Marko Pogačar (n.

1984, Split) a debutat în 2006 cu un volum primit ca o revelație a

poeziei croate. Au urmat alte cinci: Poslanice običnim ljudima (Epistole către oamenii
obișnuiți, 2007), Predmeti (Obiecte, 2009), Bog neće pomoći (Dumnezeu n-o s-ajute,
2012), Crna pokrajina (Ținutul negru, 2013) și Zemlja, zemlja (Pământ, pământ, 2017),
trei volume de eseuri, o carte de proză scurtă și un jurnal de călătorie. A editat două
antologii ale tinerilor poeți croați și este directorul celui mai important și mai vechi festival
de poezie din Croația, „Goranovo proljeće” („Primăvara lui Goran”). A câștigat mai multe
premii croate și internaționale, iar cărțile sale au fost traduse în peste zece limbi. În
România i-a mai apărut Ținutul negru (2015), în traducerea tandemului Oproiu –
Čolakhodžić.

Adrian Oproiu (n. 1980, Curtea de Argeş) este scriitor, traducător, editor și muzician.
Absolvent al Universității din București, acrie poezie și proză, traduce din limba croată în
limba română și viceversa, singur sau în tandem cu Ana Brnardić Oproiu sau Goran
Čolakhodžić. A tradus 13 cărți de proză și poezie și a publicat 3 volume de poezie:
Căpcăunul erbivor (2012), Krajolici, ljudi i ptice (Peisaje, oameni și păsări, 2017) și Hortus
Deliciarum (album experimental de muzică și poezie, bilingv, 2023). Este fondatorul revistei
bilingve româno-croate „Verso”. Trăieşte în Zagreb.

Goran Čolakhodžić (n. Zagreb, 1990) a studiat engleză și română la Universitatea din Zagreb.
A publicat două volume de poezie în Croația: Na kraju taj vrt (În sfârșit grădina aceea,
2015) și Pred gradom su kosci (Cosașii din fața orașului, 2018) și unul în Serbia, Dvorišna
vrata Zemlje (Poarta Pământului, 2022). A primit două premii pentru poezie, precum și
premiul Ministerului Culturii acordat celei mai bune traduceri publicate în Croația în 2022
pentru Solenoid de Mircea Cărtărescu.