Migrena

Migrena este in general o durere de cap moderata sau severa resimtita ca o durere
pulsatila pe o parte a capului (unilateral). Majoritatea persoanelor cu migrena au
simptome asociate precum starea de rau si sensibilitatea crescuta la lumina si
sunet.

Migrena este o problema de sanatate frecventa, afectand 1 din 5 femei si 1 din 15

barbati. Migrenele debuteaza in general in tinerete.

Migrenele iti pot influenta semnificativ calitatea vietii si te pot impiedica sa iti
desfasori actvitatile cotidiene normale. Unele persoane au nevoie sa stea in pat
timp de cateva zile pana ce migrena trece. Atacurile migrenoase se agraveaza in
timp, insa pentru majoritatea persoanelor, acestea se pot imbunatati dupa multi ani.

Exista mai multe tipuri de migrena, precum:

 Migrena cu aura – exista semne de alarma specifice chiar inainte de debutul

migrenei, precum flash-uri luminoase

 Migrena fara aura – este cel mai frecvent tip, in care migrena se produce fara
semne de alarma specifice

 Migrena cu aura fara durere de cap, cunoscuta ca migrena silentioasa – sunt

experimentate aura sau alte simptome ale migrenei, insa nu apare durerea de
cap

Unele persoane au frecvent migrene, pana la cateva pe saptamana, in timp ce altele

au migrena ocazional. Este posibil sa treaca si cativa ani intre atacurile migrenoase.

Cauzele migrenelor

Cauza exacta a migrenelor ramane necunoscuta, desi se crede ca sunt rezultatul

modificarilor temporare la nivelul substantelor chimice, nervilor si vaselor
sanguine cerebrale.

Aproximativ jumatate dintre persoanele care au migrena au, de asemenea, o ruda

apropiata care are aceasta afectiune, ceea ce sugereaza ca si genele au un rol in
aparitia acestei afectiuni.

Unele persoane considera ca atacurile migrenoase sunt asociate cu anumiti factori

declansatori, care pot fi:

 Debutul perioadei menstruale

 Stresul
  Oboseala

 Consumul anumitor alimente sau bauturi

Prevenirea migrenelor

Daca banuiesti ca un anumit factor declansator iti provoaca migrenele – poate fi

vorba de stres sau de un anume aliment sau bautura – evitarea acestuia poate
reduce riscul declansarii migrenelor.

De ajutor mai sunt mentinerea unui stil de viata sanatos, care sa includa exercitiu
fizic regulat, somn suficient si alimentatie corespunzatoare, precum si hidratarea
optima si limitarea aportului de cofeina si alcool.

Daca migrenele sunt severe sau ai incercat sa eviti posibilii triggeri (factori
declansatori) si tot experimentezi simptomele migrenei, mergi la un consult pentru
a primi tratamentul adecvat pentru a preveni atacurile ulterioare.

Simptomele migrenelor

Principalul simptom al migrenei este de obicei durere intensa pe o parte a capului.

Durerea este de obicei moderata sau severa cu senzatie pulsatila, care se agraveaza
la miscare si te impiedica sa iti desfasori activitatile normale. In anumite cazuri,
durerea se poate produce pe ambele parti ale capului si iti poate afecta fata sau
gatul.

Alte simptome

Alte simptome frecvent asociate migrenei sunt:

 Sezatie de rau

 Stare de rau

 Sensibilitate crescuta la lumina si sunet, de aceea numeroase persoane cu

migrena doresc sa se odiheasca intr-o incapere linistita si intunecoasa

Unele persoane mai experimenteaza ocaziona simptome precum:

 Transpiratie

 Dificultate la concentrare

 Senzatie de prea cald sau prea rece

 Durere abdominala
  Diaree

Nu toate persoanele cu migrena experimenteaza aceste simptome, iar unele

persoane le pot experimenta fara sa aiba durere de cap.

Simptomele migrenei dureaza de obicei intre 4 ore si 3 zile, desi te poti simto foate
obosit pana la 1 saptamana dupa episodul migrenos.

Simptomele aurei

In jur de 1 din 3 persoane cu migrena prezinta simptome de alarma temporare,

precum aura, inainte de migrena. Acestea pot fi:

 Probleme de vedere, precum flash-uri luminoase, modele in zig-zag sau

pete.

 Amorteala sau senzatia de furnicatura – de obicei debuteaza intr-unul dintre

brate si urca pana afecteaza fata, buzele si limba

 Ameteala sau lipsa echilibrului

 Dificultati in vorbire

 Pierderea cunostintei – neobisnuit

Simptomele aurei se dezvolta de obicei in decurs de 5 minute si dureaza pana la 1

ora.

Unele persoane pot experimenta aura urmata de doar o durere de cap blanda sau
fara durere de cap.

Etapele migrenei

Migrenele se dezvolta in general in etape distincte, desi nu toate persoanele trec

prin toate aceste etape:

1. Etapa prodromala (inainte de durerea de cap) – apar modificari de dispozitie,

nivel de energie, comportament si pofta de mancare care se produc timp de
cateva ore sau zile inainte de atacul migrenos.

2. Etapa aurei – apar de obicei probleme de vedere, precum flash-urile

luminoase sau petele, card dureaza intre 5 minute si 1 ora.

3. Etapa durerii de cap – apare, de obicei, o durere pulsatila pe o parte a

capului, insotita frecvent de stare de rau, varsaturi, sau sensibilitate extrema
la lumina si la sunete puternice, care dureaza intre 4 si 72 de ore.
 4. Etapa rezolutiei – apare cand durerea de cap si celelalte simptome se
atenueaza, desi te simti obosit multe zile dupa.

Cauze

Cauza exacta a migrenelor este necunoscuta, insa se crede ca sunt rezultatul

activitatii cerebrale anormale care afecteaza temporar semnalele nervoase,
substantele chimice si vasele sanguine din creier. Nu se cunoaste cu exactitate ce
anume determina aceste modificari in activitatea cerebrala, insa este posibil ca
genele sa te predispuna la migrene, ca urmare a unui trigger specific.

Triggerii migrenelor

Exista numerosi triggeri posibili – hormonali, emotionali, fizici, alimentari, de

mediu si medicali. Acesti triggeri sunt individuali, insa poate fi de ajutor sa tii un
jurnal pentru a identifica un anumit trigger.

Modificari hormonale

Unele femei experimenteaza migrenele in jurul perioadei menstruale, posibil din

cauza modificarilor nivelurilor hormonale ale estrogenului in aceasta perioada.
Acest tip de migrena se produce de obicei cu 2 zile inainte de menstruatie si la 3
zile dupa incheierea menstruatiei. Unele femei experimenteaza migrenele doar in
aceasta perioada, de aici denumirea de migrena exclusiv menstruala.

Insa marea majoritate a femeilor le experimenteaza si in alte momente, de aici

denumirea de migrena cu asociere menstruala.

Multe femei au remarcat ca migrenele se atenueaza dupa menpauza, desi

menopauza poate declansa migrenele sau le poate agrava la unele femei.

Triggeri emotionali:
 stres

 anxietate

 tensiune

 soc

 depresie

 entuziasm
Triggeri fizici:
 oboseala
  somn deficitar

 lucrul in ture

 postura gresita

 tensiune la nivelul gatului sau umerilor

 schimbare de fus orar

 hipoglicemie

 exercitii intense (daca nu esti obisnuit cu ele)

Triggeri alimentari:
 mese amanate sau neregulate

 deshidratare

 alcool

 produse pe baza de cofeina, precum ceai sau cafea

 anumite alimente, precum ciocolata si citricele

 alimente care contin substanta denumita tiramina, care se gaseste in carnea

afumata, in produsele mucegaite, heringi murati, peste afumat si anumite
branzeturi (precum cheddar, stilton si camembert)

 De asemenea, alimentele care au fost depozitate la temperatura camerei si nu

au fost refrigerate sau inchetate, au niveluri ridicate de tiramina.
Triggeri de mediu:
 lumina puternica

 ecrane intermitente, precum cel al televizorului sau al computerului

 fumatul (sau incaperile in care s-a fumat)

 zgomotele puternice

 schimbarile climatice, precum schimbarile in privinta umiditatii sau

temperaturile foarte scazute

 mirosurile puternice

 atmosfera incarcata
Medicamentele:
 Unele medicamente pentru insomnie

 Pilulele contraceptive combinate

  Terapia de substitutie hormonala, folosita uneori pentru a ameliora
simptomele asociate menopauzei

Diagnostic

Nu exista un test specific pentru a diagnostica migrenele. Pentru a stabili

diagnosticul adecvat, medicul trebuie sa identifice tiparele durerilor de cap
recurente impreuna cu simptomele asociate. Migrenele pot fi imprevizibile, acestea
se pot produce in lipsa altor simptome. Obtinerea diagnosticului corect poate sa
dureze.

Tratamentul migrenelor

Tratamentul este specific formelor diferite de migrena, existand scheme terapeutice

atat pentru episoadele de atac migrenos, cat si pentru formele mai simple –
medicatie de acut si medicatie de intretinere. Dintre medicamentele care
amelioreaza simptomele, acestea pot fi:

 Analgezicele

 Triptanii (agonistii ai receptorilor 5-HT1)

 Antiemeticele

In timpul unui atac migrenos, multe persoane spun ca de ajutor sunt dormitul sau
statul la orizonatala intr-o camera intunecoasa.

Alte tratamente pot fi:

Stimularea magnetica transcraniana – presupune aplicarea unui dispozitiv pe

cap, care sa transmita pulsiuni magnetice prin piele. Nu se cunoaste cu exactitate
felul in care TMS functioneaza in tratarea migrenelor, insa studiile arata ca
folosirea acestei metode la debutul migrenei poate reduce severitatea acesteia.

In ceea ce priveste tratamentul pentru gravide si femei care alapteaza, tratamentul

anti-migrenos cu medicamente ar trebui limitat cat de mult posibil. Intreaba
medicul despre metodele eficiente in cazul tau.

Complicatiile migrenei

Migrenele sunt asociate cu un risc in crestere in ceea ce priveste atacurile

ischemice (accident vascular cerebral) si un risc scazut in ceea ce priveste
problemele de sanatate mentala (depresie, tulburare bipolara, anxietate, tulburare
de panica).
Preventie

Exista cateva metode prin care poti reduce riscul de a experimenta migrenele. Una
dintre cele mai bune este recunoasterea triggerului si evitarea acestuia. De ajutor iti
poate fi jurnalul de migrena - pentru stabilirea diagnisticului, poate fi de ajutor sa
tii un jurnal timp ce cateva saptamani in care sa tii evidenta atacurio migrenoase.
Noteaza detalii care sa cuprinda:

 Data

 Ora

 Ce faceai la momentul in care migrena a debutat

 Cat a durat atacul

 Simptomele pe care le-ai experimentat

 Ce medicamente ai luat (daca ai luat)

Urticaria
Urticaria este o reactie alergica a organismului care poate afecta persoanele din
orice categorie de varsta. Se manifesta la nivelul pielii, sub forma de eruptii
cutanate numite si papule sau mici umflaturi ale tegumentului care, de cele mai
multe ori, sunt rosiatice si cu varful albicios. Aceste papule apar in diferite zone ale
corpului si provoaca prurit (mancarimi) adesea inconfortabile si dificil de suportat.
Se manifesta in felul acesta deoarece, in momentul cand anumiti factori
declansatori provoaca reactiile alergice, corpul elibereaza histamina, o substanta
biogena care se gaseste in tesuturi, avand un rol dilatator asupra vaselor sangvine.
Din acest motiv, antihistaminicele reprezinta una dintre solutiile cele mai utilizate
in tratarea rapida a urticariei.

Intrebarea care se ridica in momentul in care un pacient manifesta astfel de reactii

alergice este care a fost triggerul - factorul care a determinat aparitia acestei
afectiuni. Iar printre cei mai cunoscuti declansatori trebuie sa amintim:

 anumite alimente - laptele de vaca, ouale, alune, nuci, soia, graul, pestele,
fructele de mare, cacao, anumite proteine din fructele de padure, kiwi;
 aditivii alimentari si conservantii - in special acidul salicilic sau benzoatii
prezenti in muraturi pot determina destul de des urticarie;
 anumite medicamente - antibioticele, sedativele, laxativele, diureticele,
suplimentele dietetice, produsele naturiste, analgezicele, antiinflamatoarele,
substantele de contrast iodate si radio-opace, inhibitorii de enzima de
conversie, antiacidele, medicatia antireumatica, , toate pot declansa reactii
alergice mai ales atunci cand doza recomandata nu este respectata; de aceea,
 este foarte important ca medicamentele sa fie luate la recomandarea
medicului.
 agentii chimici - persulfatul de amoniu prezent in produsele pentru
ingrijirea parului sau alte substante care intra in compozitia cosmeticelor,
detergentilor, latexului pot provoca urticarii;
 anumiti factori fizici externi - frigul, temperaturile ridicate, expunerea
indelungata la radiatiile solare;
 muscaturile, intepaturile de insecte - cele mai frecvente reactii alergice
sunt produse de viespi, albine, furnici, paianjeni, tantari, plosnite, muste. De
asemenea, la anumite antiseruri utilizate pentru tratarea intepaturilor de
insecte se pot declansa reactii urticariene numite si boala serului;
 focarele infectioase, virale sau bacteriene;
 factorii emotionali - atunci cand sistemul nervos este afectat de stres, pot
aparea efecte adverse, inclusiv la nivelul pielii.

Asa cum am specificat si in randurile anterioare, urticaria este o afectiune usor de

depistat, din cauza simptomelor vizibile caracterizate prin:

 aparitia eritemului (inrosire a pielii, care dispare la apasare, ca urmare a

dilatarii vaselor sangvine cutanate);

 aparitia unor mici umflaturi ale tegumentului, asemanatoare cu intepaturile

de insecte sau urzicaturi si care apar in diferite zone ale pielii;

 iritatiile se manifesta prin: prurit (mancarime), usturime, intepaturi, senzatie

de arsura;

 leziunile sunt de tip maculopapular, avand dimensiuni variate;

  aceste leziuni tipice sunt pruriginoase si fugace, pot disparea in cateva
minute, ore sau zile. Ele pot sa reapara dupa o perioada, in alte locuri decat
cele initiale.

De asemenea, aceste reactii alergice pot fi de mai multe tipuri:

 Tip 1 - simptomele se declanseaza rapid, la scurt timp dupa expunerea la

alergen, de exemplu in cazul transfuziilor de sange, atunci cand sunt
administrate antibiotice sau cand sunt ingerate anumite alimente;
 Tip 2 si 3 - simptomele apar prin complexe imune circulante, de exemplu
dupa administrarea de seruri si vaccinuri;
 Tip 4 - reactie tardiva sau de contact; apare dupa anumite medicamente:
antinflamatoare nesteroidiene (AINS), antibiotice;
 Reactia autoimuna - co-exista cu alte manifestari autoimune.
Ce tipuri de urticarie exista

Chiar daca diagnosticul de urticarie este cel mai simplu diagnostic medical, fiind
usor de recunoscut dupa aspectul leziunilor si al caracterului lor tranzitoriu, partea
dificila este stabilirea tipului de urticarie, iar acesta depinde de experienta si
pregatirea medicului. Este important ca diagnosticul sa fie pus corect pentru ca de
el depinde prescrierea tratamentului adecvat. Astfel, pot fi depistate urmatoarele
forme de urticarie:

Urticaria spontana (comuna) poate fi cronica si acuta si se caracterizeaza prin

eruptii cutanate aparute brusc, fara sa existe un trigger evident.
 Urticaria acuta - de obicei are o durata de evolutie sub sase saptamani si
poate fi produsa de factori multipli: alimente ingerate, medicamente, agenti
chimici, infectii virale, intepaturi de insecte;
 Urticaria cronica - se manifesta ca si urticaria acuta, insa simptomele ei pot
dura peste sase saptamani. Chiar daca unele studii mentioneaza faptul ca este
vorba de o reactie necorespunzatoare a sistemului imunitar, cauzele acestei
afectiuni nu sunt cu exactitate cunoscute. Din acest motiv, in unele cazuri
devine dificil de tratat.
Urticaria fizicala (declansata de agenti fizici) - reprezinta aproximativ 20% din
totalul urticariilor si de obicei dureaza mai mult de sase saptamani.
 Urticaria la frig - asa cum ii spune si numele, acest tip de urticarie apare mai
ales in sezonul rece, in zonele corpului care sunt cel mai mult expuse
frigului: mainile, fata, gatul. De cele mai multe ori se manifesta prin aparitia
unor pete de eritem (roseata) insotite de o puternica senzatie de mancarime;
 Urticaria solara - este o forma de urticarie de sezon care se manifesta mai
ales in anotimpurile calde cand, din cauza expunerii directe la soare, pe
tegument apar eritemuri care provoaca mancarimi, senzatii de arsura sau
intepatura;
 Urticaria la presiune - statul in picioare, batutul din palme, presiunea
generata de purtarea unor haine stramte, bratari, ceasuri, curele si altfel de
 stimuli presionali pot declansa iritatii cu o durata de actiune mai mare de 72
de ore;
 Urticaria la cald - poate fi produsa de ingestia unor alimente fierbinti, de
baile calde sau de medii supraincalzite, astfel expunerea la cald determina
aparitia unor proeminente numite papule;
 Urticaria dermografica - se manifesta prin aparitia unor papule cu aspect
liniar ca urmare a unor infectii sau tratamente medicamentoase;
 Urticaria la vibratii - asa cum ii spune si numele, acest tip de urticarie este
cauzat de expunerea la anumite dispozitive, aparate care pot fi surse de
vibratii;
 Urticaria acvagenica - apare dupa contactul cu apa si cel mai frecvent
afecteaza femeile, iar simptomele apar odata cu debutul pubertatii;
 Urticaria colinergica - apare la efort fizic, avand ca trigger cresterea
temperaturii corpului si transpiratia;
 Urticaria de contact - apare ca reactie alergica la contactul cutanat cu o
anumita substanta.
Urticaria idiopatica - atunci cand nu exista un factor declansator cunoscut.

La fel ca in cazul oricarei afectiuni, durata tratamentului difera in functie de tipul si

gravitatea simptomelor. Pacientilor diagnosticati cu urticarie, care dezvolta si
angiodem (inflamarea tesuturilor), li se prescriu tratamentele pe baza de
antihistaminice (cum sunt si solutiile care contin alcool mentolat) si corticosteroizi
care reduc inflamatia. Daca in cazul corticoterapiei se recomanda pe o durata
scurta de timp, antihistaminicele trebuie administrate inclusiv 3-5 zile dupa
disparitia completa a simptomelor.

Un aspect important este ca tratamentul sa fie sustinut si de urmatoarele, care

accelereaza vindecarea:

 evitarea completa a factorilor care au declansat instalarea simptomelor;

 gestionarea stresului;

 adoptarea unei diete cat mai echilibrate;

 evitarea consumului de alcool sau de bauturi excitante pe toata durata

tratamentului;

 alegerea unor produse cat mai naturale, fie ca vorbim de produse alimentare,
fie de cele cosmetice;

 evitarea alimentelor care contin aditivi, alergeni, conservanti etc.

 evitarea bailor si a dusurilor fierbinti.

Ce este intoxicatia?
Intoxicatia reprezinta starea patologica determinata de
actiunea unei substante toxice ce a patruns in organism si
de reactia organismului la prezenta toxicului.

Prin substanta "toxica" se intelege orice substanta care

patrunsa in organism pe diverse cai, provoaca tulburari
functionale si/sau alterari structurale, avand ca rezultat o
stare patologica.

Intoxicatiile pot fi voluntare - in cazul tentativelor de suicid, sau involuntare -

accidentale.

Toxicitatea
Toxicitatea unei substante - proprietatea unei substante chimice de a produce
modificari patologice in organism si de a declansa reactii patologice din partea
organismului - depinde de mai multi factori:
- proprietatile fizice si chimice ale substantei
- concentratia substantei
- viteza de raspandire in organism
- calea de patrundere in organism a toxicului
- timpul de actiune al toxicului
- varsta intoxicatului (varstnicii sunt mai sensibili)
- greutatea
- starea de sanatate: afectiunile hepatice, renale si alte conditii patologice cresc
toxicitatea unei substante
- toleranta individuala.

Calea de patrundere
Toxicele pot patrunde in organism pe diverse cai:
- digestiva: toxicele sunt inghitite
- respiratorie: gazele si substantele volatile
- cutanata si prin mucoase (conjunctivala, nazala): solventi, pesticide, substante
caustice, diverse unguente, droguri
- parenteral: prin injectare intramusculara, intravenoasa, subcutanata

Metabolizarea si eliminarea
Dupa patrunderea in organism, substanta toxica este absorbita in sange si
raspandita in organism, la diverse organe unde este metabolizata: ficat, plamani,
rinichi, piele etc. Eliminarea toxicelor se face pe cale renala pentru majoritatea
toxicelor dar si pe cale digestiva, plamani sau prin transpiratie.
Intoxicatiile acute reprezinta o urgenta medicala, deoarece in unele cazuri ele pot fi
letale. Studiile epidemiologice au aratat ca exista diferente evidente in functie de
varsta, atat in ceea ce priveste frecventa si caracterul intoxicatiei cat si in privinta
substantelor implicate.

Astfel:
- la copii predomina intoxicatiile accidentale, fata de adult unde majoritatea sunt
voluntare, in scop suicid
- majoritatea intoxicatiilor la copii se produc sub varsta de 5 ani
- sub varsta de 1 an, predomina intoxicatiile cu medicamente, prin supradozaj sau
utilizarea necorezpunzatoare a acestora
- intre 1-5 ani predomina intoxicatiile accidentale cu diverse substante casnice:
detergenti, sampon, sapun, diversi solventi casnici, dezinfectanti, etc.
- la adolescenti predomina intoxicatiile voluntare cu alcool sau medicamente in
scop suicid
- la adulti, predomina intoxicatiile voluntare cu alcool si in scop suicid, cu
medicamente (barbiturice, benzodiazepine)
- dintre intoxicatiile accidentale la adulti, predomina cele cu insecticide, pesticide
sau substante caustice.
In ultimii ani a crescut numarul intoxicatiilor cu droguri, in special in randul
adultilor tineri. Mortalitatea este mai mare in cazul intoxicatiilor cu medicamente
(atidepresive triciclice) si cu ciuperci otravitoare.
Atitudinea in fata unei intoxicatii
La cea mai mica suspiciune de intoxicatie trebuie actionat ca si cum intoxicatia ar
fi certa si trebuie intervenit cat mai repede, deoarece fiecare minut inseamna o
cantitate mai mare de toxic absorbit in organism si consecutiv leziuni mai grave.
De aceea in cazul unei posibile intoxicatii se va solicita ajutor medical calificat
apeland 112. Se vor furniza echipei medicale cat mai multe date despre persoana
intoxicata, despre starea de sanatate a acesteia si despre toxicul respectiv:
- nume, varsta, greutate, adresa si numar de telefon
- afectiuni preexistente
- toxicul incriminat: se va aduce daca este posibil flaconul sau ambalajul toxicului
- doza ingerata
- timpul scurs de la ingerare
- semnele si simptomele aparute si evolutia lor
- eventualele tratamente sau manevre aplicate pana la ajungerea la spital.
Limitarea absorbtiei toxicului
Primele masuri care se iau in cazul unei intoxicatii sunt masuri de prevenire a
absorbtiei toxicului, prin indepartarea toxicului care nu a fost inca absorbit in
organism, masuri care se pot incepe la domiciliu:
- in cazul intoxicatiilor produse prin ingestie (inghitire): evacuarea continutului
tubului digestiv fie prin provocarea de varsaturi (prin stimularea fundului gatului
cu degetul sau cu o lungurita dupa ce s-a baut un pahar cu apa calda sau lapte) fie
prin administrarea unor purgative
- in intoxicatiile prin inhalare de substante gazoase, primul gest va fi scoaterea
victimei din mediu
- in cazul toxicelor care patrund prin tegumente, se va spala tegumentul cu sapun si
apa in cantati mari (dus)
- prevenirea absorbtiei toxicelor injectate se face prin aplicarea unei pungi cu
gheata pe locul injectarii si a unui garou, proximal de locul injectarii.
Provocarea varsaturilor este contraindicata la:
- victime inconstiente
- in caz de convulsii
- ingestie de substante caustice, volatile sau antiemetice.
Intoxicatiile acute cu medicamente
Intoxicatiile cu medicamente pot apare in cazul intoxicatiilor voluntare, in scop
suicidar sau in cazul supradozarii accidentale, situatii frecvente la copii si la
varstnici. Tipurile de medicamente implicate in intoxicatii sunt variate:
antidepresive, hipnotice, neuroleptice, tranchilizante, analgezice, antipiretice,
antiinflamatorii, fier medicamentos, digitalice, atropina etc.
Semnele clinice care pot apare variaza in functie de substanta medicamentoasa: de
la tulburari digestive (greturi, varsaturi, dureri abdominale, diaree), tulburari
cardio-respiratorii (hipo sau hipertensiune, hiperventilatie, tahicardie), agitatie sau
somnolenta si pana la alterarea starii de constienta si coma.

Primul ajutor:
- evaluarea starii de constienta si a functiilor vitale (ABC), si resuscitarea cardio-
respiratorie in cazul in care victima este in stop cardio-respirator
- apelarea serviciului de urgenta 112
- daca este inconstienta sau varsa, se va aseza in pozitia de siguranta (culcat pe o
parte)
- daca victima este constienta se poate incerca provocarea de varsaturi
- se cauta ambalajele medicamentelor posibil a fi raspunzatoare de intoxicatie
Intoxicatiile cu monoxid de carbon - CO
Monoxidul de carbon (CO) este un gaz incolor, inodor (fara miros), care se
amesteca foarte bine cu aerul si care rezulta din arderile incomplete (gaze, carbune,
combustibil solid, gaze de esapament). Cele mai frecvente intoxicatii cu CO sunt
cele din mediul casnic, prin utilizarea unor sobe (de obicei cu carbune) defecte.
Acest gaz este toxic, datorita combinarii sale cu hemoglobina, ceea ce scade
cantitatea de oxigen din sange si consecutiv oxigenarea tesuturilor.
Manifestarile clinice constau in tulburari neuropsihice (stare ebrioasa,
agitatie, somnolenta, diminuarea tonusului muscular, diminuarea reflexelor
osteotendinoase, tendinta la colaps), tahicardie si tulburari respiratorii si in final
coma. Caracteristica este culoarea rosie-zmeurie a fetei.

Primul ajutor:
- scoaterea victimei din mediu
- transportul cat mai repede la spital
- daca e la indemana, administrarea de oxigen - care este considerat si antidotul
intoxicatiei cu CO.
Intoxicatia cu fum
Intoxicatia cu fum, se produce de obicei in timpul incendiilor, fumul fiind nociv
atat prin monoxidul de carbon pe care-l contine cat si prin efectul iritant la nivelul
cailor respiratorii superioare.
Manifestari clinice: cefalee, agitatie, tulburari de constienta pana la coma, depozite
de funingine la nivelul orificiilor nazale, a gurii si a faringelui, tuse, dispnee, voce
ragusita, semne ale intoxicatiei cu CO.

Primul ajutor:
- scoaterea victimei din mediul cu fum, avand in vedere si propria siguranta
- evaluarea nivelului de constienta si a functiilor vitale, cu inceperea manevrelor de
resuscitare cardio-respiratoare daca este necesar
- solicitarea ajutorului medical si transportul victimei la spital
- daca este disponibil, administrarea de oxigen.

Intoxicatia cu substante corozive

Substantele corozive (caustice) sunt: acizii (azotic, clorhidric, sulfuric, etc.) si
bazele corozive (soda de rufe, soda caustica, amoniacul).

Calea de patrundere:
- cutanata: acizii concentrati la contactul cu pielea determina arsuri chimice de
diferite grade
- respiratorie: inhalarea vaporilor acizi produce iritarea mucoaselor tractului
respirator
- digestiva: - ingestia de acizi corozivi provoaca leziuni ulcero-necrotice severe ale
tubului digestiv, manifestate prin varsaturi hemoragice, dureri violente la inghitire,
arsuri retrosternale, diaree cu scaune sangvinolente, soc etc.
- ingestia de baze corozive determina leziuni severe si profunde la poarta de
intrare, in cavitatea bucala, faringe, esofag, cu risc de perforare si de sechele
ulterioare (stricturi esofagiene).

Primul ajutor:
- evaluarea nivelului de constienta si a functiilor vitale (ABC), cu inceperea
manevrelor de resuscitare cardio-respiratorie daca este necesar: in timpul
respiratiei gura la gura nu se va intra in contact direct cu gura victimei decat prin
intermediul unui tifon (deoarece exista ricul de contaminare)
- solicitarea ajutorului medical si transportul victimei la spital in cel mai scurt timp
- spalarea cu multa apa (jet) timp de 20 minute, in cazul leziunilor cutanate sau
oculare.
De retinut!
Sunt contraindicate provocarea varsaturilor, spalatura gastrica si administrarea
purgativelor, deoarece exista riscul perforatiei. Nu se va incerca neutralizarea sau
diluarea toxicului!

Intoxicatia cu ciuperci necomestibile

Aceste intoxicatii se produc accidental prin consumarea de ciuperci recoltate din
flora spontana, de catre persoane care nu pot deosebi bine tipurile de ciuperci sau
datorita fenomenului de incrucisare cu spori intre ciuperci comestibile si ciuperci
otravitoare. De aceea, cel mai prudent este sa se consume numai ciuperci din
cultura si nu din flora spontana a padurilor.

Toxicitatea ciupercilor depinde de zona de unde au fost recoltate, de varsta lor,

anotimp, de cantitatea ingerata, de modul termic de preparare a lor si de starea de
sanatate anterioara a victimei.

Manifestari clinice ale intoxicatiei cu ciuperci, variaza in functie de tipul de

ciuperci, mai exact de tipul de toxina continuta de acestea si de durata perioadei de
incubatie (timpul scurs de la ingestie pana la aparitia manifestarilor clinice). Astfel,
in cazul intoxicatiilor cu incubatie lunga apare:
- sindromul phalloidian: cea mai grava intoxicatie (Amanita phalloides), cu
perioada de latenta de 6-12 ore, manifestata prin tulburari digestive, afectare
hepatica si renala grava, edem cerebral
- sindromul gyromitrian: interval de latenta de 10-24 ore, dupa care apar tulburari
digestive, neurologice (delir, convulsii, coma), hemoliza toxica
- sindromul orellanian: incubatie peste 24 ore, dupa care apar tulburari digestive si
se instaleaza insuficienta renala acuta.
In intoxicatiile cu incubatie scurta, simptomele apar dupa 1-2 ore de la ingestie, si
desi tabloul clinic poate fi zgomotos acestea sunt de obicei mai putin grave decat
cele cu incubatie lunga.

Primul ajutor:
- prezentarea la spital in cel mai scurt timp
- se poate incerca provocarea varsaturilor, in cazul intoxicatiilor cu durata scurta de
incubatie.
Intoxicatia cu pesticide
Pesticidele sunt agenti utilizati pentru combaterea unor agenti daunatori, putand fi:
insecticide, rodenticide, erbicide, fungicide sau fumigani. Cele mai utilizate sunt
insecticidele, care, de asemenea, pot fi de diferite tipuri, in functie de tipul de toxic
continut: nicotina, organofosforice, organoclorurati, carbamati etc.
Aceste substante pot fi absorbite pe toate caile: digestiva, respiratorie si cutanata.
De aceea in cazul suspiciunii unei intoxicatii cu pesticide, primul ajutor consta in:
- evaluarea nivelului de constienta si a functiilor vitale (ABC), cu inceperea
manevrelor de resuscitare cardio-respiratorie daca este necesar, cu atentie la
propria siguranta a salvatorului
- apelarea serviciului de urgenta 112
- decontaminare externa: inlaturarea imbracamintei si incaltamintei contaminate si
spalarea tegumentelor sub jet de apa
- provocarea varsaturii
- transportul victimei la spital pentru administrarea antidotului specific.