Tema: Cheltuieli publice pentru obiective și acțiuni economice

1. Conținutul, nivelul și structura cheltuielilor pentru acțiuni și obiective economice.

2. Sursele de finanțare a cheltuielilor pentru acțiuni și obiective economice.
3. Cheltuielile publice privind cercetarea-dezvoltarea.

1. Conținutul, nivelul și structura cheltuielilor pentru acțiuni și obiective economice.

Întrebarea privind rolul statului în economie a fost una dintre cele mai importante atât în teoria economică
cât și în economia practică. Sarcinile care stau în fața guvernatorilor în domeniul economic sunt determinate atât de
legitățile funcționării sistemelor economice cât și de condițiile specifice ale țării. Pot fi evidențiate trei sarcini care stau
în fața guvernării în procesul reglementării economiei.
În primul rând asigurarea creșterii economice durabile care ar duce la ridicarea bunăstării și dezvoltării
sociale.
În al doilea rând efectuarea unor transformări eficiente ale sistemului economic al țării.
În al treilea rând, apărarea intereselor naționale în cadrul relațiilor economice internaționale.
Încercarea statului de a se implica în multe lucruri fără resurse suficiente, aduce adesea mai multe prejudicii
decât avantaje. Astfel, dacă statul dispune de capacități reduse, forma și direcțiile de intervenție a statului în procesele
economice trebuie bine gîndite și argumentate.
Guvernanții utilizează diverse forme de intervenție în procesele economice. Formele de intervenție a statului
pot fi directe sau indirecte, astfel putem deosebi: gestiune nemijlocită de către stat a unor ramuri ale economiei
naĠționale, reglementarea fiscală, reglementarea monetarcreditară, gestiunea cheltuielilor publice, reglementarea
prețurilor, reglementarea sectorului social, educațional, reglementarea protecției mediului înconjurător. Desigur
formele de intervenție a statului în economie nu sunt rigide și se pot modifica pe măsura evoluției situației economice a
țării. În baza situației create se elaborează politicile economico-sociale ale statului.
În cadrul acestei categorii sunt incluse cheltuielile care se referă la finanțarea obiectivelor și activităților cu
caracter economic din întreprinderile sectorului public și la subvenționarea unor întreprinderi cu proprietate publică,
privată sau mixtă.
Din punct de vedere al conținutului economic aceste cheltuieli au caracter complex, unele reprezintă
cheltuielile curente de desfășurare a activității economice, iar altele constituie cheltuieli de capital.
Cheltuielile pentru obiective economice țin de ramurile economiei naționale și anume:
- industrie (extractivă, energie, combustibil, industrie prelucrătoare);
- construcții;
- agricultură (horticultură, silvicultură, viticultură, pescuit, vânătoare etc.);
- transporturi și comunicații;
- comerț;
- servicii;
- protecția mediului etc.
Cheltuielile pentru obiective și acțiuni economice constituie o pondere mai mică în cadrul cheltuielilor publice
în țările dezvoltate și o pondere mai mare în țările în curs de dezvoltare. Aceasta se datorează tendințelor țărilor în curs
de dezvoltare de a reduce decalajele mari care le separă de țările industrializate.
La finanțarea acțiunilor și obiectivelor economice statul urmărește următoarele scopuri:
- dezvoltarea unor ramuri prioritare ale economiei naționale;
- salvarea de la faliment al unor întreprinderi;
- stimularea acțiunilor de cercetare-dezvoltare în științele fundamentale și aplicative;
- dezvoltarea, restructurarea și modernizarea agriculturii;
- reducerea șomajului;
- stimularea exportului.

2. Sursele de finanțare a cheltuielilor pentru acțiuni și obiective economice.

Întreprinderile cu activități economice cu capital de stat, sunt obligate să-și acopere cheltuielile din venituri
proprii și numai dacă este justificat motivul de incapacitatea de a-și acoperi cheltuielile, statul este la dispoziția acestor
întreprinderi.
După sursele de finanțare cheltuielile pentru acțiuni și obiective economice se grupează în:
- cheltuieli acoperite din sursele proprii;
- cheltuieli acoperite din surse împrumutate;
- cheltuieli ce se acoperă din Bugetul Public Național (BS sau BUAT);
- cheltuieli de investiții acoperite din fonduri cu destinație specială;
- cheltuieli acoperite din finanțări externe etc.
 Dacă cheltuielile de producție a întreprinderilor cu capital de stat se acoperă din sursele proprii în mare parte,
atunci cheltuielile pentru investiții sunt finanțate din toate trei surse: credite bancare, resurse proprii și alocații
bugetare.
Pentru anumite programe economice de interes național, cum ar fi retehnologizarea întreprinderilor,
cheltuielile pot fi finanțate din fonduri speciale. Acestea pot avea forma fondurilor extrabugetare.
Pe lângă finanțarea sectorului public, cheltuielile cu caracter economic privesc și acordarea de avantaje pentru
dezvoltarea și consolidarea unor ramuri, ce prezintă interes economic și social național (agricultura, silvicultura,
cercetare științifică, protecția mediului înconjurător etc.) Pentru asemenea scopuri, se finanțează prin alocații bugetare
activitatea unor instituții, direcții agricole, silvice, rezervații, sisteme de irigare, care funcționează pe principiul
instituțiilor publice.
Forme de acordare a finanțărilor cu caracter economic:
- Subvenția - transfer nerambursabil de resurse din bugetul de stat către un anumit domeniu sau anumite
întreprinderi, în schimbul respectării anumitor condiții.
Subvențiile se pot acorda direct pentru acoperirea unor pierderi, atunci când prețurile formate în mod liber pe
baza raportului dintre cerere și ofertă, în condițiile de concurență, nu reușesc să acopere cheltuielile din cauze
obiective. Asemenea subvenții se pot acorda sub forma acoperirii diferențelor de preț la unele produse, susținerii și
garantării prețurilor produselor agricole, acoperirea costurilor ridicate din unitățile economice, transporturi și altele.
În afară de sursele enumerate mai sus acțiunile și obiectivele economice sunt finanțate pe seama primelor de
export.
- Primele de export sunt practicate pentru încurajarea exportului de mărfuri, în concordanță cu interesele
economice și politice ale statului, precum și pentru protejarea economiei de concurență străină. Formele pe care le
îmbracă primele de export sunt: primele de export în bani, restituirea unei părți din impozitele și taxele plătite de
exportatori, avantajele valutare. Primele de export în bani se stabilesc ca sume fixe pe unitate de marfă exportată.
Statul poate suporta și eventualele pierderi ale exportatorului.
Restituirea impozitelor plătite sau renunțarea la impozitele datorate de către exportatori, precum și reducerea
tarifului pentru transportul mărfurilor pe calea ferată proprietate de stat nu reprezintă cheltuieli propriu-zise, ci
renunțarea de către stat la o parte din veniturile sale bugetare în favoarea exportatorilor.
- Facilități fiscale – reduceri de impozte și taxe, scutiri, amânări, eșalonări, condiții prielnice de impozitare
etc.
În concluzie se poate de spus, că anumite subramuri economice, unele întreprinderi, indiferent de forma de
proprietate, pot primi sprijin temporar din partea statului prin subvenții, diferențe de preț, prime de export, facilități
fiscale ori anumite avantaje pe linia creditului bancar.
Metode de finanțare a cheltuielilor pentru obiective și acțiuni economice:
1. finanțarea cheltuielilor din venituri proprii;
2. finanțarea prin procurarea fondurilor pe piața capitalurilor;
3. finanțare prin emisiunea de obligațiuni și alte valori mobiliare;
4. finanțarea prin alocații bugetare;
5. finanțarea prin subvenționarea nemijlocită, pentru acoperirea unor pierderi (subvenții sub forma
acoperirii diferențelor de preâ la unele produse agricole pentru susținerea prețurilor la producția agricolă
a fermierilor;
6. înlesniri fiscale pe plan intern și taxe vamale pe plan extern.
Factorii care influiențează creșterea: - economici; - sociali; - politici; - excepționali; - istorici etc.

3. Cheltuielile publice privind cercetarea-dezvoltarea.

Aceste cheltuieli cuprind:
1. cheltuieli privind dezvoltarea cercetării fundamentale, adică dezvoltarea cunoașterii într-un anumit
domeniu al științei;
2. cheltuieli privind finanțarea cercetărilor practice aplicative, ce au ca scop crearea tehnologiilor și
produselor noi;
3. cheltuielile privind dezvoltarea ce țin de verificarea posibilităților de obținere a noi produse, tehnologii
pe scara internațională.
Aceste cheltuieli sunt finanțate parțial din bugetul statului, din fondurile întreprinderilor private sau
instituțiilor de învățământ superior, finanțări externe etc.
Finanțarea cheltuielilor privind cercetarea – dezvoltarea prezintă particularități de la o țară la alta. În unele
țări statul finanțează din fondurile sale o parte considerabilă a acestor cheltuieli, în altele – într- o măsură mai mică.
Acele state ce-și asumă finanțarea cheltuielilor pentru cercetările științifice își asumă supremația în domeniul
economic. Finanțarea diferitor cercetări științifice duce la apariția decalajelor dintre țări. Decalajele științifice și
tehnologice existente între țările industriale și cele în curs de dezvoltare adâncesc și mai mult inegalitatea dintre
acestea.