Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Vulcan
Vulcan
MILOS: pe insula n-au mai avut loc de multa vreme eruptii (nici una in timpurile istorice),
dar dedesubtul ei exista un sistem hidrotermal in care temperaturile depasesc 300 de grade
C, ceea ce ar putea indica faptul ca acolo se gaseste o camera magmatica (o “punga de
lava”) activa. Sute de fumarole – deschideri in scoarta terestra, prin care ies la suprafata
aburi si gaze fierbinti – impanzesc insula, demonstrand ca in adancurile ei exista o intensa
activitate geotermala. In viitor, spun specialistii, aceasta activitate s-ar putea manifesta si in
forme mai violente.
NISYROS (698m): o insulita foarte nelinistitoare, cel putin pentru cercetatori. Studiile geologice au aratat ca exista o camera
magmatica la o adancime de numai 3-4 km si care continua sa urce spre suprafata. Zona e tinuta sub supraveghere stricta de catre
vulcanologi, in cadrul unui program numit GEOWARN.
SANTORINI: azi o insula cu mare faima turistica, Santorin mai are si o altfel de faima, una infricosatoare, căci vulcanul cu acelasi
nume este “raspunzator” de distrugerea unei intregi civilizatii, cea minoica, una dintre cele mai infloritoare culturi ale preistoriei.
Eruptia devastatoare care i-a pus capat a avut loc in jurul anului 1640 i.Hr. Depozite de piatra ponce - o roca vulcanica - cu
grosimi de zeci de metri, amintesc de trecutul violent al acestei insule. Legendele asociaza vulcanismul din Santorini si cu distrugerea
Atlantidei, poate pentru ca eruptia din 1640 i. Hr. a fost atat de cumplita, incat a schimbat forma insulei: portiuni din ea s-au rupt si s-
au scufundat in mare.
Desi cercetarile arhelogice par sa arate ca multi dintre locuitorii insulei au reusit sa plece si sa se salveze, civilizatia lor a
apus, totusi, definitiv, odata cu distrugerea asezarilor de catre ploaia de pietre si cenusa. Eruptia minoica - asa cum e cunoscuta in
istorie – a avut un impact urias asupra intregii regiuni est-mediteraneene, influentand, probabil, mersul istoriei intr-o masura pe care
inca nu o putem inca estima.
Ultima eruptie in Santorini a avut loc in 1950; in prezent, vulcanul se odihneste, activitatea geotermala manifestandu-se doar
prin fumarolele si izvoarele fierbinti care impanzesc insula.
Cat despre Islanda…
Insula vulcanica, ea se afla asezata deasupra unei dorsale oceanice, in locul unde doua placi tectonice – cea americana si cea
eurasiatica - se intanesc. Prin spatiul ingust dintre ele, magma iese la suprafata (la suprafata e un fel de-a spune; iese, de fapt, pe
fundul oceanului unde, solidificandu-se, formeaza acea “creasta” - dorsala oceanica, practic un lant muntos submarin).
Islanda e un paradis pentru vulcanologi. Aici exista peste 30 de vulcani , ca sa nu mai vorbim de fumarole si gheizere – izvoare din
care tasneste, uneori la mari inaltimi apa fierbinte, toate dovezi ale intensei activitati geotermale din maruntaiele insulei.
Cel mai activ vulcan din Islanda - ca frecventa a eruptiilor - este Grímsvötn (1725m). Este acoperit, in cea mai mare parte,
de ghetarul Vatnajökull (cel mai mare ghetar din Europa), iar adesea, in perioadele de activitate geotermala intensa, gheata se topeste
si apa rezultata se scurge la vale, provocand mari inundatii. Cea mai recenta “activare” s-a petrecut in 2004, din fericire fara a provoca
temutele viituri.
Hekla este un vulcan cu altitudinea de 1488 m localizat în sudul Islandei. Vulcanul, împreună cu Grímsvötn, face parte dintre
cei mai activi vulcani din Islanda.
Asadar, desi Europa parea sa-si fi trait de mult traiul sau vulcanic si sa se fi potolit acum, iata ca marginile ei se mai zguduie
uneori, ca o nelinistitoare amintire a activitatii vulcanice care a modelat continentul.