Alcoolismul, denumit și etilism, este o intoxicație alcoolică cronică, o stare

patologică determinată de consumul excesiv de alcool.

Termenul alcoolism a fost folosit pentru prima oară de către medicul

suedez Magnus Huss în 1849. În secolul 19 și la începutul secolului 20 pentru
dependența de alcool se folosea doar termenul dipsomanie.
Alcoolismul este manifestarea, conștientă sau nu, prin care individul caută
satisfacerea nevoii de a consuma alcool, indiferent de mijloace sau consecințe,
pentru evitarea sevrajului sau a stărilor psihice neplăcute. Consumul de alcool este
determinat atât de dependența fizică, cât și dependența psihică.
Consumul necontrolat de alcool are repercusiuni asupra sănătății și poziției sociale
ale celui care bea. La fel ca și alte dependențe, alcoolismul este privit ca
o boală tratabilă.
Dependența de alcool include patru simptome:

 nevoia incontrolabilă de a consuma alcool

 pierderea controlului - incapacitatea de a se limita la un singur pahar de băutură
la o ocazie deosebită
 dependența psihică - simptome provocate de abținerea de la alcool, ca de
exemplu amețeli, greață, anxietate, tremurături și transpirație abundentă
 toleranța - nevoia de a crește cantitatea de alcool consumată pentru a-i simți
efectele
Alcoolismul este o boală, nu un viciu. Este o boală progresivă, fizică și mentală,
marcată de obsesia de a bea, în ciuda răului fizic produs de consumul de alcool.
Este o boală a negării, în care bolnavul declară cu convingere "Eu nu sunt
alcoolic!"- în ciuda tuturor evidențelor.
Intoxicația cronică, voluntară, prin consumarea repetată și uneori masivă de băuturi
alcoolice reprezintă un flagel social (o adevărată "pandemie toxică"), etanolul fiind
inclus în categoria "drogurilor sociale".
Profesorul american Elvin Morton Jellinek a realizat o clasificare a formelor de
alcoolism:

 Alcoolismul alfa/α (faza prealcoolică) cu o durată care se întinde de la câteva

luni până la câțiva ani. Inițial alcoolul este consumat ocazional iar ulterior
constant în scopul ameliorării unui conflict intrapsihic sau a efectului anxiolitic.
Nu se ajunge la dependența fizică.
 Alcoolism beta/β. Consumul abuziv de alcool este datorat obiceiurilor
socioculturare. Datorită abuzului pot apărea complicații medicale diverse.
 Alcoolism gamma/γ. Se constată pierderea controlului asupra cantității
consumate, creșterea interesului pentru procurarea alcoolului concomitent cu
scăderea interesului general și neglijarea îndatoririlor sociale și familiale
 (psihopatizare). Se identifică în mod constant un tablou clinic de sevraj după 3-
7 zile ce denotă instalarea dependenței fizice.
 Alcoolism delta/δ. Se caracterizează prin perioade de intoxicație prelungite ce
favorizează degradarea treptată a personalității, scăderea abilităților noetice
până la apariția demenței și a psihozelor alcoolice. Dependența fizică este
foarte intensă, nepermițând suprimarea consumului nici pentru 1-2 zile.
 Alcoolism epsilon/ε (dipsomania). Se caracterizează prin consum de alcool
periodic în cantități exagerate timp de câteva zile. Are un debut și un final
brusc, cu intervale libere de chiar luni de zile. Poate apărea în contextul unei
patologii afective bipolare, al unei turburări de somn asociate cu tulburări
medicale/psihiatrice, tulburările de somn asociate cu tulburări mentale,
tulburări de personalitate sau în epilepsie. Dipsomania este considerată forma
cea mai gravă a alcoolismului.
La întreruperea consumului, se instalează sevrajul etanolic, care poate fi clasificat
în 4 categorii, în funcție de severitatea simptomelor și momentul apariției lor:

1. Sevrajul etanolic minor (tremor) care apare în 6–12 ore de la ultima băutură
și care se manifestă prin tremor, anxietate, grețuri, vărsături și insomnie.
2. Sevrajul etanolic major (halucinații) care apare în 10–72 de ore de la ultima
băutură și care se manifestă prin halucinații tactile, auditive și vizuale,
tremor al întregului corp, vărsături, diaforeză și hipertensiune. Prezența
halucinațiilor este un factor predictor de apariție a Delirium tremens.
3. Convulsiile care apar în 6–48 de ore la pacienți care în mod normal nu au
convulsii, prezinta EEG normal și care se caracterizează prin crize tonico-
clonice generalizate cu perioadă postictus scurtă. Aproximativ 40 % din
pacienții cu sevraj etanolic au crize izolate, doar 3 % din pacienți evoluează
spre status epilepticus. Circa 33 % din pacientii cu sevraj și convulsii
evoluează spre Delirium tremens.
4. Delirium tremens (DT) este cea mai severă complicație a sevrajului etanolic
și se manifestă în general la 48–96 de ore de la întreruperea consumului de
alcool. Majoritatea semnelor clinice care apar în DT sunt similare celor din
sevrajul necomplicat, dar diferă ca severitate: tremor, instabilitate vegetativă
(hipertensiune și tahicardie), agitație psihomotorie, stare confuzională,
halucinații, febră.

Cauze:
Alcoolismul este un tip de dependență la fel ca și cea de droguri. Nu este atât fizică
cât și mentală. Alcoolismul este împărțit în 2 categorii: dependența și abuz.
Oamenii care sunt dependenți de alcool petrec o mare parte din timp cu consumul
de alcool și obținerea acestuia. Dependența fizică implică: o nevoie de cantități tot
mai mari de alcool pentru a se îmbăta sau pentru a atinge efectul dorit (tolerantă),
urmările fiind boli legate de alcool, probleme de memorie, după ce au băut cantități
mari. Apar simptomele de sevraj când consumul de alcool este stopat.
Nu există nici o cauza cunoscută comună a alcoolismului. Cu toate acestea, mai
mulți factori pot jucă un rol important în dezvoltarea să. O persoană care are o
mamă alcoolică este mult mai probabil să devină alcoolică spre deosebire de o
persoană în a cărei familii nu se consumă alcool. Cercetarea sugerează că anumite
gene pot crește riscul de alcoolism, dar care gene sau modul în care lucrează nu
este cunoscut.
Factorii psihologici pot include: o nevoie de ajutor, anxietate, conflicte în relații,
depresie, stimă de sine scăzută. Factorii sociali includ: ușurință de a obține alcool,
acceptarea socială a consumului de alcool, stil de viață stresant.

Tratament:
Deoarece mulți oameni refuză să creadă că consumul lor este scăpat de sub control,
încercarea moderării pot fi deseori o modalitate eficientă de a rezolvă problemă.
Dacă se reușește, problema este rezolvată. Dacă nu, persoana este de obicei gata să
încerce abstinență. 3 pași generali sunt implicați în tratament o dată ce tulburarea a
fost diagnosticată: intervenție, detoxifiere și reabilitare.
Disulfiram provoacă o reacție severă atunci când pacientul consumă alcool,
inclusiv greață, înroșirea feței, vărsături și dureri de cap. Este un factor de
descurajare, dar nu va trata impulsul de a consuma și nu va rezolva problema pe
termen lung.
Naltrexona poate ajuta la reducerea nevoii de a bea. Acamprosat ameliorează pofta
de a consuma alcool..

Simptome:
Alcoolismul afectează sistemul nervos central precum un medicament antidepresiv.
Acest lucru duce la o scădere în activitate, anxietate, inhibiții și tensiune.
Chiar și câteva pahare pot schimba abilitățile motorii, comportamentul și
capacitatea de a gândi clar. Alcoolul poate afecta concentrarea și judecata.
Consumul excesiv de alcool poate duce la o intoxicație a organismului.
Unele simptome ale alcoolismului includ: durere abdominală, confuzie, episoade
de violență, ostilitate, lipsa de control asupra alcoolului, imposibilitatea de a
elimina sau de a reduce cantitatea de alcool din consum, găsirea diverselor scuze
pentru a bea, greață, vărsături, nevoia de a consuma alcool în fiecare zi în mod
regulat, neglijența de a mânca, amorțeala și furnicături, aspect fizic neîngrijit,
comportament secretos pentru a ascunde consumul de alcool, tremurături
dimineața.
Eliminarea alcoolului duce la simptomele următoare: confuzie, anxietate, moarte,
creșterea tensiuni arteriale, pierderea poftei de mâncare, greață și vărsături,
psihoză, creșterea temperaturii, ritm cardiac rapid, agitație sau nervozitate,
convulsii și tremur.
Sfaturi de final
1. Nu ezitați să cereți ajutorul în momentul în care identificați simptome ale
alcoolismului la dumneavoastră sau o persoană dragă.
2. Nu puteți forța persoana dragă să înceteze abuzul de alcool. Oricât de mult vă
doriți și oricât de greu vă este să priviți cu neputință, decizia de a renunța la
alcool este strict în mâinile persoanei dragi.
3. Nu vă așteptați ca dumneavoastră sau persoana dragă să încetați consumul și să
continuați procesul de abstinență fără ajutor. Dumneavoastră / persoana iubită
veți avea nevoie de tratament, de sprijin și de noi abilități de a face față
impulsurilor, pentru a depăși cu succes o dependență.
4. Recuperarea este un proces continuu. Este un proces dificil, care necesită timp și
răbdare. Un alcoolic nu va deveni în mod magic o persoană diferită odată ce
încetează abuzul de alcool. Problemele care au condus inițial la abuzul de alcool
vor trebui confruntate și rezolvate.
Acceptarea existenței alcoolismului poate fi extrem de dureroasă, atât pentru
dumneavoastră, cât și pentru familie, partener, prieteni, etc. Dar nu trebuie să vă fie
rușine, indiferent dacă este vorba de dumneavoastră sau o persoană dragă. Nu
sunteți singur/ă. Alcoolismul și abuzul de alcool afectează milioane de familii, din
fiecare clasă socială, rasă și cultură. De aceea există ajutor disponibil atât pentru
dvs., cât și pentru cei dragi.

Narcomaniile
Narcomania este starea de intoxicaţie periodică sau permanentă (cronică) a
organismului provocată de consumul repetat al narcoticului natural sau artificial,
dăunătoare pentru organismul omului şi pentru societate.

Cuvîntul Narcomanie provine de la 2 cuvinte greceşti – „narche” –somn, amorţire,

înţepenire, „manie”- patimă, demenţă, (nebunie ) pasiune.

Termenul narcotic a fost folosit pentru prima dată în medicină pentru Opium şi
medicamentele analgetice în a căror componenţă el intră. Se folosesc în medicină
ca analgetice puternice la anumite boli. Plantele ce conţin narcotice sunt: macul şi
cânepa, cunoscute din antichitate. În Moldova ele cresc pretutindeni, haotic sau
cultivate pe tot teritoriul.
Substanţele narcotice pot fi vegetale cît şi sintetice. Ele sunt utilizate în medicină,
dar sunt produse şi ilegal, pentru narcomani.

După acţiunea lor pot fi deprimante, excitante, halucinogene. Din narcoticele

ilegale cele mai răspîndite sunt: Marihuana, Heroina, Cocaina şi Amfitericinele,
Halucinonele.

Narcomania este o boală caracterizată de dependenţă fizică şi psihică a

organismului uman provocată de drogurile narcotice consumate şi se manifestă
prin dereglarea funcţionării lui normale. În primul rând se schimbă funcţia normală
de percepţie a creerului, apar senzaţii de plăcere (euforie ), putere şi superioritate
urmate de letargie, ameţială, confuzie. Apoi apar dereglări cardiace şi respiratorii,
scade imunitatea. Adesea se asociază alte boli: SIDA, trombembolismul,
endocardita bacteriană, abcesul cerebral, hepatita serică, ciroza hepatică,
malformaţiile.

Narcomanii au nevoie de asistenţă medicală fără care boala progresează şi duce la

distrugerea organismului şi moarte, adesea din cauza supradozării cu preparate
narcotice.

În fiecare an în Moldova decedează 120-140 persoane narcomani.

Factorii care duc la primul pas spre narcomanie sunt:

accesibilitatea drogurilor,

momentele sociale ce înlesnesc primul pas,

starea psihologică a persoanei la momentul care-l determină să facă primul pas,

eriditatea (predispunerea eriditară).

Pentru lichidarea cauzelor existenţei narcomaniei este necesară unirea forţelor

organelor de drept, medicale şi întregii societăţi.

Dupa raspandire,cauze si urmari, narcomania este prima problema

colectiva(aparitia socio-patologica) si a doua problema medicala in ceea ce
priveste problemele psihiatrice.In ceea ce priveste medicina,psihiatria are legatura
cu narcomania care are boli caracteristice,boli ale dependentei.Foarte des apar
modificari psihice,modificari de comportament,modificari ale
personalitatii,modificari afective,de mentalitate,dar mai rar boli psihice
grave.Narcomania are legatura cu medicina si pentru faptul ca apar modificari
psihice si corporale din cauza intoxicatiei cu substantele psihoactive care se
consuma.
Cauzele pentru care apar astfel de probleme,se pot clasifica in 4 grupe:
1. Curiozitatea (rezultatul nesigurantei si emotiile instabile).
-dorinta de a se micsora proasta dispozitie;
-dorinta de a lucra la capacitate maxima;
-tensiunea din societate si dorinta de a se simti bine.
2. Nesiguranta in familie (indepartarea din partea unui parinte,indelungata
asteptare,lipsa unui parinte,alcoolul in familie etc.)
3. Schimbarile psihopatologice, cand narcomania este sindromul neurotic sau
persoana in cauza are boli psihice grave.
4. Comportamentul invatat,obisnuinta -la inceput se consuma droguri putin cate
putin pentru buna dispozitie,iar mai tarziu doza se mareste.
Curiozitatea,intrebarile,comportamentul nesigur in colectivitate nu depinde numai
de adolescenta ci si de mediul familial,scolar,dorinta de imitare a diferitelor
persoane sau personaje din filme( de cele mai multe ori negative).Dupa gandirea
multor persoane, nu trebuie sa se caute din ce cauza se drogheaza tinerii,ci trebuie
sa aibe in vedere cum se organizeaza tinerii in colectivitate,sa existe anumite
institutii unde tinerii sa aibe diferite si interesante activitati,sa existe persoane si
programe sociale care sa aibe legatura directa si indirecta cu narcomania.In scoli sa
existe persoane angajate care sa discute cu tinerii astfel de probleme,sa fie
implicata si politia si alte organe abilitate.
Definitie
Astazi nu exista o definitie unica a narcomaniei.Exista criterii de diagnosticare in
A 10-a Clasificare Internationala a Bolilor(ICB-10),criterii care trebuiesc a fi
indeplinite pentru a se pune un diagnostic de dependenta.Criteriile diagnosticarii
difera de la dependenta de droguri, la dependenta de alcool si alte substante.
Termenul de narcomanie este nepotrivit,deoarece majoritatea drogurilor nu au
origine narcotica( narcos gr.-dumnezeul somnului).
Dependenta de substante psihoactive este starea periodica sau cronica de
consumare a substantelor naturale sau sintetice.

Caracteristicile dependentei
 dorinta puternica si necesitatea de aprovizionare;
 tendinta de crestere a cantitatii drogurilor;
 dependenta fizica si psihica;
 daunarea sanatatii si schimbarea functionarii profesionale si colective;
Dependenta psihica este dorinta intensiva de consumare a drogurilor fara semne
fizice.
Dependenta fizica presupune aparitia crizei cand se micsoreaza cantitatea de
droguri sau nu se consuma si se mareste toleranta,iar persoana in cauza trebuie sa
mareasca cantitatea de droguri pentru a ajunge din nou la starea de euforie de la
inceput.
Dupa ICB-10 exista patru criterii de consumare a drogurilor:
 intoxicatia acuta;
 consumarea fizica a drogurilor (narcofili);
 abuzul de droguri;
 dependenta de droguri.
Intrebuintarea mai multor ani a drogurilor duce la schimbarea constiintei in sine si
a altora,la schimbarea indelungata a bunei dispozitii si a reactiilor
afective.Motivele de vindecare sunt de obicei manipulante si provin din tensiunea
familiei si a colectivitatii.Lipsa organizarii in societate duce la astfel de probleme
si la imposibilitatea de vindecare totala a tinerilor narcomani.
Peste 90% din persoane au stari depresive in societate si tendinta de a
se sinucide.Multi dintre specialisti spun ca depresia si proasta comportare nu
depind numai de droguri ci si din cauza unor factori genetici,schimbari genetice
care nu se pot pune in evidenta si nici nu se pot explica.
Numarul incercarilor de sinucidere este destul de mare in raport cu numarul
populatiei ,si de aceea se spune ca narcomania conduce la sinucidere.
Legatura cu familia este slaba sau nu exista .Nu accepta unde-i este locul in
familiei si ce trebuie sa faca.
Una dintre cele mai grele probleme este socializarea, acceptarea acestor persoane
in colectivitate.Trebuie sa se aiba in vedere faptul ca aceste persoane nu se
resocializeaza ,ele au pierdut controlul ,deoarece nu si-au format caracterul
personal, nu au avut unde sa invete anumite reguli in ceea ce priveste
comportamentul social si nu stiu nici ce este dragostea,afectiunea sau
toleranta.Vindecarea in spital este cea mai buna solutiei,deoarece in astfel de
institutii, organismul se curata de substantele narcotice,dar totodata aici se evita si
agresivitatea familiala, si exista programe specifice in ceea ce priveste
dezintoxicarea si vindecarea narcomanilor.