Hidrosfera – caracteristici și

importanță
Apa existentă pe Terra sub toate stările sale de agregare (lichidă, solidă și gazoasă)
formează învelișul numit hidrosferă. Mișcarea și transformarea apei de la o stare la alta
sunt influențate de căldura primită de la Soare și de gravitație, formând circuitul apei în
natură.
Cea mai mare parte din apă de pe Terra este în stare lichidă.
Componentele hidrosferei:
-Oceane și mări (97% din volumul hidrosferei)
-Ape curgătoare (pârâu, râu, fluviu)
-Ape stătătoare (lacuri, bălți, mlaștini)
-Ape subterane
-Vaporii de apă din atmosferă
-Apa în stare solidă (sub forma ghețarilor și a zăpezilor permanente)

Proporția apă/uscat pe Terra: 71%apă, 29% uscat

Circuitul apei în natură – drumul pe care îl parcurge apa în natură prin celelalte învelișuri ale
Terrei trecând prin toate stările de agregare.
Importanța hidrosferei:
Hidrosfera este leagănul vieții (aici a apărut viața pe Terra)
În absența hidrosferei viața pe Terra nu ar fi posibilă
Mediu de viață pentru multe specii de plante și animale
Factor care influențează clima
Pentru oameni apa are mai multe utilizări: hrană (apele mărilor și ale oceanelor sunt
cele mai mari rezervoare de hrană de pe planetă), cale de transport naval, igienă
personală, prepararea hranei, alimentarea localităților, irigații, adăpatul animalelor,
industrie, energie.

22 martie este Ziua Mondială a Apei

 Pag. 76 Analiză critică

Analizează imaginile de mai sus și apoi reformulează afirmațiile din textul

următor astfel încât să exprime corect realitatea geografică prezentată
de Harta fizică a lumii.

Apa ocupă 29% din suprafața planetei. Întinderile de uscat predomină în ambele emisfere
terestre. Suprafața ocupată de apă este mai mare în emisfera nordică, comparativ cu cea
sudică. Din volumul total de apă al Terrei, 93% este apă dulce. Apa sărată se găsește în
oceane și în atmosferă.
Pag. 76 Analiză critică

Analizează imaginile de mai sus și apoi reformulează afirmațiile

din textul următor astfel încât să exprime corect realitatea
geografică prezentată de Harta fizică a lumii.

Apa ocupă 71% din suprafața planetei. Întinderile de apă predomină în

ambele emisfere terestre. Suprafața ocupată de apă este mai mare în emisfera
sudică, comparativ cu cea nordică. Din volumul total de apă al Terrei, 3%
este apă dulce. Apa sărată se găsește îndeosebi în mări și oceane.
 Oceanul Planetar – componente și localizare
Oceanele și mările formează împreună Oceanul Planetar. Acesta ocupă 71% din suprafața planetei.

A. Oceanele = întinderi vaste de apă sărată acumulate

în bazine oceanice. Ele despart continentele. În
ordinea descrescătoare a mărimii lor oceanele Terrei
sunt:
 Pacific – este cel mai întins (180 milioane km 2) și cel
mai adânc (11.022 m Groapa Marianelor) ocean de
pe Pământ. Este cel mai bogat în insule.
 Atlantic, al doilea ca suprafață. Trăsătura
caracteristică este dorsala (lanț muntos submarin) din
mijlocul său: Dorsala Medio-Atlantică, cel mai lung
lanț muntos submarin.
 Indian, are cele mai calde ape
 Arctic sau Înghețat – cea mai mare parte din an, mai
mult de jumătate din suprafața sa este acoperită de un
strat de gheață (banchiză) gros de câțiva metri.
Pag. 77 Aplic/Analizează reprezentările de mai jos și răspunde următoarelor cerințe

1. Identifică oceanele marcate pe harta A cu litere de la a la d și notează-le în caiet.

2. Litera c este scrisă pe hartă de două ori. Explică faptul că nu este o greșeală de scriere.

3. Pe harta B sunt marcate cu cifre trei dintre oceanele Terrei. Notează în caiet, în dreptul denumirii oceanului,
cifra corespunzătoare de pe această hartă.
Pag. 77 Analiză critică/Analizează Harta fizică a lumii și răspunde la următoarele cerințe.

1. Identificați așezarea fiecărui ocean în funcție de continentele pe care le desparte.

2. Copiați enunțurile următoare pe caiet şi completați spațiile punctate cu numele oceanului care prezintă
caracteristica respectivă:
a. cel mai bogat în insule este Oceanul ...
b. cel mai bine individualizat lanț muntos submarin se găsește în Oceanul ...
c. cele mai calde ape le are Oceanul ...
d. cea mai adâncă fosă de pe glob, numită Groapa Marianelor, se află în Oceanul ...
e. cele mai reci ape le are Oceanul ...
A. Mările = întinderi de apă sărată de
dimensiuni mai reduse decât oceanele,
cu care comunică prin deschideri largi
sau prin strâmtori.
După așezarea geografică și după modul de
comunicare cu oceanul, se disting:
 Mări intercontinentale – situate între
continente ex. Marea Mediterană, Marea
Caraibilor, etc.
 Mări intracontinentale – înconjurate de
porțiuni de uscat ce aparțin aceluiași
continent (ex. Marea Baltică)
 Mări marginale – situate la marginea
continentelor ex. Marea Nordului, Marea
Arabiei etc.
 Dinamica apelor oceanice și marine
(= mișcările realizate de aceste ape)

Valurile – reprezintă mișcări ondulatorii, de ridicare și de coborâre ale apei de la suprafața oceanului sau a
mării. Se disting:
1. Valuri eoliene (provocate de vânt)
2. Valuri seismice (tsunami) provocate de cutremurele de pământ

1 2
Imaginile alăturate prezintă o regiune de țărm, surprinsă în două momente diferite. La un anume moment al
zilei, ambarcațiunile pot fi observate pe uscat și nu plutind pe apă.

Nu se petrece ceva înspăimântător, dar totuși apa pare că dispare. Formulează o părere în care să exprimi ce
crezi tu că se întâmplă.
 Mareele – sunt mișcări periodice ale apelor marine și oceanice cauzate de atracția pe care o au
Luna și Soarele asupra Pământului.
Toate corpurile cerești se atrag între ele. Din această cauză, în timpul mișcării de rotație a
Pământului în jurul axei sale, partea care este îndreptată spre Lună se bombează, fiind atrasă
de aceasta. Suprafețele continentale se deformează mai greu, în schimb, cele oceanice se
bombează mai ușor. Văzut de pe Pământ, acest fenomen dă impresia de creștere a nivelului
oceanului. El poartă numele de FLUX (val mareic) – apele înaintează și inundă țărmurile
joase.
După ce partea Pământului îndreptată spre Lună iese de sub influența acesteia, apele se retrag
(REFLUX). Fiecare dintre cele două momente ale mareei durează 6 ore astfel că într-o zi
avem două fluxuri și două refluxuri.

1 2

1 – flux
2 – reflux
Curenții oceanici – reprezintă deplasarea
apelor oceanice, pe anumite direcții,
determinată de vânturile permanente și
periodice, de diferența de salinitate sau de
temperatură dintre apele unui ocean. Se
deosebesc: curenți de suprafață și de
adâncime, curenți orizontali și verticali,
curenți calzi și reci.
Salinitate = cantitatea de substanțe
minerale existente în apă.

Temă: Analizează pe harta de la pagina 79 (jos) traseul curenților din Oceanele Pacific, Atlantic și Indian.
Notează în caiet, pentru fiecare ocean, curenți calzi și curenți reci.
Apele continentale a

A.Apele curgătoare (pârâul, râul, fluviul)

Părțile componente ale unei ape curgătoare sunt: b
a)izvorul (locul de unde începe o apă curgătoare)
b)cursul de apă (sectorul cuprins între izvor și gură de vărsare) c

c)gura de vărsare
Când fluviile se varsă în mări cu maree puternice, au guri de
vărsare largi, în formă de pâlnie numite estuare. (ex. fluviile Obi, estuar
Amazon)

Dacă fluviul transportă cantități mari de sedimente sau

aluviuni (adică mâl, nisip, pietriș) și se varsă într-o mare cu
maree de slabă amplitudine sau lipsită de maree, atunci
deltă sedimentele se depun la gura de vărsare, obligând apele
fluviului să se despletească în mai multe brațe. Așa se
formează deltele. (ex. Delta Dunării, Delta Volgăi, Delta
Mississippi.
 b
a

a. imagine satelitară a unui estuar

b. imagine satelitară a unei delte
 Bazinul hidrografic
izvor
Afluenți – ape curgătoare mai mici care se varsă în
altele mai mari
Confluență – locul în care se unesc două ape afluent
confluență
curgătoare. curs d
e apă
Colectori (receptori) – ape curgătoare mai mari care
primesc afluenți. bazin hidrografic

Bazin hidrografic – suprafața de pe care râul și cumpăna de ape gură de vărsare

afluenții lui își adună apele.
Cumpăna de ape – linia imaginară care separă două
bazine hidrografice vecine

https://wordwall.net/ro/resource/3927143/63-elementele-unui-r%C3%A2u

https://online.seterra.com/ro/vgp/3133
Estuar Deltă
Cursul unui râu este format din trei sectoare: curs superior, curs mijlociu și curs inferior

cursul superior

cursul mijlociu
cursul inferior
Cursul unui râu este format din: curs superior, curs mijlociu și curs inferior
1. cursul superior – este situat în zonele montane acolo unde sunt izvoarele. Aici râul curge repede și
eroziunea este mare, de aceea valea este îngustă și adâncă. Se pot forma:
cascade
chei (în zonele calcaroase râurile își sapă văi prăpăstioase între pereți înalți și abrupți)
defileuri (se formează atunci când râurile străbat transversal un lanț muntos)

cursul superior

cursul mijlociu

cursul inferior
Cascada Niagara – între lacurile
Erie și Ontario

Cascada Victoria pe fluviul

Zambezi

Cascada Angel
Cascada Iguazu (Iguaҫu)
Cheile Crivadiei
Defileul Dunării
 Meandre
2. cursul mijlociu – este situat în zonele de podiș și dealuri
înalte. Valea începe să se lărgească, scade viteza de curgere a
râului.
3. cursul inferior – este situate în zonele de dealuri joase și de
câmpie. Valea este foarte largă, râul curge lent și șerpuit
formând meandre.

cursul superior

cursul mijlociu
cursul inferior
Dunărea la Oltenița
Relieful creat de râuri se numește relief fluviatil.
Principala formă de relief a acestuia este valea, Versant Albie majoră
formată prin eroziune. (luncă)

Valea are trei componente:

1. albia minoră – forma de relief prin care curge râul; are apă tot timpul;
2. albia majoră (lunca) – reprezintă partea văii unde apele se revarsă peste maluri în timpul ploilor mari sau după topirea
zăpezilor;
3. terasele – sunt foste lunci care s-au înălțat, râul fiind nevoit să-și sape o nouă vale.
Valea are trei componente:
1. albia minoră – forma de relief prin care curge râul; are apă tot timpul;
2. albia majoră (lunca) – reprezintă partea văii unde apele se revarsă peste maluri în timpul ploilor mari sau după
topirea zăpezilor;
3. terasele – sunt foste lunci care s-au înălțat, râul fiind nevoit să-și sape o nouă vale.
1. Numește elementele specifice râului
sau fluviului prezentate în imaginea a.
2. Analizează imaginile a și b și formulează
argumente care să susțină afirmațiile:
„De-a lungul cursului, viteza de scurgere a apei
râului este diferită. Prin eroziunea exercitată de apă,
aspectul văii râului se modifică de la izvor la
vărsare.“

3. Analizează imaginea c și apoi completează fiecare

enunț selectând răspunsul corect dintre termenii
aflați între paranteze:

a) Partea dinspre izvor a râului poartă numele de

(amonte, aval).
b) Pădurea se întinde pe malul (drept, stâng) al
râului.
c) Față de localitate, pădurea este situată în (amonte,
aval).