Subiectul: Intoxicaţii exogene acute

Intoxicaţia exogenă acută- este un proces · vedere neclară;

patologic sever,care se declanşează în · vedere dublă;
rezultatul acţiunii asupra organismului a · pupile dilatate;
preparatelor toxice pătrunse din exterior în · contractate;
doze capabile de a deteora funcţiile vitale · perderea vederii;
ale organismului. 1. Dereglări auditive:
. acufene
Manifestările clinice generale:
8. Dereglări în cavitatea bucală:
1. Dereglări neurologice: · uscăciune în gură;

· depresiune psihică, · salivaţie abundentă;

· somnolenţa, · ulceraţie;

· comă, · halenă;

· cefalee, 9. Semne generale:

· paralizii; · febră;

2.Dereglări respiratorii: · hipotermie.

· dispnee, Tipurile de intoxicaţii exogene acute:

· bradipnee, o Intoxicaţii accidentale

· polipnee; o Intoxicaţii voluntare

3.Dereglări cardio-vasculare: o Intoxicaţii iatrogene prin
· palpitaţii, depăşirea dozei
· tahicardie,
· bradicardie;
Sursele:
4. Pielea:
· cianoză;  În cazul intoxicaţiei cu alcool sursa

· hiperemie; este păstrarea băuturilor alcoolice

· tegument uscat; accesibilă copiilor

· tegument umed;  În intoxicaţia cu CO sursa este

5.Dereglări gastrointenstinale: sistemele uzate de încălzire

. greață  În cazul intoxicaţiei cu ciuperci sursa

· voma; este folosirea în alimentaţie a

· diaree; ciupercilor necomestibile, cauza

fiind ignoraţia.

6. Dereglări vizuale:
 3. Toxico-alimentare
Intoxicaţiile pot fi : – la pătrunderea a diferitor substanţe
1. Chimice chimice de pe alimente;
2. Biologice–muşcături de insecte, şerpi – infecţia alimentară cu bacterii.
III. În funcție de gravitatea manifestărilor clinice deosebim:
- Intoxicaţii de gravitate uşoară
- De gravitate medie
- Grave
- Foarte grave
- Letale

Particularităţile terapiei antidot

Antidot- este substanţa, care neutralizează acţiunea altei substanţe.

Terapia antidot - păstrează eficacitatea sa numai în faza toxigenă precoce, durata căreia depinde
de particularităţile toxicogenice a toxicului dat. Cea mai lungă durată o are în cazul intoxicaţiei
cu compuşi ai metalelor grele 8-12 zile, cea mai scurtă durată o are în cazul preparatelor cu
toxicitate înaltă şi metabolizare rapidă.

Terapia antidot se caracterizează printr-o specificitate înaltă şi poate fi aplicată numai după
concretizarea veridică clinico-laboratorică a genului intoxicaţiei acute. În caz contrar se poate
manifesta acţiunea toxică asupra organismului a antidotului.

Eficacitatea terapie antidot considerabil scade în perioada terminală a intoxicaţiei acute,cu

dereglări severe ale SNC şi a schimbului de gaza,care în paralel necesită aplicarea măsurilor de
resuscitare.

Terapia antidot are un rol esenţial în profilaxia stărilor ireversibile în cazul intoxicaţiilor,dar nu
posedă efect curativ,cînd ele deja sunt declanşate.

INTOXICAŢIA ACUTĂ CU CO

CO - este un gaz incolor, inodor. Acest gaz toxic, provine din arderea unor gaze precum
şi gazul natural, motorină, petrol sau a lemnelor din sistemul de încălzire casnic şi din motoarele
maşinilor.

Intoxicarea are loc, când se inhalează o cantitate mare, încât acesta începe să înlocuiască
O2 transportat de sânge.Aceasta se întâmplă, deoarece moleculele de CO se leagă de eritrocite de
250 ori mai puternic decît cele de O2 formînd astfel compusul methemoglobina, în timp ce O2
este înlocuit de CO, ţesuturile şi organele din organism numai pot funcţiona, ca rezultat apare
anoxia cu acţiunea directă asupra enzimelor respiraţiei celulare.

Cauza-surse uzuale de încălzire, sobe pe gaz, lemne, cărbune:

- gaze de maşină
- generatoare
- gaze emise de aparatura casnică
- fumul de la o maşină în flăcări

Tabloul clinic:

Simptomele intoxicaţiei cu monoxid de carbon variază de la simptome usoare,

pseudogripale (cum ar fi cefaleea sau gastralgia urmate de febră), până la tulburari severe
ale inimii si creierului. Expunerea prelungită la cantităţi reduse de monoxid de carbon, pe
parcursul mai multor zile poate determina moartea. De aceia intoxicaţia cu monoxid de carbon
poate avea urmări uşoare până la cele grave, asupra diverselor persoane cu acelaşi grad de
expunere.

O persoană cu simptome ușoare, de obicei nici nu suspectează intoxicarea cu monoxid de

carbon. Simptomele primare pot imita simptomele gripei sau ale unor alte boli cu simptome
similare, ceea ce îngreunează diagnosticul. Este de asemenea posibil ca o persoană cu
simptome mult mai grave, să nu fie conştientă de seriozitatea sau gravitatea condiţiei în care se
află, deoarece expunerea la monoxid de carbon poate induce oboseală sau confuzie.

Daca o persoană are simptome de intoxicaţie cu monoxid de carbon sau dacă se

suspectează intoxicarea cu acest gaz, primul gest care trebuie făcut este scoaterea persoanei în
afara zonei poluate și apoi trebuie chemată 112.

Aceste simptome includ:

 cefalee frontobitemporală;
 greată,
 stare de vomă (adesea intalnite la copii);
 vertij;
 oboseală;
 confuzie;
 somnolenţă;
 ritm cardiac si puls rapid;
  vedere slăbita;
 dureri toracale;
 convulsii ;
 pierderea conştienţei.

In unele situaţii pot apărea indicii arătând expunerea la monoxidul de carbon. De exemplu,
dacă o familie sau un grup de oameni, trăiesc sau lucrează în aceeaşi clădire şi acuză dureri de
cap sau alte simptome ale gripei, aceste simptome ar putea fi induse de concentraţii mari de
monoxid de carbon. De asemenea, animalele de companie ce traiesc în casă se pot imbolnăvi,
acesta fiind un alt indiciu pentru diagnosticarea precoce a intoxicării cu monoxid de carbon.
Pe perioada de iarnă, durerile de cap inexplicabile pot fi cauzate de sistemele de incălzire
care nu funţionează corect și care duc la acumularea de monoxid decarbon.
Simptomele ce debuteaza mai tarziu, ale intoxicatiei cu monoxid de carbon, pot apărea după zile
sau săptămâni de la intoxicaţie.
Simptomele tardive:
 pierderea memoriei;
 modificarea personalităţii;
 dezorientare;
 pierderea auzului şi dereglări în comportament.

AMU la etapa de prespital:

1. Scoaterea victimei din mediul cu fum, având în vedere si propria siguranță.

2. Evaluarea nivelului de constiență și a funcțiilor vitale, cu începerea manevrelor de
resuscitare cardio-respiratoare dacă este necesar
3. Solicitarea ajutorului medical si transportul victimei la spital
dacă este disponibil, administrarea de oxigen.
Intoxicaţia cu alcool

Alcoolul este un drog, care deprimă SNC şi duce la dereglări reversibile, care depind de doza
îngerată, toleranţă, cantitatea de alcool absorbită.

Beţia simplă este caracterizată de 3 faze cu particularităţi diferite;

Faza de exitaţie –se instalează la o intoxicaţie uşoară,în această fază persoana este
relaxată,vorbăreaţă,euforică sau dezichilibrată.

Faza de încordare motorie- duce la dereglări maladaptive cum ar fi:

 - agresivitate;
- iritabilitate;
- labilitatea dispoziţiei;
- vorbire neclară;
- incoordonare motorize;
- nistagmus;
- derglări ale memoriei;
- stupor;
- faţă congestionată;
- poate să ducă la un comportament retras,
- lentoare psihomotorie-obnubilare-comă-deces.

Coma alcoolică - se instaleaza la o alcoolemie de 3-4 g la mie, cu congestia fetei si a

conjunctivelor oculare, cu puls rapid si plin, respiratie stertoroasa, tahicardie, halena etanolica
(mirosul gurii).

Ulterior, apar fenomene de colaps: paloare, transpiratii, hipotensiune arteriala, racirea cu

cianozarea extremitatilor (iau o culoare albastruie), apoi coma profunda, cu disparitia reflexelor,
cu convulsii.

Daca alcoolemia este mai mare de 4-5 grame la mie survine moartea.

În tentativele de suicid, alcoolul se asociaza frecvent cu barbituricele sau cu alte sedative.

Aceasta etiologie este suspectata la un pacient comatos, la care se deceleaza o halena etanolica,
la care tulburarile respiratorii si circulatorii sunt foarte severe.

Coma se instaleaza la o alcoolemie de 3-4g la mie, cu congestia feţei si a conjunctivelor

oculare, cu puls rapid, respirație şuierătoare, tahicardie, halenă etanolică.
Ulterior, apar fenomene de colaps:
· paloare;
· transpiratii;
· hipotensiune arterială;
· racirea cu cianoza extremităţilor;
· apoi se dezvoltă coma profundă; cu disparitia reflexelor şi apariţia convulsiilor.
Dacă alcoolemia este mai mare de 4-5 grame la mie survine moartea.
 În tentativele de suicid, alcoolul se asociază frecvent cu barbituricele sau cu alte sedative.
Această etiologie este suspectată la un pacient comatos, la care se decelează o halenă etanolică,
dar la care tulburarile respiratorii si circulatorii sunt foarte severe.

AMU LA ETAPA PRESPITALICEASCĂ:

Spălăturile gastrice sunt indicate doar inițial (pentru că etanolul pătrunde rapid in circulaţia
sanguină – dupa 2-3 ore de la ingestie) si doar in stadiile superficiale de comă (in comele
profunde există riscul de aspiraţie traheobronşică).

Protecţie impotriva frigului – există pierderi mari de căldura, ce favorizează complicaţiile

pulmonare.

Se administrează glucoza 5% (2-3 litri/zi + ser fiziologic + clorură de potasiu + vitamina

B1, B6, eventual triiodotironina pentru degradarea rapidă a alcoolului.

La bolnavii agitaţi se evită medicaţia psihotropă, intrucât aceasta poate accentua

deprimarea sistemului nervos central, îndeosebi a centrilor respirator si vasomotor.

În comele profunde (grad III sau IV) tratamentul initial constă in administrarea de urgenţă
a 300-400 ml glucoza 33%.

Intoxicaţia acută cu ciuperci de tip muscarinic

Toxicitatea diferitelor specii de ciuperci otrăvitoare variază nu numai în funcţie de specia

în sine şi de natura toxinei conţinute, ci şi de o serie de alţi factori cum sunt: anotimpul,
momentul recoltării ciupercilor (sunt ciuperci tinere care prezintă toxicitate mai mare decît cele
bătrîne), latitudinea geografică, cantitatea ingerată, modul de preparare termică, boli anterioare,
ingestia simultană de alcool.

NB! Trebuie ştiut, că îndepărtarea cuticulei nu diminuează toxicitatea ciupercilor

otrăvitoare. De asemenea, toxicitatea nu poate fi redusă prin fierbere, uscare sau macerare în oţet.

În funcţie de durata incubaţiei, s-a convenit că intoxicaţiile cu ciuperci trebuie clasificate

în:
- intoxicaţii cu perioadă scurtă de incubaţie de la cîteve minute pînă la 3 ore;
- intoxicaţie cu perioadă lungă de incubaţie de la 6 – 12- 24 ore.

Intoxicaţia cu perioadă scurtă de incubaţie

În acest tip de intoxicaţie apar mai multe sindroame, toate cauzate de toxina existentă în ciuperci.
Sindromul muscarinic apare ca urmare a excitării puternice a receptorilor cu instalarea
sindromului muscarinic.

Manifestările sindromului muscarinic- debutează rapid după ingestia de ciuperci (de la câteva
minute la 3 ore), prin:

 greţă;
 vome;
 dureri epigastrice;
 catar oculo-nazal;
 hipersalivaţie;
 hipersecreţie bronşică;
 tanspiraţii abundante;
 bradicardie;
 hipotensiune arterial;
 dispnee de tip astmatic;
 stare confuzională în intoxicaţiile severe;
 delir;
 convulsii;
 coma.
În formele cu evoluţie fatală, decesul survine prin insuficienţă cardiacă, oprirea inimii în diastolă
sau insuficienţă respiratorie.

Tratamentul constă în spălătura gastrică cu cărbune activat, purgativ salin, instalarea unei
perfuzii de reechilibrare hidroelectrolitică şi administrarea de atropină - 0,05 mg/kg
intramuscular, care se repetă la fiecare 30 de minute, atât timp cât este necesar pentru a menţine
intoxicatul în stare de atropinizare. Acest tratament de urgenţă trebuie efectuat de personal
calificat, care, la nevoie, va aplica şi tratamentul convulsiilor, stării de colaps cardio-vascular sau
insuficienţei respiratorii
Sindromul atropinic - Sunt specii de ciuperci care conţin, pe lângă muscarină (în cantităţi mici),
şi alte substanţe toxice: acidul ibotenic, muscazonă, muscaridină. Intoxicaţiile cu aceste specii de
ciuperci produc, după o scurtă incubaţie de aproximativ două ore, două categorii de manifestări,
care apar succesiv. Iniţial, apar o serie de semne de tip muscarinic (care au fost amintiţi mai sus),
iar apoi, la scurt timp, apare un sindrom de beţie atropinică (denumită astfel dată fiind
asemănarea cu manifestările central-nervoase ale atropinei). Acest sindrom constă în:
 parestezii,
 uscăciunea mucoaselor,
 agitaţie psihomotorie,
 stare confuzională,
 delir,
 halucinaţii,
 convulsii,
 comă.
NB! Sindromul de beţie atropinică reprezintă o urgenţă medicală. Tratamentul include spălătura
gastrică cu cărbune activat.
Criteriile de ameliorare ale Sdr. atropinic:
 scăderea agitaţiei psihomotorii,
 oprirea convulsiilor,
 ameliorarea tulburărilor gastrointestinale.
Exista 3 categorii de simptome care pot aparea in cazul intoxicaţiei, si anume:
1. Simptome initiale, apar in primele 6 ore de la ingestie și constau in dereglări digestive,
alergice si neurologice

- hipotensiune arteriala,
- halucinatii,
- hipersalivaţie,
- lacrimare,
- pupila micşorata,
- dureri abdominale,
- scaderea frecventei cardiace,
- tegumente umede.

2. Simptome tardive, intre 6-24 de ore de la ingestie apare hepatotoxicitatea, nefrotoxicitatea,

tulburari hematologice:
 - greţuri;
- vărsături;
- diaree;
- icter;
- hemoragii;
- dereglări neurologice;
- hipoglicemie.

3. Simptome intarziate, care apar la mai mult de 24 de ore de la ingestie si care ţin de
sindromul nefrotoxic.
In situația in care medicul trebuie să examineze un astfel de pacient cu intoxicație, trebuie să
insiste asupra:
- Ora ingestiei,
- Ora declanşării simptomelor,
- Dacă s-a consumat un singur tip de ciuperci sau mai multe..
pentru a-l putea incadra intr-una din cele 3 categorii de sindroame care se abordează
terapeutic diferit.

NB! Intoxicatia cu ciuperci reprezinta o urgentă medicala şi rapiditatea în stabilirea

diagnosticului și instituirea tratamentului pot salva viața bolnavului. Cu cat simptomele apar mai
rapid, cu atît intoxicatia este mai gravă.

AMU la etapa de prespital

1. provocarea vărsăturii;
2. administrarea unui purgativ salin;
3. reechilibrarea hidroelectrolitica;
4. administrarea de perfuzii glucozate pentru protecția celulei hepatice;
5. transportul rapid într-o unitate de dializa;
6. combaterea agitației, a convulsiilor cu sedative.
7. în cazul sidromului muscarinic se administreaza atropina, 1-2 mg la 30 - 50 de minute i.m.
pană dispar fenomenele colinergice.
8. în secţia de internare medicul poate face o spălătura gastrică cu apă călduță și 15 tablete de
carbune (activ) in primele ore, dar nu mai tarziu și nu la intoxicațiile ce se manifestă tardiv.

Intoxicatia cu opioide - reprezinta o urgenta veritabila, putand duce la coma, edem pulmonar si
stop respirator.
Grupul de substante din aceasta clasa include: heroina, morfina, codeina, hidromorfon,
meperidina, metadona, pentazocina, propoxifen.

Semne si simptome:

 mioza (contractia pupilelor), dar in caz de hipoxie severa pupilele devin midriadice (se
dilata)

 euforie initiala urmata de letargie si somnolenta

 dizartrie (articulare defectuoasa a cuvintelor)

 tulburari de atentie si memorie

 afectarea capacitatii de judecata, dar - spre deosebire de intoxicatiile cu stimulante,

fenciclidina sau inhalante - in intoxicatia cu opioide se constata rareori un comportament
agresiv

 constipatie, greata, varsaturi

 contractii musculare involuntare

 temperatura crescuta

 hipotensiune arteriala

 tulburari de ritm cardiac

 Edemul pulmonar reprezinta cea mai redutabila complicatie a intoxicatiei cu opioide.

In intoxicatiile cronice apar abcese, celulita, osteomielita, endocardita, encefalopatie

postanoxica, rabdomioliza, necroza tubulara acuta, glomerulonefrita, tromboflebita.

Tratament
Naloxona – ANTIDOT- doza initiala de metadona se stabileste in functie de severitatea
simptomelor de sevraj
Clonidina: are o actiune mai eficienta asupra semnelor sevrajului (tahicardie, hipertensiune,
frecventa respiratorie crescuta, scurgeri de mucozitati nazale, lacrimare) decat asupra
simptomelor (anxietate, agitatie, dureri musculare). Dozele de clonidina recomandate variaza in
functie de tipul de opioid. Dozele de clonidina se reduc in cazul scaderii tensiunii arteriale
 diastolice sub 60 mmHg. Intre zilele 10-14, se scade doza de clonidina cu 50%, iar in ziua 15 se
poate opri tratamentul.
Managementul general în intoxicaţiile EA
 Stabilizarea pacientului;
 Decontaminarea externă a pacientului;
 Evacuare gastrică – lavaj gastric;
 Decontaminare intestinală cu limitarea absorbţiei intestinale;
 Acces vascular
 Antidoturi – neutralizare specifică;
 Creşterea eliminării toxinelor cu tratament simptomatic.

Lavajul gastric-presupune introducerea sondei orogastrice pe care se administreazăşi se aspiră

volume mici de lichid, avînd ca scop eliminarea toxicului din organism.

Tehnica lavajului gastric:

o Poziţionare a pacientului în decubit lateral stîng, cu capul uşor decliv faţă de trunchi sau
în poziţie semişezîndă.
o Sonda trebuie să fie de calibru mare (sonda Faucher lubrefiată, introdusă nazo- sau
orogastric, cu calibru conform vîrstei, la copilul mic nr.18-20; la copilul mare nr.36-40)
o Se măsoară distanţa pînă la care va fi introdusă sonda şi se marchează pe sondă;
o Sonda este poziţionată corect atunci cînd se extrage lichid gastric sau se aud zgomote
hidroaerice la insuflarea de aer în stomac (auscultaţie);
o Iniţial se aspiră pentru examenul toxicologic, apoi se introduce un volum de SF călduţ,
echivalent cu volumul unei mese, 10-15 ml/kg;
o Lichidul se lăsa în stomac 1- 2 minute apoi se aspiră;
o Se repetă de mai multe ori pînă la obţinerea unui conţinut limpede;
o Se clampează tubul gastric şi se scoate;
o La sfîrşitul lavajului gastric se administrează o doză unică de cărbune activat şi un
purgativ osmotic – sorbitol sau manitol.

Indicaţii:

- pacienţii aduşi la spital în primele 60 minute după ingestie;

- pacienţii care au ingerat cu 4-6 ore în urmă, în cazul încetinirii tranzitului intestinal;
- la pacienţii în comă spălătura gastrică se efectuiază după IOT;
- de preferat cînd este de aşteptat o deteriorare a statusului neurologic;
- la toţi pacienţii ce au necessitate.