşa cum presupune măreţul
.ansamblu.
III. ln anul 1944 la CMI se prezenta oa urgentă lucrarea de restau-
rate a bis~ticii „CoborîrM. Sf. Duh" de la Citiciş 28 • Cel care o studiezi
şi-i intocmeşte releveul este arh. V. Moisescu, tot el propunînd execu-
tarea de reparaţii la bolta naosului - prin folosirea unor tiranţi lngro-
paţi - , readucerea fundaţi~i la niveJltil primar în special în latura de
vest şi înlocuirea. inventoarei. Sprijinind referatul Şt. Balş solicita
250.000 lei ca ajutor central pentru o lucrare ce stabilea prin deviz suma
de 2.300.000 le1211. Tergiversarea lucrărilor a durat cîţiva ani, abi.a tn
1950 aprobîndu-se deviztiil.. Fiind un monument de virf din arhitectura
transilvană, documentaţia realizată de V. Moisescu cu acel ultim prilej
se constituie ca o sursă documentară.
IV. Incă din 1936 prefectura judeţului Hunedoara semnalizeazl
CMI că Gorunul lui Horia „este pe cale de a se distruge" 30 . Menţinerea
şi studierea mijloacelor de conservare a acestui unicat a fost preluată
de presa vremiP 1. Gorunul fusese declarat deopotrivă monument al na-
turii (Hl22) şi monument istoric. In ce priveşte prima sa calitate, con-
servarea lui intrase în atenţia Comisiei Monumentelor Naturii, respectiv
a lui Al. Borza, care în 1944 - în urma unor soluţii - se adresează So-
cietăţii ,,Mica" din Brad pentru acordarea materialelor necesare. Din
păcate vcchiml'a şi condiţiile concrete nu permiteau o soluţie definitivă.
De aceea, de soarta acestui monument se interesează, în primăvara
anului HJ50, primul ministru, P. Groza. Ca efect, Consiliul de miniştri
cere la 23 mai Hl50 Comisiunii Monumentelor Istorice să stabilească mă
suri care să ducă la „ l. Conservarea Gorunului istoric de mare valoare
tradiţională pentru Ţara Moţilor; 2. conservarea mormîntului lui Avram
Iancu. Acest cimitir ocupă un loc de frunte în cultul poporului din Ar-
deal deci nu poate scăpa preocupărilor noastre întreţinerea lui" 32 •
Trimis de Serviciul muzeelor şi monumentelor să studieze situaţia
ansamblului memorial de la Ţebea, arh. Moisescu întocmeşte un deviz
?5 Deviz în !oe. cit.

21 Loc. cit., Referat nr. 13449/1950, 29 nov.
:n Loc. cit., Adresa Serviciului Muzee-monumente către Comitetul executiv al
Sfatului regional Hunedoara, nr. 3021/1951, 21 dec.
2s V. Vătăşianu, Istoria artei feudale, p. 566; V. Drăguţ. op. cit., p. 59.
29 Ar!i. CMI, Dos. Cinciş. Lucrări exeC'urt:ate intre 1951-52.
0
• Arh. CMI, fond 5.38, Dos. Horia. adresa nr. 14633/1936, 5 marlie.
31 Vezi „Universul" din 20 dec. 1941 şi 30 mai 1942.
I! Arh. CMI, Fond 5.38.
451
în care propunea, între altele, ca lucrarea de conservare a Gorunului si

fie dată în grija ing. silvic Voicu, de la Ocolul silvic Baia de Criş 33 .
•
• •
Alese din materialul arhivistic foarte bogat în ce priveşte istoricul
lucrărilor de ocrotire a monumentelor din ţinutul Hunedoarei, aceste
cîteva exemple sînt din multe puncte de vedere semnificative. Lor li
s-au fi putut adăuga şi altele, mai ales pentru_ primii ani ai puterii
populare din ţara noastră, cînd şi monumentelor aces.tor locuri li s-au
acordat fonduri şi atenţia cuvenită.
De altfel am trecut, cu bună ştiinţă, peste începutul lucrărilor de cer-
cetare şi restaurare a bioSericii de la Densuş - din vara şi toamna anu-
lui 1948 - făcute sub îndrumarea lui V. Vătăşianu, H. Teocloru, s-au lă
sat deoparte grija manifestată de P. Groza pentru soarta altor monumen-
te: de exemplu în iulie 1948 el hotărîse acordarea din fondul preziden-
ţial a 100.000 lei pe seama Muzeului din Deva „cu dorinţa de a fi folosit
în felul următor: circa 20.000-30.000 lei pentru muzeu (reparaţii, achizi-
ţii etc.). Circa 80-70.000 lei pentru îngrijirea, curăţirea şi conservarea
ruinelor cetăţii Devei" 34 • Nu am amintit despre lucrările de ridicare to-
pografică de la cetatea Piatra Roşie, şi acestea executate de H. Teodoru
în primăvara lui 1950, care anunţau începuturile campaniilor sistematice
de săpături şi conservare a cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei.
Toate acestea, sprijinite pe o tradiţie a grijii faţă de memoria co-
lectivă, păstrată mai întîi de .toate şi cel mai bine prin monumentele is-
torice, tradiţie de care oamenii acestor locuri au tot dreptul să se mîn-
drească, amintesc datoria pe care o avem de a continua să păstrăm şi să
ţinem la loc de mare cinste patrimoniul nostru cultural.
DE L'l-IISTOIRE DE LA SAUVEGARDAGE DU PATRIMOINE CULTUREL

DE HUKEDOARA
Resume
Les documents d'archives etudie par l'auteur mettent en evidence les efforts
deposes, le long du ~emps, surtout apres le 1944, pour la sauvcgarde des rnonu-
ments du departement de Hunedoara.
J3 Loc. cit., fond. cit., Devizul lucrărilor de amenajare a ansamblului se ri-

dică la suma de 382.000 lei.
J1 Loc. cit., Fond 5.15, Dos. Muzeu Deva, adresa CMI nr. 704/1948, 17 iulie.
ASPECTE ALE ARHITECTURII.TRADIŢIONALE
lN GOSPODARIA DIN AŞEZARILE CARPATICE
LUCIA APOLZAN
In ansamblul construcţiilor unei gospodării din aşezările risipi.te pe

înălţimile carpatice subliniem însemnătatea a două forme străvechi men-
ţinute pînă în contemporaneitate: o construcţie concentrică şi alta cu
absidă. Asupra acestor forme cercetătorii din arhitectură, arheologie şi
etnografie s-au oprit cu deosebită atenţie.
Forma concentrică se găseşte în aşezările de pe Platforma Luncani-
lor, în apropierea marilor cetăţi dacice din Munţii Orăştiei; este solitarul
„staur" rotund cu acoperiş conic, un adăpost pentru oi, plasat în peri-
metrul gospodăriei, nu departe de casă. Prin această construcţie, cu pe-
reţii de bîrne aşezate pe piatră, avînd o deschidere de 9 m, un acoperiş
conic foarte înalt obţinut prin întîlnirea în vîrful staurului a 16 căpriori
sprijiniţi pe cele 8 laturi simetrice ale pereţilor, cu învelitoare de şin
drilă, s-a realizat spaţiul necesar pentru un număr mare de oi; construc-
ţia des.tinată exclusiv ca adăpost în timpul iernii, rămîne nefolosită în
timpul verii cînd turmele se găsesc la stînile din golul de munte.
In altă zonă de platforme carpatice, în satele-crînguri ale Apuseni-
lor, s-a menţinut o construcţie cu absidă; este „şura", necesară gospodă
riei pentru îmblătitul cerealelor. Construcţia cu un plan hexagonal asi-
metric are pereţii de lemn pe o bază de piatră, cu învelitoare de paie sau
!;iindrilă. In dosul şurei este grajdul; în par,tea din faţă, unde este şura,
planul hexagonal s-a realizat prin înlocuirea colţurilor cu doi pereţi
oblici lăsînd la întîlnirea lor un perete cu uşa de intrare în şură. In aceas-
tă parte rotunjită a şurei, de formă absidală, se realizează aria necesară
pentru îmblătitul cerealelor, prin baterea snopilor cu „îmblăciul", uneal-
tă rudimentară. Şura cu grajd arc mai multe utilizări; serveşte şi la de-
pozitarea uneltelor agricole; cînd se găseşte la „mutătura" din hotarul
satului, mai departe de casă, este folosită şi ca adăpost temporar agro-
pastoral, în timpul cînd se lucrează finul şi terenul cultivat, sau cînd se
păşunează cu vitele ogorul lăsat pentru odihnă.
Aceste două construcţii cu destinaţii diferite - staurul prin exce-
lenţă pastoral, iar şura cu complexele ei agro-pastorale - aduc sub ochii
noştri concepţii arhitecturale de mare vechime lăsînd deschise intere-
sante căi pentru înţelegerea perpetuării tradiţiei. Este clar că forma con-
centrică a staurului, ca şi cea absidală a şurei, corespund întru totul
unor necesităţi economice; ca atare utilul este factorul esenţial ·al menţi
nerii celor două forme tradiţionale, iar persistenţa acestor construcţii
de-a lungul timpului a fost asigurată de activităţile de bază ale gospo-
dăriei agro-pastorale din aşezările risipite pe platformele carpatice la
altitudinea de 800-1200 m.
Forma staurului rotund de pe Platforma Luncanilor ne duce. cu gin-
dul la construcţiile circulare şi poligonale ale dacilor, prezente atît în
construcţii de cult cît şi în cele de locuinţe. La rîndul ei, forma şurei din
454
.Munţii Apuseni are similitudini cu aceea a vechilor biserici de lemn, şi

în acelaşi timp are rădăcini în locuinţele dacice, aşa cum rezultă din să
păturile arheologice din Muntii Orăştiei.
Arhitectura tradiţională la care ne-am oprit, cu cele două forme per-
siqc;itc - staurul concentric şi şura cu absidă - ne lasă să vedem unele
raporturi intre necesitate şi forma respectivă, necesitatea fiind factorul
Jwt.ărîtor în alegerea formei; de asemenea în ce măsură utilul a impus
păstrarea unor vechi forme şi în ce măsură prin repetarea formei vechi
şi păstrindu-şi liniile generale, construcţiile au fost adaptate altor nece-
sităţi materiale şi spirituale.
Pentru a st~~bili unele corelaţii între etnografie" şi arheologie ple-
cînd de la originPa dacică a celor două forme de construcţii - concen-
tr!că şi absidală - corelaţii în ceea ce priveşte raportul între plan şi
cle.\tinaţie, intre formă şi necesitate, între util şi simbol, vom apela la
de.:-coperirile arheologiei, referindu-ne la volumul „Arhitectura dacilor"
de Ioan Glodariu. (Cluj-Napoca, 1983).
Din punctul de vedere al destinaţiei, construcţiile dacice din aşe
zările „civile" analizate de Ioan Glodariu, lasă pentru etnografie un cîmp
larg de interpretare ţinînd seamă de funcţionalităţile multiple ale gos-
po:lăriei di a aşezările risipite pe înălţimi, şi de modul de trai al popu-
laţiei autohtone de pe platformele carpatice.
Ne referim la unele construcţii de locuinţe cuprinse în volumul
menţionat mai sus.
In cetatea de pe stînca de la Piatra Roşie, situa.tă în satul Alunu al
Luncanilor, arheologia relevă o construcţie cu plan absidal de mare di-
mensiune, ..J0/28 m la exterior, care are în interior o altă construcţie cu
două încăperi rectangulare, temelia acestor construcţii fiind din blocuri
de calcar iar pereţii din lemn lipit cu lut. Aşa cum se precizează, con-
strucţia avea mai multe destinaţii, ca locuinţă şi magazie, precum şi cu
o folosinţă spccială, pentru adăpostirea unei părţi a garnizoanei. (p.
Hl-20, fig. 6/2-3).
Semnificative sînt cele trei locuinţe cu încăperi concentrice din
aşezarea civilă de la Feţele Albe, în apropierea marii cetăţi de la Gră
diştea Muncelului. Aici se distinge o încăpere interioară cu plan absidal,
inconjurată dl' o încăpere exterioară octogonală, unde s-a găsit şi cea
mai marc parte a inventarului specific locuinţei. 1n încăperea interioară
cu pereţii de lut bătut pe un schelet de pari se găsea şi vatra de foc; în-
căperea exterioară avea pereţii din lemn sprijiniţi la fiecare unghi al oc-
togonului pe cite un bloc de calcar. (Ibidem, p. 21, fig. 7/1). O altă clă
dire de acelaşi fel avea încăperea exterioară cu pereţii de lemn lipiţi cu
lut. (Ibidem, fig. 7/2). A treia construcţie asemănătoare avea şi un prid-
rnr (Ibidem, fig. 8/1).
Pentru a înţelege necesitatea acestor încercuiri în construcţia locu-
inţei şi rezistenţa de-a lungul .timpului a formelor poligonale, reţinem ~i
planul circular al locuinţt=>i de pe platoul de la Grădiştea Muncelului, cu
pereţii de lut bătut PE pa"."i, avînd în interior vatra de foc; clădirea este
înconjurată de un pridvor. (Ibidem, p. 22, fig. 10/1-2).
Uimitoare sînt construcţiile prezentate ca locuinţe sezoniere din
munţii Rudele şi Meleia în apropierea marii cetăţi. Aici s-au descoperit
455
construcţii cu două şi chiar cu trei încăperi concentrice acestea avînd la

b~ză lespezi de piatră, pereţii de bîrne fără lipitură de lut, acoperişul din
şindrilă. Sînt interesante argumentele pe care le aduce autorul pentru a
stabili destinaţia lor. Luînd în considerare zăcămintele de fier exploata-
te în perioada statului dac, ca şi prezenţa în inventarul construcţiei a
zgurei de fier şi a unei mari cantităţi de ceramică, autorul le consideră
locuinţe sezoniere destina.te lucrăriJor din mine (Ibidem, p. 23, fig. 11/1
şi 11/2).
Asupra acestor construcţii de la Rudele şi Meleia au fost diferite pă
reri. Datorită asemănării planului cu cele de la Sarmizegetusa, au fost
considerate sanctuare; prezenţa vetrelor de foc, a pereţilor fără lipitură
de lut şi a ceramicei ducea la constatare.a că aici erau stînile dacilor.
Corelaţia cu aspectele etnografice din aşezările de pe Platforma Lun-
c:anilor ne îndeamnă să reflectăm asupra descoperirilor arheologice de la
Rudele şi Meleia. Folosirea acestor construcţii concentrice ca locuinţe se-
:wniere pentru lucrătorii din mine, în anumite perioade ale anului ţi
nind seama şi de clima montană, nu elimină posibilitatea ca în apropie-
rea lor sau chiar în interiorul construcţiilor să coexiste activităţile legate
de păstoriitul pe aceşti munţi. Ar fi greu de explicat viaţa cotidiană fără
asigurarea unei alimentaţii bazate pe producţia animalieră. Forma tra-
diţională a păstoritului, bine păstrată pe platformă, conduce spre stîni
mari prin asocierea mai multor crescători de oi şi vite mari. Pentru pre-
lucrarea laptelui la stînile din aceşti munţi, vetrele de foc şi multele vase
de ceramică aflate în inventarul descoperirilor arheologice, erau o nece-
sitate. Trebuie să presupunem că o locuinţă fie ea şi numai sezonieră
pentru lucrătorii din mine, avea asigurată producţia animalieră chiar şi
după încetarea activităţii stînilor din cursul vnii, limitată la trei luni. Şi
atunci ne putem întreba unde erau adăposturile pentru vite?
Zona păşunilor de la Rudele şi Meleia, la altitudinea de 1300-
1400 m, se integrează în activităţiJe social-economi!ce ale populaţiei din
aşezările dispersate pe culmi, şi aşa trebuie să fi fost şi în trecutul da-
cic. De presupus că stîni au fost pe aceşti munţi, aşa cum s-au menţinut
pînă astăzi, în ci.te o poiană lîngă un izvor, ale căror urme probabil că
mai stau ascunse sub pămînt; arheologiei i-ar fi greu să le descopere pc
toate dat fiind caracterul de dispersare specific în genere aşezărilor de pe
platformă.
Inventarul din locuinţele dacice> nu cuprinde decît fragmente di!1
materialele care au rezistat trecerii timpului, cele efemere au intrat în
procesul ce arc loc în natură, de regenerare a materiilor organice de re-
ciclare biologică. Rămîn necunoscute toate obiectele din lemn de uz cas-
nic şi gospodăresc, unelitele şi produsele industriei casnice şi ale celei
meşteşugăreşti, multele vase de lemn folosite la stini şi cele pentru păs
trarea produselor animaliere în gospodărie. A dispărut din inventar un
aspect al îndelungatei civilizaţii a .lemnului, cu bogata producţie ar.tisti-
că, care a ascuns legăturile adînci cu preistoria. Fără dovezi în inventar,
prezenţa lor în trecutul dacic se face simţ1tă şi chiar dovedită prin arhi-
tectura tradiţională, prin cultura populară, materială .şi spirituală, pc
care viaţa le-a întreţinut prin puterea actului de creaţie anonimă, inflo-
rind continuu în simboluri artistic executate în lemn, în textile, în mul-
tc>le aspecte ale casei romaneşti.
Pentru reconstituirea unor detalii ale arhitecturii dacilor, legate de
aspectele social-economice şi de păstrarea unor tradiţii, rămîn cîteva în-
trebări nelămurite în -ceea ce priveşte destinaţia celor două sau trei în-
căperi concentrice, aşa cum apar în multe părţi.
Locuinţele trebuie privite ca un ansamblu viu comple~, cu diferite
destinaţii, permanente sau sezoniere, unele coexistînd în construcţiil~ da-
cice cu mai multe încăperi concentrice, altele reînnoite în decursul tim-
pului, adaptate potrivit cu necesităţile economice în continuă dezvoltare
ale gospodăriilor care populau înălţimile din împrejurimile cetăţilor.
Multe urme materiale ne vorbesc despre trecutul dacic; unele s-au
păstrat sub pămînt două mii ele ani (vase de ceramkă, grăunţe carboni-
zate, unelte ş.a.m.d.) şi acestea îşi au graiul lor, ele ne lasă să întrevedem
viaţa de zi cu zi din locuinţde descoperite, privindu-le în corelaţie cu
nevoile materiale şi spirituale ale celor ce trăiau pe culmile din jurul
cetăţilor, al sanctuarelor, al fortificaţiilor militare, integraţi în activită
ţile miniere şi metalurgice, în cele forestiere şi de prelucrare a lemnului,
şi desigur cu o mare bogăţie în vite şi în producţia animalieră.
Ţinînd seamă că vitele' trebuiau să fie într-un adăpost lingă casă,
sintem tentaţi să atribuim o destinaţie pentru vite - cel puţin parţial -
încăperii exterioare poligonale care înconjoară locuinţa cu absidă din
centrul construcţiei. Spaţiul acesta cu o largă deschidere, aşa cum apare
la Fe•,ele Albe, de 15 m (Ibidem, p. 21) şi la Rudele, de 17 şi 13 m
(Ibidem, p. 23) poate avea mni multe destinaţii, ca depozit de unelte,
ele provizii alimentare; poate fi şi un adăpost corespunzător pentru vite
în anumite compartimentări D.le încăperii concentrice. Potrivit cu obiec-
tivele economice ale st<J.tului dac, construcţiile de la Rudele şi Meleia
corespundeau şi ca locuinţă, aşa cum cea absidală de la Piatra Roşie
adăpostea o parte a garnizoanei militare.
Cînd în centrul construcţiei se găseşte locuinţa cu absidă şi cu vatră
de foc, cel mai adesea cu pereţii de lut bătut pe pari, iar în jurul ei se
ridică pereţii de lemn sprijiniţi pe piatră ai încăperii concentrice exteri-
oare, cu o largă deschidere, putem presupune că .aici trebuia să fie şi
avuţia de seamă: vitele; spaţiul exterior forma o centură de apărare, de
protejare a casei cu pereţii de lut, iar vitele erau sub continuă ocrotire.
Este semnificativă şi prezenţa pridvorului. Il vedem parţial la o
clădire de la Feţele Albe (Ibidem, fig. 8/1) sau încercuind întreaga con-
strucţie la Meleia (Ibidem, fig. 11/2) ca şi la Grădiştea Muncelului (Ibi-
dem, fig. 10/1), asupra căruia se apleca streaşina de şindrilă, avînd şi
aici un rol de protejare a clădirii cu un spaţiu util gospodăriei.
Cea mai importantă parte a construcţiilor dacice o reprezintă încă
perea cu absidă - casa - ca centru .al gospodăriei, al vieţii familiei. In
interiorul ei, vatra de foc apare ca un nucleu central al locuinţei, ca loc sa-
cru. Forma absidală a construcţiei corespundea în cea mai m<J.re măsură
necesităţii de folosire a focului, prin spaţiul din jurul vetrei; focul cu
flăcările sale iradia circular ·asemenea soarelui prin razele sale, lumina
şi căldura se răsfrîngeau în semicercul absidei. Inconjurată de o con-
457
strucţie poligonală, acest nucleu central cu sacralitatea vetrei de foc din

interior, reprezintă microcosmosul gospodăriei, al familiei, al neamului.
Focul ca simbol al purificării şi ;regenerării s-a afirmat din Occident
pînă în Japonia, prin nenumărate rituri caracteristice culturilor agrare.
Coloana fumului care traversează acoperişul casei şi se ridică spre cer
coincide cu stîlpul cosmic - axis mundi - concepţie răspîndită la toate
popoarele, din America pînă în Australia trecînd prin Africa şi Siberia.
In toate societăţile, vatra de foc a fost un loc de primordială cinstire, ea
a devenit sanctuar pentru a celebra cultul divinităţii. (Jean Chevalier,
Alain Gheerbrant, Dictionnaire des symboles, Paris, 1973).
Cînd sacralitatea s-a desprins de vatra focului din interiorul Jocu-
inţei, oficializată ca loc de cult în construcţii proprii, organizată pe co-
munităţi religioase, biserica a preluat forma absidală de la originea ei
simbolică. Vatra de foc din casă şi-a păstrat semnificaţia arhaică prin
urme spirituale încifrate în credinţe, în practici, în motive ornamentale.
Utilul şi simbolul se confundă în aceste construcţii. Prin funcţiile
materiale, vatra de foc este o necesitate în viaţa cotidiană. Prin puter-
nice semnificaţii spirituale vatra concentrează ideea de stabilitate, de
durabilitate a gospodăriei.
Ideea de statornicie în microcosmosul locuinţei dacice se .reflect& în
unele practici şi simboluri ce se păstrează în satele de munte. După o
concepţie străveche, în Munţii Mehedinţiului, cînd femeia aducea de la
tîrg un animal (vacă, viţel, purcel) ea îl încercuia cu piatra de după oala
de la vatră, cu piatra . care totdeauna rămînea Jocului, rostul ei fiind să
sprijine oala ce fierbea la focul din vatră. Denumirea de casă pe care a
dat-o poporul român încăperii cu vatră, semnifică noţiunea de nucleu al
familiei, vatra unind-o în jurul focului şi al mesei, în casă, spre deosebi-
re de locurile de muncă sau alte activităţi, care o dispersează. Casa era
acolo unde era vatra, iar vatră înseamnă stabilitate.
Putem observa că în raportul pe .care-l urmărim între plan şi desti-
naţie, între formă şi necesitate, între util şi simbol, ne găsim într-un con-
tinuu proces de evoluţie. In arhitectura populară din ţara noastră, forma
absidală a locuinţei dacice a dispărut, s-a generalizat planul dreptunghiu-
lar care răspundea noilor necesităţi ale gospodăriei. Absida a fost însă
preluată de construcţii cu destinaţii diferite, pe de o parte, de biserică
în asociaţie cu simbolul originar al sacralităţii, şi pe de altă parte a fost
reluată în construcţia şurei de îmblătit răspunzînd necesităţilor agricole.
Construcţia poligonală a locuinţei dacice de asemenea a fost părăsită dar
ea a fost reînnoită în arhitectura staurului rotund cu acoperişul conic.
Simbolul arhaic este reîmprospătat corespunzînd utilului, ca formă adec-
vată adăpostului ovinelor, în condiţiile unei evoluţii continue 1a structurM.
gospodăriei, a amplasării diferitelor construcţii cu funcţii diferenţiate.
In studiile sale de arhitectură, G. M. Cantacuzino arată că arhitec-
tura tradiţională poate fi văzută şi în formele care reîncep nu numai în
-:ele care durează. Lucrate din lemn, staurul şi şura, construcţii cu o du-
rată de 200~300 de ani, s-au păstrat prin tradiţie. Construcţiile tradiţio
le au fost reluate neîncetat, s-au reîmprospătat ca un raport între formă
şi necesitate. „Intre util şi simbol - spune arhitectul G. M. Cantacu-
458
zino - nu există hotare, căci simbolul s-a născut din util şi .orice element
util tinde să se apropie de simbol. Arhitectura este imaginea cea mai
perfectă a armoniei unitare, în care simbolul şi utilul, ansamblul şi amă
nuntul, materia şi concepţia, opera şi peisajul, ani.ul şi proporţia, sufle-
tul şi ritmul se regăsesc toate laolaltă". (Izvoare şi popasuri, Bucureşti~
1977' p. 226, 377).
Fără îndoială că arhitectura tradiţională a urmat principiile rezulta-
te din îndelungata experienţă a climei şi direcţiei vînturilor, a solului şi
pînzei de ape freatice, a materialului lemnos prelucrat din anumite esenţe
şi a tehnicilor respective. Inclinaţia şi înălţimea acoperişului, de paie sau
de şindrilă, pereţii de bîrne aşezaţi pe piatră, răspundeau principiilor ex-
pC'rimentate în zonele carpatice. In ·zilele noastre, cu o evoluţie continuă
a construcţiilor prin folosirea unor materiale şi tehnici moderne, e bine
să se ţină seama că tipurile standard de construcţii, locuinţe sau adăpos
turi pentru vite, nu se încadrează în toate peisajele - munte, deal, vale,
şes - iar monotonia poate fi evitată lăsînd activ spiritul creator al lo-
calnicilor legaţi prin tradiţie de specificul aşezării, pentru a continua pe
acei meşteri care s-au dovedit buni arhitecţi cînd au construit staurul
rotund cu acoperiş conic şi şura cu absidă, dar mai ales casa tradiţiona
lă, in care forma şi destinaţia, utilul şi simbolul se identifică . .O reluare
şi împrospătare a construcţiilor poligonale ar deschide posibilităţile de
folosinţă şi pentru alte destinaţii, ca de exemplu apicultura în formele
cooperativizate.
Unele corelaţii între descoperirile arheologice cu elemente şi prin-
cipii ale arhitecturii, ne ajută să caracterizăm ansamblul construcţiilor
din aşezările carpatice, privind evoluţia de la formele arhaice din trecu-
tul milenar al civilizaţiei dacice spre formele şi necesităţile vieţii con-
temporane. La rîndul lor, aspectele etnografce, prin conţinutul lor viu
concret, pot contribui la înţelegerea unor detalii ale construcţiilor dacice.
Este concludent exemplul staurului rotund ,cu acoperiş conic pe
care-l vedem astăzi în gospodăriile din satele Ludeştii de Sus şi Grădiş
tea de Munte din jurul cetăţilor dacice. Acesta dovedeşte arrmonie în
realizarea proporţiei, perfecţiune tehnică în utilizarea materialului lem-
nos, rezistenţă în dimatul muntelui şi o capacitate interioară favorabilă
creşterii ovinelor. Planul acestui staur octogonal se aseamănă atît de·
bine cu descoperirile arheologice de la Feţele A1be, ca şi cu cele de la
Rudele şi Meleia, încît acesta a putut fi luat ca model pentru reconsti-
tuirea acoperişului construcţiilor concentrice, pentru care prheologia nu
putea da un răspuns. L-au dat realităţile locale, ca rezultat al cercetări
lor etnografice („Sargetia", XV, 1981). Ioan Glodariu menţionează în vo-
lumul „Arhitectura dacilor" acest exemplu viu în rezolvarea aspectului
tehnic al acoperişului conic (Ibidem, p. 22, reconstituirile de ,la fig. 9 şi
10).
Este remarcabil că gospodăriile din aşezările de pe înălţimile carpa-
tice s-au dovedit păstrătoarele unor forme arhitecturale care îşi găsesc
originea în construcţiile dacice. Privite evolutiv, în contextul contempo-
raneităţii, este remarcabilă şi disjuncţia funcţională care a avut loc în
arhitectura construcţiilor gospodăriei. In antichitatea dacică acoperişul
construcţiei stTîngea într-o unitate arhitecturală diferitele destinaţii ale
încăperilor. Construcţia sub un singur acoperiş forma un nucleu ou
funcţiile complexe ale gospodăriei, ale locuinţei.
De-a lungul timpurn1 acestea s-au diferenţiat ajungîndu-se la con-
strucţii separate ou destinaţie precisă. Diferitele construcţii s-au plasat
liber în pâmîntul din perimetrul gospodă·riei, în armonie cu natura în-
conjurătoare, in acord cu viaţa, în ritm cu dezvoltarea activităţilor eco-
nomice. S-au dispersat adăposturile pentru vite, anexele pentru depozi-
tarea uneltelor ş1 a produselor agricole. Casa şi-a păstrat locul principal
prin semnificaţiile sale spirituale, ca centru al gospodăriei, al familiei, cu
caracter de permanenţă. Casa şi-a format şi ea anexele sale, în clădiri
separate cu destinaţie precisă: cămara de haine şi alimente; comniu cu
vatră de foo (bucătărie de vară), alcătuind în ansamblu Wl complex ar-
hitectural al locuinţei, unit prin luncţiile centrale ale casei. Gospodăria
în totalitatea ei - .terenuri şi construcţii - a format o unitate cu tunc-
ţii economice şi sociale, a cărei statornicie se asigură prin legătura strîn-
să cu pămintu1 stăpinit şi lucrat de familie.
Structura luncţională a gospodăriei se reflectă şi în ,structura a<;;e-
zării de tip risipit, care e !urmată din grupuri de gospodării - crm-
guri - fiecare cu toponimie distinctă, alcatuind comunităţi pe neam.
'.l'oponimicele crînguri10r constituie strînsa unitate a poporului şi a cul-
muor carpatice, e1e dovedesc activităţile desfăşurate de-a lungul secole-
lor păstnnd numele ,familiilor care au continuat şi au dcsăvirşit reali-
zari1e strămoşilor. Crîngul semnifică o ramificaţie dintr-un trunchi ce a
maintat pnn poieni lărgind valorificarea terenurilor. Extinderea terito-
rială s-a realizat prin „mutătură", o anexă plasată la oarecare depărtare
oe casă, pentru tolosinţa sezonieră a terenurilor cu păşuni, fineţe, ară·
.iun, m acest fel lărgind valorificarea terenurilor defrişate în hotarul
::iaturni. .Mutătura, cu şura de imblătit, s-a afirmat ca unitatea de produc-
ţie integrată în structura gospodăriei cu caracter de stabilitate. Satul-
cnng formează o unitate .teritorială, social-economică şi culturală cu tră
sături speci11ce.
Aceasta !ormă de populare a muntelui îşi găseşte rădăcinile în în-
depărtatul trecut al antichităţii dacice, ca torma cea mai arhaică a liberei
ocupări a terenului, în regiuni libere din punct de vedere ecopomic şi
politic şi faru îngradiri de ordin administrativ. (Romulus Vuia, Studii de
etnoyra1ie şi joLcwr. V ol. 1, HJ 15, p. <:::J8 ).
Cu o structură socială bazată pe comunităţi de neam, cu o strînsă
legătură a neamului cu pămîntul pe care trăieşte şi-l lucrează, aşezările
dispersate pe înălţimi şi-au dovedit perenitatea printr-o valorificare com-
plexă a resurselor naturale. Satul-crîng nu s-a limitat la păstorit, el
şi-a afirmat vigoarea şi viabilitatea prin adaptarea agriculturii la condi-
ţiile reliefului la altitudinea de peste 1000 m; gospodăria a făcut loc ară
turilor în perimetrul ei. Legătura cu pădurea a înlesnit specializarea în
prelucrarea lemnului şi în ,meşteşuguri, întărind şi pe calea aceasta sta-
bilitatea gospodăriei. Şura în forma ei absidală, ca şi uneltele arhaice
menţinute în Apuseni, dovedesc vechimea agriculturii în aceste sate.
Staurul rotund cu acoperi~ conic pe pe Platforma Luncanilor este dovada
unui păstorit prosper legat de păşunea şi f!îneţele din sat şi de păşunea
din muntele apropiat (Şurianu şi Retezat).
460
Este important de relevat că nedeia de pe Muntele Jigorul Mare şi

tîrgul de pe Muntele Găina, mari sărbători tradiţionale pe vîrful mun,
telui amintind ritualuri ale dacilor legate de un cult al muntelui, au per-
sistat pînă în zilele noastre în aceste zone carpatice cu aşezări statornice.
Tradiţia acestor sărbători şi a multor obiceiuri din ciclul anului agricol
s-a menţinut cu multă :vigoare. Nedeile pe munte care se ţineau pînă
în secolul trecut în ziua de Sînziene (24 iunie) aminteau divinitatea
daco-romană Diana; cultul acestei zeiţe a supravieţuit după romaniza„
rea Daciei devenind Sînziana.
A.spectele materiale, sociale şi valorile spirituale ale tradiţiilor aduc
noi mărturii asupra vechimii şi permanenţ-ei poporului român în aşeză
rile strîns legate de lanţul Carpaţilor, coloana vertebrală a României.
Nedeslipiţi de munţi au fost dacii, aşa cum îi vedea Florus; cu statorni-
cie a stat populaţia autohtonă în faţa năvălirilor barbare, cînd „ne-am
prins cu toată tăria sufletului ,nostru de străvechea noastră ţarină daco-
romană, proptindu-ne, în zidul munţilor noştri" - cum spunea V. Pâr-
van. (Memoriale, Cluj-Napoca, 1973, p. 243).
Plaiurile carpatice au constituit o reţea de largă circulaţie pe ambii
versanţi, menţinîndu-se secole de-a rîndul strînse legături a populaţiei
din aşezările de pe înălţimi cu cele din văi şi depresiuni, constituind o
unitate etnică, social-economică şi culturală de nezdruncinat.
Aşezările risipite, structura şi arhitectura gospodăriilor de pe Plat-
forma Luncanilor şi din l\Tu,nţii Apuseni, reprezintă aspecte tipice pe în-
·tinsul înălţimilor carpatice. Dar nu numai atît, ele ,sînt perene prin re-
petarea de milenii a structurii şi arhitecturii tradiţionale, a elementelor
materiale şi a spiritualităţii româneşti. Vechile tradiţii au cunoscut une-
le evoluţii de-a lungul istoriei, fără să-şi piardă originalitatea specifio
naţională. Referindu-ne la Munţii Apuseni, tradiţia revoluţionară şi glo-
ria patriotică sînt o dovadă certă a luptei poporului român din Transil-
vania împotriva jugului feudal şi a administraţiei străine. Cu recunoş
tinţă ne plecăm în faţa jertfei eroilor de la 1784.
ASPECTS DE L'ARCHITECTURE DANS LES CONSTRUCTIONS DES

PAYSANS DES HABITATS CARPATIQUE
Re sume
L'auteur demonstre, avec la competence, comme les habitats repandus. 11a
structure et l'architecture des constructions des paysans qui se trouvent sur le
Platforme des Luncani et sur les Montagnes de l'Ouest, representent des aspects
typiques sur l'etendue des hauteurs carpatiques. En meme temps elles sont peren-
nantes par leur repetition depuis de millenaires, des elements materiaux et de la
spiritualite roumaine.
PERMANENŢA ŞI OMENIE PE PLAIURILE DE MUNTE
LUCIA APOLZAN
Ţinuturile hunedorene, ca şi întreaga ţară, în trecut ca şi azi, au

fost şisînt cuprinse de o puternică prezenţă . istorică glorioasă.
Ceea ce caracterizează zonele hunedorene este concentrarea pe un
teritoriu restrîns a urmelor străvechi ale populaţiei daco-romană şi ro-
mânească pe un teritoriu foarte variat: văi şi depresiuni, cîmpii, dealuri
şi platforme montane. Această varietate de relief poartă cu ea bogăţii de
nebănuit ale solului, ale subsolului şi m~i ales puternice resurse ale oa-
menilor. Aici, mai mult ca în orice parte a ţării se îmbină armonios .toa-
te posibilităţile, ale capacităţii omului şi ale naturii.
Ţinuturile hunedorene atît de bogate în străluciri istorice şi sociale
oferă un teren propice pentru cercetarea ştiinţifică în toate domeniile.
Natura şi omul pulsează pe toate coordonatele pămîntului hunedorean,
fie că ne oprim la Ţara Haţegului unde a înflorit Ulpia Traiana, fie că
pătrundem în munţii ce o înconjoară: în est cetatea lui Decebal din
Munţii Şurianului, Apusenii în nord continuîndu-se prin Poiana Ruscăi
în vest, pentru a se înlănţui în sud cu Retezatul din lanţul Carpaţilor
Meridionali.
Cu această alcătuire a pămîntului, unde omul şi-a întipărit activi-
tăţile desfăşurate de-a lungul veacurilor, ţinuturile hunedorene cuprind
mari valori prin varietatea şi complexitatea peisajului.
Cu minunata rn alcătuire, judeţului Hunedoara îi sînt deschise toate
porţile naturale spre regiunile învecinate sau chiar mai depărtate ale
Transilvaniei, Banatului şi Olteniei. Valea largă a Mureşului, cu nume-
roşii săi afluenţi, ca şi Valea Jiului, înlesnesc comunicaţia pe largi area-
le, iar munţii oferă o vastă reţea de circulaţie pe înălţimile carpatice, pe
plaiurile modelate de suprafaţa netedă a culmilor montane, ca drumuri
de legătură între ambii versanţi ai Carpaţilor pe mari întinderi.
Asupra plaiurilor de munte dorim să ne oprim în lucrarea de faţă,
punînd în atenţie aspectele vii, grăitoare, ce pot fi întîlnite în satele ri-
sipite de pe Platforma Luncanilor.
Vechimea si continuitatea acestor asezări reiese si din funcţionalită
ţile reţelei de circulaţie cu aspecte care dovedesc menţinerea transpor-
turilor pe plaiuri, schimbul .de produse, circulaţia elementelor de cultură
matNială şi spirituală între aşezările ~de pe platformă şi cele din depre-
siuni si văi.
o' permanentă circulaţie a .oamenilor şi a produselor au menţinut
drumurile şi potecile ce se ridică din bazinul Streiului, din Valea Lun-
canilor şi din Valea Grădiştii, urcînd adesea pieptiş pentru a ajunge în
plai pe suprafaţa platformei.
Plaiul este conturat de o anumită axialitate a culmilor şi de o anu-
mită funcţionalitate economică, dar şi de o altitudine legată de locul de
pornire în pantă lină. Plaiul nu este .numai o cale de pendulare a tur-
melor. Umanizarea intensă a plaiurilor s-a realizat prin frecvenţa trans-
462
porturilor în timpul verii; impusă ,de forma de organizare a păşunatului

specific Platformei Luncanilor, în care se pleacă la munte cu toate vi-
tele, însoţite pînă în munte de unul sau doi membri ai fiecărei familii;
iemeia băciţă. este aprovizionată de acasă cu alimente; pentru aducerea
produselor fiecare gospodărie face un transport sau două; o mai mare
circulaţie are loc la mijlocul verii, la nedeia de pe vîrful muntelui, ca şi
la înapoierea vitelor în sat pentru a fi furajate în interiorul gospodăriei
în timpul iernii.
Cîteva puncte de pornire a plaiurilor de pe Platforma Luncanilor·
poartă semnificaţii deosebite.
Pc dealurile cu vechea denumire Stînişoara şi Strugari, cu satele
risipite Costeşti-Deal şi Ludeştii de Sus, se deschide un plai spre Go-
deanu din Munţii Şurianului, o gură de plai, numită local Gura Dosului
străjuită de Vîrful Prisaca (1213 m); este locul larg deschis unde se
adună turmele şi oamenii în drumul lor spre stîni. De aci, începe plaiul
la Godeanu care urcă în pantă lină pe spinarea lată a culmilor, o magis-
trală vălurită în urcuşuri şi coborîşuri, înaintînd în mersul ritmic al unei
naturi atît de bogată în formă şi conţinut, pe care omul a modelat-o după
nevoile sale, modelîndu-se şi pe sine în armonia şi unitatea spaţiului
mioritic.
Am pătruns într-o ,zi de vară în pădurea cu fagi înalţi, pe alocuri
printre luminişuri unde razele soarelui pătrundeau mirific iar mierla era
în împărăţia ei. Urcam lent plaiul dar iată că fagii au încetat, le-au luat
locul barzii, la început răzleţi apoi dominant. Am ajuns la locul numit
Brusturelu, Joc de popas pentru oamC'nii care fac transporturi. Pe plai
o masă şi un scaun lung din bîrne cioplite, .cîţiva paşi mai jos o fîntînă,
un izvor captat într-o butură, cu apă . limpede, rece. inaintînd prin pă
dure am ajuns într-o mică poiană numită Izvoarele; în plai altă masă ală
turi scaunul lung; cîţiva paşi mai jos un izvor în stîncă, cu şuvoiul bo-
gat al apei.
„Aici e primul popas pentru ,odihnă cînd se pleacă cu vitele la Go-
deanu" - îmi spunea Nasta Radu din Costeşti-Deal. Plaiul Godeanului
e lung, are şi alte izvoare care stau la îndemina trecătorilor. Toponimi-
cele se înşiruie: Dealul de Groapă, !fafia, Ulmu şi Nederu. Aici pădurea
încetează, de la Nederu începe golul de munte, continuînd pc Piciorul
Muncelului, pe Muncelul şi pe podeanu la 1650 m. Culmile se deschid
în continuare, plaiul ajunge la Şteaua Mare unde se întilneşte cu Pla-
iul Luncanilor, care a trecut prin Poiana ,Omului prin Rudele şi Meleia.
Pe largi axe de circulaţie atingînd Şurianu şi Vîrful lui Pătru (2013 m),
comunicaţia este deschisă spre alte judeţe din Transilvania şi spre ver-
sanţii ce coboară în Oltenia şi în Muntenia.
Drumuri de plai străbătute de milenii, drumurile dacilor, prefigu-
rînd reţeaua de .circulaţie stăpînită de la cetatea cea mare de la Gră
diştea 'Muncelului, cu ramificaţii multidirecţionale>. Drumuri menţinute
pînă în prezent legate de funcţionalitatea lor economică şi -socială, o pu-
ternică .dovadă a permanenţei populaţiei din aşezările risipite de pe plat-
formă legate strîns de satele adunate din văile şi depresiunile înveci-
nate.
463
O permanenţă a circulaţiei pe culmi cu anumite denumiri, adevă

rate indicatoare de drumuri păstrate de hronicul generaţiilor, fiecare
pr.edînd celei următoare păşunile bine îngrijite, fîntînile curate îmbie-
toare pentru toţi drumeţii osteniţi, scaunul şi masa alături, o masă a
tăcerii şi mai ales a omeniei - , toate vin să vorbească despre acest pă
mînt românesc şi despre omul întipărit în acest peisaj, cu dominanţa
spiritualităţii sale superioare .
. ln altă parte a platformei, un drum păstrat încă de pe vremea da-
cilor, urcă din Valea Luncanilor prin pădurea Munceilor şi poienile Me-
rişorului pentru a ,ajunge pe Platforma Luncanilor în satul 1Tîrsa, în-
semnat centru de răspîntie a drumurilor de legătură cu zonele înveci-
nate depresionare şi cu plaiurile din Munţii Şurianului.
Circulaţia printre gospodăriile de pe platformă a dus de-a lungul
timpului la statornicirea unor practici care dovedesc valoroase trăsături
de comportament moral. Pe platoul Tîrsei, sub Vîrful Săcuiului (949 m),
nu departe de o gospodărie, trecătorii găsesc un loc potrivit pentru odih-
nă: un ulcior cu apă aşezat într-un prun, la umbră, totdeauna plin, şi
alături un scaun lung de bîrne cioplite. Trecătorii nu lasă ulciorul gol;
cel care a băut ultima picătură de apă, coboară la fîntîna din coasta dea-
lului, aşează ulciorul la locul lui, plin cu apă irece. Toată vara ulciorul
rămîne la locul lui, statornic simbol al omeniei.
Toponimia vine şi aici să ilustreze activităţile desfăşurate de-a lun-
gul veacurilor pentru a menţine terenurile cucerite ,pentru fineţe şi ară
turi, continuu ameninţate de pădure cu marea ei forţă de regenerare.
Prezenţa toponimicelor de origine )atină: Runcu, Curătură, Tăietură, Să
cui, cu derivatele Seci, Vîrfu Săcuiului, ,Săcuitură, duc la ideea unor
întinderi forestiere defrişate, amintind operaţia de săcuire a copacilor,
care nu se mai practică. După cum ·arată Iorgu Iordan în repetate rîn-
duri (p. 7-10, 100, 243) în lucrarea sa „Nume de locuri româneşti în
H.l'.H.'', apărută în 195~, toponimicul are la bază verbul latinesc seca-
re = „a tăia'', omonim cu „a seca", de unde se poate înţelege „pădure
secată de copaci, adică uscată prin iardere naturală sau artificială".
Realităţile de pe Platforma Luncanilor relevă ·Şi alte aspecte înscri-
se în hronicul toponimiei.
Tot o dovadă p omeniei cu adînci înţelesuri, te întîmpină în Urşici,
sat cu case risipite pe o lungă culme netedă a Platformei. Aici toponi-
miu şi-a arătat puterea de a întipări într-un anume loc faptele oamenilor,
amintindu-le urmaşilor.
Am întrebat pe Ion Rîmbetea a lui Dionisie, din Urşici, ce semni-
ficaţie are toponimicul La Butoară într-un loc gol aflat în marginea sa-
tului, de unde începea plaiul spre ,Muntele Bilugu Mare din masivul Re-
tezat. Drumul era intens circulat în zilele cînd urcau turmele la munte
sau cînd coborau toamna în sat, ca şi în zilele cînd aveau loc tirgurile
de la Pui şi de la Haţeg.
„A fost aici, demult, o butoară" - mi s-a răspuns.
A fost un fag bătrin şi în scorbura lui o femeie care locuia în apro-
piere punea un ulcior cu apă rece în ·zilele cînd ştia că trece popor mult
pe aici. Trecătorii se obişnuiseră, ,ştiau că la un capăt al plaiului era
butoara cu ulciorul de pămînt plin cu apă. Ulciorul statornicise popasul
464
drumeţilor. Şi după multe opriri oamenii au numit acest loc: la Butoara

cu Apă. După ce femeia s-a stins din viaţă nimeni n-a mai pus ulciorul
cu apă în butoară, dar locul a rămas însemnat pentru totdeauna, Butoara
intrase definitiv în toponimia satului. Cu timpul copacul bătrîn, măcinat
de vreme, a căzut; ulciorul d.e mult a ajuns cioburi, dar locului n-a în-
cetat i se spună: La Butoară.
să
Aşa cum spuneam la început, ţinuturile hunedorene poartă multe
urme ale culturii materiale şi spirituale din istoria României, dar nu
numai urme ci şi prezenţa unei efervescenţe culturale; în plină activita-
te sînt cercetările de arheologie, de istorie medievală, de ştiinţe ale na-
turii, de etnografie; o bogată activitate muzeistică cu expoziţii educati-
ve, şi peste tot valorificarea artei populare, a tradiţiilor şi a creaţiilor
artistice contemporane, în armonie cu frumuseţea şi unitatea peisajului
spiritual al poporului român.
L'HUMANITE ET LA PERMANENCE SUR LES PLAINES MONTAGNEUSES

Resume
L'auteur met en evidence le fait que la permanence de la circulation sur Ies
hauteurs montagneuses du departement de Hunedoara par suite des voioes des
plaines ,traverses depuis de millenaires c'est une preuve de la permanence de la
population de ces habitats qui se trouvent sur le Platforme des Luncani, aussi aux
s=recieux traits de compartement morale des hommes de ces lieux.
465·
ABREVIERI BIBLIOGRAFICE
ABREVIOATIONS BIBLIOGRAPHIQUES
AAC Acta Archaeologica Carpathica, Krakow.

ACMIT Anuarul Comisiunii Monumentelor istorice, Secţia pentru Tran-
silvania, Cluj. I (1926-1928) - IV (1932-1938).
ActaMN Acta :'vlusei Napocensis, Cluj, I (1964) şi urm.
ActaMP Acta 1vlusei Porolissensis, Zalău I (1977) şi urm.
AIIAC Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie Cluj (continuare.
a publicaţiei AIIC).
AIIC Anuarul Institutului de Istorie Cluj, Cluj, I (1958) şi urm •.
AIIAI Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie „A. D. Xenopol".
Iaşi. I (1958) şi urm.
AISC Anuarul Institutului de Studii Clasice, Cluj. I (1928) - V
V (1949).
Apulum Apulum, Acta :!\fusei Regionalis Apulensis. Alba Iulia, I (1939-
1942) şi urm.
Arh.Mold. Arheologia Moldovei, Bucureşti. I (1961) şi urm.
Banatica Banatica. Muzeul Judeţean Reşiţa, I (1971) şi urm.
BCMI Buletinul Comisiunii lllouumentelor Istorice, Bucureşti, I ( 1908)
- XXXVIII (1945).
BMI Buletinul Monurnetelor Istorice, Bucureşti. 1971 şi urm.
CIL Corpus Inscriptionum Latina.mm. Berlin, 1863 şi urn1.
DIVR Dicţionar de istorie veche a României. Bucureşti, 1976.
EDR Ephemeris Dacoromana. Roma I (1923) - X (1945).
ErDM Erdelyi Muzeum, Cluj, I (1860)-L(1945).
ErdRep Erdelyi regcszeti repert6riuma. I Oskor (Thesaurus antiqui-
tatum Transsilvanicarum. I Praehistorica. Roska )'Iărton). Cluj.
1942.
HTRTE HunyadYarmegyei TOrtenelmi es Reg~szeti Tarsasag Evkony;ei,
Deva, Budapesta etc„ I (1880)-XXII (1913).
IstRom Istoria României, Bucureşti. I (1960). II (1962), Ul (1964).
IV (1968).
Marmatia Marmatia. Muzeul Judeţean Maramureş. Baia Mare, I (1969)
şi urm.
Materiale Materiale şi cercetări arheologice. Bucureşti etc., I-X\'.
RE Pauly- Wissowa-Kroll. Realencyclopădie der clasischen Alter-
thumwissenschaft, Stuttgart, 1893 şi urm.
Sa.rgetia Sargetia, Acta ::llusei Devensis, Deva, I (1937) şi urm.
SCIV(SCIVA) Studii şi cercetări de istorie veche (şi arheologie), Bucureşti,
I (1957) şi urm.
SCN Studii şi cercetări de numismatică, Bucureşti, I, (1957) şi urm.
SMMIM Studii şi materiale de muzeologie şi istorie militară, Bucureşti,
I (1968) şi urm.
SUBB Studia Universitatis Babeş- Bolyai, seria Historia, Cluj.
StComCaransebeş Studii şi comunicări de etnografie-istorie. Muzeul judeţean·
de etnografie şi istorie locală, Caransebeş, I (1973) şi nrru.
Tibiscus Tibiscus, Muzeul Banatului Timişoara, I (1972) şi urm.
TIR Tabula Imperii Romanii. L.34, L.35, Budapesta, 1968, Bucu-
reşti, 1969.
30 - Sar11elia - voi. XVIII-XIX

fNTREPRINDERBA POLI<JRAl'ICA eLtJJ, Municipiul Cluj-Napoca, Cd. nr. 173/1987
ii

18 19 Sargetia Acta Musei Devensis XVIII XIX 1984 1985

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

18 19 Sargetia Acta Musei Devensis XVIII XIX 1984 1985

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

www.mcdr.ro / www.cimec.

Volumul I, 1937, 214 pagini

Adriana Rusu (redactor responsabil), Rodica Irimescu-Andruş (secretar de redacţie),

.,ACTA MUSEI DEVENSIS" ,..· a „ACT A MUSEI DEVENSIS"

Anuarul Muzeult'i din

BICENTENARUL RĂSCOALEI LUI HOREA

FLORIN DRAŞOVEANU Cercetări de suprafaţă pe teritoriul aşezării neolitice

VIOREL l\IORAR lJ - O nouă fortificaţie dacică în zona Ponorici, judeţul

ELENU'fA MARIOARA O tkscriere a comitatului Hunedoara la 1773 . . . 241

Quelques dates en ce qui concerne l'activite de compar-

ZARANDUL - PRINCIPALUL FOCAR AL RASCOALEI

Marea răscoală populară în fruntea căreia s-au aflat Horea, Cloşca

1 Şt. Pascu, Răscoala populară de la 1784, în „Lupta de clasă", nr. 12/1964,

şi în evoluţia poporului român însuşi, în particularităţile iobăgiei sale,

5 C-tin Corbu, Ţărănimea, forţa revoluţionară determinantă în procesul fău-

u Idem, Jlăscoala lui Horea, voi. I, p. 84.

16 noiembrie. „Mergînd el, în luna iulie cu slic la Zlatna şi sălăşluind

B;isarabeasa, Dirtin, la 11 în Baia de Criş. Publicarea au făcut-o solemn

coale contra nobilimei" 31 . Dacă totuşi revoluţia a început în toamna anu-

făşurarea ei a negat deschis autoritatea împăratului şi a preconizat n

Prin tot ceea ce a preconizat şi înfăptuit răscoala de la 1784 a avut

ZARANDUL - LE PRINCIPAL FOYER DE LA RF:VOLTE DES PAYSANS

L'instauration de la domination de l'Empire d'Autriche en Transykanie a

Arealul geografic la care ne raportăm cuprinde în principal masiva

1 Valeriu Buturii, Adăposturile temporare în sud-estul 1\1unţilor Apuseni, in

„Anuarul Muzeului etnografic al Tra:isilvaniei pc anii 1957-HJ58, Cluj, l~l:i8,.

5 Ileana Şuta, Producţia pe domeniile de Oradea şi Beiuş în a doua jumătate

a oamenilor de pămînturil8 în zona de munte, apariţia unor adăposturi

1~ Valeriu Butură, op. cit., p. 101.

rase se pot obţine ş1 m afara ariei sale de folosire. ln grupul de sate

ln condiţiile unei agricultur:i de subsistenţă strictă este justificată

:J~ Albert Soboul, op. cit., p. 80.

şi manmea suprafeţelor cultivate cu cereale. Creşterii demografice, ce

47 David Prodan, op. cit., p. 45-46.

factorii decisivi care au determinat urcarea agriculturii spre înălţimi,

L'AGRICULTURE DE L'OUEST DES l\IONTAG:'\ES DE L'OUEST :\

En se basant sur i.!nP riclw biblio.!:(:-aphie, l'auteu::- soulignie quelques a•rects

Importanta răscoală a iobagilor români din Transilvania, pornită la

1 A. Oţetea, Istoria României, voi. III, 195-l, p. 7.U.

XVIII, I, Sibiu, 1930, p. 247.

nat conform voinţei împăratului, iar izbucnirea groaznică a furiei popo-

IJ H. Marczali, Az ujkor tărtenete II (în vol. VUcigtărtenelem VII), Budapesta,

Relaţiile dintre armată, pe de o parte, şi răscoală şi nobilime, pc de

211 Oţetea, op. cit., p. 730.

JI R. Kun, op. cit., p. 48.

J5 N. Densuşianu, Revoluţiunea lui Horea în Transilvania şi Ungaria 1784-1785,

-io Idem, p. US; A. Oţetea, op. cit., p. 769.

EINIGE PARTIKULĂRE ASPEKTE DES HOREA-AUFSTANDES

ln der vorliegenden kurzen Mitteilung werden solche Aspekte behandelt die

411 H. Marczali, op. cit., p. 640.

So we:·den zuerst em1ge Aspekte i.iber die Wiener Rumănenpolitik in der

Răscoala populară condusă de Horea, Cloşca şi Crişan înscrie un

I Nicolae Ceau~escu, E:rpunere la Adunarea festivă consacrată sărbătoririi a

Munca ţăranului român era destinată să acopere nenumăratele ce-

5 D. Prodan, Reglementarea urbarială din Banat de la 1780, în „AIIC", XII,

gregaţiei comitatului Caraş aflăm ca m noiembrie 1784 a fost prins, fără

contemporanii răscoalei populare din 1784, publicistul Geisler Adam

11 I. Lupa5, Răscoala ţăranilor din Transilvania la 1784, Cluj, 1934, p. 293.

l\fai cu seamă împotriva dregătorilor comitatelor, vinovaţi de mul-

2G I. Muntca:rn, Mclsuri administrative luate de autoritclţile habsburgice în

persoane străine sau suspecte35. Instrucţiunile Consiliului locotenenţial

Mureş localităţile Vărădia şi Săvîrşin au fost ocupate de răsculaţi. In

42 Idem, reg. 17 /1785, proces verbal nr. 120.

peană. Toate informaţiilel2 marelui patriot cu privire la colaborarea ţără