EDUCAȚIE ANTREPRENORIALĂ

METODE DE CERCETARE A PIEȚEI

 Metode de cercetare a pietei

La ora actuală, studiul pieţei necesită utilizarea cu mult profesionalism a cercetărilor de

marketing, acestea îndeplinind un rol esenţial în programele de marketing deoarece ele asigură
informaţiile necesare realizării lor. Pe baza acestora sunt cunoscute oportunităţile de piaţă şi
problemele cu care se confruntă agenţii economici.
Metodele de cercetare a pietei pot fi grupate in doua mari categorii: primare și secundare
I. Metodele primare permit obținerea informatiilor originare,de “prima mana” despre
preferintele,obiceiurile cumparatorilor,opiniile si atitudinile clientilor actuali si clientilor
potentiali ai firmei.presupun stabilirea unui esantion asupra caruia se va efectua
cercetare.Cercetarea primara a pietei poate fi calitativa sau cantitativa.

Cercetarea cantitativa conduce la obtinerea unor informatii statistice valide,care descriu ceea
ce este valabil pentru intregul grup-tinta si nu in mod necesar pentru fiecare persoana in
parte.Tehnicile uzuale de cercetare cantitativa a pietei sunt observarea directa,convorbirea
telefonica si chestionarul trimis prin posta.

1. Observarea directa
Înregistrările se realizează cu ajutorul unui operator (cînd acesta formulează
întrebarea şi consemnează răspunsul), autoînregistrare (subiectul îşi citeşte întrebarea şi tot el
îşi consemnează răspunsul) sau înregistrare combinată (operatorul pune întrebările, iar subiectul
consemnează răspunsurile).
Avantaj: discuţia poate fi prelungită pînă la obţinerea tuturor informaţiilor dorite.
Dezavantaj: timp şi costuri mari.
2. Convorbirea telefonica
Pentru subiecţi aflaţi la distanţe foarte mari.
Avantaj: timp scurt, creează o atmosferă de intimitate, dînd posibilitatea interlocutorului
să dea informaţii suplimentare.
Dezavantaj: costul şi limitarea convorbirilor.
3. Chestionarul scris trimis prin posta
Pentru subiecţi dispersaţi din punct de vedere geografic, unele categorii de persoane:
bătrîni, persoane cu handicap.
Avantaj:costuri reduse, obţinerea de informaţii suplimentare.
Dezavantaj: cercetarea nu poate fi planificată.

Cercetarea calitativa conduce la obtinerea unor informatii certe referitoare la opiniile si

preferintele persoanelor incluse in esantionul studiat.Cele mai frecvent utilizate tehnici de
cercetare a pietei sunt interviul și focus-grupul.

Pagina | 1
 4. Interviul
Interviurile reprezintă cea mai răspândită şi în acelaşi timp cea mai valoroasa metodă calitativă
de cercetare a pieţei. Ele presupun o conversaţie care are la bază un număr mare de întrebări
formulate de cercetător, pentru a afla de la subiecţi credinţele şi percepţiile care stau la baza
comportamentului lor. Pot fi desfăşurate atât individual, cât şi în cadrul unui grup.
a) Interviul neformal. Această metodă presupune discuţii libere purtate cu colegii,
prietenii, clienţii, în diferite situaţii: un minichestionar, exprimarea propriilor păreri şi
convingeri, satisfacţiile sau plângerile acestora. Interviul neformal poate fi realizat de directorul
de marketing sau de o altă persoană din cadrul departamentului de marketing. Totuşi, această
metodă poate furniza date neconcludente şi prezintă un grad mare de subiectivism.
b) Interviul individual de profunzime. în funcţie de gradul de libertate a discuţiilor, acesta
poate fi nestructurat şi nondirectiv sau semistructurat şi semidirectiv. în primul caz, al unui
interviu de tip nondirectiv, se lansează o temă în discuţie, iar respondentul este pus în situaţia de
a relata orice îi trece prin minte referitor la tema respectivă. Este o variantă mai puţin utilizată
deoarece varietatea mare a răspunsurilor face dificilă interpretarea rezultatelor.
5. Focus-grupul
Metoda focus-group-ului presupune o discuţie amplă pe diferite teme cu un grup de
subiecţi, care poate dura de la o oră până la două ore. Participanţii la un focus-group trebuie
selectaţi cu atenţie şi trebuie să răspundă mai multor cerinţe cum ar fi:
• să cunoască relativ bine problema supusă dezbaterii;
• să existe o omogenitate a grupului din punct de vedere al vârstei şi nivelului de instruire
(plaja de vârste nu trebuie să fie extrem de mare, spre exemplu, nu pot fi incluşi adolescenţi şi
pensionari în acelaşi grup), iar gradul de instruire în interiorului
aceluiaşi grup nu trebuie să difere foarte mult;
• să dorească să participe la discuţii şi să cunoască anticipat durata şi obiectivele discuţiei, să
fie recompensaţi pentru efortul lor şi pentru timpul alocat.

6. Internet

Metodele și tehnicile utilizate în cercetările de marketing online reprezintă aspectele

conceptuale legate de cercetarea de marketing cantitativa și calitativă online: sondajul online,
sondajul autoadministrat, sondajul pe dispozitive mobile, microsondajul , sondajul mixt, analiza
informațiilor de tip Big Data, Modele economice comportamentale, Piete predictive,
Aglomerarea online (Crowdsourcing), Intenetul Lucrurilor (Internet of Things), Date senzor/
utilizare/ telemetric, cercetarea bazate pe dispozitive portabile.

Pagina | 2
 II. Avantajele si dezavantajele interviului ca tehnica de cercetare

Avantaje:

• flexibilitatea, posibilitatea de a obţine răspunsuri specifice la fiecare întrebare;

• rata mai ridicată a răspunsurilor, asigurată de obţinerea răspunsurilor şi de la
persoanele care nu ştiu să citească şi să scrie, ca şi de la persoanele care se simt mai
protejate când vorbesc decât când scriu;
• observarea comportamentelor nonverbale, fapt ce sporeşte cantitatea şi calitatea
informaţiilor;
• asigurarea standardizării condiţiilor de răspuns, lucru imposibil de realizat în cazul
chestionarelor poştale;
• asigurarea controlului asupra succesiunii întrebărilor, fapt ce are consecinţe pozitive
asupra acurateţei răspunsurilor;
• colectarea unor răspunsuri spontane, ştiut fiind că primele reacţii sunt mai
semnificative decât cele realizate sub control normativ;
• asigurarea unor răspunsuri personale, fără intervenţia altora;
• asigurarea răspunsului la toate întrebările şi prin aceasta furnizarea informaţiilor
pentru testarea tuturor ipotezelor cercetării;
• precizarea datei şi locului convorbirii, fapt ce asigură comparabilitatea informaţiilor;
• studierea unor probleme mai complexe prin utilizarea unor formulare, chestionare
sau ghiduri de interviu mai amănunţite, cu mai multe întrebări, de o mai mare
subtilitate.

Dezavantaje:

• costul ridicat, nu numai al orelor de intervievare, dar şi al celorlalte etape şi momente

ale proiectării şi realizării cercetărilor pe bază de interviu;
• timpul îndelungat necesar pentru identificarea persoanelor incluse în eşantion,

Pagina | 3
pentru obţinerea acordului şi desfăşurarea convorbirii, uneori fiind necesare mai multe
vizite la aceeaşi adresă;
• erorile datorate operatorilor de interviu în ceea ce priveşte punerea întrebărilor şi
înregistrarea răspunsurilor, asa-numitul „efect de operator“;
• imposibilitatea consultării unor documente în vederea formulării unor răspunsuri
precise;
• inconveniente legate de faptul că se cere indivizilor să răspundă, indiferent de
dispoziţia lor psihică, de starea de oboseală etc.;
• neasigurarea anonimatului, fiind cunoscute adresa şi numărul de telefon ale
persoanelor care urmează să fie intervievate;
• lipsa de standardizare în formularea întrebărilor, ceea ce limitează comparabilitatea
informaţiilor;
• dificultăţi în accesul la cei care sunt incluşi în eşantion.

Pagina | 4