COLEGIUL TEHNIC ,,TRANSILVANIA,, DEVA

Modulul 1 : Diagnosticarea si realizarea intervențiilor asupra

automobilului

Diagnosticarea generală a automobilului

I. Diagnosticarea generală după puterea la roată se poate face prin două procedee:
Procedeu Parametru de diagnosticare
 spaţiul de accelerare
 timpul de accelerare
de parcurs  deceleraţia vehiculului
 acceleraţia arborelui motor
 viteza
 puterea la roată
 forţa de tracţiune
 spaţiul de accelerare
de stand
 timpul de accelerare
 acceleraţia vehiculului
 viteza
Procedeul de parcurs constă în alegerea unui traseu, corespunzător din punctul de vedere
al declivităţii şi calităţii acoperirii drumului (preferându-se o porţiune de drum orizontală,
asfaltată şi uscată), pe care vehiculul, aflat într-o treaptă oarecare a cutiei de viteză, este accelerat
brusc de la o anumită viteză de rulaj şi până la nivelul maximal al vitezei ce poate fi atins pe
porţiunea de drum respectivă în cel mai scurt timp posibil în etajul respectiv al cutiei de viteze.
Acest interval de viteză nu este standardizat, el alegându-se în funcţie de lungimea disponibilă a
traseului, de tipul de autovehicul şi de datele statistice existente în legătură cu valorile nominale şi
limită ale parametrilor de diagnosticare măsuraţi în timpul testării. Pentru mărirea preciziei
măsurării, probele se repetă parcurgând traseul şi în sens invers, pentru a corecta erorile de
declivitate şi de vânt, şi se calculează media aritmetică a valorilor obţinute pentru cele două
sensuri.
Avantaje: simplitate, operativitate, cost redus
Dezavantaje: repetabilitate scăzută, datorită influenţelor unor factori (anotimp, temperatură
ambiantă, viteza vântului, gradul de aderenţă şi starea pneurilor)
Procedeul de stand elimină influenţa mediului, dar gradul de informativitate este puternic
afectat de fidelitatea simulării pe stand a condiţiilor de rulaj reale.

Stand de probe
Procedeul se bazează pe crearea la roţile motoare ale vehiculului a unui efort rezistent cât
mai apropiat ca valoare şi variaţie de cel întâmpinat în timpul rulajului.
Acest efort poate fi obţinut:
(a) folosind inerţia unei mase rotitoare
(b) cu ajutorul unei frâne
COLEGIUL TEHNIC ,,TRANSILVANIA,, DEVA
Modulul 1 : Diagnosticarea si realizarea intervențiilor asupra
automobilului

II. Diagnosticarea motorului se poate face prin două categorii de metode:

▪ metode obiective sau invazive
▪ metode subiective sau neinvazive

Metodele obiective stabilesc defecţiunile cu ajutorul aparatelor de măsurare şi control, în

mod direct, comparând parametrii constructivi de funcţionare cu cei reali. Aplicarea acestor
metode poate implica şi executarea unor demontări, pentru a putea măsura, compara, determina,
parametrii reali, constructivi şi funcţionali, ai întregului motorului. Metodele obiective sunt cele
mai sigure metode de diagnosticare şi, chiar dacă iniţial s-a utilizat o metodă subiectivă, în
cazurile cele mai grave se va ajunge tot la o soluţie invazivă de stabilire a diagnosticului.
Metodele subiective stabilesc defecţiunile astfel încât demontarea motorului să fie limitată
la strictul necesar, folosind tehnici neinvazive de diagnosticare cum ar fi: auscultarea,
interpretarea presiunii uleiului din sistemul de ungere, temperatura motorului, puterea motorului.
Aceste metode sunt mai puţin precise, dar protejează motorul de eventualele demontări care nu
sunt necesare, iar dacă diagnosticianul este experimentat poate da rezultate foarte bune. In plus se
poate face fără aportul unor standuri sau aparate speciale.

III. Stabilirea stării tehnice a motorului se poate face:

▪ global
▪ pe elemente
Diagnosticarea globală sau generală trebuie să precizeze dacă motorul mai poate fi
exploatat sau nu, motiv pentru care se aleg ca parametrii de diagnosticare mărimi care au legături
multiple cu parametrii de stare ai motorului. Diagnosticarea pe elemente se realizează atunci când
unul dintre parametrii de diagnosticare generală menţionaţi anterior are o valoare care depăşeşte
nivelul admisibil. În acest caz se trece la diagnosticarea acelor mecanisme sau instalaţii ale
motorului care afectează parametrul de diagnosticare cu valoare necorespunzător.