SCUFIȚA ROȘIE ȘI

PRIETENII EI
OPERETĂ FEERIE

NICOLAE BRÂNZEU 1907-1983

 Scufiţa Roşie şi prietenii ei
Operetă feerie în două părţi

Libretul după Iosif Maria Bâta Muzica: NICOLAE BRÂNZEU

și Marinela Fleșeriu
Adaptare pentru Facultatea de Muzică și Teatru: Nicolae Mihai Brânzeu

Personajele:

Scufiţa roşie (sopran)

Lupul (bariton)
Bunica (mezzosopran)
Vulpea (mezzosopran)
Ursul (bas)
Motanul (bariton)
Greierele (sopran)
Pădurarul (bariton)
Iepurele (sopran)
Mama (rol vorbit)
Zâna Pădurii (rol vorbit)
Flori, păsărele, albine, ciupercuțe, cărăbuși, fluturi, furnici, libelule, căprioare, veverițe,
copaci - cor pe trei voci și patru voci

2
 PROLOG
(Scufița, Mama și Pădurarul)

Nr.1 INTRODUCERE
În fața Cortinei

Seară.
Mama coase şi Scufiţa se joacă.
Intră Pădurarul (din sală) care aduce o scrisoare mamei.

PĂDURARUL: Scufiță Albastră, nu dormi?

MAMA: Am mult de lucru, bunule pădurar. Nu-mi văd capul de treburi. Ziua nu-mi ajunge.
PĂDURARUL: Și la ce lucrezi?
MAMA: Trebuie să termin scufița asta. Bunica are scufița albă, eu una albastră, iar fetița mea
va avea una roșie.
PĂDURARUL (scoate din tobă un teanc de scrisori): Ți-am adus ceva!
MAMA: (citește scrisoarea) Dragele mele, îmi e tare dor de voi. Aș veni să vă văd, dar
drumul e lung și eu sunt bătrână. Vino tu sau trimite fetița. Vă sărută bunica cu
scufiță albă.
PĂDURARUL: Acum plec, trebuie să păzesc pădurea, (către Scufiță) Ne vedem mâine.
(Iese prin sală)
SCUFIŢA (desenează pe o coală albă de hârtie): Fac un cerc, doi ochi şi-o gură.
Uite Luna mea-i făptură...
Dar nu-mi place prea e cheală...
Îi fac zulufi şi-i pun beteală.
MAMA (termină de cusut o scufiţă roşie şi-o încearcă pe capul fetiţei): Uite-i gata (o sărută cu
dragoste) Frumoasă-i fata!... Mâine-n zori, Scufiţa mea, la bunica vei pleca.
SCUFIŢA: Da, mămică dragă, da. Şi-o sărut din partea ta!
MAMA (sfătuitoare): Prin pădure ai să treci,
Nu te-abate din poteci!
Să nu zăboveşti pe drum
Şi-n poiană nicidecum
Să nu stai; fă iute pasul
La bunica-ţi va fi masul.
SCUFIŢA: (ascultătoare şi drăgălaşă) Am să fac precum îmi spui... Dar bineţe dau oricui!
MAMA: (aprobă) Aşa! Să dai! Să dai!
Dar să treci, să nu mai stai!...
La culcare-acuma... hai..!
Mama vrea să deie zor,
Am plăcinte în cuptor.
Ştii că fac plăcinte bune!
Uite aici în coş le-oi pune.

3
 Tu fă nani (o sărută)... Somn uşor!
Te voi deştepta în zori!
Mama (iese)
Lumina scade. Noapte feerică. Scufiţa visează.

NR. 2 NOCTURNA (Harpă 17 măsuri între reper A și C)

Se ridică cortina.
Pe șeaua lunii Zâna pădurii doarme.

ZÂNA PĂDURII: Cât e de frumos cântecul pădurii! De câte ori pribegesc pe bolta înstelată
a nopţii îi ascult chemarea vrăjită. Cântecul acesta glăsuieşte despre o
fetiţă cu scufiţă. Voi copii, cunoaşteţi povestea unei fetiţe care merge
prin pădure la bunica ei? Dar ce întreb eu! Desigur că o cunoaşteţi. Ştiţi
şi cum o cheamă?... Da, da! Scufiţa roşie. Oare de la cine aţi aflat
povestea Scufiţei Roşii? Desigur de la bunicuţa voastră! Dar bunica, de
la cine a ştiut povestea? De la bunica ei, nu-i aşa? Câte rânduri de
poveşti, câte rânduri de fetiţe cu scufiţe, câte rânduri de bunicuțe...
Înseamnă că, înseamnă că Scufiţa Roşie a ajuns şi ea bunică, şi o
aşteaptă pe nepoţica ei. Scufiţa Roşie este o fetiţă tot atât de cuminte, de
harnică, de frumoasă şi de bună, cum a fost bunica ei când era aşa... ca
voi. Şi cum s-au perindat rânduri de bunicuţe şi fetiţe cu scufiţe, se vor
perinda şi faptele din povestea noastră. Căci bunica... e tot bunică,
pădurea e... tot pădure, păsărelele, ciupercuţele, iepuraşii, sunt
deasemenea păsărele, ciupercuţe, iepuraşi... ATENŢIE! Lupul tot lup
rămâne. Iar vulpea e tot vicleană. Acum e noapte. Noapte adâncă!
Noapte cu lună, cu steluţe de licurici! Să-i lăsăm pe fiecare cu visele lor.
Zâna iese

NR. 2 NOCTURNA

Întuneric, domneşte spiritul răului. Treptat se luminează: o lumină albastră de noapte. Trece
lupul privind atent către căsuţa unde bănuieşte a fi Scufiţa Roşie. Apare Luna. Se distinge
căsuţa Scufiţei. E noapte feerică de basm. Apare Vulpea care se introduce în curtea căsuţei.
Vulpea se întoarce cu o găină în braţe. Se aude un cântec de cocoş îndepărtat, apoi tot mai
aproape. Un grup de păsărele dansând, se ascund între ramuri. Florile formează un alt grup
în partea opusă. Pădurarul privește fascinat. Lumina creşte tot mai mult. Visul se topeşte în
zori. E ziuă.

4
 SCENA 1
(Mama, Scufiţa, florile, gâzele, păsărelele)

Mama intră
Mama potrivește scufița pe capul fetiței.
Scufița se ridică.
MAMA: Hai grăbeşte!
Ziua-i scurtă, tu eşti mică,
Drumu-i lung pân’ la bunica! (Mama o îmbrățișează apoi strânge lucrurile)
SCUFIŢA (face semn cu mâna): La revedere. (Ajunge între flori şi gâze. Florile şi gâzele se
trezesc şi o împresoară pe fetiţă.)
Mama iese prin sală
NR. 6 SCUFIȚA

SCUFIŢA: Cât îmi e de dor îmi e de bunica,

Merg la ea, nu ştiu ce e frică,
Lumea e bună, noi suntem mici,
Haideţi cu toţii la bunici!
Şi-o sărut pe draga mea,
De lup nu am teamă
Şi cânt aşa:
Lumea-i bună, noi suntem mici,
Haideţi cu toţii la bunici!

FLORILE şi GÂZELE: Haideţi! Haideţi

SCENA 2
(Scufiţa, florile, gâzele, păsărelele, Motanul, Iepurele,
Greierele)

În timp ce gâzele şi florile se pregătesc s-o urmeze pe Scufiţă, se aude din depărtare Motanul.
Motanul intră
MOTANUL (din culise): Miau şi eu vreau la bunica! Miau.
GÂZELE (oprindu-se): S-a auzit un „miau”!
FLORILE (oprindu-se şi ele): Ba s-a auzit un „vreau”!
SCUFIŢA (împăcându-le): S-a auzit şi „miau” şi „vreau”.
MOTANUL (apare în mijlocul lor): Miau! Miau! (Toţi îl încercuiesc cu veselie, el se răsfaţă)
Miau! Vreau să merg şi eu cu voi! Miau! Sunt şi iute de
picior! Miau! De bunica-mi este dor! Miau! Vreau să fiu
mai răsfăţat!
GÂZELE: Ca Motanul încălţat?
FLORILE: Tu eşti Motanul descălţat!
MOTANUL: Eu sunt Motanul cel bălţat! Miau!

5
TOŢI (îl întorc pe fată şi pe dos): Da! (între ei) E un motan foarte pătat.

NR. 2 NOCTURNA
(Harpă 16 măsuri între reper C și E)

Motanul începe să plângă. Scufiţei îi vine o idee. Şopteşte florilor şi gâzelor. Toţi sunt de
acord. Începe o forfotă. Scufiţa îi i-a măsură, florile şi gâzele îi aduc pe rând: o haină, vestă,
o pereche de pantaloni, centură, ciuboţele, pălărie, întreaga ţinută a Motanului Încălţat. Este
adus în faţa Scufiţei. Aceasta primeşte o sabie. Motanul îngenunchează. Scufiţa îl atinge cu
sabia pe umeri.

SCUFIŢA: Cavalere! Tu în rang eşti înălţat!

MOTANUL (duce mână la piept): Voi fi cu totul devotat! Un cavaler adevărat! ( îşi pune sabia
la şold)

NR. 7 MOTANUL
MOTANUL: Veţi vedea, veţi vedea! Voi fi devotat.
COR: Ce motan, ce motan, tot mai încântat!
MOTANUL: Eu sunt motanul încălţat, încălţat, încălţat!
COR: Da, eşti motanul, încălţat, încălţat, încălţat.
MOTANUL: Râd când mă-ntâlnesc copiii descălţat, descălţat, descălţat!
COR (unii altora): Să ne bucurăm. Motanul încălţat, încălţat!
Şi să-i spunem ca-nainte Motanul încălţat!
MOTANUL: Să pornim, să pornim voi fi devotat!
COR: Ce motan, ce motan tot mai încântat! Ha! Ha! Ha!
(IES VESELI)

Prin pădurea ce freamătă de fericire, trece Pădurarul. El cheamă păsărelele prin fluierat. Pe
muzica ce se revarsă veselă apar gâzele, florile, păsărelele. Pădurea cântă şi dansează.

SCENA 3
(Lupul, Vulpea, apoi Scufiţa din culise).

NR. 10 AMENINȚAREA

Pe motivul ameninţării, toate vietăţile pădurii se ascund sub faldurile copacilor, sau dispar.
Pădurea tace. Rar, iese la iveală câte un căpşor de ciupercuţă.
Apar Vulpea şi Lupul în ţinută de recepţie, ea în rochie lungă, mânuşi, umbreluţă, el în frac
cu joben şi baston.

VULPEA: Ah! La balul din pădure! Ce lux! Ce eleganţă! Ce ţinută! Ce politeţe... ( Joacă)
Serviţi! (Lupul întinde mâna ca un înfometat; vulpea vicleană îi dă peste labă şi-l
instruieşte): Nu aşa!... Zi după mine! „Serviţi” (Lupul o imită, Ea îi arată cum trebuie

6
 să ţină o tavă, apoi face o reverenţă graţioasă jucând): Oh, lăsaţi!... (instruindu-l) Aşa
fac nişte manieraţi, să fim nişte rafinaţi! (Lupul înghite în sec, nu îi convine nimic din
ce-i spune vulpea)

NR. 3 VULPEA
VULPEA: I Voi cânta, voi dansa şi voi asculta
Cum foşneşte pădurea în preajma mea
Voi valsa, uite-aşa, uite-aşa!
Plutind în zbor cu muzica.
Sunt o vulpe manierată,
Şapte limbi vorbesc deodată!
Am minţit şi eu o dată,
Cine-a spus c-aş fi şireată?
II Nu îmi plac raţele, nu-mi plac gâştele,
Mă hrănesc, mă hrănesc numai cu muşte.
M-aţi văzut cu raţa-n gură,
Vulpea cântă dar nu fură.
Sunt o vulpe manierată,
Şapte limbi vorbesc deodată!
Am minţit şi eu o dată,
Cine-a spus c-aş fi şireată?
III Prin tufişuri umbroase, fâş, fâş fâş, fâş.
Mă strecor ziua noaptea, târâş, târâş!
Mult mai bine-i aşa tiptil.
Cum m-a învățat un copil!
Sunt o vulpe învățată,
Șapte limbi vorbesc deodată!
Am minţit şi eu o dată,
Cine-a spus c-aş fi şireată?
LUPUL: Eu vulpe blestemată.
VULPEA: Poftim?
LUPUL: Am vrut să zic manierată!
VULPEA (foarte încântată): Mulţumesc! Eu gust o mură! Vulpea cânta dar nu fură!
LUPUL (ironizând-o): Doar atunci când e sătulă!
VULPEA: Te poftesc să taci din gură! (Instruindu-l în continuare) La bal te prefaci, nu serveşti
prea mult. Intri vorbă cu oricine. Îi observi pe toţi: căprioare, potârnichi,
iepuraşi. (Lupul mai-mai să îşi piardă firea; vulpea reia energic): Din vorbă-n vorbă
le afli şi adresa... Şi aşa, mâncând tartina.. afli tot: unde-i cuibul, vizuina...
LUPUL (dumirit): A!.. Asta-i pricina!
VULPEA: Da!... Hai să facem o-ncercare. Joacă un domn din lumea mare!
LUPUL: Sunt eu lup ori nu sunt lup?
VULPEA: Asta o ştie toată lumea! (puţin plictisită îi face semn să continue)

7
 NR. 11 LUPUL

LUPUL: Sunt eu lup ori nu sunt lup?

Unde-o fi Scufiţă, s-o ajung?
Paşii-n pădure i-am auzit, ajutaţi-mă s-o prind!
Pofta aveam odată de un miel.
M-a pârât motanul cel mişel!
Uite-l vezi Scufiţă, lupu-i hoţ.
Fugi în sat la oameni şi le spune tot.
Spune ţi voi copii e-o faptă bună,
să pândeşti un lup fără dinţi în gură!
Eşti mişel motane, eşti mişel.
O să te provoc o dată la duel.
Sunt eu lup ori nu sunt lup?
Unde-o fi Scufiţa s-o ajung?
Paşii-n pădure i-am auzit, ajutaţi-mă s-o prind!

Din depărtare se aude Scufiţa.

NR. 4 SCUFIȚA (a cappella, din culise)

SCUFIŢA: Cât îmi e de dor îmi e de bunica (Lupul şi Vulpea ascultă încordaţi)
Merg la ea nu ştiu ce e frica (mişcare lup şi vulpe)
Lumea e bună, noi suntem mici (Lupul şi Vulpea i-au poziţii agresive)
Haideţi cu toţii la bunici! (Lupul şi Vulpea şoptesc precipitaţi)

AMÂNDOI: Scufiţa!!! (Vulpea se strecoară printre copaci pentru a afla amănunte)

LUPUL (singur): E Scufiţa în pădure! Ce fericire! Ah! Ce fericire!
Am s-o pândesc pe poteci ascunse şi... hop! O înghit pe loc!
VULPEA (revenind şi auzind ultimele cuvinte): Eşti cam grăbit, maestre! Scufiţa nu e singură,
O însoţesc prieteni mulţi! Unii au ac, alţii fierăstrău... Şi ce este şi mai rău e... că
toţi o iubesc şi nu pot să-i păcălesc...
LUPUL (nerăbdător): Ce-i de făcut, ce-i de făcut?
VULPEA: Vino să mă gândesc cum să te ajut.
(IES)

SCENA 4
(Scufiţa, florile, gâzele, păsărelele, Motanul, Iepurele,
Greierele)

Din nou pădurea se animă, apar gâzele şi păsărelele, ciupercuţele, iepuraşii.

Apare Scufiţa cu micul alai. Toţi sunt foarte bucuroşi.

8
intră
CORUL: (unii altora, pe tonuri delicate) Vine Scufiţa!

NR. 12 SCUFIȚA ȘI PĂSĂRELELE

SCUFIŢA: Ce bine-mi pare că ştiu cânta! El este sturzul, ea-i turturea.

COR: El e sticlete! Ea-i rândunea!
SCUFIŢA: Alerg prin iarbă rouă pe gene, plină mi-e calea cu sânziene!
COR: Toată pădurea-i casă ta!
SCUFIŢA: Uite cum şoptesc păsărelele, blând prinzându-mă de mână!
COR: Oare ce ar vrea să spună?
SCUFIŢA: (Ascultând şoapta păsărelelor) Sunt frumoasă! Sunt şi bună
(arătându-se cu mirare) Eu mă simt o clipă zână!
COR: Eşti aici la noi stăpână!
SCUFIŢA: Ce mult aş vrea cununi de stele!
COR: Pe fruntea ta, să lumineze întreaga viaţa ta,
zâna cea bună te vom numi în orice zi!
SCUFIŢA: Alerg prin iarbă rouă pe gene, plină mi-e calea cu sânziene!
Toată pădurea-i casă mea!
COR: Bine-ai venit fii veselă-n ea!
SCUFIŢA: Soare şi ploaie, ploaie şi soare!
Merg la bunica, fiindcă sunt mare, să îi dau stele şi sânziene!
COR: Să îi dai stele şi sânziene!
ies prin

SCENA 5
(Lupul şi Vulpea)

Lupul parcurge amărât pădurea, flămând, slăbit parcă. Se realizează efectul trenului.
Vulpea este foarte preocupată să croiască o haină de iepure. Lucrează cu o foarfecă şi un ac
enorm.

NR. 11 LUPUL (până la reper D1)

LUPUL: Sunt eu lup ori nu sunt lup?

Pe Scufiţă cum să o îmbuc?
Prieteni are mulţi şi chiar cu ac!
Cum pot să le vin la toţi de hac?

VULPEA (surâzând): Treaba-i gata! Poftim!

LUPUL: Vreau un iepure între!
VULPEA: Ssssssst! Taina am să ţi-o dezleg! Îmbracă haina asta de iepure!
LUPUL (uimit): S-o îmbrac! Şi ce să fac?

9
VULPEA: Îi vii Scufiţei de hac! (Lupul aruncă haina) Bine! (supărată) Nu-ţi mai spun nimica!
Tac!
LUPUL (lamentându-se): Sunt flămând şi ostenit!
VULPEA: Nu-i vremea de jeluit (surâzând dulce), În curând mânca-vei bine!... Ascultă
(Desfăşoară un sul de hârtie) Iepure cu măsline... (Lupul se înviorează), friptură de
miel (Lupul adulmecă aerul cu poftă) cu sos de pătrunjel. Apoi vom mânca... (Lupul
trepidează) şi-un pui de turturea (Lupul exultă, dar ea îl opreşte)... rasol de raţă... şi...
un desert (pauză cu efect)... SCUFIŢA ROŞIE.
LUPUL (se tăvăleşte de fericire dar se opreşte brusc): Stai aşa! Stai aşa! Cum punem gheara pe
ea?
VULPEA: Uite-acum ţi-oi explica!... Vezi haina? O îmbraci! ( Lupul e uimit). Nu eşti lup...
eşti iepuraş. (Lupul şi mai nedumerit) Nu pricepi? (Lupul tot nu înţelege, Vulpea joacă
şi cântă) Iepuraş, drăgălaş ia Scufiţa la imaş! ( Jocul se repetă până când lupul îşi dă
seama de ideea vulpii).
LUPUL (hohotind): Ăsta nu-i mai bal! Ăsta-i carnaval! (Vrea să iasă dar când se întoarce cu
spatele are două cozi)
VULPEA: Stai!... coada!!!
LUPUL (Se opreşte, se priveşte, îşi dă seama): Coada! Coada mea!... O să mă recunoască!
VULPEA (firesc ia o foarfecă): O retezăm!!!
LUPUL (aleargă speriat): Nu!!!
VULPEA (altă soluţie): O coasem!
LUPUL (îngrozit): Nu!!! (publicului) Vreau o idee, o inspiraţie!
VULPEA (tranşantă): O coasem sau o retezăm!
LUPUL (iluminat): O înnodăm!
VULPEA (înnoadă coada): Aşa-i bine?
LUPUL: (se admiră) Aşa-i bine! (sare ca un iepuraş) La bal mascat, la bal mascat, pe Scufiţă
am păpat! Iepuraş, drăgălaş... (duce mâinile la cap şi constată că nu are urechi destul de
lungi) Dar nu am urechi!
VULPEA: Of! Mare pezevenchi! (ia două frunze şi i le pune pe cap)
LUPUL: Bună treabă! (reverenţă) Mulţumesc cumătră dragă! Şi când vom mânca?
VULPEA (didactică): Iată cum vom proceda: (Lupul este deja nerăbdător) Pe poteci ascunse
de-un Trunchi te-oi lega... Mor! Mor! Mor! Vei striga... Scufiţa e miloasă, vine să
te scape!
LUPUL (izbucnind): Şi haţ! Mi-a picat în laţ!
VULPEA: Ah! Tot grăbit şi fară cap!... Şi prietenii?
LUPUL (dezamăgit): Vai, cu ei ce-o să mă fac?
VULPEA (triumfătoare): Ei! De prieteni eu te scap!
(Ies în pas comic)

10
 SCENA 6
(Scufiţa, Scufiţa, florile, gâzele, păsărelele, Motanul,
Iepurele, Greierele, apoi Vulpea)

NR. 13 PĂSĂRELELE

Scufița intră cu brațele pline de flori și îi cheamă.

SCUFIŢA: Voi sunteţi vestiţi cântăreţi! Cirip, cirip, cirip!
Cântaţi din zori în zori! Cirip, cirip, cirip!
CORUL: Noi suntem vestiţi cântăreţi. Cirip, cirip, cirip!
Cântăm din zori în zori! Cirip, cirip, cirip!
Pădurea întreagă răsună, de cântec şi voie bună
Şi-adesea când zburăm, în zări noi ne-avântăm.
SCUFIŢA şi COR: Cântăm, dansăm, zburăm, Cirip, cirip, cirip.
Veniţi dansaţi cu noi! Cirip, cirip, cirip!

SCUFIŢA: Greieraș, zis Fluieraș.

GREIERELE: Prezent!
SCUFIŢA: Fluturaș, zis Drăgălaș
FLUTURELE (din cor): Aici, aici!
SCUFIŢA: Codilă-șoricilă?
ȘORICELUL (din cor): ze-ze-nt!
SCUFIŢA: Iepurică fără frică zis Vitejilă.
IEPURELE: Prezent.
SCUFIŢA: V-am adus și vouă de mâncare. Plec la bunica. Aveți tot ce vă trebuie. Nimeni nu
se îndepărtează de pe poteci. S-a înțeles? Codilă, Vitejilă? Știți bine că vecinul
nostru, Lupul, abia așteaptă să vă înhațe, să vă facă friptură.
FLUTURELE (din cor): Eu vealu mustal.
SCUFIŢA (imitându-l): Tu velai mustal.
ȘORICELUL (din cor): Eu cașcaval!
SCUFIŢA: Tu Iepurică, fără frică nu vrei nimic?
IEPURELE: Eu vreau să nu ai nicio grijă pentru că eu...

NR. 4 IEPURELE
IEPURELE: M-am născut cu acest scut.
Eu pe toată lumea salut. Salut, salut, salut.
Sunt un saltimbanc, înot ca un crap, mă dau peste cap.
Știu câte lebede se plimbă pe lac.
Nouă și cu opt șaptesprezece fac.
Nu pot înota, nu m-arunc în apă.
Măru-i dacă-i înalt, nu mă urc pe cracă.
Dac-ar fi cu Lupul eu să mă bat,
Pe-a noastră Scufiță o întreb: ce fac?

11
 Cine-i mai frumoasă? Toți în cor răspundem: E Scufița noastră.
M-am născut cu acest scut.
Eu pe toată lumea salut. Salut, salut, salut.

În mijlocul veselei generale apare Vulpea.

VULPEA (cu glas dulce): Ah! Scufiţa Roşie! Cât eşti de mică! Oare de lup ţie nu ţi-e frică?
CORUL (cuvintele fac senzaţie în tot grupul): A...! (șușotesc)
SCUFIŢA (curajoasă): De nimeni nu mi-e frică, am prieteni mulţi cumătro! (toţi se adună în
jurul Scufiţei)
VULPEA (reia mai dulce): Şi eu vreau să te însoţesc! De orice rău să te feresc! ( mirare în tot
grupul) Cu lupul eu nu pot să lupt (minte). Adineauri el ghiara mi-a rupt! (Plânge şi
tuturor li se face milă). Şi în pădure e periculos, fară un prieten mult mai voinicos!
TOŢI (derutaţi): Ce e de făcut, ce e de făcut?
VULPEA: E un urs pe aici cu el să ne-nfrăţim!
TOŢI: Şi aşa pe lup îl biruim! (Se îndepărtează. Motanul şi încă vreo doi suspicioşi rămân în
urmă, privind la Scufiţă şi la Vulpe care şoptesc deoparte.)
VULPEA (către suspicioşi): Porniţi înainte că şi noi venim! (se apleacă să îşi dreagă
pantofiorul)

NR 3 bis SFATUL PĂSĂRELELOR ȘI SCUFIȚA

COR: Cip, cirp, tu nu uita, ce-ți spunea mămica ta,

că altfel vei da de greu
Și tristă vei fi mereu!
Cip, cipri, Scufiță drag,
Bine tu de seama bagă,
fiindcă Lupul fioros pe tine e mânios.
Cip, calea îți aține
Când i-o veni lui bine
Ca să te atace și să te înșface.
Iar atunci el zice c-o să te mănânce.
SCUFIŢA: Drăgălaşe păsărele,
N-aveți voi de ce vă teme,
Căci de mă va ataca
La luptă-l voi provoca.
Până atunci voi să vegheați.
Totodată anunțați
Și pe prietenii ceilalți
Pe Ursulică nu-l uitați.
Căci cu toții de vom fi,
Pe lup îl vom birui.

12
SCUFIŢA: Hai cumătră să nu-i lăsăm singurei!
VULPEA: Aşa să facem dacă vrei! (se face că şchiopătează) Au! Au! (Scufiţa se întoarce şi-îi dă
ajutor. Vulpea întârzie până când dispar toţi prietenii în pădure). Dar dacă pe cărarea
asta o iei, (arată alt drum) cât ai clipi la bunica vei fi! Îi vom întrece pe mititei şi
vom râde bine de ei! (Scufiţa se opune şi porneşte spre prietenii ei)
VULPEA (ademenitoare): Bunica te aşteaptă!.. O fi îngrijorată! De ce să pierdem vremea? Să
pornim îndată! (O ia înainte ducând-o pe Scufiţă de mână).

SCENA 7
(Ursul, florile, gâzele, păsărelele, Motanul, Iepurele,
Greierele)

Intră Ursul
URSUL: (cu un borcan de miere în mână) Mor, mor, mor!
TOȚI: Ce se aude? Aoleu.
MOTANUL: De ce mori?
URSUL: De ciudă. Miere aș fi mâncat dar... s-a terminat.
TOȚI: Ha, ha.
IEPURELE: Noi avem alte probleme.

NR. 4 IEPURELE (fără solist)

Pantomimă. Motanul şi Iepurele îi explică situaţia Ursului şi îi cer ajutor.

TOȚI: De ne vei ajuta noi miere ți-om da!

URSUL (dă din cap că da): O vom scoate la capăt. Pe onoarea mea.
MOTANUL (dă mâna cu Ursul): Mulțumesc, Martin.
URSUL (jignit): Eu nu sunt Martin, eu sunt Moș Martin.

NR. 5 URSUL

URSUL: I Moş Martin copiii-mi spun, râd când mă-ntâlnesc pe drum!

Eu bat toba: bum, bum, bum. Bum, bum bum.
Vă dau miere, vă dau miere, joc un tontoroi. Sar un muşuroi cu voi (haz mare),
II Hai copii să ne jucăm, şi de rele să uităm, daţi-mi mână uite-aşa! Ha, ha, ha!
Joc şi sârba, jos şi hora. Credeţi că nu ştiu? Bate palmă fac pariu.
III Hai Mirică, Hai Giorgică, hai pe scenă fară frică. Adă mâna iepurică! Mor, mor, mor!
Foaie verde, de trifoi hai acum cu noi să jucăm din doi în doi!
Coda Moş Martin copiii-mi spun, râd când mă-ntâlnesc pe drum!
Eu bat toba: bum, bum, bum.

TOŢI: Deci ne-ajuţi, Martine?

URSUL (supărat): Moş Martine!
TOŢI (rugător): Moş Martine!

13
URSUL: Unde e Scufiţa
TOŢI: Aicea cu vulpiţa.
URSUL (uluit): Cum? Şi cumătra vulpe...?
TOȚI (naivi): Vine cu noi. Vine cu noi.
URSUL (bănuitor): Dar n-o văd!... Nu e aici!
TOŢI (caută, dar nu o găsesc): Nu e! (tensiune)
URSUL (deşteptat): Aţi greşit prieteni! Scufiţa nu mai vine! Vulpea după lup se ţine!
(Prietenii izbucnesc în plâns)
GREIERELE: Vai am pierdut-o pe Scufiţă!
MOTANUL (se simte foarte vinovat): Eu mă avânt pe aripi de vânt, pe poteci voi pribegi, pe
Scufiţă o voi găsi. (pleacă hotărât)
CEILALȚI (rămân pe loc foarte abătuţi): Ce ne facem? Ce ne facem?
URSUL (iluminat): Să mergem, să mergem, să zburăm, Scufiţei noastre ajutor să-i dăm!

NR. 12 FINALE 1

TOŢI (în ritm de marş): Să mergem, să mergem, să zburăm,

Scufiţei noastre ajutor să-i dăm!
Aprinde-te lună, luminaţi voi stele,
Scufiţa noastră s-o scăpăm de rele.
Să mergem, să mergem, să zburăm.
CORTINA
PÂNZA DE PĂIANJEN

SCENA 8
(Scufiţa, Vulpea, Lupul)

NR. 9 DOINA
Pădure întunecată, înfricoşătoare. Se aud sunete sinistre. Lupul stă la pânda cu o funie în
mână. Apar Scufiţa şi Vulpea.

SCUFIŢA: Dar nu îi ăsta drumul spre bunica.

VULPEA: E mai scurt iar tu nu ştii ce-i frică!
SCUFIŢA: Prea multe tufişuri, prea mult păienjeniş. Mergem meru târâş, târâş!
VULPEA: Mult mai bine-i aşa tiptil. Cum m-a învăţat un copil.
SCUFIŢA (intervine): Un copil? Vrei să mă înşeli. Acum ştiu cine eşti. Eşti vulpea cea
şireată care fură găinuşe, cocoşi, raţe gâşte şi minte de îngheaţă
apele.
VULPEA (continuă): Sunt o vulpe manierată, şapte limbi vorbesc deodată! Am minţit şi eu o
dată, cine a spus că aş fi şireată? (se repetă ultimele cuvinte ca un semnal pentru lup).
LUPUL (ascuns): Eu, vulpe blestemată!
SCUFIŢA: S-a auzit ceva! (Pornește spre locul de unde a venit glasul)

14
VULPEA (îl observă de departe pe Motanul Încălţat. Îl atenţionează pe lup şi o derutează pe
Scufiţă): Nu e acolo! (Spre altă cărare) Acolo, acolo. (O îndepărtează pe Scufiţă dar ea
se întoarce).

SCENA 9
(Vulpea, Scufiţa, Lupul, Motanul)

Motanul (vede vulpea): Vulpe vicleană! Te crezi năzdrăvană? Ai furat fetiţă! Unde e Scufiţa?
VULPEA: Vai, Motan Încălţat şi prea devotat. N-am furat fetiţă. (caută o minciună) N-a mai
vrut Scufiţa să meargă cu voi!
MOTANUL (deziluzionat): I s-a urât cu noi?
VULPEA (insistă pe idee): Daaa! S-a plictisit! (Motanul se uită bănuitor) Chiar şi de mine s-a
despărţit. (Plânge să fie crezută) Pe cărare s-a îndreptat... (observându-l pe motan)
Uite pe aici a plecat! (arată cărarea opusă).
MOTANUL: Pe aici?.. Într-acolo alerg îndată! (se îndepărtează)
VULPEA (victorioasă): Călătorie sprâncenată!
Lupul şi Vulpea fac haz de naivitatea motanului. Lupul va fi legat de un copac. Scufiţa se
întoarce.

SCENA 10
(Lupul, Scufiţa, Vulpea)

NR. 10 AMENINȚAREA

LUPUL (legat): Vai, vai, ce mai trai! Vai, vai!

VULPEA (arătând Scufiţei lupul): Un Iepuraş!
SCUFIŢA (aleargă spre el): Un biet iepuraş legat săracul!
VULPEA (face lupului semn de izbânda. Aparte): Merg să pun la fiert o căldare mare!
Vulpea iese
LUPUL (se zbate): Scapă-mă Scufiţă Roşie, scapă-mă!
SCUFIŢA (dezlegându-l): Puţină răbdare, puţină răbdare.
LUPUL: Vai cum mă doare!
SCUFIŢA: Încă puţin, încă puţin! (l-a dezlegat)
LUPUL (eliberat, se repede spre Scufiţă): Aaaa! În sfârşit! A venit vremea să te mănânc. Aha!
Te-am prins, Scufiţă Roşie. Am să te mănânc cu rasol de raţă! (strigă) Cumătră
vulpe, cumătră vulpe, vreau şi ceva dulce. ( Scufiţa plânge)

15
 SCENA 11
(Cei de dinainte, Ursul, prietenii Scufiţei)

În timpul scenei anterioare, de la cuvintele triumfătoare ale Lupului, apar pe rând prietenii
Scufiţei, apoi ursul care-i îmbărbătează

GREIERELE: Vai, mi-e milă Mormăilă!

URSUL: Ssst! Nicio şoaptă!
LUPUL (fară să observe nimic): Cumătră vulpe, cumătră vulpe!
URSUL (de după copac, cu voce prefăcută): Sunt aici!
LUPUL: Apa-i fiartă?
URSUL: Clocoteşte, clocoteşte! Ţi-am gătit ciorbă de peşte!
LUPUL: Unde eşti cumătro?
GLASURI DIN COR (derutându-l pe lup): Aici, aici, aici!
LUPUL (derutat): Unde? Unde?
URSUL (ieşindu-i în faţă): Sunt aici! Bună ziua, iepuroi!
LUPUL (fâstâcit): Mulţumesc dumitale, cumetre... usturoi. Adică muşuroi... adică... ursoi...
Aaaa, Am găsit-o leşinată. (o arată pe Scufiţă) Biata fată!
GLASURI DIN COR: Ce minciună gogonată!
LUPUL: „Du-mă la bunica”. Atâta mi-a spus. Mititica, mi s-a făcut milă!
TOŢI (se reped la el): Minte, minte! (îi smulg haina de iepure) E lupul!!!!

SCENA 12
(Scufița, prietenii Scufiței, Ursul, Greierele, Iepurașul,
Pădurarul, Vulpea, pădurarii)

Se aude un ţipăt. Apare Pădurarul cu Vulpea prinsă în laţ.

Intră Pădurarul și ajutoarele sale
PĂDURARUL: Mai avem pe aici vreun amic la grădina zoologică să-l duc?
(Lupul se smulge şi fuge mâncând pământul)
TOŢI: Am scăpat de lup! Am scăpat de lup, am scăpat de lup!
PĂDURARUL (trăgând Vulpea după el): Eu oricând o să v-ajut!

NR. 14 PĂDURARUL
PĂDURARUL: Eu stau pândesc după copac, când trece-n lup flămând,
Şi prin pădurea de stejar, în noapte eu păzesc.
Dar prin pădurea verde de stejar, văd vulpea ce şireată cum o ia la fugă.
M-ascund iute după-un fag şi cu puşca trag.
Azi poteci eu croiesc, şi pădurea o păzesc.
Sus, mai sus, pe culmi mă urc, vântul, vântul vreau s-ascult.
Vulpiţa asta încerca pe lup a-l ajuta. Stăteam pândeam după copaci,
Şi dau să-ntreb: „ce faci?”. Dar ea şireată, cum mă vede strigă:

16
 „Lupul nu-i aicea şi o ia la fugă.
Dar după copac fac, haţ! Şi am prins-o-n laţ!
Pe cărări când pornesc, în pădure ocrotesc.
Tot ce-i bun şi frumos, de lup fioros, de duşman mincinos.
GREIERELE (cu veselie arătând Vulpea): În ce plasă a căzut!
TOŢI (râd): Ha, ha, ha.
SCENA 13
(Scufița, prietenii Scufiței, Ursul)

Se înserează; gâzele şi florile o mângâie pe Scufiţă. O aduc cu delicateţe în mijlocul lor.

Licuricii aprind felinarele.

SCUFIŢA: S-a înserat! Priviţi ce lună! (Luna le zâmbeşte, ei sunt fermecaţi)

Să reapară zâna pădurii
NR. 15 SOMNOROASE PĂSĂRELE
SCUFIŢA: Somnoroase păsărele
Pe la cuiburi se adună,
Se ascund în rămurele -
Noapte bună!
COR: Doar izvoarele suspină,
Pe când codrul negru tace;
Dorm şi florile-n grădină
Dormi în pace!
SCUFIŢA: Trece lebăda pe ape
Între trestia să se culce-
Fie-ţi îngeri aproape,
Somnul dulce!
COR: Peste-a nopţii feerie
Se ridică mândră luna,
Totu-i vis şi armonie-
Noapte bună!
SCUFIŢA: Noapte bună!

GREIERELE: Noi mergem înainte s-o vestim pe bunica!

SCUFIŢA: Pe aici, pe aici, dragă greieraș!
IEPURELE: Şi eu.
SCUFIŢA: Şi tu, iepuraș.
Greierele și Iepurașul ies
Scufiţa se întoarce în mijlocul grupului, care încă mai admiră luna. Se lasă linişte adâncă.
CORTINA

17
 SCENA 14
(Motanul)

Se deschide cortina, în scenă apare Motanul.

MOTANUL DIN SALĂ
MOTANUL: Tiii! Cărare-afurisită
Ca un ghem de răsucită
Nu-ţi mai dau de cap deloc!
Hei! Dar mă învârt pe loc!
Poftim! Tot stejarul ăsta gros
L-am mai întâlnit odată!
Şi-un paing pe-aici a fost,
Aha! Pânza e tăiată!
Cavalere, n-ai noroc!
Şi-ai pornit cu-atâta foc;
De cei dragi te-ai despărţit
Şi vezi! Unde ai nimerit?
Urme! Multe! Ia, şi-aici!
Urme, mari şi-aici mai mici;
Cum înşiruie... Cărarea!
Într-acolo e scăparea!
Motanul iese prin sală curte

SCENA 15
(Bunica, Greierele, Iepurele, Lupul)

NR. 17 BUNICA
BUNICA (îngrijorată, iese în pragul casei):
Nepoţica mea, floare de lalea,
O aştept să vină ca pe o lumină.
Sunt bătrână, da, sunt bătrână,
Ghiocei şi viorele cine-mi adună?
Pe poteci umbrite, de trunchiuri străjuite,
Pe sub bolta verde, copila nu se vede!
Sunt bătrână, da, sunt bătrână,
Nu mai pot s-alerg în care-i s-o iau de mână!

Prin întuneric se vede o umbră.

BUNICA: Iat-o! Vine! Draga bunicii!
(Lupul aruncă o haină peste bunica şi o târăşte în casă, ţipete iar apoi linişte)

NR. 10 AMENINȚAREA+ TREMOLO PERCUȚIE+ CLUSTER

18
GREIERELE (plânge): Bunicuţo! A înghiţi-o lupul pe bunica! Ce să fac, ce să fac? Încotro
să alerg? Vai! Vai! Bunicuţa!...
LUPUL (apare în cămaşă de noapte a bunicii, cu scufiţa pe cap, se admiră într-o oglindă):
Acum să mă pregătesc pe Scufiţă s-o primesc! (Mimează în faţa oglinzii)
- Bunicuţo, de ce ai ochii aşa de mari?
- Ca să te văd mai bine, dragă bunicii! ”
- Bunicuţo, de ce ai urechi aşa de lungi?
- Ca să te aud mai bine, dulceaţa maichii! ”
- Bunicuţo, de ce ai gură aşa de mare?
- Ca să te înghit mai bine, Scufiţo! (Dănţuie, râde)
Aşa am să fac şi îi vin Scufiţei de hac.

SCENA 16
(Greierele, Iepurele, Păsărele)

Vin licuricii şi păsărelele.

LICURICII: Unde-i bunicuţa?
PĂSĂRELELE: Va veni Scufiţa!

NR. 18 GREIERELE

GREIERELE(tremurând): Cri, cri, cri! Ascultaţi un grier gri!

Cri, cri, cri! Prin pădurea de stejar!
Cri, cri, cri! Alergaţi la pădurar!
Cri, cri, cri! Lupul cel gri!
A intrat aici, copii!
Cri, cri, cri! Tare-s mic şi necăjit!
Cri, cri, cri! Ah, ce iute a-nghiţit!
Cri, cri, cri! Prin pădure alergaţi!
Cri, cri, cri! Pădurarul de-l chemaţi!
Cri, cri, cri! La furnica mea vecină!
Cri, cri, cri! Eu alerg şi ea să vină!
Cri, cri, cri!! Iute alergaţi la pădurar, copii!

Licuricii şi păsărelele zboară spre

Greierele se îndreaptă spre

SCENA 17
(Scufiţa, prietenii ei, apoi Pădurarul, Greierele, Motanul,
Lupul, Ursul)

NR. 6 SCUFIȚA

19
 SCUFIŢA: Uite am ajuns la bunica,
Suntem toţi, nu ştim ce e frică
Lumea e mare, noi suntem mici
Dar am ajuns cu bine aici!

SCUFIŢA: (vorbit) Ce surpriză fac bunicii. Staţi aici!

NR. 10 AMENINȚAREA+ TREMOLO PERCUȚIE+ CLUSTER
(Intră singură în casă. Cei de afară aud ţipătul Scufiţei. Toţi se alarmează. Privesc pe
fereastră, îşi dau seama de ce s-a întâmplat, între timp apar Pădurarul şi păsărelele)

PĂSĂRELELE: Pădurarul a venit!

CEILALŢI (trişti): Cu Scufiţa s-a sfârşit!
MOTANUL (într-un suflet): Nu-i adevărat, Nu-i adevărat!
M-a minţit cumătra, ea m-a înşelat!
En garde! Cumetre. (Se repede la uşa, e încuiată, bate cu putere): Ieşi la iveală.
Se aud sforăiturile lupului.
PĂDURARUL (bate): Iţi vin eu de hac! (Sparge uşa, se repede în casă)
GREIERELE: Eu am să-l pişc un pic!
MOTANUL: Eu cu spada îl despic!
(Lupul e luat prin surprindere, duel între Lup şi Motan)
CORUL: Hai Motane, hai Motane!
Motanul, Ursul, Lupul și Pădurarul intră în casă. Toți se uită pe fereastră apoi...
LUPUL: Văleu!
NR. 10 AMENINȚAREA+ TREMOLO PERCUȚIE+ CLUSTER
CORUL: (se întoarce către public, cu mâinile la ochi) Ah!

SCENA 18
(Prietenii Scufiței, Scufiţa, Bunica)

PĂDURARUL (apare cu un sac în mână): Aici e tot ce a mai rămas din lup.
TOȚI (haz mare): Şi Scufiţa?
Toți se uită încordați spre ușa căsuței.
Ursul o aduce pe Bunica. Toți aplaudă.
TOȚI (cu sufletul la gură): Şi Scufiţa?
Apar pe rând Greierele, Motanul şi în fine Scufiţa.
TOȚI (aplauze): Scufiţa! Ura!

NR. 19 FINALE 2

SCUFITA (e primită cu braţele deschise):

Dragii mei prieteni, să ne dăm mână
Să rămânem tot împreună!
La greu la bine alături să fim!

20
 TOŢI: Numai aşa vrem noi să trăim!
SCUFIŢA (aleargă spre Bunica):
Soare şi ploaie, ploaie şi soare
Sunt la bunica, fericirea e mare
Şi îi dau stele şi sânziene!
CORUL: Şi îi dai stele şi sânziene! (fericire generală)

NR. 20 EPILOG
(Scufița, Motanul, Mama, Zâna pădurii, Ursul, Iepurele,
Greierele, Lupul, Vulpea,Pădurarul, prietenii Scufiței)

TOȚI: I La revedere!
Iată e vremea să încheiem micuţa poveste!
La rău, la bine-aţi fost cu noi!
La revedere, spunem cu toţii
Şi mai poftiţi v-aşteptăm ș-altădată!
Cu voi pădurea s-o colindăm,
Basmul Scufiţei să-l depănăm!
II La revedere, iată Moş Ene
Vine uşor, uşor pe la gene!
În pat de îngeri când vă culcaţi
Basmul Scufiţei să nu-l uitaţi!
La revedere, iată Moş Ene
Vine uşor, uşor pe la gene!
În pat de îngeri când vă culcaţi
Basmul Scufiţei să îl visaţi!
(Toată lumea adoarme fericită, stop-cadru.)

CORTINA

21