MOARA CU NOROC (1881)

IOAN SLAVICI

Nuvela face parte din volumul de debut al scriitorului Novele din popor, publicat în 1881 și se
înscrie în direcția curentului realist prin următoarele trăsături: obiectivitatea perspectivei narativr,
veridicitatea întâmplărilor, utilizarea tehnicii detaliului semnificativ și a unor tehnici de analiză
psihologică în portretizarea personajelor, stilul sobru, detașat, personaje tipice și tema banului.

Titlul nuvelei trimite la cârciuma lui Ghiță, locul desfășurării al evenimentelor dar reflectă ironia
scriitorului, deoarece acest spațiu aduce ghinion protagonistului, sfârșitul său fiind unul tragic – la final
Ghiță și Ana sunt uciși, iar moara incendită.

Tema operei o constituie efectele nefaste ale obsesiei banului asupra lui Ghiță, dezumanizarea
acestuia pe fondul obsesiei înavuțirii (îmbogățirii). Teme și motive prezente în text: familia, destinul,
demonicul.

Evenimentele sunt relatate la persoana a III-a din perspectiva unui narator obiectiv, detașat,
într-un stil sobru.

(Simetria incipit-final reflectă circualitatea construcției nuvelei.) Nuvela are o construcție

circulară, simetrică deoarece înregistrează vorbele înțelepte ale bătrânei, soacra lui Ghiță, atât în incipit
cât și în final. În incipit, în conversația cu Ghiță, bătrâna îl atrage atenția asupra importanței de a fi
mulțumit ce destinul propriu și de a căuta mai degrabă liniștea casei decât bogăția: “Omul să fie
mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit.” În contrast cu
mentalitatea bătrânei se situează ambișia de întreprinzător a lui Ghiță. Odată cu dezvoltarea familiei,
bărbatul vede nevoia de a prospera din punct de vedere financiar, or (însă) meseria de cizmar în context
rural nu-I permite acest lucru. De aceea, Ghiță arendează cârciuma Moara cu noroc, anticipând un câștig
mai mare într-un timp mai scurt. La finalul nuvelei, după moartea tinerilor, Ghiță și Ana, bătrâna observă
cu tristețe că temerile ei s-au adeverit, iar soarta tinerilor este una tragică: “Simțeam eu că n-are să iasă
bine, dar așa le-a fost dat!”

În plan exterior se dezvoltă un conflict între Ghiță, protagonistul nuvelei, noul arendaș al Morii
cu noroc, și Lică, șeful porcarilor, cel care prin autoritatea sa/ orgoliul său vrea să gestioneze teritoriul
cârciumei pentru a-și derula afacerile (ilegalitățile).

Acșiunea nuvelei se desfășoară între două sărbători religioase, Sfântul Gheorghe și Paște, în
zona Ardealului, între Oradea și Arad, la cârciuma Moara cu noroc.

SUBIECTUL OPEREI

În expozițiune Ghiță se mută la Moara cu noroc din dorința de a prospere și de a fi responsabil

față de familie. Mentalitatea lui capitalist, de om întreprinzător, se află în opoziție cu gândire
tradițională a soacrei sale – bătrâna consider prioritară liniștea sufletească și mulțumirea față de soartă.
Vorbele ei din incipit relevă intenția moralizatoare a textului.
 Drumul spre cârciumă conține o serie de elemente – simbol care prevestesc destinul tragical al
personajelor: cele cinci cruci, copacul ars, pustietatea locului, bălăriile etc. Cârciuma este amplasată în
afara comunității (satului), la o răscruce, deci, un spațiu expus pericolelor.

După mutare, familia prosperă, iar câștigul este unul cinstit – familia își face obiceiul de a
număra banii în fiecare sâmbătă, seara. Banul este un motiv de bucurie/celebrare până la intervenția lui
Lică.

Intriga nuvelei o constituie momentul în care Lică sosește la cârciumă cu intenția de a-și impune
autoritatea în fața lui Ghiță. Cei doi bărbați se confruntă, iar Ghiță, desi este initial intimidat de
agresivitatea lui Lică, se lasă manipulat/atras de șansa unui câștig rapid prin intermediul sămădăului.
Tentația banului necinstit declanșează conflictul interior al protagonistului. Ghiță parcurge un drum al
dezumanizării – el se detașează gradual de familie, refuză comunicarea, se transformă moral și
comportamental, devenind agresiv, ursuz(irascibil), rece și închis. Acceptă compromisul și devine un
complice al sămădăului – din acest motiv este reținut de Poliție și eliberat doar pe bază de “chezășie”.

Ghiță încearcă să se apere de influența lui Lică dar o face într-un mod inutil: își cumpără pistoale
de la Arad și angajează încă a slugă – pe Marți. Banii câștigați rapid dar ilegal, prin Lică, nu-i aduc
satisfacție ci devin o obsesie. Din dorința de a se elibera de Lică, Ghiță se aliază cu jandarmul Pintea și
încearcă să-l prindă pe Lică într-o situație compromițătoare. Cu ocazia sărbătorii Paștelui, când soacra și
copiii sunt plecați în sat, Ghiță o folosește pe Ana ca momeală pentru a-l reține pe Lică la cârciumă, până
ce el îl aduce pe jandarmul Pintea. Ana îi cedează lui Lică din dispreț față de soțul ei, pe care nu reușește
să-l înțeleagă. Când Ghiță revine la moară cu Pintea, realizează păcatul Anei. Aceasta reprezintă ultima
treaptă a dezumanizării protagonistului.

Punctul culminant este construit/edificat în scena uciderii lui Ghiță și a Anei: Ghiță își ucide soția,
ca să-i ispășească vina, Răuț îl ucide pe Ghiță la comanda lui Lică iar sămădăul încearcă să scape de
amenințarea fostului său tovarăș -Pintea- dar nu reușește. Lică a fugit de la cârciuma dar s-a întors după
șerparul uitat. Calul, obosit, nu a mai făcut față la un nou drum. Înțelegând situația în care se află, Lică
alege să sinucidă (ca să nu fie închis de Pintea).

În deznodământ cârciuma este incendiată de oamenii lui Lică, la final supraviețuind doar
nevinovații: bătrâna și copiii.

CARACTERIZAREA LUI GHIȚĂ

Ghiță este personajul principal al nuvelei, un personaj realist tipic, determinat social, care se
individualizează prin fapte. La începutul nuvelei este un cizmar sărac cu o viață de familie liniștită; odată
cu mutarea la cârciumă Ghiță parcurge un proces al degradării morale pe fondul obsesiei banului.

Personajul este caracterizat în mod direct prin narator, alte personaje și autocaracterizare și în
mod indirect prin fapte, vorbe și atitudini. Naratorul îi înregistrează transformarea comportamentală:
„râdea cu hohot de te speriai de el”, „își perdea repede cumpătul”(=a te enerva repede), „devenise
ursuz”. Dezamăgită de soț, Ana îl caracterizează pe Ghiță în contrast cu bărbăția lui Lică: „Ghiță nu e
decât o muiere în straie bărbătești”. În stil realist în caracterizarea personajelor se folosesc și tehnici de
analiză psihologică: monologul interior, stilul indirect liber (când vocea naratorului se identifică cu
gândul personajului) și tehnica detaliului semnificativ.

Trăsăturile morale ale personajului sunt evidențiate treptat/gradual pe măsura transformărilor

prin care trece personajul. Ghiță este un personaj rotund care se transformă dintr-un om cinstit, calm și
blând, așa cum este portretizat la începutul nuvelei, într-un bărbat agresiv, irascibil și rece.

În relație cu clienții cizmarul Ghiță este onest, ceea ce-i asigură respectul comunității. În familie
este vesel, deschis și jucăuș cu Ana și copiii. Harnic și întreprinzător, el decide să arendeze cârciuma
Moara cu noroc ca să prograseze social și material. Familia se bucură de un venit mai mare- în fiecare
sâmbătă seara Ghiță, Ana și bătrâna numără banii la cârciumă cu mulțumire sufletească.

Lică reprezintă pentru Ghiță o fascinație diabolică/malefică, ce-i declanșează obsesia îmbogățirii.
Apariția sămădăului la cârciumă îl intimidează pe Ghiță – în confruntarea cu Lică, Ghiță se dovedește a fi
laș, fricos și ușor de manipulat. Deși încearcă să se apere, cumpărând pistoale și angajând o slugă în plus,
pe Marți, Ghiță nu îi face față lui Lică și se compomite devenindu-i complice: acceptă banii furați iar la
proces jură strâmb și este eliberat doar pe chezășie.

Ghiță își pierde liniștea sufletească și se înstrăinează de familie, refuzând comunicarea cu Ana și
jocul nevinovat alături de copiii. Agresivitatea lui se remarcă atât în vorbe („Joacă, muiere!”) cât și în
gesturi - de exemplu când îl lasă Anei „urme vinete pe braț”.

Când Ghiță realizează că și-a pierdut nu doar respectul de sine și respectul Anei dar și pe cel al
comunității, are mustrări de conștiință și caută a soluție ca să se elibereze de Lică. Astfel se aliază cu
jandarmul Pintea, dar nu este cinstit față de el, doarece îl aduce la cârciumă doar după ce a luat
jumătate din banii lui Lică.