III.29.

Drenajul extern al CBP

I. Drenajul extern cu tub Kehr al CBP

Reprezintă:
- una din modalitățile de finalizare a unei coledocotomii;
- o modalitate de drenaj a CBP;
- o metodă de drenaj în situații speciale:
- drenaj transductal al unei cavități hidatice;
- protezare de coledocorafie după teziuni accidentale a CBP.

Indicațiile drenajului Kehr în litiază:

1. Litiaza CBP cu crize repetate de angio-colită;
2. Angiocolită acută ictero-uremigenă - ca prim timp ptdecomprimarea CBP;
- are caracter de urgență.
3. Calcul unic în CBP, migrat din VB, cu dilatație mică a canalului.
4. Macrolitiază multiplă a CBP - când avem certitudinea evacuării sale complete și a unui
pasaj oddian bun.
5. Pancreatita acută cu / fără litiază în CBP - scopul - degrevarea hipertensiunii biliare.
6. Coledocotomia albă pe coledoc de pasaj
- alternativă la drenajul transcistic și coledocorafie.
7. Litiază multiplă în care calitatea materialalului biliar / duodenal nu permite efectuarea unei
anastomoze în condiții de securitate.
8. Starea generală precară a bolnavului impune operație rapidă, fără risul unei anastomoze.
9. Modificări funcționale la nivelul sfincterului Oddi:
- generate de regulă de o infecție intracanalară;
- modificările nu sunt organice, deci reversibile în timp;
- drenajul permite efectuarea unui tratament local endocoledocian cu antibiotice și cortizon.

Condiții ale instalării tubului Kehr:

1. Lumenul căii biliare:

- în raport cu lărgimea endocanalară a CBP: - dilatație a hepato-coledocului (în jur de 2 cm);
- CBP moderat dilatată (1, 5 - 2 cm);
 trebuie să dispunem de un set de tuburi cu grosimmi diferite;
- segmentul endocanalar al tubului, trebuie să alunece liber în interiorul CBP, pentru:
- a nu crea obstacol;
- a putea fi extras cu ușurință;
- a realiza un drenaj corect.
2. Calitățile tubului în „T”:
- cele din cauciuc natural devin uscate și friabile;
- cele siliconate: sunt tolerate mai bine (nu crează reacție de corp străin);
- dezavantaj - traiectul de la CBP la perete (normal se constituie în 7-8 zile), se constituie
mai greu, reacția conj. fiind întârziată / absentă;
- suprafața internă a tubului - perfect netedă;
- trebuie să aibă un grad de rigiditate, la niv. porțiunii transv. și longit., pt a nu se turti;
- înainte de întrebuințare - spălat cu apă sterilă și verificat prin tracțiune manuală, pt a ne
asigura că joncțiune dintre porțiunea transv. și longitudinală este fixă și etanșă;
- trebuie controlată permeabilitatea tubului - injectare sub presiune de ser fiziologic;
- ramura transversală a tubului va trebui transformată în jgheab (păstrând ceva mai puțin din
jumătatea circumferinței);
- marginile tăiate cu foarfeca - perfect paralele și fără denivelări (factori de precipitare);

1
- ramura transversală transformată în jgheab, va fi scurtată la ambele capete, care vor fi
secționate ușor oblic;
- ramura superioară - L= 2 - 2,5 cm;
- se măsoară - de la coledocotomie la joncțiunea hepaticelor (nu trebuie să depășească
joncțiunea)
- ramura inferioară - L = 3 cm;
- se apreciază de la coledocotomie - la papilă (distanță masurată cu Benique-ul);
- nu va depăşi în jos nivelul sfincterului coledocian
- grosimea: - se va alege un tub corespunzător cu dimensiunea lumenului canalar:
- nu prea gros - pt a nu mula pereții coledocului;
- nu prea subțire - pt a asigura un drenaj corespunzător.

Tehnica introducerii tubului Kehr:

- Marginile coledocotomiei, reperate cu fire de tracţiune (trecute la maxim 1 mm de
tranșă), pun în evidenţă orificiul prin care se introduce tubul Kehr astfel:
- cu o pensă Pean fină se trece ramura inferioară a tubului în porţiunea distală a
CBP, care va fi imobilizată de către ajutor între police şi index sau cu o pensă (Pean fină /
anatomică);
- se introduce apoi ramura superioară, care este împinsă progresiv în sus.
- se verifică plasarea corectă a tubului prin imprimarea unor mişcări de „du-te - vino”
în sens cranio-caudal în axul coledocian, realizate cu uşurinţă dacă tubul este plasat corect.
- sutura coledocotomiei se realizează cu fire neresorbabile 3-0, pe ac fin atraumatic,
trecute deasupra şi dedesubtul tubului.
- firele trebuie trecute în imediata apropiere a marginilor coledocotomiei (0,5 mm) - pt
a preîntâmpina o eventuală stenoză;
- o atenţie deosebită trebuie acordată firului imediat inferior tubului pentru a nu prinde
în sutură joncţiunea ramurilor sale.
- se controlează etanşeitatea introducând cu o seringă ser sub presiune, prin
extremitatea longitudinală a tubului; la nevoie se completează sutura.
- tubul va fi exteriorizat în flancul drept, de-a lungul feței inferioare a ficatului, prin
contraincizie;
Secvențialitatea exteriorizării tubului:
- reperarea locului contrainciziei,
- badijonarea cu iod a tegumentului,
- practicarea contrainciziei;
- se introduce, din afară - înăuntru, o pensă Kocher închisă, care se va deschide la
vedere și va acroșa tubul și-l va exterioriza;
- va fi fixat la piele cu fir neresorbabil.
- fixarea la perete se realizează cu o buclă intermediară care să permită un spaţiu
liber între perete şi sediul ligaturii de la nivelul tubului.
- traiectul intraabdominal al tubului trebuie să fie perpendicular pe axul CBP, să fie
scurt pentru a permite eventuala sa instrumentare şi să nu fie sub tensiune, ca o coardă, ci
lăsat liber, cu un plus de lungime de câțiva cm;
- o atenţie deosebită se va da unghiului drept al colonului şi mobilizării intempestive a
tubului din coledoc în cursul exteriorizării.
- se montează un tub de dren de gardă în vecinătatea coledocotomiei, în hiatusul
Winslow, care se va scoate tot prin contraincizie, în vecinătatea celuilalt tub.
- se preferă ca, mai întâi, să se fixeze tubul de dren, apoi tubul Kehr (inversarea
manevrelor poate duce la agățarea tubului Kehr de către cel de dren și smulgerea lui din
coledoc).
- se va spăla plaga cu ser fiziologic cald (verifică și funcționalitatea tubului de dren);
- se închide peretele în straturi anatomice.

2
Posibilități ale drenajului biliar extern:

Drenajul biliar - variabil cantitativ și calitativ, în funcție de:

- funcționalitatea ficatului;
- existența / nu a elementului septic;
- modalitatea de pasaj bilio-duodenal.
Situații:
1. La intervenție s-a constatat bilă albă intracoledociană, în condițiile unui icter intens:
- este vb de o stare gravă a ficatului, caracterizată prin inversarea funcțională a polului
hepatocitar, datorită unei hiperpresiuni biliare severe;
- calcularea factorului C3 al bilirubinei serice - valori > 40%;
- tubul Kehr poate rămâne nefuncțional în primele 24 de ore prin inhibiție hepatică (nu se
secretă și nu se exteriorizează bilă;
- se impune diferențierea de alte cauze - mecanice - ce au ca efect lipsa drenajului extern:
- obstacol endoluminal cranial față de tub;
- tub ieșit din coledoc;
- tub strangulat la nivel coledocian, intraabdominal / parietal;
- tub obstruat.
- elementele de diferențiere:
- constatarea bilei albe intraoperator;
- lipsa semnelor caracteristice situațiilor de mai sus;
- apariția bilei după un interval variabil (de obicei nu depășește 24 de ore).
- odată stabilit drenajul, bila este inițial decolorată, apoasă, apoi revine la normal (auriu) - în
3 - 7 zile postoperator, concomitent cu scăderea icterului și reducerea C 3 sub 20%.
2. Drenajul se stabilește în primele ore, uneori chiar pe masa de operație, în cantitate
moderată (100-150 cm/ 24 de ore), cu bilă de aspect normal, clară, fără reziduri;
- după 24 de ore - cantitatea de bilă va crește puțin (accelerarea colerezei în condițiile de
sfincter închis post-operator);
- se va reduce parțial odată cu reluarea peristalticii intestinale;
- aparatul de drenaj se va situa la 20-25 cm față de planul coledocian;
- drenajul de 400-500 ml / zi se va reduce brusc din ziua 3-4 post-operator la 100-150ml
(peristaltica duodenală, prin efectul de sucțiune este responsabilă);
- dacă s-a produs o iritație a sfincterului în timpul explorării, drenajul poate fi important în
primele 3 zile (spasm reflex oddian / pancreatită edematoasă port-op ce comprimă CBP -
ambele reversibile)
3. Drenajul este de la început important, la valori apropiate de secreția hepatică (400-500ml)
și se menține nemodificat:
- spasmul sfincterian / pancreatita satelită - se verifică prin manevre de hiperpresiune dirijată
endoscopic;
- antispastice și cortizon endocoledocian => scăderea presiunii și reducerea drenajului;
- un drenaj fix la valori mari - suspiciune litiază restantă; în acest caz, pensarea tubului
produce colică biliară tipică (prin distennsia CBP);
- exlorarea colangiografică - va certifica diiagnosticul.
4. Bila este floconoasă, purulentă; în fundul vasului colector se acumulează reziduu:
- ex. bacteriologic pt precizarea germenilor;
- nu se suprimă tubul cât persistă reziduu;
- drenajul se va executa neșicanat, decliv.
5. După câteva zile - drenajul scade foarte mult, și pensarea tubului nu crează disconfort:
- este cazul favorabil și cel mai frecvent - pasajul se realizează transfincterian, fiziologic;
- totuși tubul nu se extrage până la constituirea traiectului (10-12 zile);
- în a 10-12 zi postoperator - colangiografie de control, apoi drenaj decliv al bilei pt 24 de ore,
pt eliminarea completă a substanței de contrast și prevenirii infecției biliare ascendente.
- după colangiografie -bolnavul poate face o ascensiune febrilă trecătoare;
- dacă febra persistă - se menține drenajul decliv + antibioterapie;
- înainte de scoaterea tubului - se va recolta bilă pt culturi; se va pensa tubul pt 12-24 ore.

3
Cauzele nefuncționalității tubului Kehr:
Complicaţiile care determină disfuncţionalitatea tubului Kehr pot fi secundare
montajului greşit / persistenţei unei patologii biliare obstructive nerecunoscute şi nerezolvate.
Montajul greşit:
Poziţionarea cu ramura ascendentă a tubului:
- în cistic
- sprijinită pe confluenţa dintre cele 2 canale hepatice,
- introducerea ramului ascendent în canalul hepatic drept, pe care îl obstruează.
Ramura inferioară:
- poate fi cudată / sprijinită pe peretele intern al canalul;
- poate pătrunde într-un diverticul coledocian inferior
- poate ajunge în duoden depăşind sf. Oddi => drenaj abundent - bilă + suc duodnal
Ramura longitudinală poate fi stenozată:
- în momentul coledocorafiei, la nivelul contrainciziei / prin firul de fixare parietală.
Deplasarea unui ram al tubului sau exteriorizarea parţială datorită unei coledocorafii
necorespunzătoare sau introducerii ramului inferior într-o cale falsă.
Drenajul concomitent pe Kehr şi pe tubul de gardă poate fi secundar unui defect de
sutură a coledocotomiei.
Drenajul biliar intermitent pe tubul Kehr  calcul restant mobil, ce blochează
intermitent tubul.
Scurgerea importantă de bilă pe tubul Kehr, fără tendinţă la reducere  dezobstrucţie
incompletă a CBP; pensarea tubului produce dureri colicative prin distensia CBP.
Manifestări de nefuncţionare a tubului Kehr:
a) drenaj absent pe tubul Kehr,
b) drenaj intermitent,
c) drenaj excesiv,
d) drenaj concomitent pe tubul Kehr şi pe tubul de gardă,
e) drenaj important pe tubul de gardă
Cauza nefuncţionalităţii drenajului Kehr va fi precizată prin controlul permeabilităţii
tubului în T, controlul comparativ al drenajului prin Kehr şi tubul de gardă, colangiografie şi
fistulografie.
Defectul de plasare a tubului Kehr şi incorecta evacuare a CBP, la care se asociază
icterul sau apariția fenomenelor de angiocolită impun reintervenţia de urgență.
Eventuala litiază reziduală deschisă poate fi tratată prin manevre de radiologie
intervenţională, după 3 săptămâni, când traiectul este maturat şi calculii restanţi pot fi lizaţi
sau sfărmaţi şi extraşi cu sondă Dormia.
Alte complicaţii sunt legate de afecţiunea pentru care s-a practicat coledocotomia şi
de modalitatea de rezolvare a plăgii coledociene.
Drenajul biliar extern cu tub Kehr poate conduce la o pierdere importantă de bilă,
având consecinţe metabolice şi digestive, mai mult teoretice decât practice.
Drenajul cu tub Kehr poate favoriza constituirea unor stenoze relative ale CBP.
Scoaterea tubului Kehr:
- manevra se realizează de regulă cu ușurință, simțindu-se o ușoară rezistență,
corespunzătoare momentului ieșirii porțiunii transversale din CBP.
- de regulă, extragerea tubului este urmată de o biliragie minimă exteriorizată pe lângă tubul
de gardă  se va mobiliza tubul de gardă și se va scurta 2 cm, după care va fi refixat =>
biliragia va fi preluată de tubul de gardă;
- de obicei biliragia este minimă (sub 10-15 ml / 24 h), permițând scoaterea tubului de gardă
a 2-a zi, fără impedimente;
- scoaterea în același timp a tubului în „T” și a celui de gardă - umată de o biliragie minimă,
de 24 h, preluată de pansamente absorbtive; poate fi executată, dar prezintă riscul (puțim

4
frecvent, dar de mare pericol) al coleperitoneului, când nu s-a realizat încă traiectul conj de
separare față de marea cavitate:
Complicațiile ce pot apărea la scoaterea tubului Kehr:
1. Tubul opune rezistență la manevra de extragere - această situație poate surveni când:
- sutură strânsă a coledocotomiei în jurul tubului;
- tub cu grosime necorespunzătoare;
- tubul fixat accidental cu un fir la peretele canalului în timpul coledocorafiei;
- se va încerca scoaterea cu gesturi blânde, în etape succesive, fără a exagera cu tracțiunea
- risc de rupere a CBP;
- dacă manevra nu reușește  reintervenție.
2. Tubul se rupe la joncțiunea dintre ramura transversală și cea longitudinală, iar porțiunea
endocoledociană a tubului rămâne pe loc  reintervenție.
3. După scoaterea tubului, bila se scurge în cav. peritoneală:
- când de-a lungul tubului nu s-a organizat un traiect conjunctiv;
- trecerea bilei în cavitatea peritoneală este urmată de o durere vie locală care se
generalizează la tot abdomenul;
- apariția coleperitoneului poate fi independentă de exteriorizarea bilei pe tubul de gardă,
care poate fi colmatat sau poate să nu ia contact cu scurgerea de bilă => lipsa curgerii bilei
pe el, nu constituie un element eliminator  observația clinică atentă 24-48 h, poate
confirma / infirma supoziția;
- există și posibilitatea constituirii unor colecții biliare (ulterior bilio-purulente) localizate
subhepatic - ridică probleme de diag.
Scurgerea bilei în cavitatea peritoneală se poate prezenta clinic sub mai multe aspecte, în
funcție de septicitatea bilei și mărimea epanșamentului biliar:
- bilă neinfectată - poate rămâne doar o simptomatologie ștearsă, marcată doar printr-o stare
subfebrilă asociată distensiei abdominale; puncția precizează diagnosticul;
- bila infectată induce tabloul abdomenului acut, cu particularitatea pierderii masive de
electroliți, prin iritația peritoneale => răsunet precoce și sever;
- în situația unui drenaj corect efectuat, sp. subhepatic drept închis, bila se poate scurge:
- prin micul epiploon, în sp. retrogastric;
- de-a lungul micii curburi până în sp. subfrenic stg.
- în ultima situație, bolnavul acuză dureri la baza hemitoracelui stg - interpretată greși ca o
af. bronho-pulmonară intercurentă.
4. Starea febrilă de 2-3 zile - este expresia unei angiocolite reziduale;
- se vor efectua tubaje duodenale la 2 zile interval  fenomenele vor dispărea.
5. Biliragia importantă și prelungită pe tubul de gardă:
- ridică probleme deosebite - calcul restant, stenoză CBP, oddită / pancreatită, etc.

CRITICILE DRENAJULUI KEHR:

A. Drenajul cu tub Kehr ar predispune la constituirea unei stenoze relative a CBP:
- poate surveni dacă nu se respectă o tehnică corectă, în următoarele eventualități:
1. tub gros, netrasformat în jgheab
- mulează CBP nedilatată, lezând cronic peretele endocoledocian => în timp, stenoză.
2. sutura coledocotomiei cu fire trecute la distanță, prinzând peretele canalului pe o porțiune
>2 mm în grosime, cu fire groase și pe canal puțin dilatat, cu pereți subțiri => stenoză parțială
3. stenoză prin montarea greșită a tubului Kehr:
- ram inf a tubului introdusă intr-o cale falsă creată în peretele ant al CBP;
- după coledocotomie oblică suturată stenozant.
B. Drenajul cu tub Kehr ar predispune la infecție:
- dacă sistemul de drenaj este făcut într-un sistem steril, închis - nu se va constata această
complicație.
C. Drenajul cu tub Kehr ar conduce la o deperdiție biliară importantă:
- fals - nu determină o depleție biliară semnificativă datorită dirijării lui;
- nu au fost menționate în lucrări pierderi hidroelectrolitice sau metabolice importante.

5
 II. Drenajul trans-cistic al CBP

Indicațiile:
1. după extragerea calculilor din CBP pe cale transcistică;
2. în papilo-sfincterotomie, în cazul în care cateterizarea CBP a fost făcută transcistic / dacă
s-a parcticat coledocorafia;
3. în odditele funcționale secundare litiazei, în care intervențiile pe papilă sau sfincter ar
putea fi considerate abuzive, leziunea fiind reversibilă;
4. după coledocorafie - drenaj de descărcare a CBP;
5. în pancreatitele acute pt decomprimarea CBP, după colecistectomie;
6. pt explorarea radiologică ulterioară a CBP, în cazurile în care, din motive de ordin general,
nu putea fi prelungită intervenția.
Contraindicațiile:
1. În reintervenții după colecistectomie, când bontul cistic a fost secționat în apropierea
deversării în CBP;
2. Când cisticul este fibros, secundar unei inflamații cronice;
3. Când cisticul are un lumen redus și este nedilatabil;
4. Cistic scurt care se varsă imediat în CBP - introducerea sondei de drenaj și imobilizarea ei
putându-se complica cu stenoză parțială tangențială a CBP;
5. Când bila din coledoc este infectată  drenajul transcistic este total contraindicat !
6. Când coledocul - dilatat, cu pereți îngroșați  impune explorarea directă (coledocotomie).
7. Modul variabil de devarsare al cisticului în CBP, aduce o serie de situații prohibitive:
- variante de cistic spiral anterior / posterior;
- când tubul poate constitui o cauză de compresie extrinsecă a CBP;
- varianta cu deversare foarte joasă a cisticului acolat în „țeavă de pușcă” - riscul trecerii
transpapilare a tubului.
8 Când dezobstrucția CBP nu este sigură.
Tehnica drenajului transcistic:
- în momentul exerezei VB, secțiunea se practică deasupra joncțiunii VB cu cisticul  un con
infundibular ce va fi reperat în 3 puncte cu fire de tracțiune ce-l vor menține deschis;
- tracțiunea va fi moderată;
- se explorează manual cisticul, după ce în prealabil a fost disecat până în apropiere de
CBP;
- se verifică să nu fie calculi în cistic, ce ar putea fi împinși în CBP în timpul explorării;
- dacă există calculi  vor fi împinși retrograd, cu manevre blânde și extrași în conul
infundibular;
- omentul „cistic liber” - semnalat de scurgerea de bilă clară coledociană;
- este posibil ca bila să fie grunjoasă, mudară fără a exista o componentă coledociană - ea
provine din VB în cursul manevrelor pt colecistectomie;
- după câteva secunde bila se clarifică;
- dacă bila continuă să aibe aspectul grunjos, murdar => contraindicație pt drenaj transcistic
și coledocotomia este obligatorie;
- tracțiune pe fire trebuie să fie blândă - în caz de tracțiune forțată, pereții se alipesc la niv.
valvulelor Heister, bila nu se scurge => vom considera greșit că cisticul este obstruat.
Există o variantă tehnică a acestui moment ce prezintă unele avantaje, dar și critici:
cateterizarea cisticului fără ablația VB:
- după decolarea completă a VB, o pensă în inimă fixează regiunea fundică, orientând
organul oblic, în axul cisticului  tracțiune moderată;
- cisticul, foarte bine izolat de peritoneu și conexiunile vasculo-nervoase, va fi incizat oblic la
distanță față de CBP, incizie ce va permite timpii următori;
- deasupra sa, pe VB se va plasa o pensă Kocher curbă, pt a opri conținutul VB;
- explorarea instrumentală - cu pensă fină Pean lungă și curbă / histerometrul / Benique;
- explorarea poate fi: - ușoară - cistic larg, cu implantare oblică;
- dificilă - prin existența valvulelor Heister;

6
- explorarea trebuie făcută ținând canalul în axul său normal; devine dificilă când prin firele
de tracțiune se orientează vertical;
- tracțiunea exagerată micșorează lumenul cisticului și angulează CBP;
- când lumenul este îngust - poate fi dilatat cu multă atenție pt a nu provoca o cale falsă prin
ruperea unuia dintre pereți;
- manevra de dilatare (divulsie) - cu un Pean curb, fin, urmând direcția canalului și dilatând
progresiv, cu o accentuare a manevrei când întâlnim rezistența valvulelor;
- acestea nu vor fi rupte, ci îndepărtate prin rotiri ușoare ale pensei care trece astfel între
valvulă și peretele cistic;
- trecerea pensei de ultimul obstacol - marcată de scurgerea bilei prin cistic;
- odată asigurată permeabilitatea canalului la un diametru corespunzător unei sonde Nelaton
nr. 9, 10, 11, se poate executa drenajul;
- sonda trebuie să aibă peretele cu o rigiditate corespunătoare pt a nu se turti când va fi
fixată la canalul cistic;
- vârful sondei va fi secționat oblic, iar „ciocul” rezultat va fi rotunjit;
- sonda va trebui să depășească joncțiunea cistico-coledociană, dar nu prea mult - risc de a
ajunge în duoden;
- sonda va fi introdusă cu mâna / o pensă fără dinți printr-o mișcare blândă de rotație, având
cisticul, menținut prin tracțiune ușoară, în poziția sa normală;
- efectuarea manevrei cu VB pe loc - avantajul posibilității secțiunii cisticului imediat
deasupra locului de cateterizare;
- poziția exactă a sondei se poate verifica:
- manual,
- prin aspirația bilei cu seringa (dezavantaj - produce vid și apoi bule de gaz),
- prin colangiografie (cel mai corect).
- fixarea sondei cu catgut cromat, printr-o ligatură circulară a canalului cistic;
- excesul de canal cistic - rezecat până la nivelul ligaturii;
- pt împiedicarea alunecării sondei - un mic șanț în grosimea ei;
- tubul siliconat - mai bine tolerat biologic;
- inconvenientul ligaturii cu catgut - riscul macerării sale prea rapide; se poate folosi nylon,
dar acesta se relaxează după câteva zile;
- tubul de dren va fi exteriorizat prin contraincizie în flancul drept și fixat la perete;
- tubul în traiectul său intraabdominal nu trebuie să fie în tensiune
- se lasă și un tub de gardă (se exteriorizează întâi tubul de gardă și apoi transcisticul);
- se va fixa imediat sonda la perete, în cazul în care este dinmaterial plastic, pt că există
pericolul alunecării ei.
Funcționalitatea drenajului - situații posibile:
1. Drenaj de bilă în cantitate redusă în prima zi și care se reduce progresiv în zilele
următoare, odată cu reluarea dinamicii sfincteriene și duodenale - situție relativ obișnuită.
2. Drenajul important, dar mai ales persistent  existența unui obstacol  colangiografie.
3. Nu se scurge bilă prin tub  cauze:
- tubul este strangulat la nivelul ligaturii de fixare parietală / la nivelul cisticului => se va
controla permeabilitatea;
- sonda este colmatată cu cheaguri => spălare cu ser fiziologic;
- nu se scurge bilă dar tubul este permeabil colangiografie, care va preciza dacă tubul este
bine poziționat, în această situație întreg fluxul biliar fiind preluat de duoden;
Scoaterea tubului:
- a 9 - 10a zi postoperator, după efectuarea colangiografiei de control;
- după scoaterea tubului - biliragie minimă și trecătoare;
- în caz de extragere intempestivă  biliragia este în general minoră, cicatrizarea este mai
rapidă decât cea după extragerea tubului Kehr;
- transcistic nu se poate realiza un drenaj ideal al CBP, metoda constituind mai degrabă o
supapă de siguranță în condițiile unei intervenții ce interesează CBP și asigură posibilitatea
efectuării controlului radiologic postoperator.