Hidrografia – caracteristici generale.

Fluvii și lacuri

A. Fluviile
- Hidrografia Asiei este strâns legată de climă și relief.
- Continentul are o rețea bogată de râuri, însă repartizată neuniform pe continent.
Există:
a) regiuni bogate în ape (Siberia, Asia de Sud, Est și Sud-Est);
b) regiuni aproape lipsite de ape curgătoare (Asia Centrală și de Sud-Vest)
 regiuni endoreice, cu scurgere spre lacuri interioare exemplu: Amudaria
și Sîrdaria ce străbat regiuni deșertice și se varsă în Lacul Aral;
 regiuni areice, lipsite de ape curgătoare (exemplu Peninsula Arabia).
- Yangtze (Chang Jiang/Fluviul Albastru) este cel mai lung fluviu asiatic (6370 km)
- Spre Oceanul Înghețat se varsă: Obi, Enisei, Lena etc. Iarna aceste fluvii îngheață,
iar primăvara, pentru că dezghețul are loc de la izvoare spre vărsare, produc
inundații.
- Spre Oceanul Pacific: Amur, Huang He/Fluviul Galben (transportă cea mai mare
cantitate de aluviuni, dominant din loess), Chang Jiang, Mekong etc.
- Spre Oceanul Indian: Tigru, Eufrat (reunite sub numele Shatt al-Arab, se varsă în
Golful Persic), Indus, Gange și Brahmaputra (formează la vărsare o deltă comună –
cea mai mare din lume) etc.
B. Lacurile Asiei
Lacuri naturale: După modul de formare , există mai multe tipuri de lacuri naturale:
 lacuri tectonice - provin din foste bazine marine (Marea Caspică, lacul Aral) sau
sunt formate în regiunile de rift continental (Baikal, Balhaș, Marea Moartă)
 lacuri vulcanice - Japonia (Biwa), în Indonezia (Toba) etc.
 lacuri carstice (în Turcia).
Dintre lacurile antropice, mai importante sunt cele amenajate prin bararea unor
cursuri de apă, în scopul obținerii energiei electrice (ex. Barajul Celor Trei Defileuri
amenajat pe fluviul Chang Jiang), pentru irigații, pentru alimentarea cu apă a
așezărilor umane etc.

https://www.youtube.com/watch?v=VkD4lKWS0ro
 Diferențieri climatice. Musonii

Ca urmare a poziției geografice și a marii extinderi, Asia reprezintă unul dintre cele două
continente (dacă Americile sunt considerate un singur continent) în care se regăsesc toate
zonele de climă.
1. Climatul ecuatorial – specific sudului continentului (Arhipelagul Indonezian, sudul
Arhipelagului Filipinez și Peninsula Malacca), este caracterizat de existenţa unui singur
anotimp, cu valori ridicate ale temperaturii aerului (>25 0 C) și ale precipitaţiilor (>2.500
mm/an). În această zonă se manifestă calmele ecuatoriale (mișcarea ascendentă a aerului).
2. Climatul tropical
a. musonic – localizat în Peninsulele India și Indochina, este caracterizat de temperaturi
medii ridicate (>200 C) și precipitaţii bogate (2.000 - 12.000 mm/an), cu alternanţa a două
sezoane, ploios (musonul de vară) și secetos (musonul de iarnă).
b. arid, specific Peninsulei Arabia, Iranului și vestului Indiei, caracterizat de precipitaţii
reduse și temperaturi ridicate.
3. Climatul subtropical
a. mediteraneean (cu ploi de iarnă) – specific litoralului mediteraneean al Asiei (Turcia și
Orientul Apropiat), cu veri calde și secetoase și ierni blânde și ploioase;
b. umed (cu ploi de vară) – localizat în sudul și sud-estul Chinei, nordul Indiei și în
Arhipelagul Japonez;
c. secetos – specific sud-vestului continentului (Peninsula Asia Mică și Pod. Iran), cu
temperaturi și precipitaţii moderate.
3. Climatul temperat-continental
a. arid – localizat în centrul continentului (în deșerturile temperate, precum Deșertul
Gobi), caracterizat de precipitaţii extrem de puţine și o amplitudine termică foarte mare pe
parcursul unui an;
b. umed – specific nordului Arhipelagului Japonez și nord-estului Chinei, cu precipitaţii
mai ridicate și temperaturi moderate;
c. rece – localizat în Siberia, unde temperaturile sunt mai scăzute și precipitaţiile
moderate.
4. Climatul subpolar – acoperă nordul continentului, este caracterizat de verile scurte și
răcoroase și iernile lungi și geroase.
5. Climatul polar – specific nordului extrem al continentului (arhipelagurile din Oceanul
Arctic), se caracterizează prin iarnă permanentă.
6. Climatul munților înalți – caracteristic regiunilor montane înalte, cu temperaturi care
scad în altitudine și precipitaţii care cresc în altitudine
Studiu de caz: Musonii
Musonii ( în limba arabă, „mausin“ înseamnă „anotimp“, „sezon“) sunt vânturi tropicale
periodice, care se formează din cauza diferenţelor de temperatură și presiune atmosferică
dintre Oceanul Indian și continentul asiatic. Musonul se manifestă pe toată perioada
anului, însă cu caracteristici diferite, astfel:
Musonul de vară sau umed bate, în perioada aprilie – octombrie, dinspre Oceanul Indian
către continent; fiind încărcat cu precipitații, aduce ploi abundente.
Musonul de iarnă sau uscat bate, în intervalul octombrie – aprilie, dinspre sudul Munților
Himalaya către Oceanul Indian.