Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Mieluşeaua Ta, Iisuse, Eugenia, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc şi
împreună mă răstignesc, şi împreună cu Tine mă îngrop cu Botezul Tău; şi pătimesc pentru Tine, ca să împărăţesc întru Tine; şi
mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primeşte-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie.
Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuieşte sufletele noastre.
Condacul 1
Luminându-te cu lumina dumnezeieştii cunoaşteri, ai fugit de slava cea deşartă, părăsind dulceaţa lumii şi casa părinţilor tăi, şi
ieşind din cetate, de frumuseţea cântării de psalmi te-ai rănit, şi primind în inima ta feciorelnică dumnezeiasca dragoste, ai
împărtăşit duh şi celor ce călătoreau împreună cu tine, Sfântă Fecioară Muceniţă Eugenia. Pentru aceasta şi noi îţi cinstim
prăznuirea, cântându-ţi: Bucură-te, Muceniţă Eugenia, de Dumnezeu binecuvântată!
Icosul 1
Din rânduiala dumnezeiască, înger din cer a fost trimis să-ţi deschidă, fecioară, calea spre mucenicie, arătându-te slujitoare aleasă
a Împăratului tuturor. Iar noi, văzând vieţuirea ta cea minunată, îţi înălţăm cântări de laude ca acestea:
Bucură-te, că logodna cu nici unul din tinerii cei luminaţi cu neamul, cu mărirea şi cu bogăţia nu ai primit;
Bucură-te, că, ieşind din cetate şi auzind cântarea cea dulce a psalmilor, cu lumina dumnezeieştii cunoaşteri te-ai luminat;
Bucură-te, că de rătăcirea părinţilor te-ai ruşinat şi de idolii cei făcuţi de mână omenească te-ai lepădat;
Condacul al 2-lea
Când te-ai logodit cu Hristos, I-ai adus Lui de bunăvoie, ca o zestre însufleţită, slugile care, urmând tăriei tale, fecioară
binecuvântată Eugenia, au strălucit lămurit cu credinţa şi cu harul, deprinzându-se cu toată fapta bună, ca nişte adevăraţi
mucenici înţelepţi ai lui Dumnezeu, cântându-I: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Înţelegerea cea neînţeleasă căutând, Muceniţă, să o înţelegi, ai lepădat slava cea deşartă, şi lipindu-te de Hristos, ai grăit către
slugile tale: „Eu nu mă voi mai numi doamnă a voastră, ci soră şi împreună slujitoare a lui Dumnezeu cel adevărat”; pentru
aceasta şi noi îţi cântăm:
Bucură-te, că părul cel fecioresc ţi-ai tăiat şi cu dorire spre Mănăstirea lui Teodor ai plecat;
Bucură-te, că, împreună cu cei doi oameni slujitori ai tăi, spre lucrările bărbăteşti ai alergat;
Bucură-te, că, din purtare de grijă, Dumnezeu toate cele despre tine fericitului Episcop Elen le-a descoperit;
Bucură-te, că urmând ţie, din robi cu trupul, slugile tale libertatea duhului au dobândit;
Condacul al 3-lea
Fericită fecioară, cea acoperită cu haine şi cu nume bărbăteşti, binevieţuind şi slujind lui Dumnezeu, atâta ai sporit în
dumnezeiasca învăţătură, încât şi Sfânta Scriptură o cunoşteai pe de rost şi multora le erai mirare şi pildă pentru bucuria cea
nepieritoare, cântând: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Pururea fiind împodobită, fecioară, cu viaţă curată, cu bun cuvânt şi cu har, jertfă te-ai adus pe tine Celui ce pentru noi a luat trup
din Fecioară; pentru aceasta şi noi îţi cântăm:
Bucură-te, că, murind egumenul şi adunându-se obştea, cu multă rugare la stăreţie te sileau;
Bucură-te, că, urmând cuvântul Domnului, tuturor slugă şi rob te-ai arătat;
Bucură-te, că, slujind fraţilor, cu dor şi fără încetare te rugai lui Dumnezeu;
Vifor de ispite a asmuţit asupra ta şarpele cel pierzător de suflete văzându-te purtătoare de biruinţă, îndreptată spre mântuire,
dar luminându-te cu lumina cea înţelegătoare, l-ai batjocorit cu puterea Celui Preaînalt, cântând: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Văzând Melantia cea bogată cu averea, dar săracă de fapte bune, frumuseţea ta, s-a rănit de dragostea cea fără de rânduială,
neştiind firea cea femeiască ce se tăinuia în chipul şi în numele cel bărbătesc; dar tu, mustrând-o cu asprime, i-ai spus că una îţi
este nunta, dorirea de Hristos. Pentru aceasta îţi cântăm:
Condacul al 5-lea
Ca un orb care şi-a pierdut lumina ochilor, cea înnegrită cu fapta şi cu numele a căutat să-ţi aducă ocară, şi ducându-se la
judecătorul cetăţii, tatăl tău, a minţit fără de ruşine că ai voit să o sileşti spre desfrânare. Dar tu nu te dezlipeai de Mirele tău Cel
ceresc, strigându-I: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Umplându-se judecătorul de mânie şi trimiţând îndată să fii legată şi adusă la judecată, împreună cu toţi monahii de sub
ascultarea ta, ai răbdat ocară şi defăimare. Dar nevoind tu să se facă de batjocură haina călugărească, ţi-ai sfâşiat haina rostind:
„Se cuvine ca noi, călugării, să suferim cu mulţumire ocările, batjocura şi chinuirea trupului. Dar pentru ca să nu se facă de
batjocură haina călugărească, iată, vă spun că sunt femeie; judecătorul este preaiubitul meu tată, soţia lui e mama mea, aceştia
de lângă mine îmi sunt fraţi, şi nu-i numesc robi”. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, ceea ce nu ai dat somn genelor tale până nu ai omorât toată patima desfătării;
Bucură-te, că tatăl tău, Filip, văzând cele petrecute, de toată mărirea, bogăţia şi desfătarea vieţii s-a lepădat;
Condacul al 6-lea
Mărturisitor şi purtător de Dumnezeu devenind Filip, tatăl tău, Preacuvioasă Eugenia, şi ritor bine grăitor fiind, pe mulţi din elinii
cei mai de frunte i-a sfătuit şi i-a adus la Hristos, iar pe cei slabi la suflet şi pe cei ce se îndoiau în credinţă i-a întărit; şi împărţindu-
şi averea, a lepădat dregătoria, ajungând păstor creştinilor din Alexandria. Dar din zavistia vrăjmaşului, fericitul Episcop Filip a fost
ucis în ascuns de urâtorii de Dumnezeu păgâni, care nu ştiau să cânte: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Strălucind tu cu duhul, ai atras la tine mulţime de fecioare şi împreună cu ele ai slujit lui Hristos, Mirele Cel ceresc, biruind toată
patima şi urâciunea; pentru care noi, minunându-ne, să strigăm:
Bucură-te, că fără să ţi se înmoaie vitejia ai trecut prin apa cea nestatornică a clevetirii;
Bucură-te, că nu încetezi să te rogi pentru noi, cei osteniţi de trudă fără rânduială;
Condacul al 7-lea
Voind fericita Claudia, maica ta, să se întoarcă în Roma, ai urmat-o împreună cu fraţii şi casa ta, făcându-vă acolo pricinuitoare de
întoarcere la Dumnezeu pentru multe suflete, văduvele având scăpare la maica ta, iar fecioarele la tine, Sfântă Eugenia, cântând
lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Văzând mărita Vasilisa viaţa ta cea purtătoare de Dumnezeu, pe tine cu dragoste te-a urmat, că s-a logodit cu Hristos, părăsind
toate desfătările trupeşti şi s-a învrednicit de bucuria mucenicilor. Pentru aceasta şi noi îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, că Sfânta Vasilisa ţi-a mărturisit descoperirea cea despre îndoita ta cunună mucenicească;
Condacul al 8-lea
Locuind acum în lăcaşurile cele cereşti, mărită, lămurit te-ai învrednicit de desfătările raiului. Cu fecioarele şi cu muceniţele,
curată fecioară Eugenia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, ca văzând nevoinţă străină, să ne înstrăinăm cu mintea la cer şi să
cântăm: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Lămurit-ai tuturor adevărul Scripturilor celor de Dumnezeu insuflate, preacinstită Eugenia, îmbărbătând partea cea femeiască şi
logodind lui Hristos mulţime nenumărată de fecioare, care cu dragoste te-au urmat. Pentru aceasta îţi cântăm şi noi unele ca
acestea:
Condacul al 9-lea
Dobândit-ai dorirea cea mai presus de minte şi de pricepere, ajungând înainte la dorita Lumină, Sfântă Muceniţă Eugenia, că încă
în bezna temniţei fiind, razele strălucitoare ale Treimii celei stăpânitoare lămurit te-au luminat pe când cântai: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Ai înfierat cu tărie prin dumnezeieştile tale învăţături nebunia idolească prealăudată, logodind lui Hristos, Împăratul tuturor,
mulţime nenumărată de fecioare, luminându-se cu sângiuirile muceniciei. Pentru aceasta îţi cântăm:
Condacul al 10-lea
Purtând candela fecioriei nestinsă, întru tot lăudată Muceniţă Eugenia, ca o jertfă fără prihană te-ai adus Stăpânului, dobândind
cununa muceniciei; şi acum nu înceta rugându-te, ca prin rugăciunile tale să ne mântuim şi noi, cei ce te lăudăm şi cu dragoste te
cinstim, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Hristos, Mirele tău, după cuviinţă te împodobeşte cu îndoite cununi, de Dumnezeu întelepţită Eugenia, şi Cel drept în cămară
luminată pe drept te aşază, că, încă în bezna lumii, fiind ai dobândit lumina cea neînserată. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, că Domnul milei rănile ţi-a vindecat şi în lumina Lui te-a îmbrăcat;
Condacul al 11-lea
Către dumnezeiasca răcoare ai ieşit trecând prin focul cel de nesuferit al chinurilor şi prin apa cea nestatornică a supărărilor,
preabună Muceniţă Eugenia; nu înceta să te rogi pentru noi cei cufundaţi în noroiul patimilor, ca mântuindu-ne să cântăm
împreună cu tine: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Închisă fiind în temniţă, ţi s-a arătat Hristos zicând: „Eu sunt Cel ce am primit cruce şi moarte pentru tine, precum şi tu pentru
dragostea Mea rabzi nişte cumplite chinuri ca acestea. De aceea de multe daruri şi de preamare slavă am să te învrednicesc în
Împărăţia Mea cea veşnică şi te vei despărţi de lumea aceasta vremelnică şi stricăcioasă în ziua în care M-am născut Eu om”.
Pentru aceasta şi noi, nevrednicii, te lăudăm strigând:
Bucură-te, că, în loc de tămâie, ai adus duhul tău înmiresmat de rugăciune curată;
Condacul al 12-lea
În râu bărbăteşte şi în foc cu tărie ai fost încercată; pe cele potrivnice firii cu tărie le-ai trecut, slăvind pe Hristos şi cu dragoste şi
credinţă cântând: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Harul lui Dumnezeu strălucitor luminându-te, te-a împodobit pentru lăcaşurile cereşti, pe care prin rugăciunile tale ajută-ne să le
dobândim şi noi, cei ce-ţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, că Iisus cel preadulce ţi-a îndulcit cu arătarea Sa chinul şi ţi-a vindecat rănile trupului;
Bucură-te, că de praznicul Naşterii Domnului păgânii ţi-au tăiat frumosul tău cap;
Bucură-te, că iubita ta maică şi cei din casă în locul numit „Calea romanilor” te-au îngropat;
Bucură-te, că moaştele tale împreună cu moaştele sfinţilor mucenici de tine mai înainte îngropaţi s-au odihnit;
Bucură-te, că plângându-te maica ta cu plângere multă, i te-ai arătat în vis strălucită şi împodobită şi de multe fecioare însoţită;
Bucură-te, că fericita Claudia mult s-a bucurat, iar tu vremea mutării la Domnul i-ai anunţat;
Condacul al 13-lea
O, Sfântă Cuvioasă Fecioară şi Muceniţă Eugenia, primeşte acum de la noi această smerită şi puţină rugăciune de laudă, pe care ţi-
o aducem cu buze necurate, şi scoate-ne cu rugăciunile tale din toată întunecimea păcatului, din toate nevoile şi durerile
sufleteşti şi trupeşti, şi cere pentru noi de la Mirele tău să ne întărească în păzirea poruncilor Sale, să ne dăruiască mila Lui cea
dumnezeiască şi să nu ne lepede în ziua cea înfricoşătoare a Judecăţii, ca împreună cu tine să-I cântăm: Aliluia! (Acest condac se
zice de trei ori.)
Icosul 1
Din rânduiala dumnezeiască, înger din cer a fost trimis să-ţi deschidă, fecioară, calea spre mucenicie, arătându-te slujitoare aleasă
a Împăratului tuturor. Iar noi, văzând vieţuirea ta cea minunată, îţi înălţăm cântări de laude ca acestea:
Bucură-te, că logodna cu nici unul din tinerii cei luminaţi cu neamul, cu mărirea şi cu bogăţia nu ai primit;
Bucură-te, că, ieşind din cetate şi auzind cântarea cea dulce a psalmilor, cu lumina dumnezeieştii cunoaşteri te-ai luminat;
Bucură-te, că de rătăcirea părinţilor te-ai ruşinat şi de idolii cei făcuţi de mână omenească te-ai lepădat;
Condacul 1
Luminându-te cu lumina dumnezeieştii cunoaşteri, ai fugit de slava cea deşartă, părăsind dulceaţa lumii şi casa părinţilor tăi, şi
ieşind din cetate, de frumuseţea cântării de psalmi te-ai rănit, şi primind în inima ta feciorelnică dumnezeiasca dragoste, ai
împărtăşit duh şi celor ce călătoreau împreună cu tine, Sfântă Fecioară Muceniţă Eugenia. Pentru aceasta şi noi îţi cinstim
prăznuirea, cântându-ţi: Bucură-te, Muceniţă Eugenia, de Dumnezeu binecuvântată!
Rugăciune către Sfânta Muceniţă Eugenia
Sfântă Cuvioasă Fecioară şi Muceniţă Eugenia, mireasă cu totul frumoasă a lui Hristos Dătătorul frumuseţilor, Făcătorul de bine şi
Mirele sufletelor, fiind tu înfrumuseţată cu ostenelile pustniceşti şi strălucind luminat cu luptele muceniceşti, întocmai cu îngerii
petrecând pe pământ, cu ei dănţuieşti acum în casa Părintelui Ceresc! Te rugăm, luminată Fecioară şi Muceniţă, roagă-te lui
Hristos Dumnezeu pentru noi, cei aflaţi în nevoile acestei vieţi trecătoare, să ne dăruiască harul Lui cel de viaţă dătător; cere
pentru noi credinţă curată, viaţă luminată de har, răbdare în încercări, bărbăţie în luptele împotriva patimilor, tărie nestrămutată,
bucuria împlinirii poruncilor dumnezeieşti, dragoste nefăţarnică, iubire de vrăjmaşi, smerenie şi blândeţe, iertare de păcate şi
răspuns bun la Înfricoşătoarea Judecată, ca să moştenim şi noi Lumina cea neînserată şi să proslăvim numele cel sfânt al
Domnului, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.