31

Deși familiarizat cu literatura polonă a veacului trecut și a începutului de secol XXI (care
a dat numeroși scriitori de anvergură, printre care cinci nobelizați între 1905 și 2018), am aflat
doar recent de remarcabilul intelectual și poet Aleksander Wat – al cărui nume e posibil să-l fi
întâlnit de-a lungul timpului, însă în absența traducerilor în limba română nu l-am perceput ca pe
o personalitate de anvergură care i-a precedat pe mult mai cunoscuții Miłosz, Różewicz,
Szymborska, Herbert sau Zagajewski. Menționarea sa la superlativ în Thinking the Twentieth
Century, convorbirile ultime ale lui Tony Judt cu Timothy Snyder, m-a trimis de îndată la
Secolul meu. Confesiunile unui intelectual european, apărută și la noi acum nouă ani în
traducerea lui Constantin Geambașu. „Probabil cea mai bună carte dictată este Secolul meu,
splendida autobiografie a poetului polonez și evreu Aleksander Wat (...). Am citit-o prima dată
într-o călătorie de la Varșovia la Praga, când abia îmi începeam studiile doctorale în istorie” –
scrie Snyder în cuvântul înainte la cartea sa cu Judt apărută în 2012, iar lectura acestui volum
masiv și fascinant ce rezumă un destin și o epocă mi-a impus o figură excepțională, de mare
erudiție și claritate a reflecției, nemaivorbind de formidabila memorie a lui Aleksander Wat.
Descoperind apoi, prin intermediul câtorva traduceri în engleză, poezia și proza de tinerețe a
polonezului, am realizat că Dosarul cu care se deschide numărul 31 din „Poesis internațional” ar
putea fi o introducere consistentă (care să conducă poate, în viitorul apropiat, la publicarea în
volum a literaturii sale) pentru cititorii români, puterea de atracție a modernismului ilustrat de
Wat fiind, intuiam, neîndoielnică odată ce te cufunzi în rețeaua subtilă și minuțios întocmită de
teme, obsesii și explorări din Bezrobotny Lucyfer, Wiersze śródziemnomorskie și Ciemne
świecidło. Le datorăm foarte competentelor poloniste Ioana Diaconu-Mureșan și Marina Ilie
(care duc mai departe munca eminentului traducător și profesor Constantin Geambașu) versiunile
în românește ale textelor lui Aleksander Wat apărute în „Poesis internațional”.
O mențiune peste care nu se poate trece în prezentarea acestui număr: eseul Oxanei
Zabujko, tradus anterior și publicat în 22 de țări, în contextul în care războiul din Ucraina se
desfășoară deja de cincisprezece luni, principala sa urmare fiind cu totul alta decât crezuse în
februarie 2022 țarul kaghebist de la Kremlin: națiunea ucraineană s-a redefinit în forță sub
presiunea invaziei rusești și se găsește astăzi pe un drum sigur, care este al democrației și
europenizării.
Pe lângă acestea, numărul 31 conține textele a optsprezece poeți din România, Statele
Unite ale Americii (cele patru poeme ale marii poete Louise Glück prefigurează apariția, anul
viitor, a unei antologii ce va cuprinde poezia acesteia dintre 1962 și 2012 în traducerea
Anastasiei Gavrilovici), Australia, Olanda, Suedia, Danemarca, Norvegia, Slovenia, Lituania și
Polonia, proza Daciei Maraini despre Pier Paolo Pasolini, articole și cronici de carte, de film și
de artă, evocarea făcută de celebrul fotograf Cato Lein predecesorului său Lütfi Özkök la o sută
de ani de la nașterea acestuia din urmă...
„Poesis internațional” a intrat în cele de-al 13-lea an de existență și trebuie să admitem că
nu este chiar un adolescent tipic al zilelor noastre.