Puericultură, pediatrie - C4 NUTRIŢIA ŞI

ALIMENTAŢIA

C4

NUTRIȚIA

1. Definiția nutriției

• provine din cuvântul „nutrire”

• știința care descrie schimburile dintre organismul viu și mediul înconjurător prin
intermediul alimentelor, în strânsă legătură cu factorii socio-economici, condițiile de
igienă și starea de sănătate sau de boală.

2.„Nutriția optimă” este aceea care furnizează toate principiile dietetice, calitative și
cantitative, în combinație echilibrată .
Scopul este acela ca organismul să poată face față tuturor situațiilor de „stress” exogen sau
endogen ale vieții, în stare fiziologică sau de efort prin intermediul mecanismelor naturale
homeostatice.

3. Copilul și nutriția

La copil, aportul alimentar adecvat asigură echilibrul organismului și procesul normal de

creștere și maturare, ținând seama de variabilele individuale determinate de potențialul genetic
și de numeroși alți factori ca: vârsta, sexul, clima, zona geografică, activitatea fizică.

De aceea, definirea nevoilor nutriționale care să țină seama de toți parametrii implicați în
echilibrul biologic al organismului copilului a constituit și constituie o preocupare fundamentală
a nutriției la copil.

4. Nevoile nutriționale

După aspectul individual și populațional al problemei se disting:

• Nevoia minimă

= limita aportului zilnic al unui principiu nutritiv dat sub care starea de sănătate a individului nu
este afectată.

= nevoia minimă a unui individ pentru un aliment specific capabil să-i mențină funcțiile normale
și o stare de sănătate bună.

• Nevoia optimă – aportul zilnic al unui principiu nutritiv pentru asigurarea unei stări
optime de sănătate fizică și psihică a individului (Ghisolfi, 1985).

5. Nevoile energetice

• La copil, nevoile energetice sunt calculate în funcție de vârstă și de numeroși factori (masa
corporală, compoziția corpului, mediul înconjurător, procesele de creștere și activitatea
fizică).

• Valoarea energetică a alimentelor asimilate se exprimă în calorii mari, kilocalorii sau în

kilojouli, cu o echivalență de 4,184 Kj pentru o Kcal.
Energia furnizată de metabolizarea principiilor nutritive, în funcție de coeficienții de conversie,
este următoarea:

În mod practic, calculul nevoilor energetice aproximative se face în corelație cu greutatea ideală
pentru o anumită vârstă, înscrisă pe percentila 50% a greutății și nu în funcție de greutatea
actuală, ca unic caracter.

6. Creșterea

Energia necesară procesului de creștere corespunde sintezei țesuturilor și depunerilor de

grăsimi.

Pentru fiecare gram de proteină sintetizantă sunt necesare 5,65 Kcal. și pentru
fiecare gram de grăsime depozitată 9,3 Kcal.

În medie, un plus de 1 g greutate corporală necesită 7 Kcal de energie

înmagazinată.

Cheltuielile energetice ale creșterii sunt foarte mari în primele 2 luni (32,8% din tot consumul
energetic sau 52 Kcal/kg/zi). Paralel cu reducerea ratei de creștere, energia folosită în acest scop
scade la 27 Kcal/zi între 2-6 luni și la 11 Kcal/zi între 6-12 luni.

7. Activitatea fizică

• Consumul energetic pentru activitatea fizică este redus în primele luni de viață.

• Sugarii agitați consumă 10-20 Kcal/kg/24 h.

• După vârsta de 6 luni - consum mediu de 25 Kcal/kg/zi, care suferă variații individuale și
de la o zi la alta.

8. Compozița

Se recomandă ca aportul energetic să fie asigurat înurmătoarele proporții din

aportul caloric total:

• glucide (55-60 %),

• proteinele (12-15 %),

• lipidele ( 35-45 % ).

Mecanismul reglării aportului alimentar prin foame, operează după vârsta de 6

săptămâni.

Regimul hipocaloric se răsfrânge asupra creșterii în

lungime și greutate.

9. Nevoile de apă

• La copil, nevoile de apă sunt mult mai mari ca la adult.

• Calculul nevoilor de apă se face ținând seama de pierderile zilnice, de aportul caloric și de
compoziția regimului alimentar, în special în conținutul de proteine și substanțe minerale.

La copil, pierderile de apă se fac prin piele și plămâni (perspirație insensibilă), în

proporție de 63-66 %, prin urină 17-23 % și prin fecale 3-15 %.
Pierderile de apă sunt strâns legate de consumul energetic.

10. CARBOHIDRAȚI

12. PROTEINELE

a. Date generale

Proteinele sunt substanțe cuaternale, bogate în sulf și fosfor ce intră în structura

citoplasmei și a nucleului celular.

• sunt componente ale hemoglobinei, anticorpilor, enzimelor, factorilor coagulării și

hormonilor.

• reprezintă 18-20 % din compoziția organismului copilului.

• Proteinele alimentare cuprind 24 de aminoacizi esențiali (indispensabili),

semiesențiali și neesențiali.

• Aminoacizii esențiali nesintetizați în organism sunt: leucina, izoleucina, lizina,

fenilalanina, metionina, treonina, triptofanul, valina și numai la vârsta
sugarului histidina.

• Aminoacizii neesențiali sunt: arginina, alanina, acidul aspartic, acidul

glutamic, glicina, prolina, serina, hidroxiprolina, taurina, asparagina,
glutamina, citrulina, cisteina, ornitina.

b. Rolul proteinelor în organismul uman

c. Abateri de la rația proteică recomandată

• Scăderea aportului proteic la sugari și la copilul mic produce încetinirea, până la oprirea
creșterii, scăderea sintezei enzimelor, a hormonilor polipeptidici și deficit imunologic.
Manifestările carenței proteice depind de rația energetică.

• Dacă aportul energetic este normal în carența de proteine, masa corporală a copilului nu
este afectată, deoarece energia se folosește la sinteza lipidelor.

Kwashiorkor vs Malnutriția Protein-energetică

d. Excesul de proteine de la o vârstă mică determină

• OBEZITATE

• BOLI CARDIOVASCULARE

• DIABET

• DISLIPIDEMII

13. LIPIDELE

Clasificarea lipidelor în funcție de lanțul pe care îl conțin

Progrese ale modificărilor din alimentația copiilor

• Interes crescut în calitatea lipidelor alimentare din dieta copiilor.

 • Aportul alimentar de lipide în copilarie- reprezintă un determinant major al creșterii.

• Dezvoltarea sugarilor și sănătatea lor pe termen lung- în relație directă cu lipidele din
alimentație.

Selectarea lipidelor în primul an de viață- importanță critică!

• Lipidele amplifică gustul alimentelor și acceptabilitatea lor.

• Lipidele condiționează textura, gustul și aroma alimentelor

• Lipidele influențează motilitatea gastrică și intestinală, afectând sațietatea

• Lipidele din dietă aduc în organism acizi grași esențiali și facilitează absorbția vitaminelor
liposolubile.

Lipidele-ca sursă de energie

• Lipidele reprezintă jumatate din energia furnizată de laptele de mama sau de orice formulă
de lapte (45–55%)

• Constituie forma majoră de stocare a energiei în organism

• Energia din țesutul adipos este de 7-8 ori mai mare decât cea din țesuturile care conțin
glicogen sau proteine.

Interes crescut pentru lipide

• Implicate în dezvoltarea țesutului nervos.

• Prin acizii grași și colesterol- lipoproteinele sunt parte a ciclurilor celulare.

• Intră în componența tuturor țesuturilor.

• Sunt indispensabile pentru sinteza membranelor celulare.

Importanța alimentației materne

• Triburile primitive practicau programe nutriționale premaritale pentru AMBII părinti:

• Nutriție premaritală și preconcepție

• Spațierea sarcinilor

• Oferirea unui anumit tip de alimente femeilor însărcinate și care alăptau, precum și celor
care se pregăteau să devină părinți

Lipidele din pește:

ACIZI GRAȘI CU LANȚUL LUNG OMEGA 3:

• eicosapentaenoic acid (EPA)

• docosahexaenoic acid (DHA)

Importanți în nutriția sugarilor, previn ADHD, cancerul, bolile cardiovasculare, demența.

DHA- acidul docosahexaenoic.

Acid gras esențial omega-3. Se găsește în uleiul de pește și în alge.

Puține organisme îl sintetizează, sub acțiunea acidului alfa-linolenic.

Lipidele materne conțin 0.34% DHA (din cantitatea totală de lipide), cantitatea fiind în relație cu
alimentația mamei.

DHA - ca supliment în sarcină și lactație

DHA scăzut a fost asociat cu:

• Dezvoltare retiniană precară,

• Acuitate vizuală scăzută,

• Dezvoltare cognitivă improprie.

(dezvoltare limbaj si procesare informatii)

ISSFAL (International Society for the Study of Fatty Acids and Lipids) recomandă
300 mg/zi de DHA în sarcină și lactație, în timp ce la femei media zilnică a
consumului este de 45 mg -115 mg DHA.

DHA și sistemul nervos central

• DHA și ARA introduse în “infant formulas” de categorie “premium”.

• Formulele "convenționale" conțin acid alpha-linolenic și acid linoleic, care sunt precursori
ai DHA.

• S-a comparat funcția cognitivă la copiii alimentați cu formule de lapte.

• DHA este cel mai important dintre acizii grași esențiali (polyunsaturated fatty acids,
PUFAs) din creier (40%) și retină (60%). 50% din greutatea membranei plasmatice
neuronale este reprezentată de DHA.

Deficiența de DHA este asociată cu declinul cognitiv.

Surse de DHA

• Laptele de mamă

• Pește, ulei de pește, carne de vită, galbenuș de ou, alge.

• Nivelul de DHA și ARA este în mod tipic mai ridicat la sugarii alimentați natural, în
comparație cu cei alimentați cu formule care nu conțin LCPUFA.

• DHA și ARA trec de la mama la făt în ultimul trimestru de sarcină și contribuie la

dezvoltarea creierului și a retinei.

• La prematuri-acest transfer se oprește brusc.

• Adăugarea de DHA și ARA în formulele de lapte este benefică pentru prematuri.

Necesitățile energetice

• În primele 4-6 luni de viață: lipidele contribuie, în proporție de 40-60%, la necesitățile

energetice legate de creștere, dezvoltare, depozitarea grăsimilor.

• De la 6 luni la 3 ani, grăsimile vor reprezenta 30-35% din necesarul energetic, în funcție de
activitatea copilului.
 • Scăderea procentului de lipide din alimentație sub 25% nu este benefică.

• Se recomandă doar copiilor cu probleme de greutate.

• Efortul de a promova o alimentație sănătoasă, s-a ghidat pe importanța limitării cantității

de grăsimi din alimentație, pentru a preveni bolile cronice (cardiovasculare, obezitatea,
diabetul de tip 2 și unele tipuri de cancer)

• 28–30% lipide, după 6–12 luni.

• Dieta săracă în grăsimi a mamelor care alaptează- duce la modificarea compoziției laptelui
și la o rată de creștere necorespunzătoare pentru copil.

Majoritatea lipidelor din alimente sunt:

• - TRIGLICERIDE

• - COLESTEROL

• - FOSFOLIPIDE

Facilitează absorbția vitaminelor liposolubile A,D,E,K.

Oamenii au nevoie în dieta de acizii grași esențiali:

• - Acidul Linoleic (prezent în legume)

• - Acidul Alfa-Linolenic (legume verzi, semințe, nuci, ulei de rapiță, soia)

Nevoile de lipide la copii

• Rația dietetică recomandată sau rația zilnică permisă, în raport cu vârsta este de
3-6g/kgc/zi la sugar și 25-40 % din rația calorică totală, după vârsta de 1 an.

• Deficitul de lipide în rația alimentară a sugarului reduce aportul energetic, reduce

absorbția vitaminelor liposolubile perturbând procesul de creștere.

Dacă aportul caloric este menținut prin creșterea hidrocarbonatelor,se produce

creșterea fermentației și a osmolarității lumenuluiintestinal ce atrage fluidele,
determinând distensie abdominală și diaree.

14. Fibrele alimentare

Intră în alimentația sugarului de la vârsta de 4-5 luni. Ele reprezintă conținutul în lignină,
celuloză și hemiceluloză al alimentelor de origine vegetală

Principalele componente ale fibrelor alimentare sunt:

• celuloza.

• hemiceluloza.

• pectinele – polizaharide amorfe care se găsesc în peretele celular și în spațiile intercelulare

ale plantelor.

• lignina – substanță nepolizharidică ce conține o serie de compuși ca mucilagii, gume,

amidon.

Rolul fibrelor alimentare în organism:

15. Substanțele minerale

• Mineralele sunt elemente biotic indispensabile funcțiilor vitale și creșterii organismului.

Ele reprezintă 2,7-3 % din greutatea nou-născutului și 4,3 % din cea a adultului.

• Cea mai mare parte a mineralelor corpului se află în schelet.

• Substanțele minerale îndeplinesc rol structural (schelet, hemoglobină, suc gastric, glande
endocrine) și rol reglator și biocatalizator în organism (menținerea presiunii osmotice,
reglarea activității sistemului nervos central, miocardului, mușchilor, coagularea sângelui).

16. Oligoelementele

Sunt substanțe minerale existente în țesuturi, în concentrații mici sub 1mg/kg.

Studiul oligoelementelor a permis cunoașterea rolului și metabolismului a peste 27 de elemente

prezente în organismul uman.

Exemple:

• Fierul – intră în structura hemoglobinei, mioglobinei și a unor enzime celulare. Nevoile

sunt apreciate la 1 mg/kg/zi.

• Magneziul – participă la majoritatea proceselor biologice din organism, nevoile fiind de

12mg/kg/zi.

• Zincul – participă la activitatea a peste 90 enzime cu rol în metabolismul proteinelor,

lipidelor, glucidelor și acizilor nucleici. Nevoile sunt apreciate la 3-5 mg/zi la sugar.

• Cuprul este un component a numeroase metalo-enzime și metalo-proteine. Nevoile sunt de

0,08 mg/kg/zi la sugari.

• Seleniul – Nevoile recomandate sunt de 10-40 micrograme/zi la sugar.

17. Vitaminele

• Vitaminele sunt factori de nutriție bioreglatori, cu acțiune asupra metabolismului în

general și în procesul de creștere.

• Principala sursă de vitamine alimentare o reprezintă vegetalele, prin fructe, zarzavaturi,

cereale și ulei. Alimentele de origine animală, care conțin vitamine sunt: laptele, ficatul,
carnea, rinichii, creierul și ouăle.

Vitaminele hidrosolubile:

ALIMENTAȚIA

1. Definiție

Alimentația naturală reprezintă alimentația exclusiv cu lapte de mamă în primele 4-6 luni de
viață.

Reprezintă alimentația ideală, laptele uman fiind alimentul cel mai fiziologic cu următoarele
calități majore:

• Asigurarea unei rații echilibrate în principii nutritive și a unei compoziții adaptate

posibilităților de digestie ale copilului și necesităților sale nutriționale.

• Protecția antiinfecțioasă și antialergică.

 • Consolidarea legăturilor afective între mamă și copil.

• Implicații economice importante.

2.Fiziologia lactației - reglarea neurohormonală

Unul din aspectele majore ale alimentației naturale este interacțiunea și angrenarea reflexelor
materne cu cele ale nou-născutului.

1. Reflexul de secreție sau prolactinic este un reflex declanșat de stimularea mamelonului

prin sucțiune, care declanșează printr-un reflex neurohormonal, producerea de prolactină în
lobul anterior al hipofizei, hormon care stimulează și menține secreția de lapte în glanda
mamară. Cu cât suptul este mai viguros și mai complet, cu atât mai mult laptele se secretă.

2. Reflexul de ejecție al laptelui este un reflex psihosomatic de care depinde de fapt actul
alăptării.

Reflexul de ejecție poate fi inhibat de tensiunea emoțională, anxietate, stres, reprezentând cea
mai importantă cauză de insuficiență a lactației, sau stimulat de un comportament al mamei
dominat de încredere.

Fiziopatologia lactației

Alți factori ce intervin în inițierea și menținerea secreției lactate

• Pregătirea prenatală, în ultimele luni de sarcină, prin informarea mamei asupra

avantajelor alimentației naturale, pregătirea sa zilnică în vederea alăptării și pregătirea
mameloanelor.

• Evitarea, pe cât posibil, în cursul travaliului a anestezicelor ce scad secreția lactată.

• Inițierea alimentației la sân cât mai devreme posibil, când nașterea și starea mamei și a
nou-născutului o permit, preferabil în primele ore după naștere. Nou-născutul va fi pus să
sugă la ambii sâni, la fiecare masă și după metoda „la cerere” pentru favorizarea secreției
lactate. După cele două săptămâni de acomodare, ritmul sugarilor se va autoregla; de
asemenea prin creșterea cantității de lapte secretate se va trece la alternarea sânilor la
mese, și se va reduce numărul de mese.

• Odihna mamei – evitarea oboselii excesive, a stressului fizic și psihic.

• Igiena: spălarea sânilor cu apă și săpun o dată pe zi și cu apă simplă înainte de fiecare supt.
Se va evita folosirea alcoolului și a săpunurilor uscate care favorizează apariția ragadelor.
Este necesar un sutien larg, cu bretele inextensibile pentru a susține greutatea sânilor, iar
în interior se poate pune o compresă absorbantă sau o batistă curată dacă laptele curge
singur

• Dieta mamei care alăptează trebuie să fie variată, echilibrată, bogată în săruri minerale și
vitamine și cu un supliment de 500-600 Kcal/zi. Laptele este important, dar nu trebuie să
înlocuiască alte alimente esențiale.

• Dacă mama nu consumă lapte și produse lactate, va primi l g de calciu pe zi.

3. Compoziția și rolul fiziologic al laptelui uman

Stadiul lactației: în primele 5 zile de la instalarea lactației, laptele uman poartă numele de
colostru și are o compoziție specifică; între ziua a 6-a și a 10-a, glanda mamară secretă un lapte
de tranziție. Către sfârșitul primei luni, secreția lactată se stabilizează compozițional.

Colostrul comparat cu laptele matur, este mai vâscos, mai bogat în proteine și unele minerale
(calciu), mai sărac în lipide, glucide și unele vitamine.

Lipidele, lactoza și vitaminele cresc în timpul perioadei de tranziție.

4. Aspectul tranziției lapelui de la colostru către lapte matur

5. Aspectele lactației la prematuri

Nașterea prematură: influențează compoziția laptelui uman prin imaturitatea fiziologică,

metabolică și endocrină a glandei mamare.

Astfel, în primele 15 zile după nașterea prematură, laptele conține proteine cu 15-25% mai mult
decât laptele secretat după nașterea la termen, lipide cu 40-50% mai mult, iar lactoza este cu
15% mai redusă. Aceste diferențe dispar la sfârșitul primei luni de lactație cu excepția unor
imunoglobuline, care sunt în cantitate mai mare în laptele prematur și se mențin cel puțin 3 luni.

În cursul aceleiași mese, sugarul primește laptele inițial – o secreție apoasă conținând globule
lipidice și proteinice care trec prin dializa pasivă în canalele galactofore, iar ulterior un lapte cu
un conținut triplu de lipide și proteine de 1,3 ori mai mare.

6. Proteinele din laptele uman

Laptele uman este format dintr-un lichid în care se găsesc celule libere, micelii de cazeină,
globule de grăsime și glucide solubilizate. Laptele matur are un conținut hidric de aproximativ
87 %, densitatea = 1030 și pH = 6,9-7.

Proteinele se găsesc în concentrație medie de 9-10 g/litru și se diminuează în cursul suptului.

Sunt reprezentate de cazeină și proteinele lactoserului.

7. Glucidele și lipidele

• Glucidele sunt reprezentate de lactoză (90%) și oligozaharide (10%). Cantitatea de

glucide din laptele uman (aprox. 70 g/l) este semnificativ mai importantă decât în laptele
de vacă (aprox. 50 g/l). Laptele uman nu conține fructoză și nici zaharoză.

• Lipidele sunt în cantitate de 40 g/l (35 g/l în laptele de vacă) și asigură 50% din valoarea
calorică a laptelui

Cantitatea de lipide este mai mică la începutul suptului pentru a crește semnificativ (de 3-4 ori)
către sfârșitul alăptării, dând senzația de satisfacție și reglând astfel apetitul. Acest fapt explică
raritatea obezității la copiii alimentați natural.

Lipidele laptelui uman conțin 98% trigliceride, 1% fosfolipide și 0,5% colesterol.

8. Sărurile minerale și oligoelementele

Sărurile minerale sunt în cantitate globală de 2,5 g/l și situează laptele uman ca fiind cel mai
hipomineralizat lapte.

9. VitamineleLaptele uman conține atât vitamine liposolubile cât vitamine hidrosolubile, în

proporții variabile, în raport cu aportul matern.

10. Factorii de protecție antiinfecțioasă

Laptele uman conține un dispozitiv de factori imunologici și biologici care asigură protecția față
de bacteriile, virusurile și levurile din mediul înconjurător, până ce sugarul își dezvoltă
imunitatea proprie.

• Factorii celulari au rol antiinfecțios la nivelul glandei mamare și tractului digestiv al

sugarului.
 • Imunoglobulinele. În laptele uman predomină IgA secretorie cu rol în împiedicarea
aderării bacteriilor, virusurilor și antigenelor alimentare de mucoasa intestinală a
sugarului, acționând sinergie cu macrofagele. IgM și IgG sunt în cantitate mică în lapte.
IgM este în concentrație mai mare în colostru față de laptele matur.

• Lactoferina nesaturată – are rol bacteriostatic sustrăgând fierul indispensabil pentru

multiplicarea unor bacterii.

• Liganzii pentru acidul folie și vitamina B12 au rol bacteriostatic chelând acidul și
cobaltul necesar unor bacterii: E.coli, proteus, piocianic, Salmonella, clostridii (mecanism
asemănător lactoferinei).

• Lizozimul (neuraminidaza), catalizează hidroliza peptidoglicanilor din peretele

bacterian și potențează acțiuni anticorpilor. Are deci un efect bactericid direct și indirect.

• Lactoperoxidaza din laptele uman are acțiune bacteriricidă în prezența peroxidului de

hidrogen și a piocianatului împotriva unor germeni ca: streptococi, pseudomonas, E.coli,
Salmonella.

• Fracțiunile C3 și C4 ale complementului joacă un rol în înglobarea particulelor și

probabil în chimiotactismul celulelor fagocitare ale colostrului și laptelui.

• Factorul antistafilococic de natură lipidică, inhibă creșterea stafilococului auriu. S-au

descris și alți factori de natură lipidică cu acțiune antivirală.

• Factorii bifidus sunt reprezentați de glicoproteine și oligozaharidele din lapte și au rol în

promovarea creșterii lactobacililor bifidus în colonul sugarului alimentat la sân.

11. Conservarea laptelui uman

Alimentarea la sân este ideală pentru sugar.

Conservarea laptelui uman este urmată de unele modificări ale componentelor:

a. Conținutul bacterian crește progresiv cu durata păstrării laptelui.

b. Recipientele și sondele din material plastic absorb în pereții lor vitaminele liposolubile.
Macrofagele aderă la pereții vaselor din sticlă,

c. Tratarea termică a laptelui prin fierbere inactivează bacteriile și celulele.

12. Tehnica alimentației la sân

Alăptarea la sân prevede pregătirea copilului și a mamei în vederea îndeplinirii anumitor

condiții:

• Sugarul trebuie să fie treaz și să fie lăsat să plângă câteva minute înainte de a-l pune la sân;
un sugar somnoros nu suge bine.

• Mama își va spăla mâinile și sânul cu apă caldă, va îmbrăca un halat curat sau un capot
special pentru alăptare, își va lega părul și eventual își va pune o mască de tifon în caz că
prezintă o infecție a căilor aeriene superioare

• Poziția pentru alăptat trebuie să fie comodă. În funcție de preferința mamei, se va adopta,
fie poziția de decubit lateral, fie poziția șezândă

• Se atinge obrazul sugarului cu mamelonul; el va întoarce capul spre sân si va începe să

sugă prin declanșarea reflexului punctelor cardinale (rooting reflex) și a reflexului de
 sugere.

• Durata suptului va fi în medie 15-20 min. prezentând diferențe individuale.

• În general, la o bună secreție lactată, copilul va suge un singur sân la o masă pe care îl
evacuează complet. Dacă cantitatea nu a fost suficientă, se poate continua cu celălalt sân
urmând ca la prânzul următor să se înceapă cu acesta pentru golirea sa completă și
stimularea astfel a secreției lactate.

• După alăptare, sugarul va fi ținut în poziție verticală pentru a favoriza eructația.

• De asemenea, mama își va spăla sânii cu apă pentru îndepărtarea resturilor de lapte.

13. Stabilirea rației în alimentația naturală

• La naștere, înainte de orice tentativă de alimentare se va cerceta permeabilitatea esofagului

cu o sondă, mai ales la subponderali sau în caz de hidramnios.

• Se recomandă punerea nou-născutului la sân cât mai repede după naștere, dacă starea
nou-născutului și a mamei o permit la câteva ore, sau chiar la 30 min în sala de naștere
pentru stimularea secreției lactate.

• În ceea ce privește aprecierea cantitativă a rației sugarului alimentat natural, cantitatea de

lapte din primele zile, se poate calcula teoretic după formula Finkelstein:

ml. lapte/zi = (n-1) x 70 sau 80

• n = numărul de zile de viață

• 70 se folosește pentru nou-născuții cu Gn mai mică de 3250 g.

• 80 se folosește pentru nou-născuții cu Gn mai mare de 3250 g.

14. Poziția corectă de alăptare

14. Poziție incorectă de alăptare

Poziționarea incorectă a sânului, în forma literei “C” , face ca acesta să nu încapă în gura
copilului.

N.B : Poziția corectă a sânului în timpul suptului este în forma literei “U” .

15. Contraindicațiile alimentației naturale

16. Obstacole și incidente în alimentația naturală

Incidentele și obstacolele din alimentația naturală pot fi legate de mamă sau de sugar.

a. Incidente legate de mamă

Angorjarea sânilor: apare cel mai frecvent la începutul lactației în zilele a 2-a - a 5-a după
naștere. Sânii sunt grei și dureroși și apare prin golirea incompletă sau tardivă a sânilor.
Alveolele suprapline determină obstrucție vasculară și limfatică.

Recomandări: evacuarea laptelui prin muls manual sau cu pompa, comprese pe zonele
edematoase și dureroase, eventual administrarea de ocitocină.

Ragadele mamelonului sunt mai frecvente la începutul lactației. Pot fi rezultatul tehnicii
incorecte de alăptare sau deficiențelor în igiena sânilor.
Îngrijirea sânilor prin expunerea mameloanelor la aer, evitarea săpunului și alcoolului, spălarea
cu apă, uscarea cu un prosop moale. Dacă au apărut, se întrerupe temporar suptul, se evacuează
manual laptele și se oferă sugarului din biberon până la vindecarea leziunilor, iar mameloanele
se acoperă cu un unguent cu lanolină anhidră și apoi cu compresă sterilă.

Mastita și galactoforita

Mastita puerperală este o celulită a țesutului conjunctiv interlobar produsă cel mai frecvent de
stafilococul auriu. Se manifestă prin febră, frisoane, dureri și eritem inflamator. Se recomandă
tratament antiinfecțios și evacuarea completă a laptelui pentru a preveni formarea abceselor.

Malformațiile mameloanelor (mamelon ombilicat, mamelon scurt), reprezintă cauze

frecvente de abandonare a alăptării. Mamelonul trebuie pregătit pentru supt prin masaj cu 1-2
luni înainte de naștere. Masarea mamelonului scurt înainte de supt pentru a-i produce erecția și
introducerea lui împreună cu areola în gura sugarului, poate fi urmată de succes. Dacă nu se
reușește, se mulge laptele și se administrează din biberon.

Hipogalactia este în majoritatea cazurilor rezultatul greșelilor în inițierea alăptării, erorilor de

tehnică alimentară și a diferitelor stări patologice ale mamei sau sugarului care duc la golirea
incompletă a sânilor. În aceste situații, sugarul stagnează ponderal, crește anxietatea mamei și se
ajunge la alimentația complementară

Lactoreea reprezintă curgerea laptelui dintr-un sân în timp ce sugarul suge la sânul opus sau
din ambii sâni în afara supturilor. Ea se produce printr-un reflex condiționat de ejecție sau prin
hipersecreție de prolactină. De asemenea, lactoreea poate fi secundară administrării de
rezerpină, fenotiazină sau întreruperii administrării anticoncepționalelor orale.

b. Incidente din partea sugarului

1. Malformațiile cavității bucale: cheiloschizis și palatoschizis care nu permit etanșarea

cavității bucale și fac suptul dificil sau chiar imposibil.

2. Prematuritatea – prin lipsa reflexului de sucțiune sau prin forța slabă, în acest caz
sugarul neputând goli sânii

3. Regurgitațiile sunt eliminări de cantități mici de lapte nemodificat și fără efort imediat
după supt.

4. Vărsăturile constau în eliminarea cu efort a laptelui cu cazeina coagulată, ca urmare a

acțiunii labfermentului. Vărsăturile habituale apar datorită aerofagiei prin supt lacom și a
cantității mari de lapte ingerat, care produc distensia stomacului și stimularea reflexului de
vărsătură.

5. Refuzul sânului poate apare în caz de anorexie nervoasă la sugarii cu encefalopatie

infantilă, după administrarea de ceai sau lapte din biberon când sugarul face diferențieri
între forța necesară suptului la sân și ușurința obținerii laptelui din biberon sau dacă
laptele are un gust neplăcut ca urmare a alimentației mamei (usturoi, ceapă, varză)

6. Colicile abdominale apar în primele 10 zile și se manifestă până la vârsta de 3 luni, prin
dureri abdominale ce survin brusc, țipăt strident, congestia feței, frecarea picioarelor și
emisia de gaze. Simptomatologia durează 10-20 min, se repetă și are o incidență vesperală
și nocturnă.

17. Avantajele alimentației naturale

Laptele de mamă este alimentul ideal pentru sugari.

Este cel mai valoros aliment din punct de vedere calitativ.

Avantajele alimentației naturale decurg din calitățile majore ale laptelui uman:

• Asigurarea unei rații echilibrate în principii nutritive necesare unei creșteri somatice și
cerebrale corecte (echilibru perfect între principiile nutritive)

• Compoziție variabilă (colostru, lapte de tranziție, lapte matur), perfect adaptată

posiblităților de digestie și de absorbție ale nou-născutului și sugarului, atât cantitativ cât
și calitativ

• Laptele uman este un aliment „viu” (conține fermenți, anticorpi, vitamine)

• Asigură o protecție antiinfecțioasă prin prezența factorilor de protecție - factori celulari,

imunoglobuline, lactoferina, lizozime, fracțiunile C3-C4 ale complementului, factorii
bifidus și protecție față de E.U.N.

18. Alimentația preșcolarului

• Alimentația preșcolarului este asemănătoare cu a adultului la unele mese. Cu toate că

ritmul creșterii staturo-ponderale se încetinește, preșcolarul are nevoi nutritive mari
datorită activități motorii intense.

• Trebuie să asigure 80 kcal/kg/zi din care proteinele vor acoperi 15-18%, lipidele 25-30% și
glucidele 55-60% din aportul caloric. Nevoile de lichide sunt de 80 ml/kg/zi

• Rația proteică de 2 g/kg/zi dată de proteine de origine animală 2/3 și doar 1/3 din proteine
vegetale. Laptele în cantitate de 500-600 ml (inclusiv iaurtul). Brânza de vaci + brânzeturi
fermentate. Carnea de pasăre, vacă, porc, oaie, pește si mezeluri se dau în cantitate de 75
g/zi. Oul se poate administra sub diverse forme

• Necesarul de lipide de 2-3 g/kg/zi se asigură sub formă de unt, smântână, margarina și
uleiuri vegetale

• Glucidele se recomandă în rație de 10 g/kg/zi sub formă de pâine și produse de panificație,

150 g/zi paste făinoase, prăjituri, fructe și legume. Se indică pâinea intermediară pentru
conținutul de fibre alimentare și vitamine din grupul B. Legumele se dau ca piureuri,
soteuri, budinci și crude ca salate. Fructele se dau, de preferință crude

• Copilul preșcolar va primi 3 mese principale și 2 gustări.

20. Alimentația școlarului

La 6-12 ani este un ritm lent de creștere, nevoile energetice și nutritive sunt destinate mai mult
pentru activitatea fizică, intelectuală și maturarea sexuală.

• Aport energetic de 50-60 kcal/kg/zi din care 30% să fie asigurate de lipide, 15% de
proteine și 55% de glucide. Nevoile de lichide sunt de 60 ml/kg/zi.

• Nevoile de proteine de 2g/kg/zi se recomandă a fi asigurate de alimente de origine animală

în proporție de 50-60%. Laptele - 400ml pe zi, carne 100-150 g/zi, brânzeturi 30-50 g/zi,
un ou la 1-2 zile și proteine vegetale.

• Rația de lipide este de 1,5-2 g/kg/zi din care raportul AGS/AGN este egal. Aportul de
colesterol va fi de 100-300 mg/1000kcal/zi. Lipidele se asigură prin unt, smântână, ulei și
lipidele din vegetale, carne, lapte și gălbenușul de ou.

21. Alimentația adolescentului

• Accelerarea creșterii organismului în perioada prepubertară mărește nevoile energetice de

 proteine, de calciu, fosfor, fier, zinc și de vitamina A și E.

• Puseul de creștere și maturare sexuală a adolescentului, modifică raportul între masa

musculară, metabolic activă și țesutul adipos după tipul caracteristic sexului. Aceste
modificări biologice reclamă mărirea aportului nutrițional. Nevoile energetice se măresc cu
activitatea fizică și practicarea sporturilor, în acest sens, băieții necesită rații mai mari.

• În raport cu programul activității, adolescentul va avea 3 mese pe zi la ore fixe. Alimentația

este similară cu a adultului, variată și prezentată estetic.

• Sunt interzise alcoolul, cafeaua, condimentele iuți și tutunul.