I
MUZICA UŞOARĂ
^^{rumoass
OP E R E T A
N o u a stagiune.«
• ... la Teatrul de Stat
de Operetă se va des­
chide, după cum ne-a
mărturisit criticul Pe­
tre Codreanu, directorul
acestei instituţii, cu o
premieră românească
absolută : Spune ini­
mioară, spune ! de Elly
Roman. Dacă deschi­
derea stagiunii unui
teatru, evenim ent întru
totul sărbătoresc, se
face conform unei u-
zanţe cu o piesă origi­
nală, iniţiativa Operetei
noastre apare demnă de
toată lauda şi am dori-o
Încetăţenită pentru tot­
deauna (nu numai in a-
cest teatru).
Aşadar, pe 6 octom­
brie — prima ridicare
de cortină la Spune ini­
mioară, spune !, o nouă
operetă care evocă, in­
tr-un limbaj muzical-
dramatic modern, doar
cu anumite trimiteri la
epocă, figura luminoasă
a cărturarului patriot
Ienăchiţă Văcărescu. E-
chipa de realizatori e
compusă din George
Zaharescu, — regizor de
real talent şl recunoscut
profesionalism, calităţi
puse cu acuitate in va­
loare pe scena Operei
de Stat din Iaşi, George
Doroşenko — coechipie­
rul său ieşan care sem­
nează scenografia, Mar­
cel Ionescu şi Constan­
tin Rădulescii — dirijor,
Adriana Dumitrescu —
maestra de balet şi
Florin Sămărescu — di­
rijorul corului. Distri­
buţia reuneşte citeva
dintre cele mal bune
forţe artistice ale tea­
trului.
Dar care sint cele­
lalte premiere ale sta­
giunii ? Petre Codreanu
ne satisface prompt cu­
riozitatea :
— Următoarea pre­
mieră propune o primă
versiune românească a
operetei Oklahoma de
Richard Rodgers, piesă
care din martie 1943,
cind a avut loc premie­
ra new-yorkeză, cunoaş­
te un nedezminţit suc­
ces pe toate meridia­
nele lumii.
Intr-o altă premieră,
va fi prezentată opereta
originală Poveste de Pe
pod (nu are nimic de-a
face cu piesa Vedere de
pa pod a lui Arthur
P r e z e n ţ e
• LA festivităţile m u­
zicale organizate de co­
tidianul francez „L’Hu-
manité“ a fost invitat şi
naistul Gheorghe Zamfir
cu formaţia sa. De
P e tre M un tean u
la B u cu re şti
• ÎNAPOI fn ţară
după trei decenii, cele­
brul tenor de origine
română, Petre Mun­
teanu este aureolat de
o serie de succese şi
de titluri celebre : pro­
fesor la clasa lied şl
oratoriu la Conservato­
rul ,,Giuseppe Verdi“
— Milano, doctor in
muzicologie la Berlin ;
nu numai tenor, ci a
luat şl bagheta !n
mină (a studiat dirijo-
ratul cu Sergiu Celi­
Petre Munteanu ţi Viorel Cosma Intr-unui
studiourile Televiziunii noastre.
I S C U L
• VA recomandăm
citeva noi apariţii dis-
cografice, de data
ceasta vizînd muzica u-
a-
şoară. Două discuri
mici, colective, care cu­
prind : primul — patru
piese de muzică româ­
nească in interpretarea
unor cunoscuţi inter­
preţi ; este vorba de
Mihai Constantinescu cu
propria sa compoziţie
Anotimpurile ; Cornel
Constantiniu, cu melo­
dia Nu cred in stele de
Vasile Vasitache junior;
Cătălina Marinéscu. care
interpretează piesa I-
lenei Toader. Moara si
Viorel Baltag cu Te
rog. ai răbdare cu mine
de Elly Roman ; al
doilea — alcătuit din
patru şlagăre interna-
Miller) pe care compo­
zitorul George Grigoriu
o finisează acum. Mu­
zica acestei operete va
avea dacă ne ghidăm
după cele citeva frag­
mente ascultate, o func­
ţie dramatică mai preg­
nantă constituind un
pas înainte ai compozi­
torului faţă de cealaltă
lucrare a sa prezentată
in premieră de teatrul
nostru — Se mărită
tetele.
— Intrucît nu avem o
piesă adecvată — ne-a
mărturisit in continuare
directorul Operetei —
la sfirşitul lui decem­
brie vom prezenta „o
săptămină a operetei
româneşti“ cuprinzînd
toate operetele româ­
neşti din repertoriu.
Vom continua şi anul
acesta micro-stagiunile
la Piteşti, Giurgiu, Tr.
Măgurele, Cîmpulung
Muscel şi Cîmpina, de-
buşeele stagiunii trecu­
te, la care se adaugă un
nou punct de itinerar,
Ploieştiul, care deţine
o nouă şi spaţioasă casă
de cultură.
Din discuţia cu direc­
torul Operetei, am mal
aflat că şl anul acesta
vor avea loc turnee o-
bişnuite în ţară şi că
probabil îşi va face de­
butul un „Studio de
operetă“ în localul din
str. Operetei nr. 8, la
care s-au terminat de
curlnd reparaţiile, lo­
cal care deţine un spa­
ţiu propice pentru ame­
najarea unui astfel de
studio. în concepţia or­
ganizatorilor, studioul
ar putea prezenta piese
de mal mică întindere,
moderne, cu formaţii
reduse orchestral şi
scenic, sau chiar opere
comice vechi de Mozart,
preclasice etc., care
s-ar preta admirabil
condiţiilor acestui stu­
dio. I-am promis in fi­
nal directorului Petre
Codreanu că ne vom
face ecoul invitaţiei
sale la colaborare, adre­
sată compozitorilor, li-
bretiştiîor, dramaturgi­
lor, criticilor şi publicu­
lui, care pot prezenta
sugestii bine venite asu­
pra organizării noului
studio.
Polyfem
menţionat că duminică
10 septembrie în marea
sală a Palatului automo-
biliştilor va avea loc un
spectacol de folclor
românesc.
bidache) ; singurul ro­
mân care a atins cifra
de 27 spectacole la
„Scala“, a cîntat la
majoritatea marilor fes­
tivaluri, oaspete a! tu­
turor scenelor eelebre.
Vom avea ocazia să-l
ascultăm Intr-o serie
de roluri celebre din
opere şi în citeva
cicluri complete de lie­
duri, pe care le fil­
mează actualmente pen­
tru Televiziunea română.
din
ţionale interpretate de
Margareta Pislaru (Ba­
lalaica). Mihai Constan­
tinescu (Porumbiţa),
Angela Similea (Hoina­
rul) şi Jean Păunescu
(Monia).
Ne mai reţin atenţia
două discuri-recital,
realizate de George E-
nache (Strada copilăriei
de Gelu Solomonescu,
Florina de Titel Po-
povici, Numai tu nu
ştii de Petre Mihăescu
şi Am intilnit o fată a
lui Liviu Ionescu) şi
Anda Călugăreanu cu
patru şlagăre interna­
ţionale (Butterfly. O
mamă. tu. Cip. cirip şi
Aş vrea să zbor ca un
condor).
Doina Moga
FESTIVALURI ITALIENE
I TALIA este ea
însăşi un festi­
v a l ; fru m u seţile naturii şi ale artei
sedim entate de secole ţîşnesc pretu­
tindeni cu o asem enea bogăţie, in cit
străduinţa contem poranilor noştri de
a le adăuga vibraţii sonore noi este
favorizată de virtu ţile cadrului, dar
tem erară prin im p licita necesitate a
m ăsurării cu ele. De aci, două a ti­
tudini fundam ental deosebite. Prima,
de m inim ă rezistenţă, ar fi m olipsi-
rea com odă de la dolcezza încon­
jurătoare, sprijinirea p e negrăita poe­
zie a zidurilor vechi, a crengilor tre­
m urătoare, a tu felor de hortensii, a
oleandrilor — exuberantă viitoare de
alb şi roz — şi im provizarea unor
m anifestări care să creeze un fundal
sonor nu prea deranjant pentru con­
tem plarea unor asem enea m inuni. Cea
d e-a doua, dim potrivă, presupune în ­
cordarea m axim ă a forţelor creatoa­
re, tinzînd să nu trădeze grandoarea
tradiţiilor artistice înflorite pe aceste
m eleaguri, să propage sunetul dincolo
de dulcea rezistenţă opusă de aerul
liber în care, in evitab il, unele vibra­
ţii se pierd, să creeze tensiunea em o­
tiv ă autentică, încadrată decorului şi
totuşi independentă de el. La Sorren­
to şi Taorm ina, pe celebra coastă a -
m alfitan ă de lingă N eapole şi apoi
în dram atica şi duioasa cetate a în ă l­
ţim ilor Siciliei, am asistat la m ulte
m anifestări m uzicale, îm părţite, în
genere, în categoriile determ inate de
a titu d in ile opuse d efin ite m ai sus.
P e deasupra oricăror alte conside­
rente, crearea unor festivalu ri (ca
Incontri M usicali di Sorrento, aflat a -
cum la prim a ediţie) sau continua­
rea tradiţiei lor (Estate M usicale
di Taorm ina era la cea de a unsnre-
zecea) apare dictată de o n obilă
şi lăudabilă am biţie, care-şi găseşte
susţinători şi în ceasuri grele, cind
s-a r părea că obstacolele ajung să fie
m ai m ari decit posibilitatea realiză­
rilor. D e ani de zile se vorbeşte de
soarta problem atică a m ultor festiv a ­
luri — şi totuşi nu am auzit ca vre­
u nul din c ele ex isten te să dispară, în
tim p ce a ltele noi apar tot timpuL
S em n ificaţia lor dobîndeşte o dem ­
n ita te crescîndă — şi dacă la un m o­
m en t dat s-a r fi părut că turism ul
era pe prim ul plan iar arta pe a l doi­
lea, în m om entul de faţă echilibrul
tin d e să se restabilească, fenom enul
puţind fi caracterizat drept „conver­
tirea turistului la arta adevărată“.
E ste cu neputinţă de m ăsurat fo lo ­
su l uman şi educativ pe care îl re­
prezintă, de pildă, reunirea cîtorva
m ii de ascultători în am fiteatrul gre-
co-rom an din Taorm ina pentru a a -
sista — pentru noi em oţia era tot­
deauna dublă — la un concert dat
de Orchestra R adioteleviziunii Rom â-
,ne. Dacă, să spunem , prim a oară tu ­
ristul vin e la concert „ca să-şi m o­
b ileze agreabil o seară“, el evoluează
cu repeziciune către interesul pentru
ca lită ţile orchestrei, pentru persona­
litatea dirijorului şi solistului, pentru
p ie se le din program, iar fam iliariza­
rea cu muzica, prezentă continuu prin­
tre desfătările vacanţei, ajunge să a s-
cută sen sib ilităţile, să contureze cri­
terii, să definească, In conştiinţe, pro­
filuri n et caracterizate. De aceea,
răspunderea artistică a celor ce orga­
nizează şi susţin asem en ea festivaluri
devin e tot mai im portantă.
F austo Zadra şi M arie L ouise
B astyns au în ţeles acest lucru si ast­
fe l activitatea in stituţiei pe care o
reprezintă şi care patronează desfăşu­
rarea festivalurilor din sudul Ita­
liei — Centro Internazionale Studi
M usicali — dobîndeşte o putere de
cuprindere sporită. D espre ca lităţile
artistice ale celor doi pianişti, care
sínt certe (rămîn la părerea mea şi
sín t gata să o susţin argum entat în
colo cv iile cu confraţii m ei, criticii,
sprijinit şi pe m ărturiile tuturor mu­
zicienilor români care au fost la Taor­
m ina) se poate discuta îndelung Fără
indoiajă că sínt, paralel, organizatori
entuziaşti şi tem erari, care nu se
sfiesc să înfrunte intem periile, găsind
pînă la urmă soluţii pentru orice, ştiu
să-şi alăture m ăcar citeva valori a-
devărate — ceea ce este esenţial —
şi creează astfel focare de cultură în
regiuni italien e care le devin recu­
noscătoare. cu toate că nu lipsesc in ­
v id iile şi eîrtelile. ca oriunde se creea­
ză ceva pozitiv şi unde alţii cred în­
totdeauna că ar face mai bine.
Hotărirea neclintită a organizatori­
Concert al Orchestrei Radioteleviziunii Române în teatrul greco-roman de la Taormina.
lor celor două festivaluri, de la Sor­
rento şi Taorm ina, de a da contri­
b u ţiei m uzicienilor rom âni o pondere
hotărîtoare în desfăşurarea m anifes­
tărilor, a fost c it se poate de lăuda­
bilă. Şi este un fapt incontestabil că,
dacă festiv alu l din Sorrento a avut
drept cu lm inaţie cele două concerte
ale Orchestrei R adioteleviziunii Ro­
m âne, c el din Taorm ina a fost p e-d e­
plin dom inat de prezenţa ei, care a
im prim at, se cuvine subliniat, o ca­
litate profesională ridicată întregu­
lui festival. Efortul instrum entiştilor
poate fi considerat eroic, dacă n e gîn-
dim că, după ce au susţinut cele două
concerte la Sorrento, am plecat de în ­
dată spre Taormina, unde au dat şase
concerte sim fonice, pe lingă contri­
buţia unui grup însem nat la m ani­
festarea orchestrei de cam eră „Bucu­
reşti“ şi a altu i grup la realizarea
spectacolelor de operă cu La cam biale
di m atrim onio de Rossini. Să nu ui­
tăm că toate aceste program e erau
d iferite şi că erau realizate de m ulte
ori cu o singură repetiţie. In asem e­
nea condiţii sp eciale — pentru că, în ­
deobşte, un turneu se efectuează cu
un repertoriu restrîns, rulat în di­
verse centre, nu cu diversificarea per­
m anentă a programelor, de la seară
la seară, intr-un centru unic, cum
s-a întîm plat la Taorm ina — presta­
ţia artistică s-a m enţinut totuşi la
înălţim e. N im eni nu şi-a perm is să
se lase pradă oboselii sau blazării, iar
tensiunea unei participări interioare
v ii şi spiritul colaborării flex ib ile si
cald e cu toţi dirijorii şi soliştii care
s-au a fla t pe podium nu au cunos­
cut scăderi sau umbre. A m ascultat
un organism m uzical sensibil, reu­
şind să transm ită fid el flu id u l per­
sonalităţilor artistice ce-1 anim au şi
— de ce să nu o spunem — să m en­
ţină respectul textului şi în cazurile
cind im p u lsul ven it din afară nu era
de un interes deosebit.
Iosif Conta s-a dovedit, şi de astă
dată, un dirijor de succes, care ştie
să capteze publicul printr-o prezenţă
dinam ică şi autoritară şi printr-un
tem peram ent exteriorizat cu m ultă
dezinvoltură, ceea ce, fără îndoială,
este m en it să corespundă cerinţelor
im ediate a le auditoriului italian. D in­
tre c ele trei concerte pe care le-a
prezentat, am apreciat în < prim ul
rînd, ca cea mai aproape de esenţă,
redarea S im foniei a şasea, Patetica>
de Ceaikovski, în care dram atism ul
expresiei s-a îm binat cu o binevenită
sobrietate si — deci — o influenţare
a sen sib ilităţii auditoriului pe o cale
dreaptă ; este, de altfel, ceea ce au
rem arcat de îndată şi criticii locali,
în cron icile lor elogioase. Conta şi-a
dem onstrat, de asem eni, din nou, ca­
lită ţile de bun acom paniator, înso­
ţind fan tezia sonoră şi nuanţele de
m işcare a le lui Fausto Zadra cu o
prom ptitudine exem plară, rezultatul
fiind interpretări de ansam blu e x ce­
lente. în C oncertele de M ozart şi M en-
delssohn-B artholdy.
Em anuel Elenescu a dirijat un sin­
gur concert, însă deosebit de im por­
tant prin greutatea specifică. în pro­
gram, a m uzicii rom âneşti : Amurg de
toam nă de Alfred A lessandrescu,
Şapte cîntece de G eorge Enescu, pe
versuri de C lem ent Marót, în versiu­
nea orchestrală a lui Theodor Gri­
goriu şi Ritualuri de Mihai M oldovan.
U ltim ele două, cu participarea solisti­
că a sopranei Virginia Manu, care a
fost, fără îndoială. în cea m ai bună
form ă cunoscută pînă acum : em isie,
vocală pură. cu un vibrato controlat,
inteligenţă m uzicală şi gust mai pre­
sus de orice îndoială. Am încercat o
senzaţie neobişnuită, confruntînd pa­
ginile com pozitorilor noştri, de ieri şi
de astăzi, cu istoria m ilenară a am fi­
teatrului greco-rom an de la Taormina
şi cu puterea m agnetică a boltii în­
stelate. Ele s-au încadrat perfect am ­
bianţei. evidenţiind o anum e „viziu­
ne cosm ică“, prezentă, oricît s-ar pă­
rea de ciudat, pînă si în duioasa pa­
gină lirică a lui Alfred A lessandres­
cu. dar mai cu seam ă în R itualurile
de M oldovan. Aceasta este lucrarea de
diplomă de C onservator a com pozito­
rului si veche. deci. de zece ani. dar
relevînd. dintru început, acea lim oe-
zim e a ţelului şi m ijloacelor dovedi­
tă de un creator care are una din­
tre cele mai organice — şi în acelaşi
tim p contem porane — apropieri crea­
toare de filonul artei populare româ­
neşti. Critica a rem arcat în chip po­
zitiv („Gazzeta del Sud“ din 13 au­
gust) „seva arhaicităţii tim brale, care
se adaptează a tît de bine esenţei an­
ticelor ritualuri populare“, dar în fond
prezenţa acestor ecouri ale m uzicii
noastre străvechi intr-un decor înru­
d it cu veşnicia a avut ceva mai em o­
ţionant decit puteau sesiza observa­
torii de sensibilitate şi luciditate m e­
die. Cit priveşte interpretarea, fin isa­
tă de Elenescu în condiţii de repeti­
ţie, grele, a fost cit se poate de serioa­
să şi adecvată spiritului m uzicii, lu ­
cru valabil şi pentru Serbările Ro­
m ane de R espighi din partea a doua
a programului.
In genere, pentru a avea o im agi­
n e adevărată despre aportul artistic
a l m uzicienilor rom âni, trebuie să
spunem că fiecare dintre ei s-a între­
cu t pe sine. Lucrul este valabil, poa­
te, în prim ul rînd, pentru violonis­
tul Ion V oicu, care în interpretarea
C oncertului în Re m ajor de Paganini
la Sorrento şi mai ales la Taormina
a stîrnit un entuziasm unanim şi pe
deplin meritat. Vioara i-a sunat mai
plin şi m ai exp resiv ca totdeauna, iar v
disciplina superioară a execuţiei, per­
m anent unită cu o căldyră umană e x ­
trem de com unicativă, a avut ca re­
zultat ceea ce poate fi num it o ver­
siu n e „de referinţă“ a extrem de d ifi­
cilei lucrări. Opinia publică Interna­
ţională situează pe Voicu printre m a­
rii violonişti ai actualităţii — am a -
vu t ocazia să constat această aprecie­
re unanim ă venind din partea unor
m aeştri de înaltă exigen ţă de faţă la
festival.
Ar fi cu neputinţă de analizat în
detaliu totalitatea m anifestărilor ce­
lor două festivaluri, din Sorrento şi
Taorm ina. Printre prezenţele rem ar­
cab ile trebuie evidenţiată cea a lui
Salvatore Accardo, violonist de m are
virtuozitate, cu o viziune clasică e x ­
trem de pură asupra m uzicii interpre­
tate, deşi cîteodată oarecum lipsit de
im aginaţie sonoră ; pe de altă parte,
violistu l D ino A sciolla, cunoscut la
B ucureşti din redarea C oncertului de
Bartók, a apărut aci în plinătatea ca­
pacităţilor sale de m uzician de înaltă
calitate, contribuţia sa în unele
D uo-uri de Mozart cîntate cu Accardo
fiind remarcabilă. P ianista poloneză
L ydia G rychtolow na a dat un izbutit
recital Schum ann-Chopin, iar în
concertele de m uzică de cam eră am
ascultat un a lt bun m uzician de an­
sam blu, Corrado Galzio.
S-au perindat, la pupitrul O rches­
trei R adioteleviziunii Române, în a-
fară de dirijorii ei perm anenţi, şi
cîţiva o a s p e ţ i; dintre to ţ i aş m enţio­
c r o n I c
--------------------- ----------- ----------- ------ -------------- --
% ■■
plastică
■■■: ••••• .;Vt
M U Z E U L „S IM U “
■ Cinci pictori
M U ZE U L „ Sim u“
fi-a o ferit, in cin - ,
stea C ongresului In tern a ţio n a l d e E ste­
tică, sp a ţiu l p a rte ru lu i şi cele citev a săli
m ai încăpătoare d e la eta j, u n e i e x ­
poziţii. fo a rte un ita ră p rin ţin u tă ,
fo a rte d iversă p rin co n ţin u t, m en ită
să în fă ţişe ze in re zu m a t cinci m a eştri
d in g eneraţii d ife rite. Henri Catargi
fi A lexandru Ciucurencu sin t. ca n a ş­
tere. la dista n ţă d e m ai p u ţin de un
decen iu u n u l de a ltu l (p rim u l, 1894;
u ltim u l 1903), o am enii p rim ei ju m ă ­
tă ţi a vea cu lu i no stru , fo rm a ţi in sp i­
ritu l P arisului in te rb e lic şi re sim ţin d
lecţia lui de ca rtesiă n ism , de rigoare
m etodică şi de efort raţional, chiar
a tu n ci cind. d e a lu n g u l unei cariere
stră lu cit a scendentă, regăsindu-şi co­
ordonatele psihice şi sp iritu a le in alt
ch ip in anii p u terii populare, au a s­
na vivacitatea şi tinereţea solid spri­
jin ită profesional a lui Bruno Aprea,
m ai începător în carieră, dar m ai e -
ficien t decit alţi colegi cu num e con­
solidat (ca argentinianul Pedro Igna­
cio Calderon — prem iul I la concursul
M itropoulos). La ora cind închei ar­
ticolul, sintern în aşteptarea ultim u­
lui concert sim fonic a l festivalului
din Taormina, în care va apărea tână­
rul dirijor am erican, de origine ar­
m eană, Varoujan K odjian, — prem iul
F'la concursul internaţional de şefi de
orchestră Citta di Sorrento — 1972.
Se spun m ulte lucruri bune despre
e l şi concertul este aşteptat cu atît
m ai m ult interes, cu cit solista va fi
pianista M arie Louise Bastyns, care
este „sufletul festivalu lu i“, dar apare
m ai rareori în calitate de concer-
tistă.
Se cuvin am intite utilele cursuri
de interpretare ţinute, în cadrul celor
două festivaluri, de m aeştri ca Accar­
do (vioară), A sciolla (violă), Louis
H iltbrand (pian). Pe acesta din urmă
l-am frecventat mai intens, preferin­
ţa pentru frum useţile clavirului n e-
părăsindu-m ă nicicînd. Hiltbrand,
profesor la Conservatorul din G ene­
va, este cu atît mai interesant pentru
noi, cu c it a fost printre colaboratorii
apropiaţi ai lui Dinu Lipatti. E ste un
teoretician al pianului, de gust şi lu ­
ciditate, care dă o deosebită im por­
tanţă cantabilităţii şi calităţii (dife­
renţiate) a sonorităţii. Este, desigur, o
plăcere să constat că tinerii m uzicieni
rom âni care au participat la cursuri
s-au prezentat excelen t : am ascultat,
la producţiile organizate în cadrul
lor, pe Maria M ureşan (vioară) şi
Vlad Conta (pian), ambii situîndu-se,
fără îndoială; printre fruntaşii colec­
tivelor de tineri interpreţi şi fiind a-
preciaţi ca atare.
O ultim ă am intire — şi dintre cele
m ai frum oase : în grădina publică din
Taormina, La C am biale di m atri­
m onio de R ossini, intr-un spectacol
dirijat de reputatul m aestru N ino
B onavolontâ. In m ijlocul vegetaţiei
luxuriante şi în aerul parfum at de
m iresm ele nopţii siciliene, eroii c o ­
m ediei m uzicale evoluează folosind
cu m ultă dexteritate d etaliile deco­
rului natural şi ale originalului pavi­
lion al acestui, pe d rep t cuvînt. ce­
lebru parc. Verva operei bufe şi
opulenţa darurilor păm întului şi soa­
relui — iată o sim bioză nu se poate
m ai definitorie pentru ceea ce în ­
seam nă festivalurile Italiei de sud.
A lf r e d H o f f m a n
T aorm ina, a u g u st 1972.
Şl
------------ ■1 1 ............................. .............................................
’. :: •t*•- . '..--tt-W. *;-••- v--tt.:\t*.Vit.*Vt
pirat la depăşirea acestei condiţii,
sub in flu e n ţa u n ei gîn d iri m ai a ctu a ­
le decit a lui P allady, p en tru p rim u l,
sau a lui A n d ré L h o te p en tru al doi­
lea. In fond, şi P allady şi L h o te sin t
p rezen ţi la ,S im u “ prin ei, şi n u a fo st
d efel su rp rin ză to r p en tru iu b ito ru l
rom ân d e artă afla t la v e rn isa j p rin ­
tre sp ecialiştii străini, să-i audă şo p ­
tin d a d m ira tiv n u m e m a ri d in istoria
p icturii co n tem porane, cu care fie o
fază, fie alta d in cele în fă ţişa te in
ex p o ziţia de la „ Sim u“ a celor doi a tît
d e d ista n ţa ţi, dar a tît d e egalizaţi
to tu şi p rin valoare, v e n era b ili artişti
ai n oştri, să li se fi părut că poate fi
pusă in analogie ipotetică.
In tr-a d evă r, cunoscătorii n o ii pic­
tu ri europene, a celei a vea cu lu i n o s­
tru, e steticie n ii şi criticii d e artă v e ­
n iţi la C ongresul d e la B u cu reşti nu
DINNOU
LASOPOT
• CAUZE independente de vo­
inţa noastră au tăcut să ajungem
la Sopot doar cu citeva ore îna­
inte de începerea galei laureaţi­
lor. Vizionarea acestui ultim con­
cert, insă (care găzduieşte, in
principiu cel puţin, „virfurile“
festivalului), precum şi consulta­
rea listei participanţilor la a-
ceastă a 12-a ediţie a cunoscutu­
lui festival ne-au făcut să regre­
tăm mai puţin nedorita întirzie-
re : anul acesta, Sopotul a fost
mai puţin strălucitor, parcă şi
organizarea n-a mai avut atribu­
tele de metronom cu care ne o-
bişnuise la precedentele ed iţii
Sperăm că este doar o trecătoare
oboseală...
In comparaţie cu anul trecut,
foarte puţini cintăreţi cunoscuţi,
cu renume internaţional. înscrişi
in cele două concursuri (de fapt
trei). In plus, nici vedetele „hor»
concours“ (un domeniu căruia aici,
totuşi, i se dă mai puţină im ­
portanţă) n-au avut prea mul­
tă greutate: negresa Doris Troy
(clntăreaţă „de studio“ în An­
glia), Dean Reed (S.U.A.) — un
solist plăcut la înfăţişare, cunos­
cut mai mult in Europa decit în
ţara sa, şi polonezii Maryla Ro-
dowicz, Irena Santor şi grupul
„2 + 1“. Dar, să recapitulăm.
In cadrul „Concursului interna­
ţional“, miercuri 23 august —
„Ziua internaţională“, 25 de in­
terpreţi au cîntat cite o melodie
din repertoriul lor. Premiile I au
fost acordate pieselor „Do zako-
chania jeden krok“ (Andrzej Da-
browski — Polonia) — de către
tot juriul, şi „Ia nie bîl s nim
znakom“ (Lev Leşcenko —
U.R.S.S.) — din partea celor şase
membri polonezi ai juriului. Cu­
noscuţii compozitori englezi Les
Reed („That’s Beautiful“ — Lui­
sa Jane White — Marea Britanie)
— premiul II şi Leslie Murray
(„Peace Died“ — Andeane, Olan­
da) — premiul III au „intercala-
t-o “ între ei, in palmares, pe tînăra
franţuzoaică Eva, autoarea cînte-
cului pe care i-a interpretat ea
însăşi : „Oii s’en vont mourir Ies
réves“ — premiul II. Dida Drăgan
a prezentat melodia „Greu se mai
fac oamenii oameni“ de Alexan­
dru Mandy.
Tot în cadrul „Concursului in­
ternaţional“, joi 24 august — „Zi­
ua poloneză“ (acelaşi juriu, premii
diferite — acordate de astă dată
interpreţilor). Hector Cabrera
(Venezuela) — stil operetistle,
gen anii '30 — ’40 (dar cu excelen­
ta melodie a Marylei Rodowicz,
,,Jada wozy kolorowe“), Luisa Ja­
ne White şi Eva Mazikova (Ceho­
slovacia) au fost distinşi, în or­
dinea aceasta, cu cele trei premii.
Dida Drăgan a cîntat melodia
compozitorului Jacek Szczygiel,
„Zapomnisz kiedys, ze to ja“. In­
terpreţi mai cunoscuţi înscrişi In
„Concursul internaţional“ şi nein-
cluşi în palmaresul final ; Véro-
nique Müller (Elveţia), Marianne
Koch (Suedia), Zoran Sztevano-
vity (Ungaria), Noris de Ştefani
(Italia), Claude Léveillée (Canada).
Pe 25 august : „Ziua discului“,
la care au participat 19 case de
discuri — în general de mai mică
importanţă. Cîştigă Jacques Herb
(„Dureco“ — Olanda) — un solist
destul de penibil, apelînd la o re­
cuzită iberică ce îl depăşeşte, ur­
mat de Frank Schöbel („VEB Deu­
tsche Schallplatten“ — R.D.G.) şi
de Irene Sheer, englezoaică de
fapt („Polydor“ — R.F. a Germa­
niei)*. Reprezentantul „Electrecor-
dului", George Enache, a cintat
melodiile „Evrika“ de Gelu Solo­
monescu şi .,De dragul dragostei“
de Florentin Delmar.
Faţă de anul trecut, numărul
premiilor s-a dublat, aproape. Au
mai fost acordate ; trei premii ale
casei de discuri poloneze „Polskié
Nagrania“ (grupului „Orero“ —
„Melodia", U.R.S.S., lui Miki Ho-
riuchi — „C.B.S.“, Japonia şi cu­
plului Iordanka Hristova — Chris­
tian Platoy — „Balbanton“, Bul­
garia), premiul presei (Warren
Schatz — S.U.A.), premiul fotore­
porterilor (Miluska Vobornikovă
— Cehoslovacia), premiul publi­
cului (Bozyslawa Kapica — Po­
lonia), premiul oraşului Sopot
(Ursula Sipinska — Polonia). Cu
toate acestea, şi ţinînd seama şl
de concurenţa relativ scăzută (la
„Ziua discului“ am remarcat doar
citeva nume mai cunoscute ; Lea
Laven — Finlanda, Manuel — Li­
ban, Martha şi Tena — Cehoslo­
vacia, Alibabki — Polonia), şi de
la acest festival reprezentanţii
noştri s-au întors fără nici un
premiu.
Octavian Ursulescu
...... mi............i i
•.V•••'%
$ ■; •'W - •--V.ţV\%.V.
se pot opri, pe drept cu vîn t, să id e n ­
tific e etapa din evo lu ţia lim b a ju lu i
m o d e rn al picturii, în geografia că­
reia se cantonează o operă sau a ltele
d in cariera unui m aestru, pentru p ri­
m a oară în viaţă vă zu t, dar p u rtîn d
în s til pecetea sp iritu lu i acestuia, al
u n e i com unităţi spirituale a E uropei
d e care ţin em prin toate fib rele fiin ­
ţe i noastre. M -am pus în situaţia lor:
p e cin e aş fi recunoscut in operele
celor doi, adm iţind că aş fi ig norat
to tu l despre tradiţiile picturii ro m â ­
n e ş ti ? E, desigur, u n ex erciţiu con­
c lu d e n t.
In u n ele lucrări ale lui Catargi,
dincolo d e reziduurile u nei g indiri
postim presioniste, fa u v e în p rim u l
rîn d , relevîn d im portanţa m o m e n tu ­
lu i 1905 în pictura interbelică, la noi
perp etu a t prin e x em p lu l strălucit al
lu i P a lla d y care i-a fo st m en to r şi
p rie te n lui Henri M atisse, m i s-a pă­
ru t a putea discerne pînă şi ecouri
d in B raque, nu num ai în com poziţie
şi tip de ornam entică (filo d en d ro n u l
pe fo n d u l cercevelei, d e pildă), dar
ch ia r in stilizarea fo rm ei şi p referin ­
ţe le crom atice, apoi d in A ndré De­
rain. Dar n u identificările de tip u l
sim ilitu d in ilo r fără probabilităţi de a
p u tea d even i continguitate stilistică,
exp lica b ilă istoric, sín t cheia u n ei
co m p reh en siu n i corecte, ci discerne-