ALFABETUL SAU SCRIEREA

Caracterele chinezeşti reprezintă una din cele mai vechi forme de scriere şi sunt
întrebuinţate de cea mai numeroasă populaţie din lume. Naşterea şi întrebuinţarea caracterelor
chinezeşti au antrenat nu numai dezvoltarea culturii chineze, ci au produs şi o înrâurire profundă
asupra evoluţiei civilizaţiei universale. In ediţia de azi a rubricii Cultura chineză, vă prezentăm
izvorul şi evoluţia semnelor scrise chinezeşti.
Vechi de aproximativ 6.000 de ani, în ruinele vestigiilor Panpo din China s-au găsit deja primele
semne gravate,ceva mai mult de 50. Aceste semne urmau anumite reguli şi principii, având
trăsături caracteristice ale unei limbi scrise. Experţii sunt de părere că ele reprezintă mugurii
limbii chineze scrise.
Dar constituirea primelor hieroglife chinezeşti s-a produs în dinastia Shang, secolul 16 înaintea
erei noastre. Săpăturile arheologice atestă că în prima perioadă a dinastiei Shang, civilizaţia
chinez atinsese deja un nivel destul de ridicat, marcat în principal prin apariţia scrierii pe
carapace de broască ţestoasă şi pe oase de animale.
Semnele gravate pe carapace reprezintă o limbă străveche scrisă. Pentru că atunci încă nu se
inventaseră hârtia, tuşul, pensula. Inainte de gravare, carapacele de broască ţestoasă sau oasele de
animale trebuia să fie supuse prelucrării: curăţare de carne, tăiere, şlefuire. Pe urmă se gravau cu
un cuţit semnele. Urma să fie trecute prin foc, când apăreau nişte fisuri, care reprezintă primele
hieroglife chinezeşti.
In dinastia Shang, înainte de a trece la vreo acţiune sau a adopta o decizie, împăraţii făceau
rugăciuni zeilor, cerând răspunsuri la întrebările puse. Deci, semnele fisurate reprezintă
întrebările şi răspunsurile, numele celor care au pus întrebări, data şi altele. Aceste carapace şi
oase gravate cu semne erau păstrate la curtea imperială ca arhive.
Până în momentul de faţă, au fost descoperite în total peste 160 de mii de frânturi de carapace de
broască ţestoasă şi de oase, unele sunt intacte, altele sparte. Pe acestea au fost atestate şi
documentate circa 3.000 de caractere, din care peste o mie au fost descifrate. Cu ajutorul lor se
pot cunoaşte aspecte politice, economice şi culturale ale dinastiei Shang.
Semnele gravate pe carapace de broască ţestoasă şi pe oase de animale reprezintă o limbă scrisă
coaptă şi sistematică, şi au constituit baza dezvoltării ulterioare a hieroglifelor chinezeşti, care au
trecut ulterior prin procese de normare şi stabilizare treptată, căpătând formele de scriere Zhuai,
Cao, Li, Kai. După apariţia formei Kai, caracterele chinezeşti s-au stabilizat, căpătând o formă
pătrată, şi fiind bazate pe trăsăturile de bază: orizontală, verticală, descendentă, ascendent,
punctă, curbă şi în forma de cârlig. Fiecare caracter cu mai puţine sau mai multe trăsături, are o
structură echilibrată şi simetrică. De peste o mie de ani, forma Kai reprezintă semnele chinezeşti
standard.
Hieroglifele chinezeşti reprezintă un sistem de limbă scrisă care exprimă sensul şi semnificaţia.
Majoritatea lor au forme şi sunete. In total există în scrierea chineză circa 10.000 de caractere,
dintre care cele mai uzate sunt în număr aproximativ de 3.000. Deci cu aceste 3.000 de semne se
pot alcătui numeroase cuvinte şi diferite propoziţii.
Caracterele chinezeşti au exercitat o mare înrâurire asupra ţărilor vecine. Limbile scrise
japoneză, vietnameză şi coreeană au fost create pe baza hieroglifelor chinezeşti. Chiar până în
zilele noastre, în limba japoneză sunt păstrate peste 1.000 de semne chinezeşti.
A -ka; B-tu; C-mi; D -te; E -ku; F -lu; G -ji; H -ri; I -ki; J -zu; K-me; L-ta; M -rin; N -to; O -mo;
P -no; Q -ke; R -shi; S -ari; T -chi; U -do; V -ru; W -mei; X-na; Y-fu; Z-zi

ALFABETUL MORSE

Inventatorul american Samuel Morse a creat acest alfabet – in care literele sunt reprezentate prin
combinatii de semnale scurte si lungi – in jurul anului 1838. El a identificat literele cel mai des
folosite si le-a asociat semnale scurte (pentru “e”, un singur punct); celor mai putin folosite (de
exemplu “q”}, le-a asociat semnalele cele mai lungi.Alfabetul inventat de Morse a simplificat
trimiterea de mesaje telegrafice, acesta putand fi scris sub forma de puncte si linii sau semnalizat
cu lumini intermitente sau cu semnale radio. Apelul international de pericol, SOS – 3 puncte, 3
linii, 3 puncte – a fost introdus in 1912, la 40 de ani dupa moartea lui Morse. Expresia des
folosita de acesta, Save Our Souls, salvati sufletele noastre, a aparut ceva mai tarziu.

SCRIEREA ARABA
Scrierea în alfabetul arab se face de la dreapta la stânga.
Alfabetul arab are douazeci si noua de litere [daca adaugam si consoana ocluziva, glotala, sonora
hamza (lit. „pinten”), cunoscuta si sub numele de stop glotal], care noteaza consoanele si
vocalele lungi. Spre deosebire de alfabetul latin, alfabetul arab nu cunoaste litere mari
(majuscule) sau mici (minuscule) si nici litere specific de tipar ori specific de mâna, ci doar
stiluri de scriere diferite. Totusi, datorita faptului ca literele se leaga între ele, de cele mai multe
ori, acestea au forme diferite în functie de relatia lor cu celelalte litere din acelasi cuvânt (adica
litera în pozitie initiala, mediala sau finala).

SCRIEREA CHIRILICA

Sfinţii Chiril şi Metodiu, din icoană, doi fraţi din Tesalonic, au fost trimişi de către împăratul
bizantin Mihail al III-lea să propovăduiască creştinismul la slavi. Sfântul Chiril a alcătuit pentru
aceştia un alfabet, potrivit pentru limba lor, care s-a numit glagolitic. Mai târziu, acest alfabet a
suferit schimbări şi aşa s-a născut alfabetul chirilic, după numele creatorului său iniţial.

ALFABETUL RUSESC
Limba rusă aparţine grupului slav oriental al familiei de limbi indo-europene. Este vorbită de
aproximativ 167 de milioane de oameni ca limbă maternă. Dintre aceştia 147 de milioane
locuiesc în Rusia. Este limbă oficială a Federaţiei Ruse şi are statut oficial la ONU şi în alte
organizaţii internaţionale.
Limba rusă se mai vorbeşte în Ucraina, Belarus, Moldova, Kazahstan, Kârgâzstan, Tadjikistan,
Turkmenistan, Uzbekistan, Armenia, Azerbaidjan, Georgia, etc.
Circa 6 % din cetăţenii UE vorbesc rusa într-o anumită măsură.Rusa este scrisă în alfabetul
chirilic. Codul de limbă este ru respectiv rus