Apele oceanice

si de suprafata

Realizat de
Panait Mihai
Clasa a X-a D
 Hidrosfera are doua mari componente:
Oceanul Planetar: constituie ansamblul întinderilor marine de pe globul
pământesc care comunică intre ele prin strâmtori, formând o singură masă
lichidă.
Apele continentale: se clasifica in doua mari categorii:
Ape de suprafață
Ape subterane
 Oceanul Planetar
Este alcătuit din totalitatea mărilor și oceanelor de pe suprafața terestră,
având ca și caracteristică principală continuitatea.
Oceanul este o întindere vastă de apă de pe suprafața Pământului cu un bazin
oceanic bine delimitat de masele continentale.
Marea este o întindere de apă sărată mai redusă ca un ocean, cu care comunică
de obicei prin stramtori sau peste praguri submarine, prezentând unele
particularități față de regimul hidrologic al apelor
 Principalele caracteristici ale Oceanului Planetar sunt:

Mările și oceanele comunică între ele prin strâmtori sau prin zone deschise

Relieful fundului oceanic este neregulat

Adancimea medie este de 3800 m
Adancimea maximă este inregistrată in Groapa Marianelor din oceanul Pacific la 11030
m, adica de peste trei ori cea medie
 Diviziunile Oceanului Planetar

Este divizat în patru bazine oceanice, fiecare înglobând un număr mai mic sau mai
mare de mări:

Oceanul Pacific, oceanul recordurilor: cel mai intins ocean, jumatate din suprafața
Pceanului Planetar, Cel mai adânc, atât ca adâncime medie, cât și ca adancime
maximă, cel mai bogat în insule
Oceanul Atlantic în acest ocean e bine individualizat lanțul muntos marin
Oceanul Indian spre deosebire de celelalte e situat predominant in zona ecuatorială și
tropicală, apele sale fiind mai calde; are cele mai puține mări mărginașe.
Oceanul Arctic este centrat pe polul nord si are o forma aproape circulară. O
importantă caracteristică a sa o reprezintă prezența gheții, care îl acoperă pe mai
bine din jumătate de suprafață vara si pe trei pătrimi iarna.
 Proprietățile apelor oceanice

Salinitatea
În apele Oceanului Planetar s-au dizolvat în decursul timpului mari cantități de săruri.
Salinitatea reprezintă concentrația de săruri existente în apă și se măsoară în grame/litru
sau în procente. Aaceasta este în medie de 35 de grame de săruri într-un litru de apă.
Salinitatea variază în funcție de anumiți factori, între care zonalitatea climatică, și
aportul apelor dulci:
În zona ecuatorială, precipitațiile bogate fac ca mărimea ei să fie de 34 de grame la un
litru
În regiuni tropicale aride, cu evapotranspirație intensă, salinitatea crește la peste 39 de
grame la un litru
În zonele temperate, salinitatea are valorile medii mondiale
Iar în regiunile polare, salinitatea scade sub 33 de grame la litru
 Temperatura
Temperatura apei oceanice rezultă în principal, din procesul de încălzire, determinat de
radiația solară directă.
Temperatura apei variază atât pe verticală, cât și pe orizontală, de asemenea se adaugă
și principalii curenți calzi sau reci.

În regiunea intertropicală, temperatura e cuprinsă intre 25 și 30 de grade

În regiunile temperate, temperatura variază între 8 și 18 grade
În regiunile polare, temperatura variază între 0 și minus 2 grade
Temperatura scade pe măsură ce creste adancimea, însă modul în care se relizează
diferă de la o regiune la alta.
În ceea ce privește marea, există doua situații:
În mările care comunică larg cu Oceanul Planetar, variația pe verticală este ca în ocean
În mările separate de Oceanul Planetar prin praguri, apar diferențe de temperatură de o
parte și de alta a pragului.
 Dinamica apelor oceanice

Apele oceanice nu sunt inerte, ele se află în continuă mișcare, datorită unor factori cosmici (ex:
forța de atracție a soarelui) sau geografici (ex: vântul, erupțiile vulcanice). Mișcările apelor oceanice
sunt caracterizate în valuri maree și curenți.
Valurile
Sunt o formă de mișcare cracteristică apelor de la suprafața oceanelor, determinată de vânt,
cutremure și rar erupții vulcanice. Sunt mișcări oscilatorii de săltare și de coborâre a apei, fără ca
aceasta să se deplaseze.
Mareele
Mareele eprezintă o formă specifică de mișcare a apei mărilor și oceanelor, manifestată prin:
• Flux, ridicarea nivelului apei și înaintarea ei spre uscat, invadând plaja și cursurile de vărsae ale
râurilor.
• Reflux, retragerea apei, revenind emerse uscaturile acoperite de flux.
Curenții oceanici
Curenții reprezintă o formă de mișcare a apelor oceanice, pe anumite direcții, sub acțiunea anumitor
factori: vânturile, diferențele de salinitate, de temperatură și de nivel a apelor.
 Apele de suprafață
Apele curgătore
Cuprind pâraie, râuri și fluvii, care provin din apele de precipitație și din izvoare, care curg la
suprafața scoarței terestre, concentrandu-se pe anumite direcții.
Elementele hidrografice ale unui râu sunt:
a) Izvorul, reprezintă locul de unde începe cursul unui râu.
b) Cursul de apă,făgașul, prin care se scurge apa râului între izvor și gura de vărsare. În lungul cursului
de apă se pot distinge trei sectoare distincte: superior, mijlociu și inferior.
 În cursul superior, relieful este mai înalt și accidentat, iar albiile sunt înguste și cu praguri.
 În cursul mijlociu, relieful e mai puțin înalt, fragmentarea e mai redusă, scurgerea apei e mai bogată,
dar mai puțin tumultoasă.
 În cursul inferior, altitudinile sunt reduse, relieful este slab fragmentat, luncile și terasele sunt bine
dezvoltate, iar apa are viteză redusă.
c) Gura râului, locul de vărsare într-un alt râu, ori într-un lac sau o mare, sau chiar în Ocenul Planetar.
d) Lungimea râului este distanța dintre izvor și gura de vărsare
e) Bazinul hidrografic este suprafața de pe care un râu adună apele
f) Cumpăna de ape, reprezintă linia marilor înălțimi, ce separă două bazine hidrografice vecine.
Apa râurilor provine din ape subterane, din ploi, din topirea zăpezii și a gheții, sau din lacuri și
mlaștini. Debitul unui râu reprezintă volumul de apă scurs într-o unitate de timp prin albia râului, într-o
anumită secțiune a sa și se măsoară în metri cubi pe secundă.
Debitul variază în funcție de: cantitatea precipitațiilor, temperatura aerului, vegetația prin tip și grad
de desfășurare, relieful prin altitudine, pantă, suprafața bazinului, cu cât e mai mare cu atât crește
debitul, rocile care pot influența debitul prin proprietățile lor.
Leonardo da Vinci
"Apei i-a fost dată puterea de a deveni seva vieții pe pământ"

Henri Coanda
"Secretul longevității e apa pe care o consumăm"