Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
MOROMEȚII
MOROMEȚII
de Marin Preda
Romanul „Moromeții” este alcă tuit din două volume, primul publicat în 1955, al doilea în
1967; cu toate că modalitatea artistică și problematica celor două volume diferă , romanul este
unitar prin imaginea satului zugră vită în contextul unei perioade de criză , de transformă ri sociale
majore, înaintea celui de-Al Doilea Ră zboi Mondial.
Romanul postbelic din literatura româ nă se confruntă cu presiunea cenzurii instituite de
partidul comunist; în acest context romanul lui Marin Preda are o valoare inestimabilă .
Înainte să scrie acest roman, Marin Preda are unit în volumul de debut „Întâ lnirea din
pă mâ nturi”, publicat în 1948, o serie de nuvele care prefigurează motive, personaje și scene din
romanul „Moromeții”; de asemenea, schița „Salcâ mul” valorifică elemente comune cu romanul
„Moromeții”.
Titlul romanului este eponim, trimite la familia Moromețiilor, așezâ nd, astfel, tema familiei
în centrul romanului. Familia este patronată de tată l Ilie cu severitate; din prima că să torie a lui Ilie
provin cei trei bă ieți: Nilă , Achim și Paraschiv; din a doua că să torie, cu Catrina, provin fetele Tita și
Ilinca și mezinul Niculaie. Familia este fră mâ ntată de conflicte izvorâ te din problematica
pă mâ ntului/ baniilor.
Tema centrală o constituie familia – procesul destră mă rii ei este sugestiv pentru
transformă rile sociale prin care trece satul româ nesc înainte și după Al Doilea Ră zboi Mondial. În
acest sens criticul Nicolaie Manulescu consideră „Moromeții” un roman „al deruraliză rii satului”. O
altă temă importantă o reprezintă incomunicarea – relația dintre tată și fii are de suferit din cauza
unei comunică ri defectuoase și a diferenței de mentalitate. Importantă în roman este și tema
timpului prin intermediul că reia sunt surprinse: relația om–timp, om–societate și societatea în
procesul transformă rii ei înainte și după ră zboi.
De altfel tema timpului creează simetria compozițională a primului volum; în incipit „timpul
era foarte ră bdă tor cu oamenii”, iar viața se scurge fă ră mari conflicte; în schimb, la finalul
romanului „timpul nu mai avea ră bdare” – ilustrâ nd mă cinarea familiei și a satului pe fondul unor
schimbă ri dramatice.
Primul volum este structurat în trei pă rți și surprinde, cu o tensiune gradată , evenimente
derulate de la începutul și pâ nă la sfâ rșitul unei veri. Scenele memorabile ale volumului sunt cina,
tă ierea salcâ mului, fonciirea (colectarea taxelor) și secerișul.
În manieră realistă evenimentele sunt relatate la persoana a III-a dintr-o perspectivă
obiectivă a unei narator detașat și omniscient, dar a că rui omnisciență este reflectată /limitată de
prezența reflectoriilor (Ilie Moromete în primul volum și Niculaie Moromete în al doilea volum) și a
informatoriilor (de pildă Parizianul care povestește în roman, în calitate de personaj-narator, ce s-a
întâ mplat cu bă ieții lui Moromete la București).
Principalul conflict evidențiat în roman este ce dintre tată , Ilie Moromete și bă ieții din prima
că să torie, Nilă , Achim și Paraschiv; motivul îl constituie decizia tată lui de a împă rți pă mâ ntul cu toți
copii, deci și cu cei din a doua că să torie. Revolta celor trei bă ieți este susținută de Maria, poreclită
Guica, sora lui Ilie; conflictul dintre ea și fratele să u se naște pe fondul recă să toririi lui Ilie – Maria a
sperat să locuiască cu el, oferindu-i, astfel, șansa de a-i crește pe bă ieți și de a pă stra pă mâ ntul în
familia lor. Maria nu agreează că să toria lui Ilie cu Catrina și o disprețuiește pe femeie datorită celor
trei copii fă cuți cu Ilie, cu care Ilie trebuie să împartă averea.
Conflictul dintre Ilie și Catrina se declanșează datorită nerespectă rii promisiunii fă cute de
că tre Ilie; într-o situație de criză Ilie a vâ ndut o parte din pă mâ ntul Catrinei cu promisiunea că , în
schimb va trece casa și pe numele ei; dar Ilie nu a respectat înțelegerea, mai mult a depus tot efortul
să -i convingă pe bă ieți să se întoarcă de la București, în detrimentul celorlalți copiii. În volumul al
doilea câ nd Catrina află de înțelegerea dintre Ilie și cei trei bă ieți, îl pă ră sește.
Conflictul secundar îi implică pe Ilie și mezinul Niculaie, bă iatul își dorește să meargă la
școală , dar tată l nu înțelege dorința copilului de a fi altceva decâ t ță ran. Conflictul redă diferența de
mentalitate între două generații; conflictul este accentuat de lipsa unei comunică rii eficiente între
tată și copil.
Acțiunea romanului se petrece în satul Siliștea-Gumești cu trei ani înainte de Al Doilea
Ră zboi Mondial și după ră zboi, o perioadă de mari fră mâ ntă ri și transformă ri în satul tradițional
româ nesc.
Romanul „Moromeții” se încadrează în curentul realism printr-o serie de tră să turi:
utilizarea elementelor spațio-temporale reale, obiectivitatea perspectivei narative, personaje tipice
condiționate de mediu, teme și motive specific realiste și redarea veridică a întâ mplă rilor.
În roman acțiunea este surpinsă în locații reale precum satul Siliștea-Gumești sau București,
cu ”trei ani înainte de ră zboi” și după Al Doilea Ră zboi Mondial.
Evenimentele sunt relatate din perspectiva obiectivă a naratorului detașat, obiectiv și
omniscient, fapt observat prin utilizarea verbelor la persoana a III-a în narațiune. Omnisciența
naratorului este afectată de prezența personajului-reflector, precum Ilie sau Niculaie, și a
personajului-informator, de pildă Parizianul.
Naratorul surprinde veridic satul tradițional din câ mpia Dună rii, în procesul transformă rii
sale în context interbelic și postbelic, pe fondul colectiviză rii și a politicii comuniste.
Se observă în roman valorificarea temelor și motivelor realiste: moștenirea, pă mâ ntul,
banul, că să toria, familia, în cadrul rural, aflat în proces de metamorfoză .
Personajele sunt reprezentative pentru categoria din care fac parte, condiționate de mediu
și de schimbă rile sociale prin care trece societatea și individualizate prin fapte și atitudini: din
categoria ță ranului fac parte revoltatul Ț ugurlan, bogatul Tudor Bă losu respectiv Ilie Moromete, un
ță ran atipic prin inteligență , ironie și spirit reflectiv; sunt prezente aici și figurile autorită ții, precum
primarul, colectorul de taxe, preotul etc. .
Acțiunea romanului se desfă șoară pe mai multe planuri; în prim plan este situată familia
Moromete cu toate conflictele ce o fră mâ ntă pe fondul obsesiei moștenirii.
Bă ieții lui Ilie din pirmă că să torie își doresc să plece la București să -și facă un rost; pentru a
a avea capitalul (banii) necesar, ei îl conving pe Ilie să -l lasă pe Achim să ducă oile la București
pentru un câ știg mai mare; dar Achim vinde oile, tră dâ ndu-și familia, și așteaptă sosirea la
București a fraților să i Nilă și Paraschiv.
Din cauza lui Nilă fuga bă ieților este amâ nată , pentru că acesta nu vrea să -și lase tată l singur
înainte de seceriș. Cu toate acesta bă ieții jefuiesc familia (iau caii și zestrea) și fug la București. Din
acest motiv familia ră mâ ne într-o situație financiară dificilă , iar Ilie este nevoit să mai vâ ndă o
bucată de pă mâ nt ca să poată plă ti datoria la bancă , impozitul (fonciere) și taxele de școlarizare ale
lui Niculaie.
În plan secundar sunt surprinse momente din viața satului tradițional: discuțiile bă rbaților
din poiana lui Iocan (fieră rie), boala lui Boțoghină , revolta ță ranului Ț ugurlan, povestea de iubire a
cuplului Birică (un ță ran să rac) și Polina (fata bogatului Tudor Bă losu) care amintește ironic de
relația Ion-Ana din romanul lui Rebreanu; de asemenea este surprinsă influența instituțiilor satului
și autorită ților din sat (învă ță torul, preotul etc).
În al doilea volum acțiunea este organizată în cinci pă rți; dacă în primul volum acțiunea se
derulează pe parcursul unei veri, în al doilea volum se întinde pe durata unui sfert de veac, între
1938-1962 și urmă rește procesul disoluției satului tradițional pe fondul reformei agrare din 1945
și a socializă rii agriculturii.
Conflictul dintre Ilie și cei trei bă ieți din prima că să torie trece în plan secundar,
evidențiindu-se conflictul dintre două mentalită ți, cea tradițională reprezentată de Ilie și cea
colectivistă reprezentată de Niculaie.
Imaginea lui Ilie se modifică : își pierde autoritatea în sat, gradual, pretenii lui mor sau îl
pă ră sesc iar noii prieteni i se par mediocri.
Ilie începe să facă negoți și câ știgă bani frumoși, pe care îi folosește în efortul de a-și
recupera terenurile vâ ndute – cu aceasta încercâ nd să -i convingă pe bă ieți să revină în sat. În acest
sens el merge la București la bă ieți, dar aceștia resping propunerea tată lui, fiind împă cați cu statutul
lor (Paraschiv este sudor la tramvaie, Nilă este portar iar Achim deține un magazin alimentar).
Aflâ nd de intenția și propunerea fă cută de Ilie bă ieților, Catrina îl pă ră sește și merge să locuiască la
fiica ei din prima că să torie, Alboaica.
Familia Moromete nu se întregește (reconstituiește): Guica moare înainte să se împace cu
Ilie (acesta nu merge nici mă car la mormâ ntare), fetele se că să toresc dar soțul Titei moare într-un
accident în sat, bă ieții nu revin acasă , iar Nilă moare în ră zboi.
În mod surprinză tor Ilie tră iește o iubire tâ rzie cu sora mai mică a fostei soții (Fica), se
implică în plan social-politic, susținâ nd candidatura lui Ț ugurlan cu scopul de a tempera (tâ rzia)
colectivizarea.
Incipitul volumului al doilea prefigurează schimbarea produsă de Ilie prin interogația
naratorului „În bine sau în ră u se schimbase Moromete?”. În finalul romanului Niculaie devenit
inginer horticol și că să torit cu Mă rioara Fâ ntâ nă , o fată din sat, află de la Ilinca, la mormâ ntarea lui
Ilie, că tată l lor s-a stins încet fă ră să fie bolnav. Se remarcă spre final mă rturisirea lui Ilie ”Domnule,
eu totdeauna am dus o viață independentă .”.
Prima scenă reprezentativă pentru tema romanului o reprezintă cina în familie. Poziția pe
care o ocupă fiecare mumbru al familiei la masă este simbolică și prefigurează conflictele
romanului. Cei trei bă ieți din prima că să torie se așează spre exterior, spre curte, semn să -și doresc
plecarea de acasă ; fetele stau lâ ngă mamă , spre vatră , iar Niculaie nu are scaun și este tratat cu
indiferență de toți ai casei cu excepția mamei. Ilie „stă parcă deasupra tuturor”, pe prag, indicâ ndu-
și rolul de cap al familiei și controlâ nd cu privirea toți membri. Atitudinea, vorbele și gesturile
personajelor reflectă o tensiune mocnită , de care tată l însă nu este conștient.
Masa familiei este prea mică – a ră mas de pe vremea primei că să torii, iar Ilie n-a modificat-
o, cu toate că numă rul copiilor a crescut.
O altă scenă semnificativă pentru evoluția familiei Moromete este tă ierea salcâ mului, arbore
simbolic „axis mundi” (centru al universului) al familiei în jurul că ruia se derulau jocurile copiilor.
Odată cu decizia de a-l lă sa pe Achim să plece cu oile la București, Ilie nu mai are ce vinde, ca
să poată achita datoriile, așa că taie salcâ mul și-l vinde lui Tudor Bă losu, vecinul să u. Cu toate că Ilie
taie salcâ mul ca să ajute familia, bă ieții cei mari nu înțeleg gestul tată lui și la întrebarea lui Nilă ”De
ce-ai tă iat, mă , salcâ mul?”, Ilie îi ră spunde cu ironie, vizâ ndu-i de fapt, pe toți trei bă ieți ”Ca să se
mire proștii.”.
Nu este întâ mplă toare ziua în care taie personajul salcâ mul – duminica, în zori, câ nd femeile
deplâ ng morții în cimitir; în mod simbolic naratorul sugerează aici corespondența între tă ierea
salcâ mului, destră marea familiei Moromete și disoluția satului tradițional.