Predică la Duminica a VI - a din Postul mare (Duminica

Floriilor)

Sfânta Evanghelie din Duminica Floriilor care încheie Postul cel

de 40 de zile al Sfintelor Paşti a fost rânduită de Biserică spre a fi
citită în ziua sărbătorii Intrării Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus
Hristos în Ierusalim, praznic numit în popor şi sărbătoarea Floriilor.

În această Evanghelie plină de înţelesuri duhovniceşti se

pomeneşte mai întâi de mirul de mare preţ al recunoştinţei Mariei
faţă de Iisus pentru învierea din morţi a fratelui ei şi al Martei,
Lazăr din Betania, care era şi prieten al Domnului Iisus Hristos.

În al doilea rând, vedem în Evanghelia de astăzi că Intrarea

Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos în Ierusalim este o
sărbătoare a biruinţei Sale asupra morţii lui Lazăr şi o prefigurare
sau anticipare a biruinţei Sale asupra propriei Sale morţi, prin
învierea Sa din morţi.

Mai observăm că această sărbătoare a Intrării Domnului în

Ierusalim este o deschidere spre Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale
Domnului nostru Iisus Hristos, pătimiri ca fiind confruntări ale Lui cu
mai-marii cărturarilor şi ai fariseilor care Îl invidiau şi Îl urau, dar şi
pătimiri ca suferinţe pricinuite trupului Său prin umilirile şi lovirile pe
care le îndură ca urmare a răutăţii şi violenţei oamenilor vicleni,
aroganţi şi ignoranţi. Toată această prevestire a Săptămânii Sfintelor
Pătimiri ale Domnului Iisus Hristos este cuprinsă în textul Evangheliei
din această zi ca un început al tensiunii şi conflictului dintre Iisus şi
căpeteniile preoţilor care s-au hotărât să-L omoare pe El şi pe Lazăr,
deoarece mulţi iudei credeau în Iisus mai ales după ce El a înviat pe
Lazăr.

Evanghelia evidenţiază că Mântuitorul Iisus Hristos intră în

Ierusalim, iar această intrare în Ierusalim a fost prezisă de către
prooroci (cf. Isaia 62, 11), şi, anume de proorocul Zaharia (cf. Zaharia
9, 9), care a prevăzut cu mai multe veacuri înainte că Mesia, adică

1
Iisus Hristos, va intra ca Împărat în Ierusalim şezând pe un mânz de
asină.

Evanghelia ne mai spune că numai după ce Hristos S-a preaslăvit

prin Învierea Sa din morţi şi prin Înălţarea Sa la ceruri au înţeles
ucenicii Săi că ceea ce s-a întâmplat atunci, la Intrarea triumfală a
Domnului în Ierusalim, nu era ceva întâmplător, ci în evenimentul
respectiv se împlinea un plan al lui Dumnezeu.

Prin aceasta vedem că între evenimentul Intrării Domnului

Iisus Hristos în Ierusalimul pământesc şi preamărirea Sa cerească
după Înviere există o legătură tainică. Cu alte cuvinte, Intrarea
Domnului în Ierusalimul pământesc prefigura sau anticipa trecerea
Lui prin suferinţă şi moarte, iar apoi prin Învierea Sa şi Intrarea Sa
cu trupul înviat în Ierusalimul ceresc, adică în slava Preasfintei
Treimi. Însă, Evanghelia este astfel împărţită astăzi pentru lectură,
încât ea ne arată că Intrarea Domnului în Ierusalimul pământesc va fi
urmată de trecerea Lui prin suferinţă şi prin moarte.

Acest adevăr îl auzim sau îl vedem duhovniceşte în Evanghelia

de astăzi fiind tâlcuit de Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos când explică
de ce Maria, sora lui Lazăr, a turnat mir de mare preţ pe picioarele Lui
şi le-a şters cu părul capului ei: 'Las-o, că pentru ziua îngropării
Mele l-a păstrat'.

În Evanghelia de astăzi, Mântuitorul Iisus Hristos spune: 'Pe

săraci pururea îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi pururea.' Cu
alte cuvinte, nu Mă aveţi prezent cu trupul acesta care poate fi uns cu
mir de mare preţ înainte de a fi îngropat. De fapt, Maria, sora Martei şi
sora lui Lazăr, prin gestul ei a arătat recunoştinţă faţă de Iisus, dar ea
nu ştia că gestul ei are şi înţelesul de prevestire a îngropării
Mântuitorului Iisus Hristos. Ea nu ştia că gestul ei era un gest profetic,
adică prevestea moartea şi îngroparea lui Iisus.

În timp ce poporul simplu, având cuget curat şi smerit, Îl iubeşte

mai mult pe Mântuitorul Iisus Hristos pentru că a înviat pe Lazăr din
morţi, un alt grup de persoane, desigur, mult mai mic, dar cu o mare
autoritate morală în Israel, şi anume grupul cărturarilor şi al fariseilor,

2
 sporea în invidia şi ura lui faţă de Hristos. Cu cât Iisus făcea mai multe
minuni de ajutorare a săracilor, hrănind pe cei flămânzi, vindecând pe
cei bolnavi sau chiar înviind din morţi pe fiul văduvei din Nain, pe
fiica lui Iair şi pe Lazăr din Betania, cu atât creştea mai mult ura celor
care-L invidiau pe Acesta. Deci vedem aici o tensiune între iubirea lui
Hristos faţă de oamenii suferinzi, pe de o parte, şi invidia mai marilor
fariseilor şi cărturarilor, pe de altă parte. Acest conflict se intensifică
sau sporeşte mai ales după ce Lazăr, prietenul Mântuitorului Iisus
Hristos, a fost înviat din morţi. Evanghelia ne mai arată că în mintea
unor cărturari şi farisei invidioşi şi răi s-a zămislit şi ideea ca
împreună cu Iisus să ucidă şi pe Lazăr cel înviat de Iisus, ca să nu mai
fie el mărturie a puterii dumnezeieşti şi vindecătoare a Mântuitorului
Iisus Hristos. Cu alte cuvinte, Evanghelia ne arată cum creşte
întunericul păcatului şi al patimilor omeneşti egoiste sau rele,
pentru a respinge lumina harului dumnezeiesc lucrător în Iisus
Hristos - Fiul lui Dumnezeu.

Când Mântuitorul Iisus Hristos intră în Ierusalim, El merge, de fapt,

spre suferinţă ca, prin Sfintele şi mântuitoarele Sale Pătimiri, să
vindece patimile omeneşti egoiste, întunecate şi ucigătoare de oameni,
adică:
⇒ invidia cărturarilor şi fariseilor,
⇒ lăcomia de bani şi trădarea lui Iuda,
⇒ frica prea mare a lui Petru,
⇒ laşitatea lui Pilat,
⇒ violenţa soldaţilor romani,
⇒ ignoranţa mulţimilor folosită de conducători cu viclenie, pentru a
stăpâni peste popor.

Totuşi, ca simbol al prevestirii Învierii lui Hristos, Duminica

Floriilor este Duminica bucuriei poporului simplu care primeşte pe
Iisus ca fiind deja biruitor asupra morţii prietenului său Lazăr şi
prevestind, de asemenea, biruinţa Sa asupra păcatului, asupra
iadului şi asupra propriei Sale morţi.

Prin intrarea Sa în Ierusalim, Mântuitorul Iisus Hristos

împlineşte un plan al lui Dumnezeu-Tatăl, şi anume planul de

3
mântuire al întregii omeniri, arătându-ne că nu se poate ajunge la
Înviere fără Cruce.

Nimeni nu poate în lumea aceasta bolnavă de păcat să ajungă la

biruinţă fără luptă. De aceea, în ultima săptămână dinainte de
Sfintele Paşti, săptămână distinctă de Postul cel de patruzeci de zile al
Sfintelor Paşti, se intensifică postul şi rugăciunea, dar nu atât un post
de pocăinţă ca postul din timpul celor patruzeci de zile, cât un post al
împreună-pătimirii noastre cu Hristos, pentru ca împreună cu El să şi
înviem. De aceea, în noaptea de Paşti, Biserica poate cânta: 'Ieri m-
am îngropat împreună cu Tine, Hristoase, astăzi mă ridic împreună
cu Tine, Cel ce ai înviat'.

Deci, când noi ascultăm tot ce spun Evangheliile care ne

reamintesc de faptele şi cuvintele Mântuitorului rostite în zilele
dinainte de moartea Sa, trăim şi noi oarecum clipele acelea pe care le-
a trăit Hristos Domnul. Acum le trăim împreună cu El în Duhul Sfânt,
ca interiorizare a suferinţei Crucii Lui pentru a ajunge şi noi la bucuria
Învierii Lui.

Dar în Săptămâna Sfintelor şi Mântuitoarelor Patimi ale

Mântuitorului Iisus Hristos, ne gândim şi la păcatele noastre, prin
care am răstignit, adesea, iubirea lui Hristos pentru semenii noştri,
când i-am făcut să sufere din cauza păcatelor noastre.

În acest sens, Săptămâna Sfintelor Pătimiri este o săptămână

în care noi cerem iertare Mântuitorului Iisus Hristos pentru toate
relele pe care le-am făcut, pricinuind suferinţă altora.

Să-L rugăm ca El, Cel mult-răbdător şi întru totul smerit, să

ne dăruiască puterea de-a răstigni sau de-a birui patimile rele din
noi: ura, mânia, lăcomia, trădarea, viclenia, duplicitatea, pentru a
primi în suflet smerenia, iubirea, răbdarea şi sfinţenia
Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Aceasta este binecuvântarea Săptămânii Sfinte şi mari în care

intrăm acum, şi anume să-I cerem lui Hristos Cel răstignit şi înviat

4
să lumineze viaţa noastră pentru a simţi bucuria învierii sufletului
nostru din moartea păcatului. Amin.