VENITURI ALE FACTURILOR DE PRODUCȚIE -

SALARIUL

NUME PRRENUME
FEAA, AMA ANUL I

SUCEAVA,2023
1
 Motto - ”Oricine munceste are dreptul la un salariu echitabil si suficient”

Motto-ul sugerează că orice persoană care muncește ar trebui să primească un salariu care
să îi permită să își întrețină și să își îmbunătățească standardul de viață, fără a fi exploatată
sau oprimată. Aceasta este o valoare importantă în societate, deoarece recunoaște munca și
efortul angajaților și le oferă posibilitatea de a se bucura de un standard de viață satisfăcător.
Această afirmație subliniază importanța dreptului la un salariu just și suficient pentru oricine
muncește. Această idee reflectă principiul echității și al recunoașterii valorii muncii,
indiferent de poziția sau identitatea angajatului.
Salariul este o sumă de bani care este acordată unei persoane în schimbul muncii prestate
pentru un angajator.
De obicei, salariul este plătit în mod periodic, cum ar fi săptămânal sau lunar, și poate fi
influențat de mai mulți factori, cum ar fi experiența, nivelul de educație, poziția și
performanța în muncă. Salariul poate fi, de asemenea, influențat de legea muncii și de
acordurile colective încheiate între angajatori și sindicate.

2
CAPITOLUL I. SALARIUL ÎN ECONOMIA CU PIAȚA CONCURENȚIALA
1.1 Delimitări și structuri privind veniturile salariale
Veniturile salariale sunt sumele de bani primite de angajați în schimbul muncii pe care o
prestează pentru un angajator. Acestea pot fi delimitate prin intermediul contractului de
muncă sau a legii, iar structura acestora poate varia în funcție de angajator și de legislația
aplicabilă. În general, veniturile salariale pot fi structurate astfel:
1. Salariu de bază: aceasta reprezintă suma de bani pe care angajatul o primește pentru
munca prestată, fără a include orice alte elemente.
2. Ore suplimentare: angajații pot fi plătiți pentru orice ore suplimentare pe care le
lucrează în plus față de programul normal de muncă.
3. Bonusuri: angajatorii pot oferi bonusuri angajaților pentru a recompensa performanța
sau a încuraja anumite comportamente pozitive.
4. Beneficii suplimentare: acestea pot include asigurări de sănătate, concedii platite,
bilete de masă și alte beneficoperiri financiare similare.
Este important de reținut că legile privind veniturile salariale pot varia în funcție de țară și de
industrie, astfel încât angajatorii și angajații să se familiarizeze cu legislația aplicabilă în
cazul lor specific.
Sistemul salarial este rezultatul unor condiții social-economice specifice și a apariției unei
clase de oameni care nu dispun de mijloacele necesare pentru a se organiza și a-și desfășura
propria producție, cu excepția forței de muncă. Acești oameni sunt nevoiți să se angajeze
pentru a obține un venit prin muncă. În această perspectivă, salariul poate fi văzut ca o formă
de remunerare pentru participarea la procesul de producție.
Această teorie subliniază faptul că sistemul salarial nu a existat întotdeauna, ci a evoluat în
timp în funcție de condițiile social-economice. De asemenea, accentuează importanța
factorului muncă în orice proces de producție și faptul că salariul este o categorie economică
specifică care a apărut într-un moment istoric determinat.

În esență, conceptul de salariu nu a existat întotdeauna, însă participarea muncii la

procesul de producție a fost prezentă în toate timpurile. Este imposibil să se imagineze o
activitate economică fără prezența muncii. Așadar, salariul, văzut ca venitul persoanelor care
contribuie prin muncă la procesul de producție, este o categorie economică care a apărut în
anumite condiții social-economice, atunci când existau oameni care nu aveau decât forța
muncii lor ca singur mijloc de supraviețuire.

Inainte de aparitia salariului, posesorii fortei de munca erau considerati liberi din
punct de vedere juridic si economic si puteau inchiria aptitudinile lor de munca celor care
detineau alte elemente necesare producției. Cu toate acestea, realitatea economica a dus la
recidiva la raportul de dependenta, necesitand lucratorii sa isi vanda forta de munca prin
intermediul unui contract liber cu proprietarii mijloacelor de productie sau cu intreprinzatorii.
Deci, salariul apare ca venit obţinut de către posesorul forţei de muncă, ca urmare a
încheierii şi folosirii acesteia de către cei ce dispun şi de ceilalţi factori de producţie. Salariul
nu este un venit oarecare, ci este “preţul unei munci închiriate şi întrebuinţate de un
antreprenor”. Salariul reprezintă cea mai frecventă formă de venit, nivelul lui condiţionând
situaţia economică a unui număr însemnat de personae.
El exprimă atât retribuirea muncii de execuţie a lucrătorilor propriu-zişi, cât şi
remunerarea muncii celor ce execută activităţi de concepţie şi conducere. Numitorul comun
este dat de faptul că se închiriază capacitatea de muncă şi a unora şi a altora de către cei care
au nevoie de ea. Deci, acestea din urmă plătesc preţul necesar pentru obţinerea şi folosirea
capacităţii de a munci, a posesorilor acesteia.

3
 Astfel, salariul nu este văzut ca un preț simplu al muncii, ci ca prețul închirierii
forței de muncă, capacității de a munci, de către oameni liberi atât din punct de vedere
juridic, cât și economic, precum și ca preț al serviciilor prestate prin intermediul muncii
acestor oameni. Alți economiști, precum cei marxiști, îl percep ca preț al mărfii forța de
muncă și ca expresie monetară a valorii acesteia.
Alţi economişti se opresc a preciza că salariul este venitul persoanelor care participă prin
munca lor proprie la procesul de producţie, alţii spun pur şi simplu că salariul este preţ al
muncii, nu mai aducând aici nici o precizare.
In esență, salariul este un venit important în societate, care reprezintă aproximativ
80% din venitul național al țărilor dezvoltate. Din acest motiv, el este subiect de atenție atât
pentru teoreticieni, cât și pentru practicieni, precum și pentru majoritatea populației unei țări.
Problemele legate de salariu se referă în principal la nivelul acestuia și la formele de
salarizare utilizate în diferite sectoare sau întreprinderi. Înainte de a analiza problemele legate
de nivelul salariului, trebuie să examinăm formele pe care acesta le poate avea.

CAPITOLUL 2. VENITURI DIN SALARII

Conform carticolului 76 al capitolului 3 din Codul Fiscal sunt considerate venituri din salarii
toate veniturile în bani şi/sau în natură obţinute de o persoană fizică rezidentă ori nerezidentă
ce desfăşoară o activitate în baza unui contract individual de muncă, a unui raport de serviciu,
act de detaşare.
În vederea impunerii, sunt asimilate salariilor:
a)indemnizatiile din activitati desfasurate ca urmare a unei functii de demnitate publica,
stabilite potrivit legii;
b)indemnizatiile din activitati desfasurate ca urmare a unei functii alese în cadrul persoanelor
juridice fara scop lucrativ;
c)drepturile de solda lunara, indemnizatiile, primele, premiile, sporurile si alte drepturi ale
personalului militar, acordate potrivit legii;
d)indemnizatia lunara bruta, precum si suma din profitul net, cuvenite administratorilor la
companii/societati nationale, societati comerciale la care statul sau o autoritate a
administratiei publice locale este actionar majoritar, precum si la regiile autonome;
e)sumele primite de membrii fondatori ai societatilor comerciale constituite prin subscriptie
publica;
f)sumele primite de reprezentantii în adunarea generala a actionarilor, în consiliul de
administratie, în comitetul de directie si în comisia de cenzori;
g)sumele primite de reprezentantii în organisme tripartite, potrivit legii;
h)indemnizatia lunara a asociatului unic, la nivelul valorii înscrise în declaratia de asigurari
sociale;
i)sumele acordate de organizatii nonprofit si de alte entitati neplatitoare de impozit pe profit,
peste limita de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizatia primita pe perioada delegarii
si detasarii în alta localitate, în tara si în strainatate, în interesul serviciului, pentru salariatii
din institutiile publice;

4
j)indemnizatia administratorilor, precum si suma din profitul net cuvenite administratorilor
societatilor comerciale potrivit actului constitutiv sau stabilite de adunarea generala a
actionarilor;
k)orice alte sume sau avantaje de natura salariala ori asimilate salariilor.
Notiunea de venit din salarii a fost descoperită în antichitate, când formele de plată erau în
principal bazate pe comerț, schimburi de bunuri și servicii. Acest concept a evoluat în timp,
devenind mai formalizat și mai reglementat, în special în secolul al XX-lea.
Veniturile din salarii sunt sumele de bani pe care o persoană le primește de la un angajator
pentru serviciile prestate. Acestea pot include salariile brute, bonusuri, beneficii, cheltuieli și
alte compensații monetare.
Trebuie să știm că veniturile din salarii pot varia în funcție de tipul de servicii prestate, locul
de muncă, gradul de specializare și alte factori. Trebuie, de asemenea, să știm că veniturile
din salarii sunt, de obicei, impozitate de către stat.
Venitul din salarii poate fi calculat prin adăugarea tuturor sumelor de bani pe care o persoană
le-a primit ca plată pentru serviciile prestate. Acestea pot include salariul brut, bonusuri,
beneficii, cheltuieli și alte compensații monetare.
Criterii care pot influența veniturile din salarii includ tipul de servicii prestate, locul de
muncă, gradul de specializare, nivelul de educație și experiența profesională. De asemenea,
guvernul poate afecta venitul prin impozitarea veniturilor din salarii și oferirea de beneficii.

2.1 Determinarea veniturilor din salarii

Beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar reprezentând plăţi anticipate,
care se calculează şi se reţine la sursă de către plătitorii de venituri.
Impozitul lunar se calculează astfel:
- la locul unde se află funcţia de bază, prin aplicarea baremului lunar prezentat
asupra bazei de calcul determinate ca diferenţă între venitul net din salarii aferent unei
luni şi deducerile prezentate acordate pentru luna respectivă;
- pentru veniturile obţinute în celelalte cazuri, prin aplicarea aceluiaşi barem lunar
asupra bezei de calcul determinate ca diferenţe între venitul brut şi contribuţia la
asigurările sociale de sănătate, pe fiecare loc de realizare a acestuia.
Impozitul calculat pe veniturile obținute de reprezentanții cu organisme tripartite este
definitiv în situația în care contribuabilul care le-a realizat dovedește, prin documente, faptul
că a transferat veniturile către organizațiile sindicale pe care le-a reprezentat. În cazul
diferențelor de salarii care privesc perioade anterioare lunilor în care au fost plătite, acestea
vor fi defalcate pentru impunere în funcție de luna de referință. În cazul diferențelor de salarii
care privesc perioade anterioare lunilor în care au fost plătite, acordate în baza unei hotărâri
judecătorești definitive, recalcularea impozitului va fi efectuată de către plătitorul de venit
sau de către organul fiscal competent, pe baza documentației transmise de plătitorul de venit.

5
2.3 Clasificarea salariilor
Multitudinea termenilor respectivi pun în evidenţă opticile diferite din care este privit
salariul, ca şi aportul tuturor şcolilor de gândire economică la clarificarea lui.
1. Salariul direct exprimă remuneraţia efectivă primită de salariat corespunzător cu cantitatea
de muncă prestată şi cu efectele ei; este format din salariul net şi din sumele ce se cuvin
salariatului drept concediu legal şi al 13-lea salariu.
2. Salariul indirect – acea fracţiune a salariului – cost, care este plătită familiei salariatului în
funcţie de alte criterii decât consumul efectiv de muncă.
3. Salariul de bază, acea formă a salariului – venit, care, teoretic, se determină în funcţie de
salariul minim real. Practic, el se calculează prin înmulţirea salariului (tarifului) orar negociat
cu numărul de ore lucrate într-o lună (sau alt segment de timp).
4. Salariul brut constă din sumele ce exprimă salariul de bază şi toate adaosurile salariale
(venituri brute din muncă).
5. Salariul net rezultă din cel brut după ce se scad reţinerile obligatorii conform legii.
6. Salariul colectiv este formă a salariului – cost, care se acordă tuturor salariaţilor unor
întreprinderi, ca sume ce semnifică participarea lor la rezultatele financiare ale acesteia sau ca
facilităţi făcute salariaţilor la unele servicii (creşe de copii, cantine, tabere pentru elevi).
7. Salariul minim (garantat) – salariul fixat pe cale legală pentru a garanta salariaţilor din
categoriile defavorizate un venit care să corespundă minimului de subzistenţă, minim
determinat în raport cu mediul social dat. Aprofundarea problemelor arătate poate să înceapă
cu definirea şi explicarea celor două limite ale mărimii salariului: minimă şi maximă. Limita
minimă a salariului ar trebui să se situeze la nivelul costurilor forţei de muncă, nivel ce
corespunde oriunde şi oricând unei anumite dezvoltări economico sociale a ţării. Către o
asemenea limită se orientează utilizatorul de forţă de muncă. Limita maximă ar putea fi
considerată mărimea întregului venit net realizat din activitatea economică şi socială, ceea ce
ar însemna că întreaga valoare adăugată se transformă în salariu. Desigur, o astfel de optică
este agreată de salariaţi.
Efectul de substituire exprimă înlocuirea unei părţi mai mari sau mai mici din timpul liber al
salariatului cu timp de muncă; munca suplimentară (program prelungit de muncă, o
intensitate mai mare a muncii etc.) are drept rezultat un venit mai mare, dar şi creşterea
dificultăţilor de refacere a forţei de muncă. Are loc, deci, substituirea timpului liber cu muncă
suplimentară în scopul creşterii puterii de cumpărare a salariatului.
Efectul de venit constă în procesul invers de înlocuire a timpului de muncă cu timp liber,
atunci când salariul atinge o mărime care permite posesorului forţei de muncă să aibă condiţii
de viaţă apropiate de aspiraţiile sale.
Salarizarea în regie asigură remunerarea salariatului după timpul lucrat, fără a se preciza, în
contractul de muncă, cantitatea de muncă pe care el trebuie să o efectueze în unitatea de timp
(oră, săptămână, lună). Salarizarea în acord constă în stabilirea drepturilor în bani ale
persoanei, pe operaţii, pe activităţi desfăşurate, pe număr de bunuri produse.
Durata timpului de muncă pe care-l va cheltui fiecare pentru efectuarea unei operaţii, a unui
bun, nu este fixată în contract.

6
CAPITOLUL 3. SALARIUL MINIM ÎN ROMÂNIA
Salariul minim brut pe economie stabilit pentru anul 2021 este de 2.230 lei. Aceasta cifra
reprezinta un salariu minim care garanteaza o existenta decenta pentru salariatii din Romania.

Salariul minim este important pentru economie, deoarece garanteaza o anumita stabilitate si
ajuta la reducerea diferentelor de venit intre cei mai saraci si cei mai bogati. Acesta poate
contribui, de asemenea, la reducerea nivelului de somaj, deoarece permite angajatorilor sa
angajeze mai multi angajati si sa ofere salarii mai mici.
Salariul minim este, de asemenea, important pentru angajatii care se confrunta cu o situatie
financiara precara. Acesta le permite sa castige suficient pentru a-si acoperi cheltuielile de
baza, precum hrana, adapostul si alte nevoi. Acesta poate, de asemenea, sa ii ajute sa
economiseasca si sa investeasca pentru viitor.
Insa, pe de alta parte, salariul minim poate fi un obstacol pentru angajatori, deoarece le
impune o limita in ceea ce priveste nivelul salariului si costurile asociate cu angajatii. Acest
lucru poate face ca angajatorii sa nu fie capabili sa angajeze persoane cu competente speciale
sau sa ofere salarii competitive.
In concluzie, salariul minim poate avea atat beneficii cat si dezavantaje pentru economie.
Acesta ofera protectie angajatilor, dar poate reduce nivelul salariului oferit pentru persoanele
cu competente speciale. Este important ca guvernul sa ia in considerare aceste aspecte atunci
cand stabileste salariul minim, pentru a asigura echitatea si stabilitatea economica a
Romaniei.

Evolutia salariului minim brut în România

Putem observa o evolutie a salariului brut minim din România, din primul an analizat cu cea
mai mica valoare adica de 1450 lei si pana in 2022 cu cea mai mare 2550 lei. Cea mai mare
diferenta de la an la an s-a monitorizat in anul 2019/2018 de la 1450 la 1900.

7
Anul Salariul brut
2018 1900
2017 1450
2019 2080
2020 2230
2021 2300
2022 2550

CONCLUZII
”Salariul minim, ori de câte ori creşte, tot minim rămâne.”
Salariul minim, deşi poate creşte în anumite perioade, se referă la o sumă minimă pe care
angajatorul trebuie să o ofere unui angajat anumit pentru a lucra pentru el. Acest lucru se face
pentru a proteja angajaţii de exploatare. De asemenea, se consideră că salariul minim
protejează puterea de cumpărare a angajaţilor, care îi ajută să se descurce în lumea de astăzi.
Acest lucru se poate face prin impunerea unui nivel minim de venit pe care angajaţii trebuie
să-l primească. De asemenea, salariul minim poate ajuta la reducerea abuzurilor angajatorilor,
deoarece îi forţează să ofere un salariu acceptabil angajaţilor lor. Prin urmare, salariul minim,
chiar dacă este în creştere, rămâne în continuare minim.

În concluzie, salariile sunt un subiect important de discuție și merită discutată.

Acestea pot avea un impact semnificativ asupra calității vieții și a nivelului de satisfacție al
angajaților. De aceea, este important ca angajatorii să ofere salarii adecvate și să țină cont de
circumstanțele individuale ale fiecărui angajat. De asemenea, angajații trebuie să înțeleagă că
remunerația adecvată poate aduce beneficii importante, cum ar fi o creștere a productivității și
o creștere a motivației. În cele din urmă, salariile sunt o parte importantă a relației angajator-
angajat și au un impact profund asupra calității vieții angajaților.

BIBLIOGRAFIE
M. Ristea – Contabilitatea financiară a întreprinderilor, Editura Universitară

8
M. Ristea – Bazele contabilităţii,Editura Economică Bucureşti
Codul muncii
Institutul National de Statistică
“Microeconomie” – Prof. Univ. Dr. Victor Ploae, Editura Ex Ponto 2002
ECONOMIE 1 - Mihai Popescu