Literatură Def Sugestii de Rezolvare

B.
Redactați un eseu, de 300 – 600 de cuvinte, în care să prezentați valorile

educative ale unei povestiri, aparținând genului epic, incluse în
programa de examen.
În elaborarea eseului veți avea în vedere următoarele repere:
o evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea
povestirii selectate în genul literar menționat;
o indicarea a două valori educative ale povestirii selectate;
o ilustrarea posibilității de valorificare a celor două valori
educative indicate;
o exprimarea unei opinii cu privire la modul în care pot fi
utilizate aceste valori educative ale povestirii selectate.
Ursul păcălit de vulpe

de Ion Creangă
Ion Creangă este considerat unul dintre cei mai valoroși povestitori din
literatura noastră, reprezentativ pentru spiritualitatea ancestrală a poporului
român. Ursul păcălit de vulpe este una dintre cele mai cunoscute povestiri
din vasta creație a autorului, care a fascinat multe generații de copii,
trezindu-le curiozitatea și empatia față de ursul suferind.
Povestirea Ursul păcălit de vulpe este o creație a genului epic. Autorul își
exprimă în mod indirect gândurile și sentimentele prin intermediul
personajelor și al acțiunii, pe care autorul o direcționează în vederea
evidențierii unei morale ușor de înțeles chiar și de cei mai mici copii.
Numărul personajelor este mic: ursul, vulpea și țăranul. Acțiunea este
restrânsă, cu un subiect unic, trăsături specifice povestirii.
Valoarea educativă a acestei povestiri reiese din morala pe care o conține: nu
este bine să te încrezi în oamenii pe care nu îi cunoști. Preșcolarii, fiind cei
mai vulnerabili, au nevoie să înțeleagă prin exemple specifice puterii lor de
înțelegere, cum este și acesta, că pot fi în pericol dacă dau atenție
persoanelor necunoscute, ce ar putea avea intenții rele. Un alt aspect
educativ foarte important care se desprinde din această povestire are legătură
cu două trăsături negative de caracter: lăcomia și viclenia. Dacă ursul nu și-
ar fi dorit pește mult și ar fi mers să vâneze ca de obicei, nu ar mai fi fost în
postura de victimă, dând satisfacție vulpei viclene. De asemenea, dacă
vulpea nu s-ar fi lăcomit să păstreze toți peștii pentru ea și i-ar fi împărțit cu
ursul, mai ales că nu făcuse un efort special pentru a-i obține, nu ar fi pierdut
un potențial prieten.
Cadrul didactic poate alege modalitatea de prezentare a acestei povestiri, în
funcție de așteptările copiilor din ocazia respectivă: fie în lectura
educatoarei, fie prin prezentarea unui videoclip reprezentativ, după care va
1
fixa în mintea preșcolarilor morala povestirii. În următoarele ocazii se poate
insista pe acest text prin exerciții de limbă și comunicare cum ar fi
despărțirea cuvintelor în silabe, repovestirea textului, lectura după imagini,
formularea unor scurte propoziții și exprimarea unor opinii personale, toate
pornind de la întâmplarea prezentată.
Pentru a întipări și mai bine în mintea copiilor această povestire, considerăm
că este potrivit ca și activitățile specifice celorlalte domenii de învățare din
zilele respective să aibă la bază elemente care fac parte din această povestire,
asigurându-se astfel o învățare integrată. De exemplu, în activitățile
matematice se pot folosi peștișori ca material didactic. La activitățile
artistice se pot confecționa peștișori din materiale reciclate, aducând astfel în
atenția copiilor importanța protejării naturii și necesitatea existenței unui
mediu sănătos și curat în care să trăiască animalele, în special râurile și
pădurile, acestea fiind locurile în care s-a desfășurat acțiunea povestirii.
În concluzie, povestirea Ursul păcălit de vulpe reprezintă o valoroasă
resursă pentru activitatea educativă din învățământul preșcolar datorită
puterii ei de a-i captiva pe copii, moralei care vizează aspecte din viața lor
(consecințele lăcomiei și a încrederii acordate persoanelor străine), dar și
multiplelor posibilități pe care le deschide pentru a aduce în atenția copiilor
informații din alte domenii, cum ar fi căutarea explicației științifice pentru
întrebarea: De ce nu are ursul coadă?
2
B. Redactați un eseu, de 300 – 600 de cuvinte, în care să prezentați
valorile educative ale unei povestiri, aparținând genului epic, incluse
în programa de examen.
 evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea povestirii
selectate în genul literar menționat;
 indicarea a două valori educative ale povestirii selectate;
 ilustrarea posibilității de valorificare a celor două valori educative
indicate;
 exprimarea unei opinii cu privire la modul în care pot fi utilizate
aceste valori educative ale povestirii selectate.
Iedul cu trei capre

de Octav Pancu Iași
Octav Pancu Iași (1929 – 1975) este unul dintre autorii care și-au dedicat cea
mai mare parte a activității lor literare copiilor, reușind să ofere părinților și
copiilor povestiri de o mare valoare educativă, într-o perioadă dificilă din
punct de vedere politic. Subiectele povestirilor sale sunt inspirate din viața
cotidiană și au un pregnant caracter educativ. Prin intermediul lor, autorul
întipărește în mintea copiilor valori morale și dorința de a învăța, ca o
condiție a succesului în viață.
Iedul cu trei capre este o povestire în care se regăsesc caracteristicile
specifice acestei specii literare. Este o operă de mică întindere, cu un număr
mic de personaje și subiect unic. Personajul principal al povestirii este iedul
răsfățat de mama capră, mătușa capră și capra bunică. Cu rol secundar în
povestire apare capra vecină, vulpea, ursul și lupul. Deși prezența lor în
povestire este nesemnificativă, ea are un puternic impact educativ asupra
iedului, din care se va desprinde cu ușurință morala povestirii. Autorul își
exprimă ideile și sentimentele, în mod indirect, prin intermediul
personajelor, lăsând copiilor ocazia de a înțelege învățătura desprinsă din
text.
Cu siguranță, acțiunea povestirii a fost inspirată de faptele vreunui copil
răsfățat pe care autorul l-a întâlnit, asemenea lui Goe sau Ionel, din operele
lui I.L Caragiale. Spre deosebire de acesta, Octav Pancu Iași nu satirizează
aceste comportamente, dovedind înțelegere față de ied, care este o victimă a
educației primite de la cele trei capre. Autorul abordează o altă tehnică:
introducerea unui umor lipsit de sarcasm, menit să transmită înțelegere față
de iedul nevoit să suporte consecințe atât de periculoase, dar și o atenționare
asupra urmărilor negative care vor apărea în rândul copiilor, în urma acestor
comportamente nepotrivite.
Valoarea educativă a acestei povestiri pornește de la conștientizarea nevoii
de autonomie a copiilor, chiar de la vârste foarte mici, după puterile
3
fiecăruia. Capacitatea de a fi autonom în aspectele fizice esențiale (să se
îmbrace singur, să se hrănească singur) va fi percepută ca dorință proprie, nu
ca o cerință a adulților. Povestirea este un sprijin excelent în educarea
preșcolarilor pentru asumarea responsabilităților. Întrucât educarea unui
copil are loc în baza unui parteneriat dintre familie și grădiniță, Iedul cu trei
capre poate constitui un liant între cele două entități (grădinița și familia),
pentru a exista o coerență între cerințele de acasă și cele de la grădiniță
referitoare la asumarea responsabilităților. De exemplu, dacă educatoarea
stabilește împreună cu preșcolarii că jucăriile vor fi strânse de preșcolari, la
finalizarea activităților ludice, acest lucru trebuie să se continue și în familie.
Considerăm că, în acest fel, copilul înțelege necesitatea acestei reguli și că,
din respect pentru mama și pentru doamna educatoare, nu poate proceda
într-un anume fel la grădiniță și în alt fel acasă. Existând această
consecvență în reguli, copilul va fi ajutat să își dezvolte obiceiuri bune.
În concluzie, Iedul cu trei capre este un text literar ce poate fi folosit cu
succes în activitățile educative din învățământul preșcolar. Pe baza acestui
text se pot face exerciții de limbă și comunicare, jocuri de rol, în care
preșcolarii să inventeze replici potrivite fiecărui personaj și chiar mici
dramatizări. Nota umoristică a povestirii îi va ajuta pe copii să memoreze
replicile personajelor, dându-le viață prin mimică și gestică. Intrând în pielea
personajelor, copiii vor avea bucuria de a se transforma pentru câteva
momente în mici actori.
4
valorile educative ale unei schițe, aparținând genului epic, incluse în
programa de examen.

o evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea schiței
o indicarea a două valori educative ale schiței selectate;
educative indicate;
utilizate aceste valori educative ale schiței selectate.
Vizită
de Ion Luca Caragiale
I.L. Caragiale este unul dintre marii clasici ai literaturii române. Comediile
sale sunt apreciate și astăzi, însă geniul său se reflectă și în celebrele
Momente și schițe, îndrăgite și de adulți și de copii pentru umorul și valoarea
lor educativă. Schița Vizită a fost publicată în acest volum. Prin intermediul
ei, I.L. Caragiale ridiculizează prostia și pretențiile unor familii din înalta
societate care considerau că oferă o bună educație copiilor, însă rezultatul
este un eșec total.
Situația și caracterul personajelor sunt valabile și în zilele noastre, în sensul
că și astăzi sunt copii prost-crescuți și părinți încântați de prostiile copiilor
lor, în loc ca aceștia să ia atitudine și să le îndrepte comportamentul cât sunt
mici, evitând să formeze adulți lipsiți de educație și bune maniere, care vor
întâmpina dificultăți în integrarea în societate, provocându-le o mai mare
suferință. Astfel, valoarea educativă a acestei opere este dublă, deoarece îi
vizează și pe copii, și pe părinți. Un alt aspect educativ demn de menționat,
la care schița Vizită face referire chiar din titlu, este ospitalitatea, un obicei
sfânt al poporului român, motiv pentru care profanarea acestei valori morale
face să fie și mai gravă atitudinea lui Ionel. Considerăm că este foarte
important să-i învățăm de mici pe copii bunele maniere ce trebuie respectate
și în calitate de gazdă, și în calitate de musafir.
Vizită respectă caracteristicile schiței, ca specie literară, deoarece acțiunea
simplă, dar reprezentativă se desfășoară într-un timp și spațiu bine precizate
(casa familiei Popescu în timpul vizitei unui oaspete) iar numărul
personajelor este mic: doamna Maria Popescu, fiul său, Ionel Popescu, de 8
ani, vizitatorul și jupâneasa. Numele și prenumele personajelor sunt cele mai
întâlnite în onomastica românilor, ele fiind alese ca o sugestie pentru a arăta
că lipsa educației oferite în familie era o problemă larg răspândită în
societatea de atunci. Ionel apare îmbrăcat într-o uniformă elegantă de ofițer,
5
pregătit să se lupte cu ,,inamicul”, adică jupâneasa, pe un câmp de luptă
imaginat în casa părintească. Doamna Popescu se prezintă ca fiind o mamă
preocupată de educația fiului ei, precizând eforturile pe care le face în acest
sens: nu mai frecventează petrecerile și își dedică timpul educației lui
Ionel. ,,Și nu știți dvs., bărbații, cât timp îi ia unei femei educația unui copil,
mai ales când mama nu vrea să-l lase fără educație”. Prin această
contradicție dintre prezentarea elocventă pe care ea o face și rezultatele
observate de vizitator se transmite ironia subtilă a autorului. Prin
caracterizarea personajelor, autorul redă contradicția dintre vorbe și fapte,
specifică lui I.L. Caragiale. Pe tot parcursul vizitei, dar și când ajunge acasă,
oaspetele nu poate constata decât lipsa educației pretinse.
Pornind de la această lectură, activitățile didactice pot continua prin
aducerea în atenția preșcolarilor a Codului bunelor maniere, adaptat
nivelului lor de înțelegere, cu privire la modul în care trebuie să ne purtăm
atunci când avem musafiri sau când suntem în vizită la cineva. Pentru
însușirea noilor informații se pot organiza jocuri de rol, folosind materialele
didactice de la centrele de activități în vederea pregătirii unui potential
meniu, aranjarea mesei, decorarea camerei, activități ce pot continua zilnic
prin implicarea preșcolarilor în pregătirea mesei pentru micul dejun sau
prânzul servit la grădiniță.
O altă activitate potrivită este împărtășirea experiențelor proprii ale copiilor
atunci când ei au fost gazde sau musafiri. Această activitate facilitează
exprimarea liberă și îi ajută pe preșcolari să relateze întâmplări reale, spre
deosebire de ocaziile când își dezvoltă imaginația pornind de la întâmplările
fictive din povești. Astfel, ei vor fi ajutați să facă diferența între fapte reale și
cele imaginare. De asemenea, această întâmplare poate sta la baza unei
scenete din cadrul unei serbări.
În concluzie, putem afirma că schița Vizită oferă multiple posibilități de
valorificare în activitățile educative de la grădiniță și nu numai.
6
valorile educative ale unui basm popular, aparținând genului epic,
inclus în programa de examen.

basmului popular selectat în genul literar menționat;
o indicarea a două valori educative ale basmului popular selectat;
educative indicate;
utilizate aceste valori educative ale basmului popular.
Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte

Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte este unul dintre basmele
populare care fac excepție de la regula specifică basmelor, conform căreia, la
final, binele învinge răul. Aici răul, adică moartea, învinge binele, respectiv
tinerețea fără bătrânețe și viața fără de moarte. Copiii trebuie să cunoască
basme din ambele categorii, deoarece trebuie să fie conștientizați că răul
există și că trebuie să se ferească de el. Din cele mai vechi timpuri, străbunii
foloseau basmele și propriile povești de viață ca metode de a educa noile
generații.
Dacă în celelalte basme populare predomină tema luptei dintre bine și rău,
aici lupta se dă între dreptul nativ al omului la fericire și limitarea existenței
lui prin moarte. Este o luptă între vis, ca ideal, marcat chiar din titlu prin
dubla negație ,,fără” și realitate. Prin deznodământul trist se scoate în
evidență condiția de muritor a omului care nu poate fi schimbată nici chiar
prin intervenția supranaturalului prezent în basme. Deși eroul a trăit sute de
ani pe tărâmul celălalt, chemarea țărânii îl aduce înapoi aici pentru
îndeplinirea ultimei datorii: moartea. Subiectul basmului, eroii, motivele
literare, cifrele magice, cuvintele și expresiile populare sunt specifice
basmului popular. Spre deosebire de acestea, apare motivul reîntoarcerii la
condiția umană. Este singurul basm care nu se încheie cu o formulă
consacrată prin care să se precizeze că eroii au trăit fericiți până la adânci
bătrâneți. Împletirea elementelor naturale cu cele supranaturale creează
fantasticul ca specific ancestral al basmelor, însă în acest basm sunt cuprinse
și idei filozofice din mitologia românească referitoare la viziunea despre
viață și moarte și condiția omului în univers.
Tema acestui basm este greu de înțeles pentru copii, deoarece gândirea lor
nu este pregătită să opereze cu astfel de noțiuni abstracte la vârsta
preșcolară, ei fiind abia în stadiul preoperator, conform concepției lui J.
Piaget cu privire la dezvoltarea cognitivă, însă ei pot desprinde de aici o
7
valoroasă lecție de viață referitoare la neascultare și consecințele acesteia. Ei
au ocazia să descopere momentele în care Făt Frumos ascultă – sau nu – fie
de calul său, fie de zâne, și ce se întâmplă în fiecare caz. Pe parcursul
basmului ei o cunosc pe Gheonoaia, despre care autorul precizează că era o
femeie transformată de blestemele părinților pe care nu îi asculta, ci îi tot
necăjea. Ei ascultă, de asemenea, cum zânele îi spun lui Făt Frumos numai
în Valea Plângerii să nu meargă ,,fără să bage de seamă”, adică nici măcar
din greșeală. De aici se pot porni discuții care să stimuleze exprimarea
preșcolarilor în propoziții referitoare la situațiile în care și ei, din neatenție,
fac numeroase greșeli, își lovesc colegii sau strică unele lucruri. Astfel, ei
vor înțelege mai bine că nu este scuzabil să fii neatent. O altă valoare
educativă care se poate desprinde din acest basm este perseverența și
colaborarea în realizarea unui obiectiv. Făt Frumos nu se lasă până când nu
ajunge să găsească tinerețea fără bătrânețe și viața fără de moarte, adică
dorința sa dinainte de a se naște, însă nu pleacă de unul singur în realizarea
acestui obiectiv, ci împreună alături de calul său, bunul său prieten, al cărui
sfat îl ascultă, mai puțin în ultimul moment, când intervine și pieirea lui.
Considerăm că pentru a înțelege mai bine acest basm, cadrul didactic poate
realiza o activitate în care copiii să observe etapele dezvoltării unui om de
când este bebeluș, apoi copil, tânăr, adult și bătrân și să le explice ce
presupune fiecare etapă a vieții, pentru a înțelege ce înseamnă cuvintele din
titlul basmului. Pentru a întări dorința de a fi ascultători de părinți, copiii pot
fi îndrumați să se joace ,,Mama spune”. Este un joc de atenție în care li se
cere copiilor să execute mai multe cerințe, însă ei trebuie să le realizeze doar
pe acelea care au înainte precizarea ,,mama spune”, de celelalte comenzi
netrebuind să asculte.
8
B. Redactați un eseu, de 300-600 de cuvinte, în care să prezentați
valențele educative ale unei creații lirice, incluse în programa
de examen, având ca temă natura și viețuitoarele.
 evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului
selectat în genul literar menționat;
 indicarea a două valențe educative ale creației lirice selectate;
 ilustrarea posibilității de valorificare a celor două valențe educative
indicate;
 prezentarea a două elemente de structură, de compoziție sau de limbaj
ale creației lirice alese (de exemplu: figuri de stil, temă, motiv,
imagine artistică, elemente de versificație, titlu etc.);
 susținerea unei opinii despre modul în care pot fi valorificate valențele
educative ale creației lirice selectate.
Tâlharul pedepsit
de Tudor Arghezi
În impresionanta sa operă, T. Arghezi se adresează și copiilor, dedicându-le
mai multe volume dintre care amintim ,,Cartea cu jucării” și ,,Prisaca”,
care include poezia Tâlharul pedepsit. Titlul poeziei atrage atenția asupra
finalului ei, stârnind curiozitatea copiilor, dornici să știe cine e tâlharul și ce
a făcut. Niciunui copil nu îi place să fie pedepsit, așa că, prin titlul ales,
autorul pregătește terenul afectiv pentru ca mesajul poeziei să-și atingă
scopul dorit, sensibilizând inima micilor cititori.
Poezia are două părți: povestirea propriu-zisă, în care un șoricel ,,nerod” și
viclean se încumetă să intre în stupul albinelor, vrând să fure miere. Fapta sa
este pedepsită imediat ,,Socoteală să-i mai ceară/Nu”, deoarece nu poate
exista nicio scuză pentru furt. Partea a doua este morala poeziei care, pe
lângă faptul că atrage atenția asupra consecințelor furtului, are dublu rol
educativ, pentru că valorifică avantajele eforturilor unite. Copilul va înțelege
că nu e bine să subestimeze nicio făptură, oricât de mică ar fi ea, iar
înțelegerea acestui lucru îi va motiva pe cei mici să se poarte frumos cu orice
copil care ar părea inferior din anumite puncte de vedere. Pentru a întări
acest lucru în mintea copiilor, se aduc în atenția lor proverbe și zicători, care
susțin această concluzie, de exemplu: ,,Unde-s doi puterea crește și
dușmanul nu sporește” sau ,,Buturuga mică răstoarnă carul mare”. Acestea
au avantajul că sunt ușor de reținut și pot fi reamintite frecvent copiilor, ori
de câte ori este nevoie.
Prin structura și modul de abordare al temei alese, Tâlharul pedepsit este o
fabulă. Fabula este o specie a genului epic, în proză sau în versuri, prin
intermediul căreia autorul satirizează unele defecte omenești cu scopul de a
le corecta, atribuind aceste defecte de caracter unor viețuitoare, prin
9
personificare. Astfel, un șoricel devine personajul principal, în care se
regăsește omul dornic să obțină avantaje prin înșelăciune și albinele care
simbolizează oamenii care știu să lucreze în echipă, pentru a-și atinge
idealuri comune. Fapta șoaricelui declanșează un conflict puternic și este
sancționată imediat, ca exemplu pentru cine ar mai îndrăzni să fure. Ca
figură de stil, autorul folosește personificarea pentru a-i da șoaricelui atribute
omenești: gândește, crede, îndrăznește, antiteza ,,să fii mare cu cel mic”, iar
în descrierea albinei, autorul folosește următoarele epitete: ,,Slabă, mică și
puțină” pentru a arăta că șoricelul o subestima pe albină. Poezia are rima
împerecheată, ritm trohaic și măsura de 7-8 silabe. Versurile poeziei conțin
cuvinte cunoscute copiilor și sunt ușor de memorat, fiind un bun instrument
în activitățile din domeniul Limbă și comunicare pentru exerciții de
memorare, convorbiri și jocuri de rol. În jocurile de rol, copiii pot fi
provocați să-și imagineze un dialog între albine și șoricel, exprimându-și
opiniile și convingerile referitoare la mesajul transmis prin această poezie,
dezvoltându-și astfel gândirea critică. Dat fiind că preșcolarii au nevoie de
acțiuni concrete pentru a înțelege noțiunile abstracte, în completarea acestei
activități se poate face următorul experiment: li se dă copiilor câte un fir de
lână și li se cere să îl rupă. După ce vor reuși să rupă firul, li se dă altul pe
care va trebui să îl împletească împreună cu firele altor colegi. Li se va cere
să rupă din nou firele împletite și nu vor reuși pentru că firul obținut este
mult mai rezistent.
Astfel, ei vor înțelege mesajul din finalul poeziei ,,Că puterea se adună/Din
toți micii împreună”.
În concluzie, considerăm că poezia Tâlharul pedepsit este o resursă extrem
de valoroasă pentru educarea preșcolarilor, în primul rând datorită modului
frumos în care abordează valorile morale: cinstea și respectul datorat
celorlalți.
10
valențele educative ale unei creații lirice, incluse în programa de
examen.
indicate;
Somnoroase păsărele...
de Mihai Eminescu
Poezia Somnoroase păsărele... a fost publicată în anul 1884, în

volumul ,,Poesii”. Specific romantismului, ea descrie frumusețea naturii,
într-un mod cu totul deosebit, ca un cântec de leagăn. Somnoroase
păsărele... este una dintre creațiile eminesciene pe care o iubești la orice
vârstă. În spatele aparentei simplități, ascunde o delicată inocență, menită să
liniștească sufletul zbuciumat, asemenea somnului care liniștește plânsul
bebelușului.
Imaginile artistice și personificarea elementelor naturii aseamănă poezia cu o
urare de ,,Noapte bună”, spusă unei ființe dragi ,,Fie-ți îngerii aproape”.
Punctele de suspensie din titlu indică faptul că autorul dorește să mai spună
ceva, însă a întrerupt comunicarea, vrăjit, parcă, de frumusețea pe care o
descrie. În tabloul creat, elementele naturii, personificate, surprind trăirile
ființei umane invadate de pacea sufletească mult dorită: ,,izvoarele
suspină”, ,,codrul tace”, ,,florile dorm”. Prin antiteză, elementele naturii,
statice, se armonizează în această liniște sublimă cu cele animate: păsările se
adună, lebedele trec. Într-un aparent contrast vizual ,,codrul negru”, ,,lebăda
albă” și auditiv ,,dorm – trece”, totul devine ,,vis și armonie”, ce trimite către
împlinirea idealului uman. În această vrajă feerică, luna primește, prin
epitetul ,,mândra lună”, misiunea de a întregi splendoarea tabloului, așa cum
aplauzele răsplătesc munca creatorului, spunând parcă: ,,Sunt mândră de
tine, natură!” .
Eul liric este prezent nu doar prin exprimarea directă a gândurilor și
sentimentelor, ci și prin mărci lexico-gramaticale care sugerează o adresare
directă: ,,Dormi în pace!” și ,, Fie-ți îngerii aproape...!”. Rima încrucișată,
11
măsura versurilor, ritmul trohaic și chiar punctuația devin parte a
expresivității poeziei.
Valențele educative ale poeziei Somnoroase păsărele... se regăsesc în
posibilitatea pe care o oferă în abordarea ,,fricii de întuneric”, prezentă în
viața preșcolarilor. Tabloul sublim, surprins în versurile poeziei poate fi
înțeles cu ușurință de copii datorită cuvintelor simple. Astfel, versurile
poeziei împrietenesc copiii cu întunericul. Prezența elementelor îndrăgite de
copii: păsările, florile, îngerii stimulează imaginația acestora într-o notă
luminoasă, simțindu-se parte a acestor scene care nu le provoacă teamă, fiind
departe de imaginea denaturată pe care aceștia o au despre întuneric, pe care
îl asociază, de obicei cu monștri și fantome.
O altă valoare educativă a acestei poezii este dată de conexiunea care se
poate face între textul poeziei și obiceiul creștinesc al rugăciunii de seară.
Pornind de la versul ,,Fie-ți îngerii aproape!”, gândul copiilor poate fi
îndreptat către rugăciunea ,,Înger, îngerașul meu”.
Considerăm că, dincolo de aceste aspecte, poezia este un instrument util în
domeniul limbă și comunicare, fiind un text ușor de memorat. Pe baza lui se
pot face exerciții de logopedie pentru a-i ajuta pe copiii care nu reușesc să
pronunțe bine sunetul ,,r”, dat fiind că multe dintre cuvintele acestei poezii
îndrăgite de copii conțin acest sunet. Pornind de la imaginea lebedei, se pot
face exerciții de încălzire a mâinilor, specifice poeziei: ,,Mâna lebădă o fac/.
”. În cadrul domeniului Estetic, ,,Somnoroase păsărele...” poate fi sursa unor
creații artistice: pictură (tablou nocturn), origami (lebăda, îngeri), colaj, iar
înainte de somnul de prânz, poezia poate fi adusă în atenția copiilor,
ajutându-i să adoarmă frumos.
În concluzie, Somnoroase păsărele. rămâne una dintre cele mai potrivite
poezii pentru copiii de nivel preșcolar. Utilă pentru exerciițiile de memorare
și dezvoltare a limbajului, iubită pentru modul unic în care autorul transmite
naturii și, implicit, copiilor această urare de ,,noapte bună”, inspiratoare
pentru multe activități specifice domeniului Estetic și creativ, poezia este o
resursă nemaipomenită pentru valorile educative fundamentale pe care le
oferă.
12
valorile educative ale unei poezii pentru copii, aparținând genului
liric, incluse în programa de examen, având ca temă natura.
În elaborarea eseului veţi avea în vedere următoarele repere:
 prezentarea viziunii asupra temei textului liric selectat;
 numirea a două elemente de compoziție și de limbaj reprezentate în
textul liric (de exemplu: titlu, imaginar poetic, motiv literar, figuri de
stil, elemente de prozodie, relații de simetrie/de opoziție etc.);
 ilustrarea celor două elemente de compoziție și de limbaj numite;
 indicarea a două valori educative ale poeziei selectate;
aceste valori educative ale poeziei pentru copii.
Revedere
de Mihai Eminescu
Poezia Revedere a fost publicată în revista ,,Convorbiri literare”, în anul
1879. În această poezie, M. Eminescu îmbină înțelepciunea populară cu
ideile filosofice profunde, în forma unui dialog între om și natură,
reprezentată aici de codru. Tema discuției este trecerea ireversibilă a
timpului, în fața căruia existența omului este limitată în contrast cu
perenitatea naturii, temă frecvent abordată în romantism ca și tema naturii,
de altfel. Prin intermediul eului liric, poetul își exprimă regretul pentru
condiția sa ingrată și admirația pentru frumusețea veșnică a naturii.
Titlul poeziei exprimă bucuria reîntâlnirii unui prieten drag. Întotdeauna,
poporul român a fost apropiat de natură, în mod deosebit de codru, acest
aspect fiind exprimat și în cunoscuta zicală ,,Codru-i frate cu românul!”.
Cuvântul revedere exprimă dorul provocat de timpul care s-a scurs de la
ultima întâlnire și așteptarea până la următoarea revedere, așteptare însoțită
de emoții, nostalgie și nerăbdare, aspecte frumos redate în poezie.
Poezia este o elegie filosofică în care meditația poetului atinge ambele
valențe ale timpului: timpul individual care marchează condiția omului
muritor și timpul universal, eternitatea. Structura poeziei este construită pe
modelul clasic al dialogului: întrebare-răspuns, în patru secvențe lirice.
Apelativul ,,Codrule”, însoțit de diminutivul ,,codruțule” dau o notă
afectuoasă întrebării din incipitului poeziei, adresată de către eul liric
codrului personificat. Adresarea ,,Ce mai faci drăguțule?” întărește
sentimentele de prietenie exprimate. Justificarea ,,multă vreme am îmblat”
sugerează o lungă despărțire, timp în care fiecare a fost afectat într-un fel sau
altul de trecerea timpului. Codrul răspunde în limbaj popular, în care se
remarcă interjecția ,,Ia, eu fac ce fac demult”, evidențiind scurgerea timpului
prin succesiunea anotimpurilor, alternând tristețea provocată de gerul iernii
13
cu bucuria din timpul verii, marcată de prezența umană ,,Vara doina mi-o
ascult/... Împlându-și cofeile/Mi-o cântă femeile”
Principala figură de stil este personificarea. Codrul ascultă viscolul și
doinele, gândește și participă la discuție. Motivele romantice frecvent
întâlnite în lirica eminesciană: marea, râurile, codrul, luna și soarele
formează aici o metaforă prin care este descrisă complexitatea naturii și
tristețea ființei umane ,,Marea și cu râurile/Lumea cu pustiurile/Luna și cu
soarele/Codrul cu izvoarele”. Dacă, în celelalte expresii, principalelor
elemente le sunt asociate elemente secundare care le împlinesc, lumii îi sunt
asociate pustiurile, simbol al suferinței și al morții. Prozodia este specifică
liricii populare: rimă împerecheată, ritm trohaic și măsura versurilor de 7-8
silabe.
În opinia noastră, prin intermediul acestei poezii poate fi transmisă celor
mici dragostea pentru natură, bucuria de a admira un peisaj, mai ales dacă
este posibilă organizarea unei activități extracurriculare la pădure, pentru a le
oferi copiilor ocazia să asculte, pe viu, vântul, foșnetul frunzelor, cântecul
păsărilor și să simtă aerul curat al pădurii. Pentru o mai bună înțelegere a
textului, copiii pot fi atrași în scurte dialoguri imaginare cu codrul pentru a
înțelege intuitiv ce înseamnă eul liric și sentimentele poetului, exprimate în
poezie. Pornind de la versurile din a doua strofă a poeziei, li se pot arăta
copiilor peisaje specifice fiecărui anotimp și cum se dezvoltă un copac și un
pom în fiecare dintre ele. Pentru a accentua importanța prieteniei, în cadrul
întâlnirilor de dimineață se pot face referiri la bucuria revederii unui coleg
care a lipsit mai mult timp și la modul în care se poartă prietenii când se
revăd după despărțiri mai lungi. În zilele de după weekenduri sau după
vacanță, copiii pot fi încurajați să își povestească ce au făcut de când nu s-au
mai văzut, asemenea celor doi prieteni din poezie. Astfel, se creează un
context favorabil și un climat afectiv potrivit pentru a stimula exprimarea
liberă a preșcolarilor în cadrul activităților alocate domeniului Limbă și
comunicare și dezvoltarea vorbirii la grupele mai mici.
14
valorile educative ale unei povești culte, aparținând genului epic,
incluse în programa de examen.

poveștii culte selectate în genul literar menționat;
o indicarea a două valori educative ale poveștii culte selectate;
educative indicate;
utilizate aceste valori educative ale poveștii culte selectate.
Punguța cu doi bani

de Ion Creangă
Creangă este un maestru al poveștilor pentru copii. În fiecare poveste, el
reușește să capteze atenția copiilor și să-i învețe câte-o lecție de viață. Din
povestea Punguța cu doi bani copiii vor învăța să fie perseverenți asemenea
cocoșului, care nu s-a dat bătut până când nu i s-a făcut dreptate.
Începutul poveștii este clasic: ,,Era odată o babă și un moșneag.” Autorul
satirizează caracterul fiecăruia: moșul este ,,pofticios și hapsân” iar baba
zgârcită și ,,nebună”. Acestor patimi ale bătrânilor le cad victime două ființe
nevinovate: cocoșul și găina. În urma cerinței imposibile a stăpânului său,
cocoșul este alungat de acasă. Norocul îi surâde și găsește o ,,punguță cu doi
bani”. Din păcate, nu se bucură prea mult de ea pentru că îi este luată în mod
abuziv de un boier foarte bogat. De aici, elementele fantastice se
întrepătrund cu cele reale într-o frumoasă alegorie în care, pe cât este de
mare zgârcenia boierului și dorința lui de a scăpa de cocoșul care-și cerea
dreptatea, pe atât de mare este ambiția cocoșului de a-și cere dreptul asupra
celor doi bănuți. Finalul poveștii este moralizator, fiecare având parte de
rodul faptelor sale: boierul își pierde toți banii, baba își pierde găina și
ajunge slugă la găinile moșului, iar cocoșul este răsplătit cu ,,salbă de aur la
gât și încălțat cu ciuboțele galbene”. Punguța cu doi bani respectă
caracteristicile poveștii, ca specie literară. Acțiunea este construită pe un
singur eveniment, alungarea și întoarcerea cocoșului victorios acasă, are un
număr mic de personaje, iar dimensiunea ei este medie.
Din această poveste se desprind câteva aspecte educative dintre care
amintim reacția cocoșului după fiecare încercare a boierului de a-l ucide. Nu
îl acuză, nu râde de el că nu a reușit să îl omoare ci, cu modestie, își cere
dreptul prin cuvintele ce devin emblema acestei povești ,,Cucurigu! Boieri
mari,/Dați punguța cu doi bani”, ca un strigăt către nedreptatea socială în
care cei bogați iau, uneori, și ultimii bănuți ai celor săraci. Deși este supărat,
15
cocoșul ,,nu se lasă”. Prin această expresie autorul încurajează copiii să lupte
pentru ceea ce vor să realizeze și să nu se descurajeze sau să abandoneze.
Cadrul didactic poate folosi exemplul din această poveste atunci când copiii
refuză să încerce de mai multe ori realizarea unei activități. Amintirea
cuvintelor cocoșului în timpul unor momente mai dificile poate genera umor,
ajutând la evitarea unor conflicte, deoarece copiii sunt mai receptivi la aceste
cuvinte decât la rugăminți nesfârșie sau constrângeri. După această lectură,
în cadrul activităților din domeniul Științe se poate lucra cu monede pentru a
li se preda copiilor ,,numărul și cifra 2” sau alte operații matematice simple.
De asemenea, se pot aduce în atenția copiilor informații știintifice despre
cocoși și găini, despre mediul lor de viață și beneficiile reale pe care le aduc
oamenilor, iar la activitățile din domeniul Estetic și creativ se poate realiza
prin diferite tehnici de lucru care necesită perseverență, un cocoș (de
exemplu). În final, ne exprimăm opinia că este în beneficiul copiilor
realizarea mai multor activități diferite care au legătură cu un text studiat,
deoarece copiii vor reține mai bine mesajul acelui text literar, își vor însuși
mesajul și valorile transmise prin el. Punguța cu doi bani este una dintre
poveștile care merită o atenție aparte în cadrul activităților educative din
grădinițe, datorită multiplelor valori educative care pot fi desprinse de aici.
16
valorile educative ale unui basm popular, aparținând genului epic,
inclus în programa de examen.

basmului popular selectat în genul literar menționat;
o indicarea a două valori educative ale basmului popular selectat;
educative indicate;
utilizate aceste valori educative ale basmului popular.
Prâslea cel voinic și merele de aur
Prâslea cel voinic și merele de aur este un basm popular românesc, cules de
P. Ispirescu și repovestit cu mare har în colecția Legende sau basmele
românilor, publicată în 1882. Basmul popular este o specie a genului epic, în
proză, de dimensiune medie, în care întâmplările reale se contopesc cu cele
supranaturale, în contextul luptei dintre bine și rău, finalizată cu triumful
binelui.
Una dintre caracteristicile specifice basmelor este prezența formulelor
speciale de început, mediane și de sfârșit. Prâslea cel voinic și merele de
aur începe cu formula consacrată a basmului popular ,,A fost odată ca
niciodată, că dacă n-ar fi, nu s-ar povesti”, încercând să convingă
ascultătorul, pentru că basmele populare se transmiteau prin viu grai de la o
generație la alta, de autenticitatea celor ce urmează a fi povestite. La
mijlocul desfășurării acțiunii întâlnim formula mediană ,,și se luptară/și se
luptară,/zi de vară/ până-n seară”, iar la final, după ce povestitorul
precizează că a luat și el parte la nuntă, face trecerea către lumea reală prin
formula de încheiere ,,și încălecai p-o șea, și v-o spusei dumneavoastră așa”,
lăsând ascultătorul, respectiv cititorul, să judece el singur la cele spuse și să
tragă învățămintele necesare. În basmele populare, morala nu este prezentată
în mod direct, așa cum se întâmplă în basmele culte. Timpul și spațiul nu
sunt delimitate în basm, ele fac trimitere la evocarea timpului fabulos. În
Prâslea cel voinic și merele de aur întâlnim precizarea ,,de când făcea
plopșorul pere și răchita micșunele”, iar acțiunea se desfășoară și pe tărâmul
acesta și pe tărâmul celălalt. Astfel, încă de la început ascultătorul/cititorul
acceptă că este vorba despre întâmplări imaginare.
Acțiunea respectă momentele subiectului, condiție a genului epic.
Deznodământul este fericit. Binele învinge răul, minciuna este demascată și
se face dreptate. Prâslea trăiește alături de aleasa inimii sale până la adânci
17
bătrâneți, iar frații săi sunt pedepsiți. Prâslea, personajul principal și eponim
al basmului, este înzestrat cu puteri fabuloase și calități morale excepționale,
o altă caracteristică a basmelor populare. Acestea reies în mod indirect din
atitudinea, comportamentul și faptele lui, Prâslea cel voinic reprezentând un
model de milă, curaj și istețime. Basmul răspunde nevoii de bine, dreptate și
frumos a copiilor și a poporului român, în general.
Considerăm că, prin ascultarea acestui basm, copiii trăiesc suspansul luptei
și bucuria victoriei forțelor binelui, cât și satisfacția că răul a fost pedepsit.
Înțelegând, cu ajutorul cadrului didactic, semnificația asocierii
cuvintelor ,,prâslea” și voinic, preșcolarii vor realiza că a fi mic nu este un
impediment în calea succesului și își vor întări stima de sine, simțindu-se și
ei valoroși alături de cei mari. Cadrul didactic poate continua și cu alte jocuri
sau activități prin care să întărească stima de sine a copiilor, astfel încât
fiecare copil să se simtă valorificat. Acest lucru va genera relații pozitive în
grupa de copii și va preveni bullying-ul. O altă valoare educativă care se
desprinde din exemplul lui Prâslea cel voinic este iertarea. El refuză să
aleagă pedeapsa ce trebuia aplicată fraților săi invidioși, lăsând acest lucru în
seama lui Dumnezeu. Copiii pot fi ajutați mult pornind de la acest exemplu
prin activități de dezvoltare emoțională în care să fie învățați cum să
reacționeze atunci când se confruntă cu emoțiile negative fără să apeleze la
violență, fie ea verbală sau fizică. Pe lângă exercițiile și activitățile
desfășurate în cadrul momentelor rezervate domeniului Limbă și
comunicare, în cadrul unei activități extracurriculare, copiii pot merge la
teatru pentru a viziona piesa Prâslea cel voinic și merele de aur. Acest lucru
îi va ajuta pe copii săși amintească până târziu de acțiunea și personajele
basmului.
18
valorile educative ale unei legende culte, aparținând genului epic,
 evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea legendei
 indicarea a două valori educative ale legendei selectate;
indicate;
aceste valori educative ale legendei.
Povestea florii-soarelui
de Călin Gruia
Povestea florii-soarelui a fost publicată în volumul Izvorul fermecat, 1956.

Opera este, de fapt, o legendă etiologică, nu doar o poveste, pentru că
încearcă să explice aspecte legate de organizarea lumii, folosind elemente
fantastice, într-un mod ușor de înțeles. Explicațiile pe care le oferă legendele
au la bază credințe populare, nu concepții științifice.
Legenda este o specie a genului epic, în proză sau în versuri, în care
realitatea se împletește cu ficțiunea, cu scopul de a explica originea unor
lucruri (legende etiologice) sau desfășurarea unor întâmplări istorice în care
sunt redate acte de eroism (legende istorice). Legendele etiologice sunt cele
mai accesibile preșcolarilor. În această legendă, autorul îmbracă adevărul
științific cu mijloace artistice originale și învățături morale pentru a explica
originea și caracteristicile acestei plante, floarea soarelui, dar și de ce nu se
poate întâlni Soarele cu Luna.
În Povestea florii-soarelui întâlnim elemente asemănătoare basmului: craiul
nefericit, apăsat de o problemă pe care nu o poate rezolva, voinicul
îndrăgostit care își riscă viața pentru însănătoșirea fetei,
Luna, personaj care întruchipează forțele malefice, mama Soarelui care-i
oferă ajutor voinicului. Elementele reale se împletesc cu cele fantastice și
Soarele ia chip de om, onorează invitația craiului pentru a-i da fiicei sale
sărutarea de care are nevoie pentru a-și căpăta vederea. Autorul introduce în
opera sa obiceiuri din viața poporului român: Soarele este întâmpinat cu
pâine și sare, dă mâna cu craiul și cu ceilalți curteni, ,,nu se fudulește”,
mănâncă cu poftă și laudă gazda pentru pregătirile făcute.
Elementele specifice legendei apar în finalul poveștii atunci când Luna, soția
Soarelui, se mâniază văzându-l pe Soare că se apropie de fruntea fetei ca să
o sărute și o ,,transformă într-o floare mare, galbenă, de statura fetei de
înaltă”. Soarele se supără pe fapta soției sale și o alungă tocmai pe tărâmul
19
celălalt, despărțindu-se pentru totdeauna de ea. De atunci Luna umblă mai
mult noaptea, singură și tristă, căindu-se de fapta ei, în timp ce floarea aceea
înaltă și galbenă, pe care oamenii au numit-o floareasoarelui, se îndreaptă
către el, așteptând sărutarea vindecătoare. Autorul explică misterul acestor
lucruri și aduce cititorul înapoi în lumea reală. Asemenea lui Prometeu care
se întoarce cu focul pentru a-l oferi oamenilor, cititorul se întoarce din
tărâmul fermecat al acestei povești cu explicația acestor taine, ceea ce
conferă operei caracteristicile de legendă.
În opinia noastră, Povestea florii soarelui oferă posibilitatea de a valorifica
aspecte precum integrarea copiilor cu dizabilități. Pornind de la precizarea
făcută de autor despre fiica craiului ,,singura lui odraslă se născuse oarbă” e
bine să-i ajutăm pe copii să înțeleagă că și cei care nu văd, nu aud sau au alte
probleme fizice sunt la fel de valoroși și că, deși sunt diferiți, au aceeași
nevoie de afecțiune și de apreciere. Cu cât copiii vor înțelege mai bine acest
lucru, îi vor accepta mai ușor pe cei cu dizabilități, dovedind acceptare și
prietenie. Alte aspecte educative se desprind din atitudinea Soarelui atunci
când a venit la ospăț. Atenția preșcolarilor poate fi îndreptată către
următoarele aspecte: Soarele, oaspete important ,,nu se fudulește” și li se
poate explica copiilor de ce e frumos să se poarte cu modestie și de ce nu e
bine să fie mândri și încrezuți. Din reacția Lunii, copiii pot înțelege că atunci
când fac anumite fapte din răzbunare, s-ar putea să regrete și să nu mai poată
îndrepta răul făcut. Aspectele prezentate pot fi ilustrate practic prin
jocul ,,Baba oarba”, iar pentru a face mai bine cunoștință cu floarea-soarelui
se poate realiza un colaj în care copiii să lipească în mijlocul florii semințe
de floarea-soarelui, iar în cadrul activităților specifice domeniului Științe să
descopere și câteva informații științifice despre această plantă, despre Soare
și Lună, cu ajutorul cadrului didactic.
Considerăm că, prin îmbinarea valorilor educative cu activități practice și
ludice, copiii vor reține atât mesajul poveștii, valorile transmise, dar și
informațiile științifice, toate acestea lărgind orizontul cunoașterii lor. (eseu
realizat pe baza textului din volumul Izvorul fermecat, Ed. Garamond,
București, 1997)
20
valorile educative ale unei fabule, aparținând genului epic, incluse în
programa de examen.
 evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea fabulei
 indicarea a două valori educative ale fabulei selectate;
indicate;
aceste valori educative ale fabulei.
Oglindele
de Grigore Alexandrescu
Fabula își are originea în timpuri străvechi, creatorul ei fiind considerat
Esop. Fabula a apărut în societățile în care era îngrădită libertatea de
exprimare. Grigore Alexandrescu a fost contemporan cu Revoluția de la
1848. Ideile revoluționare au influențat operele sale literare, dintre care care
cele mai cunoscute sunt fabulele, el fiind cel mai cunoscut fabulist român.
Din cauza cenzurii autorităților, adevărul apare mascat în operele sale, iar
fabula este cel mai potrivit subterfugiu prin care el își exprimă credința în
existența oamenilor frumoși, care își dovedesc noblețea caracterului în cele
mai dificile condiții, riscând să atragă pedeapsa autorităților, atunci când
cerințele stăpânirii nu respectă principiile morale, ci încurajează ipocrizia.
Valoarea educativă a acestei fabule este deosebită și se evidențiază în morala
exprimată în ultimele versuri, ca într-o pildă: ,,oamenii frumoși” sunt cei
care iubesc adevărul și oglindirea acestuia în conștiința umană, dar și faptul
că fiecare om are datoria de a căuta adevărul fără a accepta cu ușurință tot ce
pare adevărat. În istoria poporului român au fost personalități ca N. Iorga, I.
Maniu ș.a. care au plătit cu viața pentru convingerile lor demne.
Spre deosebire de alte fabule în care autorul apelează la animale, plante sau
fenomene ale naturii, așa cum este specific fabulei, G. Alexandrescu
folosește oglinda, ca suport al alegoriei pe care o creează. El folosește acest
obiect în care se reflectă aspectul fizic ca o sugestie a necesității demascării
ipocriziei din societate. Autorul alege ca mod de expunere narațiunea la
persoana a III-a, transmițând cu obiectivitate aspectele incriminate. În partea
narativă întâlnim unele aspecte specifice basmului, inserate de autor pentru a
crea o atmosferă de basm: timpul și locul nu sunt delimitate, deoarece
minciuna, egoismul și ipocrizia se întâlnesc oriunde în lume. Verbele la
perfect simplu ,,alergară”, ,,se priviră”, ,,văzură”, cât și acordul predicatului
cu subiectul sunt specifice exprimării orale din popor, ca în basmele
populare. În această fabulă nu apare personificarea, principala figură de stil
21
întâlnită în fabule. Oglinda este singura care face trecerea de la ideile
abstracte către lumea reală. Locuitorii acelei țări, fascinați de descoperirea
oglinzilor, adică a adevărului, aleg să nu le distrugă, deși aceasta era cerința
autorităților, pentru ca oamenii să nu își poată vedea înfățișarea
fizică ,,Oglinzi ca să se vază nu era în țară/Și era poprit lucru să s-aducă d-
afară”. Sunt destul de mulți cei care respectă cerința și le distrug, însă sunt
unii care își asumă riscul și le ascund, pentru a le arăta la momentul potrivit
celor urâți câte-o oglindă, cu scopul de a-i ajuta să-și vadă defectele și să le
corecteze, în concordanță cu rolul moralizator al fabulei.
Considerăm că fabulele care se pot recomanda copiilor sunt cele care lasă să
se înțeleagă ușor legătura dintre povestirea alegorică și morală deoarece, pe
lângă caracterul didactic al fabulelor care pot fi puse în valoare în activitățile
din grădiniță, ele pot fi folosite pentru a-i apropia pe cei mici de textul în
versuri, lucru destul de greu de realizat la nivelul preșcolar. Fabula
Oglindele este agreată de copii pentru aspectul comic în care se prezintă
faptele, însă trebuie precizat că este nevoie ca limbajul textului să fie adaptat
nivelului de înțelegere al preșcolarilor cât și morala acestuia, care face
referire la lucruri abstracte pe care preșcolarii nu le pot înțelege la această
vârstă. Explicarea moralei se poate limita la înțelegerea faptului că lucrurile
care ne fac urâți sunt: neglijența în aspectul fizic, de unde și necesitatea de a
fi mereu curați și bine aranjați, cuvintele urâte pe care le spunem rănindu-i
pe ceilalți și actele de violență, iar lucrurile frumoase pe care le putem arăta
celor urâți sunt zâmbetul și propriul exemplu de bunătate, care este
molipsitor, sensibilizându-i astfel și pe cei care nu se poartă frumos.
22
valorile educative ale unei povestiri, aparținând genului epic,
povestirii selectate în genul literar menționat;
o indicarea a două valori educative ale povestirii selectate;
educative indicate;
utilizate aceste valori educative ale povestirii selectate.
Moș Ion Roată și Unirea

de Ion Creangă
Ion Creangă este considerat unul dintre cei mai valoroși povestitori din
literatura noastră, reprezentativ pentru spiritualitatea ancestrală a poporului
român. În acest sens, G. Călinescu spunea că I. Creangă reprezintă ,,poporul
român însuși, surprins într-un moment de genială expansiune”. Talentul său
remarcabil de povestitor se reflectă și în povestirile inspirate din fapte
reale ,,Moș Ion Roată și Unirea” și ,,Moș Ion Roată și Vodă Cuza”, nu doar
în cele fantastice.
Moș Ion Roată și Unirea are la bază o întâmplare desfășurată în perioada
pregătirilor pentru realizarea unirii Moldovei cu Țara Românească și evocă
personalitatea marcantă a lui Ion Roată, țăran chemat să participe în Divanul
ad-hoc din 1857, ca reprezentant al țăranilor. I. Creangă este unul dintre
primii autori care evocă figura bătrânului țăran înțelept. La întâlnire, unul
dintre boieri le explică țăranilor situația politică și oportunitățile oferite de
unirea celor două țări locuite de același popor, accentuând ideea că fiecare
trebuie să își facă partea ,,de la vlădică până la opincă, trebuie să luăm parte
la nevoile și fericirea țării”. Explicația boierului este destul de clară în
cuvinte, însă nu dovedește și disponibilitatea sa de a se sacrifica pentru
împlinirea acestui ideal, aceasta fiind taxată cu subtilitate de către Ion Roată,
care se preface că nu înțelege explicația primită. Pierzându-și răbdarea,
boierul schimbă tactica și apelează la un exemplu practic: îl trimite pe Ion
Roată să aducă un bolovan greu din apropiere. Omul nu reușește să-l ridice
și boierul trimite alți țărani să-l ajute, însă el nu se duce să intervină, cum ar
fi fost de așteptat conform spuselor sale de mai înainte, iar Ion Roată tocmai
această diferență dintre vorbă și faptă o scoate în evidență, spre rușinea
boierului.
Moș Ion Roată și Unirea este o povestire istorică. Povestirea, ca specie
literară, este o creație epică, în proză, în care faptele sunt prezentate din
punctul de vedere al unui povestitor/narator care a participat la acțiunea
23
respectivă sau a fost martor al acesteia. În povestire, emoția nu este creată de
personaj, ci de acțiune. Se relatează un singur fapt, are puține personaje și
fixează atenția cititorului pe situația prezentată. De obicei, povestirea este o
creație de mică întindere. Moș Ion Roată și Unirea respectă aceste
caracterisitici, încadrându-se astfel în această specie literară.
Povestirile scurte au o influență puternică asupra micilor cititori, deoarece le
oferă informații din diverse domenii. Din această povestire, ei descoperă
importante informații istorice într-un mod atractiv. Pe de altă parte, această
povestire educă sentimentele copiilor și le împlinește nevoia de a se face
dreptate. Le oferă posibilitatea să aprobe – sau nu – comportamentele
personajelor. Intensitatea cu care ei trăiesc acțiunea povestirii are puternice
valențe educative. Moș Ion Roată și Unirea poate fi folosită în cadrul
activităților educative din învățământul preșcolar cu ocazia zilei de 1
Decembrie sau 24 Ianuarie, când li se explică preșcolarilor semnificația
acestor sărbători. Dat fiind că semnificația acestor sărbători este destul de
abstractă pentru ei, e bine ca povestirea să fie însoțită de planșe frumos
ilustrate sau prezentări Power Point, pentru a-i ajuta să înțeleagă mai bine
morala și să-și dezvolte sentimente potrivite cu semnificația acestor
evenimente din istoria poporului nostru. Dezvoltarea sentimentului de
patriotism nu trebuie să se limiteze doar la aspectele din trecut, ci și să aducă
în atenția copiilor exemple actuale de manifestare.
În selectarea povestirilor pentru copii, cadrul didactic trebuie să țină seama
de următoarele aspecte: limbajul să fie accesibil, dimensiunea potrivită cu
vârsta copiilor și tema să fie înțeleasă de copii. Povestirea Moș Ion Roată și
Unirea respectă aceste cerințe pedagogice, oferind un punct de plecare și
pentru alte activități artistice dedicate acestor zile speciale în care copiii pot
învăța despre portul țărănesc, de exemplu, sau despre horă și alte obiceiuri
specifice poporului nostru care marchează sărbătoarea Unirii.
24
valențele educative ale unei creații lirice, incluse în programa
de examen.
indicate;
La oglindă
de George Coșbuc
Poezia La oglindă a fost publicată în Convorbiri literare, în 1890. În opera
sa, G. Coșbuc, numit și ,,poet al țărănimii”, surprinde autenticitatea spiritului
țăranului român de la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX în ipostaze
diverse. În poezia La oglindă, autorul ilustrează tema dragostei în inocența
începutului ei, din perspectiva tinerei fete. Autorul continuă să prezinte
modul frumos în care se dezvoltă dragostea dintre cei doi și în
poezia ,,Nunta Zamfirei”, care se încheie cu urarea de botez, ca sugestie a
dragostei împlinite prin nașterea copiilor.
Scena din poezia La oglindă se desfășoară în satul ardelenesc, unde o tânără
fată a crescut și a ajuns la vârsta nubilității, moment în care fiorul dragostei
încolțește în sufletul ei ,,Cu dorul azi e singur puișorul”. Faptul că acesta
este un moment important în viață, este confirmat de versul ,,Azi am să-mi
crestez în grindă”. În lumea satului, grinda era folosită ca un calendar în care
se însemnau momentele de mare importanță ale familiei.
După ce și-a luat măsurile de siguranță pentru ca nimeni să nu deranjeze
intimitatea acelui moment ,,Și-am închis ușa la tindă/Cu zăvorul”, fata
trăiește simultan bucuria descoperirii propriei personalități, dar și teama că
va fi surprinsă de mama ei, care nu va fi bucuroasă să vadă că se
împodobește cu hainele bune, visând cum e să devii ,,nevastă”. Autorul
descrie foarte atent gesturile și mișcările fetei, prin care transmite trăirile
psihologice ale acesteia.
După ce ajunge la concluzia că e voinică și frumoasă, fata trăiește cu
exuberanță acele clipe de satisfacție, se adresează oglindei, cerând parcă o
confirmare și visează la un dans cu persoana iubită. Ea își amintește cum
mama ei a învățat-o să fie o bună gospodină, dar și de educația primită.
25
Imediat, în conștiința ei, apare ideea transmisă de părinții ei, că nu se poate
căsători cu oricine ca să fie fericită. Cel căruia îi va dărui inima ei trebuie să
fie ,,om”. Cu acest prilej, autorul aduce în atenția cititorului omenia,
valoarea supremă la care se raportează țăranul român. ,,Să fii om!” rămâne
cerință impetuos necesară oricărei ființe umane, fie că este vorba despre
lumea satului, evocată de autor, fie că este vorba despre lumea în care
trăiește orice cititor. Astfel, dragostea tinerei fete dobândește un farmec
aparte, fiind un joc între rațiune și instinct, arbitrat de fundamentele
educației părintești.
Ca procedee artistice, autorul folosește monologul, prin care creează
impresia unui mic spectacol. Prin multitudinea detaliilor și a verbelor,
implică emoțional cititorul, transmițând ritmul acțiunii, bucuria și teama
simțite de această fată, ce poate trimite gândul cititorului către propriile trăiri
ale dragostei adolescentine. Titlul poeziei face trimitere atât la obiectul fizic
în care se reflectă chipul fetei, dar și la modul în care sunt simțite trăirile
interioare provocate de acest nou sentiment, necunoscut încă pe deplin, al
cărui chip fata încearcă să îl deslușească.
Strofele poeziei au câte șase versuri, rima împerecheată, ritm trohaic.
Măsura este de 8 silabe, exceptând ultimele versuri ale strofelor, care au câte
4 silabe. Multitudinea verbelor și elementele de prozodie conferă poeziei o
muzicalitate aparte, așa cum fiorul dragostei atinge coardele sufletului
inocent al fetei, într-o sacră melodie.
Pornind de la scena ilustrată în poezie, cadrul didactic poate realiza o
activitate integrată, realizând activități în cadrul domeniilor Limbă și
comunicare, Om și Societate, Estetic și creativ. Pentru început, se poate
porni o discuție euristică despre calitățile fiecărui copil, despre ce anume îi
face pe copii să se simtă frumoși atât fizic (zâmbetul, de exemplu), cât și
sufletește (bunătatea), dar și despre respectul față de părinți, manifestat nu
din teama de bătaie, ci din dragoste pentru dânșii. Activitatea poate continua
printr-un joc didactic în care copiii să-și dezvolte stima de sine, folosind o
oglindă pentru a descoperi aspectele frumoase de pe chipurile lor. Sub
pretextul de a vedea cum se simțea fata privindu-se în oglindă, preșcolarii
vor exersa mimica specifică emoțiilor identificate în poezie: bucuria, teama,
frica. Pentru accentuarea caracterului ludic al activității, colegii vor trebui să
ghicească fiecare emoție mimată. Cuprinși de voie bună, copiii pot fi
antrenați într-o activitate muzicală în care vor asculta și vor interpreta, după
posibilitățile lor, versurile poeziei pe muzică și vor realiza diferite dansuri,
imaginându-și că participă la nunta fetei, moment mult iubit de preșcolari.
26
valorile educative ale unui basm cult, aparținând genului epic, inclus
 evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea basmului cult
 indicarea a două valori educative ale basmului cult selectat;
indicate;
aceste valori educative ale basmului cult.
Jack și vrejul de fasole

de Joseph Jacobs
Jack și vrejul de fasole este un basm cult, deoarece este scris de un autor al
cărui nume este cunoscut, spre deosebire de basmele populare ai căror autori
nu sunt cunoscuți. În basmul cult, personajul principal nu este un supererou,
înzestrat cu puteri supranaturale, cum se obișnuiește în basmele populare, ci
un copil obișnuit, cu calități și defecte, în cazul acesta Jack. Despre el,
autorul spune că ,,era cam nechibzuit și risipitor” și că ,,nu voia să
muncească”.
Orfan fiind, el trăia cu mama lui în condiții modeste, până când, împinși de
sărăcie, sunt nevoiți să vândă vaca, singura avere pe care o mai aveau. Jack
merge cu vaca la târg și, pe drum, se întâlnește cu măcelarul.
Acesta, ,,știindu-l slab de înger”, vrea să-l păcălească oferindu-i niște boabe
de fasole frumos colorate, în schimbul vacii. Încântat de acele boabe, Jack
acceptă târgul și se întoarce acasă. De supărare, mama lui aruncă boabele pe
fereastră. Din acest moment, elementele reale sunt înlocuite de cele
supranaturale. Din boabele de fasole răsare un vrej imens pe care Jack se
cațără ca să vadă până unde poate ajunge, în ciuda insistențelor mamei sale
de a se opri. Ajunge pe un tărâm fermecat și întâlnește o zână care-i
povestește că el este fiul unui om foarte bun și bogat, care a fost ucis de
uriașul care trăiește acolo, din cauza invidiei și că el trebuie să
redobândească bogățiile tatălui său prin istețime și ascultare, nu prin luptă,
ca în basmele populare. Zâna îl avertizează că neascultarea îi va aduce o
pedeapsă cumplită și întărește secretul reușitei: ,,Numai prin istețime vei
reuși!”. În basmele culte nu mai apar zmei și balauri, forțele malefice fiind și
ele diminuate, deoarece oamenii nu mai cred atât de mult în supranatural. În
acest basm, zmeul este înlocuit cu uriașul care devine simbolul lăcomiei și al
egoismului: mănâncă și bea fără măsură, în timp ce săracii mor de foame.
Autorul pune în antiteză bogăția și lăcomia uriașului cu sărăcia cruntă în
27
care trăiau Jack și mama lui. Prin acest procedeu, el își exprimă, indirect,
regretul pentru această nedreptate socială, întâlnită la scară largă.
Aspectul cult al basmului se observă cu ușurință și în încheierea lui.
Clasicele formule de încheiere sunt înlocuite de morală. Aceasta îi aduce pe
copii cu picioarele pe pământ și-i convinge de schimbarea produsă în viața
lui Jack după ce și-a îndeplinit misiunea, motivându-i și pe ei să procedeze
la fel ,,Jack o rugă pe mama lui să îl ierte pentru toate necazurile și
supărările pricinuite, promițându-i din inimă să fie respectuos și ascultător
pe viitor. Și, într-adevăr, se ținu de cuvânt căci, de atunci, băiat mai iubitor,
mai vrednic și mai ascultător ca el nu cred să fi fost altul pe pământ.”
Basmul Jack și vrejul de fasole are valoare educativă nu doar pentru copii,
ci și pentru adulți și pentru societate, în general. Autorul atrage atenția
părinților referitor la educația pe care le-o oferă copiilor ,,Nebuniile pe care
le făcea nu se datorau firii sale rele, ci faptului că mama sa nu-l mustrase
niciodată.” Referindu-se la uriaș, autorul precizează că ,,băuse atât de mult
că nu se putea ține pe picioare. Dacă ar fi fost treaz, ar fi putut să-l ajungă pe
băiat într-o clipă”. Desigur că, pe moment, copiii se bucură că uriașul nu a
reușit, însă la o analiză mai atentă, copiii pot fi ajutați să înțeleagă că
obiceiurile nesănătoase afectează foarte mult performanța lor.
După această lectură, în cadrul activităților din domeniul științe, copiii pot
planta câte un bob de fasole pe care să-l îngrijească cât de bine pot ei pentru
a vedea cât de înalt crește. În această perioadă li se va explica rolul fiecărei
componente a plantei și de ce e important să mâncăm fasole. În continuare,
copiii pot fi orientați către un stil de viață sănătos și îndemnați să consume
mai multe fructe și legume. Pentru a hrăni și mintea copiilor, după principiul
,,Minte sănătoasă în corp sănătos”, pot fi provocați să-și dovedească și ei
istețimea, asemenea lui Jack, prin diverse concursuri și ghicitori.
28
examen.
textului selectat în genul literar menționat;
o indicarea a două valențe educative ale creației lirice selectate;
o ilustrarea posibilității de valorificare a celor două valențe
educative indicate;
o prezentarea a două elemente de structură, de compoziție sau de
limbaj ale creației lirice alese (de exemplu: figuri de stil, temă,
motiv, imagine artistică, elemente de versificație, titlu etc.);
o susținerea unei opinii despre modul în care pot fi valorificate
valențele educative ale creației lirice selectate.
Iarna pe uliță
de George Coșbuc
Iarna pe uliță face parte din volumul Fire de tort, 1896. În această poezie,
G. Coșbuc surprinde o frumoasă scenă de iarnă, însuflețită de joaca zglobie a
unor copii din sat, la săniuș. Spectacolul învie în sufletul oricărui cititor
propria copilărie și retrăirea unor amintiri emoționante. Poezia este un pastel
care, dincolo de frumusețea naturii, imortalizează și frumusețea copilăriei, în
puritatea ei, asemănătoare cu albul imaculat al zăpezii din peisajul creat.
Astfel, autorul împletește tema naturii cu tema copilăriei.
Primele strofe ale poeziei reprezintă pastelul în sine, acestea ilustrând un
frumos peisaj dintr-o zi liniștită de iarnă. Ca într-o baladă, următoarele strofe
prezintă desfășurarea jocului zglobiu al copiilor veseli care, printr-o
hiperbolă, este asemănat cu venirea războinică a tătarilor ,,Parcă trece-
adunătură de tătari”. După venirea copiilor pe uliță, descrisă prin
epitetul ,,năvalnic vuiet”, poetul introduce în primplan un copil mic trimis de
mama lui în sat, care se avântă eroic în zăpada troienită, deoarece ,,se
crede/Că-i bărbat”. Înfățișarea copilului stârnește râsul celor de la săniuș.
Haina e prea mare pentru el, ,,Haina-i mătură pământul... cinci ca el încap în
ea”, căciula ,,Mare cât o zi de post”, încât ,,Au sub dânsa șapte
sate/Adăpost”. Speriat de copiii care vin spre el, puși pe glume, copilașul
încearcă să fugă, însă ,,Toată ceata năvălește” asupra lui. În ajutorul
copilului vine încet pe stradă o ,,babă” ,,În cojocul rupt al ei/Și încins cu
sfori de tei”. Bătrâna nu reușește să apere copilul, ci întărâtă și mai mult
grupul de copii ,,Ca pe-o bufniță-o-nconjoară/Și-o petrec cu chiu cu vai,/Și
se țin de dânsa scai/Plină-i strâmta ulicioară/De alai”. Spectacolul atrage
29
atenția tuturor, aducând aproape de uliță câinii de prin curți, femeile pe la
garduri și ,,bătrânii/Din bordei”, parcă ar fi fost un alai de nuntă.
Portretul copilului care, probabil, purta hainele fraților mai mari, cojocul
rupt al bătrânei, bătrânii din ,,bordei” amintesc de dificultățile materiale
întâmpinate de oamenii de atunci care, în ciuda lipsurilor materiale, aveau în
suflet bogăția liniștii interioare și a fericirii. Ei nu sunt deranjați de zarva
copiilor, privesc cu îngăduință ieșirea lor și, ca într-o binecuvântare, le
doresc să crească mari ,,Vedea-i-aș mari”, iar apoi se întorc liniștiți în casele
lor respectând, parcă, această manifestare a inocenței. Poezia debutează cu
descrierea naturii liniștite și se încheie cu redobândirea liniștii sufletești a
adulților.
Dintre procedeele artistice utilizate de autor amintim imaginile vizuale, de
exemplu ,,Și pe râu e numai fum”, personificarea ,,Norii s-au mai răzbunat”
folosite pentru redarea scenei de iarnă, imaginile auditive ,,De pe coastă vin
țipând”, epitete ca ,,năvalnic vuiet”, comparația ,,Gură fac ca roata morii” și
enumerația ,,vin țipând/Și se-mping și sar râzând”, toate acestea fiind
folosite pentru descrierea artistică a comportamentului copiilor.
Tema și ritmul alert al poeziei captivează atenția preșcolarilor, fiind o sursă
bună pentru discuții în cadrul activităților de dezvoltare a limbajului. Cu
această ocazie, analizând cu ajutorul cadrului didactic comportamentul
nepotrivit al copiilor de la săniuș față de copilul cel mic și de bătrână, ei vor
putea învăța despre bullying și despre respectul pe care îl datorăm celor în
vârstă. Dacă vremea de afară permite, copiii pot fi scoși în curtea grădiniței,
la zăpadă, pentru a dovedi, practic, grija față de ceilalți, în jocuri specifice
iernii. De asemenea, imagini cu tabloul iernii ilustrat în poezie pot fi folosite
pentru a observa elemente de detaliu și pentru a exersa descrierea unui
peisaj, pe baza imaginilor suport, urmând ca, în cadrul activităților artistice,
să realizeze ei înșiși creații potrivite temei.
În concluzie, Iarna pe uliță este un text literar care transmite valori
educative și bucuria autentică a întâlnirii cu zăpada, cunoscută de fiecare
copil în parte.
30
 evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea basmului cult
 indicarea a două valori educative ale basmului cult selectat;
indicate;
aceste valori educative ale basmului cult.
Povestea lui Harap-Alb

de Ion Creangă
Din cele mai vechi timpuri, basmele au încântat copiii prin conținutul lor
miraculos, care îi fac să trăiască intens sentimentele protagonistului pe
parcursul peripețiilor sale și succesul reușitei din final, când binele învinge
răul, interiorizându-și, astfel, valori educative și adevărate lecții de viață. O
seamă de scriitori au cules basme din popor atât în literatura română (I.
Creangă, M. Eminescu), cât și în literatura universală (Frații Grimm, Hans
Christian Andersen), iar unii, cum este și cazul lui Ion Creangă, au creat ei
înșiși basme pentru copii.
Povestea lui Harap-Alb este, în primul rând, o lecție de viață care oferă
copiilor un model adevărat al succesului prin ascultarea de părinți, muncă,
bunătate și onoare. Faptul că Harap-Alb nu l-a ascultat pe tatăl său și s-a
întovărășit cu omul spân, simbol al răului, a fost cauza suferințelor și
peripețiilor sale.
Ajuns în ipostaza de slugă a Spânului, el își asumă greșeala și își suportă
consecințele, fiind fidel Spânului, nedivulgând faptul că el este, de fapt,
prințul, nici atunci când fetele împăratului au spus că ele nu cred că Spânul
este vărul lor cel așteptat. Prin orice ipostază a trecut, Harap-Alb a dovedit
noblețea caracterului său, oglindită în faptele sale: dovedește milă și respect
față de bătrâna cerșetoare, pe care o numește ,,mătușă” și nu i se adresează
cu vreun apelativ defăimător, dată fiind condiția ei inferioară, ocrotește chiar
și cele mai neînsemnate ființe, albinele și furnicile, se împrietenește cu
Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă, Păsări-Lăți-Lungilă, personaje dificile,
greu de acceptat. Deși nu face aceste lucruri sperând să fie recompensat,
adevărul din zicala ,,Bine faci, bine găsești” este dovedit și în cazul lui
Harap-Alb, el primind în cele mai critice momente ajutor nesperat de la cei
pe care i-a ajutat, ajutor fără de care nu ar fi putut reuși.
31
Povestea lui Harap-Alb este un basm cult. Deși autorul și-a numit lucrarea
poveste, aceasta este un basm. Cele două specii, povestea și basmul, se
deosebesc de cele mai multe ori după structură și dimensiuni. Povestea este
mai scurtă și are mai puține personaje, în timp ce acțiunea din Povestea lui
Harap-Alb este mult mai complexă și implică un număr mare de personaje.
Originalitatea autorului se remarcă prin oralitatea stilului său și prin umorul
inconfundabil, dând impresia că el însuși povestește cititorului cele
întâmplate, într-o discuție față-n față.
Tema basmului este lupta dintre bine și rău, în care binele învinge răul. El
respectă structura specifică genului epic. Incipitul prezintă o situație de
echilibru, intriga aduce în atenție atmosfera de la curtea împărătească,
perturbată de un eveniment neașteptat: scrisoarea cu cererea unui moștenitor.
Aceasta declanșează o acțiune complexă în care protagonistul, susținut de
ajutoare, se confruntă cu antagonistul (desfășurarea acțiunii) pentru a
restabili ordinea inițială. În această acțiune sunt testate inteligența, istețimea
și curajul eroului principal pentru a dovedi că este demn să devină împărat.
Timpul și spațiul îmbină elemente reale și elemente fantastice. Timpul curge
altfel, intercalându-se trecutul, prezentul și viitorul, lucru imposibil în lumea
reală, iar spațiul îi permite lui Harap-Alb accesul pe ,,tărâmul celălalt”, ,,în
codrul de aramă” și în ,,condrul de argint”.
Considerăm că basmul Povestea lui Harap-Alb este o alegere potrivită
pentru ocaziile în care cadrul didactic le citește copiilor povești, deoarece
acțiunea se desfășoară liniar, copiii putând înțelege înlănțuirea secvențelor
narative, dar poate fi abordat și sub forma unor scurte dramatizări. Limbajul
este accesibil, iar regionalismele captivează atenția copiilor prin umorul lor.
Poveștile dezvoltă vocabularul și imaginația copiilor. Ei au libertatea să își
imagineze scenele după nevoile și preferințele lor, dat fiind că în lumea
basmului totul este posibil, spre deosebire de lumea reală, așa cum însuși I.
Creangă mărturisea în propriile Amintiri din copilărie ,,Copilul, încălecat pe
bățul său, gândește că se află călare pe un cal dintre cei mai strașnici. ”
Copiii preșcolari trebuie să fie ajutați să facă diferența între imaginar, unde
totul este posibil, și realitate, unde trebuie respectate niște reguli pentru a
evita posibile accidente și alte aspecte neplăcute.
32
valorile educative ale unei fabule, aparținând genului epic, incluse în
programa de examen.
o evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea fabulei
o indicarea a două valori educative ale fabulei selectate;
educative indicate;
utilizate aceste valori educative ale fabulei.
Greierele și furnica
de Jean de La Fontaine
Opera lui La Fontaine este vastă. El a scris proză, poezie, opere dramatice,
însă cele mai cunoscute lucrări ale sale sunt fabulele.
Fabula este o creație epică, de obicei, în versuri, de mică întindere, în care
autorul satirizează anumite defecte de caracter, cu scopul de a le corecta,
personificând plante, animale sau fenomene ale naturii, prin intermediul
cărora autorul transmite o anumită morală. Fabula începe cu o scurtă
narațiune în care plantele, animalele sau fenomenele naturii sunt personaje
principale și se termină cu morala. În narațiune, autorul folosește alegoria
pentru a exprima ideile abstracte prin intermediul unor elemente concrete, în
cazul acestei opere, greierele și furnica, care întruchipează anumite defecte
omenești. În Greierele și furnica apar două tipologii umane: omul lipsit de
griji, nechibzuit, preocupat doar de distracții, simbolizat prin greiere, și omul
foarte strângător, chibzuit și precaut, dar răutăcios și zgârcit, reprezentat de
furnică, al cărei păcat este faptul că poate face un bine, dar refuză să-l facă,
dovedind invidie și dorință de răzbunare.
Fabula are un conflict puternic în care predomină dialogul, ca mod de
expunere. La sosirea iernii, ,,Când vifornița porni”, greierele se trezește că
nu mai are nimic de mâncare. Disperat, apelează la furnică, știind că ea îl
poate ajuta. Deși îi promite că va plăti cu dobândă, aceasta îl refuză
categoric, fără pic de milă sau politețe.
Prin intermediul greierelui, autorul ilustrează un comportament specific
multor oameni care lasă pe ultima sută de metri lucruri importante ce nu mai
pot fi rezolvate într-un timp așa de scurt și sunt nevoiți să suporte consecințe
grave. Morala textului nu este transmisă direct, însă mesajul autorului poate
fi înțeles cu ușurință: pregătește-te, întotdeauna, din timp pentru situațiile
grele!
33
Este foarte important ca formarea acestui obicei să înceapă încă din
învățământul preșcolar, deoarece această etapă din viața unui copil este
prielnică pentru formarea unor obiceiuri bune. Dacă sunt învățați să-și
gestioneze timpul eficient și să nu lase până în ultimul moment realizarea
micilor lor sarcini, integrarea în mediul școlar va fi mult mai ușoară,
deoarece vor fi mai responsabili și nu vor mai aștepta ajutorul celorlalți la
orice pas. Astfel, își vor dezvolta stima de sine și încrederea în forțele
proprii, factori extrem de importanți în viața de adult.
Învățătura acestei fabule poate fi reținută mai bine dacă, de exemplu,
preșcolarii vor realiza unele jocuri de rol care să nu se oprească la finalul
trist al fabulei, ci să solicite mintea copiilor să găsească potențiale soluții
pentru rezolvarea situației, atât din perspectiva greierelui, cât și din
perspectiva furnicii. Dimensiunea redusă a operei permite chiar realizarea
unei dramatizări. O altă variantă ar putea fi realizarea unui ,,teatru de
păpuși” în care copiii să spună replicile memorate, manevrând figurine
(greiere și furnică) realizate prin tehnica origami în cadrul activităților
specifice domeniului Estetic și creativ.
În opinia noastră, fabula Greierele și furnica este un text literar îndrăgit de
copiii preșcolari datorită simplității mesajului transmis, pe care ei îl pot
înțelege și analiza cu ușurință, ajutându-i să evalueze singuri
comportamentul fiecărui personaj, fapt ce le aduce copiilor satisfacția
elaborării unor concluzii proprii referitoare la aceste două valori
fundamentale: hărnicia și bunătatea.
34
valorile educative ale unei povestiri, aparținând genului epic, incluse
 evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea povestirii
 indicarea a două valori educative ale povestirii selectate;
indicate;
aceste valori educative ale povestirii selectate.
Gândăcelul
de Emil Gârleanu
Gândăcelul, scris de Emil Gârleanu, este o schiță inclusă în volumul Din
lumea celor care nu cuvântă, volum ,,care a făcut celebritatea de scriitor a
lui E. Gârleanu”. (E. Oprescu)
Povestirea este accesibilă copiilor din învățământul preșcolar, deoarece este
o operă de mică dimensiune, limitată la un episod. Emil Gârleanu este un
cunoscător al naturii pe care o prezintă cu mult talent, captivând atenția celor
mici și sensibilizând sufletele lor. Micile viețuitoare sunt prietenele copiilor
și aceștia doresc să se joace cu ele, să le ocrotească și sunt mai receptivi la
mesajul transmis prin intermediul lor. Principalul mijloc artistic folosit de
autor este personificarea. Gândăcelul umanizat traversează procesul
cunoașterii de sine și se întreabă de unde vine și unde trebuie să ajungă. Nu
este lămurit care este originea sa, însă e convins că trebuie să ajungă la
soare, dat fiind că observă pe trupșorul lui strălucirea soarelui ,,o fărâmă de
lumină închegată, rătăcită pe pământ”, o metaforă sublimă, profundă, care
oferă o imagine vizuală a gingășiei și strălucirii acestei mici viețuitoare, prin
intermediul căreia este comparată condiția și aspirația ființei umane. Astfel,
se naște în mintea lui concluzia: ,,Fără îndoială, de acolo căzuse, acolo
trebuia să se întoarcă.” În mod surprinzător, gândăcelul nu este speriat și nici
nu se panichează la gândul că este căzut și lipsit de ajutor. Naiv, dar și
chibzuit în felul său, își face un plan de acțiune: ,,mergând pe lujerul unui
crin până în vârf, va ajunge la soare”. Este admirabilă dorința și eforturile
peste măsura puterilor sale în vederea atingerii țintei propuse. Gândăcelul
simbolizează omul care se încumetă să treacă peste orice obstacole pentru a-
și atinge idealurile.
În semn de apreciere pentru lupta acestei gâze, autorul îl alintă cu duioșie, ca
o încurajare, prin cuvântul ,,voinic”, punând în antiteză dimensiunea mică a
ființei sale cu puternica lui voință: ,,Și-a mers voinicul, a mers. Mult să fi
35
mers.” Această precizare face referire la eroii din basme, cu puteri
supranaturale.
Prin imagini vizuale realizate cu ajutorul hiperbolei, autorul descrie
dificultatea misiunii sale. Ca să ajungă la rădăcina crinului, el trece peste
un ,,grăunte de piatră cât un munte”. Tulpina florii pe care, de jos, el o
văzuse netedă are nenumărate adâncituri ,,atâtea văi și dealuri”. Comparația
gândăcelului cu o picătură de rouă și exclamația din final ,,Uf! Ce mult mai
am de suit, Doamne” exprimă efortul depus și starea de epuizare în care se
află, conștientizarea dificultății, dar nu descurajarea și renunțarea.
O veritabilă valoare educativă care se desprinde din această povestire este
trimiterea pe care o face la obiceiul creștinesc de a cere ajutorul lui
Dumnezeu pentru a reuși în situațiile dificile din viață ,,se ridică pe
piciorușele dinapoi și, fără să știe pentru ce, cu cele dinainte își făcu
moșnegește cruce. Pe urmă încercă din nou și văzu că poate”. Gândăcelul
ajută și la sădirea în sufletele copiilor a încrederii în forțele proprii, a
curajului și la dezvoltarea unor emoții și sentimente pozitive, specifice
vârstei. Cel mai frumos mod în care pot fi ilustrate aceste valori educative
este, în opinia noastră, ieșirea în natură, fie în părculețul grădiniței, fie în
cadrul unor excursii organizate, pentru a le oferi copiilor în mod autentic
ocazia de a observa și ei gâzele în mediul lor de viață, iar apoi, în cadrul
unor activități specifice domeniului științe, li se pot prezenta copiilor aspecte
din viața gâzelor: cu ce se hrănesc, de ce au nevoie de soare, cum trăiesc
iarna....
În concluzie, considerăm că prin acest mod integrat de abordare cunoștințele
copiilor despre gâze vor fi îmbogățite și sufletele lor vor fi sensibilizate,
dezvoltând astfel sentimente nobile de dragoste și admirație pentru natură.
36
examen, având ca temă natura și viețuitoarele.
textului selectat în genul literar menționat;
o indicarea a două valențe educative ale creației lirice selectate;
o ilustrarea posibilității de valorificare a celor două valențe
educative indicate;
o prezentarea a două elemente de structură, de compoziție sau de
limbaj ale creației lirice alese (de exemplu: figuri de stil, temă,
motiv, imagine artistică, elemente de versificație, titlu etc.);
o susținerea unei opinii despre modul în care pot fi valorificate
valențele educative ale creației lirice selectate.
Gândăcelul
de Elena Farago
Elena Farago este o poetă apreciată de reprezentanții simbolismului
românesc, ale cărei lucrări au fost recompensate cu mai multe premii
naționale și internaționale. Ea a dedicat mai multe volume celor mici,
oferind adevărate lecții de viață, însoțite de o tandrețe copleșitoare.
Gândăcelul este una dintre poeziile care înduioșează orice inimă. Deși tema
abordată este una tristă, sensibilitatea și blândețea care însoțesc prezentarea
aceastei ,,mici tragedii”, moartea unui gândăcel provocată de neascultarea
unui copil, dau o notă de optimism poeziei prin hotărârea din finalul ei: ,,Și
zi-le că de-acum ai vrea/Să ocrotești cu bunătate,/În cale-ți, orice
vietate,/Oricât de făr-de-nsemnătate/ Și-oricât de mică ar fi ea!”
Prin procedeele artistice folosite, specifice simbolismului (paralelism,
repetiție, enumerație, context gramatical inedit, anumite regionalisme și
chiar neologisme), autoarea atinge coardele sensibile ale inimii de copil,
pentru a șlefui un caracter frumos, versurile acestei poezii fiind păstrate în
memorie, chiar și când copilul devine adult.
Poezia este o creație care împletește elemente epice și lirice. În prima parte
este prezentată o scurtă narațiune în care un copil ignorant omoară un
gândăcel nevinovat. Sub acest pretext, autoarea apelează la monologul
dramatic, ca procedeu artistic, imaginând dialogul dintre cele două ființe:
gândăcelul și copilul. Autoarea folosește personificarea pentru a reda
gândurile și emoțiile acestei mici viețuitoare. Astfel, gândăcelul invocă
similitudinea dintre el și copil: ,,Copil ca tine sunt și eu,/Și-mi place să mă
joc și mie”, suferința lui și a membrilor familiei sale, cerându-i să-i fie milă
de el. Rugămințile gândăcelului rămân neascultate, iar consecința
neascultării este iremediabilă, în ciuda regretelor tardive care îl sperie pe
37
copil. A doua parte a poeziei conține morala care-i conștientizează pe
micuții cititori despre datoria de a proteja orice viețuitoare, oricât de mică ar
fi ea. Copiii vor înțelege că hotărârea copilului vinovat de moartea
gândăcelului trebuie să fie și a lor, pentru a evita incidente asemănătoare.
Pornind de la această situație, preșcolarii vor înțelege și faptul că unele
cerințe ale părinților și educatorilor trebuie ascultate imediat, deoarece
acestea nu suportă amânare. În caz contrar, consecințele dezastruoase vor fi
imposibil de reparat. În acest context, copiii pot înțelege mai bine de ce nu
au voie să facă anumite lucruri și că respectarea unor reguli creează un
mediu în care toți sunt în siguranță și se simt bine. În activitățile educative
din grădiniță, poezia poate fi utilizată ca text-suport în activitățile din cadrul
domeniului limbă și comunicare în exerciții de povestire, memorare,
formulare de întrebări și concluzii simple. Tema face parte din universul
apropiat al copiilor, ei având suficiente cunoștințe despre acest subiect
pentru a putea să își exprime cu ușurință gândurile și sentimentele, în cadrul
unor discuții simple. De asemenea, curiozitatea copiilor poate fi stârnită în
cadrul activităților din cadrul domeniului științe, pentru a descoperi mediul
de viață al acestor viețuitoare, nevoile de bază, rolul lor în ecosistem și,
implicit, consecințele distrugerii lor, dar și în activități specifice domeniului
artistic (pictură, origami etc.). În opinia noastră, poezia Gândăcelul, de E.
Farago, poate fi un bun punct de plecare pentru activități educative ce
vizează dezvoltarea emoțională și cognitivă a copiilor, reîntregind aspecte
din mai multe domenii experiențiale.
38
valorile educative ale unei povești culte, aparținând genului epic,
 evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea poveștii culte
 indicarea a două valori educative ale poveștii culte selectate;
indicate;
aceste valori educative ale poveștii culte selectate.
Fata babei și fata moșneagului

de Ion Creangă
Creangă dezvoltă o semnificativă activitate literară în perioada clasică, cu

implicații deosebite în literatura pentru copii. În povestea Fata babei și fata
moșneagului el abordează, prin contrast, două concepții despre viață: cea a
omului bun și harnic care se bucură de rezultatul muncii lui și cea a omului
rău și leneș, invidios pe realizările celuilalt.
Contrastul dintre cele două fete asigură echilibrul operei și sintetizează
morala poveștii: numai munca cinstită, orientată în favoarea celorlalți este
răsplătită și aduce satisfacții, lenea aducând numai necazuri. Cele două fete
sunt prezentate într-un stil clasic, prin antiteză, demonstrând că faptele
omului descoperă ce e în inima lui, dovedind totodată o bună cunoaștere a
caracteristicilor poporului. Despre fata moșneagului se spune că ,,de făcut
treabă, nu cade coada nimănui”. Referitor la fata babei apare precizarea ,,mai
ușor ar putea căpăta cineva lapte de la vaca stearpă decât să se îndatorească
o fată alintată și leneșă”. Prin aceste precizări, autorul transmite un mesaj
important și părinților, aceștia fiind responsabili de educația pe care o oferă
copiilor lor.
În desfășurarea întâmplărilor se întrepătrund elemente reale și fantastice.
Elementele din lumea reală primesc atribute fantastice: cățelușa poartă la gât
o salbă de galbeni, părul ,,s-a făcut de o mie de ori mai înalt de cum era, de-i
ajunsese crengile în nori”. Deși Fata babei și fata moșneagului are multe
aspecte specifice basmului, ea este, totuși, o poveste datorită dimensiunii
mai reduse și numărului mai mic de personaje, comparativ cu basmul. Este o
poveste cultă, deoarece are un autor cunoscut. Spre deosebire de poveștile
populare, în care personajele au calități fantastice, aici sunt prezentate
personaje cu calități și defecte. În plus, personajul principal este lipsit de
puteri supranaturale.
39
Fata babei și fata moșneagului este un text atractiv și accesibil copiilor.
Poveștile contribuie la apropierea copiilor de universul cărților, lucru ce
trebuie dezvoltat încă de la vârsta preșcolară, chiar dacă ei nu știu să
citească, pentru că acestea influențează pozitiv dezvoltarea morală a copiilor,
punând bazele unui caracter frumos. Alături de fata moșului, copiii își vor
dezvolta sentimente de apreciere, milă și respect. Bineînțeles că nu își vor
dori să se asemene cu fata babei și, de aici, vor învăța să evalueze singuri ce
e bine și ce e rău și cum trebuie să se comporte.
După lectura educatoarei, aceste valențe educative pot fi dezvoltate în
activități de repovestire, folosind ca material didactic imagini clare cu
secvențe din poveste. Cadrul didactic trebuie să dirijeze observația copiilor
de la elementele din planul apropiat către cele din planul depărtat. Se
încurajează mai multe variante de exprimare și se urmărește ca enunțurile
copiilor să fie înlănțuite după modelul unui text, cu introducere, cuprins și
încheiere.
În cadrul unei activități integrate, copiii pot continua să învețe practic prin
activități liber alese la centrele de interes. La centrul Arte, pot modela din
aluat plăcinte, la centrul Construcții pot construi din piese de lego sau din
cuburi cuptorul pe care l-a reparat fata moșneagului, la Științe pot descoperi
cu ajutorul enciclopediilor cum să îngrijească o cățelușă, în cadrul Jocului de
rol pot intra în lumea poveștii, imaginându-și că discută cu personajele din
poveste, iar la Bibliotecă pot răsfoi cărți cu povestea ilustrată. Copiii vor fi
încurajați să dovedească hărnicie strângând jucăriile după ce se joacă la
grădiniță, iar printr-un dialog cu familia, pot fi încurajați să continue și acasă
acest obicei sau să îi ajute pe părinții lor la alte treburi gospodărești.
Gândindu-ne la aspectele mai sus menționate, însă fără a ne limita la acestea,
conchidem că Fata babei și fata moșneagului este o poveste care poate fi
folosită cu succes în activitățile educative din învățământul preșcolar.
40

basmului cult selectat în genul literar menționat;
o indicarea a două valori educative ale basmului cult selectat;
educative indicate;
utilizate aceste valori educative ale basmului cult.
Făt-Frumos din lacrimă

de Mihai Eminescu
Basmul Făt-Frumos din lacrimă, de M. Eminescu, a fost publicat în 1870
în revista Convorbiri literare. Tema basmului este lupta dintre bine și rău,
luptă în care binele învinge răul. Autorul preia motive din basmele populare,
de exemplu, împăratul fără urmași, iubirea și prietenia, la care adaugă
aspecte mai profunde, specifice romantismului, cum ar fi relația dintre om și
timp, viață și moarte, cosmic și terestru. Autorul folosește o altă
caracteristică a basmului, miraculosul, pentru a introduce aspecte care nu
există în viața reală. Făt-Frumos poate să schimbe mersul timpului. Dacă în
celelalte opere ale sale, timpul este cel care limitează soarta și potențialul
uman, în acest basm el este folosit în favoarea omului, contribuind la
îndeplinirea aspirațiilor sale.
Personajele sunt diferite de cele specifice basmelor populare. Aura eroică a
personajului principal este diminuată, Făt-Frumos este înzestrat cu puteri
supranaturale, însă are și puternice trăsături umane, fiind asemănat mai mult
cu o ființă umană obișnuită. Este perfecționist și exigent, cere să i se facă alt
buzdugan, împrumută chiar trăsăturile flăcăului de la țară, îmbrăcat în haine
de păstor. În realizarea personajelor autorul folosește și alte tehnici. Apare,
de exemplu, deformarea grotescă a unor personaje, cum este cazul
Genarului. Prin Genar, autorul prezintă dragostea părintească dusă la extrem,
ca o exemplificare a faptului că și un lucru bun, dar exagerat, devine negativ.
Aceste aspecte și faptul că FătFrumos din lacrimă are un autor cunoscut,
care imprimă operei concepția și originalitatea sa, demonstrează forma cultă
a basmului.
Din întâmplările prin care trece Făt-Frumos se desprind câteva ilustrații
importante pentru copii: valoarea prieteniei, importanța colaborării și a
41
perseverenței. Deși Făt-Frumos pleacă de acasă hotărât să se lupte cu unul
dintre vecinii împărăției, preluând sentimentele negative ale tatălui său față
de acesta, el își dă seama că e mai bine să abordeze situația cu înțelepciune,
făcând din dușmanul său un prieten, ei devenind ,,frați de cruce”, legământ
pe care și-l respectă cu onoare. Din exemplul său, copiii pot înțelege de ce
nu e bine să răspundă cu violență atunci când apar neînțelegeri sau să
acționeze violent când sunt provocați, evitându-se astfel situațiile de
bullying. Din secvența în care împăratul țânțarilor și împăratul racilor,
alternativa la albinele și furnicile din basmele populare, îl ajută pe Făt-
Frumos, pentru că și el îi ajutase mai înainte, copiii pot înțelege de ce e bine
să se ajute între ei la activități. Faptul că Făt-Frumos a luptat până a reușit îi
va motiva pe cei mici să fie perseverenți și să reia o activitate de mai multe
ori, în loc să o abandoneze atunci când nu reușesc imediat. Pentru
dezvoltarea acestor calități e nevoie să li se reamintească frecvent copiilor
aceste exemple când se află în situații concrete de viață: de exemplu, când se
ceartă, o scurtă convorbire pornind de la întrebarea ,,Ce ar face Făt-Frumos
în această situație?” ar putea rezolva problema, ajutând copiii să-și găsească
singuri soluții, fără să fie nevoiți să reacționeze doar după cum sunt
îndrumați de adulți.
Considerăm că vizionarea unor piese de teatru sau scurte videoclipuri cu
subiectul basmului pot ajuta copiii să înțeleagă mai bine emoțiile trăite de
personaje, datorită interpretării unor actori profesioniști. După ce s-au
familiarizat suficient de bine cu povestea, ei pot fi implicați în exerciții de
repovestire, care le dezvoltă capacitatea de a prezenta în ordine logică
succesiunea întâmplărilor, fără a avea pretenția să fie neapărat cea corectă,
mai ales dacă vârsta lor e mică. În cadrul unor serbări, copiii pot interpreta
personajele preferate, recitând scurte roluri în versuri accesibile nivelului lor.
Orice copil, la vârsta preșcolară, este atras de Făt-Frumos și de Ileana
Cosânzeana. Costumația și importanța momentului în care ei înșiși intră în
pielea personajelor le oferă copiilor satisfacția asemănării cu personajele pe
care le apreciază, motivându-i să învețe din poveștile de viață ale acestora.
42
valorile educative ale unei schițe, aparținând genului epic, incluse în
programa de examen.
 evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea schiței
 indicarea a două valori educative ale schiței selectate;
indicate;
aceste valori educative ale schiței selectate.
D-l Goe...
de Ion Luca Caragiale
I.L. Caragiale a rămas în memoria poporului român ca dramaturg, însă
numele său este este legat și de inegalabilele Momente și schițe, volum în
care apare D-l Goe... Acțiunea acestor opere este prezentată prin folosirea
dialogului ca mod de expunere principal, putând fi dramatizate în cadrul
unor activități cultural artistice, desfășurate în învățământul primar și
preșcolar.
Ca specie literară, schița este o creație care aparține genului epic, scrisă în
proză, cu acțiune simplă, care redă în stil concis o întâmplare scurtă,
desfășurată într-un timp și spațiu restrâns, la care participă puține personaje.
D-l Goe... este una dintre schițele care evocă universul coplăriei. Tema
dezvoltată este apropiată de sufletul celor mici, dat fiind că personajul
principal este un copil apropiat de vârsta lor care pleacă într-o călătorie cu
trenul, situație care captivează atenția copiilor, deoarece călătoria cu trenul îi
fascinează și pe ei. Pe peron și în tren, Goe vrea să dovedească că este
deștept și bine educat, însă vorbele și faptele lui dovedesc contrariul. El
corectează cuvântul ,,marinar”, spus greșit de către mamița și mam’mare tot
printr-o formă greșită și le face proaste pe amândouă, dovedind o totală lipsă
de respect. Încă din titlu se remarcă contradicția dintre ,,domnul”, cuvânt
care marchează respectul datorat unei persoane și Goe, un apelativ satiric.
Punctele de suspensie lasă să se înțeleagă ironia nespusă a autorului,
deoarece acesta transmite întâmplarea în mod obiectiv, din postura de
observator.
Pornind de la definiția schiței, considerăm că D-l Goe... se încadrează în
specificul acestei creații literare, deoarece are puține personaje (Goe,
mam’mare, mamițica, tanti Mița, conductorul și ,,urâtul”, adică tânărul care-i
atrage atenția să nu mai scoată capul pe fereastră), intriga este simplă și
prezintă chiar motivul călătoriei ,,Ca să nu mai rămâie repetent și anul
acesta” și se povestește o întâmplare petrecută pe peronul unei gări și în
43
vagonul unui tren, în prima parte a unei zile (timp și spațiu restrâns). Chiar
dacă autorul prezintă persoane din societatea în care a trăit el, aceste situații
și caractere se regăsesc și în societatea de azi, valoarea educativă a schiței
fiind dată de posibilitatea pe care o oferă copiilor pentru a înțelege anumite
valori morale și prin faptul că, într-un mod atractiv datorat umorului folosit,
le dă posibilitatea de a se identifica – sau nu – cu personajele, putând decide
singuri ce e bine să aleagă. În același timp, autorul supune atenției cititorului
și efectele nocive ale educației greșite pe care unele familii o oferă copiilor.
Astfel, D-l Goe... are valoare educativă nu doar pentru copii, ci și pentru
părinți și bunici.
Schița prezintă un model de ,,Așa NU”, însă, pentru ca preșcolarii să nu
rămână atrași de acest exemplu care li se pare atractiv prin umorul conținut,
considerăm că e bine să se realizeze jocuri de rol în care ei să interpreteze
personajele, arătând cum ar trebui să se poarte și să vorbească acestea. O altă
modalitate de valorificare a acestei schițe constă în realizarea unor exerciții
de pronunție în care copiii să fie ajutați să pronunțe corect cuvintele spuse
greșit de personaje (marinar, ciocolată) și alte cuvinte care să conțină sunetul
,,r”, grupul de sunete ,,ci” și, bineînțeles, copiii trebuie ajutați să înțeleagă
sensul acestor cuvinte pe care nu le aud în mod obișnuit (mam’mare,
mamițica...) și îndrumați să folosească forma lor corectă. În concluzie, schița
D-l Goe... poate fi un instrument util în educația preșcolarilor datorită
subiectului ușor de înțeles pentru copii și pentru posibilitatea pe care o oferă
în construirea unui caracter frumos, arătându-le copiilor un exemplu despre
ceea ce se întâmplă atunci când se comportă nepotrivit, exemplul lui Goe
convingându-i să nu-și dorească să se asemene cu el.
44
examen, având ca temă natura și viețuitoarele.
indicate;
Balada unui greier mic

de George Topârceanu
G. Topârceanu este cunoscut ca ,,poetul micilor viețuitoare”. În opera sa, el a
dat un farmec aparte florilor, insectelor și altor mici făpturi pe care le-a
descris cu multă gingășie și umor, oferind, totodată, neprețuite lecții de viață,
asemenea împăratului Solomon care a extras din obiceiurile acestor
viețuitoare înțelepciunea proverbelor biblice.
Balada unui greier mic a fost publicată în 1920, în volumul Balade vesele și
triste. Prezența cuvântului ,,baladă” în titlul poeziei sugereză încă din titlu
cântecul trist al greierelui, potrivit obiceiului ca baladele populare să fie
cântate, dar și o antiteză între faptele neobișnuite de eroism surprinse, de
obicei, în balade și neglijența acestuia care a cauzat, de fapt, trista lui
poveste. Poezia nu este doar o baladă, ci și o fabulă. În scop educativ, prin ea
sunt satirizate două tipologii umane: omul petrecăreț, pasiv și neglijent cu
propria-i soartă, reprezentat de greiere, și gospodarul harnic, chibzuit, dar
răutăcios, reprezentat de furnică.
Poezia începe cu descrierea sosirii toamnei. Este prezentată asemenea unei
vrăjitoare care strică tot ce-i iese în cale și se sfârșește cu monologul
greierelui, de o copleșitoare duioșie. El nu se vaită, nu blestemă, ci preferă să
suporte în tăcere consecințele neglijenței sale. Acesta întruchipează starea
omului resemnat în fața neputinței sale, care nu-și uită, până la ultima
suflare, menirea. Cu glas sfârșit, greierele face ceea ce știe el cel mai bine:
cântă. ,,Cri, cri, cri/ Toamnă gri/Tare-s mic și necăjit”. Epitetul ,,gri”
înfățișează starea depresivă a acestei ființe, însă se simte și o notă de umor,
folosită de autor ca mijloc de transmitere a duioșiei și pentru a echilibra
starea emoțională a cititorului. Concluzia ,,Tare-s mic și necăjit” înlocuiește
morala clasică a fabulei.
45
În realizarea portretului toamnei, autorul folosește personificarea ,,toamna
cea întunecată” a cărei înfățișare este detaliată prin triplul epitet ,,lungă,
slabă și zăludă”. Mânia ei se evidențiază prin versurile ,,Când se scutură de
ciudă/. Răspândește-n evantai/Ploi mărunte/Frunze moarte/Stropi de
tină/Guturai, provocând neliniște și teamă în sufletele celor care o întâlnesc.
Reacția plantelor și a viețuitoarelor este diferită, ea fiind prezentată într-o
notă de umor: ciulinii se pitesc în văgăuni, măceșii ,,O întâmpină în cale/Cu
grăbite plecăciuni”. Prin personificarea acestor plante, autorul face referire la
caracterele unor oameni.
Portretul greierelui este construit tot prin triplu epitet ,,negru, mic, muiat în
tuș”, ,,pe aripi pudrat cu brumă”. Autorul insistă asupra coloritului său care
se armonizează perfect cu negura sufletească. Prin
diminutivele ,,greieraș”, ,,căsuța”, ,,picioruș” autorul transmite compasiunea
sa față de această ființă.
Ascultând această fabulă, preșcolarii vor înțelege mai bine că și micile
viețuitoare suferă, că ei trebuie să aibă grijă de ele, manifestând milă și
ocrotindu-le viața. O altă lecție importantă pe care cadrul didactic le-o poate
transmite prin această poezie este nevoia de a avea prieteni. Dacă greierașul
nu era singur și ar fi avut cel puțin un prieten căruia să-i poată cere ajutorul,
el ar fi depășit cu bine această situație dificilă. Un alt aspect important care
poate fi înțeles de copii este faptul că trebuie să se pregătească din timp
pentru orice, după puterile lor, iar acolo unde nu pot trebuie să ceară ajutor,
dar să nu fie neglijenți, asemenea greierașului.
Pornind de la textul acestei poezii, cadrul didactic poate organiza un joc de
rol, în care copiii să exerseze exprimarea și să-și dezvolte gândirea critică și
sentimentele pozitive, fiind în postura greierelui și a furnicii, gândindu-se ce
ar face dacă ar fi în locul fiecăruia sau cum l-ar putea ajuta pe greieraș, dacă
ei ar fi prietenii lui. Copiii pot memora pasaje scurte din poezie, iar în cadrul
activităților rezervate domeniului artistic, copiii pot asculta și interpreta
cântecele pe versurile acestei poezii și pot identifica caracteristicile unui
cântec trist (ritm, melodie, tonalitate).
În baza argumentelor de mai sus, considerăm că Balada unui greier mic
contribuie la transmiterea unor valori educative care pot sensibiliza inimile
copiilor preșcolari, ajutându-i să devină mai buni.
46
valorile educative ale unui roman, inclus în programa de examen.
 evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea romanului
selectat în genul literar specific;
 indicarea a două valori educative ale romanului selectat;
indicate;
aceste valori educative ale romanului.
Amintiri din copilărie

de Ion Creangă
Amintiri din copilărie este un roman scris de I. Creangă, cel mai mare
povestitor român, numit de
G. Ibrăileanu ,,un Homer al nostru”, iar G. Călinescu spunea că acest roman
este despre ,,copilăria copilului universal”. Amintiri din copilărie este un
bildungsroman (cuvânt preluat din germană care înseamnă ,,roman al unei
formări”) pentru că înfățișează creșterea și devenirea unei personalități în
cadrul unor medii sociale diferite, creionând totodată și tabloul unei epoci. În
această operă, I. Creangă realizează ,,primul roman al copilăriei țărănești”, în
care evocă satul Humulești din a doua jumătate a sec. XIX, cu oamenii
lui ,,gospodari tot unul și unul”.
Romanul este o specie a genului epic, în proză, de dimensiune mare, în care
acțiunea se desfășoară pe mai multe planuri narative, cu personaje multiple,
a căror personalitate este bine conturată. Amintirile sunt opere literare în
care autorul folosește, în primul rând, procedeul evocării unor întâmplări și
chipuri de oameni din trecut. În cadrul unei astfel de opere, autorul
împletește narațiunea, descrierea, dialogul și monologul (modurile de
expunere), în așa fel încât cititorul are impresia că totul se desfășoară în fața
ochilor săi. Amintirile aparțin literaturii memorialistice. Timpul și spațiul
sunt redate cu precizie, în Amintiri din copilărie, acestea reprezentând vârsta
fericită a copilăriei lui Nică în satul Humulești. În roman este prezentat
procesul educației și experiențele de viață ale autorului, de la naștere până la
plecarea la școala de popi de la Socola, când se rupe nu doar de familia și
locurile unde a crescut, ci și de ,,tărâmul miraculos al copilăriei”.
Romanul este format din patru părți. Amintirile nu sunt redate în ordine
cronologică, ci sunt alese cele care au avut impact în formarea eroului. În
prima parte este prezentată perioada în care trăiește lângă familie și merge la
școala din Broșteni. A doua parte reînvie chipul mamei și întâmplările de
referință din care amintim episoadele de ,,la cireșe”, ,,la scăldat”, și ,,pupăza
47
din tei”. Partea a treia face referiri la adolescența lui Nică, iar în ultima parte
este redată tristețea eroului forțat ,,în toamna anului 1855” să părăsească
satul natal pentru a merge la seminarul de la Socola, pătrunzând într-un
univers inferior celui din Humulești. Finalul romanului exprimă nostalgia
trecerii ireversibile a timpului, dar și bucuria unor amintiri și sentimente
pure, ilustrând viața frumos trăită.
Pe tot parcursul romanului se remarcă umorul autorului, plăcerea sa de a
povesti și de a stârni veselia ,,ascultătorului”. Umorul este un mijloc de
prezentare a realității prin care se trezește voia bună.
I. Creangă folosește umorul fără a satiriza, transmițând o atitudine de
înțelegere față de defectele oamenilor. Credem că cea mai mare valoare
educativă pe care o transmite acest roman este bucuria de a trăi o copilărie
autentică, copilărie furată tot mai mult astăzi de tehnologie, pentru că ea,
copilăria, este ,,veselă și nevinovată”. Este opera literară care definește cel
mai bine joaca din vremea copilăriei, joaca însemnând momentele în care
copilul este lăsat să aleagă și să decidă singur ceea ce dorește să facă.
Aceasta este joaca care relaxează copilul și îl ajută să descopere el singur
ceea ce îl interesează. Desigur, nu poate fi lăsat continuu în această stare, dar
nici să fie înlocuită doar cu jocuri dirijate de adulți. O altă valoare educativă
este menționată chiar de autor după episodul ,,la cireșe”, când mărturisește
că a realizat că ,,Dumnezeu n-ajută celui care umblă cu furtușag”.
Romanul oferă resurse bogate de inspirație pentru activitățile didactice din
grădinițe, dintre care amintim posibilitatea de a crea un context asemănător
șezătorilor, în care copiii pot sta așezați în cerc pe covor și să își povestească
propriile amintiri și peripeții din copilăria lor. Vor fi momente în care vor
exersa cu bucurie exprimarea orală liberă. De asemenea, se pot crea ocazii în
care copiii să învețe să folosească umorul în exprimare prin propoziții hazlii,
cunoscut fiind faptul că umorul dezvoltă inteligența copiilor.
48
B. Redactați un eseu, de 300 – 600 de cuvinte, în care să prezentați valorile
educative ale unei povești culte, aparținând genului epic, incluse în
programa de examen.
poveștii culte selectate în genul literar menționat;
o indicarea a două valori educative ale poveștii culte selectate;
educative indicate;
utilizate aceste valori educative ale poveștii culte selectate.
Albă ca Zăpada
de Iacob și Wilhelm Grimm
Albă ca Zăpada a fost publicată în volumul Povești pentru copii. Volumul
include mai multe basme germane (Cenușăreasa, Apa Vieții) ale căror teme
și motive abordate se regăsesc și în basmele românești. Tema acestei povești
pornește de la motivul mamei vitrege și abordează victoria dreptății și a
bunătății asupra urii și răutății.
Povestea este o creație literară în care evenimentele se desfășoară într-un
cadru spațial și temporar îngust, în acest caz, pădurea cu căsuța piticilor și
cele două palate împărătești, la care participă un număr mic de personaje.
Întâmplările prin care trece eroul principal au la bază un complot, care
determină acțiunea și dezvăluie caracterul personajelor principale. Albă ca
Zăpada respectă definiția poveștii, ca specie literară, și observăm că
suferințele copilei sunt cauzate de invidia mamei vitrege care se simte rănită
în orgoliul ei să afle de la oglinda fermecată că există o altă femeie mai
frumoasă decât ea. Nu se sfiește deloc să se răzbune, nici atunci când află că
aceasta este chiar fiica ei vitregă, și, în mod repetat, complotează uciderea
fetei.
Spre deosebire de basm, în poveste, acțiunea este construită pe un singur
eveniment scurt, foarte asemănător evenimentelor reale. Miraculosul
intervine doar pentru a readuce la viață copila inocentă, vinovată doar de
neascultarea sfaturilor prietenilor ei, piticii, căzând victimă acțiunilor
ucigașe ale mamei vitrege. Autorii construiesc personajele după modelul
basmelor populare, folosind antiteza, scoțând în evidență credința populară
conform căreia omul frumos e și bun, în timp ce omul urât e și rău. Fata este
neobișnuit de frumoasă. Are pielea albă ca zăpada, buzele roșii ca sângele și
părul negru ca abanosul, însă este și harnică, bună și iubitoare, având grijă
de pitici și de gospodăria lor. Mama vitregă este și ea ,,cadră de frumusețe”,
însă din cauza invidiei și răutății ei, ,,împărăteasa se urâțea văzând cu ochii”,
până într-acolo încât ,,nici ea singură nu mai cuteza să se privească în
49
oglindă” și ca să-și ascundă urâțenia își luă lumea în cap și se pierdu în
adâncul pădurii sălbatice. Ajunsă în pragul nebuniei, împărăteasa haină
plătește astfel consecințele faptelor ei rele.
În urma acestei lecturi, copiii vor putea aprecia mai mult dragostea
ocrotitoare a părinților lor. O altă valoare educativă se desprinde din
atitudinea piticilor față de oaspetele neașteptat. Pornind de la acest aspect,
atenția copiilor poate fi îndreptată către ospitalitate, cadrul didactic putând
folosi această poveste pentru a le vorbi copiilor despre Codul bunelor
maniere și cum trebuie să se poarte atunci când sunt în postura de gazdă, dar
și de musafiri. De asemenea, copiii pot învăța că și ei, chiar dacă sunt mici,
pot fi de folos celor din jur, așa cum și piticii, aparent neînsemnați, au ajutat-
o foarte mult pe Albă ca Zăpada, iar din exemplul ei, preșcolarii vor învăța
să fie recunoscători atunci când cineva îi ajută și să nu uite să spună un
frumos ,,Mulțumesc!”.
Pornind de la vizualizarea portretului Albei ca Zăpada, se pot face exerciții
pentru descrierea unei persoane. Cu ajutorul cadrului didactic, copiii vor
identifica trăsăturile fizice ale unei persoane și, în limita posibilităților lor de
înțelegere, se va trece către însușirile sufletești. Pentru a exersa ceea ce
înseamnă însușiri fizice, copiii pot picta portretul Albei ca Zăpada în cadrul
activității din domeniul estetic și pot exersa printr-un joc de rol diverse
activități gospodărești în căsuța piticilor, pentru a deprinde unele bune
practici în gospodărie, folosind material didactic în acest scop. Pe fundal, în
timpul activităților practice, copiii pot asculta și fredona cântecelul ,,Albă ca
Zăpada și cei șapte pitici.”, un cântec vesel care va aduce bună dispoziție.
În concluzie, putem afirma că Albă ca Zăpada este o poveste care oferă
multiple valori educative, pe lângă faptul că este o poveste foarte îndrăgită
de copii.
50

Literatură Def Sugestii de Rezolvare

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Literatură Def Sugestii de Rezolvare

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

B.

Redactați un eseu, de 300 – 600 de cuvinte, în care să prezentați valorile

Ursul păcălit de vulpe

Iedul cu trei capre

Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte

Poezia Somnoroase păsărele... a fost publicată în anul 1884, în

Punguța cu doi bani

Prâslea cel voinic și merele de aur

Povestea florii-soarelui a fost publicată în volumul Izvorul fermecat, 1956.

Moș Ion Roată și Unirea

Jack și vrejul de fasole

Povestea lui Harap-Alb

Fata babei și fata moșneagului

Creangă dezvoltă o semnificativă activitate literară în perioada clasică, cu

Făt-Frumos din lacrimă

Balada unui greier mic

Amintiri din copilărie

S-ar putea să vă placă și