1.

Urmatoarele enunțuri despre hiperplazie sunt ADEVĂRATE:

A. Poate fi fiziologică
B. Interesează celulele labile şi stabile
C. Nu se poate asocia cu hipetrofia
D. Reprezintă o reacție celulară de adaptare
E. Interesează celulele permanente
F. Poate interesa miocardul
G. Poate fi patologică
H. Hiperplazia endometrială nu are risc de transformare
malignă
I. Presupune creşterea numărului de celule dintr-un organ
sau țesut
J. Reprezintă scăderea numărului de celule dintr-un organ
sau țesut
2. Urmatoarele enunțuri despre hipertrofie sunt ADEVĂRATE:

A. Presupune mărirea de volum a unui ţesut sau organ pe

seama măririi de volum a celulelor componente, cu
multiplicare celulară.
B. Poate fi patologică
C. Interesează celulele permanente
D. Interesează doar celulele labile
E. Presupune mărirea de volum a unui ţesut sau organ pe
seama măririi de volum a celulelor componente, fără
multiplicare celulară
F. Hipertrofia miocardului ventricular stâng în
hipertensiunea arterială se produce ca o reacţie
adaptativă la rezistenţa periferică scăzută
G. Reprezintă o reacție celulară de adaptare
H. Reprezintă creșterea numărului de celule
I. Reprezintă o leziune celulară ireversibilă
J. Creşterea dimensiunilor celulare este datorată creşterii
sintezei de componente structurale
3. Urmatoarele enunțuri despre atrofie sunt ADEVĂRATE:

A. Atrofia fibrelor miocardice reprezintă un exemplu de

atrofie de denervare (neuropatică)
B. Se produce prin scăderea volumului celulelor
componente
 C. Poate fi patologică
D. Trebuie diferenţiată de hipoplazie
E. Semnifică un volum redus al unui organ datorită unei
insuficiente dezvoltări în cursul embriogenezei
F. Atrofia fiziologică nu se întâlnește la vârstnici
G. Reprezintă micşorarea de volum a unui ţesut sau organ
anterior normal dezvoltat
H. Acumularea lichidului cefalorahidian în sistemul
ventricular determină atrofie de compresiune a
parenchimului cerebral
I. Interesează doar celulele labile
J. La pubertate se atrofiază vasele ombilicale și canalul
arterial
4. Care dintre următoarele reprezintă o atrofie patologică:

A. Atrofie de denervare
B. Atrofia canalului tireoglos în viața embrionară și fetală
C. Atrofie de imobilizare
D. Atrofia uterului la menopauză
E. Atrofia ductul mullerian în viața embrionară și fetală
F. Atrofia timusului la pubertate
G. Atrofie de denutriție
H. Atrofie de compresiune
I. Atrofia vaselor ombilicale si a canalul arterial la nou-
născut
J. Atrofie ischemică
5. Care dintre următoarele reprezintă o atrofie fiziologică:

A. Atrofie de imobilizare
B. Atrofie ischemică
C. Atrofia fantelor branhiale în viața embrionară și fetală
D. Atrofie de denutriție
E. Atrofia timusului la pubertate
F. Atrofia uterului la menopauză
G. Atrofia ductul mullerian în viața embrionară și fetală
H. Atrofia canalul arterial la nou-născut
I. Atrofie neuropatică
J. Atrofie de compresiune
6. Următoarele enunțuri despre hipertrofia concentrică a
ventriculului stâng sunt ADEVĂRATE:
 A. Interesează celulele labile ale miocardului
B. Cavitatea ventriculară stângă este micşorată
C. Cea mai frecventă cauză este hipertensiunea arterială
(HTA)
D. Diametrul trasversal al fibrelor miocardice este mărit
E. Greutatea cordului crește și poate atinge 800g
F. Apare frecvent la persoanele hipotensive
G. Greutatea cordului este de 350 g
H. Cea mai frecventă cauză este ateroscleroza coronariană
I. Grosimea peretelui ventriculului stâng poate crește
peste 3 cm
J. Nucleii fibrelor miocardice au volum redus
7. Globul vezical:

A. Reprezintă o mărire de volum a vezicii urinare prin

multiplicare celulară
B. Cavitatea vezicii urinare este mult micșorată
C. Frecvent este determinat de hiperplazia de prostată
D. Reprezintă o atrofie fiziologică
E. Pereții vezicali sunt subțiați, semitransparenți
F. Vezica urinară este mult dilatată
G. Este un exemplu de atrofie patologică prin compresiune
H. Pereții vezicali sunt îngroșați
I. Colonetele musculare sunt reliefate
J. Apare în obstrucția completă a uretrei prostatice
8. Hidronefroza:

A. Cauza cea mai frecventă este denervarea

B. Calicele și pelvisul renal sunt comprimate
C. La fel ca globul vezical, este o atrofie senilă
D. Apare prin dezvoltarea incompletă a rinichiului în cursul
embriogenezei
E. Este consecința unui obstacol în eliminarea urinei
F. Reprezintă dilatarea sistemului pielocalicial prin
acumularea urinei asociată cu atrofia parenchimului
renal
G. O cauza frecventă este reprezentată de calculii prezenți
în pelvisul renal
H. Reprezintă o atrofie de compresiune
I. La fel ca hidrocefalia, este o atrofie de imobilizare
 J. Poate fi determinată de prezența unui calcul coraliform
în pelvisul renal
9. Următoarele enunțuri despre metaplazie sunt ADEVĂRATE:

A. În miozita osifiantă se produce metaplazie musculară în

țesutul osos
B. Reprezintă o modificare celulară reversibilă
C. Metaplazia ce apare în esofagita Barrett presupune
înlocuirea epiteliului transitional esofagian cu un
epiteliu cilindric de tip intestinal
D. În esofagita Barrett, epiteliu cilindric de tip intestinal
este înlocuit de epiteliu scuamos
E. Metaplazia în ţesuturi epiteliale este reprezentată
deformarea de os, cartilaj, ţesut adipos, în ţesuturi care
nu conţin aceste elemente
F. Poate fi epitelială sau conjunctivă
G. Este o reacție celulară de adaptare
H. În plăcile ateromatoase frecvent apare metaplazie
scuamoasă
I. Reprezintă înlocuirea unui ţesut matur cu un alt tip de
ţesut matur
J. În general înlocuirea se produce cu un tip de celule mai
rezistent la anumiţi factori agresori
10. Următoarele enunțuri despre metaplazie sunt FALSE:

A. Metaplazia scuamoasă a epiteliului bronșic apare

frecvent la fumători
B. Metaplazia scuamoasă a epiteliului bronșic se poate
transforma malign, cu apariția unui carcinom
scuamocelular
C. Presupune înlocuirea unui tip celular adult cu unul de tip
embrionar
D. Esofagita Barrett se poate transforma malign, cu
dezvoltarea unui carcinom scuamocelular
E. La nivelul vezicii urinare, sub efectul iritant al calculilor,
epiteliul de tip tranziţional poate fi înlocuit de un epiteliu
de tip intestinal
F. Epiteliul metaplazic de la nivel bronșic nu se poate
transforma malign
 G. Metaplazia osoasă din țesutul muscular apare în cadrul
miozitei osifiante
H. Metaplazia în ţesuturi conjunctive presupune formarea
de os, cartilaj, ţesut adipos, în ţesuturi care nu conţin
aceste elemente
I. In esofagita Barrett, epiteliul scuamos esofagian este
înlocuit de epiteliu pseudostratificat cilindric ciliat
J. Metaplazia osoasă poate apare în plăcile ateromatoase
11. Degenerescența hidropică (vacuolară):

A. Apare prin alterarea pompei de Na-K membranare

B. Microscopic, citoplasma este intens eozinofilă
C. Organul afectat are volum redus, consitență fermă și
culoare roșie violacee
D. Apare când celula nu mai poate menţine echilibrul hidro-
electrolitic
E. Microscopic, celulele au un volum redus
F. Este caracterizată prin hiperhidratare celulară
G. Se caracterizează prin hiperhidratare extracelulară
H. Reprezintă prima manifestare lezională în aproape toate
formele de agresiune celulară
I. Na și apa ies din celulă în mediul extracelular
J. Este o leziune celulară reversibilă acută
12. Degenerescența hidropică (vacuolară) - morfologie:

A. Macroscopic, organul afectat este roșu-brun

B. Macroscopic, organul afectat are aspect de "carne
fiartă"
C. Microscopic, celulele acumulează trigliceride în
citoplasmă
D. Macroscopic, organul afectat are aspect pestriț
E. Macroscopic, organul afectat este friabil
F. Macroscopic, organul afectat este palid
G. Microscopic, celulele sunt balonizate, mărite de volum
H. Macroscopic, organul afectat este mărit de volum
I. Macroscopic, organul afectat este micșorat în volum
J. Microscopic, celulele acumulează glicogen în citoplasmă
13. Steatoza:

A. Gradele incipiente de steatoză sunt ireversibile

 B. Nu poate conduce la moartea celulei
C. Este caracterizată prin acumularea exagerată de
trigliceride în citoplasma celulelor
D. Steatoza severă devine ireversibilă
E. Este caracterizată prin acumularea exagerată de
colesterol în citoplasma hepatocitelor
F. Frecvent apare în ficat
G. Este caracterizată prin acumularea exagerată de Na și
apă în citoplasma celulelor
H. Este o leziune celulară reversibilă cronică
I. Este caracterizată prin acumularea exagerată de
glicogen în citoplasma celulelor
J. Gradele moderate de steatoză sunt reversibile
14. Steatoza hepatică:

A. Ficatul are margini rotunjite

B. Ficatul este mărit de volum
C. Ficatul are culoare galbenă
D. Suprafața de secțiune are aspect grăsos
E. Coloraţiile elective pentru lipide sunt reprezentate de
Albastru alcian și PAS
F. Steatoza hepatică este exclusiv o leziune difuză
G. Steatoza hepatică difuză apare prin staza sângelui venos
în insuficienţa cardiacă dreaptă
H. În coloraţii de rutină, steatoza poate fi cu ușurință
diferențiată de acumulările de glicogen sau apă
I. Ficatul are consistență moale
J. Steatoza microveziculară se caracterizează prin
deplasarea nucleului hepatocitelor în periferia celulei
15. Steatoza hepatică:

A. Colorațiile speciale pentru lipide se fac pe secţiuni

histologice la criostat
B. Trigliceridele nu pot fi puse în evidență prin colorațiile
Sudan negru, Sudan IV, Oil Red
C. În colorația de rutină (hematoxilină eozină) citoplasma
hepatocitelor este ocupată de colesterol
D. În steatoza macroveziculară, nucleul este situat central
E. Steatoza hepatică poate fi microveziculară
F. Steatoza hepatică poate fi macroveziculară
 G. În colorația de rutină (hematoxilină eozină) citoplasma
hepatocitelor este ocupată de vacuole optic goale cu
limite distincte
H. Colorațiile speciale pentru lipide se fac exlusiv pe
secţiuni histologice obținute din blocuri tisulare incluse
la parafină și secționate la microtom
I. Prin distrucţia hepatocitelor, lipidele pot fuza, formând
chisturi lipidice
J. În steatoza microveziculară, hepatocitul are aspectul
unui adipocit
16. Acumularea de pigmenţi:

A. Pigmentul melanic este produs de către celulele

epidermice (keratinocite)
B. Pigmentul antracotic este produs de către melanocite
C. Pigmentul antracotic poate fi prezent în ganglionii
limfatici traheo-bronşici
D. Pigmentul de bilirubină este un pigment cu derivaţie
hemoglobinică fără fier
E. În anemia hemolitică frecvent crește bilirubina conjugată
(directă)
F. Pigmentul de hemosiderină este un pigment ce conține
fier
G. Pigmentul de bilirubină se poate acumula în celulele
Kupffer
H. Pentru punerea în evidență a pigmentului de
hemosiderină se utilizează colorația PAS
I. Acumularea excesivă de pigment de hemosiderină
determină colorarea galbenă a sclerelor şi tegumentelor
J. Ingestia crescută de carotenoizi colorează tegumentele
în galben
17. Despre acumulările patologice de colesterol liber şi
esterificat sunt ADEVĂRATE următoarele:

A. Aspectul macroscopic de veziculă fragă al colecistului

ce apare în colesteroloză este determinat de
acumularea extracelulară de cristale aciculare de
colesterol
B. În plăcile atermoatoase, esterii de colesterol se
identifică doar intracelular în celulele spumoase
 C. Pot fi întâlnite în xantoame
D. Pot fi întâlnite în colesteroloză
E. Pot fi întâlnite în plăcile ateromatoase
F. Colesteroloza se caracterizează prin acumulare de
agregate de macrofage încărcate cu colesterol în
musculara mucoasei veziculei biliare
G. Pot fi întâlnite în ariile de necroză
H. Pot fi întâlnite în xantelasme
I. Agregarea celulelor spumoase în plăcile ateromatoase
determină coloraţia roșie a acestora
J. Xantelasmele sunt mase pseudotumorale, de
consistenţă moale, care apar la nivelul ţesutului
subcutanat şi al tendoanelor în hiperlipidemii
18. Despre icter sunt ADEVĂRATE următoarele:

A. Staza biliară ce apare în icterul colestatic induce

proliferarea canaliculelor biliare
B. Icterul colestatic extrahepatic poate beneficia de
terapie chirurgicală
C. Trombii biliari sunt identificați in citoplasma
hepatocitelor
D. Icterul apare prin acumularea unui pigment endogen ce
conține fier
E. Poate fi determinat de creșterea ambelor fracțiuni de
bilirubină – conjugată și neconjugată
F. Icterul colestatic nu este însoțit de prurit
G. Ciroza biliară ce apare prin mecanism obstructiv este o
complicație a anemiei hemolitice
H. Icterul ce apare prin obstrucţia căilor biliare
extrahepatice este caracterizat prin supraproducţie de
hemosiderină
I. Poate fi o manifestare a unui carcinom de cap de
pancreas
J. Apare când este afectat echilibrul între producerea de
bilirubină, metabolismul şi excreţia ei
19. Următoarele reprezintă cauze de apariție ale icterului:

A. Producție crescută de bilirubină

B. Obstrucții în calea fluxului biliar
C. Conjugare hepatocitară afectată
 D. Preluare hepatică deficitară a bilirubinei neconjugate
E. Producție crescută de bilirubină conjugată în anemia
hemolitică
F. Obstrucția căilor biliare intrahepatice prin carcinom al
ampulei Vater
G. Excreție hepatocitară crescută
H. Excreție hepatocitară redusă
I. Preluare hepatică crescută a bilirubinei conjugate
J. Producție crescută de bilirubină neconjugată în icterul
colestatic
20. Icterul obstructiv:

A. Este denumit și icter colestatic

B. Nu poate fi determinat de tumori epiteliale maligne
localizate în regiunea cefalică a pancreasului
C. Prezintă hiperbilirubinemie predominant conjugată
D. Prezintă hiperbilirubinemie predominant neconjugată
E. Apare în reabsorbția hemoragiilor interne
F. Poate fi determinat de malformații ale căilor biliare
(atrezia canalelor biliare extrahepatice)
G. Este denumit și icter hemolitic
H. Poate fi determinat de calculi biliari
I. Apare în incompatibilitatea feto-maternă de Rh
J. Poate fi determinat de carcinoame (ale căilor biliare
extrahepatice, de cap de pancreas)
21. Calcificarea patologică:

A. Calcificările tisulare pot fi distrofice

B. Calcificarea distrofică reprezintă precipitarea de săruri
de calciu în ţesuturi lezate în condiţiile unei
normocalcemii
C. Calcificarea metastatică reprezintă precipitarea de
săruri de calciu în ţesuturi lezate în condiţiile unei
normocalcemii
D. Calcificările distrofice nu sunt vizibile radiologic
E. Corpii psammoma reprezintă exemple de calcificări
metastice întălnite în carcinoamele papilare ale tiroidei
F. Calcificările tisulare pot fi metastatice
G. Calcificările distrofice nu implică valvule cardiace la
persoane vârstnice
 H. Calcificarea distrofică reprezintă precipitarea de săruri
de calciu în ţesuturi nelezate în condiţiile unei
hipercalcemii
I. Calcificarea metastatică reprezintă precipitarea de
săruri de calciu în ţesuturi normale în condiţiile unei
hipercalcemii
J. Reprezintă depunerea anormală de săruri de calciu în
diferite ţesuturi
22. Despre calcificările patologice sunt ADEVĂRATE
următoarele enunțuri:

A. Corpii psammoma sunt depozite de calciu cu aspect

lamelar, concentric ce pot fi identificați in diverse
tumori
B. Calcificările distrofice se pot produce în leziunile vechi
din inflamația tuberculoasă
C. Calcificările metastatice nu apar în hiperparatiroidism
primar
D. În plăcile aterosclerotice se produc calcificări
metastatice
E. Calcificările distrofice se pot produce în plăci
aterosclerotice
F. Calcificările distrofice pot ajuta la diagnosticul imagistic
al carcinomului de glandă mamară
G. Calcificările distrofice se pot produce în arii de
citosteatonecroză
H. Există trei forme de calcificări patologice: distrofice,
metastatice și metaplazice
I. În calcificările distrofice, metabolismul calciului este
afectat (hipercalcemie)
J. Hiperparatiroidism primar se asociază cu secreţie
crescută de calcitonină și apare în tumori ale glandei
paratiroide
23. Necroza:

A. Aspectele ariei necrozate sunt diferite în raport de

agentul cauzal
B. Aspectele ariei necrozate sunt identice indiferent de
tipul de țesut implicat
C. Este o leziune ireversibilă
 D. Este o leziune reversibilă cronică
E. Aspectele ariei necrozate sunt identice indiferent de
agentul cauzal
F. Se produce postmortem
G. Este diferită de putrefacția tisulară care se produce
postmortem
H. Reprezintă totalitatea modificărilor morfologice produse
de acțiunea enzimelor asupra celulele lezate letal, în
țesuturi, în timpul vieţii
I. Aspectele ariei necrozate sunt diferite în raport de tipul
de țesut implicat
J. Este o leziune reversibilă acută
24. Despre apoptoză sunt ADEVĂRATE următoarele enunțuri:

A. Implică apariția unui răspuns inflamator din partea

organismului
B. În coloraţia H&E, celulele inflamatorii sunt prezente în
ariile de apoptoză
C. Este implicată în procese fiziologice
D. Celula apoptotică, sau corpii apoptotici vor fi fagocitaţi
de către celulele vecine normale, sau de către
macrofage
E. La fel ca necroza, este un proces ce nu necesită energie
F. Este un proces în care caspazele nu sunt implicate
G. Este implicată în procese patologice
H. Celula apoptotică este mărită de volum, balonizată, cu
citoplasmă palidă
I. Poate duce la formarea de corpi apoptotici
J. Este un proces ce necesită energie
25. Despre necroză sunt ADEVĂRATE următoarele:

A. Necroza de coagulare reprezintă forma cea mai comună

de necroză, prototipul fiind necroza de cauză ischemică
B. Necroza de coagulare este întălnită în granulomul
tuberculos
C. În cazul necrozei de coagulare, celulele din aria de
necroză îşi pierd limitele
D. Necroza de lichefiere este întâlnită în inflamaţiile acute
purulente
E. Necroza de lichefiere este întâlnită în infarctul cerebral
 F. Necroza de cazeificare are cauză imună
G. Citosteatonecroza reprezintă necroza ţesutului
miocardic
H. Necroza hemoragică apare în organele cu structură laxă
sau cu dublă circulaţie
I. În procesul de citosteatonecroză nu sunt implicate
lipazele pancreatice
J. Necroza de lichefiere este întâlnită în inflamaţiile
cronice granulomatoase
26. Necroza de coagulare:

A. Reprezintă necroza țesutului adipos

B. Apare în infarctul miocardic
C. Apare în infarctul renal
D. Apare prin mechanism ischemic
E. Microscopic, există depunere de fibrină în țesutul afectat
F. Apare prin mecanism imun
G. Microscopic, celulele îşi păstrează limitele
H. Se produce prin acțiunea lipazei
I. Este cel mai frecvent tip de necroză
J. Este caracteristică inflamației tuberculoase
27. Necroza hemoragică:

A. Este o formă de necroza ischemică

B. Poate apărea în pulmon și intestin
C. Poate apărea în organe cu dublă circulație
D. Apare frecvent în organe cu structură densă
E. Este o formă de necroză de lichefiere
F. Apare frecvent în infarctul renal
G. Poate apărea în organe cu structură laxă
H. Macroscopic, aria de necroză este roșie, hemoragică
I. Macroscopic, aria de necroză este palidă
J. Este o formă de necroză de cazeificare
28. Necroza de lichefiere:

A. Este caracteristică infarctului pulmonar

B. Este o formă particulară de necroză fibrinoidă
C. Este o formă de necroză de cazeificare
 D. La nivel cerebral, apare datorită absenţei unui ţesut
conjunctiv de suport şi a procentului important de apă în
ţesut
E. Este caracteristică infarctului renal
F. Apare în inflamaţiile purulente
G. Este o forma particulară de necroza ischemică
H. Este caracteristică infarctului cerebral
I. Zona necrozată are consistenţă vâscoasă, moale
J. Este caracteristică infarctului miocardic
29. Necroza de cazeificare:

A. Apare în pancreatita acuta, sub acțiunea lipazei

pancreatice
B. Microscopic, este o arie amorfă, fără structură, intens
acidofilă
C. Este caracteristică infarctului cerebral
D. Este o necroză de cauză imună
E. Apare ca urmare a ischemiei acute
F. Microscopic, dacă este recentă, pot fi observate
fragmente nucleare hematoxilinofile
G. Este caracteristică infarctului miocardic
H. Macroscopic, are consistență moale alb gălbuie având un
aspect grunjos
I. Ariile de necroză au culoare albă, asemănătoare cu
ceara naturală (pete de spermanţet)
J. Este caracteristică inflamației tuberculoase
30. Gangrena:

A. Este uscată când se produce suprainfecţie bacteriană

B. Poate fi umedă
C. Este o formă de necroză fibrinoidă
D. Este o leziune reversibilă acută
E. Este un tip de necroză caracteristică inflamaţiei
tuberculoase
F. Este o formă de citosteatonecroză
G. Poate fi uscată
H. Frecvent se produce suprainfecție bacteriană (în special
cu Clostridii)
I. Este o formă de necroză ischemică
J. Apare la nivelul extremităţilor
31. Despre atrofia prin compresiune, sunt ADEVĂRATE
următoarele enunțuri:

A. Poate fi determinată de o tumoră cu dimensiuni mari

B. Implică endometrul și mucoasa vaginală la femeile
ovariectomizate
C. Poate fi o complicație a hiperplaziei de prostată
D. Este întâlnită în hidronefroză
E. Este întâlnită în hidrocefalie
F. Este cauza caşexiei
G. Poate fi determinată de orice factor de natură endogenă
sau exogenă care comprimă țesuturile
H. Se produce în miocard datorită leziunilor difuze de
ateroscleroză coronariană
I. Implică mușchii scheletici fiind frecvent determinată de
pierderea inervaţiei într-un segment (prin secţiune
traumatică a nervului, poliomielită)
J. Persoanele imobilizate la pat nu sunt afectate de acest
tip de atrofie
32. Despre leziunile celulare se poate spune că:

A. Steatoza hepatică reprezintă acumularea colesterolului

în citoplasma hepatocitelor
B. Degenerescența hidropică este o leziune celulară
reversibilă acută caracterizată prin hiperhidratare
celulară
C. Hipertrofia este mărirea de volum a unui ţesut sau organ
prin multiplicarea celulelor componente
D. Necroza este un proces ireversibil
E. Hidronefroza reprezintă dilatarea sistemului
pielocaliceal cu atrofia prin compresiune a
parenchimului renal, determinată de obstrucţii cronice în
eliminarea urinei
F. Atrofia este o reacţie de adaptare celulară caracterizată
prin micşorarea de volum a unui ţesut sau organ prin
scăderea de volum a celulelor componente
G. Hiperplazia compensatorie a ţesutului hepatic restant
după hepatectomii parţiale efectuate pentru o tumoră
malignă este un proces patologic
 H. Hidrocefalia reprezintă atrofia parenchimului cerebral
datorită acumulării LCR în sistemul vascular cerebral
I. Hipoplazia reprezintă micșorarea de volum a unui organ
anterior normal dezvoltat
J. Hiperplazia este mărirea de volum a unui ţesut sau organ
prin multiplicarea celulelor componente
33. Reacțiile de adaptare celulară se caracterizează prin:

A. Celulele labile suferă exclusiv modificări hiperplazice

B. Celulele permanente se hipertrofiază
C. Celulele labile pot suferi hiperplazie și hipertrofie
D. Celulele permanente se adaptează frecvent prin
hiperplazie
E. Hiperplaziile pot fi hormonale, compensatorii și/sau
patologice
F. Sunt reprezentate de hipertrofie, hiperplazie, atrofie și
metaplazie
G. Hiperplazia și hipertrofia nu coexistă niciodată în același
țesut
H. Hipertrofia se caracterizează prin multiplicare celulară
I. În condiții fiziologice, pe fondul unei hiperestrogenii
absolute sau relative, apare hiperplazie endometrială
după menopauză
J. Reprezintă un stadiu intermediar între celula normală și
cea lezată
34. Despre atrofie se poate afirma că:

A. Atrofia timusului la pubertate este o atrofie fiziologică

B. Imobilizarea unui membru poate produce atrofie
musculară reversibilă
C. Pierderea inervației în paralizii poate produce atrofie
musculară
D. Lipsa unei nutriții adecvate poate determina în cazuri
extreme atrofie musculară
E. Fibroza ischemică a miocardului este o atrofie prin
compresiune
F. Colorația brună a miocardului ce apare în atrofia brună
se datorează acumulării în cantitate mare de granule de
hemosiderină
 G. Atrofia ischemică apare prin creșterea fluxului sanguin
arterial în teritoriul respectiv
H. Acumularea LCR în sistemul ventricular produce
hidrocefalie, care este un exemplu de atrofie de
compresiune
I. Hipoplazia este un exemplu de atrofie ce apare ca și
consecință a insuficientei dezvoltări în viața intra-uterină
J. Atrofia peretelui vezical asociată cu dilatarea cavității
vezicale apar când obstrucția urinară este incompletă
35. Despre hemosiderină se poate afirma:

A. Reprezintă forma de stocare a fierului în organism

B. Este un pigment derivat din hemoglobină ce nu coține
fier
C. În colorația HE (hematoxilină eozină) apare ca un
pigment brun-auriu
D. Reacția Perls identifică pigmentul de hemosiderină sub
formă de granulații albastre
E. Distrucția locală exagerată a eritrocitelor determină
hemosideroză localizată
F. In cazul hemosiderozei, reacția Perls diferențiază
bilirubina de biliverdină
G. Reacția de identificare este reacția Perls
H. Hemosiderina este usor de diferențiat de melanină în
colorația uzuală HE (hematoxilină eozină)
I. Hemosiderina este usor de diferențiat de lipofuscină în
colorația uzuală HE (hematoxilină eozină)
J. În insuficiența cardiacă dreaptă, în alveolele pulmonare
se identifică macrofage încărcate cu hemosiderină
(celule ale insuficienţei cardiace)
36. Următoarele enunțuri despre acumulările de proteine sunt
ADEVĂRATE:

A. Alfa 1-antitripsină (α1AT) este o proteină ce se

acumulează în hepatocite
B. Agregarea de proteine cu configuraţie anormală în
sistemul nervos central poate duce la apariția bolii
Alzheimer
C. Alfa 1-antitripsină (α1AT) este o proteină ce se
acumulează în plasmocite
 D. În microscopia optică, Corpii Russell apar ca incluzii
bazofile omogene
E. Plasmocitele pot prezenta cantităţi excesive de amiloid
stocate în reticulul endoplasmatic mult mărit
F. În caz de proteinurie, se produce reabsorbţia în celulele
tubulare renale cu apariția unor picături
hialineintracitoplasmatice
G. Proteinele cu configuraţie anormală se acumulează
exclusiv intracelular
H. Corpii Russell sunt reprezentați de cantităţi excesive de
imunoglobuline stocate în reticulul endoplasmatic
I. Corpii Russell sunt acumulări excesive de proteine
(imunoglobuline) în plasmocite
J. Corpii Russell sunt acumulări excesive de proteine
(imunoglobuline) în PMN-uri
37. Următoarele enunțuri referitoare la colesteroloză sunt
FALSE:

A. Se caracterizează prin acumulare de agregate de

macrofage încărcate cu colesterol în corionul mucoasei
veziculei biliare
B. Achenele sunt alcătuite din agregate de celule xantice
C. Macroscopic mucoasa prezintă numeroase proieminențe
mici de culoare roșie denumite achene
D. Celulele xantice au aspect spumos
E. Se caracterizează prin acumulare de agregate de
macrofage încărcate cu colesterol sub epiteliul de
suprafaţă al veziculei biliare
F. Colesterolul reabsorbit la nivelul mucoasei veziculare
este fagocitat de către plasmocite
G. Macrofagele care au fagocitat trigliceridele poartă
denumirea de celule xantice
H. În corionul mucoasei se acumulează trigliceride
I. Aspectul de veziculă fragă se datorează prezenței
achenelor pe fondul roşu, congestiv al mucoasei
J. Celulele xantice se acumulează în musculara mucoasei
veziculei biliare
38. Este ADEVĂRAT despre icter:

A. Icterul colestatic apare prin obstrucţia căilor biliare

 B. Icterul hemolitic este datorat distrucției hematiilor
C. În icterul colestatic este crescută hemosiderina
D. În hepatite acute sunt crescute ambele fracțiuni ale
bilirubinei
E. Icterul hepatocelular apare în hepatite virale
F. În icterul hemolitic este crescută bilirubina neconjugată
G. În icterul colestatic este crescută bilirubina neconjugată
H. Icterul colestatic apare în litiaza renală
I. Icterul hemolitic apare în obstrucția căilor biliare
J. Icterul hepatocelular este datorat distrucției hematiilor
39. Următoarele enunțuri referitoare la nefroangioscleroza
benigă sunt ADEVĂRATE:

A. Tubii corespunzători glomerulilor hialinizaţi se atrofiază

şi în final sunt înlocuiţi de mici cicatrici conjunctive
B. În hipertensiunea arterială benignă, datorită valorilor
presionale mari, în peretele arteriolar trece o cantitate
mare de proteine, inclusiv cele cu greutate moleculară
mare (fibrinogen)
C. Macroscopic, rinichii din nefroangioscleroza benignă
sunt măriți în volum
D. Peretele arterelor mici şi al arteriolelor se îngroașă și se
omogenizează
E. În nefroangioscleroza benignă se produce
hialinoscleroza arteriolei aferente glomerulare
F. Leziunile sunt uniforme și afectează toți nefronii
G. În nefroangioscleroza benignă se produce necroza
fibrinoidă a peretelui arteriolar
H. Lumenul arterelor mici şi al arteriolelor se stenozează
I. Tubii corespunzători glomerulilor hialinizaţi se dilată
J. Glomerulii suferă fibroză progresivă și se transformă în
sfere omogene, eozinofile
40. Următoarele sunt modificări nucleare și citoplasmatice, ce
sunt vizibile în microscopia optică, în aria de necroză:

A. Când predomină coagularea proteinelor, citoplasma

devine retractată, intens acidofilă, omogenă, iar limitele
celulare sunt păstrate
B. Modificare nucleară - kariomegalie
C. Modificare nucleară - kariorexis
 D. Când predomină coagularea proteinelor, citoplasma şi
limitele celulare dispar
E. Când predomină liza enzimatică, citoplasma şi limitele
celulare dispar
F. Modificare nucleară - karioliză
G. Când predomină liza enzimatică citoplasma este intens
eozinofilă, limite celulare fiind păstrate
H. Modificare nucleară - mitoză
I. Modificare nucleară - nucleomegalie
J. Modificare nucleară - picnoză
41. Citosteatonecroza:

A. Este un tip de necroză fibrinoidă

B. Poate apare în urma unui traumatism direct
C. Poate fi produsă prin liză enzimatică
D. Reprezintă necroza țesutului miocardic
E. Se poate datora acțiunii lipazelor
F. Macroscopic, se caracterizează printr-o consistenţă
moale, culoare alb-gălbuie, având un aspect grunjos,
asemănător cu al brânzei (cazeum)
G. Poate apare în pancreatita acută
H. Este o necroză de cauză imună
I. Reprezintă necroza țesutului osos
J. Reprezintă necroza țesutului adipos
42. Următoarele enunțuri despre lipofuscină sunt ADEVĂRATE:

A. Este un pigment cu derivație hemoglobinică

B. Este un pigment ce conține fier
C. Mai este denumit pigment de îmbătrânire
D. Acumularea acestui pigment afectează funcţia celulară
E. Este un pigment intra-celular granular, galben-brun, cu
dispoziţie perinucleară
F. Se acumulează intra-nuclear
G. Acumularea acestui pigment nu afectează funcţia
celulară
H. Organele în care se acumulează sunt atrofiate și au
colorație brună (atrofie brună)
I. Este un pigment non-hemoglobinic
J. Pentru identificarea specifică se utilizează reacţia Perls
43. Următoarele enunțuri despre pigmentul de melanină sunt
ADEVĂRATE:

A. Are culoare brun-neagră

B. Trebuie diferenţiat de acidul homogentizinic
C. Pigmentările localizate apar în boala Addison
D. Este un pigment non-hemoglobinic
E. Pigmentările melanice pot fi localizate sau generalizate
F. Pigmentările generalizate sunt întălnite în melanoame
G. Apare la pacienţii cu alcaptonurie
H. Este produs de către celulele epidermice
I. Mai este denumit pigment de îmbătrânire
J. Este produs de către melanocite
44. Următoarele sunt exemple de amiloidoză generalizată:

A. Amiloidoza asociată carcinomului medular al tiroidei

B. Amiloidoză secundară
C. Amiloidoza cardiacă
D. Amiloidoză primară
E. Amiloidoza asociată hemodializei
F. Amiloidoza asociată tumorilor insulare din pancreas
G. Amiloidozele ereditare
H. Amiloidoza sistemică senilă
I. Amiloidoza endocrină
J. Amiloidoza cerebrală din boala Alzheimer
45. Despre afectarea renală din amiloidoză sunt ADEVĂRATE
următoarele:

A. Depozite de amiloid pot fi prezente în interstiţiu,

peritubular, în pereţii arterelor şi arteriolelor
B. Poate determina sindrom nefrotic
C. Aspectul macroscopic al rinichiului afectat de
amiloidoză permite un diagnostic de certitudine
D. Rinichiul este cel mai frecvent organ interesat în
amiloidoză
E. Iniţial amiloidul se depune în glomeruli la nivelul
mezangiului şi de-a lungul membranei bazale a
capilarelor glomerulare
F. Afectarea renală poate fi cauza de deces
 G. Iniţial amiloidul se depune în glomeruli, localizându-se în
citoplasma celulelor mezangiale și endoteliale
H. Microscopic, se descriu depozite intra-celulare de
material omogen eozinofil, colorate specific în roşu cu
coloraţia roşu Congo
I. Rinichiul este frecvent afectat în amiloidoza endocrină
J. Afectarea renală în amiloidoză este rar întâlnită
46. Despre amiloidoză sunt ADEVĂRATE următoarele enunțuri:

A. Termenul de amiloidoză semnifică o entitate morbidă

specifică
B. Reacția de identificare a amiloidului este roşu Congo
C. In lumină polarizată, depozitele de amiloid nu sunt
birefringente
D. Amiloidul are configuraţie α plisată
E. Amiloidul se acumulează intracelular
F. Este un grup de boli care au în comun depunerea de
amiloid
G. Identificarea amiloidului se face cu colorația Oil Red
H. In lumină polarizată, depozitele de amiloid au
birefringență caracteristică, de culoare verde
strălucitoare
I. Amiloidul se acumulează extracelular
J. Amiloidul are configuraţie β plisată
47. Despre amiloidoza asociată discraziei imunocitului (primară)
sunt ADEVĂRATE următoarele:

A. Poate fi însoțită de apariția proteinei Bence Jones în

urină
B. Apare la pacienţii cu hemodializă de lungă durată pentru
insuficienţă renală cronică
C. Se caracterizează prin depunere de amiloid AA
D. Se diagnostichează la pacienţii cu mielommultiplu
E. Pacienții cu acest tip de amiloidoză pot avea multiple
leziuni osteolitice localizate în special la nivelul
scheletului axial
F. Este o formă de amiloidoză localizată
G. Este o formă de amiloidoză asociată cu carcinomul
medular al tiroidei
H. Se caracterizează prin depunere de amiloid AL
 I. Se diagnostichează la pacienţii cu neoplasme
plasmocitare maligne
J. Este frecvent diagnosticată în boli inflamatorii cronice
neinfecţioase, în special artrita reumatoidă (dar şi
spondilita anchilozantă, rectocolita ulcero-hemoragică).
48. Inflamația:

A. Reprezintă un răspuns complex la nivelul țesutului

conjunctiv vascularizat
B. Este însoțită întotdeauna de necroză de coagulare
C. Reprezintă proliferarea necontrolată a celulelor
epiteliale
D. Reprezintă extravazarea sângelui din vase
E. Reprezintă răspunsul fiziologic local la un factor agresor
F. Este o leziune ireversibilă
G. În raport cu durata poate fi inflamație acută sau
inflamație cronică
H. Are scop protectiv cu efecte benefice (distrugerea
bacteriilor, încapsularea unui abces)
I. Uneori poate fi dăunătoare (fibroze distorsionante,
perforări ale organelor cavitare, formarea de fistule,
erodarea unor vase cu diseminare la distanță a
germenilor)
J. Inflamația acută este denumită și inflamație
granulomatoasă
49. Care dintre următoarele reprezintă un semn cardinal al unei
inflamații acute:

A. Color – decolorare locală

B. Rubor – roşeaţă locală
C. Tumor - proliferare neoplazică
D. Palor – paloare locală
E. Functio laesa – afectarea funcţiei țesutului lezat
F. Calor – creşterea temperaturii locale
G. Tumor – tumefiere locală
H. Rumor – rumoare locală
I. Ad literam – organizare conjunctivă
J. Dolor - durere
50. Inflamaţia acută:
 A. Neutrofilele migrează în focarul inflamator
B. Proces inflamator în care predomină limfocitele și
macrofagele
C. Indiferent de agentul etiologic răspunsul inflamator este
similar
D. Reprezintă reacţia iniţială, de scurtă durată (ore-zile), a
ţesutului la un factor agresor
E. Macrofagul este celula cu rol principal
F. Se caracterizează prin creșterea permeabilității
vasculare
G. Se caracterizează prin dilatare vasculară cu creșterea
fluxului sanguin
H. Se caracterizează prin prezența granuloamelor
I. Faza celulară – predomină fuzionarea macrofagelor
J. Proces inflamator de lungă durată
51. În procesul de extravazare a leucocitelor întâlnim:

A. Rularea și aderarea eritrocitelor

B. Marginația leucocitară
C. Migrarea leucocitelor în fluxul axial
D. Aderența leucocitelor la endoteliu
E. Leucocitele ajung în interstițiu prin eritrodiapedeză
F. Migrarea leucocitelor în vas
G. Rularea leucocitelor
H. Extravazarea celulelor epiteliale
I. Migrarea leucocitelor către focarul inflamator
J. Diapedeza
52. Este adevărat despre celulele implicate în procesul
inflamator:

A. Principalele celule implicate în procesul inflamator acut

sunt polimorfonuclearele neutrofile
B. Polimorfonuclearele neutrofile sunt principalele
componente ale exudatului seros
C. Polimorfonuclearele neutrofile sunt componente ale
exudatului purulent
D. Bazofilele sunt principalele componente ale exudatului
purulent
E. Macrofagele sunt implicate în fagocitoză
 F. Eozinofilele sunt principalele componente ale exudatului
purulent
G. Polimorfonuclearele neutrofile sunt primele celule care
ajung în focarul inflamator
H. Principalele celule implicate în procesul inflamator acut
sunt celulele gigante multinucleate
I. Macrofagele provin din monocitele sanguine
J. Limfocitele au rol în fagocitoză
53. Care dintre următoarele afirmații privind inflamația acută
este adevărată:

A. Inflamația seroasă este caracterizată prin prezența unui

exudat cu o componentă lichidiană crecută și rare celule
inflamatorii (PMN-uri)
B. Inflamația seroasă reprezintă o inflamație purulentă
localizată
C. În inflamația purulentă exudatul inflamator conține rare
PMN-uri și numeroase limfocite
D. Inflamația catarală este caracteristică mucoaselor cu
glande mucosecretorii
E. Inflamația fibrinoasă se caracterizează prin prezența unui
exudat purulent
F. Inflamația flegmonoasă este caracterizată prin prezența
unui exudat seros localizat
G. Inflamația seroasă este caracterizată prin prezența unui
exudat fibrinos
H. Inflamația fibrinoasă se caracterizează prin prezența unui
exudat bogat în fibrinogen care va precipita formând
rețele de fibrină
I. În inflamația purulentă exudatul inflamator conține
numeroase PMN-uri integre și alterate
J. Inflamația hemoragică este o inflamație în care exudatul
este bogat în hematii
54. Este adevărat despre inflamația acută seroasă:

A. Inflamația seroasă reprezintă o inflamație purulentă

difuză
B. Inflamația seroasă reprezintă o inflamație flegmonoasă
C. Exudatul seros apare la debutul unor procese
inflamatorii
 D. Inflamația seroasă este caracterizată prin prezența unui
exudat bogat în fibrină
E. Veziculele din infecția herpetică conțin un exudat seros
F. Inflamația seroasă reprezintă o inflamație purulentă
localizată
G. Inflamația seroasă este caracterizată prin prezența unui
exudat cu o componentă lichidiană crecută și rare celule
inflamatorii (PMN-uri)
H. Exudatul seros apare în inflamații ușoare
I. Inflamația seroasă este caracterizată prin prezența unui
exudat bogat în PMN-uri integre și lizate
J. Veziculele din arsuri conțin un exudat seros
55. Este adevărat despre inflamația acută fibrinoasă:

A. Inflamația fibrinoasă reprezintă o inflamație purulentă

difuză
B. Depozitele de fibrină de pe suprafața pericardului dau
aspectul descris ca "pericard muscad"
C. Colita pseudomembranoasă este un exemplu de
inflamație fibrinoasă
D. Inflamația fibrinoasă se caracterizează prin prezența unui
exudat bogat în fibrină
E. Inflamația fibrinoasă reprezintă o inflamație flegmonoasă
F. Evoluția exudatului fibrinos poate fi spre rezoluție prin
liza rețelelor de fibrină (fibrinoliză)
G. Inflamația fibrinoasă reprezintă o inflamație purulentă
localizată
H. Evoluția exudatului fibrinos, în cazul în care nu se
produce liza, este spre organizare conjunctivă
I. Evoluția exudatului fibrinos, în cazul în care nu se
produce liza, este spre malignizare
J. Depozitele de fibrină cenușii, rugoase de pe suprafața
pericardului visceral dau aspectul descris ca "limba de
pisică" sau "tartine cu unt dezlipite"
56. Este adevărat despre inflamația acută purulentă:

A. În inflamația purulentă exudatul inflamator conține rare

PMN-uri și numeroase limfocite
B. În inflamația purulentă exudatul inflamator conține
numeroase PMN-uri integre și alterate
 C. Inflamația purulentă difuză este denumită flegmon
D. Inflamația purulentă localizată este denumită abces
E. Exudatul purulent apare la debutul unor procese
inflamatorii
F. Inflamația purulentă se caracterizează prin prezența unui
exudat bogat în fibrinogen care va precipita formând
rețele de fibrină
G. Exudatul purulent este denumit și puroi
H. Inflamația purulentă localizată este denumită cavernă
I. Inflamația flegmonoasă este caracterizată prin prezența
unui exudat seros localizat
J. Acumularea exudatului purulent la nivelul unui organ
cavitar poartă denumirea de empiem
57. Care dintre următoarele reprezintă modalitate de evoluție a
inflamației acute:

A. Imunofluorescența
B. Supurația
C. Metastazarea
D. Malignizarea
E. Abcedarea
F. Organizarea conjunctivă
G. Progresia spre inflamație cronică
H. Peroxidarea
I. Rezoluția
J. Hipertrofierea
58. Cauză de pericardită fibrinoasă:

A. Infarct miocardic
B. Tuberculoză
C. Uremie
D. Foliculită
E. Cistită
F. Iradiere toracică
G. Apendicită catarală
H. Infarct cerebral
I. Reumatismul cardiac acut
J. Rinosinuzită alergică
59. Care dintre următoarele reprezintă o inflamație purulentă
difuză:
 A. Leptomeningita sero-fibrinoasă
B. Abcesul cronic
C. Pleurezia purulentă (empiem)
D. Pericardita fibrinoasă
E. Alveolita seroasă
F. Colecistita flegmonoasă
G. Leptomeningita purulentă
H. Peritonita purulentă
I. Abcesul recent
J. Apendicita flegmonoasă
60. Este adevărat despre inflamația purulentă localizată:

A. Furunculul este un abces localizat la nivelul pielii

B. Abcesul recent are o culoare gălbuie, consistență
scăzută și nu este perfect delimitat
C. Membrana piogenă apare ca urmare a malignizării
D. Furunculul este un abces localizat în organele cavitare
E. Pleurezia purulentă (empiem) este un abces cronic
F. Membrana piogenă apare prin organizare conjunctivă
G. Membrana piogenă apare prin metastazare
H. Este reprezentată de abces
I. Poartă denumirea de inflamație flegmonoasă
J. Abcesul cronic este delimitat de un perete gros, fibros,
fiind rezultatul maturării membranei piogene
61. Abcesul pulmonar poate apărea ca o complicație în:

A. Bronșiectazie
B. Cervicită
C. Neoplazie pulmonară
D. Aspirație de corp străin
E. Pneumonie
F. Bronhopneumonie
G. Urolitiază
H. Hipertrofia fiziologică a musculaturii scheletice
I. Sarcina necomplicată
J. Atrofia fiziologică a timusului
62. Leptomeningita purulentă:
 A. Macroscopic: meninge îngroșat difuz, opac, datorită
exudatului purulent dispus în special de-a lungul vaselor
sanguine de la suprafața creierului.
B. Microscopic: exudatul este format din limfocite și
eozinofile
C. Macroscopic: meninge neted, lucios, transparent
D. Microscopic: exudatul este format din PMN-uri integre si
alterate, fibrină, lichid de edem, germeni.
E. Este o inflamație acută exudativă purulentă difuză
F. Microscopic: vasele din leptomeninge sunt
congestionate și prezintă aspecte de marginaţie
leucocitară.
G. Este o inflamație acută exudativă purulentă localizată
H. Etiologia leptomeningitei purulente: meningococi,
pneumococi, haemophilus influenzae.
I. Macroscopic: caracteristică este prezența hematomului
subdural
J. Etiologia leptomeningitei purulente: bacilul Koch
63. Inflamația cronică:

A. Implică evenimente celulare și vasculare care apar în

câteva minute și au o durată de ordinul orelor si zilelor
B. Se asociază cu reparare prin organizare conjunctivă
(angiogeneză și fibroză)
C. Infiltratul inflamator este reprezentat de macrofage,
limfocite și plasmocite
D. Elementul celular caracteristic este polimorfonuclearul-
neutrofil
E. Este produsă de bacterii piogene, Stafilococcus aureus
și Streptococcus pyogenes
F. Poate fi specifică sau nespecifică
G. Se caracterizează prin distrucții tisulare importante
H. Are o evoluție de lungă durată (luni sau ani)
I. Este o inflamație supurată
J. Se caracterizează prin prezența unui exudat purulent
64. Inflamația cronică specifică:

A. Este o inflamație flegmonoasă

B. Exudatul inflamator conține celule metaplazice
 C. Se caracterizează printr-un infiltrat difuz sau focal
alcătuit din limfocite
D. În funcție de etiologia inflamației granuloamele pot fi de
tip imun – non-cazeos
E. Este denumită și granulomatoasă
F. În funcție de etiologia inflamației granuloamele pot fi de
corp străin
G. Se caracterizează prin prezența granuloamelor
H. Elementul celular caracteristic este polimorfonuclearul-
neutrofil
I. În funcție de etiologia inflamației granuloamele pot fi de
tip imun – cazeos
J. Este prezentă în cadrul hepatitei virale acute
65. Despre inflamația cronică se poate afirma:

A. Este prezentă în ulcerul peptic cronic

B. Este prezentă în tuberculoză
C. Reprezintă o acumulare de proteine
D. Poate fi specifică
E. Durează 3-5 zile
F. Reprezintă o acumulare de lipide
G. Reprezintă o reacție de adaptare
H. Este prezentă în sarcoidoză
I. Poate fi nespecifică
J. Este produsă de bacterii piogene, Stafilococcus aureus
și Streptococcus pyogenes
66. Tuberculoza:

A. Se caracterizează prin prezența granuloamelor de tip

imun- cazeos
B. Prezintă din punct de vedere macroscopic leziuni
circumscrise, difuze și ulcerate
C. Indiferent de localizare și tipul macroscopic al leziunii
are aceleași criterii microscopice de diagnostic
D. Reprezintă o inflamație specifică granulomatoasă
E. Se caracterizează prin prezența citosteatonecrozei
F. Se caracterizează prin prezența granuloamelor de corp
străin
G. Reprezintă o inflamație acută
 H. Prezintă din punct de vedere macroscopic leziuni
infiltrative și vegetante
I. Este produsă de M. Tuberculosis
J. Se caracterizează prin prezența granuloamelor de tip
imun- non-cazeos
67. În cadrul leziunilor circumscrise din tuberculoză se
identifică:

A. Tuberculomul
B. Pneumonia lobară
C. Nodulul simplu
D. Abcesul pulmonar
E. Flegmonul
F. Focarul lui Ghon
G. Caverna tuberculoasă
H. Peritonita tuberculoasă
I. Tuberculii policiclici
J. Tuberculii miliari
68. În cadrul leziunilor ulcerate din tuberculoză se identifică:

A. Caverna tuberculoasă pulmonară veche

B. Caverna tuberculoasă pulmonară recentă
C. Ulcerația tuberculoasă intestinală
D. Caverna tuberculoasă renală
E. Nodulul simplu
F. Abcesul
G. Caverna tuberculoasă osoasă
H. Pleurezia tuberculoasă
I. Tuberculomul
J. Leptomeningita tuberculoasă
69. Focarul lui Ghon:

A. Face parte din cadrul leziunilor ulcerate

B. Evoluează frecvent către vindecare prin încapsulare
conjunctivă și impregnarea cazeumului cu calciu
C. Este un exemplu de nodul simplu
D. Este localizat în plămân, în porțiunea mijlocie, subpleural
E. Este o leziune care apare în urma unei evoluții de lungă
durată a inflamației tuberculoase
 F. Prezintă margini anfractuoase, bază neregulată, murdară
datorită exudatului purulent
G. Face parte din cadrul leziunilor circumscrise
H. Este localizat în rinichi, în porțiunea mijlocie,
subcapsular
I. Face parte din complexul primar tuberculos
J. Face parte din cadrul leziunilor difuze
70. Caverna tuberculoasă pulmonară:

A. Poate fi recentă sau veche

B. Face parte din cadrul leziunilor difuze
C. Dacă este veche prezintă pereți groși, duri, fibrozați,
netezi
D. Face parte din cadrul leziunilor circumscrise
E. Se produce prin eliminarea cazeumului într-o bronșie
erodată de focarul tuberculos
F. În interiorul cavernei vechi se găsesc resturi de puroi
G. Face parte din cadrul leziunilor ulcerate
H. Este un exemplu de inflamație acută purulentă localizată
I. Face parte din complexul primar tuberculos
J. Dacă este recentă prezintă pereți anfractuoși, subțiri,
acoperiți de depozite gălbui de cazeum
71. Granulomul tuberculos:

A. Este un granulom de corp străin

B. Este prezent în ulcerul gastric
C. Prezintă tendința la necroză de cazeificare
D. Este prezent în sarcoidoză
E. Este o leziune micronodulară în componența căreia intră
celule neoplazice
F. Este un granulom de tip imun - cazeos
G. Poate fi constituit din celule gigante de tip Langhans,
celule epitelioide, limfocite, macrofage activate,
fibroblaste
H. Prezintă tendința la confluare
I. Este o leziune micronodulară în componența căreia intră
mai multe tipuri de celule
J. Prezintă tendința la necroză de coagulare
72. În componența granulomului tuberculos se remarcă:
 A. Macrofage activate
B. Celule Anicikov
C. Fibroblaste
D. Celule gigante de corp străin
E. Celule Aschoff
F. Limfocite
G. Celule tumorale
H. Celule epitelioide
I. Celule scuamoase
J. Celule gigante de tip Langhans
73. Necroza de cazeificare:

A. Este o necroză nestructurată

B. Este caracteristică inflamației tuberculoase
C. Este o necroza structurată
D. Este caracteristică inflamației acute purulente localizate
E. Dacă este recentă, în aria de necroză se observă pulberi
hematoxilinofile reprezentate de resturile nucleilor
distruși
F. Microscopic se prezintă ca o zonă intens acidofilă,
omogenă, fin granulară
G. Microscopic se prezintă ca o zonă constituită din celule
ce își păstrează limitele, citoplasma lor devine intens
acidofilă, iar nucleul dispare
H. Este produsă prin mecanism imun
I. Este caracteristică inflamației acute purulente difuze
J. Este caracteristică infarctului miocardic acut
74. Tuberculomul:

A. Conținutul său este reprezentat de necroză de

cazeificare
B. Este o leziune ulcerată
C. Face parte din complexul primar tuberculos
D. Este o leziune de dimensiuni mici, de câțiva mm
E. Este o leziune care apare în urma unei evoluții de lungă
durată a inflamației tuberculoase
F. Poate fi localizată în pulmon, creier sau rinichi
G. Conținutul său este reprezentat de puroi
H. Este o leziune care apare în urma unei evoluții de lungă
durată a inflamației acute purulente
 I. Este o leziune circumscrisă
J. Este o leziune solitară, încapsulată, de 3-4 cm
75. Țesutul de granulație:

A. Este un țesut conjunctivo-vascular de neoformație

B. Reprezintă un exemplu de metaplazie
C. În evoluție se maturează și determină înlocuirea zonei
tisulare afectate cu un țesut fibros
D. Reprezintă elementul caracteristic al reparării
conjunctive
E. Prezintă tendința la necroză de cazeificare
F. În cadrul abcesului cronic poartă denumirea de
membrană piogenă
G. Este un granulom de tip imun - cazeos
H. Este un granulom de corp străin
I. Face parte din procesul de organizare conjunctivă a
infarctului de miocard
J. Este un proces neoplazic
76. Cale de diseminare a M. Tuberculosis – consecință:

A. Calea hematogenă – tuberculi policiclici

B. Calea limfatică – limfadenită tuberculoasă
C. De-a lungul trompelor uterine – endometrită tuberculoasă
D. De la nivel renal prin uretere – bronhopneumonie
tuberculoasă
E. Endobronșic – limfadenită tuberculoasă
F. Calea hematogenă –tuberculoza miliară
G. De la nivelul epididimului prin canalele deferente –
endometrită tuberculoasă
H. De la nivel renal, prin uretere – cistită tuberculoasă
I. Endobronșic – bronhopneumonie tuberculoasă
J. Calea limfatică – tuberculoză miliară
77. Abcesul cerebral poate apărea ca urmare a:

A. Extensie locală de la focare de vecinătate: ex.

endometrită
B. Diseminări ale germenilor pe cale sanguină: ex.
endocardită bacteriană
C. Extensie locală de la focare de vecinătate: ex.
apendicită
 D. Implantării directe a germenilor în cursul unor
traumatisme
E. Diseminări ale limfocitelor pe cale limfatică
F. Diseminări ale germenilor pe cale sanguină: ex. infecții
pulmonare
G. Diseminări ale eritrocitelor pe cale sanguină
H. Extensie locală de la focare de vecinătate: ex. sinuzită
I. Diseminări ale germenilor pe cale sanguină: ex.
endocardită reumatismală
J. Extensie locală de la focare de vecinătate: ex.
mastoidită
78. Abcesele hepatice:

A. Ruptura abceselor subcapsulare determină peritonită

B. Abcesul pileflebitic - rezultatul diseminării germenilor de
la o infecție dentară
C. Abcesul colangitic - rezultatul diseminării germenilor pe
cale ascendentă în tractul biliar
D. Reprezintă o inflamație pseudomembranoasă
E. Se pot produce prin invazie directă în urma unui
traumatism sau din vecinătate
F. Abcesele pioemice - rezultatul diseminării germenilor
prin vascularizația arterială
G. Sunt denumite și furuncule
H. Reprezintă o inflamație flegmonoasă
I. Abcesul pileflebitic - rezultatul diseminării germenilor pe
calea venei porte
J. Abcesul colangitic - rezultatul diseminării germenilor pe
cale ascendentă din tractul urinar
79. Abcesele renale:

A. Abcesele perinefretice rezultă prin extinderea inflamației

purulente și depășirea capsulei renale
B. Pielonefrita supurată este denumită și hidronefroză
C. Abcesele perinefretice sunt localizate
supradiafragmatic
D. Abcesele pioemice se produc prin diseminarea
germenilor pe cale sanguină
 E. Abcesele pioemice sunt situate în corticală, au
dimensiuni mici, culoare galbenă și sunt înconjurate de o
arie congestivă
F. Diseminarea germenilor pe cale sanguină poartă
denumirea de pielonefrită cronică
G. Abcesele pioemice sunt denumite și tuberculi miliari
H. Pielonefrita supurată se produce prin ascensiunea
germenilor din căile urinare inferioare
I. Reprezintă rezultatul diseminării germenilor pecale
sanguină de la un focar situat la distanță sau prin
ascensiunea agenților patogeni din căile urinare
inferioare
J. Abcesele pioemice se produc prin diseminarea
germenilor prin căile urinare
80. Țesutul de granulație tânăr:

A. Este denumit și burjon cărnos

B. Microscopic prezintă un număr redus de fibroblaste
C. Microscopic prezintă numeroase fibrocite
D. Microscopic prezintă celule inflamatorii (neutrofile,
macrofage, limfocite)
E. Microscopic prezintă numeroase fibre de colagen
F. Este denumit și burjon cremos
G. Microscopic prezintă numeroase capilare de
neoformație, cu endoteliu proeminent, imatur
H. Microscopic prezintă celule inflamatorii (neutrofile,
macrofage, limfocite) care produc colagen
I. Microscopic prezintă un transudat slab eozinofil
J. Microscopic prezintă numeroase vase de tip matur
81. Despre repararea conjunctivă se poate afirma:

A. Reprezintă înlocuirea cu țesut muscular a elementelor

celulare distruse de procese patologice
B. Elementul caracteristic este reprezentat de țesutul de
granulație
C. Are loc în cazul unei acțiuni de durată a factorului de
agresiune, în țesuturi permanente
D. Reprezintă evoluția pozitivă a necrozei ischemice a
miocardului
 E. Elementul caracteristic este reprezentat de granulomul
de corp străin
F. Reprezintă înlocuirea cu țesut adipos a elementelor
celulare distruse de procese patologice
G. Reprezintă înlocuirea cu țesut fibros a elementelor
celulare distruse de procese patologice
H. Elementul caracteristic este reprezentat de granulomul
tuberculos
I. Este un exemplu de vindecare prin regenerare
J. Are loc în cazul unor distrucții tisulare importante, în
țesuturi labile sau stabile, care nu pot fi vindecate prin
regenerare
82. Exemple de organizare conjunctivă:

A. Organizarea ariilor de infarct (miocardic, renal, splenic)

cu producerea unor cicatrici
B. Organizarea exudatului intra-alveolar - Carnificația
pulmonară
C. Organizarea necrozei de cazeificare în inflamația
tuberculoasă
D. Organizarea unor exudate fibrinoase abundente
(pleurale, pericardice, peritoneale) cu producerea unor
aderențe fibroase
E. Acantoza cutanată
F. Diseminarea pe cale hematogenă a germenilor
G. Organizarea trombusului
H. Metaplazia scuamoasă a mucoasei bronșice
I. Înlocuirea cu țesut adipos a parenchimului
J. Metastazarea pe cale limfatică
83. Vindecarea plăgilor chirurgicale:

A. În final rezultă o formațiune vegetantă cu zone de

necroză
B. În final rezultă o cicatrice acoperită de epiderm intact
C. Vindecarea se produce rapid (2 săptămâni)
D. În final rezultă o cicatrice cu o rezistență asemănătoare
cu a țesuturilor din jur
E. Este o vindecare de primă intenție
F. Plăgile chirurgicale sunt plăgi largi, cu pierdere extinsă
de țesut
 G. Plăgile chirurgicale sunt curate, presupun o minimă
pierdere de substanță și o bună afrontare a marginilor
H. Reprezintă refacerea morfologică și funcțională a
țesutului lezat prin același tip de țesut
I. Reprezintă o proliferare neoplazică
J. Vindecarea se produce în 3-4 luni
84. Complicații ale cicatrizării:

A. Deficit de formare a cicatricei - keloid

B. Fibrosarcom - proliferare exuberantă a fibroblastelor
care determină aspecte pseudotumorale
C. Deficit de formare a cicatricei - Ulcerare
D. Contracţie exagerată a plăgii - contracturi, retracții,
diformități
E. Deficit de formare a cicatricei - Dehiscență
F. Keloid - acumulare excesivă de colagen
G. Deficit de formare a cicatricei - melanom
H. Fibrom – acumulare excesivă de colagen
I. Desmoid – proliferare exuberantă a fibroblastelor care
determină aspecte pseudotumorale
J. Contracție exagerată a plăgii - condilom
85. Sifilisul:

A. Agentul etiologic -haemophilus influenzae

B. Sifilisul dobândit este o boală cu transmitere aeriană
C. Sifilisul poate fi dobândit
D. Agentul etiologic – Escherichia coli
E. Sifilisul dobândit este o boală venerică cu transmitere
sexuală
F. Agentul etiologic –candida albicans
G. Sifilisul congenital este determinat de o mutație
genetică
H. Sifilisul poate fi congenital
I. Agentul etiologic -Treponema pallidum
J. Sifilisul congenital este transmis transplacentar, de la
mamă la făt
86. Sifilisul congenital:

A. Manifestări clinice - keratită interstiţială (soldată cu

orbire)
 B. Manifestări clinice - rash papular
C. Leziune caracteristică – tuberculoză miliară
D. Leziune caracteristică – bronhopneumonie tuberculoasă
E. Leziune caracteristică – endocardită reumatismală
F. Manifestări clinice - neurosifils
G. Leziune caracteristică – necroză de cazeificare
H. Este transmis transplacentar
I. Manifestări clinice - știrbirea în semilună a incisivilor
(dinți Hutchinson)
J. Leziune caracteristică – veruca vulgară
87. Sifilisul dobândit:

A. Leziunea caracteristică în stadiul terțiar este goma

B. Leziunea caracteristică în stadiul secundar este
știrbirea în semilună a incisivilor (dinţi Hutchinson)
C. Leziunea caracteristică în stadiul terțiar este șancrul dur
D. Stadiul primar se produce în primele 2 ore după
contactul infectant
E. Stadiul secundar apare după 2-3 luni de la contactul
infectant (diseminare generalizată a infecţiei)
F. Stadiul terțiar - apare la intervale de latență lungi de la
contactul infectant (1-30 ani)
G. Stadiul primar se produce în primele 3 săptămâni după
contactul infectant
H. Stadiul secundar apare după 30 de ani de la contactul
infectant
I. Leziunea caracteristică în stadiul primar este goma
J. Are o evoluție stadială
88. Despre tipurile de inflamații acute se poate afirma:

A. Flegmonul este o inflamație purulentă difuză

B. Empiemul este o inflamație purulentă difuză
C. Furunculul este un exemplu de inflamație purulentă
localizată
D. Leptomeningita purulentă este o inflamație purulentă
localizată
E. Meningitele virale sunt un exemplu de inflamație seroasă
F. Faza de congestie a pneumoniei este o inflamație
fibrinoasă
 G. Stadiul de hepatizație roșie a pneumoniei este o
inflamație purulentă
H. Colita pseudomembranoasă este o inflamație purulentă
difuză
I. Abcesul este o inflamație purulentă localizată
J. Arsurile sunt inflamații purulente localizate
89. Pericardita fibrinoasă se caracterizează prin:

A. Apare ca o consecință a regenerării zonei de necroză din

cadrul infarctului miocardic
B. Poate evolua către organizarea conjunctivă a rețelei de
fibrină
C. Pe suprafața pericardului se poate observa macroscopic
un exudat gălbui-cenuşiu, cu aspect vilos
D. Este o inflamație purulentă a pericardului
E. Este o inflamație cronică
F. Apare ca o consecință a pericarditei constrictive
G. Prin transparența pericardului se pot observa tuberculi
policiclici
H. Macroscopic, pericardul este opac, îngroșat
I. Exudatul fibrinos este constituit din punct de vedere
microscopic din filamente groase de fibrină și un număr
redus de polimorfonucleare neutrofile
J. Poate evolua către liza rețelei de fibrină
90. Exudatul purulent conține:

A. Celule gigante multinucleate

B. Detritus necrotic
C. Floră microbiană
D. Plasmocite
E. Macrofage
F. Limfocite
G. Polimorfonucleare neutrofile integre și alterate
H. Fibroblaști
I. Celule tumorale
J. Fibrină
91. Despre abcesul pulmonar se poate afirma că:

A. Poate fi determinat de virusuri

 B. Abcesele produse de embolii septici sunt frecvent
multiple
C. Central se observă o zonă de necroză proteolitică
D. Abcesele pioemice sunt rezultatul diseminării pe cale
bronșică
E. Abcesele datorate aspirației de corpi străini sunt
localizate frecvent în pulmonul stâng
F. Abcesele variază de la câțiva milimetri la 10-15 cm
G. Abcesele produse ca urmare a complicării unei
bronșiectazii au frecvent dispoziție apicală
H. Se poate transforma în cavernă pulmonară
I. Indiferent de localizare abcesul are un perete și un
conținut
J. Pot fi unice sau multiple
92. Despre abcesul pulmonar cronic putem afirma că:

A. Are o evoluție îndelungată

B. Cavitatea abcesului poate conține bride conjunctivo-
vasculare
C. Prezintă la periferie membrană piogenă
D. Conținutul este reprezentat de cazeum
E. Peretele devine neted datorită fibrozei
F. Dacă se elimină printr-o bronșie apare o leziune cavitară
G. Poate forma o cavernă tuberculoasă
H. Membrana piogenă este un țesut cartilaginos
I. Are un perete gros de culoare alb-cenușie
J. Este o inflamație cronică granulomatoasă
93. Abcesul pulmonar poate evolua către:

A. Extinderea infecției, cu producerea unei gangrene

pulmonare
B. Vindecare, după instituirea precoce a tratamentului cu
antibiotice
C. Bronhopneumonie în lobii inferiori
D. Închistare
E. Suprainfecție cu Mycobacterium tuberculosis
F. Carcinom pulmonar
G. Vindecare, în urma drenajului chirurgical
H. Tuberculoză pulmonară
I. Extinderea infecției, cu producerea empiemului pleural
 J. Amiloidoză primară
94. Abcesul cerebral se caracterizează prin:

A. Este localizat frecvent în lobii frontali, parietali

B. O colecție voluminoasă de culoare roșu-brun în
vecinătatea ventriculului lateral
C. Vasele ce formează poligonul Willis sunt sinuoase, cu
perete îngroșat
D. Este delimitat de un perete fibros
E. Proliferare tumorală ce comprimă parenchimul cerebral
F. Arie triunghiulară, alb sidefie la nivelul parenchimului
cerebral
G. Microscopic, substanța cerebrală de vecinătate prezintă
edem și reacție glială
H. Leptomeninge îngroșat, brun-negricios
I. Poate evolua către meningită
J. Zone de necroză de lichefacție de culoare alb-gălbuie
95. Despre morfologia abcesului cerebral se poate afirma:

A. Poate evolua către creșterea presiunii intracraniene și

herniere fatală
B. Poate evolua spre vindecare, în cazul terapiei cu
antibiotice
C. Ruperea abcesului poate produce ventriculită
D. La nivelul substanței cerebrale se pot evidenția
macrofage încărcate cu hemosiderină
E. La nivelul creierului se pot evidenția celule gigante
multinucleate Langhans
F. Microscopic, se remarcă central prezența exudatului
purulent care dezlocuiește substanța cerebrală distrusă
G. În exudatul purulent se pot evidenția virusuri
H. Microscopic, la periferie se remarcă un perete constituit
din fibrină și capilare de neoformație
I. Exudatul purulent este predominant reprezentat de
limfocite, plasmocite, eritrocite
J. Poate evolua către cardită reumatismală acută
96. Abcesul pileflebitic:

A. Poate fi o complicație a polipilor adenomatoși

 B. Apare ca urmare a diseminării germenilor de la un focar
din teritoriul venei porte
C. Sunt localizate în vecinătatea hilului hepatic
D. Poate fi o complicație a tuberculozei miliare
E. Poate să apară ca o consecință a nefoangiosclerozei
benigne
F. Conținutul este constituit din țesut necrozat și exudat
purulent
G. Este o inflamație acută purulentă difuză a parenchimului
hepatic
H. Abcesul pileflebitic are pereți groși, fibroși
I. Rezultă prin diseminarea pe cale hematogenă a
germenilor
J. Poate surveni ca o complicație a apendicitei acute
97. Abcesele colangitice:

A. Reprezintă o inflamație cronică granulomatoasă, de corp

străin
B. Sunt localizate la periferia parenchimului hepatic
C. Sunt rezultatul inflamației căilor biliare secundar
obstrucției acestora
D. Au un conținut verzui datorită amestecării puroiului cu
bilă
E. Apar ca o consecință a hipertensiunii portale
F. Pot apărea ca o complicație a apendicitei acute
G. Sunt o complicație a colesterolozei
H. Sunt multiple
I. Pot apărea ca o complicație a diverticulitei colonice
J. Sunt delimitate de membrană piogenă
98. Actinomicoza:

A. În evoluție poate produce fistule

B. Este un exemplu de inflamație acută seroasă
C. Este produsă de M. Tuberculosis
D. Se caracterizează prin formarea de abcese multiple
înconjurate de țesut de granulație
E. Se caracterizează prin prezența gomelor
F. Este frecvent localizată la nivel mandibular, în regiunea
gonionului
G. Se poate localiza și la nivel ileo-cecal sau pulmonar
 H. Este produsă de Actinomyces Israeli
I. Reprezintă o inflamație cronică granulomatoasă de corp
străin
J. Este o boală venerică, cu transmitere sexuală
99. Granuloamele infecțioase pot fi determinate de:

A. Boala Crohn
B. M. Tuberculosis
C. Treponema pallidum
D. Sulfonamide
E. Cristale de colesterol
F. Talc
G. Actinomyces Israeli
H. Candida albicans
I. Toxoplasma gondii
J. Urați
100. Despre echinococoză se poate afirma:

A. Produce frecvent metastaze pe cale hematogenă

B. Se caracterizează prin formarea de mase tumorale
solide
C. Localizările cele mai frecvente sunt la nivelul ficatului și
plămânului
D. Ruptura chistului reprezintă o posbilă complicație
E. Peretele chistului prezintă un strat intern nucleat și un
strat extern anucleat, opac
F. Se caracterizează prin formarea de chisturi uniloculare
sau multiloculare
G. Este produsă de infecția cu E. coli
H. Este denumită și boala hidatică
I. Este un exemplu de inflamație acută purulentă localizată
J. Localizările cele mai frecvente sunt la nivelul ovarului și
testiculului
101. Inflamația granulomatoasă de corp străin:

A. Evoluează în general cu arii extinse de necroză de

cazeificare
B. Reprezintă un exemplu de inflamație cronică specifică
C. Reprezintă un exemplu de inflamație cronică nespecifică
D. Evoluează în general fără necroză asociată
 E. Celulele gigante de corp străin prezintă nuclei multipli,
dispuși dezordonat
F. Reprezintă un exemplu de inflamație acută nespecifică
G. Corpii străini pot fi de natură exogenă
H. Prezintă etiologie infecțioasă
I. Reprezintă un exemplu de inflamație acută
granulomatoasă
J. Corpii străini pot fi de natură endogenă
102. Granulomatoza Wegener:

A. Prezintă etiologie necunoscută

B. Este un exemplu de inflamație cronică nespecifică
C. Este un exemplu particular de țesut de granulație
D. Reprezintă o inflamație cronică granulomatoasă de corp
străin
E. Se caracterizează prin glomerulonefrită focală, deseori
cu lună plină
F. Se caracterizează prin granuloame asociate cu necroză
și localizate la nivelul țesutului respirator
G. Se caracterizează prin glomerulonefrită focală, deseori
cu semilune
H. Se caracterizează prin vasculită granulomatoasă a
vaselor mici și medii
I. Se caracterizează prin vasculită granulomatoasă a
vaselor mari
J. Este un exemplu de inflamație cronică granulomatoasă
103. Despre colita pseudomembranoasă se poate afirma:

A. Reprezintă un exemplu de inflamație acută fibrinoasă

B. Este determinată de meningococ după administrarea de
laxative
C. Este determinată de Clostridium difficile după
administrarea de antibiotice
D. Este determinată de meningococ după administrarea de
antibiotice
E. Segmentul cel mai afectat este rectosigmoidul
F. Macroscopic, la suprafața mucoasei se remarcă prezența
pseudomembranelor
G. Macroscopic, peretele intestinal este îngroșat datorită
edemului și congestiei
 H. Reprezintă un exemplu de inflamație cronică
I. Segmentul cel mai afectat este stomacul
J. Macroscopic, segmentul afectat are aspect de “paitră de
pavaj”
104. Pericardita sero-fibrinoasă:

A. Reprezintă un exemplu de inflamație cronică

granulomatoasă
B. Se caracterizează prin asocierea la exudatul purulent a
unei componente lichidiene importante
C. Reprezintă un exemplu de leziune celulară cronică,
reversibilă
D. Este o formă intermediară între inflamația seroasă și cea
fibrinoasă
E. Se caracterizează prin asocierea la exudatul fibrinos a
unei componente lichidiene importante
F. Macroscopic, pericardul are un aspect neregulat,
îngoșat datorită depozitelor de fibrină
G. Reprezintă un exemplu de inflamație acută
H. Reprezintă un exemplu de inflamație acută purulentă
difuză
I. Macroscopic, pericardul are un aspect neted, lucios,
transparent
J. În sacul pericardic se găsește o cantitate mare de lichid
roșu-gălbui, în care plutesc frecvent flocoane de fibrină
105. Despre stadiul de congestie a pneumoniei lobare se poate
afirma:

A. Are o durată de 3 săptămâni

B. Reprezintă un exemplu de inflamație acută fibrinoasă
C. Reprezintă un exemplu de inflamație acută seroasă
D. Reprezintă ultimul stadiu de evoluție al pneumoniei
lobare
E. Microscopic, lumenul alveolar este liber
F. Microscopic, lumenul alveolar conține un exudat seros
G. Reprezintă primul stadiu al pneumoniei lobare
H. Macroscopic, lobul pulmonar este mărit de volum, roșu-
violaceu, subcrepitant
I. Este denumit și stadiu de hepatizație roșie
J. Are o durată de 1-2 zile
106. Vindecarea:

A. Presupune două procese

B. Se poate realiza prin displazie
C. Se poate realiza prin reparare conjunctivală (fibroză)
D. Se poate realiza prin reparare conjunctivă (fibroză)
E. Repararea și regenerarea implică mecanisme similare și
sunt de cele mai multe ori intricate
F. Se poate realiza prin carcinogeneză
G. Reprezintă capacitatea corpului de a înlocui celulele
moarte și de a repara țesuturile după acțiunea factorilor
agresori
H. Se poate realiza prin regenerare
I. Presupune patru procese
J. Reprezintă capacitatea corpului de a înlocui celulele vii
și de a distruge țesuturile după acțiunea factorilor
agresori
107. Reprezintă exemplu de celule labile:

A. Celulele parenchimatoase ale rinichiului

B. Celulele endoteliale
C. Celulele parenchimatoase ale ficatului
D. Celulele musculare netede
E. Celulele mucoaselor canalelor excretorii
F. Celulele țesuturilor hematopoietice
G. Celulele epiteliilor de suprafață
H. Celulele epiteliului tranzițional
I. Fibroblastele
J. Celulele măduvei hematogene
108. Repararea și organizarea conjunctivă se caracterizează prin:

A. Proliferarea fibroblastelor
B. Metastazare
C. Maturarea și organizarea țesutului fibros
D. Apoptoză
E. Migrarea eritroblaștilor
F. Formarea matricei extracelulare
G. Carcinogeneză
H. Angiogeneză
I. Migrarea fibroblastelor
 J. Proliferarea eritroblaștilor
109. Vindecarea poate fi influențată de factori sistemici precum:

A. Prezența corpilor străini

B. Dimensiunea plăgii
C. Starea circulației sanguine
D. Starea de nutriție
E. Stres mecanic
F. Factori metabolici
G. Tipul de plagă
H. Localizarea plăgii
I. Vârstă
J. Factori endocrini
110. Vindecarea fracturilor - complicație:

A. Fractura patologică
B. Embolia lipidică
C. Interpunerea de părți moi
D. Mobilizarea continuă
E. Deficit de formare a cicatricei - Dehiscenţă
F. Infecția
G. Contracție exagerată a plăgii - contracturi, retracții,
diformități
H. Deficit de formare a cicatricei - Ulcerare
I. Desmoid – proliferare exuberantă a fibroblastelor care
determină aspecte pseudotumorale
J. Keloid - acumulare excesivă de colagen
111. Inflamația cronică primară poate să se producă în:

A. Tuberculoză
B. Sunt o complicație a colesterolozei
C. Tiroidită Hashimoto
D. Reacții de corp străin
E. Leptomeningită purulentă
F. Respingerea transplantului
G. Artrită reumatoidă
H. Apendicită gangrenoasă
I. Colită pseudomembranoasă
J. Pancreatită acută
112. Boala Crohn:
 A. Leziunile au caracter discontinuu
B. Microscopic, inflamația acută purulentă are caracter
mural
C. Reprezintă o inflamație cronică granulomatoasă de corp
străin
D. Microscopic, inflamația cronică are caracter transmural
E. Poate avea numeroase complicații sistemice
F. Leziunile au caracter continuu
G. Se caracterizează prin leziuni inflamatorii și ulcerative
H. Nu prezintă niciodată afectare sistemică
I. Reprezintă un exemplu de inflamație acută
pseudomembranoasă
J. Microscopic, poate asocia granuloame epitelioide
113. Neoplasmele - caracteristici:

A. La debut sunt o proliferare celulară policlonală

B. Pe parcurs, se produce înlocuirea unui tip de țesut matur
cu alt tip de țesut matur
C. Proliferare celulară persistentă
D. Proliferarea continuă și după încetarea acțiunii agentului
care a declanșat proliferarea
E. Prezintă întotdeauna necroză tumorală
F. Proliferarea celulară poate fi benignă
G. Metastazează întotdeauna
H. Proliferare anormală de țesut
I. Proliferare celulară necoordonată cu a ţesuturilor din jur
J. Sunt o reacție de adaptare
114. Care dintre următoarele afirmații privind proliferarea
tumorală este adevărată:

A. Celulele tumorale răspund la stimulii reglatori ai

creşterii celulare normale
B. Proliferarea celulară se oprește după încetarea acțiunii
stimulului cauzator
C. Este declanșată de factori chimici, fizici, biologici,
genetici
D. Parenchimul tumoral nu este dependent de stroma
tumorală
E. Celulele tumorale proliferează continuu
F. Proliferarea celulară reprezintă o reacție de adaptare
 G. Tumorile prezintă două componente: parenchim și
stromă
H. Autonomia tumorii este completă, nedepinzând de gazdă
I. Tumorile depind de organul gazdă pentru nutriţie
J. Proliferarea celulară are un grad de autonomie
115. Tumori benigne – caracteristici:

A. Reproduc structura țesutului de origine

B. Prezintă mitoze numeroase
C. Nu recidivează după extirparea chirurgicală completă
D. Invadează țesuturile din jur
E. Se dezvoltă local
F. Rar dau metastaze
G. Nu invadează țesuturile din jur
H. De cele mai multe ori sunt bine delimitate
I. Proliferarea celulară este slab diferențiată
J. Prezintă mitoze atipice
116. Despre tumorile benigne este adevărat:

A. Sunt tumori bine diferenţiate

B. Metastazează pe cale limfatică sau hematogenă
C. Toate sunt delimitate de capsulă conjunctivă în periferie
D. Cele conjunctive se numesc “sarcoame”
E. Pot fi bine, moderat sau slab diferenţiate
F. Nu au caracter infiltrativ
G. Pot fi epiteliale sau ne-epiteliale
H. Au un caracter invaziv local, cu distrucţia ţesutului în
care se dezvoltă
I. Au o rată de creştere lentă
J. Papilomul şi adenomul sunt exemple de tumori benigne
117. Tumori maligne – caracteristici:

A. Prezintă pleomorfism celular și nuclear

B. Frecvent au arii de necroză și hemoragie
C. Prezintă capsulă în periferie
D. Celulele tumorale sunt identice morfologic și funcțional
cu țesutul de origine
E. Prezintă mitoze numeroase, frecvent atipice
F. Sunt bine delimitate
G. Proliferarea celulară reprezintă o reacție de adaptare
 H. Nu invadează țesuturile din jur
I. Invadează țesuturile din jur
J. Diseminează la distanță producând implante tumorale
(metastaze)
118. Despre tumorile maligne se poate afirma:

A. Prezintă mai multe grade de diferenţiere

B. Pot metastaza pe cale aeriană
C. Pot metastaza transcelomic
D. Tumorile anaplazice sunt cele care s-au oprit din
proliferare
E. Sunt proliferări încapsulate
F. Pot metastaza pe cale hematogenă
G. Sunt exclusiv tumori bine diferenţiate
H. Pot metastaza pe cale limfatică
I. Pot metastaza pe cale transplacentară
J. Pot metastaza pe calea filetelor nervoase
119. Celula canceroasă – aspect morfologic:

A. Monomorfism celular
B. Absența mitozelor
C. Volum citoplasmatic redus, în favoarea nucleului
D. Celulele tumorale au o slabă coeziune între ele
E. Absența nucleilor
F. Anomalii de formă și dimensiune
G. Pleomorfism celular – forme variate
H. Celula este identică cu cea din țesutul de origine
I. Anizocitoză – dimensiuni variate
J. Raport nucleo-citoplasmatic normal
120. Celula canceroasă - anomalii nucleare:

A. Nuclei atrofici
B. Pleomorfism nuclear
C. Absența nucleilor
D. Modificarea raportului nucleo-citoplasmatic în favoarea
nucleului
E. Anizocarioză
F. Nucleoli cu volum crescut, unici sau multipli
G. Hipercromazia nucleară
H. Nuclei apoptotici
 I. Monomorfism nuclear
J. Nuclei palizi
121. Metastazarea:

A. Se poate produce pe cale limfatică

B. Reprezintă înlocuirea unui țesut matur cu un alt țesut
matur
C. Se poate produce pe cale hematogenă
D. Calea transcelomică determină metastaze osoase
E. Este o caracteristică a carcinomului in situ
F. Este caracteristică tumorilor maligne
G. Calea limfatică de metastazare determină metastaze
hepatice
H. Se poate produce transcelomic
I. Este o capacitate a tumorilor benigne
J. Se poate produce prin conducte naturale (ex. bronșii, căi
urinare)
122. Este adevărat despre metastazele ganglionare de carcinom:

A. Ganglionii prezintă central necroză de cazeificare

B. Este o consecință a diseminării pe cale hematogenă
C. Celulele tumorale colonizează sinusul subcapsular şi
apoi invadează toata masa ganglionară
D. Histiocitoza sinusală nu poate fi indusă de produșii de
necroză tumorală
E. Ganglioni cu aspect alb-slăninos, cu focare de necroză și
hemoragie
F. Ganglionii prezintă limfadenită granulomatoasă
G. Celulele tumorale ajung la ganglion pe calea vaselor
limfatice aferente
H. Apar prin diseminare pe cale limfatică a celulelor
tumorale
I. Ganglionii sunt măriți de volum
J. Celulele tumorale ajung la ganglion pe calea arterelor
123. Carcinomul - Metastaze viscerale:

A. Nodulii tumorali prezintă histiocitoză sinusală

B. Nodulii tumorali prezintă citosetatonecroză
C. Metastazele viscerale sunt frecvent localizate în
ganglionii limfatici
 D. Nodulii tumorali sunt multipli
E. Nodulii tumorali prezintă frecvent centrul necrozat
F. Nodulii tumorali sunt albi-slăninoşi
G. Nodulii tumorali ocupă sinusul subcapsular al
limfonodului
H. Nodulii tumorali prezintă dimensiuni variate
I. Metastazele viscerale sunt frecvent localizate în pulmon
și ficat
J. Nodulii tumorali sunt localizați la baza organului
124. Care dintre următoarele este o tumoră epitelială benignă?

A. Melanom
B. Papilomul scuamocelular
C. Lipom
D. Carcinom
E. Limfom
F. Chistadenom
G. Adenom tiroidian
H. Sarcom
I. Polip adenomatos sesil
J. Polip adenomatos pediculat
125. Este o tumoră benignă cu origine epitelială:

A. Papilom scuamocelular
B. Adenocarcinom de colon
C. Adenom tiroidian
D. Polip adenomatos colonic
E. Carcinom bazocelular
F. Papilom urotelial
G. Mezoteliom malign
H. Chistadenom ovarian
I. Lipom
J. Hemangiom
126. Papilomul scuamocelular:

A. Este o tumoră epitelială benignă

B. Epiteliul scuamocelular proliferat infiltrează țesuturile
din jur
C. Proliferarea epitelială se dispune pe axe conjunctivo-
vasculare
 D. Este o tumoră conjunctivă malignă
E. Este o tumoră conjunctivă benignă
F. Epiteliul scuamocelular stratificat proliferat păstrează
structura și stratificarea normal a epidermului
G. Este o tumoră epitelială malignă
H. Condiloma accuminata este un papilom dezvoltat la
nivelul mucoaselor epidermoide și este determinată de
virusul papiloma uman
I. Membrana bazală situată între epiteliul scuamocelular
proliferat și axul conjunctivo-vascular este intactă
J. Rar metastazează
127. Despre papilomul scuamocelular se poate afirma:

A. Se poate dezvolta la nivelul mucoasei jugale

B. Poate metastaza pe cale limfatică în ganglionii loco-
regionali
C. Este o tumoră conjunctiva benignă
D. Se poate dezvolta la nivelul pielii
E. Prezintă caracter infiltrativ în derm
F. Se poate dezvolta la nivelul esofagului
G. Se poate dezvolta la nivelul limbii
H. Are origine în epiteliul glandular cutanat
I. Prezintă creştere exofitică
J. Aspectul tipic este de tumoră nodulară, încapsulată, fiind
benignă
128. Adenomul:

A. Este o tumoră epitelială benignă

B. Adenoamele dezvoltate în parenchime glandulare
formează noduli cu capsulă
C. Cand se dezvolta la nivelul colonului, infiltreaza
musculara proprie
D. Adenoamele dezvoltate în organele cavitare au aspect
de polip – polip adenomatos
E. Adenoamele dezvoltate în organele cavitare au capsulă
F. Este o tumoră epitelială malignă
G. Proliferează epiteliul scuamocelular stratificat
H. Adipomul este o varianta de adenom in care proliferează
țesutul adipos
I. Adenoamele ovariene au aspect de chist - chistadenom
 J. Rezultă din proliferarea epiteliului ductelor
129. Despre adenoame este adevărat:

A. Rezultă din proliferarea epiteliului acinilor

B. În organele parenchimatoase se prezintă sub formă de
polipi hiperplazici
C. Metastazează rar
D. Rezultă din proliferarea epiteliului mucoaselor
unistratificate
E. Sunt tumori conjunctive benigne
F. În general, adenomul prezintă comunicarea iniţială cu
ductul de origine
G. Microscopic se caracterizează prin pleomorfism cito-
nuclear accentuat
H. La nivelul colonului sunt denumite polipi adenomatoşi
I. Au structură asemănătoare cu a glandelor de origine
J. Nu au caracter infiltrativ
130. Polipul adenomatos:

A. Stratul muscular al mucoasei este intact

B. Frecvent metastazează pe cale limfatică
C. Este o tumoră epitelială benignă
D. Prezența de numeroși polipi mici (>100) la nivelul
mucoasei colice poartă denumirea de polipoza
adenomatoasă familială
E. Apare frecvent în organele parenchimatoase endocrine
F. Are caracter invaziv în țesuturile din submucoasă
G. Este o reacție de adaptare
H. Este o tumoră conjunctivă
I. Este localizat frecvent la nivelul mucoasei colo-rectale
J. Poate fi tubular, vilos sau tubulo-vilos
131. Polipoza adenomatoasă familială:

A. Este o leziune precanceroasă

B. Poartă denumirea și de fibromatoză familială
C. Se însoțește de prezența a numeroase lipoame
D. Localizată frecvent la nivel esofagian
E. Stratul muscular al mucoasei este intact
F. Frecvent polipii sunt mici, sesili
G. Fiind polipi benigni, nu malignizează
 H. Localizată frecvent în regiunea recto-sigmoidiană
I. Polipii sunt încapsulați parțial
J. Caracterizată prin prezența a peste 100 de polipi
132. Chistadenomul:

A. Reprezintă o hiperplazie a chisturilor preexistente

B. Poate fi seros sau mucos
C. Este o tumoră epitelială benignă
D. Poate fi unilocular sau multilocular
E. Este un adenom cu aspect de chist
F. Este un lipom cu aspect de chist
G. Frecvent este localizat la nivel cutanat
H. Este o tumoră conjunctivă benignă
I. Se dezvoltă numai la nivel ovarian
J. Poate fi simplu sau papilifer
133. Carcinomul:

A. Diagnosticul precoce nu este important pentru

tratament
B. Tumoră epitelială benignă
C. Cu cât tumora este într-un stadiu mai avansat, procentul
de supraviețuire scade
D. Pot apare pe fondul unor stări precanceroase (displazie)
E. Pentru prognostic favorabil este important diagnosticul
precoce
F. Metastazează în principal pe cale limfatică
G. Este o proliferare a țesutului conjunctiv
H. Nu metastazează
I. Tumoră malignă de origine epitelială
J. Varianta malignă este denumită sarcom
134. Adenocarcinomul – aspect macroscopic:

A. Vegetant – în organe parenchimatoase

B. Nodular – în organe parenchimatoase
C. Ulcerat - în organe cavitare
D. Sarcomatos – în organe parenchimatoase
E. Infiltrativ (difuz) - în organe parenchimatoase
F. Ulcerat - în organe nodulare
G. Încapsulat – în organe cavitare
H. Vegetant - în organe cavitare
 I. Atrofic – în organe cavitare
J. Infiltrativ – în organe cavitare
135. Este adevărat:

A. Anaplazia reprezintă diferențierea către un anumit tip de

țesut
B. În tumorile nediferențiate pot apărea capacități
funcționale aberante
C. Tumorile bine diferențiate prezintă aspecte morfologice
ce corespund unor funcții celulare embrionare
D. Celulele maligne diferențiate prezintă aspecte
funcționale similarecorespondentelor normale
E. Vulnerabilitate țesuturilor la invazia tumorală nu depinde
de tipul de țesut, ci numai de tipul de tumoră
F. Unele tumori maligne pot forma pseudocapsulă
G. Leiomiomul uterin are rată mare de creștere în timpul
sarcinii
H. Toate tumorile benigne au capsulă
I. Anaplazia reprezintă lipsa totală de diferențiere
J. Gradul de malignitate al cancerelor scade progresiv în
timp
136. Carcinomul scuamocelular:

A. Este o tumoră epitelială malignă

B. Este o tumoră epitelială benignă
C. Se poate dezvolta din țesutul limfoid rezultând
metastazele ganglionare
D. Se poate dezvolta din epiderm
E. Se poate dezvolta din focare de metaplazie epidermoidă
a epiteliilor tranziționale
F. Se poate dezvolta din endoteliu
G. Se poate dezvolta din focare de metaplazie epidermoidă
a epiteliilor cubico-cilindrice
H. Se poate dezvolta din mucoase epidermoide
I. Este o tumoră conjunctivă malignă
J. Rezultă prin proliferarea stratului scuamos (de keratină)
din piele
137. Carcinomul scuamocelular poate avea originea la nivelul:

A. Zonelor de metaplazie conjunctivă

 B. Ţesutului adipos de la nivelul hipodermului
C. Mucoasei esofagiene
D. Cordului
E. Zonelor de metaplazie scuamoasă
F. Muşchiului neted
G. Mucoasei orale
H. Creierului
I. Exocolului
J. Epidermului
138. Carcinomul scuamocelular cutanat, diferențiat, keratinizat:

A. Este o tumoră epitelială benignă

B. Are caracter infiltrativ în suportul conjunctiv al dermului
C. Are origine în țesutul conjunctiv al dermului
D. Prin diferențiere celulele tumorale se încarcă cu
melanină
E. Globii cornoși (perlele keratozice) reprezintă elementul
marker de diagnostic
F. Are origine în epiteliul glandular al organelor cavitare
G. Prin diferențiere celulele tumorale se încarcă cu keratină
și formează globi cornoși (perle keratozice)
H. Este o tumoră epitelială malignă
I. Secreția de mucus reprezintă elementul marker de
diagnostic
J. Are origine în epiteliul scuamos al pielii
139. Carcinomul bazocelular:

A. Nu metastazează
B. Are caracter infiltrativ local
C. Este localizat doar la nivelul pielii
D. Apare frecvent la nivelul nucleilor de la baza creierului
E. Nu infiltrează țesuturile din jur
F. Metastazează frecvent pe cale hematogenă
G. Are originea în celulele stratului bazal al epidermului și
al anexelor pilo-sebacee
H. Este o tumoră epitelială malignă
I. Apare la nivelul mucoaselor
J. Are originea în celulele melanocitare de la baza
epidermului
140. Carcinomul bazocelular – morfologie:
 A. Tumoră ulcerată cu aspect de pierdere de substanţă,
ovalară, profundă cu baza indurată
B. Marginile ulceraţiei sunt indurate, uşor proeminente
(ulcus rodens)
C. La periferia insulelor tumorale celulele au dispoziție în
palisadă
D. Tumora este compusă din celule nevice
E. Insulele tumorale sunt bine delimitate de membrana
bazală
F. Când este ulcerat poartă numele de șancru dur
G. Globii cornoși (perlele keratozice) reprezintă elementul
marker de diagnostic
H. Tumora este compusă din plaje de celule tumorale
separate de stromă redusă
I. În centrul insulelor tumorale celulele au dispoziție
dezordonată
J. Tumora este compusă din celule tumorale cu dispoziție
tubulară
141. Carcinomul urotelial:

A. Poartă denumirea de tumoră Grawitz

B. Are originea în epiteliul tubilor colectori
C. Când este bine diferențiat are aspect vegetant
asemănător cu un papilom
D. Este o tumoră epitelială malignă
E. Este frecvent localizat la nivelul vezicii urinare
F. Are originea în epiteliul tranzițional al căilor urinare
G. Frecvent localizat la nivelul veziculei biliare
H. Este o tumoră epitelială benignă
I. Cînd este puțin diferențiat are aspect conopidiform,
infiltrativ cu ulcerații necrotice și invadează rapid
peretele vezical
J. Este o tumoră mezenchimală malignă
142. Carcinoamele epiteliilor glandulare:

A. Sunt denumite carcinoame epidermoide

B. Sunt denumite papiloame
C. Sunt denumite adenoame maligne
D. Pot avea origine în organele parenchimatoase
glandulare exocrine
 E. Pot forma tubi
F. Metastazează mai frecvent pe cale sangvină
G. Unele sunt denumite adenocarcinoame
H. Sunt delimitate de capsulă
I. Pot avea origine în mucoasele cu glande (mucoasa
gastrică, intestinală, endometru)
J. Pot avea grade diferite de diferențiere (bine, moderat și
slab diferențiate)
143. Carcinomul vegetant:

A. Are caracter infiltrativ în peretele organului

B. Nu se asociază cu forma ulcerată
C. Este o masă tumorală conopidiformă sau polipoidă
D. Este o masă tumorală încapsulată
E. Se mai numește tumoră vegetativă
F. Are suprafață neregulată ce proemină în lumen
G. Are bază largă de implantare
H. Nu apare la nivel cutanat
I. Este o tumoră localizată în organele cavitare
J. Este o tumoră nodulară
144. Este adevărat despre carcinomul ulcerat:

A. Are imagine radiologică de cotor de măr

B. Tumoră bine delimitată, încapsulată
C. Este însoțit de necroză centrală de cazeificare
D. Pierdere de substanță cu baza largă, profundă, aspect
crateriform
E. Poate perfora producând fistule
F. Baza tumorii este anfractuoasă, acoperită de detritus
necrotic şi hemoragic
G. Margini constituite din ţesut tumoral cu aspect reliefat,
neregulat
H. Tumoră localizată în organele cavitare
I. Se mai numește cavernă
J. Nu are caracter infiltrativ
145. Este adevărat despre carcinomul infiltrativ:

A. În organele cavitare - tumoră alb-cenușie ce se dezvoltă

către lumen
 B. În organele cavitare - tumoră alb-cenușie care infiltrează
peretele
C. Este caracteristic tumorilor mezenchimale
D. Tumoră nodulară, inclusă în parenchimul glandei
E. În organele parenchimatoase – tumoră bine delimitată,
încapsulată
F. În organele cavitare – dispar pliurile mucoasei
G. În organele cavitare - lumenul redus, stenozat
H. Reprezintă o reacție de adaptare la stimulii nocivi
I. În organele cavitare - peretele este îngroșat, rigid
J. Masă tumorală extensivă, difuză, alb-slăninoasă, ce
înlocuieşte parte din organul parenchimatos
146. Adenocarcinomul tubular, bine diferențiat de colon:

A. Glandele tumorale sunt căptuşite de un epiteliu atipic

B. Cel mai frecvent metastazează pe calea seroasei
peritoneale
C. Tumora este alcătuită din elemente tubulare separate de
stroma conjunctivă redusă
D. Tumora are caracter infiltrativ în submucoasă şi pătura
musculară
E. Este o tumoră epitelială benignă
F. Este o tumoră epitelială malignă
G. Tumora este imprecis delimitată, încapsulată
H. Tumora are origine în epiteliul glandular al colonului
I. Tumora are origine în endoteliul mucoasei
J. Tumora este alcătuită din insule tumorale cu perle
keratozice
147. Care dintre următoarele este o tumoră conjunctivă benignă:

A. Condromul
B. Liposarcomul
C. Osteomul
D. Hemangiomul
E. Papilomul
F. Tuberculomul
G. Adenomul
H. Lipomul
I. Chistadenomul
J. Leiomiomul
148. Este o tumoră benignă cu origine conjunctivă:

A. Angiosarcomul
B. Melanomul malign
C. Lipomul bazocelular
D. Osteosarcomul
E. Papilomul scuamocelular
F. Ostecondromul
G. Fibromul
H. Histiocitomul fibros
I. Limfangiomul
J. Mielolipomul
149. Este adevărat despre leiomiom:

A. Tumoră benignă a vaselor limfatice

B. Tumora benignă formată din țesut muscular striat
C. Tumoră nodulară solidă, unică sau multiplă
D. Tumoră epitelială benignă
E. Nu prezintă capsulă conjunctivă
F. Leiomiomul uterin este determinat de hiperestrogenism
G. Tumoră benignă formată din țesut muscular neted
H. Tumora malignă formată din țesut muscular neted
I. Are caracter infiltrativ în țesuturile din jur
J. Se localizează frecvent la nivelul musculaturii uterine
150. Este adevărat despre lipom:

A. Apare în miezul plăcilor de ateroscleroză

B. Este constituit din ţesut adipos matur (adipocite cu
citoplasmă plină cu lipide şi nucleu excentric)
C. La periferia tumorii se evidențiază o capsulă conjunctivă
D. Tumoră benignă formată din ţesut adipos
E. Pe secțiune are culoare brună datorită pigmentului
melanic
F. Localizat frecvent la nivelul țesutului celular subcutanat
G. Când se dezvoltă în glande este denumit și adenom
H. Este constituit din ţesut adipos embrionar
I. Pe secțiune are culoare galbenă
J. Tumoră malignă formată din ţesut adipos
151. Lipomul este:
 A. O tumoră conjunctivă
B. O masă tumorală de consistenţă moale
C. O tumoră care pe secțiune are aspect lobulat
D. O proliferare tumorală benignă cu origine la nivelul
ţesutului adipos
E. O acumulare de macrofage ce au fagocitat lipide
F. O tumoră indusă de excesul alimentar de lipide
G. O tumoră încapsulată
H. O tumoră malignă fără potențial de metastazare
I. O acumulare intrahepatică de lipide
J. O tumoră epitelială benignă cu origine în ţesutul adipos
cutanat
152. Este adevărat despre condrom:

A. Axele conjunctivo-vasculare sunt elemente

microscopice de diferențiere a condromului de țesutul
cartilaginos hialin normal
B. Frecvent metastazează pe cale limfatică
C. Tumora nodulară
D. Pe secțiune tumora este albăstruie, translucidă
E. Are caracter infiltrativ în țesuturile din jur
F. Tumoră malignă formată din ţesut cartilaginos hialin
G. Microscopic prezintă arii de necroză
H. Tumora benignă formată din ţesut cartilaginos hialin
I. Tumoră benignă formată din țesut muscular neted
J. Microscopic - substanţă fundamentală bazofilă produsă
de condrocite mature.
153. Este adevărat despre condrom:

A. Microscopic – în condrină se găsesc condroplaste ce

conţin condrocite.
B. Microscopic prezintă numeroase mitoze atipice
C. Tumoră benignă la nivelul colului uterin
D. Tumora cartilaginoasă benignă
E. Capsula este element microscopic de diferențiere a
condromului de țesutul cartilaginos hialin normal
F. Tumora bine circumscrisă, încapsulată
G. Frecvent metastazează pe cale sangvină
H. Celulele tumorale prezinta anizocitoză
I. Tumoră malignă formată din ţesut cartilaginos hialin
 J. Pe secțiune tumora are aspect lobulat
154. Este adevărat despre hemangiom:

A. Hemangiom capilar – tumoră alcătuită din numeroase

vase de tip capilar
B. Hemangiomul cavernos poate avea trombi în lumen
C. Vasele capilare tumorale sunt căptuşite cu endoteliu cu
aspect normal
D. Când proliferează vasele limfatice este denumit limfom
E. Hemangiom cavernos - tumoră alcătuită din numeroase
caverne tuberculoase
F. Tumoră malignă formată din numeroase vase de sânge
G. Tumoră benignă conjunctivă
H. Rezultă din proliferarea celulelor endoteliale
I. Vasele capilare tumorale sunt căptuşite cu endoteliu cu
atipii marcate
J. Tumoră malignă formată din numeroase vase limfatice
155. Este adevărat despre hemangiom:

A. Are culoare cenușie

B. Tumoră benignă epitelială
C. Tumoră malignă conjunctivă
D. Tumoră formată din numeroase vase de sânge
E. Tumora are creştere lobulară
F. Prezintă zone de necroză
G. În lumen se găsesc eritrocite
H. Este o tumoră încapsulată
I. Vasele capilare tumorale sunt tapetate de celule
monomorfe
J. Hemangiom cavernos - tumoră alcătuită din numeroase
spații vasculare mari
156. Tumorile conjunctive maligne – caracteristici generale:

A. Metastazează frecvent pe cale limfatică

B. Microscopic se evidențiază prezența vaselor
sarcomatoase
C. Microscopic se caracterizează prin prezența celulelor
epiteliale
D. Denumirea lor rezultă din adăugarea sufixului „sarcom”
la denumirea celulei de origine
 E. Frecvent sunt localizate retroperitoneal
F. Frecvent sunt localizate la nivelul țesuturilor moi și a
scheletului
G. Macroscopic - țesutul tumoral are aspect de carne de
pește
H. Macroscopic - țesutul tumoral are aspect de cazeum
I. Vasele sarcomatoase sunt tapetate de celule
endoteliale atipice
J. Denumirea lor rezultă din adăugarea prefixului „papilom„
la denumirea celulei de origine
157. Tumorile conjunctive maligne – caracteristici generale:

A. Nu metastazează
B. Cel mai frecvent sarcoamele apar asociate sindroamelor
genetice
C. Frecvent sunt localizate la nivelul țesuturilor moi
profunde
D. Microscopic nu prezintă mitoze atipice
E. Frecvent sunt localizate la nivelul coapsei
F. Microscopic prezintă spații vasculare tapetate de celule
maligne
G. Denumirea lor rezultă din adăugarea sufixului „carcinom„
la denumirea celulei de origine
H. Dau precoce metastaze pe cale hematogenă
I. Macroscopic - țesutul tumoral prezintă arii de necroză și
hemoragie
J. Macroscopic – prezintă capsulă în periferie
158. Este tumoră conjunctivă malignă:

A. Liposarcom
B. Condrosarcom
C. Limfom
D. Leiomiocarcinom
E. Angiosarcom
F. Teratosarcom
G. Fibrosarcom
H. Osteosarcom
I. Melanomul conjunctival
J. Adenocarcinom
159. Este tumoră conjunctivă malignă:
 A. HTA malignă
B. Angiomiolipom
C. Rabdomiosarcom
D. Sarcom sinovial
E. Carcinom
F. Sarcom Kaposi
G. Leiomiosarcom
H. Mola invazivă
I. Histiocitom fibros malign
J. Limfom Hodgkin
160. Liposarcomul:

A. Liposarcomul mixoid are evoluție rapidă

B. Macroscopic este alb gălbui, cu arii de necroză și
hemoragie
C. Tumora malignă a țesutului adipos
D. Apare mai frecvent la adult
E. Cele situate profund sunt mai agresive
F. Microscopic: proliferare de celule maligne cu caracter
embrionar și lipoblaste
G. Este o tumoră conjunctivă benignă
H. Pe secțiune tumora este albăstruie, translucidă și are
aspect lobulat
I. Microscopic: celulele maligne conțin în citoplasmă
picături lipidice
J. Este constituit din țesut adipos matur
161. Osteosarcomul:

A. Microscopic este constituit din celule atipice ce

sintetizează osteoid
B. Localizat frecvent la nivelul metafizei tibiei
C. Cea mai frecventă tumoră osoasă primară
D. Tumoră benignă a ţesutului osos
E. Este o tumoră conjunctivă benignă
F. Tumora malignă
G. Reprezintă metastaze osoase de carcinom
H. Tumora creşte rapid și invadează părţile moi din jurul
osului
I. Localizat mai frecvent la nivelul oaselor mici
J. Tumoră nodulară
162. Osteosarcomul:

A. Este o tumoră epitelială malignă

B. Localizat mai frecvent la nivelul oaselor piciorului
C. Tumora se dezvoltă din periost sau endost
D. Vârfurile de incidență sunt la tineri și vârstnici
E. Este sinonim cu termenul de metastază osoasă
F. Tumoră bine delimitată, încapsulată
G. Cel periosteal invadează rapid canalul medular
H. Metastazează hematogen în pulmon
I. Localizat frecvent la nivelul metafiza distală a femurului
J. Tumora ce formează os tumoral
163. Nevii melanocitari:

A. Metastazează pe cale limfatică

B. Sunt tumori epiteliale benigne
C. Prezintă arii de necroză şi hemoragie
D. Nevul Spitz este mai frecvent la copii si tineri
E. Nevii joncțional prezintă cuiburi de melanocite la nivelul
stratului bazal
F. Nevul congenital gigant prezintă risc crescut de
malignizare
G. Nevii intradermici prezintă risc scăzut de malignizare
H. Metastazează pe cale sangvină
I. Tumori benigne cutanate formate din melanocite
modificate numite celule nevice
J. Sunt tumori epiteliale maligne
164. Melanomul:

A. Poate fi localizat la nivelul globului ocular

B. Poate prezenta creștere verticală
C. Rezultă din malignizarea celulelor epiteliale
D. Nu metastazează pe cale limfatică
E. Tumoră malignă cu origine melanocitară
F. Poate fi localizat la nivelul pielii
G. Tumoră benignă cu origine melanocitară
H. Spre deosebire de nevul melanocitar, culoarea
melanomului este uniformă
I. Poate prezenta creștere orizontală
 J. Încă din faza de dezvoltare radială poate genera
metastaze
165. Teratomul:

A. Teratoamele cu ţesuturi mature - tumori benigne

B. Poate fi constituit din ţesuturi mature sau imature
C. Este constituit din ţesuturi variate ce provin din una,
două sau toate cele trei foiţe embrionare
D. Rareori este localizat pe axul median al corpului
E. Tumora derivă din celulele germinale pluripotente
existente în gonade
F. Teratoamele cu ţesuturi imature au evoluţie malignă
G. Tumora derivă din epiteliul malpighian
H. Carcinomul embrionar este bine diferentiat
I. Tumora este localizată frecvent la nivel hepatic
J. Teratoamele cu ţesuturi mature - tumori maligne
166. Chistul dermoid:

A. Este denumit și chistadenocarcinom

B. Frecvent este localizat în piele
C. Cavitatea chistului conține sebum și fire de păr
D. Cavitatea chistului este reprezentată de cazeum
E. Peretele este constituit din membrana piogenă
F. Este cel mai frecvent localizat în ovar
G. Este denumit și ovar polichistic
H. Este o tumoră benignă
I. Este un teratom chistic matur
J. Prezintă perete cu structură de piele (epiderm și derm)
167. Este adevărat:

A. Carcinomul renal metastazează inițial in ficat

B. Stadializarea cancerelor se bazează exclusiv pe două
elemente: dimensiunea tumorii primare și prezența sau
absența metastazelor la distanță
C. Sistemul de gradare al cancerelor se bazează pe nivelul
de diferențiere al celulelor tumorale
D. Prezența nucleolilor reflectă activitatea înaltă de sinteză
a celulelor tumorale
E. Carcinomul gastric metastazează inițial în ficat
 F. Prezența mitozelor într-un țesut este un indicator de
tumoră
G. Carcinomul de glandă mamară din cadranul intern
metastazează în ganglionii toracici
H. Aneuploidia indicând o tumoră agresivă
I. Carcinomul pulmonar nu determină metastaze cutanate
J. Creierul este pe primul loc ca frecvență în cazul
metastazelor hematogene
168. Este adevărat:

A. Celulele melanomului malign sunt mai mici decât

celulele nevice
B. Carcinomul in situ este rezultatul invaziei celulelor
tumorale în stroma subjacentă
C. Histiocitomul fibros malign are aspect macroscopic de
masa cenușie, încapsulată
D. Melanomul lentiginos acral este specific dezvoltării
radiale
E. Fasciita nodulară este o leziune reactivă
F. Fasciita nodulară apare frecvent în dermul profund al
membrelor inferioare
G. Histiocitomul fibros malign poate avea aspect
microscopic storiform
H. Majoritatea histiocitoamelor fibroase maligne au
evoluție lentă
I. Carcinomul in situ este un stadiu precoce ale neoplaziei,
anterior invaziei
J. Histiocitomul fibros se mai numește dermatofibrom
169. Este adevărat:

A. Osteosarcomul este localizat frecvent la nivelul

apofizelor transverse
B. Forma endemica a sarcomului Kaposi afectează
ganglionii limfatici
C. Macroscopic, sarcomul Kaposi poate prezenta forma de
pata, placa sau nodul
D. Sarcomul Kaposi este o tumora a vaselor sangvine
E. Forma epidemica a sarcomului Kaposi este agresiva si
se asociaza cu SIDA
 F. Forma epidemica a sarcomului Kaposi debutează cu
leziuni la nivelul viscerelor
G. Liposarcomul poate prezenta componenta mixoidă
H. Microscopic, osteosarcomul este constituit din arii
sarcomatoase cu plaje de mucus
I. Liposarcomul cu celule rotunde are evoluție lentă
J. Osteosarcomul se mai numește carcinom osteogenic
170. Este adevărat:

A. Sarcoamele sunt tumori localizate frecvent în viscere

B. Sarcomul Kaposi este o tumoră vasculară benignă
C. Osteosarcomul este cea mai frecventă tumoră malignă
diagnosticată în os
D. Tumora malignă cu diferențiere musculară scheletică
poartă denumirea de leiomiosarcom
E. Calcificările metastatice sunt leziuni preneoplazice
F. Prognosticul sarcoamelor se corelează cu dimensiunea,
profunzimea și stadiul tumoral
G. Numărul mitozelor și intensitatea necrozei orientează
asupra ritmului de dezvoltare al sarcoamelor
H. Rabdomiosarcomul embrionar apare mai frecvent la
copilul sub 10 ani
I. În stadializarea TNM, N0 semnifică limfonoduli
neafectați
J. Leiomiosarcomul apare la nivelul pielii și în țesuturile
moi profunde ale extremităților
171. Este adevărat:

A. În unele carcinoame stroma este abundentă dând

tumorii o consistență dură
B. Carcinomul scuamocelular cutanat debutează ca o
papulă care ulcerează în evoluție
C. Carcinomul bazocelular metastazează precoce pe cale
limfatică
D. În evoluție, carcinomul bazocelular are aspect
macroscopic de pierdere de substanță cu margini perlate
E. Adenocarcinomul diferențiat poate avea aspect tubular,
papilar, acinar sau cordonal
F. În carcinomul bazocelular celulele tumorale amintesc de
stratul spinos
 G. Carcinomul coloid are un aspect macroscopic gelatinos
H. În stadializarea TNM, M0 semnifică prezența de
metastaze în măduva osoasă
I. În carcinomul scuamocelular, la periferia insulelor
tumorale celulele se dispun în "palisadă"
J. Adenocarcinomul în care celulele tumorale secretă
mucus se numește chistadenom mucinos
172. Tumora benignă adipoasă poartă denumirea de:

A. Lipom
B. Angiolipom
C. Adipom
D. Miolipom
E. Mielolipom
F. Fibrolipom
G. Adipozom
H. Lipază
I. Liposarcom
J. Lipidom
173. Este adevărat:

A. Fibromatoza este o proliferare malignă a fibroblastelor

B. Fibromatoza este rezultatul proliferării fibroblastelor
C. Fibromatozele superficiale au tendință mai mare la
recidivă decât cele profunde
D. Tumorile desmoide se dezvoltă în mușchii extremităților
E. Contractura Dupuytren este o fibromatoză profundă
F. Boala Peyronie este o fibromatoză superficială
G. Fibromatozele conțin mult țesut elastic
H. Fibromatozele sunt alcătuite din fibroblaste atipice
I. Tumorile desmoide sunt fibromatoze profunde
J. Fibromatozelor sunt constituite din structuri nodulare şi
bandelete cu caracter infiltrativ, fără margini evidente
174. Despre rabdomiosarcom ste adevărat:

A. Tipul botrioid are prognosticul cel mai nefavorabil

B. Rabdomioblastul apare numai în tipurile alveolar şi
pleomorf de rabdomiosarcom
C. Cel mai frecvent, se localizează în regiunea cap-gât
 D. Tipul alveolar apare cel mai frecvent la adolescent în
plămân
E. Tipul botrioid se dezvoltă în organele cavitare
F. Se dezvoltă rareori în tractul genito-urinar, pentru că
acesta are o componentă musculară redusă în mod
normal
G. Tipul embrionar este cel mai frecvent tip de
rabdomiosarcom
H. Rabdomioblastele pot fi rotunde sau alungite
I. Sunt cele mai frecvente sarcoame la copil
J. Tipul pleomorf este frecvent
175. Despre tumora glomică este adevărat:

A. Uneori poate să apară în tractul gastrointestinal

B. Se tratează prin radioterapie
C. Se mai numește glomangiom
D. Frecvent are dimensiuni de peste 1 cm
E. Este alcătuită din fibre musculare netede modificate
F. Este rotundă, roşu albastră
G. Celulele glomice sunt mari, uniforme, rotunde sau
cubice
H. Este o tumoră malignă
I. Cel mai frecvent apare în porţiunea distală a degetelor
J. Rezultă prin proliferarea celulelor epiteliale
176. Despre sarcomul sinovial este adevărat:

A. Are morfologie bifazică, cu celule similare celor

epiteliale și celule fusiforme
B. Derivă din celulele mezenchimale din jurul cavităților
articulare
C. Conține celule fusiforme ce formează glande
D. Apare la grupul de vârstă 20-40 de ani
E. Apare frecvent în peretele abdominal
F. Majoritatea se dezvoltă în vecinătatea articulațiilor mari
ale extremităților
G. Majoritatea sunt monofazice
H. Metastazează frecvent în ficat
I. Apare din celulele sinoviale
J. Peste 50% dintre pacienți supraviețuiesc peste 10 ani
177. Este adevărat:
 A. Teratomul imatur solid este compact sau microchistic
B. Tumora sacului vitelin se mai numește și tumora
sinusului endodermic
C. În coriocarcinomul negestaţional celulele tumorale
formează vilozități placentare
D. Carcinomul embrionar este bine diferențiat
E. Carcinomul embrionar apare ca noduli alb-cenușii cu arii
de necroză și hemoragie
F. Struma ovarii este un teratom monodermal
G. Coriocarcinomul negestațional este un neoplasm foarte
agresiv
H. Tumora sacului vitelin poate conține ţesut neural,
epiteliu respirator, epiteliu intestinal, os, cartilaj, dinți
I. În teratomul imatur, celulele tumorale reproduc
trofoblastul
J. Struma ovarii are structură de glandă paratiroidă
178. Care dintre următoarele reprezintă tulburări ale circulației
sanguine sau limfatice:

A. Metaplazia
B. Displazia
C. Tromboza
D. Hipertrofia
E. Hemoragia
F. Infarctul
G. Hiperplazia
H. Edemul
I. Anaplazia
J. Congestia
179. Despre edem este adevărat:

A. Hemartroza este un exemplu de edem articular

B. Edemul cerebral este asociat doar proceselor
inflamatorii locale
C. Hidrotoraxul este un tip de edem neinflamator
intracavitar
D. Edemul generalizat poartă numele de anasarcă
E. Transudatul apare ca urmare a modificărilor de presiune
hidrostatică sau coloid osmotică
F. Este de două tipuri: inflamator şi atrofic
 G. Poate să apară ȋn condiții inflamatorii sau neinflamatorii
H. Edemul pulmonar acut este o consecinţă a insuficienţei
renale
I. Prezintă localizare exclusiv subcutanată
J. Este mai frecvent localizat în țesutul subcutanat,
pulmon și creier
180. Despre edem este adevărat:

A. Transudatul este un lichid cu cantitate redusă de

proteine
B. Transudatul este un lichid cu densitate sub 1012
C. Transudatul este un lichid cu densitate mare peste 1012
D. Edemul hemodinamic poartă denumirea de exudat
E. Edemul inflamator poartă denumirea de transudat
F. Transudatul este un lichid bogat în proteine
G. Edemul neinflamator, produs ȋn tulburările
hidrodinamice, poartă denumirea de transudat
H. Reprezintă creșterea cantității de sânge interstițiu și
cavități preformate
I. Edemul inflamator poartă denumirea de exudat
J. Reprezintă acumularea ȋn exces de lichid în interstițiu și
cavități preformate
181. Edemul pulmonar:

A. Microscopic în lumenul alveolar se evidențiază un exudat

purulent
B. Se produce ȋn insuficiența cardiacă dreaptă cronică
C. Se produce în insuficiența cardiacă stângă acută
D. La secționarea pulmonului se scurge un lichid purulent
E. La secționare suprafața pulmonului este buretoasă,
uscată
F. Microscopic in lumenul alveolar se evidențiază un exudat
fibrinos
G. Microscopic in lumenul alveolar se evidențiază un lichid
slab eozinofil
H. La secționarea pulmonului se scurge o cantitate mare de
lichid spumos, roziu
I. Se produce ca urmare a creșterii intense a presiunii
hidrostatice în rețeaua capilară parieto-alveolară
J. Macroscopic pulmonul este mărit de volum, palid
182. Staza venoasă sistemică:

A. Apare în condiții fiziologice

B. Se manifestă prin edeme
C. Se produce prin creșterea fluxului de sânge precapilar
D. Se produce în evoluția insuficienței cardiace drepte
E. Reprezintă creșterea cantității de sânge venos în
circulația pulmonară
F. Se manifestă prin cianoză
G. Se manifestă prin stază viscerală
H. Se mai numește hiperemie activă
I. Reprezintă creșterea cantității de sânge neoxigenat în
circulația sistemică
J. Are o durată scurtă de evoluție
183. Despre pulmonul de stază este adevărat:

A. Consistenţa pulmonilor este crescută

B. Apare la pacienţii cu insuficienţă cardiacă stângă cronică
C. Culoare plămânilor este roz, iar la secţionare se scurge
un lichid spumos, aerat
D. În evoluţie, pulmonul devine mic, atrofic, dur – aspect de
induraţie brună
E. În evoluţie poate duce la apariţia induraţiei melanotică
F. La secţionare, din plămâni se scurge sânge închis la
culoare, neoxigenat
G. Este o consecinţă a insuficienţei cardiace drepte
H. Fiind de cauză cardiacă, afectarea este unilaterală,
interesând doar pulmonul stâng
I. Inițial, lobii pulmonari sunt măriţi de volum
J. Lobii pulmonari superiori sunt mai mici de volum
184. Din punct de vedere microscopic, pulmonul de stază se
caracterizează prin:

A. În staza pulmonară prelungită se acumulează siderofage

ȋn pereţii alveolari
B. Acumulare de siderofage intra-alveolar
C. Prezența unui exudat în alveole, atunci când cauza este
extrapulmonară
D. Prezenţa de microhemoragii în alveole
 E. Pereţii alveolari sunt congestionaţi şi conţin abundent
infiltrat limfocitar
F. Ariile de hemoragie sunt largi şi se însoţesc de necroza
pereţilor alveolari
G. În evoluţie se produc leziuni de fibroză parieto-alveolară
H. Pereţi alveolari îngroşaţi datorită vasodilataţiei reţelei
capilare
I. Spaţiile alveolare sunt ocupate de un exudat seros, cu
un număr scăzut de PMN-uri
J. Acumularea de siderofage intra-alveolare duce la
îngroşarea pereţilor alveolari
185. Despre ficatul de stază este adevărat:

A. Este o consecinţă imediată a infarctului miocardic acut

B. Evoluţia cronică este spre ciroză
C. Se poate complica prin hemocromatoză hepatică
D. Ficatul prezintă arii largi de exudat purulent, de
consistenţă moale (ficat muscad)
E. La secţionare, din ficat se scurge sânge închis la
culoare
F. Marginile ficatului sunt dure şi ascuţite
G. Apare la pacienţii cu isuficienţă cardiacă dreaptă cronică
H. Pe secţiune se constată aspect omogen, strălucitor, de
culoare gălbuie
I. Este o cauză de hepatomegalie
J. Parenchimul hepatic are aspect pestriţ, aspect numit
ficat muscad
186. Din punct de vedere microscopic, ficatul de stază prezintă:

A. Capilare sinusoide adiacente venei centrolobulare

destinse, pline cu hematii
B. Spaţii portobiliare cu infiltrat inflamator limfo-
plasmocitar în cantitate moderată
C. Hepatocite centrolobulare cu atrofie şi necroză
hemoragică
D. Stază la nivelul venei porte
E. Steatoză difuză, ce afectează întregul parenchim hepatic
F. Trombi biliari la nivelul canaliculelor biliare
G. Congestia venei centrolobulare
H. Hepatocite mediolobulare cu steatoză
 I. Hepatocite pericentrolobulare cu pigment biliar
intracitoplasmatic
J. Hepatocite periportale cu aspect microscopic normal
187. Despre hemoragie este adevărat:

A. Peteșia are aproximativ 1 cm

B. Poate fi o consecinţă a diatezelor hemoragice
C. Hematomul are rolul de a opri o hemoragie
D. Hemoragiile cronice mici localizate ȋn trunchiul cerebral
determină anemie feripriva
E. Rupturile vasculare pot fi o complicaţie a vasculitelor
F. Semnificația clinică a hemoragiilor depinde de volumul,
locul și rata sângerării
G. Poate fi o consecinţa a infarctului miocardic
H. Hematomul este o hemoragie interstiţială nedeformantă
I. Hemoragia prin eritrodiapedeză apare ca urmare a
rupturii arterelor medii
J. Reprezintă extravazarea sângelui din cord şi vase în
timpul vieţii
188. Care dintre următoarele reprezintă cauză de hemoragie:

A. Trombocitopenii
B. Fragilitate capilară crescută
C. Atrofie fiziologică
D. Erodări vasculare prin procese patologice de vecinătate
E. Rupturi vasculare
F. Degenerescență hidropică
G. Hiperemie fiziologică
H. Proliferarea endoteliului
I. Hipertrofie fiziologică
J. Rupturi ale cordului
189. Despre hemoragii se poate afirma:

A. Hemoragia cerebrală prin eritrodiapedeză este o

hemoragie de tip peteșial
B. Hemoragia cerebrală poartă denumirea de hemato-
meningită
C. Echimozele reprezintă hemoragii intratisulare difuze
D. Hemoragia subarahnoidiană survine ȋn caz de ruptură a
anevrismelor congenitale berry
 E. Hematomul este o tumoră conjunctivă benignă a vaselor
de sânge
F. Hemoragia la nivelul interstițiului renal poartă denumirea
de hematonefroză
G. Hemoragiile pot fi externe sau interne
H. Hemoragiile interne pot fi intracavitare și interstițiale
I. Hematomul este o hemoragie externă
J. Reprezintă coagularea sângelui în cord și vase integre
190. Este adevărat despre hemoragia externă (exteriorizată):

A. Hemoptizia este hemoragie la nivelul căilor aeriene,

exteriorizată prin expectoraţie
B. Hematemeza este hemoragie digestivă exteriorizată prin
vărsătură
C. Varicele esofagiene sunt cauză de rectoragii
D. Hemotoraxul reprezintă o hemoragie externă în
cavitatea peritoneală
E. Melana este hemoragie digestivă exteriorizată prin
vărsatură
F. Hemopericardul reprezintă o hemoragie externă în
cavitatea pericardului
G. Epistaxisul este hemoragie cu originea ȋn mucoasa
nazală
H. Rectoragia este un tip de hemoragie manifestată prin
eliminare de sânge proaspăt în scaun
I. Melena este hemoragie digestivă manifestată prin
eliminare de sânge digerat prin scaun
J. Hematemeza reprezintă hemoragie la nivelul tractului
digestiv inferior
191. Este un exemplu de hemoragie externă:

A. Hemopericardul
B. Otoragia
C. Hematomul
D. Hemotorax
E. Hemartroza
F. Peteşie
G. Melena
H. Hemoptizia
I. Hematuria
 J. Hematemeza
192. Este un exemplu de hemoragie internă:

A. Hematomul
B. Echimoza
C. Hemoptizia
D. Purpura
E. Otoragia
F. Melena
G. Hematemeza
H. Peteşia
I. Hematuria
J. Hemoperitoneul
193. Este adevărat despre hemoragiile cerebrale:

A. Hemoragia cerebrală prin eritrodiapedeză se produce

prin extravazarea eritrocitelor din vase cu endoteliu
intact
B. Hematomul intracerebral rezultă prin ruperea unui
microanevrism localizat pe artera carotidă
C. In inundația ventriculară se evidențiază o colecție de
sânge coagulat în cavitatea ventriculară
D. Hemoragia subarahnoidiană se produce prin ruperea
vaselor coronare cu malformații congenitale
E. In hemoragiile cerebrale apare necroza gangrenoasă
F. Hemoragia cerebrală prin eritrodiapedeza se produce
prin ruperea vaselor meningeale
G. Hematomul intracerebral rezultă prin ruperea unui
microanevrism localizat pe artera cerebrală mijlocie
H. Hemoragia subarahnoidiană se produce prin ruperea
vaselor meningeale cu malformații congenitale
I. In inundația ventriculară se evidențiază o colecție de
sânge coagulat în cavitățile ventriculare cardiace
J. Hematomul intracerebral reprezintă o complicație a
hipertensiunii arteriale
194. Despre hematomul cerebral este adevărat:

A. Poate evolua cu propagare sau apariţie de fleboliţi

B. Nu comprimă substanţa cerebrală
C. Este un tip de hemoragie internă
 D. Este o colecţie voluminoasă de sânge coagulat roșie-
brună, care ocupă o arie ȋntinsă de ţesut nervos
E. Hematomul prezintă modificări de culoare în timp,
variind de la brun la galben-verzui
F. Se poate complica prin apariţia inundaţiei ventriculare
G. Este o complicaţie a hipertensiunii arteriale
H. Este un tip de hemoragie interstițială ce nu deformează
ţesutul cerebral
I. Leptomeningele are aspect opac, de culoare brun-
roşietică
J. Apare ca urmare a rupturii microanevrismelor Charcot-
Bouchard
195. Dintre factorii favorizanţi ai trombozei fac parte:

A. Modificări de viteză a curgerii sangvine de tip stază

B. Eritrodiapedeza
C. Modificări în circulaţia sangvină de tip curgere laminară
D. Existenţa unei leziuni cardiace precum infarctul
miocardic acut
E. Steatoza
F. Hipertrofia concentrică de ventricul stâng
G. Hipercoagulabilitatea
H. Ruperea peretelui unui vas
I. Modificări în circulaţia sangvină de tip curgere turbulentă
J. Leziunile de ateroscleroză
196. Despre trombi este adevărat:

A. Din punct de vedere macroscopic pot fi albi, roşii şi

micşti
B. Trombii nu pot să apară la nivel capilar
C. Trombii venoşi apar la nivelul unei arii de infarct alb
D. Trombii cardiaci sunt o consecinţă a aterosclerozei
ventriculare
E. După localizare pot fi cardiaci sau vasculari
F. Trombii capilari sunt o consecință a aterosclerozei
G. Trombii parietali ocupă în totalitate lumenul vascular
H. Trombii micşti apar în cavităţi cardiace și anevrismale
I. Trombii obstructivi se mai numesc trombi obliteranţi
J. Trombii parietali se mai numesc şi murali
197. Este adevărat despre trombi:
 A. Trombii roșii sunt constituiți doar din eritrocite
B. Trombii albi conțin numeroase leucocite
C. Trombii micști au trei componente: cap alb, corp striat,
coadă roşie
D. Trombi roșii apar frecvent în venele mari
E. Trombi micști sunt localizați în artere și cord
F. Trombi micști sunt localizați în capilare
G. Trombii roșii sunt formaţi din fibrină şi numeroase
eritrocite
H. Trombii albi sunt formaţi din plachete şi fibrină
I. Trombii se formează prin acumularea de sânge coagulat
în interstițiu
J. Trombii apar în vase și cord după deces
198. Dintre posibilităţile de evoluţie ale trombului nu face parte:

A. Embolizarea
B. Malignizarea
C. Calcificarea
D. Hiperplazia trombului
E. Organizarea conjunctivă
F. Metaplazia
G. Aplazia trombului
H. Hipertrofia trombului
I. Liza
J. Propagarea
199. Care dintre următoarele afirmații despre tromboza este
adevărată:

A. Tromboza arterială se produce în vase cu endoteliu

alterat
B. Reprezintă procesul de coagulare a sângelui în cord și
vase intacte în timpul vieții
C. Trombii reprezintă metastaze vehiculate prin sânge
D. Tromboza localizată în aorta abdominală este frecvent o
complicație a anevrismului aterosclerotic
E. Tromboza reprezintă extravazarea sângelui din vase cu
endoteliu intact
F. Tromboza atrială este o complicație a hipernefrozei
concentrice ventriculare
 G. Tromboza atrială este frecvent o complicație a stazei din
atriul stâng
H. Tromboza ventriculară poate fi o complicație a
infarctului de miocard transmural
I. Tromboza reprezintă acumularea de sânge coagulat în
interstițiu
J. Reprezintă procesul de coagulare postmortem a
sângelui
200. Este adevărat despre tromb, cu excepția:

A. Trombul este friabil

B. Trombul este aderent la peretele vasului
C. Trombul este neted, lucios
D. Trombul este elastic
E. Tromboza venoasă se produce în condiții de stază
prelungită
F. Trombul apare postmortem
G. Trombul reprezintă coagularea sângelui în cord și vase
intacte în timpul vieții
H. Trombul este mat
I. Trombul reprezintă o hemoragie în interstițiu
J. Trombul nu este aderent la peretele vasului
201. Dintre tipurile de embolie face parte:

A. Embolia cu pigment de melanină

B. Embolia cu colagen
C. Embolia cu ţesut de granulaţie
D. Embolia cu glicogen
E. Embolia cu măduvă osoasă
F. Embolia gazoasă
G. Embolia cu lichid sinovial
H. Embolia cu lichid amniotic
I. Trombembolia
J. Embolia cu celule tumorale
202. Despre trombemboli este adevărat:

A. Cei arteriali pot avea origine în cord

B. Cei venoşi sunt transportaţi către pulmon
C. Trombii din venele profunde ale membrelor inferioare
pot ajunge la ficat pe calea venei porte
 D. Cei arteriali pot avea origine în creier
E. Cei capilari sunt o consecinţă a infarctelor
F. Cei paradoxali sunt asociaţi defectelor septale cardiace
G. Cei arteriali pot avea origine în arterele mari
H. Trombembolia poate rezulta prin fragmentarea unui
embol gazos
I. Printre factorii favorizanţi se numără
hipocoagulabilitatea
J. Trombembolia rezultă prin fragmentarea unui tromb
203. Despre ischemie este adevărat:

A. Ischemia acută reprezintă oprirea bruscă totală a fluxului

sangvin arterial sau venos într-un teritoriu.
B. Termenul ”ischemie” este sinonim cu ”necroză”
C. Reprezintă coagularea sângelui într-un sistem
cardiovascular intact, în timpul vieţii
D. Ischemia cronică duce la atrofie şi fibroză în organele
afectate
E. Dintre cauzele inschemiei acute face parte şi spasmul
arterial
F. Ischemia acută este însoţită de apariţia infarctelor
G. Dintre cauzele ischemiei cronice face parte tromboza
obliterantă
H. Reprezintă coagularea sângelui în vase şi cord în
context post-mortem
I. Diminuarea lentă a fluxului arterial poartă numele de
ischemie acută
J. Poate fi clasificată în acută şi cronică
204. Efectele tisulare ale ischemiei depind de:

A. Dimensiunea organului afectat

B. Statusul nutriţional al pacientului
C. Prezenţa sindromului inflamator
D. Tipul vascularizaţiei
E. Tipul de embolie (solidă, lichidă, gazoasă)
F. Conţinutul în oxigen al sângelui
G. Originea trombemboliei
H. Prezenţa circulaţiei colaterale
I. Rapiditatea produceri obstrucţiei
J. Sensibilitatea celulelor la anoxie
205. Despre aspectul macroscopic al infarctului este adevărat:

A. Baza infarctelor vechi este retractată sub capsulă

B. Infarctele au, ȋn general, formă triunghiulară
C. Infarctele vechi sunt uşor reliefate şi bombează la
nivelul caspulei
D. Infarctul intestinal are culoare alb-palidă
E. Când baza infarctului este o suprafaţă seroasă, aceasta
este acoperită de exudat fibrinos
F. Infarctele recente sunt alb-sidefii, cu aspect stelat
G. Ȋn organele solide (rinichi, splină) aria de infarct recent
are culoare roşie
H. Vârful ariei de infarct este orientat spre vasul ocluzionat
și baza la periferie
I. Infarctele vechi au consistenţă moale
J. Baza infarctelor recente bombează la nivelul caspulei
206. Infarctul:

A. Este determinat de suprimarea bruscă a circulației

sanguine
B. Macroscopic, are culoare neagră
C. Infarctul alb se produce prin ocluzie venoasă
D. Infarctul roșu (hemoragic) se produce în organe solide
cu circulație de tip terminal
E. Infarctul roșu se produce în organe cu structură laxă, cu
dublă circulație
F. Infarctul alb (anemic) se produce în organe cu structură
laxă, cu dublă circulație
G. Macroscopic pot fi infarcte albe sau roșii
H. Reprezintă o acumulare de lipide complexe
I. Infarctul alb se produce în organe solide cu circulație de
tip terminal
J. Este o zonă de necroză postischemie acută
207. Infarctul alb (anemic):

A. Se produce în organe cu circulație de tip terminal și

anastomotic nefuncțională
B. În infarctul vechi ariei de infarct îi corespunde o
cicatrice retractată alb sidefie
 C. În infarctul recent aria de infarct este palidă, demarcată
la periferie printr-o zonă de congestie
D. Este localizat la nivel pulmonar
E. Se produce frecvent în organe cu dublă circulație
F. Se produce în organe solide, de consistență fermă
G. Se produce frecvent în organe cu structură laxă
H. Poate fi localizat în cord, splină, rinichi
I. Zona de infarct alb recent este alb sidefie, retractată
J. Zona de infarct alb cicatrizat este hemoragică
208. Din punct de vedere microscopic, într-un infarct se poate
observa:

A. Dispariţia nucleilor
B. Prezenţa necrozei fibrinoide în cazul infarctelor anemice
C. Hemoragii întinse în cazul infarctului renal
D. Pierderea limitelor celulare în primele ore de la
producerea infarctului
E. Dispariţia unor structuri celulare precum striaţiile
celulelor miocardice
F. Apariţia necrozei de cazeificare
G. Infiltrat inflamator în interstiţiu
H. Infiltrat hemoragic abundent în aria necrozată în cazul
infarctului pulmonar
I. Fibroză şi hemoragie în cazul infarctelor recente
J. Citoplasma omogenă, intens eozinofilă
209. Despre infarctul miocardic acut este adevărat:

A. Infarctul în curs de organizare conjunctivă prezintă ţesut

de granulaţie în periferia ariei de necroză
B. Este urmat de ischemie cronică
C. Cea mai frecventă cauza este ateroscleroza coronariană
complicată cu tromboză
D. În primele 12 ore de la producerea infarctului, aria
afectată are consistenţă crescută şi aspect stelat
E. Aspectul macroscopic al zonei de infarct nu variază în
timp
F. Infarctul cicatrizat apare ca urmare a procesului de
organizare conjunctivă
G. Este o consecinţă a ischemiei acute
 H. Reprezintă o arie de necroză cu aria de peste 2,5 cm2
localizată la nivelul miocardului
I. Este un infarct roşu
J. Aria de necroză interesează şi ţesutul adipos de la
nivelul endocardului
210. Care dintre următoarele afirmații privind factorii ce
favorizează dezvoltarea infarctului este adevărată:

A. Tipul vascularizaţiei nu influențează dezvoltarea

infarctului
B. Vulnerabilitatea ţesuturilor la anoxie influențează
dezvoltarea infarctului
C. Rata dezvoltării obstrucţiei influențează dezvoltarea
infarctului
D. Conţinutul în oxigen al sângelui nu influențează
dezvoltarea infarctului
E. Circulaţia colaterală are rol agravant
F. Sensibilitatea ţesuturilor la anoxie nu influențează
dezvoltarea infarctului
G. Circulaţia colaterală are rol protectiv
H. Tipul vascularizaţiei influențează dezvoltarea infarctului
I. Conţinutul în oxigen al sângelui influențează dezvoltarea
infarctului
J. Rapiditatea producerii obstrucţiei nu influențează
dezvoltarea infarctului
211. Despre infarctul miocardic acut este adevărat:

A. Macroscopic, este o arie de necroză ischemică

triunghiulară
B. Este determinat de obstrucţia unui ram al venei
coronare
C. La 24-72 ore aria de infarct este ușor palidă și moale
D. Este determinat de obstrucţia unui ram al unei artere
coronare
E. Intre 72 ore-10 zile aria de infarct este delimitată de un
răspuns reparativ reprezentat de o reacţie
granulomatoasă
F. In primele 12 ore aria de infarct nu este vizibilă
macroscopic, dar se evidenţiază prin tehnici speciale
 G. La 24-72 ore aria de infarct este ușor hemoragică și
fermă
H. In primele 12 ore aria de infarct se evidenţiază prin
reacţia Perls
I. Intre 72 ore-10 zile aria de infarct este delimitată de un
răspuns reparativ reprezentat de ţesutul conjunctivo-
vascular de neoformaţie
J. Macroscopic, este o arie de necroză ischemică cu contur
policiclic
212. Despre infarctul pulmonar este adevărat:

A. Macroscopic, infarctul pulmonar vechi are aspect de

chist
B. Poate fi determinat de un tromboembol ce obstruează
arterele pulmonare mici, periferice
C. Microscopic, se identifică o arie de necroză de lichefiere
nestructurată
D. Ȋn aria de infarct, lumenul alveolar conţine trombi recenţi
E. Parenchimul pulmonar necrozat este ferm, de culoare
roşu ȋnchis
F. Ariile de infarct sunt adesea multiple
G. Parenchimul pulmonar neafectat prezintă leziuni de
edem pulmonar acut
H. Microscopic, se identifică o arie de necroză de coagulare
structurată
I. Aria de infarct este palidă, de consistenţă păstoasă
(ramolisment)
J. Survine pe un pulmon de stază
213. Despre infarcte este adevărat:

A. Infarctul intestinal poate fi cauzat de suprimarea

circulaţiei venoase prin leziuni aterosclerotice
complicate cu tromboză
B. Infarctul renal recent se caracterizează prin dispariţia
nucleilor celulelor epiteliale tubulare şi celulelor
capilarelor glomerulare din aria de necroză
C. Ȋn infarctul renal recent, necroza este limitată la
epiteliul tubular, fără afectarea glomerulilor
D. Infarctul cerebral vechi are aspect macroscopic de chist
 E. Ȋn infarctul pulmonar recent, lumenul alveolelor
necrozate conţine eritrocite
F. Infarctul cerebral vechi are aspect macroscopic de
cicatrice stelată impregnată cu hemosiderină
G. Infarctul intestinal poate fi cauzat de suprimarea
circulaţiei venoase prin volvulus
H. Ȋn infarctul cerebral, aria de necroză este transformată
ȋntr-o arie semi-fluidă de exudat purulent
I. Infarctul cerebral se caracterizează printr-o arie
circumscrisă de necroză de lichefiere
J. Infarctul intestinal este un infarct alb (anemic)
214. Despre şoc este adevărat:

A. Se caracterizează prin hipoperfuzie sistemică cu hipoxie

celulară
B. Afectarea renală ȋn şoc se manifestă prin oligo-anurie şi
tulburări electrolitice
C. Ȋn stadii tardive, ireversibile de şoc, decesul se produce
prin infarcte multiple splenice, renale şi pulmonare
D. Iniţial, leziunile celulare din şoc sunt reversibile
E. Leziunile sunt mai evidente ȋn pancreasul exocrin
F. Ȋn stadii tardive, ireversibile de şoc, decesul survine prin
insuficienţă multiplă de organe
G. Leziunile sunt mai evidente ȋn creier, cord, pulmon,
rinichi, suprarenale şi tract gastro-intestinal
H. Se caracterizează prin hiperperfuzie sistemică cu anoxie
celulară
I. Afectarea cardiacă precoce ȋn şoc se manifestă prin
hipertrofie concentrică de ventricul stâng
J. Afectarea renală ȋn şoc se manifestă prin poliurie
215. Sunt considerate manifestări precoce ȋn şoc:

A. Cianoză
B. Tegumente palide şi reci
C. Tahicardie
D. Oligurie
E. Apnee
F. Poliurie
G. Bradicardie
H. Tahipnee
 I. Steatoză hepatică
J. Tegumente eritematoase şi calde
216. Următoarele afirmaţii despre modificările morfologice ȋn şoc
sunt adevărate:

A. Cordul poate prezenta hemoragie subendocardică

B. Ȋn pulmon se produce hiperplazia pneumocitelor de ordin
I
C. Epiteliul intestinal prezintă displazie de grad ȋnalt
D. Ȋn pulmon se produc necroze ale epiteliului alveolar
E. Cordul poate prezenta necroza benzilor de contracţie
F. Rinichii prezintă leziuni de necroză glomerulară
G. Cordul prezintă miocite hipertrofiate
H. Rinichii prezintă leziuni de necroză tubulară acută
I. Ȋn creier se produc necroze neuronale focale
J. Cordul prezintă caracteristic depozite de amiloid
subendocardic
217. Următoarele afirmaţii despre trombi sunt adevărate:

A. Trombii arteriali care embolizează produc obstrucţie

arterială și infarct
B. Trombii venoși pot determina congestie și edem ȋn patul
vascular distal obstrucţiei
C. Trombii dezvoltaţi ȋn venele profunde ale membrelor
inferioare produc emfizem pulmonar
D. Trombii dezvoltaţi ȋn venele profunde ale membrelor sunt
responsabili de embolia pulmonară
E. Trombii arteriali care embolizează produc ateroscleroză
ȋn patul vascular distal obstrucţiei
F. Trombii arteriali se extind ȋn direcţia circulaţiei sângelui
(către cord)
G. Sunt surse posibile de emboli
H. Trombii valvulari se produc frecvent pe leziuni de
ateroscleroză endocardică
I. Pot cauza obstrucţia arterelor și venelor
J. Trombii venoși determină infarcte cerebrale
218. Despre edemul cerebral generalizat este adevărat:

A. Poate fi o consecinţă a obstrucţiei circulaţiei venoase

cerebrale
 B. Creierul este tumefiat cu circumvoluţii aplatizate și
șanturi ȋngustate
C. Poate fi o consecinţă a puseelor hipertensive
D. Microscopic, se observă spaţii clare pericapilar iar
textura axonală este laxă
E. Este mai evident ȋn substanţa albă
F. Textura axonală este densă
G. Creierul este tumefiat cu circumvoluţii ȋngustate și
șanturi lărgite
H. Microscopic, se observă spaţii optic clare largi care
ȋnlocuiesc neuronii necrozaţi
I. Poate fi o consecinţă a abcesului cerebral
J. Este mai evident ȋn substanţa cenuşie
219. Despre edemul cardiac este adevărat:

A. Este un edem subcutanat localizat ȋn arii cu presiune

hidrostatică mare
B. Este mai evident la nivel maleolar ȋn clinostatism
C. Este mai evident la nivel maleolar ȋn ortostatism sau
sacral ȋn clinostatism
D. Este localizat adesea la nivelul membrelor superioare
E. Este un edem rece, alb
F. Este un edem subcutanat localizat ȋn arii cu presiune
coloid-osmotică mare
G. Este mai evident periorbital
H. Este un edem dependent de gravitaţie
I. Este localizat adesea la nivelul membrelor inferioare
J. Este un edem cald, cianotic
220. Despre hemoragii este adevărat:

A. Purpura poate fi o consecinţă a vasculitelor

B. Hematomul subdural se produce prin ruptura
microanevrismelor localizate pe artera cerebrală
mijlocie
C. Hemoragia subarahnoidiană este o hemoragie ȋn strat
subţire, care nu interesează ţesutul nervos
D. Hematomul extradural se produce prin ruperea arterelor
meningiene mijlocii post-fracturi ale craniului
E. Peteşiile apar ȋn trombopenii, deficit al factorilor de
coagulare sau plachetari
 F. Hemoragia subarahnoidiană este o hemoragie de tip
peteşial
G. Hemoragia cerebrală prin eritrodiapedeză este o
hemoragie de tip peteşial, care se produce ȋn crizele
hipertensive
H. Hematomul extradural este localizat ȋn spaţiul
subarahnoidian
I. Hematomul cerebral este o hemoragie intratisulară
difuză care nu deformează ţesutul nervos
J. Hemoragia cerebrală prin eritrodiapedeză se produce
prin ruperea anevrismelor congenitale berry
221. Ateroscleroza:

A. Interesează arterele de tip muscular mari și medii

(arterele coronare, cerebrale)
B. Este o boala arteriolară
C. Este o boală arterială
D. Nu determină îngustarea lumenului arterial
E. Placa aterosclerotică este localizată în adventicea
vasului
F. Interesează arterele mari de tip elastic (aorta, iliace)
G. Interesează arterele de tip muscular, de calibru mic
H. Placa aterosclerotică este localizată în intima vasului
I. Placa aterosclerotică afectează secundar media
J. Placa aterosclerotică este localizată în media vasului
222. Tipuri de leziuni în ateroscleroză:

A. Placa calcificată reprezintă o complicaţie a

aterosclerozei
B. Punctele lipidice şi striurile lipidice reprezintă leziunile
de debut ale aterosclerozei
C. Placa ulcerată reprezintă leziunea de debut în
ateroscleroză
D. Placa fisurată şi ulcerată reprezintă o complicaţie a
aterosclerozei
E. Placa ateromatoasă calcificată nu reprezintă o
complicație a aterosclerozei
F. Hemoragia în placă reprezintă leziunea de debut în
ateroscleroză
 G. Placa fibro-lipidică (ateromatoasă) reprezintă leziunea
caracteristică aterosclerozei
H. Hemoragia în placă reprezintă o complicaţie a
aterosclerozei
I. Punctele lipidice reprezintă o complicaţie a
aterosclerozei
J. Placa ateromatoasă calcificată reprezintă leziunea de
debut în ateroscleroză
223. Placa ateromatoasă complicată este:

A. Striuriul lipidic
B. Placa trombozată
C. Placa fibro-lipidică
D. Placa fisurată
E. Placa fibro-ateromatoasă
F. Placa calcificată
G. Hemoragia în placă
H. Punctul lipidic
I. Placa lipidică
J. Placa ulcerată
224. Ateroscleroza cerebrală:

A. Plăcile aterosclerotice cerebrale, cu caracter stenozant,

determină leptomeningita atrofică
B. Vasele cerebrale cele mai frecvent afectate sunt vasele
poligonului Willis
C. Plăcile aterosclerotice cerebrale, cu caracter stenozant,
determină ischemie cronică cerebrală
D. Apare în primii ani de viaţă
E. Arterele afectate sunt sinuoase cu perete inegal
îngroşat
F. Se produce la aproximativ 15 ani după debutul leziunilor
aterosclerotice extra-cerebrale
G. Plăcile aterosclerotice cerebrale necomplicate
determină apariţia abcesului cerebral
H. Arterele afectate păstrează la secţionarea transversală
lumenul deschis
I. Vasele frecvent afectate sunt venele cerebrale
J. Arterele afectate sunt sinuoase și afectarea este
simetrică
225. Ateroscleroza coronariană:

A. Leziunile sunt localizate pe ramurile extramiocardice

B. Determină ischemie cronică manifestată prin infarct
miocardic acut
C. Vasele coronare cele mai frecvent afectate sunt vasele
poligonului Willis
D. Arterele coronare afectate au, pe suprafața de secțiune,
lumen redus
E. Leziunile sunt localizate pe ramurile subendocardice
F. Determină ischemie acută cu apariția fibrozei ischemice
a miocardului
G. Poate determina ischemie cronică cu apariția fibrozei
ischemice a miocardului
H. Arterele afectate sunt sinuoase cu perete inegal
îngroşat
I. Are caracter stenozant
J. Arterele afectate au, pe suprafața de secțiune, lumen
dilatat
226. Cardiopatia ischemică – cauza:

A. Aterosleroza carotidiană
B. Trombembolie (origine în vegetații valvulare)
C. Endocardita verucoasă
D. Miocardita reumatismală
E. Arterite coronariene
F. Ateroscleroza arterelor coronare
G. Ateroscleroza cerebrală
H. Hipocoagulabilitatea
I. Trauma toracică
J. Spasmul arterei coronare
227. Infarctul miocardic acut:

A. Cauza cea mai frecventă este idiopatică

B. Cea mai frecventă localizare este la nivelul ventriculului
drept
C. Cauza cea mai frecventă este spasmul vascular
D. Cea mai frecventă localizare este ventriculul stang
E. Determinat de suprimarea bruscă a circulației
coronariene
 F. Arie difuză de necroză de lichefiere de minim 2,5 cm2
G. Poate fi limitat la zona subepicardică
H. Arie circumscrisă de necroză ischemică
I. Poate fi transmural sau subendocardic
J. Cauza cea mai frecventă este ateroscleroza complicată
cu leziuni obstructive (tromboza)
228. Infarctul miocardic acut – aspecte macroscopice:

A. După 7-8 săptămâni aria de infarct are un aspect pestriț

B. La 12-24 de ore - aria este palidă și este delimitată de un
lizereu hemoragic
C. În primele 12 ore macroscopic se observă o zonă de
pestriță
D. La 24-72 de ore aria de infarct este alb-sidefie, de
consistență crescută, cu margini neregulate
E. În zilele 3-10 - aria este palidă, delimitată de un lizereu
hemoragic, corespunzătoare țesutului de granulație
F. După 12-24 de ore - aria are un aspect pestriț
G. La 24-72 de ore - aria este palidă, de consistență redusă
H. Cicatricea fibroasă apare în zilele 3-10
I. În primele 12 ore nu există aspecte macroscopice
vizibile
J. După 7-8 săptamâni – cicatrice fibroasă
229. Infarctul miocardic acut – complicație recentă:

A. Ruptura peretelui în aria de infarct

B. Tulburări de conducere
C. Pericardita reumatismală
D. Pericardita fibrinoasă
E. Granulom piogen
F. Anevrism cardiac
G. Abces valvular
H. Endocardita reumatismală
I. Tulburări de ritm
J. Șoc cardiogen
230. Cardiopatia ischemică – forme morfo-clinice:

A. Infarctul miocardic acut

B. Hipertensiune pulmonară
C. Aortita luetică
 D. Angina pectorală stabilă
E. Angina pectorală instabilă
F. Moartea subită de origine coronariană
G. Hipertrofia concentrică de ventricul stâng
H. Angina pultacee
I. Cardiomiopatie hipertrofică
J. Cardiopatia ischemică cronică
231. Hipertensiunea arterială sistemică:

A. Determină la nivel renal glomerulonefrita postinfecţioasă

B. Principalele organe ţintă sunt: cordul, rinichiul şi
encefalul
C. Reprezintă creşterea persistentă a presiunii sistolice şi
diastolice peste valorile normale
D. Determină la nivel renal hialinoscleroza arteriolei
aferente
E. Este cauzată de ateroscleroza coronariană complicată
F. Determină la nivel renal pielonefrita supurată
G. Determină la nivel cerebral complicaţii hemoragice
H. Determină atrofia ventriculului stâng
I. Determină la nivel cardiac hipertrofia concentrică a
ventriculului stâng
J. Determină la nivel cardiac fibroza ischemică
232. Ateroscleroza – complicații în raport cu localizarea:

A. Arterele pulmonare – rupture pereților vasculari cu

hemoragie pulmonară
B. Aorta abdominală – anevrism
C. Artere cerebrale – ruptura pereților vasculari cu
hemoragie cerebrală
D. Aorta abdominală – anevrism sifilitic
E. Artere cerebrale – infarcte cerebrale prin tromboză
obliterantă
F. Capilarele sinusoide – anevrism aterosclerotic
G. Artere coronare – cardiopatie ischemică
H. Artere coronare – anevrism sifilitic
I. Aorta abdominală – tromboză și trombembolii
J. Venele femurale - tromboza
233. Anevrismul aterosclerotic:
 A. În interiorul cavității anevrismale poate fi prezent un
tromb mixt, aderent de perete
B. Anevrismul este o dilatație fusiformă voluminoasă
C. Pereții cavității anevrismale prezintă plăci
aterosclerotice ulcerate
D. Se manifestă clinic ca o tumoră/masă pulsatilă
E. Se localizează de elecție în segmentul abdominal al
aortei
F. Este o dilatare segmentară cu caracter reversibil a
peretelui vascular
G. Este o complicație a sifilisului secundar
H. Determină la nivel cardiac fibroza ischemică
I. Apare frecvent la copii
J. Reprezintă o arterită granulomatoasă
234. Despre ateroscleroza se poate afirma:

A. Placa fibroasă reprezintă un stadiu evolutiv al plăcii

ateromatoase
B. Reprezintă o acumulare de pigmenți de lipofuscină
C. Apare doar la vârstnici
D. Reprezintă o acumulare intra- și extracelulară de lipide
în intima arterei
E. Nu afectează elasticitatea și rezistența peretelui
F. În boala avansată leziunile sunt numeroase și confluează
G. Nu există plăci complicate
H. Placa ateromatoasă (fibro-lipidică) reprezintă leziunea
caracteristică
I. Leziunile apar simetric și circumferențial
J. Placa fibro-lipidică poate fi localizată în aorta
abdominală la punctele de ramificare și emergența
colateralelor, în arterele coronare, arterele cerebrale
235. Plăcile ateromatoase pot fi localizate în:

A. Ventriculul stâng
B. Arteriola aferentă
C. Arterele iliace
D. Arteriola eferentă
E. Capilarele parieto-alveolare
F. Arterele femurale
G. Arterele cerebrale
 H. Arterele coronare
I. Aorta
J. Ventriculii laterali
236. Infarctul miocardic acut:

A. Este determinat de obstrucția vaselor carotidiene

B. Cauza cea mai frecventă este ateroscleroza
necomplicată
C. Cea mai frecventă localizare este ventriculul drept
D. Este determinat de suprimarea bruscă a circulației
coronariene
E. Poate fi cicatrizat
F. Poate fi recent
G. Este o arie circumscrisă de necroză ischemică (>2,5
cm2)
H. Este o arie circumscrisă de citosteatonecroză ischemică
I. Cauza cea mai frecventă este hiperplazia fiziologică
J. Poate fi transmural sau subendocardic
237. Placa fibro-lipidică aortică - aspecte microscopice:

A. Subendotelial - un strat compact de amiloid

B. În centrul ateromatos - acumulare de colesterol liber,
colesterol esterificat, lipide neutre, celule spumoase și
fibrină
C. Subendotelial - un strat compact, acelular, din fibre de
colagen
D. Subendotelial - un strat compact de fibrină
E. Subendotelial - miezul lipidic
F. Secundar, media comprimată se atrofiază și se
fibrozează
G. Secundar, media se hipertrofiază
H. În centrul ateromatos - acumulare de hemosiderină și
numeroase vase capilare de neoformație
I. Baza este fibroasă, cu un număr variabil de vase capilare
de neoformație
J. Placa interesează intima
238. Anevrismul sifilitic:

A. Cavitatea anevrismului poate conține un tromb mixt,

aderent de perete
 B. Este o complicație a sifilisului terțiar
C. Peretele anevrismului sifilitic prezintă cicatrici de
culoare alb-sidefie
D. Este o complicație a sifilisului secundar
E. Localizarea de elecție este în segmentul ascendant al
aortei
F. Peretele prezintă o dilatație fuziformă
G. Complicația frecventă este reprezentată de trombembolii
septice
H. Peretele prezintă o dilatație sacciformă
I. În evoluție determină sifilisul secundar
J. Localizarea de elecție este la nivelul aortei abdominale
239. Sunt factori de risc aterosclerotici:

A. Obezitatea
B. Disecție de aorta
C. Hipercolesterolemia
D. Fumatul
E. Hipocolesterolemia
F. Diabetul zaharat
G. Nefroza lipoidică
H. Lipomul
I. Mixomul cardiac
J. Hipertensiunea arterial
240. Consecințele clinico-patologice în ateroscleroză:

A. Obstrucția completă a unui vas arterial determină

ischemie cronică
B. Obstrucția completă a unui lumen arterial prin tromboză
determină ischemie acută
C. Obstrucția completă a unei artere coronare determină
fibroză ischemică a miocardului
D. Reducerea fluxului arterial la nivel cerebral determină
ischemie cronică cerebrala (demență senilă)
E. Reducerea fluxului arterial determină ischemie cronică
F. Obstrucția completă a unui lumen arterial determină
necroza ischemică
G. Reducerea fluxului arterial la nivel cerebral determină
infarct cerebral
 H. Reducerea fluxului arterial determină formarea de
anevrisme
I. Reducerea fluxului arterial determină ischemie acută
J. Obstrucția completă a arterei femurale determină
gangrenă
241. Arterioloscleroza:

A. Apare îngroșarea concentrică laminată a pereților

arteriolari din cauza acumulării de amiloid în perete
B. Este caracterizată prin calcificări în bandă în tunica
medie a arterelor mici și medii
C. Poate fi hiperplastică, cu îngroșarea concentrică
laminată a pereților arteriolari
D. Poate fi cauzată de hipertensiunea arterială
E. Este caracterizată de scleroza calcifiantă a mediei
F. Este o formă de arterioscleroză
G. Este caracterizată prin proliferarea fibro-musculară
H. Leziunea caracteristică este placa fibro-lipidică
I. Este caracterizată prin îngroșarea endotelială a pereților
arterelor mici și arteriolelor
J. Afectează arterele elastice (aorta și iliace) și musculare
medii și mari (cerebrale, coronare, femurale)
242. Despre anevrism se poate spune:

A. Incidența anevrismelor aterosclerotice crește cu vârsta

B. Peretele anevrismal este îngroșat
C. Anevrismele din sifilisul secundar apar secundar
aterosclerozei
D. Anevrismele sifilitice afectează preferențial aorta
ascendentă
E. Este o dilatație segmentară cu caracter permanent a
peretelui vascular
F. Anevrismele aterosclerotice apar după traumatisme
repetitive
G. Anevrismele Berry sunt determinate de infecții micotice
H. Cauza anevrismelor aortei abdominale este
ateroscleroza
I. După formă, anevrismele pot fi saculare sau fuziforme
J. Complicație a anevrismului aterosclerotic este
endocardita verucoasă
243. Cauzele anevrismelor sunt:

A. Hipercoagulabilitatea
B. Defecte congenitale vasculare
C. Infecții
D. Ateroscleroza
E. Tuberculoza
F. Tromboza
G. Sifilisul
H. Tumori
I. Traumatisme
J. Staza sanguină
244. Următoarele afirmații despre anevrismul aortei abdominale
sunt adevărate:

A. Este cauza fecventă de hemotorax

B. Tromboza este una din complicații
C. Determină trombembolii în vasele membrelor superioare
D. Ruptura este o complicație a anevrismelor de peste 5
cm
E. Pot determina trombembolii în vasele membrelor
inferioare
F. Pot determina comprimarea structurilor adiacente
(ureter)
G. Ruptura se produce obișnuit în spațiul retroperitoneal
H. Pot determinarea comprimarea structurilor adiacente
(prostata, vezicule seminale)
I. Ruptura anevrismului determină hemoragie
retroperitoneală prin eritrodiapedeză
J. Ruptura determină ascită
245. Anevrismul Berry:

A. Macroscopic are aspect de boabă de strugure

B. Adesea cauza este traumatică
C. Cauza - defecte congenitale vasculare
D. Ruptura se produce în spațiul retroperitoneal
E. Este un anevrism sacular
F. Este un pseudoanevrism
G. Este caracterizat de prezența unui infiltrat bogat în
limfocite transmural
 H. Este localizat pe arterele cerebrale
I. Prezintă dimensiune mică
J. Cauza este sifilisul terțiar
246. Disecția de aortă:

A. Se poate extinde proximal și poate implica circulația

coronariană cu producerea de simptome ischemice
B. Se poate extinde proximal cu distrugerea aparatului
valvular aortic
C. Localizarea de elecție este la nivelul aortei abdominale
D. Mai este denumită și aortita Takayasu
E. În lumenul fals se poate forma un hematom
F. Se poate extinde distal cu distrugerea aparatului
valvular aortic
G. Se poate extinde distal către cord
H. Se poate extinde proximal către cord
I. Interesează media aortei printr-o undă sanguină, cu
formarea unui fals lumen în peretele aortic
J. Cea mai frecventă cauză este vasculită
247. După locul fisurii intimale, conform clasificării DeBakey,
disecția de aorta poate fi:

A. Tipul I - disecția se extinde în peretele aortei

ascendente și descendente
B. Tipul III – disecția se extinde frecvent distal în aorta
descendentă
C. Tipul IV – disecția interesează aorta abdominală
D. Tipul I – fisura intimală se produce în aorta descendentă
E. Tipul II – disecția este limitată la segmentul ascedent al
aortei
F. Tipul II - disecția se produce în aorta transversă și
descendentă
G. Tipul I – fisura intimală se produce în aorta ascendentă
H. Tipul III – fisura este limitată la segmentul ascendent al
aortei
I. Tipul I - fisura intimală se produce în aorta ascendentă
J. Tipul III – disecția se produce în aorta transversă și
descendentă
248. Despre disecția de aortă se poate afirma:
 A. Determină ischemie cronică la nivelul membrelor
inferioare
B. Determină hipoplazia tunicii medii
C. Poate sa apară la pacienți tineri cu anomalii locale sau
sistemice ale țesutului conjunctiv
D. Se poate forma o fisură intimală de reintrare, cu
formarea unui lumen dublu (în țeavă de pușcă)
E. În evoluție, se vindecă prin regenerare
F. În evoluție, frecvent se produce ruptura peretelui extern
G. Se mai numește hematom disecant
H. Se mai numește hemoragie în placă
I. Apare mai frecvent la bărbați cu vârsta medie de 40-60
de ani și antecedente hipertensive
J. Determină hiperplazia tunicii medii
249. În hipertensiunea arterială apar următoarele modificări
vasculare:

A. Hipertensiunea arterială sistemică predispune la apariția

varicelor esofagiene
B. În hipertensiunea arterială malignă, în artere mici:
arterioscleroza hiperplastică
C. În hipertensiunea arterială benignă, in artere mari:
hialino-scleroza
D. În hipertensiunea arterială malignă, în arteriole:
arteriolita necrotizantă
E. În hipertensiunea arterială benignă, în artere mici:
arterioscleroza hiperplastică
F. În hipertensiunea arterială benignă, în arteriole:
arterioloscleroza hialină
G. În hipertensiunea arterială malignă, in arteriole:
arterioscleroza hialină
H. Hipertensiunea arterială predispune la dezvoltarea de
ateroame severe, favorizând producerea de anevrisme
ale aortei abdominale
I. În hipertensiunea arterială benignă, în arteriole:
arteriolita necrotizantă
J. Hipertensiunea arterială predispune la producerea
disecției de aortă
250. Nefroangiosleroza malignă este caracterizată de:
 A. Arterioscleroza hiperplastică
B. Necroză fibrinoidă a ghemului de capilare glomerulare
C. Hiperplazia fibro-elastică în arterele mici
D. Abundent infiltrat inflamator granulomatos în intimă
E. Afectarea tumorală a vaselor renale
F. Hialinoza arteriolei aferente
G. Arteriolita necrotizantă ce determină microhemoragii și
hematurie consecutivă
H. Metastaze precoce pe cale limfatică
I. Îngroșarea concentrică, laminară a pereților arteriolari
(onion-skin) și îngustarea lumenului
J. Arteriolită necrotizantă (PAS+)
251. Malformațiile cardiace congenitale ne-cianogene sunt:

A. Tetralogia Fallot
B. Pentalogia Fallot
C. Endocardita verucoasă
D. Inițial, malformații cu șunt dreapta-stânga
E. Trilogia Fallot
F. Cianogene, tardiv, după inversarea șuntului
G. Persistența de canal arterial
H. Inițial, malformații cu șunt stânga-dreapta
I. Defectul septal ventricular
J. Defectul septal atrial
252. Malformațiile cardiace congenitale cianogene sunt:

A. Miocardita Fiedler
B. Malformații cu șunt permanent dreapta- stânga
C. Tetralogia Fallot
D. Fibrilația atrială
E. Pentalogia Fallot
F. Transpoziția de vase mari
G. Mai rare, dar includ anomalii mai complexe
H. Inițial, malformații cu șunt stânga-dreapta
I. Endocardita verucoasă
J. Trilogia Fallot
253. Defectul septal atrial:

A. Este o comunicare anormală între cele două atrii

 B. Inițial permite trecerea unui curent de sânge din atriul
drept în atriul stâng
C. Inițial permite trecerea unui curent de sânge din atriul
stâng în atriul drept
D. Reprezintă o malformație cardiacă congenitală
E. Se poate complica cu trombembolii paradoxale
F. Se poate complica cu endocardita infecțioasă
G. Este determinat de hipertensiunea arterială benignă
H. Reprezintă o complicație a aterosclerozei coronarienă
I. Este o comunicare anormală între artera pulmonară și
aortă
J. Este o malformație cardiacă congenitală cianogenă
254. Defectul septal ventricular:

A. Reprezintă o persistență a canalului arterial

B. Nu este caracterizat de posibilitatea de inversare a
șuntului
C. Este o comunicare anormală între atriul stâng și
ventriculul stâng
D. Se poate complica cu insuficiența cardiacă
E. Reprezintă o malformație cerebrală
F. Reprezintă o cardiopatie congenitală
G. Inițial permite trecerea sângelui din ventriculul stâng în
ventriculul drept
H. Este o malformație cardiacă congenitală cu șunt
permanent stânga-dreapta
I. Este o comunicare anormală între cele două ventricule
J. Se poate complica cu endocardita infecțioasă
255. Trilogia Fallot:

A. Cianoza apare la scurt timp postnatal

B. Se compune din următoarele elemente: defectul septal
atrial, stenoza arterei pulmonare, hipertrofia
ventriculului drept
C. Este o malformație cianogenă rară
D. Insuficiența cardiacă dreaptă este o complicație precoce
E. Microscopic prezintă granuloame Aschoff
F. Se compune din următoarele elemente: bicuspidia aortei
și hipertrofia atriului stâng
G. Se complică precoce cu endocardită reumatismală
 H. Cianoza se accentuează progresiv
I. Se compune din următoarele elemente: transpoziția
vaselor mari și coartația de aortă
J. Este o malformație necianogenă rară
256. Care din următoarele exemple sunt malformații cardiace
congenitale?

A. Trilogia Fallot
B. Disecția de aortă
C. Fibroza ischemică
D. Anevrismul aortei abdominale
E. Transpoziția vaselor mari
F. Pericardita constrictivă
G. Persistență de canal arterial
H. Infarctul miocardic
I. Persistența de canal arterial
J. Coarctația de aortă
257. Despre infarctul miocardic se poate afirma:

A. Infarctul posterior este determinat de ocluzia arterei

coronare stângă
B. Infarctul subendocardic este limitat la 1/3 sau ½ internă
a peretelui miocardic
C. Obstrucția ramului circumflex a arterei coronare stângi
produce infarct lateral
D. Obstrucția arterei coronare stângi, intainte de bifurcare
produce infarct antero-lateral întins
E. Infarctul subendocardic interesează pericardul visceral
F. Infarctul posterior este determinat de ocluzia arterei
coronare drepte
G. Obstrucția ramului circumflex a arterei coronare stângi
produce infarct posterior
H. Obstrucția ramului descendent anterior a arterei
coronare drepte produce infarct anterior extins
I. Obstrucția ramului descendent anterior a arterei
coronare stângi produce infarct antero-septal
J. Obstrucția arterei coronare drepte determină infarct
antero-septal
258. Morfologia infarctului miocardic:
 A. În primele 12 ore fibrele miocardice necrozate, intens
eozinofile, fără striații și fără nuclei, dar cu limite celulare
păstrate
B. Cicatricea fibroasă matură se formează complet în
intervalul 3-10 zile
C. Este o arie de necroză de coagulare ischemică
D. Limitele celulare sunt păstrate
E. Este o arie de necroză de fibrinoidă
F. Leziunile sunt vizibile după 12 ore
G. Cicatricea fibroasă matură se formează în primele 24 de
ore
H. Este o arie de necroză de lichefacție
I. Fibrele miocardice sunt fără nuclei
J. După 7-8 săptămâni apare cicatricea fibroasă matură
259. Infarctul miocardic poate fi:

A. Valvular
B. Hiperchinetic
C. Regional
D. Epicardic
E. Circumferențial
F. Vindecat prin regenerare
G. Transmural
H. Subendocardic
I. Antero-septal
J. Subpericardic
260. Cardita reumatismală:

A. Se produce datorită anticorpilor antistreptococici care

reacționează încrucișat cu antigene ale țesutului
conjunctiv
B. Stadiul exudativ este caracterizat prin formarea
granulomului tuberculos la nivelul liniei de închidere a
valvei mitrale
C. Este o boală inflamatorie mediată imun
D. Leziunea patognomonică este granulomul Aschoff
E. Leziunea de baza este granulomul de corp strain
F. Apare dupa o infecție faringiană cu streptococ beta
hemolitic grup A
G. Este determinată de infecția cu bacilul Koch
 H. Stadiul acut corespunde inflamației reumatismale din
faza exudativă și proliferativă
I. Este determinată de infecția cu stafilococul auriu
J. Se produce datorită acțiunii directe a streptococului
beta hemolitic grup B la nivelul endocardului valvular
261. Endocardita verucoasă (reumatismală):

A. Se produce datorită acțiunii directe a virusului papiloma

uman (HPV) la nivelul endocardului valvular
B. În evoluție, vegetațiile sunt remaniate și organizate
conjunctiv
C. Microscopic – vegetațiile verucoase sunt trombi fibrino-
plachetari aseptici
D. Valvulele afectate prezintă la linia de închidere vegetații
mici (veruci)
E. Valvulele frecvent afectate sunt mitrala și aortica
F. Valvula cea mai frecvent afectată este pulmonara
G. Este o endocardita infecțioasă acută
H. Este cea mai frecventă manifestare a cardiopatiei
ischemice
I. Stadiul proliferativ este caracterizat prin organizarea
conjunctivă a vegetațiilor fibrino-leucocitare
J. Cea mai frecventă formă de manifestare a carditei
reumatismale acute
262. Stenoza mitrală:

A. Este cea mai frecventă sechelă valvulară post-

endocardită infecțioasă acută
B. Valvulele mitrale delimitează un orificiu mic, rotund sau
cu aspect de fantă
C. Valvulele mitrale sunt subțiate, semitransparente
D. Valvulele mitrale sunt îngroșate, cu comisuri fuzionate
E. Manifestarea inițială a reumatismului articular acut
F. Apare prin organizarea conjunctivă a vegetațiilor fibrino-
plachetare valvulare
G. Este cea mai frecventă sechelă valvulară
postreumatismală
H. Atriul stâng este dilatat
I. Orificiul mitral este lărgit
J. Cea mai frecventă sechelă postinfarct
263. Granulomul Aschoff:

A. Microscopic prezintă necroză de cazeificare

B. Microscopic poate prezenta celule Aschoff
C. În evoluție, granulomul este invadat de fibroblaste cu
producerea de cicatrici miocardice
D. Microscopic poate prezenta celule Anitschkow
E. Leziune caracteristică inflamației reumatismale acute
F. Microscopic prezintă celule gigante multinucleate
Langhans
G. Leziune caracteristică inflamației tuberculoase
H. Microscopic prezintă arie centrală de necroză fibrinoidă
I. Leziune caracteristică inflamației sifilitice
J. Leziune caracteristică actinomicozei
264. Endocardita infecțioasă acută:

A. Este denumită și endocardită marantică

B. Perforarea sau ruptura valvulelor determină insuficiență
cardiacă acută
C. Se produce prin grefarea agenților cu virulență mare
D. Afectarea cardiacă este secundară răspunsului imun
exacerbat (autoimun)
E. Cea mai frecventă formă de manifestare a carditei
reumatismale acute
F. Cauza cea mai frecventă este ateroscleroza
G. Se produce pe endocard valvular normal
H. Macroscopic prezintă vegetații verucoase localizate la
nivelul liniei de închidere valvulară
I. Fragmentarea vegetațiilor, cu embolii septice determină
infarcte septice și dezvoltarea de abcese pioemice
J. Macroscopic - vegetații voluminoase, cenușii-roșietice,
friabile
265. Endocardita infecțioasă subacută:

A. Caracteristică este necroza fibrinoidă

B. Se poate complica cu insuficiență cardiacă progresivă,
prin alterarea lentă și continuă a aparatului valvular
C. Este determinată de grefarea germenilor cu virulență
scăzută
D. Se produce pe valvule fără leziuni anterioare
 E. Este o inflamație mediată imun
F. Se poate complica cu embolii sistemice manifestate
prin infarcte în splină, rinichi, creier
G. Este determinată de grefarea germenilor cu virulență
crescută
H. Se produce pe valvule cu leziuni anterioare
I. Caracteristică este prezența granulomului Aschoff
J. Se poate complica cu glomerulonefrită în focar prin
depunderea complexelor imune în pereții vaselor
glomerulare
266. Despre endocarditele se poate afirma:

A. Endocarditele ne-infecțioase pot fi: endocardita

reumatismală acută, endocardita verucoasă atipică,
endocardita trombotică ne-bacteriană
B. Endocarditele infecțioase pot fi acute și subacute
C. Sunt o inflamație a endocardului
D. Etiologia este variată
E. Au etiologie doar ischemică
F. Endocarditele pot fi interstițiale și parietale
G. Este o inflamație a foiței interne a meningelui
H. Endocarditele pot fi infecțioase și ne-infecțioase
I. Sunt leziuni tumorale benigne ale endocardului
J. Endocarditele infecțioase pot fi doar acute
267. Endocarditele infecțioase acute:

A. Vegetațiile sunt aderente de endocardul valvular și nu

determină embolii septice
B. Clinic are un debut rapid și evoluție severă
C. Produce embolii aseptice
D. În valvulă apar teritorii de necroză ce facilitează ruptura
valvulei și producerea incompetenței valvulare
E. Persoanele cu risc sunt indivizii cu boli debilitante,
pacienții imunocompromiși și alcoolicii cronici
F. Este o endocardită ne-bacteriană care apare la pacienții
cu lupus eritematos sistemic
G. Macroscopic, valvulele sunt edemațiate și prezintă la
nivelul liniei de închidere a valvulelor, vegetații
verucoase mici (1-2 mm)
 H. Se manifestă prin leziuni ulcero-vegetante cu distrucții
ale endocardului valvular
I. Clinic are un debut insidios, cu evoluție de lungă durată
J. Poate produce embolii septice
268. Endocardita infecțioasă subacută:

A. Reprezintă stadiul inițial al carditei reumatismale

B. Se poate complica cu anevrism ventricular stâng
C. Microscopic, vegetațiile sunt constituite din trombi
fibrino-plachetari aseptici
D. Microscopic, vegetațiile sunt constituite din agregate
dense fibrino-plachetare și număr redus de
microorganisme și neutrofile
E. Poate determina insuficiență cardiacă, progresivă
F. Nu se produc distrucții valvulare și perforarea acestora,
în mod obișnuit
G. Se poate complica cu embolii sistemice
H. Reprezintă stadiul final al carditei reumatismale
I. Frecvent apar distrucții valvulare și perforarea acestora
J. Este produsă de Streptococcus viridans și fungi
269. Endocardita Libman-Saks:

A. Se mai numește și endocardită reumatismală

B. Este o endocardită infecțioasă subacută
C. Este o endocardită verucoasă atipică
D. Microscopic se constată trombi fibrino-plachetari
aseptici
E. Poate să apară la pacienții cu lupus eritematos sistemic
F. Macroscopic, pe suprafața valvelor se observă vegetații
mici (1-4 mm), unice sau multiple, sterile, nedistructive
G. Este o endocardită ne-infecțioasă
H. Este o endocardită infecțioasă acută
I. Elementul microscopic patognomonic este granulomul
Aschoff
J. Se poate complica cu ruptură și cu perforații valvulare
270. Cardita reumatismală:

A. Este o boală hormono-dependentă

B. Leziunea microscopică patognomonică este granulomul
Aschoff
 C. În stadiul de cicatrizare apare alterarea și fragmentarea
fibrelor de colagen, necroza fibrinoidă și reacție
inflamatorie
D. Se caracterizează prin acumularea de fibrină intracelular
E. În stadiul proliferativ apare necroza de cazeificare
F. În stadiul proliferativ se formează granuloamele
G. Morfo-patogenic cuprinde 3 stadii evolutive
H. Granulomul Aschoff prezintă necroză de cazeificare,
celule Aschoff, celule Anitschkow, celule inflamatorii și
fibroblaste
I. În stadiul exudativ apare alterarea și fragmentarea
fibrelor de colagen, necroza fibrinoidă și reacție
inflamatorie
J. În stadiul de cicatrizare apare vindecarea prin fibroză a
leziunilor inflamatorii
271. Endocardită reumatismală:

A. Microscopic, vegetațiile verucoase sunt trombi fibrino-

plachetari septici
B. Se mai numește endocardită marantică
C. Este o endocardită infecțioasă acută
D. Leziunile sunt ulcero-vegetante
E. Leziunile verucoase au aspect macroscopic de șirag de
mărgele
F. Este o formă de cardită reumatismală acută
G. Se mai numește endocardită verucoasă
H. În evoluție determină embolii septice sistemice
I. Vegetațiile sunt de dimensiuni mici (1-2 mm), de culoare
brun-cenușie, aderente de endocard
J. Microscopic, vegetațiile verucoase sunt trombi fibrino-
plachetari aseptici
272. Reumatismul cardiac- sechele și complicații:

A. Abces miocardic
B. Defect septal atrial
C. Anevrism de aortă abdominală
D. Endocardită infecțioasă
E. Ruptură valvulară
F. Perforarea septului atrial
G. Boală mitrală/aortică
 H. Insuficiență cardiacă cronică
I. Insuficiență valvulară
J. Stenoză valvulară
273. Granulomul Aschoff:

A. Este constituit din celule Aschoff, celule Anitschkow,

macrofage, limfocite, plasmocite și fibroblaste
B. Este leziunea caracteristică actinomicozei
C. Prezintă arie de necroză fibrinoidă centrală
D. Prezintă arie de supurație centrală
E. Este leziunea caracteristică inflamației reumatismale,
stadiul proliferativ
F. Are o poziție paravasculară
G. Este constituit din celule Sternberg-Reed, macrofage și
fibroblaste
H. Este leziunea caracteristică tuberculozei cardiace
I. Este leziunea caracteristică inflamației din lupusul
eritematos sistemic, stadiul fibros
J. Este o leziune micronodulară localizată în interstițiul
conjunctiv al miocardului
274. Miocardita interstițială virală- caracteristici:

A. Este o inflamație acută exudativă fibrinoasă

B. Macroscopic, miocardul este flasc, uneori cu aspect
pestriț
C. Lezarea miocitelor este difuză și interesează o arie mai
mare de 2,5 cm2
D. Infiltratul inflamator este unul purulent, localizat
E. Lezarea miocitelor este focală, cu necroză de coagulare
F. Este o afecțiune inflamatorie a miocardului
G. Leziunea patognomonică este granulomul Aschoff
H. Macroscopic, se relevă un cord normal sau dilatat
I. Infiltratul inflamator este interstițial, difuz
J. Se poate complica cu endocardită reumatismală
275. Miocardita interstițială Fiedler:

A. Infiltratul inflamator este abundent, constituit din

eozinofile
B. Prezintă necroză miocardică extinsă
C. Se poate complica cu embolii septice sistemice
 D. Infiltratul inflamator este interstițial cu limfocite,
macrofage, plasmocite, celule gigante
E. Prezintă necroză de cazeificare
F. Cauza este infecția cu protozoare
G. Se întâlnește mai frecvent la copii (14-17 ani)
H. Are cauză idiopatică
I. Mai poartă denumirea de miocardita cu celule gigante
J. Este leziunea patognomonică lupusului eritematos
sistemic
276. Etiopatogenia miocarditelor infecțioase:

A. Miocardita în hipersensibilizare medicamentoasă

B. Virală: Coxsackie A, B, CMV, HIV
C. Helminți
D. Miocardita din rejecția transplantului
E. Bacteriană: toxoplasma gondi
F. Bacteriană: bacterii piogene
G. Protozoare: toxoplasma gondi
H. Fungi: candida
I. Bacteriană: miocardita cu celule gigante
J. Mediată imun
277. Conform clasificării morfologice cardiomiopatia primară
poate fi:

A. Hipoplazică
B. Hiperplazică
C. Hipertrofică ne-obstructivă
D. Atrofică
E. Aritmogenă a ventriculului stâng
F. Hipertrofică obstructivă
G. Restrictivă
H. Dilatativă
I. Metaplazică
J. Aritmogenă a ventriculului drept
278. După tipul morfologic al inflamației, pericardita acută poate
fi:

A. Granulomatoasă
B. Fibrinoasă
C. Limfocitară
 D. Trombotică
E. Purulentă
F. Hemoragică
G. Catarală
H. Seroasă
I. Emfizematoasă
J. Sero-fibrinoasă
279. Pericardita poate fi:

A. Contractilă
B. Non- infecțioasă
C. Infecțioasă
D. Rabdoidă
E. Idiopatică
F. Interstițială
G. Fusiformă
H. Miomatoasă
I. Cronică
J. Acută
280. Insuficiența cardiacă stângă cronică determină:

A. Endocardită infecțioasă acută

B. Hipoperfuzie renală
C. Encefalopatie alcoolică
D. Miocardită reumatismală
E. Insuficiență mitrală funcțională
F. Rinichi de șoc
G. Empiem pericardic
H. Encefalopatie hipoxică
I. Stază venoasă pulmonară cronică
J. Pielonefrită supurată
281. Insuficiența cardiacă dreaptă cronică poate să determine:

A. Edeme ale țesuturilor moi (la membrele inferioare)

B. Diabet zaharat tip 1
C. Hidrocefalie
D. Efuziuni pleurale
E. Hiperplazie ventriculară
F. Stază venoasă sistemică: ficat, rinichi, splină
G. Artrită reumatoidă
 H. Ascită
I. Turgescența jugularelor
J. Lupus eritematos sistemic
282. Cauze ale cardiomiopatiei dilatative:

A. Sarcoidoza
B. Idiopatică (primară)
C. Amiloidoza
D. Fibroza indusă de radiații
E. Boli infecțioase (miocardite)
F. Anemie
G. Post-partum
H. Tumori secundare
I. Fibroza endomiocardică (primară)
J. Boli toxice (alcool)
283. Insuficiența cardiacă:

A. Reprezintă creșterea presiunii sistolice si diastolice

peste valorile normale
B. Ventricul stâng cu volum redus
C. Dupa cavitatea anatomica afectată poate fi stângă,
dreaptă sau globală
D. Principala cauză de insuficiență cardiacă stângă cronică
este cordul pulmonar acut
E. Reprezinta o arie circumscrisă de necroză de lichefiere
F. Incapacitatea cordului de a asigura un debit sanguin
adecvat necesităților organismului
G. Principalele cauze de insuficiență cardiacă dreaptă
cronică sunt bronhopneumotia obstructivă cronică şi
fibroze pulmonare
H. Principalele cauze de insuficiență cardiacă stângă
cronică sunt hipertensiunea arteriala și cardiopatia
ischemica
I. Atrii cu volum redus
J. Dupa rapiditatea instalarii fenomenelor poate fi acută
sau cronică
284. Insuficienţa cardiacă stângă cronică:

A. Principalele cauze sunt bolile pulmonare primare

B. La nivel pulmonar apar tuberculi miliari
 C. Proliferare monoclonala de cardiomiocite
D. Orificiul mitral este lărgit (regurgitaţie funcţională)
E. Peretele ventriculului şi atriului stâng prezintă infiltrat
inflamator cronic nespecific
F. Cord mărit de volum mai ales pe seama cordului stâng
G. Are ca efect staza venoasă cronică la nivel pulmonar
(pulmon de stază)
H. Cavităţile ventriculului şi atriului stâng pline cu exudat
purulent
I. Cavităţile ventriculului şi atriului stâng dilatate pline cu
sânge rezidual
J. Principalele cauze sunt hipertensiunea arterială şi
cardiopatia ischemică
285. Insuficienţa cardiacă dreaptă cronică:

A. Are ca și cauză pericardita fibrinoasă

B. Are ca și principala cauză cordul pulmonar acut
C. Cavităţile ventriculului şi atriului stâng îngustate pline
cu sânge rezidual
D. Cord mărit de volum mai ales pe seama cordului drept
E. Are ca și cauză embolia pulmonară masivă
F. Principalele cauze sunt bolile pulmonare primare
G. Are ca efect staza venoasă sistemică generalizată
H. Orificiul triucspidian este lărgit (regurgitaţie funcţională)
I. Cavităţile ventriculului şi atriului drept dilatate pline cu
sânge rezidual
J. Orificiul tricuspidian este îngustat (stenoză funcţională)
286. Care dintre următoarele afecțiuni pulmonare prezinta
etiologie infecțioasă:

A. Tuberculoza pulmonară
B. Emfizemul pulmonar
C. Pneumoconizele
D. Bronhopneumonia
E. Hamartomul
F. Pneumonia lobară
G. Pneumonia atipică primară
H. Pneumonia interstițială
I. Carcinoidul bronhic
J. Silicoza pulmonară
287. Care dintre următoarele afirmații despre pneumonii sunt
adevărate:

A. Pneumonia lobară este denumită și pneumonie atipică

primară
B. Bronhopneumonia afectează în principal vârful
pulmonilor
C. Pneumonia interstițială este frecvent determinată de
pneumococ
D. Bronhopneumonia este denumită și pneumonie lobulară
E. Pneumonia atipică primară este denumită și pneumonie
interstițială
F. Pneumonia lobară este frecvent determinată de virusul
gripal
G. Bronhopneumonia apare frecvent la vârste extreme
H. Pneumonia cu Pneumocystis jirovecii (carinii) apare
frecvent la imunodeprimați
I. Pneumonia lobară este frecvent determinată de
pneumococ
J. Pneumonia cazeoasă este determinată de Mycoplasma
pneumoniae
288. În evoluția clasică a pneumoniei lobare putem întâlni:

A. Stadiul de rezoluție
B. 4 stadii de evoluție
C. Stadiul de hepatizație biliară
D. Stadiul de progresie
E. Stadiul de hepatizație roșie
F. Stadiul de congestie
G. Stadiul de hepatizație cenușie
H. Stadiul de regresie
I. 6 stadii de evoluție
J. Stadiul de cazeificare
289. Următoarele afirmații despre pneumonia lobară sunt
adevărate:

A. Inflamația este localizată doar în pereții alveolari

B. Se numește lobară pentru că afectează un singur lob
pulmonar
C. În lumenul alveolar întâlnim, caracteristic, siderofage
 D. Infiltratul inflamator difuzează prin porii Khon
E. Este o inflamație acută exudativă secundară infecției
bacteriene aerogene
F. Este o inflamație cronică granulomatoasă pulmonară
G. Frecvent este determinată de pneumococ
H. Este o inflamație cronică nespecifică pulmonară
I. Se manifestă macroscopic prin condensarea unui lob în
totalitate
J. Boala survine la orice vârstă la organisme tarate
290. Este adevărat despre stadiul de congestie al pneumoniei
lobare:

A. Lobul pulmonar afectat prezintă consistență hepatică

B. În lumenul alveolar se identifică, microscopic, o rețea de
fibrină
C. Se desfășoară în zilele 1-2
D. La secționarea lobului afectat nu se elimină nici un
exudat
E. În lumenul alveolar se identifică, microscopic, un exudat
compus din PMN și macrofage
F. La secționarea lobului afectat se scurge un exudat
purulent
G. La secționarea lobului afectat se scurge un lichid sero-
sanguinolent spumos
H. Microscopic întâlnim alveolita seroasă
I. În lumenul alveolar se identifică, microscopic, un lichid
eozinofil ce conține hematii și bacterii
J. Macroscopic lobul pulmonar afectat este moderat
consolidat, roșu-violaceu
291. Este adevărat despre stadiul de hepatizație roșie al
pneumoniei lobare:

A. În alveole se găsesc numeroase neutrofile și macrofage

(alveolită leucocitară)
B. Lobul pulmonar afectat este consolidat, de consistența
ficatului
C. Se desfășoară în zilele 3-4
D. Microscopic se identifică aspecte de bronșiolită acută
purulentă
E. În lumenul alveolar se identifică un exudat fibrinos
 F. La secționarea lobului afectat se scurge un exudat
purulent
G. Suprafața de secțiune a lobului afectat este rugoasă,
uscată, nu se elimină nici un exudat
H. La secționarea lobului afectat se scurge un lichid sero-
sanguinolent spumos
I. În lumenul alveolar se identifică, microscopic, o rețea de
fibroză
J. Exudatul fibrinos trece dintr-o alveolă în alta prin porii
Khon.
292. Pneumonia lobară – stadiul de hepatizație cenușie:

A. Microscopic se constată prezența focarelor de

condensare ce alternează cu alveole aerate
B. Lobul pulmonar este dur, fibros
C. Microscopic alveolele sunt pline cu numeroase PMN
D. Lobul pulmonar este cenușiu, umed
E. Microscopic îi corespunde stadiul de alveolită
leucocitară
F. Microscopic îi corespunde stadiul de alveolită seroasă
G. La secţionarea pulmonului se elimină un lichid tulbure,
bogat în neutrofile
H. Microscopic îi corespunde stadiul de alveolită fibrinoasă
I. Lobul pulmonar este mărit de volum
J. Microscopic se constată prezența granuloamelor
293. Bronhopneumonia:

A. Este o inflamație acută, produsă de infecția bacteriană,

localizată în bronșiole și alveolele din jur
B. Macroscopic focarele de consolidare sunt separate de
țesut pulmonar aerat
C. Leziunile macroscopice poartă denumirea de tuberculi
miliari
D. Macroscopic – multiple focare nodulare de condensare
pulmonară
E. Frecvent afectează un lob în totalitate
F. Este denumită și pneumonie atipică primară
G. Aspectul macroscopic este necaracteristic
 H. Microscopic în focarul de condensare pulmonară se
evidențiază central o bronșiolă cu exudat purulent în
lumen
I. Este o inflamație acută produsă de infecții virale
J. Afectează unul sau mai mulți lobi, frecvent bazal și
bilateral
294. Pneumonia interstițială:

A. Este cauzată frecvent de pneumococ

B. Abcesul pulmonar este o complicație frecventă
C. Este denumită și pneumonie lobulară
D. Microscopic – exudatul inflamator mononuclear este
localizat la nivelul pereților alveolari
E. Cauzele cele mai frecvente sunt: Mycoplasma
pneumoniae și virusuri (gripal, sincițial respirator, etc.)
F. Se poate complica prin suprainfectare bacteriană
G. Microscopic – lumenul alveolar conține exudat purulent
H. Este denumită și pneumonie atipică primară
I. Microscopic – exudatul intra-alveolar este absent
J. Microscopic- lumenul alveolar conține exudat fibrinos
295. Care dintre următoarele entități poate reprezenta o
complicație a bronhopneumoniei:

A. Hipoplazie pulmonară
B. Diseminare hematogenă- abcesele colangitice
C. Diseminarea bacteriană – endocardita infecțioasă
D. Indurația brună
E. Pahipleurita
F. Diseminarea bacteriană – endocardita verucoasă
G. Abcesul pulmonar
H. Diseminarea bacteriană – meningita
I. Septicopioemia
J. Insuficiența cardiacă stângă
296. Tuberculoza pulmonară:

A. Este o inflamație purulentă localizată în plămân

B. Etiologie – infecție pe cale aerogenă cu Mycobactrium
tuberculosis
C. Cauza frecventă este infecția cu Mycoplasma
pneumoniae
 D. Este o inflamație cronică granulomatoasă
E. Tuberculoza secundară, în majoritatea cazurilor, se
produce prin reactivarea complexului primar vindecat
F. Tuberculoza pulmonară primară se caracterizează prin
apariția complexului Ghon
G. Tuberculoza secundară apare frecvent la copii
H. Este o inflamație purulentă difuză în tot plămânul
I. Este o tumoră primară pulmonară
J. Tuberculoza pulmonară primară apare în primoinfecție
(prima întâlnire cu bacilul Koch)
297. Tuberculoza pulmonară primară:

A. În majoritatea cazurilor evoluția este favorabilă

B. Apare în primoinfecție (prima întâlnire cu bacilul Koch)
C. În majoritatea cazurilor, se produce prin reactivarea
unei infecții vechi
D. Prezența citosteatonecrozei de cazeificare este
caracteristică
E. Morfologic complexul Ghon este constituit din: nodulul
Ghon, limfadenită tuberculoasă și limfangită
tuberculoasă
F. Morfologic se caracterizează prin apariţia complexului
primar tuberculos
G. Afectează în general copiii
H. Morfologic complexul Ghon este constituit din: tuberculi
miliari și tuberculi policiclici
I. Frecvent, macroscopic, este afectat un lob pulmonar în
întregime
J. Macroscopic prezintă hepatizație roșie
298. Tuberculoza pulmonară secundară se poate manifesta prin:

A. Pneumonie lobară
B. Bronhopneumonie tuberculoasă
C. Tuberculoză fibro-cazeoasă cavitară avansată
D. Simfiza pleurală
E. Tuberculoză progresivă – nodulul Ghon
F. Tuberculoză fibro-cazeoasă cavitară apicală
G. Infiltrat tuberculos apical
H. Abces pulmonar
I. Vindecare prin fibrozare, încapsulare și calcificare
 J. Tuberculoză progresivă – limfangită
299. Tuberculoza pulmonară secundară:

A. Afectează în general copii

B. Leziunile debutează în regiunea apicală şi evoluează
spre bază
C. Frecvent leziunile se vindecă spontan, fără tratament
D. Apare în primoinfecție (prima întâlnire cu bacilul Koch)
E. Se caracterizează prin evoluţie rapidă spre cazeificare şi
distrucția țesutului pulmonar
F. Se caracterizează prin evoluţie cronică fără tendinţă la
vindecare spontană
G. Diseminarea se produce pe cale sanguină, bronșică si
prin extensie directă
H. Morfologic se caracterizează prin apariţia complexului
primar tuberculos
I. Apare prin complicarea unui abces pulmonar
J. În majoritatea cazurilor, se produce prin reactivarea
complexului primar vindecat
300. Morfologia bronșitei cronice – aspect microscopic:

A. Hiperplazia celulelor Kupffer

B. Reducerea numerică a celulelor epiteliale ciliate
C. Hiperplazia celulelor caliciforme
D. Perete broșic subțire
E. Fibroză și infiltrat inflamator cronic limfo-plasmocitar în
corion
F. Necroză de coagulare în lumenul bronșic
G. Hiperplazia glandelor mucoase
H. Membrane hialine ce căptușesc canalele alveolare
I. Metaplazie epidermoidă (scuamoasă)
J. Inflamație cronică granulomatoasă în corion
301. Emfizemul pulmonar panacinar:

A. Morfologic – leziunile interesează bronșiile mijlocii

B. Macroscopic – pulmon este mic, colabat
C. Macroscopic – pulmonul prezintă focare de condensare
D. Emfizemul reprezintă distensia anormală și distrucţia cu
caracter permanent a spaţiilor aeriene situate distal de
bronșiola terminală
 E. Macroscopic – pulmon cu margini rotunjite
F. Morfologic – leziunile interesează tot acinul pulmonar
G. Macroscopic – pulmon cu pigment antracotic redus
H. Emfizemul reprezintă dilatarea bronșiilor mijlocii
asociată cu supurație
I. Macroscopic - pulmon voluminos, palid, necolabat
J. Emfizemul reprezintă o inflamație acută exudativă
302. Bronşiectazia:

A. Macroscopic – leziunile sunt mai evidente la nivelul

hilului pulmonar
B. Bronhiile afectate conțin secreții purulente
C. Reprezintă distensia anormală și distrucţia cu caracter
permanent a spaţiilor aeriene situate distal de bronșiola
terminală
D. Reprezintă dilatarea permanentă a bronșiilor mijlocii și
mici
E. Poate fi dobândită sau congenitală
F. Leziunile sunt localizate frecvent în lobii inferiori
G. Este determinată de distrucția pereților alveolari
H. Este determinată de inflamații cronice recurente care
afectează structura musculo-elastică a peretelui
I. Macroscopic – lumenul bronșic conține necroză de
cazeificare
J. Leziunile interesează zona periferică a acinului pulmonar
303. Atelectazia nou-născutului:

A. Atelectazia primară apare ca urmare a obstrucției

incomplete a traheei
B. Atelectazia primară este prezentă la naștere
C. Atelectazia secundară survine în cursul primelor zile de
viață postnatală
D. Atelectazia primară este determinată de imaturitatea
centrilor respiratori
E. În atelectazia primară fragmentele de pulmon plutesc la
docimazia hidrostatică a pulmonului
F. Atelectazia primară se caracterizează prin distensie
alveolară
G. Atelectazia secundară apare ca urmare a deficienței în
formarea surfactantului
 H. Atelectazia secundară se caracterizează prin hiperplazia
celulelor caliciforme
I. În atelectazia secundară elementul microscopic
caracteristic este reprezentat de membranele hialine
J. Atelectazia secundară se caracterizează prin hiperplazia
glandelor mucoase
304. Silicoza pulmonară:

A. Se poate complica cu cord pulmonar cronic

B. Este o afecțiune pulmonară acută
C. Se complică frecvent cu mezoteliomul malign
D. Apare în insuficiența cardiacă stângă cronică
E. Afecțiune cronică pulmonară fibrozantă produsă prin
inhalarea pulberilor de siliciu
F. Macroscopic se caracterizează prin fibroză nodulară cu
caracter progresiv
G. Boala progresează și după încetarea expunerii la siliciu
H. Este o pneumoconioză ce poate apărea la lucrătorii din
industria sticlei
I. Macroscopic se caracterizează prin prezența de noduli
de culoare neagră peribronșici
J. După încetarea expunerii la pulberi de siliciu boala
regresează
305. Tumorile pulmonare:

A. Tumorile bronhopulmonare prezintă două forme

macroscopice: infiltrativă (hilară) și nodulară (periferică)
B. Tumorile pulmonare secundare au originea în epiteliul
bronșic
C. Tumorile pulmonare centrale pot determina
compresiunea plexului brahial (sindrom Horner)
D. Tumorile pulmonare secundare frecvent au aspect de
noduli multipli, diseminați în lobii pulmonari bilateral
E. Tumorile cu celule mici se asociază cu sindroame
paraneoplazice
F. Tumorile bronhopulmonare prezintă două forme
macroscopice: nodulară (hilară) și vegetantă (periferică)
G. Carcinomul scuamocelular este frecvent o tumoră
periferică
 H. Tumorile pulmonare secundare sunt mai frecvente decât
tumorile primare
I. Tumorile pulmonare secundare sunt frecvent unice
J. Tumorile apicale pot determina compresiunea plexului
cervical (sindrom Horner)
306. Din punct de vedere histopatologic carcinomul bronho-
pulmonar poate fi:

A. Carcinom cu celule mici

B. Hamartom
C. Carcinom scuamo-celular (epidermoid)
D. Carcinom bronhiolo-alveolar
E. Leiomiom
F. Carcinom cu celule mari
G. Adenocarcinom
H. Angiosarcom
I. Mezoteliom malign
J. Fibrom
307. Carcinomul scuamocelular (epidermoid) pulmonar:

A. Este frecvent la bărbați

B. Este frecvent localizat central
C. În stadii avansate determină un tablou clinic obstructiv
D. Este asociat cu fumatul
E. Se dezvoltă din celulele Clara
F. Se dezvoltă din pneumocitele tip I
G. Se dezvoltă pe metaplazie epidermoidă
H. Celulele tumorale secretă mucină
I. Este frecvent localizat periferic
J. Are originea în epiteliul bronhiolo-alveolar
308. Complicații ale tuberculozei pulmonare pot fi:

A. Pneumoconioza
B. Antracoza
C. Carcinom bronhopulmonar
D. Amiloidoză pulmonară
E. Endocardita verucoasa
F. Emfizem pulmonar
G. Ulcere tuberculoase intestinale
H. Mucoviscidoza
 I. Fibroză pulmonară masivă
J. Ulcere tuberculoase laringiene
309. Pot fi întâlnite granuloame la nivel pulmonar în:

A. Tuberculoză miliară
B. Pneumonia lobară
C. Emfizemul pulmonar
D. Alveolita seroasă
E. Pielonefrită xantogranulomatoasă
F. Pneumonie interstițială
G. Focarul Assman
H. Granulomatoza Wegener
I. Sarcoidoză
J. Focarul Ghon
310. Despre bolile pulmonare obstructive cronice este adevărat:

A. Leziunile din emfizemul pulmonar sunt localizate la

nivelul acinului
B. Cuprind următoarele entități morfologice: bronșita
cronică, astmul bronșic, emfizemul pulmonar și
bronșiectazia
C. Au ca element comun limitarea cronică a circulației
aerului prin pulmon
D. Boala obstructivă acută clasică este ARDS
E. Au ca element comun expansiunea redusă a
parenchimului pulmonar
F. Entități morfologice: alveolita seroasă, alveolita
fibrinoasă, alveolita leucocitară
G. Leziunile din emfizemul pulmonar sunt localizate la
nivelul bronșiilor mari
H. Cuprind 4 entități morfologice: fibroza pulmonară,
pneumonia atipică, sarcoidoza și pneumoconioza
I. Bronșita cronică și bronșiectazia au ca simptomatologie
comună tusea și expectorația
J. Bronșita cronică și bronșiectazia sunt localizate la
nivelul bronșiilor
311. Despre bolile pulmonare restrictive este adevărat:

A. Defectul restrictiv se poate produce în prezența unor

pulmoni normali (ex. pneumoconioză, silicoză)
 B. Defectul restrictiv se poate produce în prezența unor
pulmoni normali (ex. poliomielită, obezitate severă)
C. Cuprind 2 entități morfologice: bronșita cronică și
emfizemul pulmonar
D. În pneumoconioza minerului se disting 2 tipuri evolutive:
panacinară și centroacinară
E. Formarea membranelor hialine este o caracteristică a
bolii pulmonare restrictive acute
F. Sunt caracterizate de expansiunea redusă a
parenchimului pulmonar
G. Bolile restrictive cronice includ pneumoconiozele
H. Sunt caracterizate morfologic prin distrucţia cu caracter
permanent a spaţiilor aeriene situate distal de bronșiola
terminală
I. Sunt caracterizate de scăderea totală a capacității
pulmonare
J. Fibroza interstițială este caracteristică bolii pulmonare
restrictive acute
312. Despre carcinomul bronho-pulmonar este adevărat:

A. Cele mai multe carcinoame scuamocelulare conțin

mucină
B. Cele mai multe adenocarcinoame conțin mucină
C. În raport cu gradul de formare a cheratinei și a punților
intercelulare carcinomul scuamocelular prezintă diferite
grade de diferențiere
D. Adenocarcinomul se asociază cu sindroame
paraneoplazice (sdr. Cushing, diabet insipid)
E. În raport cu gradul de formare a cheratinei și a punților
intercelulare adenocarcinomul prezintă diferite grade de
diferențiere
F. Carcinomul cu celule mici se dezvoltă pe metaplazie
conjunctivă
G. Carcinomul bronhiolo-alveolar este frecvent o tumoră
periferică
H. Carcinomul bronhiolo-alveolar este frecvent o tumoră
centrală
I. Carcinomul cu celule mari este o formă puțin diferențiată
 J. Carcinomul cu celule mici se asociază cu sindroame
paraneoplazice (sdr. Cushing, diabet insipid)
313. Care dintre următoarele aspecte sunt caracteristice
pneumoniei lobare:

A. Prezența fibrozei peribronșice și perivasculare

B. Prezența granuloamelor în lobul afectat
C. Prezența exudatului purulent intraalveolar în faza de
hepatizație cenușie
D. Prezența necrozei hemoragice
E. Prezența exudatului seros intraalveolar în faza de
congestie
F. Prezența exudatului fibrinos intraalveolar în faza de
hepatizție roșie
G. Prezența exudatului limfo-plasmocitar intraalveolar
H. Absența exudatului intraalveolar
I. Capilarele parieto-alveolare sunt congestionate
J. Consolidarea unui lob pulmonar în totalitate
314. Abcesul pulmonar:

A. Abcesul pulmonar este denumit și afect primar

B. Poate fi o complicație a pneumoniei lobare
C. Poate fi o complicație a aspirației de corp străin
D. Se poate complica cu embolii septice cerebrale
E. Arie localizată de necroză cazeoasă a parenchimului
pulmonar
F. Arie localizată de necroză supurată a parenchimului
pulmonar
G. Poate fi o complicație a unui embolism septic
H. Este denumit și abces rece
I. Este determinat de infecții virale
J. Este o inflamație purulentă difuză
315. Abcesul pulmonar – morfologie:

A. Cavitatea prezintă un material supurativ

B. Cavitatea prezintă bride conjunctivo-vasculare
C. În abcesul cronic cavitatea prezintă necroză de
cazeificare
D. Cavitatea prezintă un exudat limfo-plasmocitar
E. În abcesul recent peretele prezintă calcificări
 F. Dacă există o comunicare cu o bronșie, cavitatea
prezintă și conținut aerian
G. Abcesul recent este o arie de necroză ischemică,
structurată
H. În abcesul recent peretele are aspect sfacelat
I. Leziunile pot fi unice sau multiple
J. În abcesul cronic peretele este fibros
316. Bronhopneumonia:

A. Nodulul inflamator prezintă în zona medie alveole cu

steatoză
B. Se manifestă prin consolidări pulmonare în focar
C. Poate surveni secundar unor infecții virale (gripă,
rujeolă)
D. Inflamația din bronhopneumonie este determinată, în
principal de bacterii
E. In zona afectată se identifică alveolită exudativă acută
peribronhiolară
F. Este o pneumonie ce afectează primar bronșiile și
alveolele din jur
G. In zona afectată alveolele conțin transudat
H. Este o pneumonie ce afectează un lob pulmonar în
întregime
I. Este o pneumonie ce afectează în principal țesutul
interstițial
J. In zona afectată alveolele conțin un exudat spumos cu
chisturi de trofozoizi
317. Care dintre următoarele aspecte morfologice pot fi întâlnite
în pneumonia lobară:

A. Fibroza interstițială difuză

B. Prezența fibrinei în lumenul bronșiilor
C. Celulele inflamatorii frecvent întâlnite sunt
polimorfonuclearele neutrofile și macrofagele
D. Inflamație cronică granulomatoasă
E. Celulele inflamatorii frecvent întâlnite sunt eozinofilele
și bazofilele
F. Congestia rețelei de capilare parieto-alveolare
G. Acumularea de exudat în alveole
H. Leziuni focale separate de pulmon aerat
 I. Abcedarea blocului pneumonic cu formarea unui abces
J. Organizarea conjunctivă a exudatului fibrinos
318. Despre carcinomul bronhopulmonar este adevărat:

A. Tumora hilară este frecvent o tumoră infiltrativă

B. Tumora periferică este o tumoră ulcero-vegetantă
C. Adenocarcinomul este o tumoră cu celulă mică
D. Carcinomul cu celule gigante are o evoluție favorabilă
E. Este o proliferare tumorală malignă cu origine
bronhogenică sau în epiteliul bronhiolo-alveolar
F. Este o proliferare tumorală malignă cu origine în celulele
miofibroblastice
G. Carcinomul scuamocelular este cel mai frecvent tip
histologic
H. Tumora periferică este frecvent o tumoră nodulară
I. Diseminarea se poate face pe cale transcelomică în
cavitatea pleurală
J. Este o proliferare tumorală benignă cu origine
bronhogenică sau în epiteliul bronhiolo-alveolar
319. Despre revărsatele pleurale este adevărat:

A. Hemotoraxul este un revărsat ne-inflamator

B. Chilotoraxul reprezintă acumularea a peste 1 kg de
lichid în cavitatea pleurală
C. Chilotoraxul poate apărea în urma obstrucției canalului
toracic
D. În raport cu localizarea exudatului pleureziile pot fi
primare sau secundare
E. Pleurezia purulentă este determinată de presiunea
hidrostatică crescută
F. Pleurezia este inflamația acută exudativă localizată în
cavitatea pleurală
G. Hidrotoraxul este o acumulare de transudat în cavitatea
pleurală
H. Revărsatele pleurale sunt întotdeauna de tip inflamator
I. Sunt acumulări de lichide patologice în cavitatea
pleurală
J. Pleurezia este o acumulare de transudat în cavitatea
pleurală
320. Este adevărat despre tumorile pleurale:
 A. Mezoteliomul malign este o tumoră pleurală primară
B. Tumorile pleurale secundare sunt mai frecvente decât
cele primare
C. Tumorile maligne pleurale se însoțesc frecvent de
revărsat pleural hemoragic
D. Carcinomul bazocelular pleural nu determină metastaze
E. Carcinomul bronhiolo-alveolar periferic este o tumoră
pleurală primară
F. Mezoteliomul malign are origine în epiteliul bronșic
G. Mezoteliomul malign apare frecvent după expunerea la
pulberi de siliciu
H. Mezoteliomul malign apare frecvent după expunerea la
azbest
I. Mezoteliomul este o tumoră pleurală secundară
J. Tumora fibroasă solitară este o tumoră benignă, rară
321. Care dintre următoarele entități reprezintă boli renale:

A. Globul vezical
B. Nefropatii tubulare
C. Nefropatii glomerulare
D. Nefropatii vasculare
E. Abcesul retroperitoneal
F. Prostatita
G. Oriepidimita
H. Litiaza renală
I. Cistita
J. Nefropatii interstițiale
322. Următoarele sunt exemple de manifestări clinice în
nefropatiile glomerulare:

A. Sindrom nefrotic în glomerulonefrita cu leziuni minime

B. Sindrom nefrotic în glomerulonefrita rapid progresivă
C. Sindrom nefrotic în nefropatia diabetică
D. Sindrom nefritic asociat cu sindrom nefrotic în
glomerulonefrita difuză membranoproliferativă
E. Sindrom nefritic în glomerulonefrita cu leziuni minime
F. Sindrom nefritic în glomerulonefrita rapid progresivă
G. Sindrom nefrotic în glomerulonefrita acută difuză
proliferativă postinfecţioasă
H. Hematurie intâlnită în sindromul nefrotic
 I. Sindrom nefritic în glomerulopatia membranoasă
J. Sindrom nefritic în glomerulonefrita acută difuză
proliferativă postinfecţioasă
323. Este adevărat despre glomerulonefrita acută difuză
proliferativă postinfecțioasă:

A. Este o afectare focală și segmentală

B. La copil evoluţia este de obicei nefavorabilă, cu
vindecare într-un procent mic de cazuri
C. Uzual debutează la aproximativ 2 săptămâni după o
infecție cu streptococ beta hemolitic grup A nefritigen
D. Se asociază clinic cu sindrom nefritic
E. În microscopia optică, glomerulii sunt atrofiați, sclerozați
F. Se asociază clinic, frecvent, cu sindrom nefrotic
G. Este mai frecventă la copil
H. Frecvent este determinată de Staphylococcus aureus
I. Frecvent este precedată de o infecție streptococică
J. Este o afectare glomerulară difuză și globală
324. Glomerulonefrita cu semilune:

A. Rar evoluează spre insuficiență renală acută

B. Clinic se manifestă prin sindrom nefrotic
C. Fără tratament are evoluție favorabilă, dar mai lentă
D. Semilunele obliterează capilarele glomerulare datorită
localizării în lumenul acestora
E. Semilunele sunt alcătuite din fibrină, monocite si celule
epiteliale
F. Imunofluorescenţa şi microscopia electronică pot
orienta diagnosticul spre o anumită etiologie
G. Tipul I (cu anticorpi anti membrană bazală glomerulară)
nu se poate asocia cu hemoragii pulmonare
H. Poate fi întâlnită în unele vasculite
I. În lipsa tratamentului evoluează rapid spre insuficiență
renală acută și deces
J. Semilunele obliterează spaţiul de filtrare
325. Este adevărat despre glomerulonefrita cu leziuni minime :

A. Reprezintă stadiul final de evoluție a nefropatiilor

glomerulare
 B. Microscopia electronică și imunoflurescența pun în
evidență prezența de depozite imune
C. Microscopia electronică și imunoflurescența nu pun în
evidență prezența de depozite imune
D. Reprezintă cea mai frecventă cauză de sindrom nefritic
la copii
E. În microscopie optică, glomerulii sunt hipertrofiaţi
datorităhipercelularizării
F. În microscopie optică, glomerulii au aspect normal
G. În microscopie electronică se observă fuzionarea
proceselor podocitare
H. Singura modificare prezentă în microscopie optică este
acumularea de picături lipidice în epiteliul tubilor
contorţi
I. Corpii grași nu pot fi identificați în urină
J. La copil prognosticul este bun
326. Este adevărat despre glomerulonefrita cronică:

A. Infiltratul inflamator cronic interstitial este singurul

element de diferențiere între glomerulonefrita cronică și
nefroangioscleroza benignă
B. Reprezintă stadiul final al glomerulopatiilor cu evoluție
nefavorabilă
C. Microscopic, în stadiile incipiente, poate fi posibilă
recunoaşterea glomerulopatiei de bază
D. Macroscopic, pe secțiune se constată dilatarea
bazinetului şi a calicelor cu atrofia parenchimului renal
prin compresiune
E. Poate fi diferențiată de nefroangioscleroza benignă prin
examenul macroscopic al rinichiului
F. Microscopic, în stadiile tardive, poate fi posibilă
recunoaşterea glomerulopatiei de bază
G. Glomerulii prezintă diferite grade de hialinoscleroză,
până la hialinizare totală
H. În microscopie optică, glomerulii sunt hipertrofiaţi
datorită hipercelularizării
I. Microscopic, nu există niciun element care diferențiază
această boală de nefroangioscleroza benignă
 J. Aspectele macroscopice sunt similare celor din
nefroangioscleroza benignă
327. Este adevărat despre necroza tubulară acută:

A. Se poate produce prin mecanism ischemic

B. Stadiul de menţinere se caracterizează prin poliurie,
hipopotasemie şi vulnerabilitate la infecţii
C. În cazul necrozei tubulare acute de cauză toxică,
microscopic, nu apar niciodată aspecte specifice care
să permită identificarea agentului etiologic
D. Clinic, se particularizează printr-o evoluţie în 2 stadii
E. Clinic, se particularizează printr-o evoluţie în 3 stadii
F. Reprezintă cea mai frecventă cauză de insuficiență
renală cronică
G. Reprezintă cea mai frecventă cauză de insuficiență
renală acută
H. Se caracterizează morfologic prin necroza papilei renale
I. Se caracterizează morfologic prin necroza epiteliului
tubular
J. Se poate produce prin ingestie de substanțe toxice
328. Este adevărat despre pielonefrita acută:

A. Germenii frecvent ajung la nivel renal pe cale

ascendentă (urinară)
B. Microscopic, frecvent inflamația intresează glomerulii
renali, cu formare de abcese şi distrucţie glomerulară
C. Pentru confirmarea diagnosticului, de elecție se face
puncție biopsie renală
D. Reprezintă o inflamaţie supurativă acută renală
E. Majoritatea cazurilor sunt complicaţii ale infecţiilor
tractului urinar cu E. coli
F. Reprezintă o inflamaţie granulomatoasă a rinichiului
G. Prezența refluxului vezico-ureteral este aspectul esenţial
pentru producerea pielonefritei acute pe cale
descendentă
H. Prezența refluxului vezico-ureteral este aspectul esenţial
pentru producerea pielonefritei acute pe cale
ascendentă
I. Caracteristică este prezenţa cilindrilor hialini în sumarul
de urină
 J. Examenul urinii evidenţiază piurie cu cilindri leucocitari
329. Pielonefrita cronică:

A. Uremia nu poate fi prezentă în cazurile severe cu

afectare renală bilaterală
B. Se caracterizează prin inflamaţie tubulo-interstiţială
cronică şi fibroză
C. Poate fi o complicație a litiazei urinare
D. Pielonefrita cronică obstructivă se produce prin reflux
vezico-ureteral
E. Microscopic, se identifică tubii atrofiaţi ce alternează cu
tubi dilataţi, cu cilindri hialini în interior (aspect de
tiroidizare a rinichiului)
F. Macroscopic, rinichii prezintă cicatrici deformante care
deprimă suprafaţa renală
G. Infecția cu Proteus poate determina pielonefrita
xantogranulomatoasă
H. Cicatricele deformante sunt localizate în special în zona
medio-renală
I. Nu afectează sistemul pielo-caliceal
J. Microscopic, se identifică tubii atrofiaţi ce alternează cu
tubi dilataţi, ce conțin coloid în interior (aspect de
tiroidizare a rinichiului)
330. Carcinomul renal cu celule clare:

A. Reprezintă cea mai frecventă tumoră malignă primară

renală la adult
B. Are originea în epiteliul scuamocelular stratificat
C. Clinic se prezintă cu dureri în unghiul costo-vertebral
D. Are originea în epiteliul tubular
E. Reprezintă cea mai frecventă tumoră benignă renală la
adult
F. Clinic se prezintă ca masă tumorală palpabilă în flanc
G. Are originea în epiteliul tranziţional
H. Reprezintă cea mai frecventă tumoră malignă renală la
copil
I. Determină metastaze hepatice pe calea venei porte
J. Clinic se poate asocia cu sindroame paraneoplazice
331. Despre aspectul macroscopic al carcinomului renal cu
celule clare este adevărat:
 A. Se dezvoltă din medulara renală
B. Are localizare frecventă la polii renali
C. Prezintă arii de necroză şi hemoragie
D. Se prezintă ca o formaţiune chistică în hilul renal
E. Este o tumoră bine delimitată ce prezintă în periferie
capsulă adevărată
F. Frecvent invadează vasele de tip limfatic, fără a avea
tendința de invazie în vase de tip venos
G. Se prezintă ca masă tumorală proeminentă în cortexul
renal
H. La periferia tumorii, parenchimul renal este comprimat,
dând impresia unei false încapsulări
I. Implică rar polii renali
J. Are culoare galbenă
332. Următoarele enunțuri despre nefroblastom sunt adevărate:

A. Reprezintă cea mai frecventă tumoră benignă renală la

copil
B. Mai este denumit și tumoră Wilms
C. Elementele epiteliale se pot diferenția spre componente
heterologe: muşchi neted, cartilaj, ţesut adipos
D. Clinic, pacienții pot avea masă tumorală abdominală și
hematurie
E. Este cea mai frecventă tumoră malignă primară renală la
copii
F. Microscopic se caracterizează prin aspect trifazic:
blastem, elemente epiteliale și elemente stromale
G. Reprezintă cea mai frecventă tumoră malignă renală la
adult
H. Este o tumoră embrionară mixtă
I. Este denumit și tumoră Grawitz
J. Având componente epiteliale și conjunctive este
considerat un teratom
333. După compoziția chimică, calculii urinari pot fi formați din:

A. Oxalaţi de calciu
B. Oxalat de magneziu
C. Acid uric
D. Fosfat amoniacal de magneziu
E. Bilirubină
 F. Cistină
G. Hemoglobină
H. Trigliceride
I. Fosfaţi de calciu
J. Colesterol
334. Următoarele entități pot determina obstrucția căilor urinare
începând de la nivelul bazinetului şi al calicelor până la nivel
uretral:

A. Tumori intrinseci sau extrinseci

B. Anomalii congenitale
C. Uterul atrofic
D. Cheaguri sanguine
E. Hipoperfuzia renală
F. Hiperplazia nodulară a prostatei
G. Glomerulonefrita cu semilune
H. Calculi
I. Refluxul vezico-ureteral
J. Necroza tubulară acută
335. Papilomul tranzițional (urotelial):

A. Este o tumoră benignă

B. Prezintă proiecții digitiforme subțiri constituite din axe
conjunctivo-vasculare
C. Este frecvent o leziune solitară
D. Apare frecvent la persoanele în vârstă
E. Prezintă pedicul de implantare
F. Este o tumoră epitelială malignă
G. Frecvent este multicentric
H. Apare frecvent la persoanele tinere
I. Are originea în epiteliul tubilor contorți
J. Are caracter infiltrativ
336. Despre rinichiul în potcoavă este adevărat:

A. Conexiunea se realizează doar prin țesut fibros

B. Apare în urma fuziunii celor două uretere
C. Fuziunea se poate produce atât la nivelul polilor
superiori cât si a celor inferiori
D. Reprezintă dezvoltarea insuficientă a rinichiului,
frecvent unilaterală
 E. Funcția renală nu este afectată
F. Fuziunea se produce doar la nivelul polului inferior
G. Evoluează rapid spre insuficiență renală acută
H. Este o anomalie depistată frecvent în mod accidental la
necropsie
I. Conexiunea se realizează prin ţesut fibros sau parenchim
renal
J. Apare în urma fuziunii celor doi rinichi
337. Despre tumorile renale este fals:

A. În tumora Wilms, stroma poate conţine componente

heterologe
B. Tumora Wilms este cea mai frecventă tumoră benignă
întâlnită la vârsta pediatrică
C. Tumora Wilms nu se asociază cu mutaţiile genei WT1
D. În cazul tumorii Wilms, elementele epiteliale sunt
reprezentate de glomeruli şi tubi abortivi
E. În cazul carcinomului renal cu celule clare, extensia
perinefretică sau invazia venei renale afectează
prognosticul
F. În cazul tumorii Wilms, lipsa diferenţierii glomerulare şi
tubulare cu predominanţa blastemului renal reprezintă
un factor de prognostic favorabil
G. Pacienții cu sindrom von Hippel-Lindau au un risc
crescut pentru dezvoltarea carcinomului renal cu celule
clare
H. Carcinomul renal cu celule clare reprezintă cea mai
frecventă tumoră malignă secundară renală diagnosticată
la adult
I. Carcinomul renal cu celule clare are originea în epiteliul
de tapetare al bazinetului renal
J. Muşchiul neted, cartilajul sau ţesut adipos pot fi
componente ale tumorii Wilms
338. Despre extrofia de vezică urinară este adevărat:

A. În cadrul acestei anomalii congenitale, epiteliul

tranziţional nu poate fi înlocuit de un alt tip de epiteliu
matur
B. Nu se complică niciodată cu apariția unei tumori
epiteliale maligne
 C. Favorizează infecţiile recurente
D. Reprezintă o lipsă a peretelui posterior vezical
E. Deseori se asociază cu defecte ale peretelui posterior
abdominal
F. Dacă această malformație nu este corectată chirurgical,
se poate complica cu apariția unui adenocarcinom
vezical
G. Reprezintă o lipsă a peretelui anterior vezical
H. În cadrul acestei anomalii congenitale se poate dezvolta
metaplazia glandulară a epiteliului tranziţional
I. Se caracterizează prin prezența unui traiect fistulos între
vezică și ombilic
J. Deseori se asociază cu defecte ale peretelui anterior
abdominal
339. Despre afectarea renală în amiloidoză este adevărat:

A. Amiloidul nu se depune în membranele bazale ale

capilarelor glomerulare
B. Poate apare în amiloidoza secundară
C. Afectarea renală este o manifestare gravă a amiloidozei
D. Microscopic, se detectează depozite extracelulare de
amiloid omogene, eozinofile (în coloraţia hematoxilină-
eozină)
E. Microscopic, se detectează depozite intracelulare de
amiloid omogene, eozinofile (în coloraţia hematoxilină-
eozină)
F. Identificarea specifică a depozitelor de amiloid se
realizează prin coloraţia Roşu Congo şi examinare în
lumina polarizată
G. Coloraţia Roşu Congo nu pune în evidență depozite de
amiloid în mezangiu
H. Identificarea specifică a depozitelor de amiloid se
realizează prin coloraţia Oil Red şi examinare în lumina
polarizată
I. Apare exclusiv în amiloidoza secundară
J. Poate apare în amiloidoza primară
340. Despre nefropatia diabetică este adevărat:

A. Îngroşarea membranei bazale reprezintă cel mai precoce

semn de microangiopatie diabetică
 B. Glomeruloscleroza nodulară (Kimmelstiel-Wilson) apare
pe fondul glomerulosclerozei difuze
C. Nefropatia diabetică nu favorizează apariția pielonefritei
și a necrozei papilare
D. Glomeruloscleroza difuză constă în lărgirea difuză a
spaţiului mezangial prin creşterea matricei mezangiale
E. Membranele bazale tubulare nu sunt afectate
F. Îngroşarea membranei bazale reprezintă cel mai precoce
semn de macroangiopatie diabetică
G. Inițial apare forma nodulară care evoluează către forma
difuză
H. Se asociază cu susceptibilitate la pielonefrită şi necroză
papilară
I. Bolnavii prezintă sindrom nefritic
J. Se produce şi o îngroşare a membranelor bazale
tubulare
341. Este adevărat despre complicațiile pielonefritei acute:

A. Microscopic, necroza papilară este o necroză fibrinoidă

B. Microscopic, necroza papilară este o necroză de
coagulare
C. Necroza papilară afectează în special cortexul renal
D. Abcesul perinefretic se caracterizează prin prezența unui
exudat purulent ce destinde ureterul şi sistemul pielo-
caliceal
E. Necroza papilară apare în special la diabetici
F. Pionefroza se caracterizează prin prezența unui exudat
fibrinos ce destinde ureterul şi sistemul pielo-caliceal
G. Abcesul perinefretic presupune extensia exudatului
purulent prin capsula renală la ţesutul perirenal
H. Pionefroza se caracterizează prin prezența unui exudat
purulent ce destinde ureterul şi sistemul pielo-caliceal
I. Pionefroza este favorizată de obstrucţiile complete ale
tractului urinar
J. Necroza papilară nu este favorizată de obstrucţii ale
fluxului urinar
342. Despre nefroangioscleroza malignă este adevărat:

A. Arterioloscleroza hiperplastică este determinată de

proliferarea celulelor musculare netede, cu depunere de
 fibre de colagen în straturi concentrice (aspect de foi de
ceapă)
B. Arteriolita necrotizantă se caracterizează prin depunere
de fibrină în peretele arteriolelor aferente asociată cu
infiltrat inflamator
C. Reprezintă leziunea renală din cursul hipertensiunii
arteriale maligne
D. Nu poate fi precedată de hipertensiune arterială benignă
esenţială sau secundară
E. Nu determină leziuni ischemice renale
F. Patogenic, se produce o creştere a permeabilităţii
arteriolare pentru proteine plasmatice, inclusiv
fibrinogen
G. În arterioloscleroza hiperplastică lumenul vascular este
dilatat
H. Se caracterizează prin necroza fibrinoidă a arteriolelor şi
tromboză
I. Arterioloscleroza hiperplastică se caracterizează prin
depunere de fibrină în peretele arteriolelor aferente
asociată cu infiltrat inflamator
J. Patogenic, se produce o scădere a permeabilităţii
arteriolare pentru proteine plasmatice, inclusiv
fibrinogen
343. Despre nefroblastom este fals:

A. Pe suprafaţa de secţiune, tumora are culoare cenuşie, cu

arii de hemoragie, necroză şi transformări chistice
B. Factorii de prognostic nefavorabil sunt pleomorfismul şi
mitozele atipice
C. Stroma sarcomatoasă fuziformă, imatură uneori poate
conţine componente heterologe reprezentate de
glomeruli şi tubi abortivi
D. Este o tumoră epitelială malignă
E. Nu apare la pacienții cu sindrom WAGR, sindrom Denys-
Drash sau cu sindrom Beckwith-Wiedemann
F. Microscopic sunt prezente în proporții variabile
elemente din blastemul renal, stromale şi epiteliale
G. Derivă din metanefrosul primitiv
 H. Stroma sarcomatoasă fuziformă, imatură uneori poate
conţine componente heterologe reprezentate de muşchi
neted, cartilaj, ţesut adipos
I. Factori de prognostic favorabil sunt: invazia capsulei,
extensia venoasă și metastazele la distanţă
J. Reprezintă cea mai frecventă tumoră malignă secundară
renală la copii
344. Despre urolitiază este adevărat:

A. Nu predispune la apariția tumorilor epiteliale maligne

B. Infecţia bacteriană poate fi un factor favorizant
C. Calculii cu dimensiuni mari migrează în ureter
D. Urina alcalină în prezenţa infecţiei cu Proteus favorizează
formarea calculilor de fosfat amoniacal de magneziu
E. Calculii se localizează cu predilecţie în sistemul pielo-
caliceal şi vezica urinară
F. Poate fi întâlnită în gută
G. Cea mai frecventă cauză a urolitiazei o constituie
creşterea concentraţiei urinare a diverşilor constituenţi
H. Calculii migraţi şi blocaţi în ureter determină glob vezical
I. Nu determină hidronefroză
J. Prezenţa calculilor în sistemul pielocaliceal nu
predispune la infecții
345. Despre infecţiile căilor urinare inferioare este adevărat:

A. La bărbat, nu pot fi favorizate de anomaliile anatomice

ale căilor urinare
B. La nivel vezical, inflamaţia acută poate fi purulentă,
hemoragică, uneori ulcerativă
C. Cistita cronică se asociază cu infiltrat inflamator cu
celule mononucleate şi îngroşarea fibroasă a peretelui
vezical
D. Sunt mai frecvente la bărbat datorită uretrei care este
scurtă, dreaptă şi largă
E. La bărbat, pot fi favorizate de staza urinară consecutivă
obstrucţiilor
F. Cistita cronică se asociază cu infiltrat inflamator cu
PMN-uri şi arii de ulcerație ale mucoasei
G. Sunt mai frecvente la femei
H. Sunt produse de obicei de bacili coliformi Gram negativi
 I. La nivel vezical, inflamaţia acută poate fi
granulomatoasă, hemoragică, uneori ulcerativă
J. Diagnosticul de certitudine este pus pe prezența
cilindrilor leucocitari în sumarul de urină
346. Care dintre următoarele pot fi modificări morfologice
glomerulare întâlnite în glomerulonefrite?

A. Modificări ale celulelor epiteliale

B. Hialinizarea glomerulilor
C. Reacţii ale membranei bazale tubulare la agresiune
D. Hipercelularizarea glomerulilor datorată proliferării
celulelor epiteliale tubulare
E. Hipercelularizarea glomerulilor
F. Îngroşarea pereţilor arterelor interlobulare
G. Reacţii ale membranei bazale glomerulare la agresiune
H. Îngroşarea pereţilor anselor capilare glomerulare
I. Fibroza interstițială
J. Prezența de cilindri leucocitari
347. Pentru evaluarea extinderii leziunilor glomerulare sunt
folosiţi următorii termeni:

A. Glomerulopatie segmentală când glomerulul este afectat

doar parţial
B. Glomerulopatie focală când glomerulul este afectat doar
parţial
C. Glomerulopatie difuză când sunt afectaţi toţi glomerulii
D. Glomerulopatie difuză când glomerulul este în întregime
afectat
E. Glomerulopatie focală când numai unii glomeruli sunt
lezaţi
F. Glomerulopatie difuză și segmentală când numai unii
glomeruli sunt lezaţi doar parţial
G. Glomerulopatie globală când glomerulul este în
întregime afectat
H. Glomerulopatie segmentală când numai unii glomeruli
sunt lezaţi
I. Glomerulopatie globală când sunt afectaţi toţi glomerulii
J. Glomerulopatie focală și segmentală când numai unii
glomeruli sunt lezaţi doar parţial
348. Următoarele reprezintă mecanisme imune ale afectării
glomerulare:

A. Prin activarea complementului pe cale alternă

B. Prin reacţie mediată celular
C. Prin complexe imune circulante rezultate prin reacţii
între antigene endogene glomerulare sau antigene
străine captate în glomerul şi anticorpii circulanţi
D. Prin hiperfiltrare
E. Prin complexe imune formate in situ captate în
glomerul
F. Prin complexe imune formate in situ rezultate prin
reacţii între antigene endogene glomerulare sau
antigene străine captate în glomerul şi anticorpii
circulanţi
G. Prin anticorpi anti-membrană bazală glomerulară
H. Prin pierderea polianionilor glomerulari
I. Prin complexe imune circulante captate în glomerul
J. Prin anticorpi anti-capsulă Bowman
349. Sindromul nefrotic se manifestă cu:

A. Oligurie
B. Hiperlipidemie
C. Hipoalbuminemie
D. Proteinurie
E. Susceptibilitate crescută la infecţii
F. Uremie
G. Hipertensiune arterială
H. Edeme
I. Hematurie
J. Hiperalbuminemie
350. Despre glomeruloscleroza focală și segmentală este
adevărat:

A. În microscopia optică, se evidenţiază o creştere a

matricei mezangiale, cu scleroză şi hialinizare ce
afectează toti glomerulii si toate segmentele acestora
B. Nu evoluează spre insuficiență renală
C. Reprezintă cea mai frecventă cauză de sindrom nefrotic
la copil
 D. Poate fi o cauză de sindrom nefrotic
E. În microscopia optică, se evidenţiază o creştere a
matricei mezangiale, cu scleroză şi hialinizare în unele
părţi din glomerul şi numai în unii glomeruli
F. Frecvent se asociază cu hematurie, reducerea filtrării
glomerulare şi HTA
G. Nu răspunde la corticoterapie şi evoluează spre
glomerulonefrită cronică
H. În microscopia optică, glomerulii apar cu aspect normal,
singura modificare evidentă fiind acumularea de picături
lipidice în epiteliul tubilor contorţi
I. Este un aspect frecvent asociat infecţiei cu HIV
J. Are frecvent un răspuns favorabil la corticoterapie
351. Despre tumorile căilor urinare este adevărat:

A. Carcinomul scuamocelular nu se poate dezvolta la

nivelul căilor urinare
B. Microscopic, papilomul tranzițional prezintă proiecţii
digitiforme subţiri, constituite din axe conjunctivo-
vasculare acoperite de uroteliu
C. Papilomul tranziţional este o tumoră benignă ce apare
frecvent la tineri
D. Carcinomul tranziţional este mereu unifocal
E. Majoritatea au originea în epiteliul tranzițional
F. Majoritatea au originea în epiteliul scuamocelular
G. Carcinomul scuamocelular poate apare la nivelul căilor
urinare, având originea în epiteliul metaplazic asociat
calculilor
H. Carcinomul tranziţional este deseori multifocal
I. Papilomul tranziţional, macroscopic, nu prezintă pedicul
de implantare
J. Papilomul tranziţional, infiltrează structurile subiacente
352. Despre malformațiile congenitale ale rinichiului și căilor
urinare este adevărat:

A. Agenezia semnifică lipsa de formare a unuia sau ambilor

rinichi
B. Rinichiul polichistic de tip infantil este o boală ereditară
cu transmitere autosomal dominantă
C. Rinichiul în potcoavă nu afectează funcţia renală
 D. Hipoplazia favorizează infecţiile
E. Agenezia semnifică formarea incompletă a unuia sau
ambilor rinichi
F. Rinichiul ectopic se referă la o localizare anormală a
rinichiului, mai frecvent la nivelul pelvisului
G. În hipoplazia adevărată, numărul lobilor şi piramidelor
renale este crescut
H. Uracul persistent se prezintă ca un traiect fistulos între
vezică şi ombilic
I. Rinichiul polichistic de tip adult este o boală ereditară
cu transmitere autosomal recesivă
J. Rinichiul ectopic nu se poate asocia cu obstrucție a
fluxului urinar
353. Despre rinichiul polichistic de tip adult este adevărat:

A. Macroscopic, rinichii sunt măriţi de volum, cu suprafaţa

externă netedă
B. Clinic, se manifestă prin insuficienţă renală încă din
copilărie
C. Pe suprafaţa de secţiune, se constată numeroase
chisturi mici la nivel cortical şi medular, cu aspect
alungit, perpendiculare pe suprafaţa corticală
D. Este o boală cu transmitere autosomal dominantă
E. Este o boală ce apare prin mutații ale genelor PKD1,
PKD2 și PKD3
F. Frecvent, pacienţii prezintă şi
anevrisme berry cerebrale
G. Macroscopic, rinichii sunt mult măriţi de volum,
prezentând numeroase chisturi de dimensiuni mari
H. Este o boală cu transmitere autosomal recesivă
I. Boala este clinic asimptomatică până la 40-50 ani
J. Nu evoluează spre insuficienţă renală cronică, deoarece
frecvent este afectat un singur rinichi
354. Diverticulii esofagieni:

A. Sunt determinați de absența celulelor ganglionare din

plexul mienteric
B. Reprezintă lipsa de formare a lumenului esofagian
C. Pot fi de tracțiune sau de pulsiune
D. Reprezintă trecerea stomacului prin hiatusul esofagian
 E. Se formează la nivelul stricturilor fiziologice ale
esofagului
F. Pot fi de alunecare sau paraesofagieni
G. Pot fi congenitali sau dobândiți
H. Macroscopic – formațiune sacciformă ce comunică cu
lumenul esofagian
I. Reprezintă hernierea mucoasei esofagului
J. Se caracterizează prin înlocuirea epiteliului scuamos cu
epiteliu de tip cilindric
355. Esofagul Barrett:

A. Este localizat frecvent la nivelul sfincterului esofagian

superior
B. Se poate complica cu adenocarcinom esofagian
C. Se complică cu fistulă eso-traheală
D. Epiteliul scuamos stratificat poate fi înlocuit cu epiteliu
de tip gastric (metaplazie gastrică)
E. Este o complicație a stenozei esofagiene
F. Se complică frecvent cu apariția papilomului
scuamocelular
G. Epiteliul glandular este înlocuit de epiteliu de tip
scuamos stratificat (metaplazie scuamoasă)
H. Endoscopic – mucoasa metaplaziată roșie constrastează
cu mucoasa scuamoasă alb-cenușie
I. Epiteliul scuamos stratificat poate fi înlocuit cu epiteliu
de tip intestinal (metaplazie intestinală)
J. Este o complicație a refluxului gastro-esofagian cronic
356. Este adevărat despre carcinomul esofagian:

A. Metastazează precoce pe cale sanguină în ganglionii

regionali
B. Macroscopic poate fi vegetant
C. În carcinomul precoce (superficial) tumora interesează
mucoasa și submucoasa
D. Macroscopic poate fi infiltrativ
E. Carcinomul scuamocelular este cea mai frecventă formă
histologică
F. Adenocarcinomul se dezvoltă pe esofag Barrett
G. Macroscopic prezintă aspect nodular, încapsulat
 H. În stadiile avansate se recomandă screeningul
endoscopic
I. Papilomul scuamocelular este cel mai frecvent subtip
microscopic
J. Carcinomul avansat interesează mucoasa și
submucoasa
357. Aspecte morfologice întâlnite în gastrita acută:

A. Edem și hiperemie a mucoasei gastrice

B. Prezența de granuloame
C. Infiltrat limfo-plasmocitar dispus difuz și nodular
D. Infiltrat leucocitar în corion
E. Hemoragii focale sau difuze ale mucoasei gastrice
F. Eroziuni superficiale ale mucoasei gastrice
G. Pierdere de substanță ce depășește musculara mucoasei
H. Atrofie glandulară
I. Infiltrat leucocitar localizat în cripte și lumenul
glandelor
J. Metaplazie intestinală
358. Care dintre următoarele afirmații despre gastrita cronică
este adevărată:

A. Gastrita cu Helicobacter pylori este localizată frecvent

la nivel antral
B. În gastrita cronică atrofică se identifică metaplazie de
tip intestinal
C. Gastrita cu Helicobacter pylori se caracterizează prin
prezența celulelor în "inel cu pecete"
D. În gastrita cronică atrofică se identifică atrofie
glandulară
E. Gastrita granulomatoasă este o gastrită cronică
nespecifică
F. Histologic se caracterizează prin pierderi de substanță
ce interesează mucoasa și submucoasa
G. Microscopic Helicobacter pylori este identificat la
nivelul submucoasei
H. Gastrita autoimună poate fi asociată cu anemia
pernicioasă
I. Gastrita chimică poate fi determinată de reflux biliar
 J. Gastrita autoimună este localizată caracteristic la nivel
antral
359. Ulcerul peptic acut:

A. Apare frecvent în gastrita cronică

B. Apare frecvent în traumatismele minore
C. Poate apare în stările de stress sever din traume SNC
D. Apare frecvent în arsurile de gradul I
E. Poate apare în septicemie
F. Frecvent este multiplu
G. Este denumit și ulcer peptic cronic
H. Poate apare în stările de stress sever – arsuri extensive
I. Dacă se asociază cirozei este denumit și ulcer varicos
J. Poate apare în stările de șoc (hipovolemie)
360. Este adevărat despre ulcerul peptic acut:

A. Macroscopic - pierdere de substanţă rotund-ovalară,

frecvent multiplă
B. Precede ulcerul peptic cronic
C. Poate evolua spre vindecare
D. Macroscopic - fără predilecţie pentru o anumită
localizare
E. Macroscopic – formațiune vegetantă
F. Se poate complica cu hemoragii severe
G. Se poate complica cu perforație
H. Macroscopic – formațiune papilomatoasă
I. Este întotdeauna unic
J. Este localizat doar la nivel duodenal
361. Ulcerul peptic cronic:

A. Poate fi localizat la nivelul duodenului

B. Evoluează cu perioade de activitate şi de remisiune
C. Pierdere de substanță superficială ce interesează doar
mucoasa
D. Localizat frecvent la nivelul sigmoidului
E. Localizat frecvent la nivelul rectului
F. Localizare: porţiunile tractului digestiv expuse acţiunii
factorului clorhidro-peptic
G. Evoluează întotdeauna spre malignizare
H. Frecvent este multiplu
 I. Poate fi localizat la nivelul stomacului
J. Pierdere de substanţă cu caracter penetrant
362. Ulcerul peptic cronic – aspect macroscopic:

A. Pierdere de substanţă rotund ovalară, frecvent unică

B. Mucoasa din jur constituită din țesut tumoral
C. Diametru 1-2 cm sau mai mare
D. Pliurile mucoasei converg radiar în jurul ulcerului
E. Diametrul este, în general, de 1-2mm
F. Prezintă aspect polipoid
G. În peretele gastric se identifică plaje largi de mucucs
H. Baza ulceraţiei curată, netedă și fermă
I. Marginile ulcerului sunt alcătuite din mucoasa ușor
reliefată
J. Pierdere de substanţă rotund-ovalară, frecvent multiplă
363. Ulcerul peptic cronic în faza de activitate – microscopic
prezintă:

A. În stratul fibros se pot identifica leziuni de endarterită și

perinevrită
B. Frecvent, versanţii ulcerului constituiţi din mucoasă cu
aspecte de adenocarcinom
C. Pierderea de substanță ocupată în totalitate de țesut
fibros
D. Zonă superficială alcătuită dintr-un exudat fibrino-
leucocitar
E. O zonă de necroză de cazeificare
F. O zonă superficială alcătuită din țesut fibros matur
G. Un strat alcătuit din ţesut de granulaţie tânăr
H. Zona superficială cu aspect vilos
I. Un strat profund alcătuit din țesut fibros matur.
J. O zonă de necroza fibrinoidă
364. Care dintre următoarele pot reprezenta complicații ale
ulcerului peptic cronic:

A. Hemoragia (prin erodarea unui vas de la baza ulcerului)

B. Endocardită verucoasă
C. Stenoza produsă prin contracția țesutului fibros
D. Malignizarea (rară)
E. Cervicită foliculară
 F. Infecția cu Helicobacter pylori
G. Hepatită virală
H. Ulcer perforat - deschiderea ulceraţiei în cavitatea
peritoneală (peritonită)
I. Penetrația – baza ulcerului poate fi constituită dintr-un
organ vecin (ficat, pancreas)
J. Carcinomatoză peritoneală
365. Care dintre următoarele reprezintă tumori gastrice maligne:

A. Limfomul gastro-intestinal tip MALT

B. Carcinomul de tip difuz
C. Carcinomul de tip intestinal
D. Neurofibromul
E. Leiomiomul
F. Polipul adenomatos
G. Polipul inflamator
H. Carcinomul cu celule în "inel cu pecete"
I. Leiomiosarcomul
J. Polipul hiperplazic
366. Despre aspectul macroscopic al carcinomului gastric se
poate afirma:

A. Carcinomul ulcerat se prezintă ca o pierdere de

substanță rotund-ovalară, marginile fiind constituite din
mucoasă cu aspect de gastrită cronică
B. Carcinomul vegetant se prezintă ca o tumoră
voluminoasă ce proemină în lumen și are o bază largă de
implantare
C. În carcinomul gastric infiltrativ peretele prezintă pliuri
hipertrofiate și lumen dilatat
D. În carcinomul gastric infiltrativ peretele devine rigid,
fără pliuri și lumenul este îngustat
E. Carcinomul gastric infiltrativ poate fi localizat sau difuz
F. În carcinomul vegetant mucoasa gastrică este netedă,
fără pliuri
G. În carcinomul ulcerat baza este netedă, fermă și pliurile
mucoasei converg spre ulcerație
H. Linita plastică reprezintă un carcinom gastric infiltrativ
difuz
I. Carcinomul gastric poate fi nodular, bine delimitat
 J. Carcinomul ulcerat se prezintă ca o pierdere de
substanță crateriformă, marginile fiind constituite din
țesut tumoral
367. Care dintre următoarele afirmații privind căile de diseminare
a carcinomului gastric sunt adevărate:

A. Invazia locală
B. Metastaze pe cale hematogenă în ficat, pulmoni, creier
C. Metastaze pe cale transcelomică în glanda mamară
D. Metastaze pe calea venei cave in rinichi
E. Metastaze pe cale transcelomică - ascită malignă
F. Metastaze bilaterale în ovare, pe cale transcelomică -
tumora Krukenberg
G. Leiomiocarcinomul determină carcinomatoză peritoneală
H. Metastaze pe cale hematogenă în ganglionii limfatici
I. Metastaze pe cale limfatică în ganglionii limfatici
regionali
J. Tumorile gastrice anaplazice nu determină metastaze
hepatice
368. Este adevărat despre carcinomul gastric de tip difuz,
infiltrativ:

A. Prognosticul este mai rezervat în carcinoamele de tip

difuz comparativ cu cele de tip intestinal
B. Fiind de tip difuz, pe măsură ce avansează, peretele
gastric se subțiază
C. Celulele tumorale produc mucus
D. Celulele tumorale sunt dispuse doar sub formă de glande
E. Este localizat frecvent în regiunea fundică
F. Când mucusul este excretat extracelular se produc
plaje largi de mucus - carcinom coloid (mucinos)
G. Când mucusul este păstrat intracelular, nucleul este
excentric, rezultând aspectul de celulă "in inel cu
pecete"
H. Celulele tumorale nu produc mucus
I. Macroscopic tumora are un aspect gelatinos
J. Se dezvoltă frecvent pe leziuni de metaplazie intestinală
369. Despre diverticulul Meckel se poate afirma:

A. Reprezintă un rest al canalului omfalo-enteric

 B. Este un rest al canalului tireoglos
C. Conține toate straturile peretelui intestinal
D. Este localizat în ileon
E. Este localizat la nivelul jejunului
F. Este o leziune dobândită
G. Este un diverticul adevărat
H. Reprezintă o boală inflamatorie intestinală idiopatică
I. Poate conține incluzii de mucoasă gastrică
J. Este un pseudodiverticul
370. Ulcerul peptic cronic poate fi localizat în:

A. Diverticul Zenker
B. Sigmoid
C. Duoden
D. În țesutul pancreatic ectopic
E. Marginea unei gastroenterostomii
F. Esofag de tip Barrett
G. Stomac
H. Diverticul Meckel
I. Focarele de endometrioză
J. Rect
371. Despre ulcerul peptic cronic se poate afirma:

A. Infecția gastrică cu Helicobacter pylori este un factor

important în apariția ulcerului gastric sau duodenal
B. Reprezintă o pierdere de substanță superficială ce
interesează mucoasa
C. În faza de activitate, morfologic prezintă 4 straturi
D. Apare în segmentele tractului gastro-intestinal expuse
acțiunii agresive a factorului clorhidro-peptic
E. Reprezintă un exemplu de inflamație cronică specifică de
tip granulomatos
F. Stratul profund fibros este o capsulă ce nu permite
producerea unei perforații
G. Macroscopic se prezintă ca o masă conopidiformă
H. Stenoza este o complicație ce poate apărea în faza de
remisiune
I. Reprezintă o pierdere de substanță profundă, cu caracter
penetrant
J. Malignizarea este o complicație frecvent întâlnită
372. Colita pseudomembranoasă:

A. Este o inflamație fibrinoasă localizată de tip abces

B. Este determinată cel mai frecvent de Clostridium
difficile
C. Pseudomembranele sunt constituite din fibrină, epiteliu
necrozat și infiltrat inflamator cu neutrofile
D. Este o inflamație acută exudativă seroasă
E. La suprafața mucoasei se observă depozite alb cenușii
aderente – pseudomembrane
F. Factori predispozanți: administrarea prelungită de
antibiotice
G. Este determinată de Clostridium facile
H. Se caracterizează prin prezența necrozei de cazeificare
I. Este o inflamație acută exudativă fibrinoasă
(pseudomembranoasă)
J. Este o inflamație cronică granulomatoasă
373. Despre Boala Crohn se poate afirma:

A. Interesează doar mucoasa și submucoasa

B. Inflamația este transmurală
C. Este determinată de bacilul Koch
D. Este o boală inflamatorie cronică, idiopatică
E. Poate afecta întreg tubul digestiv
F. Afectează doar sigmoidul
G. Afectează doar esofagul
H. Este o inflamație granulomatoasă ne-cazeoasă
I. Este o inflamație acută catarală
J. Are o dispoziție segmentară
374. Aspecte morfologice în boala Crohn:

A. Microscopic – inflamație localizată doar la nivelul

mucoasei, cu abcese criptice
B. Ganglionii mezenterici pot prezenta granuloame ne-
cazeoase
C. Prin vindecarea leziunilor pot apărea cicatrici fibroase
cu caracter stenozant
D. Ganglionii mezenterici pot prezenta granuloame
cazeoase
E. Macroscopic mucoasa are aspect de pavaj cu pietre
 F. Microscopic se evidențiază o inflamație
pseudomembranoasă
G. Microscopic – inflamație cronică transmurală
H. Macroscopic – ulcerațiile mucoasei sunt acoperite de
plăci alb-cenușii aderente
I. Microscopic – fisuri ce penetrează toată grosimea
peretelui
J. Macroscopic – pe secțiune prezintă aspect gelatinos
375. Despre rectocolita ulcero-hemoragică se poate afirma:

A. Leziunile interesează mucoasa și submucoasa

B. Leziunile sunt segmentare
C. Este denumită și colită pseudomembranoasă
D. Leziunile au caracter continuu
E. Este o inflamație transmurală
F. Are cauză cunoscută
G. Este o inflamație difuză
H. Este localizată la nivelul intestinului subțire
I. Este o boală inflamatorie cronică
J. Leziunile debutează la nivelul rectului și se extind
retrograd afectând întreg colonul
376. Este adevărat despre polipii colonici:

A. Polipii adenomatoși sunt tumori benigne cu risc de

malignizare
B. Polipii adenomatoși prezintă aspect infiltrativ în toată
grosimea peretelui
C. Polipii adenomatoși sunt cele mai frecvente tumori
maligne cu localizare în special la nivel colo-rectal
D. Polipii adenomatoși sunt hamartoame
E. Polipii adenomatoși pot fi sesili sau pediculați
F. Polipi hiperplazici sunt pseudotumori
G. Polipii hiperplazici prezintă frecvent risc de malignizare
H. Din punct de vedere histologic pot fi nodulari sau difuzi
I. Din punct de vedere histologic polipii adenomatoși pot fi
tubulari, viloși sau tubulo-viloși
J. Polipii adenomatoși pot fi unici sau multipli
377. Polipul adenomatos:

A. Microscopic poate fi de tip tubulo-vilos

 B. Microscopic poate fi de tip ulcero-vegetant
C. Este un hamartom
D. Este o tumoră epitelială malignă
E. Microscopic poate fi de tip tubular
F. Reprezintă un polip neoplazic
G. Microscopic poate fi de tip vilos
H. Prezintă risc de metastazare
I. Prezintă potențial de malignizare
J. Microscopic poate fi de tip infiltrativ
378. Polipoza adenomatoasă familială:

A. Prezintă risc de malignizare

B. Se caracterizează prin prezența a peste 100 de polipi
hiperplazici
C. Are transmitere parenterală, fiind transmisă de la părinți
D. Boală ereditară cu transmitere autosomal dominantă
E. Se caracterizează prin prezența a peste 100 de polipi
F. Frecvent adenoamele apar în decadele 6-7 de viață
G. Rar prezintă risc de malignizare
H. Leziunile sunt localizate cu predilecție la nivelul
colonului
I. Leziunile sunt localizate cu predilecție la nivel esofagian
J. Macroscopic au dimensiuni relativ mici, majoritatea sub
1cm
379. Carcinomul colorectal:

A. Polipoza adenomatoasă familială reprezintă un factor de

risc
B. Colita ulcerativă reprezintă un factor de risc
C. Carcinoamele care produc mucus sunt neoplasme de tip
MALT
D. Dieta bogată în grăsimi, zahăr rafinat și săracă în fibre
vegetale reprezintă un factor de risc
E. În carcinomul coloid tumora este constituită în principal
din structuri tumorale tubulare
F. Polipii hiperplazici reprezintă un factor de risc major
G. Macroscopic poate fi nodular, încapsulat
H. Macroscopic poate avea aspect vegetant, ulcero-
vegetant sau infiltrativ
 I. Adenocarcinomul bine diferențat se caracterizează prin
prezența celulelor în inel cu pecete
J. Cea mai frecventă tumoră epitelială malignă a tractului
gastro-intestinal
380. Carcinomul colorectal:

A. Macroscopic poate avea formă vegetantă

B. Macroscopic poate avea formă ulcero-vegetantă
C. Este o tumoră epitelială malignă
D. Polipoza adenomatoasă familială este factor
predispozant
E. Macroscopic, uneori se prezintă ca o tumoră încapsulată
F. Macroscopic poate avea formă infiltrativă
G. Macroscopic poate avea formă nodulară
H. Este o tumoră conjunctiva malignă
I. Metastazează în ficat pe calea venei cava inferioară
J. Este o tumoră epitelială benignă
381. Care dintre următoarele afirmații privind căile de diseminare
ale carcinomului colo-rectal este adevărată:

A. Diseminare prin vena portă în corpii vertebrali

B. Diseminare prin vena portă în ficat
C. Diseminare pe cale limfatică în măduva osoasă
D. Diseminare prin cavitatea peritoneală la nivelul ovarelor
E. Diseminare prin cavitatea peritoneală la nivelul
testiculelor (tumora Krukenberg)
F. Diseminare pe cale limfatică în ganglionii locali
G. Diseminare prin vena cavă inferioară în ficat
H. Invazia structurilor adiacente pe cale directă
I. Diseminare perineurală în ventriculii laterali
J. Diseminare prin venele sistemice în pulmon
382. În funcție de severitate apendicita acută poate fi:

A. Apendicită acută purulentă localizată - flegmonoasă

B. Apendicita acută melanică
C. Apendicita acută catarală
D. Apendicita acută purulentă difuză - flegmonoasă
E. Apendicită acută gangrenoasă
F. Apendicită acută granulomatoasă
G. Apendicită acută simplă
 H. Apendicită acută purulentă
I. Apendicită acută icterică
J. Apendicită acută tubulo-necrotică
383. Complicație a apendicitei acute:

A. Carcinomatoză peritoneală
B. Peritonită generalizată
C. Abcese hepatice pileflebitice
D. Abcese hepatice colangitice
E. Apariția sinusurilor Rokitansky-Aschoff
F. Tuberculi miliari
G. Pileflebită supurată
H. Adenocarcinomul apendicular
I. Formarea de aderențe cecale și peritoneale
J. Abcese periapendiculare
384. Histopatologic, hepatita virală acută (forma comună) se
caracterizează prin:

A. Necroză de cazeificare ȋn focar

B. Regenerare hepatocitară
C. Corpi acidofili
D. Granuloame Aschoff ȋn spațiul porto-biliar
E. Degenerescență vacuolară a hepatocitelor
F. Infiltrat inflamator cu limfocite intralobular
G. Atrofia celulelor Kupffer
H. Pigment de melanină
I. Necroză hepatocitară ȋn focar
J. Infiltrat inflamator cu neutrofile şi eozinofile intralobular
385. Următoarele caracteristici a virusurilor hepatotrope sunt
adevărate:

A. Progresie la hepatită cronică pentru infecția cu virusul C

B. Transmitere parenterală pentru virusurile hepatitice B, C
și D
C. Incubație de 40-180 zile pentru virusul hepatitic B
D. Progresie la hepatită cronică pentru infecția cu virusul
hepatitic A
E. Transmitere pe cale fecal-orală pentru virusurile
hepatitice A și E
 F. Risc de dezvoltare a carcinomului hepatic la hepatitele
cu virusurile B și C
G. Incubație de 15-150 zile pentru virusul hepatitic A
H. Rată crescută de mortalitate > 50% pentru virusul
hepatic E
I. Risc de dezvoltare a carcinomului hepatic la hepatitele
cu virusul E
J. Virusul C se transmite pe cale transcelomică
386. Hepatita virală acută – semne clinice și de laborator:

A. Bilirubina serică crescută

B. Transaminaze serice crescute
C. Rinosinuzită
D. Undă Q crescută
E. Hipotermie
F. Urini închise la culoare
G. Febră
H. Angină pultacee
I. Hematurie
J. Anorexie
387. Care dintre următoarele reprezintă o formă de manifestare a
hepatitei virale:

A. Hepatita virală cronică ușoară

B. Hepatită virală acută autolimitantă
C. Starea de purtător asimptomatic
D. Hepatită medicamentoasă
E. Hepatita virală cronică severă
F. Hepatită autoimună
G. Hepatita virală fulminantă
H. Hepatită toxică
I. Hepatită alcoolică
J. Hepatită ischemică
388. Despre hepatita cronică se poate afirma:

A. Reprezintă o dezorganizare difuză și ireversibilă a

structurii hepatice
B. Se caracterizează prin formarea de noduli de regenerare
înconjurați de septuri fibroase
 C. Se caracterizează prin inflamaţie şi necroză hepatocitară
cu modificarea constantelor biochimice care persistă
cel puțin 6 luni
D. Poate avea etiologie toxică
E. În funcţie de intensitatea leziunilor necro-inflamatorii
poate fi ușoară, moderată și severă
F. Poate avea etiologie virală
G. Poate fi micronodulară
H. Poate fi macronodulară
I. Se caracterizează prin inflamaţie şi necroză hepatocitară
cu modificarea constantelor biochimice care persistă
cel puţin 6 luni
J. Poate avea etiologie autoimună
389. Hepatita virală acută fulminantă se caracterizează prin:

A. Spaţii porto-biliare distruse

B. Capsulă hepatică ȋncreţită
C. Colabarea reţelei de reticulină
D. Ficat mic, moale, de culoare roșie
E. Reţea de reticulină intactă
F. Necroză hepatică difuză ce interesează toți lobii hepatici
G. Interesează un singur lob hepatic
H. Necroză hepatică perivenulară
I. Capsulă hepatică destinsă
J. Ficat mărit de volum, moale, de culoare galbenă
390. Sunt adevărate următoarele despre ciroza hepatică:

A. Ciroza biliară secundară este o complicație a cirozei

biliare primare
B. Ȋn ciroza posthepatită B, hepatocitele conţin pigment de
antracoză
C. Ȋn ciroza posthepatită C, infiltratul inflamator formează
granuloame giganto-epitelioide
D. Ȋn ciroza hepatică Laennec, hepatocitele conţin corpi
Libman-Sacks
E. Ciroza biliară primară se caracterizează prin granuloame
epitelioide cu distrucţia ductelor biliare
F. Ȋn ciroza hepatică Laennec, hepatocitele conţin corpi
Mallory
 G. Ciroza biliară secundară se caracterizează prin leziuni de
colestază și proliferarea canaliculilor biliare ȋn septurile
conjunctive
H. Hiperplazia hepatocitară este caracteristică cirozei
hiperplazice
I. Ȋn ciroza posthepatită C, infiltratul inflamator se dispune
nodular
J. Ȋn ciroza posthepatită B, hepatocitele au aspect de
“ground glass” (sticlă pisată)
391. Despre ciroza alcoolică este adevărat:

A. Este denumită și ciroza Laennec

B. Microscopic se observă steatoză
C. În stadiul final prezintă un nodul unic
D. Microscopic se observă cristale de colesterol
E. Reprezintă stadiul final al hepatitelor virale
F. Microscopic se observă corpi Mallory (hialin alcoolic)
G. Este denumită și ciroză biliară secundară grăsoasă
H. Reprezintă stadiul final al hepatopatiei alcoolice
I. Se complică prin steatoză hepatică
J. În stadiul final este atrofică, micronodulară
392. Despre ciroza hepatică este adevărat:

A. Din punct de vedere microscopic, hepatocitele din

nodulii de regenerare prezintă frecvent degenerescenţă
hidropică
B. Se caracterizează prin formarea de noduli de regenerare
înconjurați de septuri fibroase
C. Se caracterizează prin dezorganizarea difuză şi
ireversibilă a structurii hepatice
D. Din punct de vedere macroscopic poate fi
micronodulară, macronodulară şi mixtă
E. Reprezintă stadiul final al afectiunilor hepatice cu
evolutie nefavorabilă
F. Arhitectura lobulară hepatică este păstrată
G. Se caracterizează prin noduli tumorali înconjurați de
septuri fibroase
H. Reprezintă o formă de tumoră malignă secundară
I. Din punct de vedere macroscopic poate fi vegetantă,
ulcerată şi infiltrativă
 J. Din punct de vedere microscopic, nodulii de regenerare
sunt alcătuiţi din vase de neoformaţie și ducte biliare
hiperplaziate
393. Sindromul de hipertensiune portală din ciroza hepatică se
poate caracteriza prin:

A. Hemoroizi
B. Ascită
C. Splenomegalie cu hipersplenism
D. Polisplenie
E. Varice esofagiene
F. Peritonită fibrinoasă
G. Evidențierea circulației venoase colaterale abdominale
(periombilicale) - "capul de meduză"
H. Amniotită
I. Varice la nivelul plexului lombar
J. Varice bronșice
394. Sunt factori de risc ai carcinomului hepatocelular:

A. Ciroza hepatică alcoolică

B. Gastrita cronică
C. Hepatita cronică autoimună
D. Hepatita acută cu virus A
E. Esofagita de reflux
F. Degenerescență hidropică
G. Hemocromatoza genetică primară
H. Metastazele
I. Colangita sclerozantă primară
J. Hepatita cronică cu virus B sau C
395. Despre carcinomul hepatic primar se poate afirma:

A. Macroscopic poate avea aspect vegetant sau ulcerat

B. Carcinomul hepatocelular apare în 90% din cazuri ȋntr-un
ficat normal
C. Ȋn funcţie de origine, poate fi carcinom hepatocelular și
colangiocarcinom
D. Varianta fibrolamelară se produce mai frecvent la adulţii
tineri, pe un ficat normal
E. Tipul histologic cu celule gigante (pleomorf) este
considerat un carcinom bine diferențiat
 F. Macroscopic, poate avea aspect nodular sau difuz
G. Carcinoamele hepatice multinodulare (multicentrice)
apar pe fond de ficat cirotic
H. Carcinoamele hepatice nodulare solitare sunt
ȋncapsulate
I. Colangiocarcinomul are originea în hepatocite
J. Histologic, colangiocarcinomul prezintă structuri
tubulare și stromă fibroasă abundentă
396. Despre tumorile secundare hepatice se poate afirma:

A. Tumorile secundare hepatice sunt rar întâlnite

comparativ cu tumorile hepatice primare
B. Tumorile secundare poartă denumirea de noduli
metaplazici
C. Macroscopic, sunt tumori nodulare multiple, cu limite
distincte
D. Tumorile secundare hepatice sunt întotdeauna unice
E. Tumorile secundare prezintă, frecvent, central necroză
de cazeificare
F. Tumorile secundare hepatice sunt mai frecvente decât
tumorile hepatice primare
G. Se pot produce prin diseminare prin circulația limfatică
de la tumori maligne primare ale tubului digestiv
H. Se pot produce prin diseminare pe calea venei porte de
la tumori maligne primare ale tubului digestiv
I. Prezintă central arii de necroză tumorală
J. Macroscopic, au culoarea tumorii de origine – de
exemplu metastaza de melanom va fi de culoare neagră
397. Despre colecistita cronică calculoasă este adevărat:

A. Termenul de ”veziculă fragă” provine de la fragilitatea

peretelui
B. Microscopic, peretele vezicular prezintă infiltrat
inflamator limfocitar
C. Microscopic, peretele vezicular prezintă infiltrat
inflamator purulent difuz
D. Macroscopic, în lumenul veziculei bilare sunt prezenți
calculi
E. Vezicula hipertrofică se mai numește hidrops vezicular
 F. Macroscopic, în lumenul veziculei bilare sunt prezenți
trombi aderenți
G. Macroscopic, poate fi colecistită cu veziculă hipertrofică
sau cu veziculă atrofică
H. Ȋn forma cu veziculă atrofică, peretele este subţire, mulat
pe calcul
I. Prin impregnarea peretelui vezicular cu săruri de calciu,
apare aspectul de „veziculă fragă”
J. Ȋn forma cu veziculă hipertrofică, mucoasa prezintă
falduri ȋngroșate şi poate fi ulcerată ȋn focar
398. Despre pancreatita acută este adevărat:

A. Forma severă necrotico-hemoragică prezintă

macroscopic zone de necroză alb-cenușii și arii de
hemoragie
B. Macroscopic, ȋn pancreatita necrotico-hemoragică
pancreasul este mărit de volum, dur, fibros
C. Forma ușoară se limitează la numeroase arii hemoragice
D. Abuzul cronic de alcool este considerat factor
predispozant
E. Se caracterizează prin inflamaţie acută determinată de
necroza enzimatică a parenchimului pancreatic
F. Are trei forme: interstiţială, cu citosteatonecroză și
necrotico-hemoragică
G. Are două forme: calcifiantă și obstructivă
H. Forma moderată prezintă zone de citosteatonecroză alb-
cretoase
I. Ȋn pancreatita interstiţială pancreasul are modificări
ireversibile
J. Forma moderată prezintă necroză cazeoasă
399. Despre pancreatita cronică este adevărat:

A. Microscopic, se identifică hipertrofia pancreasului

exocrin
B. Ȋn pancreatita obstructivă leziunile microscopice au
distribuţie lobulară
C. Pancreatita calcifiantă afectează cel mai frecvent capul
pancreasului
D. Pancreatita cronică idiopatică este adesea asociată cu
boli vasculare periferice
 E. Pancreatita calcifiantă este ȋntâlnită mai frecvent la
alcoolici
F. Se poate complica cu pseudochisturi și chisturi de
retenţie pancreatice
G. Microscopic, se identifică infiltrat cu neutrofile
H. Microscopic, se identifică atrofia pancreasului exocrin
I. Macroscopic, pancreasul este mărit de volum, de
consistenţă crescută, dur, fibros
J. Pancreatita cronică juvenilă are risc crescut pentru
dezvoltarea adenocarcinomului pancreatic
400. Despre carcinomul pancreatic este adevărat:

A. Diseminarea tumorii se produce pe cale limfatică ȋn ficat

B. 60% din tumori se localizează la nivelul capului
pancreasului
C. Cel mai frecvent, tumora are origine ȋn epiteliul
canalelor pancreatice
D. Macroscopic, se prezintă ca o tumoră nodulară sau
difuză
E. Carcinoamele cozii pancreasului invadează precoce
coledocul producând icter
F. Tumora se poate extinde prin conductele exocrine și de-
a lungul trunchiurilor nervoase
G. Microscopic, 90% din tumori sunt adenocarcinoame
moderat diferenţiate
H. Cel mai frecvent, tumora are origine ȋn insulele
Langerhans
I. 60% din tumori se localizează la nivelul cozii
pancreasului
J. Microscopic, 90% din tumori sunt carcinoame
adenoscuamoase slab diferenţiate
401. Inflamaţiile tractului genital feminin:

A. Infecţia cu Hemophilus ducreyi detrmină limfogranulom

venerian
B. Există şi inflamaţii neinfecţioase
C. Infecţia cu Treponema pallidum determină şancru
sifilitic în stadiul terţiar
D. Frecvent calea de transmitere este sexuală
 E. Sunt determinate de Candida, Trichomonas,
Gardnerella
F. Infecţia cu Mycoplasma nu determină avort spontan
G. Infecţia cu Chlamydia se poate solda cu infertilitate
H. Infecţia cu virus papiloma uman (HPV) se poate solda cu
proliferări epiteliale de tipul Condylomata lata
I. Se soldează cu disconfort, fără urmări deosebite
J. Infecţia cu Chlamydia trachomatis determină chancroid
şi adenopatie inghinală
402. Cervicitele acute:

A. Inflamaţiile acute determinate de virusul herpetic sunt

asociate cu vaginite şi vulvite
B. Se pot complica cu formarea unui abces tubo-ovarian
C. Reprezintă o afectare inflamatorie a trompelor uterine şi
a ţesuturilor paratubare
D. Prezintă un infiltrat inflamator cu limfocite şi macrofage
E. Sunt cel mai frecvent determinate de microorganisme
din flora endogenă vaginală
F. Prezintă un exudat cu polimorfonucleare neutrofile
G. Infecţia deseori se extinde la ligamentele largi
H. Prezintă eroziuni şi aspecte epiteliale reactive sau de
regenerare, reparare
I. Reprezintă extinderea locală a unei faringite acute
J. Pot fi asociate cu ulceraţii
403. Cervicitele cronice:

A. Glandele endocervicale pot prolifera ca răspuns la

inflamaţie
B. Prezintă inflamaţie cu celule mononucleate
C. Prezintă inflamaţie cu numeroase PMN-uri
D. Macroscopic prezintă aspect pedunculat
E. Glandele endocervicale sunt dilatate chistic (chisturi
Naboth)
F. Poate determina fibroză şi obstrucţie tubară
G. Colul poate prezenta eroziuni sau ulceraţii
H. Sunt cel mai frecvent determinate de microorganisme
din flora endogenă vaginală
I. În infecţia cu Chlamidia în stroma conjunctivă a colului
apar granuloame de corp străin
 J. Macroscopic se identifică aspecte infiltrative
404. Polipul endocervical:

A. Se localizează mai frecvent la nivelul labiei mari şi

histologic este de cele mai multe ori bine diferenţiat
B. Microscopic prezintă o stromă mixoidă în care se găsesc
celule rotunde sau fuziforme cu diferenţiere celulară
spre rabdomioblaste
C. Factorii implicaţi în apariţia lui sunt fumatul şi
contraceptivele orale
D. Microscopic, este alcătuit dintr-o stromă laxă şi glande
endocervicale dilatate, uneori cu metaplazie scuamoasă
şi infiltrate inflamatorii
E. Histologic şi citologic se caracterizează prin prezenţa de
celule scuamoase cu atipii nucleare şi halou clar
perinuclear, cu condensare periferică a citoplasmei
F. Este invaziv local
G. Sângeră uşor, punând uneori, din punct de vedere clinic,
probleme de diagnostic diferenţial cu tumori maligne
H. Macroscopic poate fi sesilă sau pedunculată
I. Este o pseudotumoră frecventă, de natură inflamatorie
J. Macroscopic are o extremitate globuloasă, moale, care
se poate exterioriza la nivelul orificiului extern al colului
uterin
405. Despre condilom se poate afirma:

A. Macroscopic în condilomul plat se observă o proliferare

epitelială nereliefată
B. Este o tumoră malignă a epiteliului scuamocelular
C. Macroscopic în condilom se observă o proliferare
vegetantă cu caracter infiltrativ
D. Marca citologică a infecţiei HPV este koiloblastul
E. Este produs de virusul herpetic tipurile cu risc crescut
de transformare malignă
F. Marca citologică a infecţiei HPV este koilocitul
G. Macroscopic în condilomul acuminat se observă o
proliferare epitelială exofitică
H. Este o tumoră benignă a ţesutului conjunctiv
endocervical
 I. Este produs de virusul papiloma uman (HPV) tipurile cu
risc scăzut (HPV 6, 11)
J. Este o tumoră benignă a epiteliului scuamocelular
exocervical sau a zonei de tranziţie
406. Carcinomul cervical:

A. HPV are tropism pentru epiteliul zonei de transformare,

la nivelul joncţiunii scuamo – cilindrice
B. În etiopatogenia carcinomului cervical, un rol decisiv îl
are virusul papilomului uman (HPV), agent cu
transmitere sexuală
C. Marea majoritate a carcinoamelor cervicale sunt
adenocarcinoame
D. În carcinomul microinvaziv celulele maligne depăşesc
membrana bazală extinzându-se în ţesutul conjunctiv al
colului, cca 10 mm în profunzime
E. Alţi factori carcinogeni implicaţi în patogenie sunt
fumatul, multiparitatea, sau infecţiile genitale asociate
F. HPV prezintă peste 70 de tipuri, cele cu risc înalt pentru
transformarea neoplazică fiind 16, 18, 31, 33
G. Macroscopic carcinomul invaziv se poate prezenta sub
două forme
H. Microscopic, tipul cel mai frecvent întâlnit este
carcinomul cu celule clare
I. La tipurile HPV cu risc înalt, ADN-ul viral este integrat în
genomul celulei gazdă
J. Determină apariţia polipului vulvar
407. Despre leziunile preinvazive ale colului uterin se poate
afirma:

A. În CIN I – leziunile sunt extinse în 2/3 din grosimea

epiteliului
B. Leziunile preinvazive pot fi detectate prin examen
citologic sau colposcopie şi confirmate prin biopsie
C. Leziunile preinvazive cervicale NU pot fi identificate prin
examen citologic
D. Transformarea epitelială debutează la nivelul vaginului
E. Leziunile preinvazive sunt denumite neoplazii
intraepiteliale cervicale (CIN)
 F. În CIS – carcinomul in situ – întreaga grosime a
epiteliului are aspect malign, dar membrana bazală nu
este depăşită
G. Neoplaziile intraepiteliale cervicale (CIN) pot precede
dezvoltarea carcinomului scuamocelular invaziv cu 10-
20 ani
H. În carcinomul in situ membrana bazală este depăşită
I. Leziunile preinvazive cervicale au un prognostic
nefavorabil
J. Carcinomul scuamocelular invaziv este precedat de
leziuni preinvazive cu evoluţie progresivă
408. Aspectele morfologice ale carcinomului de col uterin includ:

A. În forma infiltrativă colul uterin mărit de volum difuz (col

cu aspect de ”butoiaș”)
B. Metastazele se produc pe cale celomică
C. Comparativ cu carcinomul scuamocelular
adenocarcinomul este mai frecvent radiosensibil
D. Poate prezenta trei forme macroscopice: vegetant,
ulcerat și infiltrativ.
E. Carcinomul adenoscuamos (mixt) reuneşte aspecte
microscopice de carcinom tranziţional şi adenocarcinom
F. Frecvent aspectul macroscopic este chistic multilocular
G. Alte tipuri histologice sunt carcinomul keratinizat şi
carcinomul cu celule mici (nediferenţiat)
H. Poate prezenta două forme macroscopice: pediculat şi
sesil
I. Forma vegetantă (cea mai frecventă) are aspect
conopidiform, fiind localizată în jurul orificiului extern al
colului uterin
J. Tipul histologic cel mai frecvent identificat este
carcinomul scuamocelular cu celule mari nekeratinizat
(moderat diferenţiat)
409. Endometritele:

A. Apar în general după naştere sau avort, prin reţinerea de

resturi placentare
B. Microscopic în formele acute regăsim glandele
endometriale infiltrate cu polimorfonucleare neutrofile.
 C. Au etiologie bacteriană: streptococi, stafilococi,
clostridii, alte bacterii
D. Endometritele cronice specifice includ endometritele
gonococice
E. Reprezintă inflamaţii ale mucoasei endometriale
F. Endometrita tuberculoasă este produsă prin extensie din
aria cervicală
G. Endometritele cronice nespecifice prezintă un infiltrat
inflamator bogat în PMN-uri
H. Endometritele acute sunt rare
I. În cazuri severe, ca urmare a obstrucţiei canalului
endocervical, cavitatea uterină devine plină cu sânge
(hemometra)
J. În endometrita tuberculoasă granuloamele se identifică
în biopsiile endometriale recoltate în prima parte a
ciclului endometrial
410. Despre endometrioză se poate afirma că:

A. Microscopic, se identifică glande şi stromă endometrială

înconjurate de hemoragie, pigment de hemosiderină şi
fibroză
B. Există 3 teorii patogenice prin care se încearcă
explicarea prezenţei endometrului în localizări anormale
C. Microscopic se identifică numeroase koilocite
D. Reprezintă prezenţa de glande şi stromă endometrială în
localizări anormale, în afara uterului
E. Poate fi localizată în ovare, ligamente uterine, sept
rectovaginal, peritoneu pelvin, sau cicatrici de
laparotomie
F. Endometrioza internă (adenomioza) este definită ca
prezenţa de glande şi stromă endometrială la nivelul
lumenului intestinal
G. Ţesutul endometriotic suferă modificări ciclice
asemănătoare endometrului normal cu hemoragii
periodice
H. Teoria metaplastică susţine că prin menstruaţie
retrogradă, fragmente de endometru sunt vehiculate prin
trompe, fiind însămânţate la nivelul pelvisului
I. Afectează 80% dintre femei
 J. Teoria regurgitării susţine că insulele endometriotice
provin din epiteliul celomic (care este şi originea
endometrului)
411. Care dintre următoarele entităţi reprezintă afecțiuni întâlnite
în patologia corpului uterin:

A. Carcinomul cervical
B. Condilomul
C. Hiperplazia endometrială simplă
D. Ectropionul
E. Hiperplazia endometrială complexă
F. Polipul endometrial
G. Carcinomul endometrial
H. Leiomiomul uterin
I. Neoplazia vulvară intraepitelială
J. Boala pelvină inflamatorie
412. Despre polipul endometrial se poate afirma că:

A. Microscopic poate prezenta endometru funcţional sau

hiperplazic
B. Poate fi asimptomatic sau poate determina hemoragii şi
dismenoree
C. Microscopic prezintă glande dense, cu dispoziţie„spate
în spate”, tapetate de celule maligne
D. Baza de implantare este la nivelul canalului cervical
E. Când tumora este bine diferenţiată are aspect cărnos,
invazivă în miometru
F. Reprezintă o proliferare glandulară endometrială
exagerată
G. Macroscopic apare ca leziune nodulară încapsulată
H. Este sensibil la progesteron, dar nu şi la estrogeni
I. Se produce ca răspuns la un stimul estrogenic
J. Are caracter localizat
413. Hiperplaziile endometriale:

A. Hiperplazia atipică poate avea aspect arhitectural de

hiperplazie simplă sau de hiperplazie complexă, dar
celulele glandulare sunt atipice
B. În hiperplazia atipică tratamentul de elecţie este de
histerectomie totală
 C. Apar pe fondul unei hiperestrogenii absolute sau relative
D. Hiperplazia complexă este caracterizată printr-o
proliferare paralelă a glandelor şi stromei endometriale
E. În hiperplazia atipică epiteliul glandular este uneori
pseudostratificat, dar nu prezintă atipii celulare
F. Hiperplazia simplă se caracterizată printr-o proliferare
paralelă a glandelor şi stromei endometriale
G. Hiperplazia simplă nu are risc de transformare malignă
H. Hiperplazia simplă se caracterizează prin proliferarea
marcată a glandelor, în detrimentul stromei
endometriale
I. Hiperplazia endometrială constă în prezenţa de glande şi
stromă endometrială în grosimea miometrului
J. În hiperplazia atipică există un risc de 10% de progresie
spre malignitate
414. Carcinomul endometrial:

A. Adenoacantomul reprezintă asocierea între un

adenocarcinom endometrial şi carcinom scuamocelular
B. Carcinomul endometrioid bine diferenţiat se
caracterizează printr-un aspect solid al proliferării
maligne, fără formare de glande
C. Macroscopic, indiferent de tip, au aspect polipoid
localizat sau difuz
D. Carcinomul endometrioid apare în relaţie cu
hiperestrogenia, fiind deseori precedat sau asociat cu
leziuni endometriale hiperplazice
E. Prezenţa receptorilor estrogenici şi progesteronici este
în relaţie inversă cu gradul de diferenţiere şi prognosticul
pacientei
F. Apare cel mai frecvent în post-menopauză (55-65 ani)
G. Carcinoamele non-endometrioide apar la vârste tinere şi
sunt tumori receptor positive
H. Patogenetic se descriu două tipuri: endometrioid şi non -
endometrioid
I. Carcinomul non-endometrioid nu este în relaţie cu
mediul estrogenic şi nu este asociat cu leziuni
hiperplazice
 J. Carcinomul endometrioid slab diferenţiat este
caracterizat prin glande dense, cu dispoziţie „spate în
spate”, tapetate de celule maligne
415. Nodulul stromal benign şi sarcomul stromal:

A. Sunt tumori mult mai rare decât adenocarcinomul

B. Apar mai frecvent în perioda de fertilitate
C. Sarcoamele stromale pot avea grad redus sau grad înalt
de malignitate
D. Sarcomul stromal cu grad înalt de malignitate are
aspect de noduli formaţi din celule asemănătoare
celulelor stromale, fără atipii sau cu atipii minime
E. Sarcomul stromal cu grad înalt de malignitate se
caracterizează prin celule atipice, cu activitate mitotică
ridicată
F. Se caracterizează prin evoluţie rapidă
G. Sarcomul stromal cu grad redus de malignitate se
caracterizează prin celule atipice, cu activitate mitotică
ridicată
H. Mioza stromală endolimfatică este un sarcom stromal cu
grad redus de malignitate
I. Nodulul stromal prezintă aspecte glandulare, asociate
cu arii în care celulele maligne formează plaje solide
J. Sarcomul stromal cu grad înalt de malignitate are
evoluţie agresivă
416. Despre leiomiom se poate afirma că:

A. Microscopic, este formată dintr-o proliferare de

fascicule de fibre musculare netede orientate în diferite
direcții
B. Leiomioamele se dezvoltă în perioada genital activă
(sunt progesteron-sensibile), având o involuţie rapidă în
sarcină
C. Leiomiomatoza reprezintă prezenţa de noduli de
leiomiom în cavitatea pleurală
D. Este cea mai frecventă tumoră benignă la femei
E. Clinic poate fi complet asimptomatic sau se manifestă
prin metroragii, micţiuni frecvente, dureri sau afectarea
fertilităţii
 F. La femeile gravide pot fi cauză de avort sau hemoragii
post-partum
G. Leiomiomul atipic se caracterizează prin extinderea prin
vase a unui leiomiom localizat în uter
H. Leiomiomul intramural proemină pe suprafaţa uterului
I. Leiomiomul subseros proemină în cavitatea uterină
J. Macroscopic tumora este nodulară, solidă, bine
circumscrisă, dar fără capsulă
417. Leiomiosarcomul:

A. Microscopic se caracterizează prin glande şi stromă

maligne, elemente de adenocarcinom şi de sarcom
B. Leiomiosarcoamele prezintă 0-3 mitoze pe câmp
microscopic
C. Gradul de malignitate este variabil, dependent de
activitatea mitotică
D. Este o tumoră malignă care apare de novo din miometru
sau din stroma endometrială care a suferit diferenţiere
musculară
E. Microscopic, este formată dintr-o proliferare de
fascicule de fibre musculare netede, fără necroză
tumorală, mitoze sau atipie celulară
F. Macroscopic, are aspect cărnos, invaziv în miometru sau
vegetant, polipoid, umplând cavitatea endometrială
G. Prezintă glande cu aspecte arhitecturale complexe,
ramificate
H. Apare prin mecanismul menstruaţiei retrograde
I. Poate detemina metastaze pe cale hematogenă în
pulmon, os, creier
J. Producerea prin transformarea malignă a unui leiomiom
este controversată
418. Salpingitele prezintă următoarele caracteristici, cu excepţia:

A. Sunt tumori tubare rare

B. Piosalpinxul apare ca urmare a aderenţelor pliurilor
mucoasei, cu acumularea puroiului şi distensia
consecutivă a trompei uterine
C. În salpingita acută se identifică granuloame giganto-
epitelioide
 D. În salpingita acută, trompa uterină este destinsă,
congestionată, cu suprafaţa seroasă granulară
E. „Masa tubo-ovariană” reprezintă un conglomerat format
din noduli de leiomiom
F. În salpingita tuberculoasă lumenul este ocupat de
exudat purulent (piosalpinx)
G. Pot apare post-partum, în asociere cu endometrite,
dispozitive intra-uterine, infecţii cu transmitere sexuală
H. Reprezintă inflamaţia ţesutului ovarian
I. Infecţia cu Chlamydia este cauză majoră de infertilitate
şi sarcină ectopică
J. Boala inflamatorie pelvină debutează ca endosalpingită,
cu extensia transmurală a exudatului inflamator
419. Tumorile tubare:

A. Tumorile maligne se dezvoltă în lumenul tubar, apoi

invadează stratul muscular, moment în care apar
diseminări la nivelul abdomenului superior
B. Microscopic cel mai frecvent tip histologic este
carcinomul scuamocelular
C. Macroscopic au aspect nodular încapsulat, de culoare
galbenă
D. Extrem de rar la nivelul peretelui tubar pot apare
sarcoame stromale şi tumorile mixte
E. Chisturile tubare apar mai frecvent decât tumorile
tubare, dar acestea nu au o semnificaţie clinico-
patologică deosebită
F. Tumorile tubare apar datorită unor endometrite,
dispozitive intra-uterine, sau infecţii cu transmitere
sexuală
G. Tumorile benigne includ tumorile adenomatoide
localizate în mezosalpinx sau seroasa tubară
H. De obicei sunt diagnosticate în stadii incipiente,
prognosticul fiind foarte bun
I. Adenocarcinomul este mai frecvent de tip papilar seros
(cu diferenţiere tubară) sau endometrioid
J. Evoluţia sarcoamelor stromale şi a tumorilor mixte este
foarte lentă
420. Tumorile ovariene provenite din epiteliul de suprafaţă:
 A. Tumori endometrioide
B. Tumori seroase
C. Disgerminoame
D. Reprezintă 60% din tumorile ovariene
E. Tumori mucinoase
F. Tumori cu celule Sertoli
G. Teratoame
H. Tumori ale sinusului endodermic
I. Tumori cu celule tranziţionale
J. Fibrotecoame
421. Tumorile derivate din celulele germinale:

A. Ginandroblastoame
B. Carcinom embrionar
C. Tumori seroase
D. Tumora sinusului endodermic
E. Tumori cu celule tranziţionale
F. Disgerminoame
G. Tumori mucinoase
H. Reprezintă 15-20% din tumorile ovariene
I. Teratoame
J. Tumori cu celule granuloase
422. Chistadenomul seros ovarian:

A. Epiteliul care tapetează suprafaţa internă a pereţilor

chisturilor este unistratificat, cubic sau cilindric,
asemănător cu cel al trompelor uterine
B. Adenofibromul este un tip de chistadenom care asociază
elemente epiteliale de tip seros maligne cu o stromă
fuziformă
C. Poate fi unilocular (mai frecvent) sau multilocular
D. Spre interior pot apare proiecţii papilifere
E. Cavităţile chistice conţin un lichid clar, seros
F. Celulele de înveliş sunt cilindrice, mucosecretante,
asemănătoare celor endocervicale sau intestinale
G. Poate fi unilateral sau bilateral (30-50% din cazuri)
H. Cavităţile chistice au un conţinut gelatinos, filant
I. Ruperea chisturilor determină peritonită gelatinoasă
J. Este cea mai frecventă tumoră malignă ovariană
423. Chistadenocarcinomul papilifer prezintă următoarele
caracteristici, cu excepţia:

A. Proliferare de celule germinale primordiale dispuse în

cuiburi separate de benzi fibroase infiltrate cu limfocite
şi uneori celule gigante multinucleate
B. Microscopic, este alcătuit din celule mari, cu citoplasma
clară, încărcată cu glicogen, mucine şi lipide
C. Detaşarea de fragmente conduce la implante
peritoneale şi ascită
D. Proliferare de celule asemănătoare cu cele ale
epiteliului tranziţional, într-o stromă fibroasă
E. Chistadenocarcinomul mucinos se dezvoltă la femei
tinere
F. Deseori este o tumoră bilaterală
G. Se caracterizează prin structuri asemănătoare
glomerulilor, compuse dintr-un vas central înconjurat de
celule germinale situate într-un spaţiu tapetat la rândul
său, de celule germinale (corpi Schiller-Duval)
H. Microscopic, constă din celule cilindrice sau cubice
atipice, pleomorfe, cu dispoziţie multistratificată,
formând proiecţii papilifere şi arii solide, cu caracter
invaziv în stroma ovariană.
I. Pereţii au suprafaţa internă şi externă netede
J. Este o tumoră chistică multiloculară, mai frecvent de tip
seros, decât mucinos
424. Teratomul chistic cu ţesuturi mature:

A. Este compus dintr-un amestec de ţesuturi embrionare şi

de tip adult
B. „Struma ovarii” defineşte prezenţa de celule tiroidiene în
peste 80% din tumoră
C. Este o tumoră rară, cu malignitate înaltă
D. Reprezintă 20% din toate tumorile ovarului
E. Este o tumoră malignă ovariană
F. Este cea mai frecventă tumoră benignă ovariană
G. Peretele chistului este constituit din piele cu anexe
H. Microscopic tumora este asemănătoare cu tumora
omologă testiculară, fiind compusă din plaje sau cuiburi
de celule primitive mari
 I. La nivelul protuberanţei Rokitansky se găsesc variate
tipuri tisulare derivate din toate cele trei foiţe
embrionare
J. Microscopic, se caracterizează prin structuri
asemănătoare glomerulilor, compuse dintr-un vas central
înconjurat de celule germinale situate într-un spaţiu
tapetat la rândul său, de celule germinale (corpi Schiller-
Duval)
425. Inflamaţiile placentare prezintă următoarele caracteristici,
cu excepţia:

A. Membranele se rup prematur, permiţând pătrunderea

microorganismelor
B. Cel mai frecvent, infecţia este ascendentă, de cauză
bacteriană corelată cu prematuritatea şi stările septice
în primele două zile de viaţă
C. Infecţia se poate produce pe cale ascendentă
hematogen sau transplacentar
D. Infecţia se poate produce pe cale descendentă prin
canalul genital
E. Vilite reprezintă inflamaţiile vililor intestinali
F. Funisitele reprezintă inflamaţiile membranelor fetale
G. În afectarea hematogenă infecţia poate fi produsă de
toxoplasma sau virusuri (rubeolic, cytomegalovirus,
herpetic), uneori sifilis, tuberculoză, sau listerioză
H. Când însămânţarea este hematogenă, germenii ajung
direct la placentă, cel mai frecvent fiind afectate
vilozităţile
I. Chorioamniotitele reprezintă inflamaţiile cordonului
ombilical
J. Lichidul amniotic devine tulbure, purulent
426. Sarcina ectopică:

A. Complicaţiile sarcinii tubare nu reprezintă o urgenţă

chirurgicală
B. Majoritatea sarcinilor tubare evoluează 20-24 săptămâni
C. Se pot localiza la nivelul cavităţii abdominale
D. Frecvent sarcina poate fi dusă la termen
E. Dezvoltarea trofoblastului determină apariţia
carcinomului tubar
 F. Se pot localiza la nivelul trompelor uterine
G. Reprezintă implantarea oului fertilizat în afara cavității
corpului uterin
H. Se pot localiza la nivelul porţiunii intrauterine a
trompelor
I. Se pot localiza la nivelul ovarelor
J. În sarcina tubară, dezlipirea parţială a placentei
determină piosalpinx
427. Sarcina ectopică tubară:

A. Reprezintă implantarea produsului de concepție în

cavitatea uterină
B. Sarcina tubară progresează obișnuit 30 de săptămâni
C. După 6-12 săptămâni de evoluție peretele tubar se rupe
cu producere de hemoperitoneu
D. Sarcina tubară progresează obișnuit 6-12 săptămâni
E. Reprezintă implantarea produsului de concepție în
cavitatea pleurală
F. Macroscopic trompa uterină are lumenul liber
G. Este cel mai frecvent tip de implantare a produsului de
concepție extrauterin, indentificat în 90% din cazuri
H. În lumenul tubar se identifică embrion și placentă
I. Sarcina tubară progresează obișnuit până la termen
J. Trompa uterină este destinsă cu peretele îngroșat
428. Avortul:

A. Reprezintă întreruperea evoluţiei normale a sarcinii în

primele 28 de săptămâni
B. Diagnosticul este confirmat prin absența celulelor
deciduale
C. Componenta maternă a placentei este reprezentată de
miometru
D. Avortul poate fi spontan sau provocat
E. Poate fi determinat de un leiomiom submucos
F. Componenta fetală a placentei este reprezentată de
endometru
G. Reprezintă întreruperea evoluţiei normale a sarcinii după
40 de săptămâni
H. Diagnosticul este precizat prin examenul microscopic al
produsului de chiuretaj uterin
 I. Diagnosticul este confirmat prin absența vilozităților
coriale
J. Poate fi determinat de leiomiomatoză
429. Despre mola hidatiformă se poate afirma:

A. Se caracterizează prin transformarea chistică a

vilozităţilor placentare şi variate grade de proliferare
trofoblastică
B. Este asociată cu producţie crescută de gonadotrofină
chorionică umană (hCG)
C. Nivelele serice de hCG continuă să scadă şi după
săptămâna 14 de sarcină
D. În mola completă trofoblastul proliferează difuz şi toate
vilozităţile choriale sunt chistice
E. Este o tumoră benignă
F. În mola parţială, embrionul nu se dezvoltă
G. Este o tumoră malignă
H. Nu este o boală a trofoblastului gestaţional
I. Mola parţială prezintă o parte din vilozităţi cu aspect
normal, iar proliferarea trofoblastică este difuză focală
J. Este de două tipuri: completă şi parţială
430. Următoarele afirmaţii despre choriocarcinom sunt adevărate,
cu excepţia:

A. Se asociază cu niveluri scăzute de hCG

B. Este compusă din trofoblast malign
C. Choriocarcinomul este o tumoră rară
D. Choriocarcinomul este o inflamaţie des întâlnită a
trofoblastului
E. Sunt sensibile la radioterapie
F. Prognosticul este nefavorabil
G. Se localizează la nivel uterin sau extrauterin, pe sarcini
ectopice
H. 50% din cazuri sunt precedate de molă
I. Invadează şi metastazează foarte rapid
J. Este compusă din trofoblast benign
431. Care dintre următoarele aspecte microscopice pot fi
identificate în mastopatia fibro-chistică:

A. Adenoză – creşterea numărului de unităţi acinare pe lobul

 B. Adenosis sclerozant - număr crescut de acini
distorsionaţi şi comprimaţi
C. Transformarea chistică a ductelor
D. Hiperplazie epitelială – poate fi moderată sau floridă cu
sau fără atipii
E. Prezintă embolii tumorale în vasele limfatice
F. Celulele tumorale plutesc în mase de mucus
G. Prezintă carcacter infiltrativ la nivelul mamelonului
H. Leziunile chistice suferă metaplazie intestinală
I. Celulele tumorale sunt dispuse în cordoane
J. Fibroză care rezultă din reacţia inflamatorie cronică
432. Fibroadenomul de glandă mamară:

A. Este un nodul cu consistență elastică, culoare albicioasă

B. Este un nodul cu consistență moale cu necroză centrală
C. Este o tumoră benignă
D. Se dezvoltă în condiţii de hiperestrogenism
E. Este o tumoră infiltrativă
F. Este o tumoră malignă
G. Este un nodul încapsulat
H. Este un nodul solid, bine delimitat
I. Este o formaţiune chistică
J. Este o tumoră ulcero-vegetantă
433. În dezvoltarea carcinomului de glandă mamară sunt
incriminaţi următorii factori de risc, cu excepţia:

A. Hiperinsulinismul
B. Hipoestrogenismul
C. Vârsta peste 40 de ani
D. Istoricul familial
E. Nuliparitate sau prima sarcină tardiv
F. Sarcina gemelară
G. Vârsta sub 20 de ani
H. Antecedente de leziuni mamare proliferative
I. Istoric de leziuni mamare neproliferative
J. Hiperestrogenismul
434. Carcinomul de glandă mamară – aspect clinic:

A. Boala Paget se prezintă clinic ca o pigmentare areolară

B. Cel mai frecvent este localizat în cadranul supero-extern
 C. Cel mai frecvent este localizat retromamelonar
D. Adenopatie cu aspect de „cloşcă cu pui”
E. Retracţia mamelonului
F. La nivel cutanat se observă frecvent o ulceraţie
denumită şancru dur
G. Ganglioni axilari măriţi
H. Semne cutanate: piele cu aspect de "limbă de pisică"
I. Masă tumorală palpabilă, aderentă la structurile
superficiale şi profunde
J. Semne cutanate: piele cu aspect de "coajă de portocală"
435. Care dintre următoarele diagnostice histologice reprezintă
un carcinom de glandă mamară:

A. Carcinomul ductal in situ

B. Carcinomul medular
C. Carcinomul lobular in situ
D. Fibroadenomul
E. Metaplazia apocrină
F. Adenozisul
G. Hiperplazia epitelială ductală fără atipii
H. Carcinomul ductal invaziv
I. Carcinomul lobular invaziv
J. Papiloamele ductelor mici
436. Carcinomul ductal invaziv de glandă mamară fără aspecte
specifice:

A. Celulele maligne antrenează o reacţie fibroasă stromală

care conferă tumorii o consistenţă dură (schir mamar)
B. Microscopic, celulele atipice sunt de talie mare şi în
mod caracteristic există un infiltrat cu limfocite în
stromă
C. Pe suprafaţa de secţiune tumora prezintă striuri albe de
ţesut elastotic şi uneori calcificări
D. Microscopic, celulele maligne uniforme, de talie mică,
sunt dispuse una după alta („în şir indian”) într-o stromă
fibroasă
E. Este o tumoră cu origine în stroma interlobulară, mai
frecventă în jurul vârstei de 60 de ani
F. Celulele tumorale pot forma structuri glandulare sau
cordoane
 G. Reprezintă majoritatea cazurilor de carcinom mamar
H. În ordinea frecvenţei, metastazele ganglionare se produc
în ganglionii mamari interni, supraclaviculari şi apoi
axilari.
I. Există aspecte de invazie în vasele limfatice şi spaţiile
perineurale
J. Macroscopic prezintă aspect gelatinos, este bine
circumscris
437. Carcinomul lobular invaziv de glandă mamară prezintă
următoarele caracteristici, cu excepţia:

A. Celulele pot forma structuri glandulare sau cordoane şi

invadează vasele limfatice şi spaţiile perineurale
B. Frecvent este bilateral şi multifocal
C. Se caracterizează prin axe conjunctivo-vasculare
tapetate de epiteliu bistratificat normal sau hiperplaziat
D. Comparativ cu alte tipuri, metastazează mai frecvent în
lichidul cefalo-rahidian, seroase, ovar, uter şi măduva
osoasă
E. Histopatologic, poate fi de tip comedocarcinom sau non-
comedo (solid, cribriform, papilar şi micropapilar)
F. Se prezintă clinic ca o eczemă sau escoriaţie în regiunea
areolară şi a mamelonului, fără tendinţă de vindecare
G. Are aspecte macroscopice similare cu alte forme
H. Prezintă varianta histiocitoidă şi cu celule în „inel cu
pecete”
I. Celulele maligne uniforme, de talie mică, sunt dispuse
una după alta („în şir indian”) într-o stromă fibroasă
J. Reprezintă majoritatea cazurilor de carcinom mamar
438. Este adevărat despre tumorile colului uterin:

A. Chisturile Naboth sunt tumori conjunctive benigne

B. Condilomul este o tumoră produsă de virusul papiloma
uman cu risc redus (HPV 6, 11)
C. Spre deosebire de tipurile HPV cu risc redus, care rămân
episomale, la tipurile cu risc înalt, ADN-ul viral este
integrat în genomul celulei gazdă
D. Leiomiomul este o tumoră epitelială malignă
E. Polipul endocervical este o tumoră malignă a mucoasei
exocervicale
 F. Condiloamele sunt localizate la nivelul exocervixului sau
al zonei de tranziţie şi sunt multiple
G. HPV are tropism pentru epiteliul zonei de transformare,
la nivelul joncţiunii scuamo – cilindrice, loc unde se
produc primele modificări
H. Hiperplazia fără atipie este o tumoră malignă
I. Polipul endocervical este o pseudotumoră frecventă, de
natură inflamatorie
J. Condilomul este o tumoră malignă a epiteliului
scuamocelular endocervical
439. Este adevărat despre tumorile corpului uterin:

A. Adenocarcinomul endometrial se dezvoltă prin

proliferarea fibrelor musculare netede
B. Polipul endometrial este considerat ca o proliferare
glandulară endometrială exagerată
C. Carcinomul endometrial apare cel mai frecvent în post-
menopauză
D. Leiomiomul este o tumoră malignă a miometrului
E. Adenocarcinomul endometrial este o tumoră benignă a
endometrului
F. Carcinomul endometrioid apare în relaţie cu
hiperestrogenia, fiind deseori precedat sau asociat cu
leziuni endometriale hiperplazice
G. Hiperplazia endometrială este o tumoră malignă a
endometrului
H. Leiomiomul este o tumoră benignă a miometrului
I. Polipul endometrial este o tumoră malignă a
endometrului
J. Leiomiomul se dezvoltă prin proliferarea fibrelor
musculare netede
440. Este adevărat despre tumorile ovariene:

A. Chistadenomul seros papilifer este o “tumoră de graniţă”

B. Teratomul cu ţesuturi imature este o tumoră benignă
C. Chistadenomul seros conţine în cavitatea chistică un
lichid seros, clar
D. Chistadenomul seros este o tumoră epitelială benignă
E. Chistadenomul mucinos prezintă în cavitatea chistică un
conţinut gelatinos, filant
 F. Disgerminomul este o tumoră benignă
G. Chistadenocarcinomul este o tumoră epitelială benignă
H. Chistadenomul este o tumoră epitelială malignă
I. Chistadenomul este o tumoră metastatică
J. În chistul dermoid cavitatea chistică conține un material
grăsos (sebum) și fire de păr
441. Limfadenita acută nespecifică:

A. Limfadenitele acute sunt localizate frecvent în aria

cervicală, fiind asociate unor infecţii dentare sau
amigdaliene
B. În limfadenitele acute ganglionii sunt micşoraţi de
volum, duri
C. Reprezintă inflamaţia acută supurativă a ganglionului
limfatic sub acţiunea unor agenţi microbieni
D. Microscopic se identifică hiperplazie foliculară şi un
infiltrat neutrofilic cu microabcese
E. Se caracterizează prin apariţia celulelor păroase
F. Limfonodulii drenează pe cale limfatică celule tumorale
G. Microscopic se identifică granuloame sarcoidozice
H. Limfonodulul are aspect de „salam ţărănesc”
I. Inflamaţia acută ganglionară este rezultatul drenajului
microbian dintr-un focar inflamator
J. Ganglionii afectaţi sunt tumefiaţi, roşii-cenuşii, cu o
capsulă în tensiune, dureroşi
442. Limfadenite cronice granulomatoase (LCG):

A. Limfadenita din boala zgârieturii de pisică este un

exemplu de LCG
B. În limfadenita sarcoidozică se regăsesc histiocite cu
trofozoizi
C. Limfadenita tuberculoasă este un exemplu de LCG
D. Limfadenita supurată este o LCG
E. În boala zgîrieturii de pisică limfonodulii conţin
mieloblaşti cu bastonaşe citoplasmatice Auer
F. În limfadenita tuberculoasă regăsim celule tumorale
G. Limfadenita din sarcoidoza este un exemplu de LCG
H. În limfadenita toxoplasmozică se identifică hiperplazie
foliculară, reacţie histiocitară corticală şi paracorticală
şi histiocite cu trofozoizi
 I. Limfadenita din toxoplasmoză este o LCG
J. În limfadenita tuberculoasă identificăm granuloame cu
centru supurat
443. Limfomul Hodgkin:

A. Stadiul I Ann Arbor reprezintă afectarea unui singur

ganglion sau grup ganglionar situat supra- sau sub-
diafragmatic
B. Indicativul B în clasificarea Ann Arbor înseamnă absenţa
semnelor clinice
C. Clinic se manifestă prin adenopatie, limfonodulii
pierzându-şi individualitatea
D. Splina este mult marită de volum, cu aspect omogen pe
secţiune
E. Este o tumoră primară a ganglionului limfatic
caracterizat prin prezenţa unei componente tumorale
neoplazice reprezentată de celula Sternberg-Reed
F. Stadiul III Ann Arbor implică afectarea tuturor grupelor
ganglionare superficiale şi profunde de ambele părţi ale
diafragmului şi/sau a splinei
G. Stadiul IV Ann Arbor implică interesarea tumorală a
viscerelor
H. Stadiul II Ann Arbor înseamnă afectarea a două sau mai
multe grupe ganglionare de aceeaşi parte a diafragmului
I. Populaţia celulelor reactive este reprezentată de
celulele Hodgkin sau Sternberg-Reed lacunare
J. Diagnosticul în limfomul Hodgkin se realizează serologic
444. Microscopic în limfomul Hodgkin componenta tumorală
poate fi reprezentată de :

A. Celule Hodgkin
B. Celulele Sternberg-Reed mumifiate sunt mari, cu nuclei
mari hipercromatici şi nucleoli multipli
C. Celule Sternberg-Reed lacunare
D. Celulele Sternberg-Reed lacunare au aspect de „inel cu
pecete”
E. Celulele Hodgkin care au doi nuclei în oglindă, fără
nucleol
F. Celule Sternberg-Reed mumificate
 G. Celulele Sternberg-Reed clasice sunt mici, cu nucleu
multilobat cu aspect „popcorn”
H. Celule Sternberg-Reed clasice
I. Celule Sternberg-Reed pleomorfe
J. Celulele Sternberg-Reed varianta limfocitică-histiocitică
au aspect epitelioid
445. În limfomul non-Hodgkin:

A. Se identifică limfadenopatii superficiale şi profunde

B. În urină se pune în evidenţă proteina Dutcher-Jones
C. Este o tumoră malignă primară a ţesutului limfoid în care
se identifică celule neoplazice reprezentate de celule
Sternberg-Reed
D. Ganglionii îşi pierd individualitatea prin infiltrarea
tumorală a capsulei
E. Reprezintă o proliferare tumorală a celulelor stem de la
nivelul măduvei hematogene
F. În limfomul limfocitic se identifică limfocite tumorale
similare limfocitelor nestimulate cu nuclei rotunzi,
hipercromatici, omogeni
G. Reprezintă o patologie inflamatorie ganglionară
H. Pe secţiune adenopatia prezintă aspect omogen albicios,
cu zone de necroză reduse
I. Reprezintă un grup de boli care au ca element comun
expansiunea unei clone de celule de tip eritrocitar
J. Ganglionii limfatici sunt aderenţi între ei
446. Despre limfomul limfocitic este adevărat, CU EXCEPŢIA:

A. Se asociază cu leucemie acută mieloblastică

B. Se identifică celule Sternberg-Reed multinucleate cu
nucleoli roşii evidenţi
C. Arhitectura ganglionară este nodulară, observându-se
două populaţii celulare de tip centrocitic şi centroblastic
D. Arhitectura ganglionului limfatic este difuz înlocuită de o
populaţie de limfocite mici
E. Se pot transforma în forme agresive de limfom difuz cu
celule mari B
F. Este un subtip de limfom Hodgkin
G. Implicarea măduvei osoase este observată în cele mai
multe cazuri
 H. Este un neoplasm plasmocitar caracterizat prin
implicarea scheletului în multiple localizări
I. Celulele tumorale se aseamănă cu limfocitele B
circulante care exprimă ca marker de suprafaţă CD5
J. Prognosticul este variabil şi depinde primar de stadiul
clinic
447. Leucemia:

A. Se caracterizează prin proliferarea neoplazică

monoclonală a celulelor stem hematopoetice care nu
mai răspund la mecanismele normale reglatoare
B. Diagnosticul histologic al leucemiilor se realizează pe
baza puncţiei biopsie medulare, hepatice sau splenice
C. Leucemia acută mieloblastică prezintă măduvă
hematogenă infiltrată cu limfoblaşti
D. Leucemia limfocitică include leucemia granulocitică,
monocitică sau mixtă
E. Diagnosticul citologic al leucemiilor se face prin
evidenţierea anomaliilor celulare în sângele periferic şi
frotiul medular
F. În funcţie de tipul celulei de origine pot fi leucemii
limfocitice şi ne-limfocitice
G. În leucemiile acute proliferează celulele neoplazice
hematopoetice aflate în diferite stadii de maturare
H. În funcţie de gradul maturităţii celulelor tumorale pot fi
leucemii acute şi cronice
I. Examenul măduvei osoase evidenţiază o măduvă
hipocelulară
J. În leucemia acută limfoblastică măduva osoasă este
infiltrată cu mieoblaşti şi promielocite
448. Următoarele afirmaţii despre leucemia mieloidă cronică sunt
adevărate:

A. Clinic se manifestă prin hepato-spleomegalie

B. Exces de metamielocite
C. Ficatul este micșorat prin compresiune
D. Reprezintă o proliferare neoplazică a plasmocitelor din
măduva osoasă
E. Infiltratul leucemic la nivelul ficatului se dispune
preponderent la nivelul spaţiilor porto-biliare
 F. Citogenetic se identifică crs. Philadelphia
G. Clinic se manifestă prin micropoliadenopatie
H. Leucocitoză: 200.000-500.000/mm3
I. Este un neoplasm al măduvei hematogene care
interesează granulocitele în diferite stadii de maturare
J. Splina este moderat mărită de volum (1000g) cu
accentuarea desenului pulpei albe
449. Este adevărat despre leucemia limfoidă cronică:

A. Peste 80% sunt tumori cu limfocite B

B. Afectează persoane cu vârsta peste 50 de ani
C. Tumorile cu limfocite T sunt mai agresive
D. Infiltratul leucemic la nivelul ficatului este dispus de-a
lungul sinusoidelor
E. Este o proliferare neoplazică de limfocite mici, mature,
nefuncţionale
F. Citogenetic se identifică cromozomul Philadelphia
G. Măduvă hematogenă hipocelularizată
H. Este un neoplasm al măduvei hematopoetice ce
interesează granulocitele
I. Splenomegalie gigantă, cu aspect omogen pe suprafaţa
de secţiune
J. La nivelul ficatului infiltratul leucemic este localizat
preponderent în spaţiul porto-biliar, care este lărgit
450. Următoarele afirmaţii despre mielomul multiplu sunt
adevărate, CU EXEPŢIA:

A. Se asociază cu hipercalcemii secundare

B. Este o tumoră plasmocitară solitară
C. Tumora este compusă din plasmocite reactive
D. Serologic există o hipogamaglobulinemie
E. Nodulii tumorali sunt compuşi din plasmocite anormale,
aflate în acelaşi stadiu de dezvoltare, care înlocuiesc
pregresiv ţesutul hematopoetic
F. Macroscopic apar noduli tumorali multipli ce interesează
frecvent craniul, coastele, vertebrele sau pelvisul
G. Este o proliferare neoplazică a unei singure clone de
plasmocite medulare
H. La nivel osos se regăsesc noduli dens calcificaţi
I. Expansiunea tumorală determină dureri osoase şi leziuni
litice
J. Plasmocitele secretă Ig policlonale