Organizatia T

ÎN NUMELE LIBERTĂŢII.
ORGANIZAŢIILE ANTICOMUNISTE
“TINERIMEA LIBERĂ” ŞI “T” (1945)
Dorin Dobrincu
I. Contextul politic
Opoziţia politică deschisă a devenit problematică în România după instalarea
guvernului Petru Groza, la 6 martie 1945. Controlul serviciilor represive şi de informaţii
a oferit comuniştilor mijloacele prin care puteau purcede la restrângerea libertăţii de
mişcare a partidelor politice democratice şi apoi la distrugerea acestora. Criticarea
guvernului avea să se dovedească tot mai dificilă, presupunând asumarea unor mari
riscuri, în condiţiile în care Partidul Comunist din România beneficia, în afară de
suportul poliţiei ordinare sau secrete, şi de masiva prezenţă sovietică în ţară.
Partidele Naţional Ţărănesc şi Naţional Liberal, aflate în opoziţie, ca şi o bună
parte a opiniei publice, aveau speranţa că situaţia se va schimba, că sovieticii vor pleca1,
fie şi în urma izbucnirii unui război între ei şi anglo-americani, bizuindu-se în aprecieri
şi pe “dezamăgirea şi defetismul” din Armata Roşie2.
Imposibilitatea pentru unii cetăţeni români, în special pentru tineri, de a-şi
manifesta liber opiniile politice, în adunări publice sau în presă, avea să ducă la apariţia
a numeroase grupări subversive, care aveau ca principal obiectiv lupta contra regimului
instituit în urma intervenţiei sovietice. În acest studiu avem în vedere două organizaţii
anticomuniste care au activat în România anului 1945, “Tinerimea Liberă” şi “T”,
încercând să reconstituim geneza lor, aderenţii, activitatea, arestările, anchetele,
procesul, sentinţa şi implicaţiile politice. Sursele noastre constau în documente inedite
sau edite3, memorii şi mărturii, la care se adaugă presa timpului.
II. Organizaţia “Tinerimea Liberă”

Organizaţia “Tinerimea Liberă” a fost înfiinţată de studentul Mircea Ştefanovici.
Despre acesta aveau să se facă afirmaţii contradictorii în actele serviciilor represive. Pe
1
Adriana Georgescu, La început a fost sfârşitul. Dictatura roşie la Bucureşti, Ediţie îngrijită de
Micaela Ghiţescu, Prefaţă de Monica Lovinescu, Bucureşti, Editura Humanitas, 1992, p. 41.
2
Dan Cernovodeanu, Una dintre primele mişcări de rezistenţă anticomunistă: Organizaţia «T», în
„Arhivele Totalitarismului”, nr. 24-25, 3-4/1999, p. 212; Ulrich Burger (editor), Misiunea Ethridge în
România. The Ethridge Mission in Romania. Die Ethridge Mission in Rumänien, în româneşte de Florica
Mateiaş şi Raluca Schiau, cu o prefaţă de Dennis Deletant şi o postfaţă de Romulus Rusan, Bucureşti, Editura
Fundaţia Academia Civică, 2000, p. 166 şi 181.
3
Este vorba mai ales de volumul publicat de Petre Ţurlea, Procesul organizaţiei “T”, Bucureşti, Editura
Libra, 2000, cu numeroase documente în anexe, pe care le-am utilizat pe larg în reconstituirea faptelor.
Xenopoliana, XIII, 2005, 1–4 127

DORIN DOBRINCU
de o parte el desfăşurase activităţi politice “de extremă stângă”, “îşi crease o platformă
de stânga” înainte de 23 august 1944, când asemenea orientări erau interzise, iar pe de
altă parte era apreciat ca “element de încredere al lui Ică Antonescu”4. Această
“genealogie” avea, de bună seamă, rolul de a discredita o organizaţie anticomunistă. În
primii ani postbelici, dar şi după aceea, toţi opozanţii regimului comunist erau catalogaţi
drept “fascişti”, “legionari” etc. pentru a putea fi mai uşor contracaraţi şi pentru a exista
o justificare publică a represării lor.
Mircea Ştefanovici se născuse la 25 mai 1922, în comuna Jiblea, judeţul Argeş.
Devenit în 1940 student al Politehnicii din Bucureşti, a încercat în 1943 să constituie o
Societate a Studenţilor din Politehnică, utilizând în acest scop, din motive tactice, şi
numele vicepremierului Mihai Antonescu. La un moment dat a intrat în atenţia
Siguranţei, care credea că nutrea idei comuniste, întreţinând legături şi cu membri ai
partidelor politice (Partidul Naţional Liberal, Partidul Naţional Ţărănesc, Partidul
Social-Democrat, Partidul Comunist din România)5. Dintr-un text publicat în februarie
1945 şi intitulat 6 septembrie 1940 – 23 august 1944, cu menţiunea “Scurtă privire
generală asupra acţiunilor antifasciste ale grupării «Tinerimea Liberă» de la constituirea
ei şi până la 23 august 1944”, aflăm că organizaţia avusese o intensă activitate în plan
democratic şi colaborări cu tineretul PNŢ (prin Victor Isac) şi PNL (prin Mihail
Fărcăşanu, I. V. Săndulescu, Radu Câmpeanu, Remus Ţeţu), cu Partidul Socialist Ţără-
nesc al lui Mihai Ralea, cu Partidul Social-Democrat şi cu Partidul Comunist6. Într-un
document târziu (1950), emis de Securitate, avea să se menţioneze chiar că Mircea
Ştefanovici a intrat în Partidul Comunist din România, dar acţionând independent (sic!)7.
După 23 august 1944, Mircea Ştefanovici a încercat să preia conducerea orga-
nizaţiei “Tineretul Progresist”, de inspiraţie comunistă, prin intermediul lui Ionangelo
Pompilian, dar acţiunea a eşuat. În februarie-martie 1945, a făcut demersuri pentru o
apropiere de Partidul Social-Democrat, condus de Titel Petrescu, apelând la Ştefan
Voitec, însă fără sorţi de izbândă. Aceasta l-a determinat în cele din urmă să se apropie
de grupul social-democrat disident al lui Ion Flueraş, fost membru al Consiliului
Dirigent din Transilvania, organism care în primii ani interbelici guvernase practic
provincia8.
Organizaţia era compusă din simpatizanţi ai partidelor istorice sau chiar din
membri activi ai acestora, din disidenţi comunişti şi social-democraţi, precum şi din
apolitici. Între Mircea Ştefanovici şi Ion Flueraş a existat o înţelegere în martie 1945,
prin care “Tinerimea Liberă” devenea organizaţia tineretului social-democrat disident,
primind în schimb un sediu. Astfel au ajuns câţiva membri importanţi din disidenţa
social-democrată – pe lângă Ion Flueraş amintim pe Lazăr Măglaşu şi Antim Boghea –
să aibă relaţii strânse cu “Tinerimea Liberă”, care cu toate acestea şi-a păstrat
autonomia. Ţărănistul Victor Isac a devenit şi el un apropiat al organizaţiei, care i-a
publicat şi un manifest9. Serviciile represive au reuşit să identifice ulterior (mai ales în
anchete) mai mulţi membri ai organizaţiei: Darius Teodosiu, Florin Popescu, Alexandru
4
ASRI, fond “D”, dos. 144, f. 43, 135; Petre Ţurlea, op. cit., p. 141 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos.
23637, vol. 8, f. 2-22).
5
Petre Ţurlea, op. cit., p. 11-12 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos. 23637, vol. 11, f. 60-68).
6
Ibidem, p. 13 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos. 23637, vol. 5, f. 46).
7
Ibidem, p. 12 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos. 23637, vol. 11, f. 60-68).
8
ASRI, fond “D”, dos. 144, f. 43-44; Petre Ţurlea, op. cit., p. 12, 141 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos.
23637, vol. 5, f. 56, 66; vol. 8, f. 2-22).
9
ASRI, fond “D”, dos. 144, f. 44; Petre Ţurlea, op. cit., p. 17-18 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos.
23637, vol. 5, f. 56-57; vol. 8, f. 8-13).
128 Xenopoliana, XIII, 2005, 1–4

ORGANIZAŢIILE ANTICOMUNISTE “TINERIMEA LIBERĂ” ŞI “T”
Boldei, Vladimir Enacovici, Traian Ispas, Marcel Boisnard ş.a.10. Darius Teodosiu
îndeplinea funcţia de director general al organizaţiei. Agenţii poliţiei secrete aveau să
noteze că acesta, întrucât îi era nepot, l-ar fi ţinut la curent pe generalul Nicolae
Rădescu cu activitatea grupării, primind sugestii în legătură cu acţiunile viitoare. Alte
funcţii mai erau îndeplinite de: Marcel Boisnard, secretar general, Florin Popescu, casier
general, Constantin Drăgoi, bibliotecar, Vladimir Enacovici, şeful Biroului Cultural,
Ioan Teodorescu, şeful Secţiei sportive, Alexandru Boldei, secretar. Tot în documentele
serviciilor represive mai apăreau în legătură cu “Tinerimea Liberă”: Alexandru Oprea,
Nicolae Carandino, jurnalist ţărănist, directorul Dreptăţii, Andrei Crăciun, membru
PNŢ11. Tot în documentele provenind de la serviciile secrete se menţiona că de la
profesorul Isac s-ar fi primit sugestii în legătură cu constituirea unor centre de rezistenţă
în eventualitatea unui conflict între Aliaţi. Acest aspect era considerat de către poliţia
politică “destul de semnificativ pentru a mai fi necesar vreun comentariu”12.
Formaţiunea s-a remarcat după 23 august 1944 printr-o bogată activitate publi-
cistică. În ianuarie 1945, a apărut Manifestul adresat tineretului poporului român şi
popoarelor conlocuitoare, în care era prezentat punctul de vedere al “Tinerimii Libere”
faţă de situaţia din România, fiind expus parţial şi scopul organizaţiei. Însă manifestul
era mai ales un elogiu la adresa tineretului şi a regelui. La final apărea şi simpatia faţă
de Uniunea Sovietică13, fie din motive strategice, pentru a nu supăra pe comunişti şi pe
protectorii acestora, fie pentru că încă se mai căuta o apropiere de PCR. Cu toate
acestea, serviciile represive aveau să constate ulterior că, potrivit statutelor ei, orga-
nizaţia avea un caracter democrat, dar anticomunismul juca un rol important14. În
materialul 6 septembrie 1940 – 23 august 1944, deja amintit, “Tinerimea Liberă” ţinea
să precizeze că dorea să-şi prezerve independenţa faţă de partidele politice. În Statutele
sale, organizaţia se vedea ca o şcoală a democraţiei pentru tinerii din ţară. În plan
internaţional, se aprecia expres: “Avem o deosebită admiraţie pentru democraţia engleză
şi cea americană şi dorim ca ţara noastră să aibă relaţii de prietenie cu toate Naţiunile
Unite şi cu aceste două mari democraţii, izvoare de lumină şi de civilizaţie pentru
întreaga omenire”. Nimic însă despre Uniunea Sovietică şi sistemul social-politic
promovat de aceasta15. În primăvara anului 1945 au mai fost tipărite două broşuri, în
fapt două microbiografii: una despre preşedintele Statelor Unite, Franklin D. Roosevelt,
scrisă de Darius Teodorescu, şi alta despre premierul Marii Britanii, Winston Churchill,
de profesorul Claudian16.
În timpul percheziţiilor din iulie 1945 au fost descoperite la Mircea Ştefanovioci,
Darius Teodosiu, Vladimir Enacovici şi Andrei Dron patru manifeste care anterior
fuseseră lansate de “Tinerimea Liberă”, conţinând mesaje anticomuniste şi îndemnuri la
răzvrătire. Cele mai elaborate erau 16 lozinci, Cetăţeni şi cetăţene, fraţi români şi un
manifest semnat “Comitetul Central de Acţiune Democratică a Muncitorilor, Ţăranilor,
Intelectualilor, Ostaşilor, Femeilor şi Tineretului din România”17. Autorii acestor
10
Petre Ţurlea, op. cit., p. 18 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos. 23637, vol. 5, f. 60).
11
ASRI, fond “D”, dos. 144, f. 44; Petre Ţurlea, op. cit., p. 18 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos. 23637,
vol. 8, f. 8-13).
12
ASRI, fond “D”, dos. 144, f. 44.
13
Petre Ţurlea, op. cit., p. 13-14, 141-142 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos. 23637, vol. 5, f. 46; vol. 8, f. 2-22).
14
ASRI, fond “D”, dos. 144, f. 43, 135; Petre Ţurlea, op. cit., p. 142 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos.
23637, vol. 8, f. 2-22).
15
16
17
ASRI, fond “D”, dos. 144, f. 43-44; Petre Ţurlea, op. cit., p. 15-16, 142-143 (doc. de la ASRI, fond
“P”, dos. 23637, vol. 5, f. 20-21; vol. 8, f. 3-7, 2-22).

DORIN DOBRINCU
manifeste erau consideraţi Mircea Ştefanovici, Darius Teodosiu şi fruntaşul ţărănist

Andrei Crăciun, care le-au dat spre multiplicare profesorului Victor Isac18.
În urma cercetărilor, serviciile represive aveau să constate că membrii “Tinerimii
Libere” s-au ocupat şi cu răspândirea ziarului clandestin Văpaia, redactat de membrii
organizaţiei “T”. Această publicaţie a şi fost găsită la mai mulţi componenţi ai
“Tinerimii Libere” în timpul percheziţiilor făcute în iulie 194519.
Faptul că organizaţia a editat o serie de broşuri şi manifeste-apel avea să
determine autorităţile să-şi pună următoarea întrebare: “De unde a putut [organizaţia,
nota D.D.] avea fonduri pentru asemenea cheltuieli atât de mari”? S-a apreciat că
Ştefanovici a făcut mai multe propuneri partidelor politice democratice. A fost mai
strâns legat de unii membri ai PNL, Laura Săulescu şi Radu Câmpeanu, şi de PNŢ, cu
profesorul Victor Isac20.
III. Organizaţia “T”

III.1. Iniţiatorii
Înfruntarea din februarie 1945 dintre generalul Rădescu şi susţinătorii săi,
incluzând partidele istorice, pe de o parte, şi comuniştii sprijiniţi de sovietici a repre-
zentat un “duş rece” pentru cei mai tineri, mânaţi de idealuri. Un martor ocular avea să
scrie: “[Î]nţeleg, înţeleg tot […] Numai că, pentru prima oară, simt că lupta e inegală:
de-o parte ei [comuniştii, nota D.D.], sprijiniţi de URSS, ei care au muniţii, arme şi
Armata Roşie la dispoziţie; de cealaltă parte noi, fără arme, fără muniţii, fără soldaţi în
ţară, cu mâinile goale şi voinţa noastră de a trăi, de a supravieţui”21.
Ca urmare a faptului că Partidul Naţional Liberal şi Partidul Naţional Ţărănesc se
confruntau cu o oarecare “delăsare” în acţiunile lor politice legale în ceea ce privea
combaterea guvernului Groza, un grup de tineri, în majoritate membri ai celor două
partide (totuşi cu preponderenţa liberalilor), au decis constituirea unei organizaţii care să
se manifeste activ împotriva guvernului22. Organizaţia “T” a fost iniţiată de avocatul
Remus Ţeţu, din Bucureşti, în luna aprilie 1945, cum avea să declare acesta în timpul
anchetei23, sau în cursul lunii mai 1945, cum aveau să noteze serviciile represive în mai
multe rânduri24, în condiţiile în care atât tineretul naţional-liberal, cât şi cel ţărănesc
prezentau “o oarecare inerţie” în combaterea guvernului comunist25. Remus Ţeţu se
născuse în 1918 şi era licenţiat în drept şi filosofie26. În 1943 îşi satisfăcuse stagiul
militar la Şcoala Militară de Ofiţeri Tehnici Auto27. A fost timp de două luni, între 4
octombrie-5 decembrie 1944, şeful de cabinet al lui Constantin Zamfirescu, subsecretar
de stat la Ministerul Producţiei de Război28, pentru ca în 1945 să devină avocat în
18
Petre Ţurlea, op. cit., p. 16, 143 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos. 23637, vol. 5, f. 20-21; vol. 8, f. 3-7, 2-22).
19
ASRI, fond “D”, dos. 144, f. 44; Petre Ţurlea, op. cit., p. 144 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos.
23637, 5, f. 20-21; vol. 8, f. 3-7, 2-22).
20
ASRI, fond “D”, dos. 144, f. 43; Petre Ţurlea, op. cit., p. 14, 142 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos.
23637, vol. 8, f. 2-22).
21
Adriana Georgescu, op. cit., p. 51.
22
ASRI, fond “D”, dos. 144, f. 44-45, 134; Adriana Georgescu, op. cit., p. 72.
23
Petre Ţurlea, op. cit., p. 146 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos. 23637, vol. 8, f. 2-22).
24
ASRI, fond “D”, dos. 144, f. 43, 134.
25
26
27
28
Ibidem, p. 129 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos. 23637, vol. 3, f. 290-291). Vezi şi Stelian Neagoe,
Istoria guvernelor României de la începuturi – 1859 până în zilele noastre – 1999, ediţia a II-a revizuită şi
adăugită, Bucureşti, Editura Machiavelli, 1999, p. 153.

Baroul Bucureşti, dar fără a practica. În primăvara anului 1945 era membru al orga-
nizaţiei de tineret a PNL, deţinând funcţia de şef al sectorului Galben al Capitalei29.
Se cuvine a preciza de la început că unii din membrii organizaţiei – Remus Ţeţu,
Adriana Georgescu, Dan Cernovodeanu, Radu Maltezeanu, Lucian Popescu ş.a. – au
fost implicaţi în acţiuni de rezistenţă împotriva dictaturii mareşalului Ion Antonescu30.
Organizaţia “T” viza schimbarea guvernului controlat de comunişti şi constituirea
unui guvern recunoscut şi de anglo-americani31. Remus Ţeţu considera că scopul era
“trezirea conştiinţei publice faţă de modul de comportare al regimului actual”32, adică a
celui instalat la 6 martie 1945. “T” avea să fie considerată de către serviciile represive
mai periculoasă decât “Tinerimea Liberă”, cu care a colaborat strâns în cele câteva luni
de activitate, înainte ca ambele să fie descoperite şi demantelate în vara anului 1945.
Probabil cel mai mult a contat în stabilirea acestei ierarhii faptul că “T” avea, prin
membrii săi, legături politice mult mai strânse cu PNL şi PNŢ33.
Serviciile represive aveau să insiste cu obstinaţie în actele lor că organizaţia “T”
era o grupare politică subversivă, al cărei nume venea de la iniţiala cuvântului
“teroare”34. Şi în unele din declaraţiile date în anchetă de către membrii arestaţi s-a
strecurat această etimologie35. Ideea a fost preluată şi repetată, după arestarea princi-
palilor membri ai organizaţiei, până la saturaţie în presă, evidenţiindu-se ziarele
comuniste36. De fapt, potrivit lui Dan Cernovodeanu, unul dintre membri, numele orga-
nizaţiei provenea de la iniţiala numelui de familie al iniţiatorului, Remus Ţeţu37. Ţeţu
însuşi ar fi spus, întrebat fiind de comandorul Nicolae Bătrânu, că numele organizaţiei
era unul generic, fără nici o semnificaţie38.
III.2. Sistemul de organizare. Acţiunile “T”
Membrii organizaţiei aveau să fie îndeosebi prieteni şi cunoscuţi ai iniţiatorului şi
liderului ei, Remus Ţeţu, fiind preferaţi bărbaţii şi intelectualii. Se credea că în felul
acesta se va asigura discreţia. Cooptarea se desfăşura în felul următor: Ţeţu îi chema la
el acasă pe cei vizaţi, le destăinuia existenţa organizaţiei, le prezenta cele 30 de
“principii” sau “puncte programatice” şi apoi le solicita consimţământul de deveni
membri. Primirea în organizaţie se făcea prin depunerea unui jurământ39: “Jur să lupt
până la înfăptuirea completă a ideilor noastre. Jur să execut întocmai ordinele. Jur să nu
destăinuiesc existenţa organizaţiei şi a membrilor ei pe care îi cunosc. Jur pe Ţară, Rege
şi Libertate că voi apăra cu preţul vieţii Ţara, Regele şi Libertatea. Jur să accept în mod
liber şi nesilit de nimeni că dacă îmi voi încălca jurământul să fiu considerat trădător şi
29
Petre Ţurlea, op. cit., p. 25; Dan Cernovodeanu, op. cit., p. 211.
30
Petre Ţurlea, op. cit., p. 160-161 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos. 23637, vol. 2, f. 130, 137);
Adriana Georgescu, op. cit., p. 16-19; Burton Y. Berry, Romanian Diaries. 1944-1947, Edited by Cornelia
Bodea, Iaşi, Oxford, Portland, The Center for Romanian Studies, 2000, p. 235; Mihail Fărcăşanu,
Recomandare [pentru Adriana Georgescu, în exil], în „Jurnalul literar”, nr. 7-8, aprilie 1998, p. 6; Sorana
Gurian, Vieţuitoare condamnată la temniţă pe viaţă, în „Jurnalul literar“, nr. 7-8, aprilie 1998, p. 7.
31
32
Ibidem, p. 132, 138 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos. 23637, vol. 3, f. 220-222, 261-262).
33
34
Ibidem, f. 43, 134; Petre Ţurlea, op. cit., p. 175 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos. 23637, vol. 3, f. 64-65).
35
36
Vezi, spre exemplu, articolul lui Niculae Bellu, „T”, în „România liberă”, nr. 330, 1 septembrie
1945, p. 1, 3.
37
Dan Cernovodeanu, op. cit., p. 215.
38
Petre Ţurlea, op. cit., p. 44, nota 23 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos. 23637, vol. 6, f. 280).
39
Ibidem, p. 28-29, 127, 129, 132, 137-138 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos. 23637, vol. 3, f. 11, 17-18,
97-98, 220-222, 261-262, 290-291).

DORIN DOBRINCU
împuşcat. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”. Nu s-au găsit probe ale acestui jurământ, dar
existenţa sa avea să fie recunoscută în timpul anchetei de Remus Ţeţu şi de alţi membri
ai organizaţiei40. Totuşi, Adriana Georgescu, membră a grupării, neagă în memoriile ei
că jurământul ar fi existat41. Programul organizaţiei prevedea şi posibilitatea demisiilor,
dar jurământul rămânea valabil42.
Recrutul nu trebuia să cunoască decât pe cel care-l cooptase, precum şi pe cel pe
care el însuşi urma să-l atragă în organizaţie. Era vorba de un sistem “în lanţ”43, menit
să asigure clandestinitatea. În fapt, doar Remus Ţeţu îi cunoştea pe toţi membrii organi-
zaţiei44. Între membrii cei mai importanţi s-au numărat Victor Isac, profesor de liceu,
membru PNŢ45, colegi de liceu (doctorandul în Medicină Dan Plopeanu46 sau licenţiatul
în Drept şi Litere, Alexandru Negrescu47), de universitate şi de la Şcoala Militară ai lui
Remus Ţeţu (avocaţii Lucian Toma, membru al PNL, îndeplinind funcţia de secretar
general al tineretului liberal din sectorul Galben48, Radu C. Tănase, fiul celebrului actor
satiric Constantin Tănase49, şi Adriana Georgescu, fost redactor-şef la Universul Literar
şi la Viitorul, oficiosul PNL50) sau Dan Cernovodeanu51.
Organizaţia “T” a fost o iniţiativă bucureşteană, nucleul ei fiind constituit din
membri ai tineretului PNL, recrutaţi de Remus Ţeţu. Acestora li s-au adăugat apoi
membri PNŢ, cel mai important fiind Victor Isac, şeful organizaţiei de tineret PNŢ
Hunedoara, şi tineri social-democraţi52. Remus Ţeţu şi-a arătat interesul şi pentru
atragerea în organizaţia “T” a unor ofiţeri, activi sau deblocaţi (generalul Corneliu
Dragalina, căpitanului Lucian Iarca, de la Marele Stat Major, căpitanul Mihail
Chirnoagă şi comandorul Nicolae Bătrânu53, pilot de vânătoare, care se distinsese pe
frontul de Răsărit54).
Pentru ţinerea legăturilor între membri se utilizau trei tipuri de rapoarte: săptă-
mânale, de executare a misiunii şi excepţionale. Misiunea permanentă consta în
înarmarea şi procurarea de acte false55. Membrii organizaţiei nu plăteau cotizaţii56. Între
obligaţii era şi aceea de a-şi procura un pistol, cu care la momentul oportun să se poată
acţiona armat57. Însă organizaţia nu a trecut niciodată la acţiuni armate, fapt recunoscut
40
Ibidem, p. 31, 147 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos. 23637, vol. 3, f. 5; vol. 8, f. 2-22).
41
Adriana Georgescu, op. cit., p. 86-87, 98.
42
Petre Ţurlea, op. cit., p. 32, 132 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos. 23637, vol. 3, f. 11, 261-262).
43
44
45
46
Ibidem (doc. de la ASRI, fond “P”, dos. 23637, vol. 3, f. 60).
47
Ibidem; era nepotul lui Constantin (Bebe) Brătianu, ceea ce a dat speranţe că va putea să-l influen-
ţeze pe acesta în favoarea organizaţiei “T”. Mai fusese coleg de clasă (e vorba de clasa specială) cu regele
Mihai, considerându-se că-l va putea informa pe acesta despre existenţa şi activitatea organizaţiei.
48
Ibidem.
49
Ibidem, p. 30, 132 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos. 23637, vol. 3, f. 60, 261-262).
50
Declaraţia Adrianei Georgescu Cosmovici, în Nicolae Rădescu, Munca forţată în România, Cuvânt
înainte de Mihail Fărcăşanu, Bucureşti, Editura “Jurnalul literar”, 2000 [1952], p. 56.
51
Ibidem, p. 129 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos. 23637, vol. 3, f. 290-291); Dan Cernovodeanu, op. cit.,
p. 212. Vezi şi Stelian Neagoe, op. cit., p. 151-155; ambii fuseseră împreună la Ministerul Producţiei de Război,
R. Ţeţu ca şef de cabinet al ministrului Constantin (Bebe) Brătianu, iar Cernovodeanu ca şef de cabinet al
subsecretarului de stat Constantin Zamfirescu.
52
53
Petre Ţurlea, op. cit., p. 30 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos. 23637, vol. 3, f. 38-40, 60).
54
55
56
57
Ibidem, p. 129, 132 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos. 23637, vol. 3, f. 261-262, 290-291). Vezi şi

şi de autorităţi în timpul cercetărilor58. Pe lângă pistol, s-a mai prevăzut ca fiecare

membru să-şi mai facă rost de un buletin de populaţie pe alt nume, pentru eventualitatea
deconspirării şi a urmăririi de către poliţie59. În momentul în care membrii organizaţiei
au ajuns să se cunoască, ei erau constituiţi în (subdiviziunile de sus în jos) “coloane”,
“birouri”, “oficii”, “secţii” şi “cercuri”60. În privinţa modelului organizaţiei sale, Remus
Ţeţu avea să declare ulterior că, în condiţiile în care nu se mai putea face nimic în mod
deschis, se inspirase din ziarele de stânga care apăreau în perioada ilegalităţii61. Potrivit
unor informaţii, Ţeţu lăsa să se înţeleagă că “T” făcea parte “dintr-o organizaţie mai
mare, care are în fruntea ei un focar de conducere”. Pentru a insufla membrilor reuşita
acţiunii, el spunea că aderaseră militari, iar organizaţia dispunea de depozite de arme.
Reiese din documente că măcar unii membri credeau în cele susţinute de Ţeţu62.
Serviciile represive aveau să insiste pe faptul că, prin tipul de organizare şi prin
cooptarea membrilor în mod mistic, inclusiv jurământul, organizaţia “T” se asemăna cu
Mişcarea Legionară63, ceea ce fără îndoială era complet eronat. Nu este întâmplător că
în actele pregătitoare ale procesului avea să se noteze că la unii membri ai “Tinerimii
Libere” şi ai organizaţiei “T” s-a descoperit “material legionar”, fără însă a se preciza
despre ce era vorba64. Menţionăm că în aceste organizaţii, spre deosebire de altele din
larga rezistenţă anticomunistă, nu a activat nici măcar un singur membru sau fost
membru al Mişcării Legionare, nici măcar în actele anchetei sau ale procesului
neapărând asemenea menţiuni. În schimb, presa comunistă avea să facă o adevărată
obsesie pentru această falsă filiaţie65.
O consfătuire a membrilor organizaţiei “T” a avut loc la începutul lunii iunie 1945
la Facultatea de Drept, în sala Asociaţiei Sportive “Dreptul”, de la Universitatea Bucureşti.
Convocarea a fost făcută prin telefon sau direct de către Remus Ţeţu. Au participat 19-20
de membri ai grupării. S-a discutat despre: 1) scoaterea unei gazete (“ziarul de buzunar”
sau “manifestul”, în alte surse), oficios al organizaţiei; 2) posibilitatea retragerii membrilor
în munţi (referirile erau mai ales la Munţii Făgăraş), la semnalul lui Ţeţu urmând a se
constitui acolo centre de rezistenţă. Centrele de rezistenţă ar fi urmat să ia fiinţă în cazul
izbucnirii unui război între anglo-americani şi sovietici. Armamentul trebuia capturat de la
depozitele militare sau procurat din depozitele organizaţiei şi de la ofiţerii de Stat Major
care ar fi fost membri sau sprijinitori ai mişcării subversive; 3) înfiinţarea unui post
clandestin de radio (pentru instalarea acestuia erau avute în vedere Bucureştiul, Balta
Dunării sau Munţii Carpaţi) ce urma să fie folosit de opoziţie66. Desigur, toate acestea
presupuneau depăşirea fazei strict bucureştene a organizaţiei şi extinderea în ţară, ceea ce
s-a şi hotărât67. Însă ultimele două puncte nu au fost puse niciodată în practică68.
58
59
60
Petre Ţurlea, op. cit., p. 26 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos. 23637, vol. 6, f. 11, 16-19); Dan
Cernovodeanu, op. cit., p. 213.
61
62
63
ASRI, fond “D”, dos. 144, f. 45, 135.
64
65
Vezi, spre exemplu, Capturarea a două organizaţii teroristo-fasciste. Rolul Generalului Rădescu şi
al partidelor istorice. Alte complicităţi, în „Scânteia”, nr. 313, 30 august 1945, p. 1, 3; Descoperirea
organizaţiei teroriste fasciste «T» , în „România liberă”, nr. 328, 30 august 1945, p. 1-2; M. G., De la Legiune
la «T», în „România liberă”, nr. 329, 31 august 1945, p. 1.
66
Petre Ţurlea, op. cit., p. 129-130, 133, 138-139, 148 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos. 23637, vol. 3,
f. 220-222, 261-262, 290-291; vol. 8, f. 2-22).
67
68
23637, vol. 8, f. 2-22).

DORIN DOBRINCU
III.3. Programul organizaţiei “T”. Ziarul Văpaia

Organizaţia “T” avea la bază un număr de 30 de principii, concepute de Remus
Ţeţu (publicate ulterior în nr. 1 al Văpăii). Se afirma că fundamentul ideologic al
grupării era “liberalismul social”. Regele era considerat simbolul naţiunii. Organizaţia
apăra familia, garanta proprietatea, respingea inegalităţile rasiale, intoleranţa religioasă,
sprijinea formarea unui stat evreiesc, lupta pentru propăşirea socială, pentru înfăptuirea
de reforme, însă numai ca urmare a cercetării riguroase a realităţilor, nicidecum “din
imaginaţia bolnavă a aventurierilor demagogi”. Structura politică internă trebuia să fie
“opera reprezentanţilor poporului, indicaţi prin alegeri libere”. Regimurile ajunse la
putere pe alte căi decât votul universal şi secret nu erau recunoscute de organizaţia “T”.
Singurul ei duşman era “autoritarismul dictatorial şi despotic, orice haină ar îmbrăca şi
ori de unde ar veni”69. Din toate aceste principii putem distinge o concepţie specifică
naţional-liberalismului. Naţionalismul jucase un rol important în liberalismul politic
profesat în România ultimului secol, aşa încât acest aspect nu este surprinzător nici
pentru perioada imediat postbelică. Probabil pentru a evita acuzele de şovinism, antise-
mitism ş.a.m.d., devenite pentru comunişti, în acei ani, printre metodele preferate de
combatere a adversarilor în spaţiul public, s-a afirmat expres că organizaţia nu
împărtăşea astfel de idei70.
Pentru a-şi promova concepţiile, organizaţia a editat ziarul clandestin Văpaia71,
redactat de Remus Ţeţu72. Iniţial s-a considerat că în vederea lansării s-ar putea folosi
pentru publicitate afişe mari şi mici cu un “T” mare sau o altă reclamă în legătură cu o
cremă “T”. S-a renunţat însă la un asemenea plan, trecându-se direct la publicarea
ziarului73.
Din primele sume obţinute, ca urmare a vânzării unor bijuterii de familie, s-au
cumpărat literele, hârtia şi o maşină Boston, după unele informaţii plasată în locuinţa
unor cunoştinţe sau chiar a lui Ţeţu, pe care acesta a împrumutat-o şi lui Victor Isac în
vederea multiplicării declaraţiilor făcute presei străine de către Iuliu Maniu. În
tipografia improvizată au lucrat Remus Ţeţu, Victor Isac, Traian Vărăşteanu, Ispir
Fălcoianu, Nicu Georgescu. Ziarul a fost imprimat în 1.500-2.000 de exemplare74. Din
sursele de arhivă rezultă că din Văpaia a apărut doar un singur număr, la 5 iulie 194575,
care avea drept deviză “Pentru Ţară, Rege, Libertate”76, în vreme ce un martor afirma că
s-au scos mai multe numere din acest ziar77.
Numărul din 5 iulie 1945 conţinea un editorial, cele 30 de principii ale orga-
nizaţiei, lozinci, informaţii interne şi externe etc.78. În editorialul scris de Remus Ţeţu,
foarte critic la adresa guvernului Groza, se atrăgea atenţia că membrii organizaţiei nu
trebuiau căutaţi în formaţiunile politice, deşi deţineau “posturi înalte în toate partidele şi
instituţiile de stat şi particulare”. Se motiva lupta prin faptul că “ţara, încăpută pe mâna
unor iresponsabili, este în plină teroare”. Dorinţele organizaţiei erau limpede formulate:
69
ASRI, fond “D”, dos. 144, f. 134; Petre Ţurlea, op. cit., p. 26-28.
70
Petre Ţurlea, op. cit., p. 26-28.
71
72
ASRI, fond “D”, dos. 144, f. 45, 134.
73
74
ASRI, fond “D”, dos. 144, f. 45, 134; Petre Ţurlea, op. cit., p. 32, 146 (doc. de la ASRI, fond “P”,
dos. 23637, vol. 3, f. 25-27, 31-37; vol. 8, f. 2-22).
75
76
Petre Ţurlea, op. cit., p. 44, nota 25.
77
78

“Dorim libertate şi democraţie în fapt. Dorim libertatea absolută a presei şi a întru-

nirilor. Dorim alegeri libere sub un cabinet cu administraţie neutră şi jandarmerie
reînfiinţată sau sub controlul unei misiuni aliate, în plină reprezentare. Dorim
angrenarea noastră efectivă în ordinea aliată, pe care o sperăm justă. Dorim prietenie
strânsă cu Aliaţii, iar cu Rusia optimă vecinătate şi colaborare intimă. Dorim respectarea
drepturilor noastre de stat naţional şi independent. Dorim dispariţia dictaturii. Dorim, în
fine, îndepărtarea acelora care, monopolizând prietenia cu Rusia, compromit, prin
nepriceperea şi brutalitatea lor, o veritabilă apropiere”79; “Dorim respectarea drepturilor
noastre ca stat naţional şi independent”; “Independenţa statului, libertăţile poporului,
aşezămintele naţionale sunt de fapt desfiinţate. Dreptul de guvernare şi autonomia ţării
au fost vital încălcate”. De asemenea, se produsese anarhizarea administraţiei şi a
armatei “pentru a sabota Armistiţiul şi a păstra o portiţă deschisă intervenţiei străine”80.
În pofida concepţiilor preponderent şi explicit liberale promovate de organizaţie,
autorităţile aveau să considere că aceasta avea “un caracter naţionalist”81. De fapt, dacă
exista vreo înclinaţie împotriva vreunei ţări – şi fără îndoială că da – atunci era vorba de
Uniunea Sovietică, ca urmare a faptului că aceasta ocupa România şi devenise clar că
era implicată masiv în impunerea comunismului în ţară. Mai ales ştirile interne şi
externe publicate în Văpaia erau îndreptate contra URSS, ceea ce nu putea decât să
nemulţumească un guvern a cărui lipsă de legitimitate era evidentă şi care nu ar fi
rezistat fără sprijinul Kremlinului. În articolul “Spre un nou război”, din acelaşi oficios,
se nota: “În fundul sufletului nu mai doreşte nimeni război, doar că ruşii vor o pace
rusească […] Deocamdată bătrâna Europă, de mână cu tânăra Americă, aşteaptă sigure
de sine ca omenirea să se sature de stânga aşa cum s-a săturat de dreapta [era vorba de
extreme, desigur, nota D.D.]”. Toate acestea îi determinau pe autori să dea “ca foarte
probabil conflictul între foştii Aliaţi”82.
Din motive care nu erau clar exprimate, evreii erau îndemnaţi să ia exemplu de la
dr. Filderman şi “să-şi potolească cosângenii veniţi peste noapte să conducă ţara”, în caz
contrar sentimentele de ostilitate împotriva acestei minorităţi putând lua amploare83.
Această aserţiune ar putea fi considerată (şi probabil nu chiar fără temei) antisemită,
includerea ei în paginile Văpăii fiind probabil legată de vizibilitatea, după 23 august
1944 şi mai ales după 6 martie 1945, a unor etnici evrei în spaţiul politic de extremă
stânga, în special în rândurile comuniştilor (cel mai cunoscut caz era al Anei Pauker84),
şi în serviciile represive româneşti după 6 martie 1945 (unii dintre aceştia erau în fapt
agenţi sovietici, spre exemplu Alexandru Nicolski85).
Văpaia era dată membrilor organizaţiei (Victor Isac a primit 200 de exemplare, lui
Dan Cernovodeanu i s-au dat câte 20 de exemplare în două rânduri, lui Lucian Toma
20-30 de exemplare etc.), aceştia distribuind-o în Bucureşti şi în ţară prin intermediul
79
ASRI, fond “D”, dos. 144, f. 46; Petre Ţurlea, op. cit., p. 32-33 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos.
23637, vol. 3, f. 31-37).
80
81
ASRI, fond “D”, dos. 144, f. 134.
82
Ibidem, f. 46, 134-135; Petre Ţurlea, op. cit., p. 144 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos. 23637, vol. 8, f. 2-22).
83
ASRI, fond “D”, dos. 144, f. 46; Petre Ţurlea, op. cit., p. 33-34, 145 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos.
23637, vol. 3, f. 31-37; vol. 8, f. 2-22).
84
Robert Levy, Gloria şi decăderea Anei Pauker, Traducere de Cristina Pupeza şi Ioana Gagea, Iaşi,
Editura Polirom, 2002; Pavel Câmpeanu, Ceauşescu, anii numărătorii inverse, Iaşi, Editura Polirom, 2002,
capitolul V, “Cazul Ana Pauker”, p. 151-195.
85
Alexandru Nicolski, în „Memoria“, nr. 9, septembrie 1993, p. 123; Marius Oprea (editor),
Banalitatea răului. O istorie a Securităţii în documente. 1949-1989, Studiu introductiv de Dennis Deletant,
Iaşi, Editura Polirom, 2002, p. 562-564.

DORIN DOBRINCU
cunoştinţelor, rudelor, prietenilor şi foştilor colegi de facultate86. Aşa a procedat Dan

Cernovodeanu, care însă în anchetă avea să facă o figură deosebită, refuzând să
destăinuie numele persoanelor care îi făcuseră acest serviciu87. Alţii au preferat să
distrugă prin ardere exemplarele primite în vederea distribuirii. Ziarul a circulat cel
puţin între membrii tineretului liberal. Dintr-o declaraţie în anchetă reieşea că, la una
din întrunirile tinerilor liberali, Văpaia a fost citită în grupuri88.
IV. Colaborarea între organizaţiile “T” şi “Tinerimea Liberă”

În urma anchetelor, autorităţile au susţinut că organizaţiile anticomuniste “T” şi
“Tinerimea Liberă” au ajuns să colaboreze, legătura între ele fiind realizată de profe-
sorul Victor Isac, membru al PNŢ. În acest mod, scopurile “Tinerimii Libere” erau şi
ale organizaţiei “T”, iar manifestele şi ziarul Văpaia se difuzau în rândurile membrilor
ambelor grupări89. Mai mult chiar, într-un referat al Serviciului Special de Informaţii,
din 11 august 1945, se nota că “organizaţia «T» înglobase în ea şi «Tinerimea Liberă»”90.
V. Arestările
Cele două organizaţii au fost descoperite de autorităţi în iulie 194591, s-a afirmat
că din cauza trădării92. Arestările au fost făcute de către poliţia de Siguranţă. Comisari
însoţiţi de agenţi s-au prezentat la domiciliile celor avuţi în vedere (24 de membri din
“Tinerimea Liberă”, 35 de aderenţi de la organizaţia “T”) uneori cu ordine discutabile,
procedând la percheziţii şi la ridicarea urmăriţilor, sub pretextul că trebuiau să dea
declaraţii la sediul Siguranţei Generale93. Locaţiile în care erau ţinuţi arestaţii au fost
păstrate secrete, apropiaţii lor neobţinând nici un răspuns acceptabil atunci când băteau
la porţile instituţiilor statului. Generalul Constantin Popescu, directorul general al
Siguranţei, i-a spus generalului Gh. Negrescu, tatăl lui Alexandru Negrescu, reţinut, că
fiul său nu se afla în arestul Ministerului de Interne, dar că “regretă că în România nu se
găseşte o Siberie, unde să fie trimişi toţi cei zăpăciţi, ca să le vină mintea la cap, dar se
va înfiinţa”94. S-a aflat, totuşi, că tinerii arestaţi se găseau în închisori şi erau supuşi la
“un regim foarte riguros”95.
Ancheta s-a desfăşurat sub coordonarea lui Alexandru Nicolski (“omul-şobolan”,
potrivit expresiei Adrianei Georgescu)96, din corpul Detectivilor, personaj care începuse
să fie cunoscut după 6 martie 1945 pentru brutalitatea sa ieşită din comun, mărturisirile
dorite de autorităţi, inclusiv false, fiind smulse prin forţă. În cele trei săptămâni cât
86
Petre Ţurlea, op. cit., p. 34-35, 130-131 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos. 23637, vol. 3, f. 31-37,
290-291). Vezi şi Dan Cernovodeanu, op. cit., p. 214.
87
Petre Ţurlea, op. cit., p. 130-131 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos. 23637, vol. 3, f. 290-291). Vezi şi
88
89
ASRI, fond “D”, dos. 144, f. 44, 135; Petre Ţurlea, op. cit., p. 146, 150-151 (doc. de la ASRI, fond
“P”, dos. 23637, vol. 8, f. 2-22).
90
Petre Ţurlea, op. cit., p. 39-40 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos. 23637, vol. 12, f. 62).
91
23637, vol. 8, f. 2-22).
92
93
94
Ibidem, p. 135-136 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos. 23637, vol. 2, f. 127).
95
Ibidem, p. 136 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos. 23637, vol. 2, f. 127). Vezi şi Dan Cernovodeanu,
op. cit., p. 213.
96

fuseseră la discreţia temutului torţionar, deţinuţii au fost constrânşi să dea “declaraţii

compromiţătoare, favorabile tezei de implicare a partidelor de opoziţie, cât şi a gene-
ralului Rădescu”. Pentru a se obţine asemenea mărturisiri, reţinuţii au avut parte de
diferite torturi, fetele din lot fiind violate, despre una spunându-se că ar fi rămas chiar
gravidă97. Numeroase familii importante din Bucureşti erau îngrijorate de arestarea
membrilor organizaţiilor “Tinerimea liberă” şi “T”, întrucât mulţi dintre cei reţinuţi erau
copiii sau rudele lor98. Ca urmare a protestelor venite din partea rudelor celor inculpaţi,
precum şi a avocaţilor acestora, lotul în integralitatea sa a fost transferat la închisoarea
Uranus, din subordinea Curţii Marţiale, la 5 septembrie 194599.
VI. Scopul autorităţilor: încercarea de compromitere a opoziţiei politice

Unii dintre acuzaţi aveau să declare în cursul anchetelor, cel mai probabil datorită
torturilor, că îşi făcuseră “impresia că în spatele organizaţiei «T» sunt partidele Naţional
Liberal şi Naţional Ţărănesc”, pe considerentul că activităţile grupării necesitau chel-
tuieli mari, iar membrii nu plăteau cotizaţii. Se “bănuia” că printre şefii mari ai orga-
nizaţiei se aflau generalul Rădescu, profesorul Gh. Brătianu “şi alţii de talia acestora”.
S-a mai spus că Ţeţu le-a “dat de înţeles” membrilor că organizaţia ar fi fost “susţinută
din afară de anumite cercuri”. Într-o declaraţie avea să se noteze chiar că Ţeţu ar fi
afirmat în mai 1945 că organizaţia fusese înfiinţată la cererea Intelligence Service-ului
(serviciul secret britanic), acesta sprijinind-o din toate punctele de vedere100. Desigur,
fabulaţiile de mai sus aveau darul de a discredita, în primul rând, partidele politice de
opoziţie, dar şi de a-i incrimina, subliminal, pe occidentali.
Cel puţin unul din cei anchetaţi ulterior avea să declare că fondurile necesare
editării ziarului Văpaia, inclusiv pentru procurarea materialelor (maşină de tipărit, litere,
cerneală, hârtie etc.), au fost obţinute de la conducerile PNL şi PNŢ, dar şi de la anglo-
americani101. Pentru implicarea, fie şi în plan secund, a misiunilor străine în activitatea
acestor organizaţii aveau să se invoce şi cărţile de vizită ale unor persoane din Misiunea
Britanică, găsite cu ocazia percheziţiilor asupra unor social-democraţi, arestaţi şi
inculpaţi. De fapt, acestea fuseseră primite odată cu vizita pe care social-democraţii o
făcuseră la sediul Misiunii cu ocazia victoriei în război, pentru a-i felicita pe britanici102.
Potrivit unor declaraţii ale celor anchetaţi, despre existenţa organizaţiei “T” ar fi
ştiut conducerile PNL şi PNŢ. Dintre liberali ar fi aflat: Constantin I. Brătianu, Bebe
(Constantin) Brătianu, profesorul Danielopol, Mihail Romniceanu, Gheorghe Brătianu,
George Fotino, Mihail Fărcăşanu etc. Victor Isac i-ar fi informat pe Iuliu Maniu, Ion
Mihalache, Ovidiu Râureanu etc. Tot în declaraţii au fost menţionaţi ca ştiind despre
organizaţie şi unii dintre apropiaţii lui Constantin Titel Petrescu şi chiar doi membri ai
conducerii Uniunii Tineretului Comunist103. Serviciile represive ale statului îşi infil-
97
C. V. R. Schuyler, Misiune dificilă. Jurnal (28 ianuarie 1945 – 20 septembrie 1946), Cuvânt înainte
de Dumitru Cioflină, Ediţie îngrijită de Alexandru Oşca şi Mircea Chiriţoiu, Autorii notelor: Eftimie
Ardeleanu, Mircea Chiriţoiu, Alexandru Oşca, Vasile Popa, Traducere de Sorana Georgescu-Gorjan şi Alina
Petricel, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1997, p. 197; Dan Cernovodeanu, op. cit., p. 214.
98
C. V. R. Schuyler, op. cit., p. 197.
99
100
Petre Ţurlea, op. cit., p. 134, 137, 140 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos. 23637, vol. 3, f. 220-222,
262 ş.u.).
101
102
Adriana Georgescu, op. cit., p. 113-114; Petre Ţurlea, op. cit., p. 89-94, 149 (doc. de la ASRI, fond
“P”, dos. 23637, vol. 8, f. 2-22).
103
Ibidem, p. 37, 47, nota 46 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos. 23637, vol. 3, f. 57-58, 69-71; vol. 8, f. 21).

DORIN DOBRINCU
traseră informatorii în interiorul partidelor de opoziţie, obţinând astfel informaţii cu

privire la acţiunile acestora. Unii dintre aceşti informatori erau cunoscuţi de către liderii
acestor partide, care îi lăsau pe unii să-şi continue activitatea, pentru că oricum îi ştiau,
având astfel posibilitatea să se ferească de ei104. Într-o declaraţie dată în anchetă, Dan
Cernovodeanu spunea că a primit însărcinarea din partea lui Remus Ţeţu de a informa
de existenţa organizaţiei pe Constantin (Bebe) Brătianu, fruntaş PNL, şi pe Mircea
Ionniţiu, secretarul personal al regelui, cu care fusese coleg de şcoală, ceea ce s-a şi
întâmplat. Cernovodeanu avea să adauge în anchetă că amintitele persoane “au
dezaprobat cu totul această acţiune”105. În mod sigur ultima aserţiune a fost făcută cu
scopul de a feri de complicaţii PNL şi Palatul Regal. Fără îndoială că declaraţiile din
anchetă au fost date sub o presiune teribilă, iar Dan Cernovodeanu a fost unul dintre cei
care a încercat să ascundă unele informaţii. Însă după căderea comunismului nu mai
exista nici un pericol, ceea ce i-a oferit posibilitatea să relateze fără teamă despre
experienţa sa în legătură cu organizaţia “T”. Printre altele, el a mărturisit că imediat ce a
fost recrutat în organizaţie a ţinut să-l înştiinţeze despre acest fapt pe unchiul său,
Constantin (Bebe) Brătianu. Acesta i-a spus că înţelege pornirea tinerilor din orga-
nizaţie, dar că “oficial partidul său [Partidul Naţional Liberal, nota D.D.] nu o poate
încuraja, deoarece aceasta ar constitui un motiv ideal pentru regimul comunist de la
conducere să acuze PNL de sprijin al unei organizaţii subversive ce ar intenţiona să
provoace o răsturnare a guvernului Groza şi eventual un război civil, care ar pune în
pericol siguranţa statului”. Tot Dan Cernovodeanu relata că liderii partidelor istorice,
adică Dinu Brătianu şi Iuliu Maniu, dar şi Constantin Titel Petrescu (?), erau “foarte
discret informaţi de evoluţia şi activitatea membrilor formaţiei «T», dar oficial nu
trebuiau să aibă vreo cunoştinţă de existenţa acesteia”. De asemenea, Cernovodeanu i-a
mai destăinuit existenţa organizaţiei şi lui Mircea Ionniţiu, fost coleg în “clasa
palatină”106 şi secretarul particular al regelui Mihai, cu scopul de a-l informa pe acesta
din urmă despre crearea organizaţiei, scopurile şi activitatea ei. Ionniţiu s-a arătat
interesat de constituirea organizaţiei “T”, dând asigurări că îl va informa pe rege,
aşteptând şi alte informaţii în acest sens. Suveranul era preocupat şi el de activitatea
organizaţiei “T”, “transmiţându-ne prin Mircea Ionniţiu că, în caz de necesitate, era
dispus, pentru reuniuni sau chiar pentru depozitare de armament, să ne pună la
dispoziţie unele din reşedinţele sale de vânătoare din Ardeal. Totul, bineînţeles, în cea
mai desăvârşită discreţie, regele oficial ignorând integral existenţa organizaţiei «T»”. De
altfel, subiectul a fost ocolit cu premeditare de anchetatori, nedorindu-se implicarea
suveranului în nici un fel107.
Cunoscându-se că Adriana Georgescu fusese şefa de cabinet a lui Nicolae
Rădescu, s-a făcut mare caz de acest amănunt, încercându-se compromiterea genera-
lului108. În încheierea referatului pe care l-a întocmit la 24 august 1945, comisarul şef de
poliţie Gheorghe Bulz nota: “aceste organizaţii [“Tinerimea Liberă” şi “T”, nota D.D.]
aveau numai în aparenţă şefii indicaţi, căci în fond sunt indicii serioase că conducerea
[sic!] revenea generalului Rădescu, care nu numai că avea legături indirecte pentru
104
Ibidem, p. 114-115, nota 92 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos. 23637, vol. 9, f. 251-252; vol. 10, f. 251).
105
106
Pentru perioada liceului, în care Marele Voievod de Alba-Iulia (viitorul rege Mihai), Mircea
Ionniţiu, Dan Cernovodeanu ş.a. au fost colegi într-o clasă specială, vezi Mircea Ionniţiu, Amintiri şi
reflecţiuni, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1993, p. 24-25.
107
Dan Cernovodeanu, op. cit., p. 212, 214.
108
Ibidem, p. 214.

fiecare din cele două organizaţii, anume prin Adriana Georgescu cu Organizaţia «T» şi
prin Darius Teodosiu cu Organizaţia «Tinerimea Liberă». Cu prima organizaţie a avut şi
legături directe, prin avocatul Remus Ţeţu, în prezenţa consilierului Şerbănescu şi
Adrianei Georgescu”109.
O mare atenţie a fost acordată în timpul anchetei liderilor social-democraţi
disidenţi arestaţi. Ion Flueraş a fost supravegheat de serviciile secrete româneşti încă
dinainte de 6 martie 1945, în condiţiile în care el se manifesta împotriva comunismului
de inspiraţie moscovită, se pronunţa pentru colaborarea cu partidele democratice şi
pentru apărarea intereselor muncitorimii pe cale parlamentară110. Ion Flueraş a avut în
iunie-iulie 1945 contacte cu Partidul Naţional-Liberal (spre exemplu, la 12 iunie 1945,
cu Dinu Brătianu, la o conferinţă pe care acesta a ţinut-o chiar la el acasă) şi cu Partidul
Naţional Ţărănesc (în iulie 1945, Flueraş şi Iosif Jumanca, un alt cunoscut lider social-
democrat de origine ardeleană, au făcut o vizită la sediul ţărăniştilor, unde au purtat
discuţii cu Nicolae Lupu)111. Oamenii Moscovei s-au folosit de acest proces pentru a
implica pe unii din lideri social-democraţi disidenţi emblematici şi, probabil, pentru a da
un semnal tuturor “tovarăşilor” de drum care şovăiau în a-i urma fără condiţii. Aşa s-a
întâmplat cu bătrânii militanţi Ioan Flueraş, Lazăr Măglaşu şi Antim Boghea, aceştia
fiind acuzaţi că ar fi finanţat organizaţiile subversive şi publicarea Văpăii112.
Partidele istorice nu au rămas indiferente la arestarea de către serviciile represive
a unora din membrii lor. Într-o notă a SSI, din 29 august 1945, se preciza că Iuliu Maniu
şi Dinu Brătianu stabiliseră cu puţin timp înainte “întocmirea unor memorii în legătură
cu arestarea unor membri ai tineretului partidelor Liberal şi Naţional Ţărănesc şi
implicarea lor într-o organizaţie teroristă. Memoriile vor fi prezentate Justiţiei militare.
În acelaşi timp, s-a adus la cunoştinţă […] misiunilor engleză şi americană, printr-un
memoriu al domnilor Iuliu Maniu şi Dinu Brătianu, menţinerea sub stare de arest, fără
cercetarea Justiţiei, timp de şapte săptămâni, a numeroşi cetăţeni, fiindcă fac parte din
cele două partide”. În aceeaşi notă se preciza că un memoriu în aceeaşi problemă fusese
înaintat americanilor şi de către generalul Nicolae Rădescu113. În special în interiorul
PNL au existat numeroase discuţii cu privire la arestarea, anchetarea şi viitorul proces al
organizaţiei “T”. Conducerea liberalilor a fost rezervată în aprecieri, dar unele grupuri
de al doilea plan din partid au fost foarte critice la adresa lui Remus Ţeţu, această
atitudine fiind foarte probabil o consecinţă a disputelor lăuntrice inerente unei
formaţiuni politice. Cert este că mai ales PNL şi-a mobilizat forţele pentru apărarea
tinerilor săi membri intraţi pe mâna autorităţilor, atât în perioada anchetelor, cât şi în
timpul procesului114.
În anchete avea să apară chiar ideea că organizaţia “T” îşi propusese asasinarea
miniştrilor comunişti (erau nominalizaţi Teohari Georgescu şi Gheorghe Gheorghiu-Dej)
din cabinetul Groza, precum şi a membrilor Comitetului Central al Partidului Comunist
din România (între cei amintiţi se găseau Ana Pauker, Vasile Luca şi Emil Bodnăraş)115.
109
110
Ibidem, p. 19-20 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos. 23637, vol. 9, f. 167-171).
111
Ibidem, p. 21-22 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos. 23637, vol. 9, f. 176-180, 187).
112
113
114
Ibidem, p. 81-88 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos. 23637, vol. 9, f. 244-245, 253; vol. 12, f. 53-65,
78-79, 81, 247-248, 251, 256, 259, 264-265).
115
ASRI, fond “D”, dos. 144, f. 45; Petre Ţurlea, op. cit., p. 137-138, 140, 148 (doc. de la ASRI, fond
“P”, dos. 23637, vol. 3, f. 220-222; vol. 8, f. 2-22); Adriana Georgescu, op. cit., p. 88.

DORIN DOBRINCU
Pentru a avea un câştig de imagine, pentru a lovi în opoziţia politică, autorităţile

au demarat, de la sfârşitul lunii august 1945, o adevărată campanie mediatică împotriva
celor inculpaţi în procesul organizaţiei “T”, înainte ca procesul propriu-zis să fi început.
În prim plan s-au aflat jurnalele comuniste „Scânteia” şi „România liberă”, ale căror
articole erau uneori identice, ceea ce dovedea existenţa unui centru coordonator116.
Sovieticii şi-au manifestat şi ei interesul pentru procesul tinerilor opozanţi din România,
radio Moscova transmiţând numeroase comentarii procomuniste în acest sens, preluate
şi la Bucureşti117.
Generalul Schuyler avea să noteze în jurnalul său (la 10 septembrie 1945): “Se
pare că intenţia guvernului este de a da amploare acestui eveniment, mult peste
adevărata sa importanţă şi, prin mărturii false, de a-i implica pe Maniu, Brătianu,
Rădescu şi alţi lideri [din opoziţie]”118. La 11 septembrie 1945, acelaşi oficial american
scria: “Bănuim că majoritatea acuzaţilor, dacă nu chiar toţi, vor fi declaraţi vinovaţi, iar
la convorbirile din cadrul Consiliului miniştrilor de la Londra acest verdict va fi folosit
drept dovadă că Partidele Naţional Ţărănesc şi Liberal sunt organizaţii periculoase şi că
vor trebui desfiinţate. Am mai aflat că va fi judecat şi un al doilea grup de îndată ce
primul va fi fost condamnat şi că este foarte posibil ca din cel de-al doilea grup să facă
parte Maniu, Brătianu şi Rădescu”119.
Înainte de proces, inculpaţii aveau să afle că liderii opoziţiei democratice înţele-
seseră că “arestându-i pe membrii tineri ai partidelor lor, comuniştii vor să arate opiniei
publice internaţionale că aceste partide îi învaţă pe membrii lor metodele fasciste şi
astfel să le discrediteze […] E un proces înscenat pentru uzul străinătăţii”. Aflând că va
avea loc un proces, arestaţii au intrat în zona optimismului, fapt evidenţiat şi de cântarea
imnului naţional după mutarea lor împreună în închisoarea Curţii Marţiale120.
VII. Procesul
VII.1. Un barometru al confruntării dintre autorităţi şi opoziţia politică
Dosarele anchetei au fost înaintate Parchetului Curţii Marţiale a Comanda-
mentului Militar al Capitalei pe 28 august 1945. Pe lista anchetatorilor erau trecute 40
de nume, doar o singură persoană nefiind arestată, Darius Teodosiu. În faţa instanţei
urmau a fi trimişi 21 de membri ai “Tinerimii Libere” şi 19 ai organizaţiei “T”121.
Exceptându-i pe cei trei socialişti (Flueraş, Măglaşu şi Boghea), oameni mai în vârstă,
ceilalţi inculpaţi nu aveau mai mult de 30 de ani, în majoritate studenţi la Drept sau la
Politehnică122.
116
Capturarea a două organizaţii teroristo-fasciste. Rolul Generalului Rădescu şi al partidelor
istorice. Alte complicităţi, în „Scânteia”, nr. 313, 30 august 1945, p. 1, 3; Pleava, în „Scânteia”, nr. 314, 31
august 1945, p. 1; Cum activa organizaţia «T». Declaraţiile teroristului Remus Ţeţu. Originea organizaţiei
«T». Rădescu demascat de complicii săi, în „Scânteia”, nr. 315, 1 septembrie 1945, p. 1, 4; Cine finanţa
organizaţiile teroriste, în „Scânteia”, nr. 316, 2 septembrie 1945, p. 1, 2; Descoperirea organizaţiei teroriste fas-
ciste «T», în „România liberă”, nr. 328, 30 august 1945, p. 1-2; M. G., De la Legiune la «T», în „România liberă”,
nr. 329, 31 august 1945, p. 1; Niculae Bellu, «T», în „România liberă”, nr. 330, 1 septembrie 1945, p. 1, 3; “Cine
finanţa organizaţia teroristă «T», în „România liberă”, nr. 331, 2 septembrie 1945, p. 1, 4; Tineretul român se
desolidarizează de teroriştii din organizaţia «T». Un comunicat al Comitetului Central al tineretului
progresist, în „România liberă”, nr. 331, 2 septembrie 1945, p. 1.
117
Andreea Georgescu, op. cit., p. 105.
118
119
Ibidem, p. 198-199.
120
121
Petre Ţurlea, op. cit., p. 50-51 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos. 23637, vol. 1, f. 2-3, 6-26).
122

Ancheta se desfăşurase în grabă, cercetările dovedindu-se nefinalizate, fapt

recunoscut şi de magistraţi. Spre exemplu, maiorul magistrat Iorgu Popescu avea să
noteze în referatul introductiv din 31 august 1945: “Cercetările sunt incomplete, unii
învinuiţi au dispărut, unii nu au fost cercetaţi şi este o strânsă conexiune a faptelor ce li
se impută”123. Însă autorităţile doreau să utilizeze procesul ca un mijloc de compro-
mitere a partidelor politice şi de atenţionare a populaţiei că nu glumea. Prim procurorul
militar, colonelul magistrat Barbu Dimescu, dădea o explicaţie la 5 septembrie 1945:
“În cauza privitoare la organizaţiile «T» şi «Tinerimea Liberă», s-a constatat că
cercetările sunt incomplete, majoritatea învinuiţilor fiind neidentificaţi şi necercetaţi. Ca
urmare, s-a dispus soluţionarea cauzei numai în ce priveşte pe acei 39 de învinuiţi
înaintaţi în stare de arest, ca un prim lot, pentru satisfacerea principiului de exem-
plaritate şi celeritate în materie de represiune penală”124.
Pentru apărarea inculpaţilor s-au oferit 73 de avocaţi, cei mai mulţi dintre aceştia
fiind liberali, dar şi ţărănişti sau apolitici: colonel Dumitru T. Lungescu, I. Metapadof,
colonel Părăianu, Adrian Grigoropol, Ilie Mateescu etc. În mare parte, ei aveau să
dovedească profesionalism, punând nu o dată în încurcătură completul de judecată125.
Însă grupul avocaţilor apărării nu era un bloc. Cel puţin unul dintre ei, cunoscut sub
indicativul “Victor”, era informator al Serviciului Special de Informaţii. O notă a SSI,
din 10 septembrie 1945, conţinea următoarea menţiune: “Informatorul nostru Victor a
fost solicitat să se înscrie printre cei circa 70 de apărători ai procesului lui Ţeţu. Nu
poate refuza această cerere şi el nu va vorbi nimic la apărare. Va figura numai printre
cei înscrişi. Victor mi-a cerut aprobarea şi i-am dat-o”, preciza ofiţerul care îl avea în
răspundere126. Curtea avea să acrediteze în cele din urmă doar 32 de avocaţi127.
La deschiderea şedinţei din 5 septembrie 1945, completul de judecată (al Secţiei a
IV-a a Curţii Marţiale, Corpul 2 Armată) era prezidat de generalul Ilie Creţulescu,
maiorul magistrat Iorgu Popescu fiind procuror128. Generalul Ilie Creţulescu era
comandant al trupelor de grăniceri, apropiat al lui Petru Groza, membru ARLUS
(Asociaţia Română pentru Strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică) şi fost
subsecretar de stat în Ministerul Apărării (pentru Armata de Uscat) din cel de-al doilea
cabinet condus de generalul Constantin Sănătescu (4 noiembrie-5 decembrie 1944)129.
Cât îl priveşte pe Iorgu Popescu, cercurile britanice din Bucureşti aveau cunoştinţă că
acesta fusese “cea mai odioasă unealtă a lui Almăjeanu şi agentul Serviciului Secret
Român”. El intrase în slujba noului regim pentru a-şi salva viaţa130. Prezenţa în sală a
unor observatori de la Misiunile Americană şi Britanică, în uniformă, a avut darul de a
ridica moralul acuzaţilor131. Datorită grabei autorităţilor de a-şi atinge cât mai repede
scopul, inculpaţii nu au avut timp să-şi pregătească apărarea. De aceea, cei 33 de
inculpaţi înaintaţi justiţiei şi cei 32 de avocaţi au cerut amânarea procesului, pentru a se
putea studia dosarul. S-a acceptat mutarea procesului de pe 5 pe 10 septembrie 1945132.
123
124
125
Ibidem, p. 76, 124; Dan Cernovodeanu, op. cit., p. 216; Adriana Georgescu, op. cit., p. 100, 108;
Burton Y. Berry, op. cit., p. 238.
126
Petre Ţurlea, op. cit., p. 115, nota 92 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos. 23637, vol. 9, f. 251-252).
127
Adriana Georgescu, op. cit., p. 108, 126.
128
Ibidem, p. 108; Dan Cernovodeanu, op. cit., p. 216.
129
Stelian Neagoe, op. cit., p. 152; Petre Ţurlea, op. cit., p. 70.
130
131
Adriana Georgescu, op. cit., p. 108. Vezi şi Burton Y. Berry, op. cit., p. 243.
132
Petre Ţurlea, op. cit., p. 60 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos. 23637, vol. 1, f. 121); Adriana
Georgescu, op. cit., p. 109; Dan Cernovodeanu, op. cit., p. 216.

DORIN DOBRINCU
Răstimpul câştigat cu amânarea procesului a fost utilizat de apărare pentru stabi-

lirea contactului cu inculpaţii133. Chiar şi aşa, unii din avocaţii apărării aveau să relateze
pe 10 septembrie că nu avuseseră posibilitatea de a consulta dosarul şi nici să discute cu
acuzaţii, aceştia fiind mutaţi din închisoarea Curţii Marţiale în cea de la Malmaison134.
Totuşi, inculpaţii apucaseră să arate că li s-au smuls declaraţii false ca urmare a maltra-
tărilor la care au fost supuşi. În consecinţă, s-a cerut retragerea acuzaţiilor inexacte135.
Nicolski şi echipa sa au încercat să-i intimideze pe acuzaţi şi în perioada 5-10
septembrie 1945, deşi aceştia nu se mai aflau, legal, în grija Serviciului Special de
Informaţii. De la închisoarea Curţii Marţiale au fost transportaţi la cea a SSI, unde
torţionarii au făcut tot posibilul să le obţină semnătura pe declaraţii ticluite, conform
cărora ar fi fost bine trataţi în timpul anchetei136.
La reînceperea procesului, pe 10 septembrie 1945, inculpaţii au constatat că se
schimbase completul de judecată. Preşedintele acestuia devenise colonelul Alexandru
Petrescu137, ceilalţi membri fiind locotenent-colonelul Alexandru Olteanu138 şi
locotenent-colonelul magistrat Dumitru Gilcoveanu; maiorul magistrat Iorgu Popescu a
fost menţinut ca procuror139.
A fost permis accesul ziariştilor în sala tribunalului, alături de cei români aflându-se
şi doi jurnalişti de la misiunile americană şi engleză. Deşi unii avocaţi ai apărării au
ridicat diferite obiecţii, în ziua de 10 septembrie 1945, unele dintre acestea cu referire la
neconstituţionalitatea procesului, preşedintele completului le-a respins pe toate.
Avocaţii conveniseră cu inculpaţii ca aceştia să nege învinuirile din rechizitoriu, dat
fiind că fuseseră obţinute prin forţă. Punerea în practică a acestei strategii i-a înfuriat pe
membrii acuzării şi ai completului, care sperau că îşi vor îndeplini cu uşurinţă misiunea
politică140. În depoziţiile lor, inculpaţii nu s-au recunoscut vinovaţi. “Spun că au iscălit
133
134
Petre Ţurlea, op. cit., p. 60-61 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos. 23637, vol. 1, f. 208; vol. 2, f. 298;
vol. 10, f. 275).
135
136
Adriana Georgescu, op. cit., p. 110-112; Declaraţia Adrianei Georgescu Cosmovici, în Nicolae
Rădescu, op. cit., p. 58.
137
O scurtă prezentare a colonelului Alexandru Petrescu ne poate spune ceva despre calitatea justiţiei în
România postbelică. Acesta dăduse pedepse necruţătoare împotriva comuniştilor în 1940 (Burton Y. Berry, op. cit.,
p. 234), iar sub regimul Antonescu a devenit director al închisorilor, calitate în care a fost implicat şi în jefuirea
evreilor deportaţi în lagărele româneşti din Transnistria Un martor al istoriei, Emil Ghilezan de vorbă cu Adrian
Niculescu, Cuvânt înainte de Neagu Djuvara, Cuvânt de încheiere de Dinu Gavrilescu, Bucureşti, Editura All,
1998, p. 139, şi nota 63; Gabriel Ţepelea, Însemnări de taină, Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române,
1997, p. 45-46. Vezi şi C. V. R. Schuyler, op. cit., p. 197; Petre Ţurlea, op. cit., p. 71 (doc. de la ASRI, fond “P”,
dos. 23637, vol. 9, f. 266). Acţiunile sale din timpul războiului, inclusiv torturile la care îi supunea pe deţinuţi, au
fost făcute publice în presa internaţională în 1944-1945 de către ziaristul luxemburghez Yves Franck (C. Ioniţoiu,
N. Constantinescu, I.O. Borcea, Le drame de la Roumanie, Freiburg, 1984, p. 158-160; apud Un martor al istoriei,
p. 139, nota 63). Întrucât figura pe lista criminalilor de război, a fost arestat în timpul guvernului Rădescu (Un
martor al istoriei, p. 139, şi nota 63; Adriana Georgescu, op. cit., p. 112; Burton Y. Berry, op. cit., p. 234). După
instalarea guvernului Groza, Petrescu i-a trimis o scrisoare Anei Pauker, în care se oferea să facă pentru noii stăpâni
de la Bucureşti ceea ce făcuse şi pentru Antonescu. A ieşit din puşcărie în acelaşi an 1945, la timp pentru a prezida
procesul organizaţiei “T”(Un martor al istoriei, p. 139-140).
138
Locotenent-colonelul Alexandru Olteanu căzuse prizonier la Stalingrad, în urma dezastrului suferit
de trupele româno-germane la sfârşitului anului 1942 – începutul anului 1943, iar ulterior intrase în divizia de
“voluntari” români “Tudor Vladimirescu”, constituită în URSS. Se spunea despre el că era pe lista sovietică a
criminalilor de război (Burton Y. Berry, op. cit., p. 234).
139
Dan Cernovodeanu, op. cit., p. 217; Adriana Georgescu, op. cit., p. 112; C. V. R. Schuyler, op. cit.,
p. 197; Burton Y. Berry, op. cit., p. 233-234; Petre Ţurlea, op. cit., p. 70 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos.
23637, vol. 2, f. 295).
140

ce li s-a dictat la anchetă sub lovituri ori sub presiuni morale: fiindcă le era foame sau
fiindcă le era frică. Cei care au iscălit imediat nu au fost loviţi”141.
Militanţii socialiştii – Ion Flueraş, Antim Boghea, Ion Măglaşu – s-au manifestat
curajos în timpul audierilor, răspunzând foarte acid la acuzele ce li se aduceau şi
acuzând ei guvernul pentru instrumentarea procesului în care fuseseră implicaţi142.
Dintre inculpaţii în organizaţia “T” s-au evidenţiat în timpul procesului, pentru poziţia
lor de frondă la adresa autorităţilor, îndeosebi Remus Ţeţu şi Adriana Georgescu. Cel
dintâi avea să adopte tactica deriziunii, exagerând faptele, în cele din urmă făcând chiar
o declaraţie şocantă: “Organizaţia «T» nu există şi nu a existat niciodată”. A. Georgescu
a afirmat deschis că procesul “e o farsă înscenată de guvern, care vrea să transforme ţara
într-o imensă închisoare”143.
Ca şi în anchetă, şi la proces autorităţile i-au tratat diferenţiat pe membrii celor
două organizaţii, în funcţie de gradul de periculozitate la adresa guvernului comunist.
Din acest punct de vedere, organizaţia “T” a suportat tirul principal144. Dar nici compo-
nenţii ei nu s-au lăsat mai prejos. Un agent al Serviciului Special de Informaţii, aflat în
sala Tribunalului, a întocmit o stenogramă, în care avea să noteze în cea de-a doua zi a
procesului: “De remarcat că, în timp ce «Tinerimea Liberă» a căutat pur şi simplu să se
apere, «T» a căutat pe toate căile şi prin toate mijloacele să facă propagandă şi să creeze
atmosferă contra regimului. Era de la sine înţeles că nu a fost cruţată nici Siguranţa, nici
noi [SSI-ul, nota D.D.]. Martorii au susţinut din toate puterile tendinţa aceasta”145.
Noi modificări s-au produs în componenţa completului în ziua de 11 septembrie
1945. Datorită unor diferenţe de păreri între colonelul Petrescu şi locotenent-colonelul
Gilcoveanu, cel din urmă a fost schimbat cu locotenent-colonelul Taşcău, fost şef al
cenzurii sub Antonescu şi fost director al închisorii Târgu Ocna, al cărui dosar fusese
înaintat Tribunalului Poporului pentru judecarea criminalilor de război146.
Inculpaţii au negat în continuare acuzaţiile care li se aduceau. Mai mult, au
afirmat că au fost maltrataţi în timpul detenţiei. Li s-au cerut dovezi de către preşedintele
completului147, ceea ce i-a determinat pe Remus Ţeţu, Adriana Georgescu şi Alexandru
Boldei să solicite o şedinţă secretă, admisă de instanţă. În pofida “tratativelor”, nu s-a
admis expertiza medicală solicitată de acuzaţi privind răul tratament la care fuseseră
supuşi în timpul anchetei. În sală au rămas şi reprezentanţii americani şi englezi, ceea ce
le-a dat curaj inculpaţilor, care au povestit cu lux de amănunte cum au fost torturaţi.
Faptele au fost înregistrate de tribunal, dar nu s-a luat nici o măsură148. În orice caz,
Remus Ţeţu şi Adriana Georgescu nu au recunoscut nimic din ceea ce declaraseră în
anchetă149. Deşi completul de judecată a refuzat expertiza medicală, Partidul Naţional
141
142
Petre Ţurlea, op. cit., p. 62-63 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos. 23637, vol. 10, f. 280-282); Adriana
Georgescu, op. cit., p. 113.
143
Petre Ţurlea, op. cit., p. 68-69, 78-79, nota 32, p. 105 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos. 23637, vol. 3, f. 25,
27; vol. 10, f. 280, 282). Vezi şi Adriana Georgescu, op. cit., p. 115-118; Burton Y. Berry, op. cit., p. 235-236, 244.
144
Petre Ţurlea, op. cit., p. 8-9.
145
146
Burton Y. Berry, op. cit., p. 233-234; Petre Ţurlea, op. cit., p. 70 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos.
23637, vol. 2, f. 299-301).
147
Dan Cernovodeanu, op. cit., p. 217. Petre Ţurlea, op. cit., p. 63 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos.
23637, vol. 2, f. 299-301).
148
Rădescu, op. cit., p. 57; Dan Cernovodeanu, op. cit., p. 217; C. V. R. Schuyler, op. cit., p. 200; Burton Y.
Berry, op. cit., p. 236; Petre Ţurlea, op. cit., p. 63-65, 106, nota 40 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos. 23637,
vol. 2, f. 301, 30; vol. 10, f. 280, 289; vol. 12, f. 21).
149
Petre Ţurlea, op. cit., p. 107, nota 46 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos. 23637, vol. 2, f. 311).

DORIN DOBRINCU
Liberal şi Partidul Naţional-Ţărănesc aveau să obţină certificate medicale din care

reieşea că inculpaţii fuseseră supuşi torturilor150.
Şi Victor Isac avea să declare în mai 1976, adică la mai bine de trei decenii de la
petrecerea faptelor, că a fost bătut în timpul anchetei, cerându-i-se să declare tot ceea ce
îi spunea anchetatorul Gheorghe Bulz151. Mircea Ştefanovici avea să susţină tot în 1976:
“Declaraţiile date la Siguranţă de noi toţi, fără excepţie, au fost smulse prin violenţă de
Bulz Gheorghe şi conţin arătări complet fanteziste şi calomnioase, dictate şi impuse de
el prin cele mai nepermise mijloace […] Declaraţiile au fost smulse prin mijloace
sălbatice de Bulz Gheorghe”152. Acelaşi fost inculpat avea să mai spună. “Am spus la
anchetă tot ce mi s-a cerut”153. Pentru a demonstra, în 1976, că în timpul anchetei din
1945 se uzase de instrumente ilegale, Mircea Ştefanovici a folosit metoda comparativă.
A reieşit că multe din declaraţii erau identice în conţinut, dar şi în formă, inclusiv în
privinţa punctuaţiei154. Toţi inculpaţii şi-au retras în timpul procesului declaraţiile
smulse cu forţa în anchetă155.
Pentru a-i intimida pe inculpaţi şi pe avocaţii acestora, comuniştii şi-au trimis
grupurile de presiune, care strigau: “Moarte teroriştilor, moarte lui Ţeţu, moarte
Adrianei Georgescu, moarte lui Antim Boghea, moarte…”156. La un moment dat biroul
preşedintelui instanţei a fost acoperit de telegrame trimise de oamenii puterii pentru a
distruge moralul acuzaţilor. Unele din acestea au fost citite în mod solemn de
preşedinte, ceea ce era împotriva oricărei norme juridice. Spre exemplu, o asemenea
telegramă avea următorul conţinut: “Sindicatele ţării cer verdictul suprem pentru
acuzaţi”157.
Numărul martorilor audiaţi, la cererea apărării, a fost foarte mare, toţi depunând,
fără excepţie, favorabil pentru inculpaţi158. Se apreciază că numărul celor audiaţi în
penultima zi a procesului, pe 12 septembrie 1945, s-a ridicat la 103159. Între perso-
nalităţile audiate s-au numărat: Constantin Zilişteanu, ziarist; Petre Livezeanu, avocat;
Ghiţă Pop, ziarist şi membru al conducerii PNŢ; Petre Topa, medic şi succesorul lui
Nicolae Iorga la conducerea Partidului Naţionalist Democrat; Istrate Micescu, profesor
universitar, membru în conducerea PNL; generalul Gheorghe Negrescu (pentru fiul său,
Alexandru Negrescu); Ion Mirescu (pentru Ion Flueraş); Ioan Gigurtu, inginer, mare
industriaş şi fost prim-ministru (în 1940), care a declarat că nu a subvenţionat niciodată
vreo organizaţie politică; Constantin (Bebe) Brătianu, secretar general al PNL; Daniel
Danielopol, medic, profesor universitar şi membru al conducerii PNL; Ion Masoff,
ziarist; Vintilă V. Brătianu, inginer, membru PNL; Constantin Hagea, ziarist; Victor
Papacostea, profesor universitar etc.160. Remarcabile, de natură să irite autorităţile, au
fost pledoariile lui Istrate Micescu (a depus favorabil pentru tinerii liberali şi ţărănişti,
150
151
152
153
Ibidem, p. 107, nota 47 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos. 23637, vol. 2, f. 308).
154
155
Ibidem, p. 69 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos. 23637, vol. 2, f. 311; vol. 10, f. 278-282).
156
Adriana Georgescu, op. cit., p. 115, 126.
157
Ibidem, p. 124, 127.
158
Burton Y. Berry, op. cit., p. 237; Petre Ţurlea, op. cit., p. 72 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos.
23637, vol. 2, f. 304; vol. 12, f. 24)
159
Petre Ţurlea, op. cit., p. 107, nota 63.
160
Ibidem, p. 73-74, 158-161 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos. 23637, vol. 2, f. 130, 132; vol. 10, f. 251);

foşti studenţi ai săi), dr. Danielopol, George Fotino şi Constantin (Bebe) Brătianu161.
Pentru a se răspunde acuzaţiei de antisemitism, în favoarea inculpaţilor au depus
mărturie mai mulţi etnici evrei (medicul Zeilic Blumenfeld, bijutierul Sami Marcovici,
dr. Asra Bercovitz, ziarist, Reghina Goldenberg, profesoară etc.), unii fiind chiar
membri ai Partidului Comunist162.
Din mărturii aflăm că Dinu Brătianu, preşedintele PNL, şi Iuliu Maniu,
preşedintele PNŢ, au fost şi ei citaţi pentru a depune mărturie. Ei fuseseră însă preveniţi
că echipe de muncitori comunişti urmau să-i aştepte la intrarea în Tribunalul Curţii
Marţiale pentru a-i huidui, chiar să-i agreseze. Din acest motiv, Iuliu Maniu a renunţat
să se mai prezinte ca martor163. Însă Dinu Brătianu, liderul PNL, a fost prezent la
proces, conform documentelor, şi a depus în mod deosebit în favoarea lui Dan
Cernovodeanu164.
Pentru inculpaţii social-democraţi, în special pentru Ion Flueraş, a depus Ion
Grigorovici, publicist, el însuşi vechi militant social-democrat. A declarat că îl cunoştea
pe acuzat de 30 de ani, ambii, dar şi Boghea sau Măglaşu, fiind membri ai Partidului
Social-Democrat, respingând terorismul (acuzaţia principală). Grigorovici a recunoscut
că Flueraş îi vorbise despre “Tinerimea Liberă” şi văzuse la el broşuri ale organizaţiei,
“care ne pun în contact cu statele aliate”. Martorul ţinea să precizeze în încheiere: “Noi
toţi suntem regalişti”165.
Deşi au fost solicitaţi ca martori, nu s-au prezentat în faţa instanţei: Aurel
Leucuţia, Felix Aderca, Georgescu Cocoş (fost redactor şef al „Neamului Românesc”,
ziarul lui Nicolae Iorga), Dimitrie Gusti, Mihail Ralea, Vlădescu Răcoasa, Tudor Vianu,
Constantin Franasovici, Ion Mihalache, Dumitru Alimănişteanu, Anton Dimitriu, Ştefan
Voitec166. Observăm că toţi cei amintiţi aveau afilieri politice diverse, de la stânga până
la dreapta.
Procesul a continuat şi în noaptea de 12/13 septembrie 1945, tot atunci fiind
prezentat şi rechizitoriul167. În cele din urmă, sub presiunea opiniei publice şi probabil
datorită lipsei unor probe indubitabile, instanţa a trebuit să bată în retragere, propunând
chiar ea “schimbarea de calificare” (încadrarea juridică). Avocaţii apărării au insistat pe
ideea neconstituţionalităţii, Curtea promiţând că va lua în considerare chestiunea
schimbării de calificare în momentul deliberării168. Instanţa avea să accepte că martorii
erau unanimi în a susţine că inculpaţii nu fuseseră niciodată legionari sau de extrema
dreaptă. Schimbarea încadrării presupunea condamnări mult mai reduse169.
Interesul pentru procesul organizaţiilor “Tinerimea liberă” şi “T” a fost major nu
doar din partea guvernului şi partidelor politice. Şi regele Mihai a fost preocupat de
proces, însă în limitele prerogativelor sale constituţionale. În discuţiile purtate de
161
Petre Ţurlea, op. cit., p. 74-76 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos. 23637, vol. 2, f. 130, 133-134; vol. 9,
f. 267-268; vol. 10, f. 251; vol. 12, f. 37). Vezi şi Adriana Georgescu, op. cit., p. 119-120.
162
163
Burton Y. Berry, op. cit., p. 238; Dan Cernovodeanu, op. cit., p. 217. Vezi şi Adriana Georgescu,
op. cit., p. 119.
164
165
Ibidem, p. 134, 137, 140, 157 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos. 23637, vol. 2, f. 132); Dan
166
Petre Ţurlea, op. cit., p. 74, nota 67, p. 108 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos. 23637, vol. 10, f. 251;
vol. 12, f. 9-11).
167
168
Petre Ţurlea, op. cit., p. 79 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos. 23637, vol. 12, f. 22, 24); Dan
169

DORIN DOBRINCU
generalul american Schuyler cu Mircea Ionniţiu, secretarul particular al regelui, cel din
urmă i-a spus, între altele, că suveranul aflase de torturile la care fuseseră supuşi
acuzaţii din organizaţia “T”. De asemenea, el era îngrijorat de “prăbuşirea aparent
generală a justiţiei militare pe întreg cuprinsul ţării”170.
La proces au asistat în permanenţă observatori ai Misiunilor Britanică şi
Americană171. De asemenea, presa occidentală a fost de faţă la proces, de nu ar fi să
amintim decât pe corespondentul importantei publicaţii britanice „Economist”172.
VII.2. Sentinţa
Prin sentinţa nr. 12/13 septembrie 1945 a Curţii Marţiale, Corpul 2 Armată, Secţia
a IV-a, în cazul inculpaţilor din organizaţiile “Tinerimea Liberă” şi “T” s-au reţinut
principalele învinuiri: participarea la constituirea de asociaţii politice interzise,
nedenunţarea unei activităţi ilegale, deţinerea de muniţii fără autorizaţie, susţinerea
materială a unor asociaţii politice interzise, imprimarea şi răspândirea de materiale
interzise, deţinerea de materiale propagandistice interzise. Principala învinuire, “uneltire
contra ordinei sociale”, a fost schimbată în “participare la constituirea de asociaţii cu
caracter politic interzis”. Este interesant de semnalat că se menţiona încălcarea
Decretului Lege nr. 236/1941, a ordinelor nr. 9/1943 şi nr. 18/1944 ale Comanda-
mentului Militar al Capitalei şi a diverse articole din Codul Penal, cu toate că primele
fuseseră emise în timpul războiului, în absenţa Constituţiei, deci nu puteau constitui
fundamentul unui proces în toamna anului 1945173. Spre exemplu, legea 236/1941
stipula că în faţa Curţii Marţiale puteau fi aduse persoanele care susţineau răsturnarea
guvernului, pentru această infracţiune prevăzându-se pedeapsa cu moartea. Mai mult
chiar, unele prevederi ale legii aveau un caracter rasist, în cazul în care inculpatul era
evreu, iar dacă era comunist sau nu avea naţionalitatea română, pedeapsa se dubla174.
Condamnările pronunţate, la închisoare corecţională, au fost, cu câteva excepţii,
ale liderilor, foarte mici, ceea ce reprezintă o dovadă indirectă că autorităţile realizaseră
eşuarea scopului iniţial. Remus Ţeţu a primit cea mai mare condamnare, 7 ani
închisoare corecţională, urmat de Victor Isac, cu 5 ani, Adriana Georgescu (4 ani),
Nicolae Georgescu (2 ani), Mircea Ştefanovici, Constantin Drăgoi, Alexandru Oprea
(câte 1 an), Gheorghe Strat, Dinu Mănciulescu, Alexandru Stelorian (6 luni), Marcel
Boisnard, Traian Ispas, Alexandru Boldei, Antim Boghea, Ion Flueraş, Lazăr Măglaşu,
Mircea Pătârlăgeanu (3 luni), Vladimir Enacovici, Andrei Dron (2 luni), Nicolae Pascu,
locotenent comandor Nicolae Bătrânu, Ioan Teodorescu, Aristide Mateescu, Dan
Plopeanu, Petre Crăciunescu (1 lună)175. Inculpaţii au făcut, în cea mai mare parte,
recurs, observându-se o corelare a acţiunilor acestora. Cele mai multe recursuri au fost
respinse ca “neîntemeiate”176.
Alexandru Negrescu, Vasile Radu şi Radu Tănase erau declaraţi neculpabili şi în
consecinţă achitaţi177. Acţiunea penală împotriva inculpaţilor Lucian Toma, Dan
170
171
172
173
Ibidem, p. 80-81; Sentinţa în procesul organizaţiilor “Tinerimea Liberă” şi “T”, în ibidem, p. 162-168 (doc.
de la ASRI, fond “P”, dos. 23637, vol. 2, f. 295-317, şi vol. 6, f. 211-241). Vezi şi C. V. R. Schuyler, op. cit., p. 201.
174
C. V. R. Schuyler, op. cit., p. 201; Burton Y. Berry, op. cit., p. 243.
175
Sentinţa în procesul organizaţiilor “Tinerimea Liberă” şi “T”, în Petre Ţurlea, op. cit., p. 162-166
(doc. de la ASRI, fond “P”, dos. 23637, vol. 2, f. 295-317, şi vol. 6, f. 211-241).
176
Ibidem, p. 95-98.
177
Sentinţa în procesul organizaţiilor “Tinerimea Liberă” şi “T”, în ibidem, p. 167-168 (doc. de la
ASRI, fond “P”, dos. 23637, vol. 2, f. 295-317, şi vol. 6, f. 211-241).

Cernovodeanu, Radu Maltezeanu, Florin Popescu şi Nadejda Marinescu a fost

disjunsă178. Un complet de judecată, format din colonelul Alexandru Petrescu, căpitanul
Ştefan Mănescu şi maiorul Iorgu Popescu, i-a judecat între 19-21 septembrie 1945 pe
Florin Popescu, Radu Maltezeanu (membri ai “Tinerimii Libere”) şi Lucian Toma
(organizaţia “T”). Primii doi au fost achitaţi, iar ultimul a fost condamnat la o lună de
închisoare179.
Chiar şi după procesul din septembrie 1945 avea să se considere în actele
autorităţilor că se dovedise complicitatea partidelor “istorice” cu organizaţiile “T” şi
“Tinerimea Liberă”, de unde ar şi fi provenit majoritatea membrilor acestora180. Odată
cu dizolvarea PNŢ, în vara anului 1947, şi culminând cu procesul liderilor acestui
partid, în toamna aceluiaşi an, autorităţile comuniste aveau să marşeze pe ideea că ţără-
niştii constituiseră “grupuri subversive teroriste”, între acestea fiind şi organizaţia “T”181.
În unele din declaraţiile obţinute în anchetă sub tortură s-a trecut ideea că organi-
zaţiile “T” şi “Tinerimea Liberă” făceau parte dintr-o organizaţie mai mare, extinsă în
întreaga ţară. Serviciile de informaţii aveau să perpetueze aserţiunea, specificându-se
chiar că această “organizaţie mai mare” era “Mişcarea Naţională de Rezistenţă”182. Din
studiul documentelor privind “Mişcarea Naţională de Rezistenţă”183 putem afirma cu
certitudine că aceasta nu a avut nici o legătură cu organizaţiile “T” şi “Tinerimea
Liberă”, care au şi precedat-o în timp. Fără îndoială că scopul lor general era acelaşi:
lupta împotriva comunizării/sovietizării României, dar mediile de recrutare şi de
influenţare, precum şi mijloacele de atingere a obiectivelor au diferit.
Cu ocazia sosirii la Bucureşti, în noiembrie 1945, a misiunii speciale a SUA, sub
conducerea lui Mark Ethridge, Partidul Naţional Liberal avea să înainteze trimisului
american un memoriu în care se menţiona înscenarea de către guvernul Groza a unor
procese împotriva membrilor PNL, PNŢ şi PSD. Se exemplifica prin recentul proces la
organizaţiei “T”184. Nu ştim care a fost reacţia lui Ethridge şi nici a superiorilor săi de la
Washington.
Deşi autorităţile nu şi-au atins scopul principal, acela de a discredita opoziţia
democratică din România, procesul din septembrie 1945 le-a servit ca o lecţie pentru
ceea ce avea să urmeze185. Intenţia comuniştilor de a-i implica într-un proces pe cei doi
importanţi lideri ai opoziţiei democratice, Iuliu Maniu şi Constantin (Dinu) Brătianu, în
vederea distrugerii partidelor în fruntea cărora se aflau, avea să se păstreze şi în viitor186.
178
Ibidem, p. 162 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos. 23637, vol. 2, f. 295-317, şi vol. 6, f. 211-241).
179
Ibidem, p. 113, nota 88 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos. 23637, vol. 6, f. 242-244). Vezi şi Dan
180
ASRI, fond “D”, dos. 9029, vol. 4, f. 62; Petre Ţurlea, op. cit., p. 175 (doc. de la ASRI, fond “P”,
dos. 23637, vol. 3, f. 64-65).
181
România – viaţa politică în documente – 1947, coordonator Ioan Scurtu, Bucureşti, Arhivele
Statului din România, 1994, p. 192 (doc. de la Arhivele Naţionale Istorice Centrale, fond “Preşedinţia
Consiliului de Miniştri, Senograme”, dos. 7/1947, f. 108-110).
182
Petre Ţurlea, op. cit., p. 40-41 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos. 23637, vol. 3, f. 169, 262, 291; vol. 8,
f. 59-65; vol. 12, f. 56).
183
Vezi Dorin Dobrincu, Începuturile rezistenţei armate anticomuniste în România, în “Anuarul
Institutului de Istorie «A.D. Xenopol»”, tom XXXIV, 1997, p. 111-136, în special p. 127-133.
184
România. Viaţa politică în documente. 1945, coordonator Ioan Scurtu, Bucureşti, Arhivele Statului
din România, 1994, p. 425 (doc. de la Arhivele Naţionale Istorice Centrale, fond “Casa regală, Diverse”, dos.
54/1945, f. 40-42).
185
186
Burton Y. Berry, op. cit., p. 240.

DORIN DOBRINCU
VIII. Supraveghere poliţienească, evaziuni, reabilitări

Serviciile secrete ale guvernului de la Bucureşti au avut în vedere şi au ordonat
eşaloanelor inferioare, după procesul din septembrie 1945, ca organizaţiile “T” şi
“Tinerimea Liberă” “să nu continue activitatea sub vechea formă sau sub orice alt nume
şi fel de organizare”. Ordinul a fost respectat în anii următori (sau cel puţin în 1946), de
vreme ce organizaţiei “T” îi era rezervat un spaţiu special în sintezele Corpului Detec-
tivilor (parte a Direcţiei Generale a Poliţiei), chiar dacă nu se mai semnala nici un fel de
activitate187. În dările de seamă din anii următori ale acestei structuri poliţieneşti, strict
controlată de oamenii Kremlinului, descoperirea celor două organizaţii era considerată
una dintre marile reuşite după 6 martie 1945188.
Condamnaţii în procesul organizaţiei “T” au ajuns iniţial la închisoarea Jilava,
bărbaţii, sau la Văcăreşti, femeile (Adriana Georgescu)189. Unii dintre ei au încercat să
scape individual, cum s-a întâmplat cu Remus Ţeţu, în 1947, ajuns apoi la Paris190.
Deţinută şi ea, Adriana Georgescu a reuşit să obţină, deoarece era bolnavă, întreruperea
efectuării condamnării în mai multe rânduri, începând cu 1 iulie 1946191. În aprilie 1947
a fost graţiată192. Autorităţile au încercat să o implice şi în operaţiunea de compromitere
a liderilor PNL, fiind din nou arestată. Cu ajutorul unor persoane, inclusiv din Minis-
terul de Interne şi de la Misiunea britanică, a reuşit să evadeze, a intrat într-o reţea de
rezistenţă, pentru ca în 1948 să ajungă la Viena193. Experienţa Adrianei Georgescu din
anii instalării regimului comunist în România, inclusiv torturile şi procesul organizaţiei
“T”, avea să fie redată într-o carte de memorii – despre care s-a spus că ar fi un
“adevărat roman autenticist”194 –, Au commencement était la fin – la dictature rouge á
Bucarest, apărută la Paris în 1951, în celebra editură Hachette, traducerea fiind asigurată
de Monica Lovinescu (care folosea pseudonimul Claude Pascal)195.
Alţi inculpaţi în procesul organizaţiilor “Tinerimea Liberă” şi “T” au făcut
demersuri în anii şi în deceniile următoare pentru a fi reabilitaţi. Mircea Ştefanovici a
reuşit primul acest lucru, prin sentinţa nr. 889/16 iunie 1954 a Tribunalului Militar
Bucureşti a fost reabilitat. Paradoxal, se pare că a devenit membru al Partidului Munci-
toresc Român, şi încă unul din cei devotaţi196. Avea chiar să-l trădeze pe Darius
Teodosiu, care intenţiona în 1949 să fugă în străinătate şi îi destăinuise planul. Teodosiu
187
ASRI, fond “D”, dos. 144, f. 135.
188
Ibidem, dos. 9029, vol. 4, f. 47-48, 50-52, 60-62, 68.
189
Rădescu, op. cit., p. 58.
190
Petre Ţurlea, op. cit., p. 98-99 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos. 23637, vol. 17, f. 682-684); Cartea
Albă a Securităţii, vol. I, 23 august 1944-30 august 1948, s.l., Serviciul Român de Informaţii, 1997, p. 370
(doc. de la ASRI, fond “D”, dos. 2029, f. 1).
191
Petre Ţurlea, op. cit., p. 99-100 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos. 23637, vol. 11, f. 91-92, 96).
192
Adriana Georgescu, op. cit., p. 154; Declaraţia Adrianei Georgescu Cosmovici, în Nicolae Rădescu,
op. cit., p. 56.
193
Rădescu, op. cit., p. 56, 58; Scrisoare a Adrianei Georgescu către Zoe şi Leontin Constantinescu, 10 noiembrie
1976, reprodusă în “Jurnalul literar”, nr. 7-8, aprilie 1998, p. 7; Cu Alexandru Paleologu despre ceea ce era
datoare să afle Vanessa Redgrave, interviu de Anca Mateescu, în “Jurnalul literar”, nr. 7-8, aprilie 1998, p. 1.
194
Nicolae Florescu, Întoarcerea proscrişilor. Reevaluări critice ale literaturii exilului, Bucureşti,
Editura “Jurnalul literar”, 1998, p. 205.
195
Monica Lovinescu, Prefaţă la Adriana Georgescu, op. cit., p. 9; Monica Lovinescu, La apa Vavilonului,
Bucureşti, Editura Hummanitas, 1999, p. 68-69; Micaela Ghiţescu, Adriana, Mariana şi alte nume, în “Jurnalul
literar”, nr. 7-8, aprilie 1998, p. 11; Nicolae Florescu, op. cit., p. 203; Voix de l’effroi. La Roumanie sous le
communisme. Recits et Témoignages, Bucharest, Edit. M.C., Association Europe Chrétiennne, 2000, p. 15.
196
Petre Ţurlea, op. cit., p. 99-101 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos. 23637, vol. 7, partea I, f. 491-492,
şi partea a II-a, f. 2-3; vol. 17, f. 694-704).

a fost arestat, i s-a intentat un proces şi a fost condamnat la 20 de ani muncă silnică,
ajungând la închisoarea Aiud197. Au mai făcut recurs extraordinar Marcel Boisnard,
Traian Ispas, Gheorghe Strat, Ion Teodorescu şi Lazăr Măglaşu, ei fiind achitaţi prin
Decizia nr. 70/7 aprilie 1970. “Tinerimea Liberă” a fost considerată, postum, orga-
nizaţie democratică, spre deosebire de “T”, care rămânea cu statutul de subversivă198. La
îndemnul lui Mircea Ştefanovici, Alexandru Boldei, Andrei Dron, Victor Isac,
Constantin Drăgoi, Vladimir Enacovici şi Ion Flueraş au cerut şi ei revizuirea proce-
sului. Prin sentinţa nr. 643/15 noiembrie 1976 s-a decis anularea sentinţei nr. 12/13
septembrie 1945 şi a deciziei nr. 406/16 martie 1946 a Curţii Militare de Casaţie şi
Justiţie, cei şase (Flueraş şi Enacovici decedaseră între timp) fiind achitaţi199. Pe bună
dreptate s-a afirmat că deşi erau menţionate doar şase persoane, în fapt, anularea
sentinţei nr. 12/13 septembrie 1945 şi a deciziei nr. 406/16 martie 1946 însemna
achitarea tuturor inculpaţilor200.
IX. Concluzii
Impunerea de către sovietici, la 6 martie 1945, a guvernului Petru Groza, controlat
de comunişti, a făcut tot mai dificilă manifestarea deschisă a opoziţiei politice în
România. Acest fapt avea să determine apariţia a numeroase grupări subversive, formate
mai ales din tineri, al căror scop principal era lupta anticomunistă. Între acestea s-au
numărat organizaţiile “Tinerimea liberă” şi “T”.
Prima dintre ele, creată de Mircea Ştefanovici, cu originile în perioada dinainte de
23 august 1944, avea chiar rădăcini de stânga, dar a dobândit un caracter anticomunist
în primăvara anului 1945. Cea de-a doua a fost constituită în jurul lui Remus Ţeţu, în
primăvara anului 1945, şi a grupat mai ales tineri liberali, dar şi ţărănişti ori social-
democraţi, cu pregătire superioară; programul acesteia era preponderent şi explicit
liberal. Ambele organizaţii au realizat numeroase manifeste, iar “T” inclusiv un ziar
clandestin, denumit Văpaia. În aceste materiale, pe care le-au distribuit în Bucureşti şi
în ţară, erau expuse programele organizaţiilor şi se făcea o critică severă la adresa
guvernului Petru Groza. Contactele politice, cu partidele de opoziţie şi cu cercuri ale
Palatului Regal, au jucat un rol important în viziunea iniţiatorilor acestor organizaţii,
unele legături fiind stabilite în perioada în care ele au activat. Cele două organizaţii au
colaborat între ele în special în ceea ce priveşte distribuirea manifestelor.
“Tinerimea liberă” şi “T” au fost descoperite de serviciile represive ale guver-
nului, iar membrii lor reţinuţi la sfârşitul lunii iulie 1945 şi depuşi în locaţii care multă
vreme au fost ţinute secrete. Arestaţii au fost supuşi unor anchete extrem de dure, prilej
de afirmare pentru noii cerberi ai regimului, torturile fiind utilizate pentru a-i determina
să recunoască ceea ce făcuseră, dar mai ales pentru a-i forţa să semneze declaraţii false.
Procesul s-a desfăşurat în prima jumătate a lunii aprilie şi a reprezentat un eşec pentru
autorităţi. Acest fapt a fost demonstrat şi de faptul că deşi au fost pronunţate mai multe
condamnări la închisoare, acestea au fost în general mici sau foarte mici. Principalul
scop al guvernului, discreditarea opoziţiei politice, nu a fost atins. Autorităţile au tras
însă învăţăminte din această experienţă, ceea ce le-a permis pregătirea cu minuţiozitate
a viitoarelor procese politice, cărora le-au căzut victime partide politice de opoziţie,
organizaţii subversive, fostele elite ş.a.m.d.
197
Ibidem, p. 117, nota 123, p. 151, nota 1 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos. 23637, vol. 8, f. 2-22; vol. 17,
f. 684-685).
198
Ibidem, p. 101 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos. 23637, vol. 7, partea I, f. 491-492, şi partea a II-a, f. 2-3).
199
Ibidem, p. 101 (doc. de la ASRI, fond “P”, dos. 23637, vol. 7, partea a II-a, f. 1, 88-150, 218-220).
200
Ibidem, p. 102.

Organizatia T

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Organizatia T

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ÎN NUMELE LIBERTĂŢII.

II. Organizaţia “Tinerimea Liberă”

Xenopoliana, XIII, 2005, 1–4 127

128 Xenopoliana, XIII, 2005, 1–4

Xenopoliana, XIII, 2005, 1–4 129

manifeste erau consideraţi Mircea Ştefanovici, Darius Teodosiu şi fruntaşul ţărănist

III. Organizaţia “T”

130 Xenopoliana, XIII, 2005, 1–4

Xenopoliana, XIII, 2005, 1–4 131

132 Xenopoliana, XIII, 2005, 1–4

şi de autorităţi în timpul cercetărilor58. Pe lângă pistol, s-a mai prevăzut ca fiecare

Xenopoliana, XIII, 2005, 1–4 133

III.3. Programul organizaţiei “T”. Ziarul Văpaia

134 Xenopoliana, XIII, 2005, 1–4

“Dorim libertate şi democraţie în fapt. Dorim libertatea absolută a presei şi a întru-

Xenopoliana, XIII, 2005, 1–4 135

cunoştinţelor, rudelor, prietenilor şi foştilor colegi de facultate86. Aşa a procedat Dan

IV. Colaborarea între organizaţiile “T” şi “Tinerimea Liberă”

136 Xenopoliana, XIII, 2005, 1–4

fuseseră la discreţia temutului torţionar, deţinuţii au fost constrânşi să dea “declaraţii

VI. Scopul autorităţilor: încercarea de compromitere a opoziţiei politice

Xenopoliana, XIII, 2005, 1–4 137

traseră informatorii în interiorul partidelor de opoziţie, obţinând astfel informaţii cu

138 Xenopoliana, XIII, 2005, 1–4

Xenopoliana, XIII, 2005, 1–4 139

Pentru a avea un câştig de imagine, pentru a lovi în opoziţia politică, autorităţile

140 Xenopoliana, XIII, 2005, 1–4

Ancheta se desfăşurase în grabă, cercetările dovedindu-se nefinalizate, fapt

Xenopoliana, XIII, 2005, 1–4 141

Răstimpul câştigat cu amânarea procesului a fost utilizat de apărare pentru stabi-

142 Xenopoliana, XIII, 2005, 1–4

Xenopoliana, XIII, 2005, 1–4 143

Liberal şi Partidul Naţional-Ţărănesc aveau să obţină certificate medicale din care

144 Xenopoliana, XIII, 2005, 1–4

Xenopoliana, XIII, 2005, 1–4 145

146 Xenopoliana, XIII, 2005, 1–4

Cernovodeanu, Radu Maltezeanu, Florin Popescu şi Nadejda Marinescu a fost

Xenopoliana, XIII, 2005, 1–4 147

VIII. Supraveghere poliţienească, evaziuni, reabilitări

148 Xenopoliana, XIII, 2005, 1–4

Xenopoliana, XIII, 2005, 1–4 149

S-ar putea să vă placă și