Ministerul Educației și Cercetării al Republicii Moldova

Direcția Educație Sîngerei

IP Gimnaziul ,,Vitalie Ceban” s. Alexăndreni

Comunicare în cadrul Comisiei Multidisciplinară:

,,Strategii educaționale pentru asigurarea progresului școlar

al copiilor cu CES”

Elaborat : Cebotari Ecaterina, profesor de istorie

și educație pentru societate

Alexăndreni, 2023
 Republica Moldova este semnatară a Convenţiei cu privire la drepturile
copilului, a Convenţiei cu privire la drepturile persoanelor cu dizabilităţi și a
diverse alte documente, toate sprijinind angajamentul politic pentru asigurarea
oportunităţilor și accesului la o educaţie de calitate pentru toţi copiii, inclusiv
pentru copiii cu cerinţe educaţionale speciale (inclusiv copiii cu dizabilităţi).
Cadrul normativ al Republicii Moldova conţine prevederi privind egalitatea de
șanse în realizarea accesului la educaţie pentru toţi copiii.

Acţiunile întreprinse pentru asigurarea unei educaţii incluzive de calitate pentru

toţi copiii în Republica Moldova vizează:

- identificarea și evaluarea copiilor cu probleme de dezvoltare pentru asigurarea

dezvoltării copilului conform particularităţilor de vârstă;
- asigurarea șanselor egale pentru toţi copiii pentru încadrarea acestora în
instituţii generale de învăţământ;
- acordarea serviciilor de suport pentru incluziunea socială și educaţională a
copiilor cu cerinţe educaţionale speciale;
- crearea unui mediu centrat pe copil, stimulativ, sigur și sănătos, prin aplicarea
metodologiilor de învăţare și predare active, centrate pe copil;
- formarea cadrelor didactice pentru a preda în medii diferite de învăţare,
- valorificarea potenţialului și punctelor forte ale fiecărui copil,
- evaluarea fiecărui copil în raport cu propriile rezultate.

În perspectiva şcolii incluzive înţeleasă ca şcoală care se deschide flexibil

tuturor copiilor, dificultăţiile de învăţare sunt considerate probleme normale in
activitatea didactică. Rezolvarea lor este un prilej şi o provocare pentru profesori,
elevi. Managerii şcolii si ceilalti factori implicaţi. Fiecare act didactic este o
presiune asupra copilului si trebuie completat cu un sprijin corespunzător.
Profesorii trebuie să pornească în rezolvarea problemelor din clasa de la
următoarele acţiuni care determină maniera incluzivă :
1. Legate de elev :
- cunoaşterea individualităţii în mod global şi pe anumite componente care
dovedesc nevoia de interventie ;
- detectarea ariilor de dificultate în special când acestea sunt intermitente şi
temporale.
2. Legate de grup :
- cunoaşterea relaţiilor din clasa sa ;
- folosirea tehnicilor de negociere, cooperare , colaborare, comunicare în
activităţile de grup ;
3. Legate de propria sa persoană :
- să-şi folosească experienţa într-un mod reflexiv si empatic ;
- să folosească colaborarea cu ceilalţi profesori si cu managerul şcolii ;
- să se informeze permanent de parctici si teorii noi pe care să le implementeze în
activităţile sale.

Valoarea educaţiei incluzive, pentru orice elev, constă în faptul că este

împreună şi poate să colaboreze cu ceilalţi copii. Copiii cu cerinţe speciale au
nevoie de sprijin. De aceea, ei nu vor avea decât de câştigat dacă activitatea de
predare este orientată către nevoile lor speciale. Dar este destul de greu să
asigurăm sprijin individual pentru aceşti copii, de aceea am selectat câteva metode
de lucru cu elevii cu nevoi speciale :
a) În timp ce clasa lucrează la o activitate, profesorul se poate ocupa de unul sau
doi copii, reluând cu acestia principalele puncte ale lecţiei sau ajutându-i să
înceapă să rezolve singuri sarcina legată de subiectul lecţiei respective.
b) Copiii pot fi organizaţi pe grupe, pe nivele de abilitate. Profesorul poate trece de
la un grup la altul, pentru a oferi asistenţă adecvată necesităţilor celor din fiecare
grup.

În procesul de selectare a strategiilor didactice în organizarea asistenței copiilor cu

CES trebuie să ținem cont de tipologia cerințelor educaționale special specific
acestora. Pentru ca strategiile didactice tradiționale să devină interactive și să
asigure progress școlar, urmează a fi respectate anumite cerințe în progresul de
concepere și aplicare a acestora :
 1. Cunoașterea inițială a colectivului clasei și fiecărui elev în parte ;
2. Desfășurarea lecțiilor noi pe baza cunoștințelor anterioare ale elevilor ;
3. Folosirea experiențelor zilnice ale elevilor;
4. Aplicarea practică a rezultatelor învățării în secvențe didactice diferite în
clasă, prin metode și procedee de expresie: desenul, povestirea
5. Raportarea învățării la alte materii;
6. Folosirea situațiilor de joc în învățare ( jocurile de rol, dramatizarea)
7. Colaborarea cu familia și comunitatea ca tehnicide sprijinire a învățării,
predării și evaluării.

Metode recomandate: brainstormingul, situații de problem, rezolvarea de

problem, activități în grupuri mici și activități în perechi, observarea sânt
metode ce asigură progresul școlar al copiilor cu CES.

Procesul de învățare, în general, în cazul elevilor cu CES, în particular, este

mai efficient și mai accesibil, dacă informațiile prezentate sânt demonstrate și
aplicate în situații reale din viață, existent și un feedback continuu de parcurs.

Metoda demonstrației este una care se încadrează foarte bine procesului

educational incluziv.

Strategii utile:

- Folosirea creative a experiențelor anterioare ale elevilor;

- Valorificarea experiențelor, exeplelor și datelor din viața de zi cu zi a copiilor ;
- Aplicarea în practică a rezultatelor învățării;
- Folosirea problematizării pe anumite secvențe didactice
Predarea țintită se bazează pe determinarea comportamentului deficitar,
necesită formularea de obiective adecvate în contextual dificultăților, darea de
sarcini corespunzătoare și monitorizarea progresului zilnic.
Lucrul în grup se bazează pe colaborarea dintre elevi și sprijinul reciproc,
implică diverse forme de lucru, discuții focalizate, activități commune, jocuri
de rol.
 În mod evident, există o multitudine de tehnologii care pot fi applicate în
procesul de incluziune școlară și acordare a suportului educațional copiilor cu
CES . Totuși ar fi necesar să se țină cont de eficiența diferitelor strategii
didactice ți deciziile de promovare a unor sau altor forme de lucru cu copii să
fie argumentate. În procesul de selectare a strategiilor didactice în organizarea
asistenței copiilor cu CES trebuie să se țină cont de tipologia CES specifice
acestora.

O metodă de lucru, considerată relativ nouă, în cazul școlarizării copiilor cu

CES în învățământul general, este parteneritul la clasă ântre subiecți cadre
didactice. Pentru ca parteneriatul să devină realmente o formă eficientă de
lucru, este necesar ca acesta să se realizeze în condiții predeterminate:

- Realizarea activităților în comun va fi precedată de asistență reciprocă la ore

- Activitățile în parteneriat vor fi riguros planificate
- Se vor desfășura activități compatibile și complementare
- Activitățile în parteneriat vor prezenta unitate în concepțiile obordate, în modul
de a acționa,evitând contraversele
- Activitățile în parteneriat vor fi evaluate, ulterior, cu formularea concluziilor de
rigoare privind oportunitatea și eficiența lor.
Cadrele didactice, indiferent de nivelul lor de implicare, sânt libere să selecteze
cele mai adecvate, în opinia lor, tehnologii( strategii, metode, metodologii,
procedee, tehnici) care să răspundă cerințelor speciale ale copiilor și să asigure
dezvoltarea potențialului acestora . Practica educațională a evidențiat un șir de
strategii de suport, aplicarea cărora în lucrul cu copii cu CES se dovedește a fi
relevantă și eficientă. În procesul de incluziune școlară a copiilor cu CES, de
identificare și aplicare a diferitelor tehnologii educaționale, să ținem cont de
faptul că:
1. Învățarea este mai importantă ca predarea;
2. Elevii învață în clasă, folosind resursele interne și externe propuse de cadrul
didactic și de ceilalți elevi;
3. Procesul învățării este mai important decât rezultatele obținute pe termen
scurt ;
4. Învățarea este efectivă și eficientă atât pentru elev, cât ți pentru cadrul
didactic ;
5. În contextul diversității elevilor, fiecare copil este important și unic,
indiferent de rezultatele sale școlare;
6. Pentru a răspunde cerințelor fiecărui copil, se vor propune strategii
individualizate și personalizate;
7. Parteneriatul educațional constituie o formă de exprimare a relațiilor
efeciente în procesul educațional, precum și un sprijin necesar procesului.
Suplimentar la cele menționate, ar fi importaant să se țină cont de câteva
reguli care vor aduce un plus de calitate procesului:
1. Materiale adaptate sânt parte a rutinei educaționale, nu sânt
propuse/aplicate doar în activități demonstrative/publice, testări sau
examene.
2. Materialele adaptate nu deviază radical de la conținutul de bază și nu se
aplică în detrimentul acestuia.
3. Materialele elaborate/adaptate trebuie să aibă un aspect estetic, decent și
bine îngrijit. Cadrul didactic va evita să reflecte în materialele lucrate
propriile preferințe sau gusturi.
4. Nu este recomandabil să propunem elevilor cu corectări sau adăugări.

În concluzie, identificarea, elaborarea și aplicarea/utilizarea adecvată a

materialelor didacticeîn procesul de predare-învățare constituie o
premisă determinantă pentru asigurarea calității demersului educațional.
Adecvarea strategiilor de suport individualizat în învățare la necesitățile
copilului reprezintă factorul de succes din perspectiva incluziunii
educaționale și asigurarea progresului în dezvoltarea acestuia.