Autorul imnului, preot militar !

La sfîrşitul lunii mai 1917, în Chişinău a avut loc primul Congres al

învăţătorilor moldoveni din Basarabia, pentru participarea la care de pe
front a fost chemat preotul Alexei Mateevici. Iar pe 18 iunie, la
deschiderea cursurilor pentru învăţătorii moldoveni pentru prima dată au
răsunat public versurile “Limba noastră-i o comoară”, care au fost
întîmpinate cu ovaţii. Acestea au fost citite de către autor, cunoscut la
acele timpuri prin privirile sale radicale şi lupta pentru libertate nu doar de
capurile bisericeşti (posibil, „datorită” acestora a şi ajuns pe front în
1915), dar şi cercurilor largi a inteligenţimii basarabene.
Preot cu studii iminente, cunoscător a zece limbi, cunoscător al folclorului şi
limbii materne, autorul atricolelor ca: „Momente ale influenţei bisericii
asupra provenienţei şi dezvoltării istorice a limbii moldoveneşti”, „Motive
religioase în credinţa populară şi obiceiurile moldovenilor basarabeni ”,
”Schită a traducerilor moldoveneşti religioase şi de trai”, de asemenea
„Lupta moldovenilor pentru drepturile lor” ş.a. , traducînd poezii din
lumea întreagă, Alexei Mateevici a publicat cîteva din poeziile sale. Ştia el
oare, că acea poezie, adresată învăţătorilor, - „Limba noastră” – va deveni
imnul Moldovei independente şi îi va aduce, celui care a avut o scurtă
cale pe pămînt de doar 29 de ani, nemurirea?

Mulţumirea poporului, memoria despre marele poet, cugetător, slujitor al

bisericii, trăieşte, în primul rînd, în inimile oamenilor. Monumentele
materiale – sunt doar exprimarea cinstirii, stimei şi închinăciunii. Nimele lui A.
Mateevici îl poartă o stradă în Chişinău, unde se află şi casa în care a trăit
poetul ultimii ani, înainte de a fi înrolat în armată şi pînă cînd s-a întors pe
front, murind acolo de tifos exantematic. Pe această casă cu numărul 33 este
o placă comemorativă. Una asemănătoare este şi pe clădirea seminariei
duhovniceşti unde a studiat A. Mateevici (astăzi - un bloc al Universităţii
tehnice la colţul străzilor B. Bodoni şi 31 august). Cel mai mare complex
memorial se află în satul Zaim, unde poetul şi-a petrecut copilăria. Casa,
construită de însăşi tatăl poetului, preotul Mihai Mateevici nu departe de
biserica satului, din 1988 a devenit muzeu, iar în 1990 acolo a fost ridicat şi
un monument. Dar şi în Chişinău sunt trei monumente sculptate ale lui A.
Mateevici.
Deasupra mormîntului, unde odihneşte poetul , de la cimitirul Armenesc, -
bustul e lucrat de vestitul Alexandru Plămădeală. Pe Aleea Clasicilor – bust
creat de Dumitru Rusu-Scvorţov. Monumentul care îl vedeţi în poze, a fost
instalat în anul 2000. Autorii acestuia – sculptorii B. Dubrovin şi A. Niţă,
arhitect N. Zaporojan. Pe o columnă din piatră albă – postamentul portretului
sculptat a lui A. Mateevici – este înscris: A. Mateevici. Poet. Preot militar. Locul ales pentru acest monument, pare
straniu la prima vedere, însă nu este întîmplător
UN MARE POET BASARABEAN ȘI UN
MARE ROMÂN- ALEXEI MATEEVICI!
Poetul si preotul Alexei Mateevici (1888-1917)

La sfârşitul lunii august 2010 s-au împlinit 93 de

ani de la trecerea în eternitate la numai 29 de
ani,a scriitorului şi preotului Alexei Mateevici,
autorul poeziei “Limba Noastră”, considerată a fi
cea mai frumoasa definiție poetică dată limbii
române și care in prezent este Imnul de Stat al
Republicii Moldova.Alexei Mateevici spunea la
primul Congres al învăţătorilor moldoveni din
Basarabia, din mai 1917: „Trebuie să ştim că
suntem români, strănepoţi de-ai romanilor, şi
fraţi cu italienii, francezii, spaniolii şi portughezii.
Aceasta trebuie să le-o spunem şi copiilor şi
tuturor celor neluminaţi. Să-i luminăm pe toţi cu
lumină dreaptă. N-avem două limbi şi două
literaturi, ci numai una, aceeaşi cu cea de peste
Prut”.

LIMBA NOASTRA

de Alexei Mateevici

Limba noastră-i o comoară

În adâncuri înfundată
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.
Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.
Limba noastră-i numai cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zări albastre.
Limba noastră-i graiul pâinii,
Când de vânt se mişcă vara;
In rostirea ei bătrânii
Cu sudori sfinţit-au ţara.
Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veşnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeşnici.
Nu veţi plânge-atunci amarnic,
Că vi-i limba prea săracă,
Şi-ţi vedea, cât îi de darnic
Graiul ţării noastre dragă.

Limba noastră-i vechi izvoade.

Povestiri din alte vremuri;
Şi citindu-le ‘nşirate, -
Te-nfiori adânc şi tremuri.
Limba noastră îi aleasă
Să ridice slava-n ceruri,
Să ne spiue-n hram şi-acasă
Veşnicele adevăruri.
Limba noastra-i limbă sfânta,
Limba vechilor cazanii,
Care o plâng şi care o cântă
Pe la vatra lor ţăranii.

Înviaţi-vă dar graiul,

Ruginit de multă vreme,
Stergeţi slinul, mucegaiul
Al uitării ‘n care geme.
Strângeţi piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde -
Şi-ţi avea în revărsare
Un potop nou de cuvinte.
Răsări-vă o comoară
În adâncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.
Alexei Mateevici-Biografie

Alexei Mateevici este unul din cei mai importanti scriitori români născuţi în Basarabia .

1888 – La 16 martie (stil vechi) se naşte la Cainari, fostul judeţ Bender, Alexei Mateevici,
primul copil al preotului Mihail Mateevici, originar de prin părţile Sorocii, căsătorit cu
Nadejda (1863-1930), fiica protopopului Ioan Neaga din Căuşani.

1893 – Alexei învaţă la şcoala primară din satul Zaim unde se mutase familia.

1897 – Este înscris de părinţi la şcoala teologică din Chişinău, pe care o termină conform
adeverinţei de absolvire) în 1902, cum laude.

1902-1910 – Îşi urmează studiile la seminarul teologic.

1906 – La 24 iunie, moare tatal sau la numai 43 de ani .

1907 – Publica in ziarul “Basarabia” (din 1907) poeziile “Ţăranii”, “Eu cânt”, “Ţara”. Tot
aici publică articolele “Sfântul Vasile – Anul Nou în obiceiurile moldovenilor basarabeni”
(nr.1) şi “Din cântecele poporane ale Basarabiei” (nr.11).

1910 – Devine student la Academia teologică din Kiev, pe care o termina în

1914.Absolventul a fost numit profesor de greacă şi latină la Seminarul teologic din
Chişinău, devenind totodată membru al Societăţii Bisericeşti de Istorie şi Arheologie.

A tradus mult din literatura rusă clasică şi a studiat trecutul istoric şi cultural al poporului
său.

1913 – Publica în revista “Luminatorul” (nr. 8, 9, 10, 11) studiul “Mitropolitul Gavril
Bănulescu – Bodoni”.

1914 – Se căsătoreşte cu Teodora Borisovna Novitschi şi se întoarce la Chişinău. La 22

septembrie e numit provizoriu profesor de limba greacă la seminarul unde învăţase.

1915 – Este înrolat ca preot militar şi ajunge pe frontul de la Mărăşeşti.

1917 – În vara acestui an scrie poeziile: “Văd prăbuşirea”, “Cântec de leagăn”,

“Basarabenilor”, “Frunza nucului”, “Unora” s.a.

La 17 iulie scrie poezia “Limba noastră”, una dintre cele mai frumoase,daca nu cea mai
frumoasa odă închinată limbii române,o capodoperă. Chiar daca ar fi scris umai aceasta
singură poezie, Alexei Mateevici tot ar fi devenit, un poet clasic român

Ea a devenit pusa pe muzica lui Alexandru Cristea (1890-1942), imnul de stat al

Republicii Moldova (începând din anul 1994) .
Poetul s-a imbolnavit de tifos exantematic si s-a savarsit din viata la 13 august (stil
vechi), la spital in Chişinău.

A fost înmormântat la Cimitirul Central de pe strada Armenească.

În anul 1934 la mormântul său a fost ridicat un bust realizat de sculptorul Alexandru
Plămădeală, pe care-l cunoştea si cu care s-a imprietenit inca din 1910.Din vulcanul de
erupție al revoluției au izbucnit, asemenea lavei clocotitoare și ferbinți şi creațiile lui
Alexei Mateevici – cel mai înzestrat poet al Basarabiei de la începutul secolului XX,
cîntărețul înfocat al frumuseților “limbii noastre”.Cuget bogat, fire aleasă, el și-a
consacrat străduințele slujirii poporului său cel oropsit. Suflet nobil și cinstit, s-a
zbuciumat în căutarea adevărului, spre care a tins toată viața sa.Opera sa poetică în
totalitate abia dacă adună patruzeci şi trei de tiluri.Alexei Mateevici , „dacă ar fi trăit ar fi
fost un mare poet”.O spune G. Călinescu, în ”Istoria literaturii de la origini până în
prezent”, argumentat şi foarte convingător de altfel: „Alexei Mateevici, basarabean din
Bugeac, mort ca preot militar în 1917 ( luase parte la luptele de la Mărăşeşti) ,ar fi fost un
poet mare dacă trăia.
Numai Eminescu a mai ştiut să scoată atâtea mireasmă din ritmurile poporane.”

Nu cu mult timp înainte de a pleca în eternitate,poetul a adresat aceste cuvinte fraților

săi basarabeni și viitorimii:

Basarabenilor

de Alexei Mateevici
Mărăşeşti, 10 iulie 1917

Să ştiţi: de nu veţi ridica

Din sânul vostru un proroc,
În voi viaţa va seca,
Zadarnic soarta veţi ruga,
Căci scoşi veţi fi atunci din joc
Şi-ţi rămânea făr’ de noroc.

Din cheag de lacrimi, de dureri,

Din trăsnet de mânie sfântă,
Şi din nădejdi şi zbuciumări,
Din năzuinţi şi frământări
El trebui facla să-şi aprindă
Şi-n el pe toţi să vă cuprindă.
Şi-n ţara voastră va purcede
Pe drum de spini şi chinuire
Cu gloata celor cari l-or crede;
Şi duh aprins de înnoire
Va duce-n propovăduire.
El jalea vechilor câmpii
Numa-ntr-o lacrimă va strânge,
Din spic, din strugurul de vii
În stropi va scurge ape vii:
Din spic — sudori, din viţă — sânge
Le va sorbi şi nu-ţi mai plânge,
C-atunci sorbiţii stropi vor arde
Din ţară toată vrăjmăşia,
Clevetitori, duşmani de moarte,
Şi cei cu limbi în două sparte
Atunci vor căuta frăţia
Şi lepăda-vor viclenia.
Şi toţi veţi fi un gând ş-un nume
Şi înfrăţiţi veţi făuri
Un viitor mai bun în lume,
Iar el va şti să vă îndrume
Acolo, unde va zări
C-a voastră stea va răsări.
Dar ştiţi: de nu veţi ridica
De printre voi pe-acest proroc,
În voi viaţa va seca,
Zadarnic soarta veţi ruga,
Căci scoşi veţi fi atunci din joc
Şi-ţi rămânea fără noroc.
Au trecut 93 de ani de la trecerea în eternitate a marelui poet român basarabean care a
fost Alexei Mateevici…

Ne inchinăm ție , Măria Ta !