Capitolul1

Managementul ca artă, ştiinţă şi practică

-noţiunea de firmă/companie (întreprindere, companie, corporaţie, societate comercială, organizaţii
cooperatiste, holding etc.), ca tip particular de organizaţie, care este orientată spre obţinerea de profit în urma
activităţii desfăşurate, deci care are un scop lucrativ;
- noţiunea de organizaţie non-lucrativă (primărie, spital, club, universitate, asociaţie, ONG etc.) care include o
structură organizată a unui grup de persoane, structură ce îşi obţine veniturile din diverse surse, cel mai frecvent
de la bugetul public, oferă servicii/produse de un anume tip însă existenţa sa pe „n” ani nu este condiţionată de
obţinerea profitului.
firmei, când firma este privită ca un sistem deschis, în vederea definirii managementului se face apel la două
noţiuni: - relaţiile de management; - procesele de management.
managementul ca fiind activitatea/procesul de planificare, organizare, coordonare, motivare şi control al
membrilor unei organizaţii pentru atingerea unui anumit obiectiv, pe fondul utilizării cu maximum de eficienţă
a resurselor de care dispune acea organizaţie.
Resursele de care dispun organizaţiile pot fi: materiale, materiale financiare, informatia/timpul.
COMPETENŢEle managerului - de a decide - de a aloca resurse - de a influenţa comportamentul.
RESPONSABILITatile managerului – juridica, de imagine, de conștiință.
Teoretic se discută de trei mari categorii de aptitudini: - Aptitudinile conceptuale (conceptual skills) ce constau
în capacitatea managerilor de a asigura orientarea strategică a organizaţiei. -Aptitudinile umane
(interpersonal/human skills) ce permit crearea unui climat favorabil cooperării şi comunicării deschise între
componenţii grupurilor de lucru. -Aptitudinile profesionale (technical skills) ce sunt date de totalitatea
cunoştinţelor profesionale, de specialitate, pe care managerul este capabil să le aplice
organizaţiei trei categorii globale de sarcini: I. ORIENTARE STRATEGICĂ, II. SĂ LUCREZE CU
OAMENII, III. SĂ ACŢIONEZE CA SPECIALIST.
Rolurile manageriale în optica lui Mintzberg. Henry Mintzberg delimitează zece roluri principale – pe trei
domenii distincte – roluri pe care trebuie să le “joace” orice manager:  domeniul interpersonal: reprezintă
firma, acţionează ca un leade.  domeniul informaţional: - culege şi sintetizează informaţiile, - acţionează ca
purtător de cuvânt.  domeniul decizional: - acţionează ca un antreprenor.
sarcinile globale ale managerilor sunt de a orienta strategic firma, de a dezvolta relaţii inter-umane şi de a
acţiona ca specialist într-un anume domeniu.
Fayol, considerat a fi unul dintre „părinţii” managementului; el discută de cinci funcţii ale procesului de
management: previziune, organizare, comandă, coordonare şi control.
Functiile mng funcţia de planificare; - funcţia de organizare; - funcţia de coordonare; - funcţia de motivare, -
funcţia de control.
Clasificarea sistemelor după domeniul de aplicare -sistemelor socio-economice. după conectarea sistemelor la
mediul în care acestea funcţionează, caz în care se departajează două categorii: - sistemele închise; - sistemele
deschise.
În domeniul economic, uzual, firma/întreprinderea este considerată ca fiind sistemul general, iar divizarea pe
subsisteme componente pleacă de la două criterii de bază: - criteriul structural (subsisteme: tehnologic,
organizatoric, informaţional, decizional, al relaţiilor umane) - criteriul funcţional (subsisteme: cercetare-
dezvoltare, producţie, comercial, financiar-contabil, de personal).
holos care înseamnă “un întreg dedus din părţi”. Sis holonic=două sau mai multe sisteme autonome se pot
integra, pe baza unor criterii bine definite. sis de referinţă în cadrul căruia funcţ. alte 2 sau mai multe sis
autonome.
Capitolul 2
Şcoala clasica a mngg - F.W. Taylor - H. Fayol - H. Gantt- F.Gilbreth - M. Weber
Şcoala relaţiilor umane: - E. Mayo - A. Maslow - F. Herzberg - D. McGregor - C. Argyris
Managementul modern: -H. Simon - P.Drucker -T. Peters - R. Watermann - K. Ohmae
Frederick Herzberg -factorii igienici (plata, securitatea, condiţii de lucru etc.), cu influenţă indirectă asupra
motivării salariatului în muncă, în sensul că lipsa lor generează o non-satisfacţie; – factorii motivatori
(responsabilitatea, promovarea, recunoaşterea etc.), cu influenţă directă asupra motivării salariatului în munca
depusă.
Antreprenoriatul este procesul prin care un individ sau un grup de indivizi, numiţi întreprinzători sau
antreprenori, depun eforturi organizate pentru a exploata oportunităţile existente pe piaţă, apelând explicit la
inovare şi adaptare la schimbare.
E-business (electronic-business) este un termen cuprinzător care descrie modul în care o organizaţie utilizează
link-uri electronice,
Intraprenoriat, de dată relativ mai recentă, urmare a puterii şi flexibilităţii companiilor mari şi medii.
Una dintre variantele afacerilor e-business este cea tip e-commerce, aceasta luând deja
mai multe forme concrete de aplicare: - business to consumer (B2C), precum tranzacţiile de pe
www.amazon.com. -business to business (B2B), prin care se fac tranzacţii între firme prin EDI (Electronic
Data Interchange); - consumer to consumer (C2C), cum ar fi tranzacţiile pe www.ebay.com.
Abordările referitoare la calitate, la ceea ce doreşte clientul, rămân o direcţie importantă în managementul
contemporan;