Ultimate Economy Cheatsheet

I.
TEORIA COMPORTAMENTULUI CONSUMATORULUI
1. Identificati afirmatia corecta din lista de mai jos:
2. Un consumator are un venit disponibil V = 26 u.m. El consuma doua bunuri, X si Y. Pretul

unitar al bunului X este de 1 u.m., iar pretul unitar al bunului Y este de 2 u.m. Utilitatea marginala
a bunului X este data de relatia Umgx = 12 – 2x, iar utilitatea marginala a bunului Y este data de
relatia Umgy = 10 – y, unde x, respectiv y sunt cantitatile consumate din cele doua bunuri,
exprimate in bucati. In aceste conditii, programul de consum care asigura optimul (echilibrul)
consumatorului este:
3. Un consumator are un venit disponibil V = 20 u.m. El consuma doua bunuri, X si Y. Pretul
unitar al bunului X este de 1 u.m., iar pretul unitar al bunului Y este de 2 u.m. Utilitatea marginala
a bunului X este data de relatia Umgx = 20 – 2x, iar utilitatea marginala a bunului Y este data de
relatia Umgy = 10 – 2y, unde x, respectiv y sunt cantitatile consumate din cele 2 bunuri, masurate
in bucati. In aceste conditii, programul de consum care asigura optimul (echilibrul)
consumatorului este format din:
4. In cazul consumului unui bun omogen de catre un consumator rational:

5. Presupunem ca un consumator urmareste maximizarea utilitatii totale din consumul
bunurilor X si Y, cu un buget de 100 u.m., cand preturile sunt Px = 5 si Py = 10 u.m., iar functia
utilitatii totale este U(x,y) = 3XY. In aceste conditii, programul de consum care asigura optimul
(echilibrul) consumatorului respectiv este format din:
6. O firma poate produce calculatoare X si laptopuri Y in urmatoarele variante. Sa se

determine costul de oportunitate al deplasarii productiei din B in C:
7. Atunci cand cheltuielile consumatorului rational pentru bunuri alimentare de baza, scad,
odata cu scaderea preturilor acestor bunuri, putem spune ca cererea pentru bunurile alimentare
de baza este:
II. TEORIA ECONOMICA A FIRMEI
1. Pentru o firma care, pe termen scurt, obtine intr-o perioada data un volum de productie de
250 buc. dintr-un anumit bun, costul fix este de 500 u.m., iar costul variabil este de 1000 u.m. In
conditiile in care costul marginal al ultimei unitati produse din bunul respectiv este de 7 u.m.,
cresterea volumului productiei cu inca 1 buc. determina:
Raspuns corect: b) reducerea costului mediu total
2. Pentru o firma care, pe termen scurt, obtine intr-o perioada data un volum de productie de
200 buc. dintr-un anumit bun, costul fix este de 400 u.m. iar costul variabil este de 800 u.m. In
conditiile in care costul marginal al ultimei unitati produse din bunul respectiv este de 5 u.m.,
cresterea volumului productiei cu inca 1 buc. determina:
3. O firma cu pozitie de monopol are costul mediu total (in u.m./buc) dat de relatia CTM = 4Q
+ 36, unde Q este volumul productiei exprimat in bucati. Functia cererii pentru aceasta firma este
Q = 36 – 0.5P, unde P este pretul unitar exprimat in u.m. In aceste conditii, volumul optim al
productiei firmei respective este de:
4. O firma cu pozitie de monopol are functia de cost marginal Cmg = 3Q. Daca cererea este
data de functia Q = 20 – P, atunci pentru maximizarea profitului, productia firmei trebuie sa fie:
5. In luna curenta, volumul productiei unei firme cu 1.000 de salariati este de 24.000 de
unitati fizice de produs. Pentru ca, in luna imediat urmatoare, firma respectiva sa-si mareasca
volumul productiei cu 50%, in conditiile cresterii productivitatii medii a muncii cu 25% fata de cea
din luna curenta, aceasta firma va trebui sa angajeze suplimentar:
6. In luna curenta, volumul productiei unei firme cu 250 salariati este de 5.000 de unitati
fizice de produs. Pentru ca, in luna imediat urmatoare, firma respectiva sa-si dubleze volumul
productiei, in conditiile cresterii productivitatii medii a muncii cu 25% fata de cea din luna curenta,
aceasta firma va trebui sa angajeze suplimentar:
7. Volumul productiei zilnice a unei firme cu 50 de salariati este de 200 de unitati fizice de
produs. Pentru a-si creste volumul productiei zilnice la 300 in conditiile cresterii productivitatii
medii a muncii cu 25%, aceasta firma trebuie sa angajeze suplimentar:
8. In perioada curenta, fata de perioada de baza, costurile totale ale unei firme cresc cu 40%
in conditiile in care productia creste cu 60%. Daca, in perioada de baza, costul total mediu era de
6 um atunci costul marginal este:
Raspuns corect: b) 4 u.m.
9. Pe termen scurt, intr-o firma, cand volumul productiei creste cu 25%, costul fix mediu:
10. Presupunem ca, intr-o firma, productivitatea medie a factorului de productie variabil este
mai mare decat productivitatea marginala a acestui factor. In aceste conditii, la o crestere a
cantitatii utilizate din factorul de productie variabil, productivitatea sa marginala:
11. Productivitatea medie a unei firme cu 100 de salariati a fost de 25 buc./lucrator. Cu cat a
crescut productia firmei daca productivitatea marginala a muncii este 30 de bucati, iar numarul de
lucratori a crescut cu 30%?
12. O firma din sectorul IT are un cost fix de 1.000 lei, iar costul variabil este dat sub forma
functiei CV = 400 + 5Q. Determinati nivelul pragului minim de rentabilitate al productiei,
daca pretul de vanzare pe piata specifica bunurilor produse este de 40 lei.
13. Intr-o firma, cand productivitatea marginala a factorului de productie variabil este mai
mica decat productivitatea sa medie:
14. Profitul economic al firmei se calculeaza ca diferenta intre:

15. Daca o firma inceteaza sa produca crema de maini si trece la producerea de gel
dezinfectant, atunci costul de oportunitate al acestei decizii este:
16. Pe termen scurt, atunci cand costul variabil creste in acelasi ritm cu productia:
17. O firma produce 1000 buc din bunul X cu un cost variabil mediu de 9 u.m. si cost fix de
2000 u.m. Pretul bunului pe piata este de 10 u.m. In acest caz:
18. O firma din sectorul de panificatie are un cost fix de 1500 u.m., iar costul total este 4000
u.m. Firma produce zilnic, doar 100 de paini la nivelul minim al costului total mediu. In
aceasta situatie costul marginal si costul variabil unitar sunt:
19. Daca in e-Mag productivitatea medie a muncii este de 500 pachete (expediate)/salariat
saptamanal, iar firma doreste sa dubleze cantitatea de pachete expediate saptamanal angajand
cu 50% mai multi salariati, atunci productivitatea marginala a muncii va fi:
20. Costul fix (CF) este de 100 u.m., costul variabil (CV) este 750 u.m., iar volumul productiei
este de 50 bucati. In cazul in care Cmg este 18 u.m, pe masura cresterii productiei:
21. Pe termen scurt, atunci cand costul variabil creste mai rapid decat productia:
22. Functia costurilor in cazul unei firme este de forma: CT = 400 + 10Q (CT reprezinta costuri
totale, iar Q este productia). Daca productia este la un moment dat 10, atunci costul fix mediu
este egal cu:
23. Curba productivitatii marginale a unui factor de productie intersecteaza axa factorului
variabil de productie in punctul pentru care:
24. Intr-o intreprindere, productia zilnica este de 600 de bucati, iar productivitatea muncii este
5 buc/lucrator. Cati noi lucratori trebuie sa angajeze intreprinzatorul care doreste sa sporeasca
productia zilnica cu 50% si care va fi productivitatea marginala a noilor angajati in conditiile in
care productivitatea muncii echipei extinse creste doar cu 20% fata de situatia initiala:
Raspuns corect: c) 30 lucratori si 10 buc/lucrator
Rezolvare:
L0 = Q0/W0 = 120 lucratori;
Q1 = Q0 + 50%Q0 = 900 bucati;
W1 = W0 + 20%W0 = 6 buc/lucrator;
L1 = Q1/W1 = 150 lucratori => nr. lucratori care trebuie angajati = L1 – L0 = 30 lucratori
Wmg = (Q1 - Q0)/(L1 – L0) = 300/30 = 10
III. CEREREA. OFERTA. PIATA
1. Pe piata unui bun cantitatea oferita este Qo = 10 + P, iar cantitatea ceruta este Qc = 100 –
2P. Sa se determine cantitatea tranzactionata, daca statul impune un pret cu 50% mai mare
decat pretul de echilibru:
2. Pe piata unui bun, cererea este descrisa de functia Qc = 100 – 4P iar oferta este descrisa
de functia Qo = 40 + 2P, unde Q este cantitatea, iar P este pretul unitar al bunului. Daca guvernul
impune un pret administrat (Pa) cu 50% mai mare decat pretul de echilibru (Pe) care s-ar fi
format in mod liber pe aceasta piata, atunci pe piata respectiva apare:
3. Pe piata unui bun, cererea este descrisa de functia Qc = 80 – 2P iar oferta este descrisa
de functia Qo = 30 + 3P, unde Q este cantitatea, iar P este pretul unitar al bunului. Daca guvernul
impune un pret administrat (Pa) egal cu jumatatea pretului de echilibru (Pe) care s-ar fi format in
mod liber pe aceasta piata, atunci pe piata respectiva apare:
4. Pe piata unui bun, cererea si oferta sunt descrise de functiile: Qc = 100 – 2P si Qo = 10 +
P, unde Q este cantitatea, iar P este pretul bunului. Daca guvernul impune un pret administrat
(Pa) de 35 u.m. pe unitatea de produs, atunci pe piata acelui bun apare un excedent de:
5. O firma producatoare a unui anumit bun poate obtine incasari mai mari din vanzarea
bunului respectiv numai intr-una din situatiile urmatoare:
Raspuns corect pentru aceeasi intrebare dar cu variantele de mai jos: cresterea pretului,
cand cererea pentru bunul respectiv este inelastica
6. Conform legilor economice atunci cand pretul unui bun (considerat normal) se reduce:
7. Functia utilitatii totale este UT = 5 + 3Qx, unde Qx reprezinta cantitatea consumata din
bunul X. In conditiile in care pragul de saturatie este Qx = 5 u.m., utilitatea totala va fi:
8. Producatorii de bunuri agroalimentare decid sa creasca pretul produselor de baza, in
medie cu 10%, dar diferentiat in functie de sortiment. Daca celelalte imprejurari nu se schimba,
incasarile lor:
9. Care dintre urmatorii factori deplaseaza curba cererii de stilouri spre stanga:
10. Un student ce detine o masina Renault, a decis sa se inregistreze ca sofer UberX, pe o
piata in care pretul se stabileste liber in functie de cerere (numarul de comenzi din partea
clientilor) si oferta (numarul de soferi inregistrati UberX). In medie, are 10 curse zilnic, iar pretul
obtinut pentru fiecare cursa este de 15 lei. Costul variabil mediu al fiecarei curse este de 8 lei, iar
costul fix zilnic este de 20 de lei. Calculati profitul mediu obtinut zilnic pentru fiecare cursa.
IV. CONCURENTA
1. O firma care functioneaza pe o piata cu concurenta perfecta are costul mediu total (in
u.m.) dat de relatia CTM = 2Q + 100, unde Q este volumul productiei exprimat in bucati. Pretul
unitar format pe piata pentru produsul acestei firme este P = 160 u.m. In aceste conditii, volumul
optim al productiei firmei si profitul total aferent acestui volum sunt, respectiv, de:
2. O firma care functioneaza pe o piata cu concurenta perfecta are costul mediu total (in
u.m./buc.) dat de relatia CTM = Q + 2, unde Q este volumul productiei exprimat in bucati. Pretul
unitar format pe piata pentru produsul acestei firme este P = 10 u.m. In aceste conditii, volumul
optim al productiei firmei si profitul total aferent acestui volum sunt, respectiv, de:
Raspuns corect: d) 4 buc si 16 u.m.

3. O firma care functioneaza pe o piata cu concurenta imperfecta are costul mediu total (in
u.m/buc) dat de relatia CTM = 5Q + 10, unde Q este volumul productiei exprimat in bucati.
Functia cererii pentru aceasta firma este Q = 34 – P, unde P este pretul unitar exprimat in u.m. In
aceste conditii, volumul optim al productiei firmei respective este de:
4. Pretul pietei este identic cu venitul marginal al firmei pe o piata:

5. In comparatie cu cantitatea totala dintr-un bun oferit pe o piata cu concurenta perfecta, un
monopol va furniza in conditii identice de cerere si costuri:
6. Care dintre caracteristicile pietei cu concurenta monopolistica este prezenta si in cazul

pietei cu concurenta perfecta:
V. INDICATORII MACROECONOMICI
1. Identificati afirmatia corecta din lista de mai jos:
2. Identificati afirmatia corecta din lista de mai jos referitoare la PIB:

3. In economia unei tari exista un decalaj recesionist daca:
4. In economia unei tari exista un decalaj inflationist daca:

Raspuns corect: d) PIB efectiv realizat este mai mare decat PIB potential
VI. PIATA MONETARA
1. Daca, in decursul unui an, nivelul mediu al preturilor creste cu 4%, volumul fizic al
tranzactiilor creste cu 3%, iar viteza de circulatie a monedei creste cu 1%, atunci masa monetara
creste aproximativ cu:
2. Daca, in decursul unui an, masa monetara in circulatie creste cu 6%, nivelul mediu al
preturilor creste cu 4%, iar volumul fizic al tranzactiilor creste cu 3%, atunci viteza de circulatie a
monedei creste aproximativ cu:
3. La o banca comerciala se constituie, de catre un client non-bancar, un depozit in suma de
50.000 u.m., iar rata rezervelor fractionare (obligatorii) este de 20%. In aceste conditii,
multiplicatorul monedei de cont si cantitatea maxima de moneda ce se poate crea pornind de la
acest depozit sunt, respectiv, de:
4. La o banca comerciala se constituie, de catre un client non-bancar, un depozit in suma de

100.000 um, iar rata rezervelor fractionare (obligatorii) este de 25%. In aceste conditii,
multiplicatorul monedei de cont si cantitatea maxima de moneda ce se poate crea pornind de la
acest depozit sunt, respectiv, de:
Raspuns corect: c) 4 si 400.000
VII. INFLATIA
1. Care dintre urmatoarele situatii poate contribui la manifestarea inflatiei prin oferta in
economia unei tari?
2. Inflatia prin cerere este cauzata de:

VIII. PIATA MUNCII. SOMAJUL
1. Populatia totala a unei tari este de 22 milioane persoane, dintre care 8 milioane persoane
sunt inapte de munca. Din numarul populatiei apte de munca, 10 milioane persoane ocupa locuri
de munca salarizate. Din populatia apta de munca, dar neocupata, jumatate cauta loc de munca
si sunt dispusi sa se angajeze imediat ca salariati. In aceste conditii, numarul somerilor
involuntari si rata somajului sunt, respectiv, de:
2. Populatia totala a unei tari este de 20 milioane locuitori, dintre care 12 milioane sunt apti
de munca. Din numarul total al celor apti de munca, 8.5 milioane ocupa locuri de munca
salarizate. Din totalul populatiei apte de munca, dar neocupata, 1.5 milioane persoane cauta
activ un loc de munca si sunt disponibili a se angaja imediat ca salariati. In aceste conditii,
populatia activa si rata somajului sunt, respectiv, de:
3. Un salariat care isi pierde locul de munca in conditii de declin (recesiune) economic(a) va
fi incadrat in categoria persoanelor afectate de:
4. Un salariat al carui loc de munca este suprimat datorita automatizarii complete a

operatiilor pe care le efectua anterior va fi incadrat in categoria persoanelor afectate de:
5. Oferta totala de munca din economia unei tari este reprezentata de:
6. Cererea totala de munca din economia unei tari deriva din:

IX. CRESTEREA ECONOMICA
1. Ca factor extensiv (cantitativ) al cresterii economice actioneaza:
2. Ca factor intensiv al cresterii economice actioneaza:
Raspuns corect: c) cresterea productivitatii muncii

X. Altele
1. Presupunem ca oferta bunului normal X este perfect inelastica, iar pretul bunurilor
complementare acestuia scade (caeteris paribus). In acest caz, pretul de echilibru al bunului X si,
respective, cantitatea de echilibru:
2. Presupunem ca veniturile consumatorilor cresc, iar oferta bunului normal X este perfect
inelastica (caeteris paribus). In acest caz, pretul de echilibru al bunului X si, respectiv, cantitatea
de echilibru:
3. Image1:
4. Fie cazul unui individ care obtine in fiecare luna un venit de 1500 lei din salariu si un venit
din chirie de 2000 de lei. Aceste decide sa renunte la locul de munca si la venitul din chirie si
deschide un magazine online in locuinta inchiriata anterior. Lunar, din aceasta afacere obtine
incasari totale de 10000 lei, avand costuri explicite de 6000 lei. Determinati costurile explicite si
profitul economic.
5. ABB este o firma care produce martisoare de sezon. Prentru sezonul de primavera 2020,
firma are costuri fixe de 100 lei, iar cosstul mediu variabil al fiecarui martisor produs este de 2 lei.
Daca pretul la care firma vinde un martisor este 3lei, care este numarul de martisoare pe care
acesta trebuie sa il produca pentru incepe sa obtina profit?
6. Combinarea factorilor de productie constituie o dovada de comportament rational din
partea agentilor economici atunci cand:
1 Sa se determine produsul intern brut( PIB) si investitiile realizate in 2018 porninf de la

urmatoarele data anuale : cosum privat =450mld, consum guvernamentall=180mld, exporturi 220
mld, importuri =210 mld, investitii pentru inlocuirea capitalului uzat =135, investitii brute=270
2 PIB potential al economiei unei tari reprezinta:
1 Inflatia prin cerere spre deosebire de inflatia prin oferta este insotita de
2 Presupunem ca o economie produce doar doua categorii de bunuri X si Y in anul 2018
cantitatile realizare au fost Qx=80 unitati si Qy=96 unitati iar preturile px=4 u.m sip y=5.2 u.m. in
anul 2019 cantitatile realizare au fost Qx=82 unitati si Qy=90 unitati iar preturile px=4.5 u.m sip
y=5.3 u.m. Daca PIB-ul potential a fost estimate in 2018 la 834 u.m., dar in 2019 la 814 u.m.
identificati decalajul Pib inregistrat in anul 2018 si in 2019.
1 Politica monetara expansionista (a banilor ieftini) permite:
2 Fata de anul t0 indicele preturilor de consum in anul t1 a fost de 125, iar in anul t2 a fost de 150
. In aceste conditii, rata inflatiei in anul t2 fata de anul t1 este de:
3. Reprezinta fluxuri de retrageri din fluxul circular al venitului:
1. Reprezinta fluxuri de retrageri din fluxul circular al venitului:
2. In perioada t0-t1 preturile au crescut cu 25%, viteza de circulatie a banilor creste cu 10%,
iar volumul fizic al bunurilor economice ,masa monetara necesara in circulatie pentru
mobilul tranzational si puterea de cumparare a monedei se modifica astfel:
3. Deflatorul PIB se calculeaza ca:
Echilibrul pietei monetare este reprezentat de relatia:
1. Deficitul balantei comerciale de 17.15 mld euro inregistrat anul trecut, cand valoarea
importurilor a fost 67.47 mld euro, are la baza:
2. Problema raritatii resurselor exista:

Enuntul “pentru a fi eficiente firmele romanesti ar trebui sa fie privatizate” este o afirmatie:
Raspuns corect: c) normativa
1. Problema raritatii resurselor este de actualitate:
2. Deficitul balantei comerciale de 17.12 mld euro inregistrat anul trecut, cand valoarea
exporturilor a fost 67.47 mld euro, are la baza:
1. Afirmatia: “rata inflatiei in Romania la sfarsitul lunii decembrie 2019 a fost de 4.2%”
este:
lOMoARcPSD|11479473
Grile Economie Corectate
Algoritmi si tehnici de programare (Academia de Studii Economice din București)
StuDocu is not sponsored or endorsed by any college or university

Downloaded by djjo kkis (djjokkis9@gmail.com)
lOMoARcPSD|11479473
Consumatorul
1. Atunci când se consumă în mod succesiv unităţi din acelaşi bun economic, până la saturaţie: a) Umg creşte
şi UT scade; b) Umg rămâne constantă şi UT scade; c) Umg descreşte în aceeaşi măsură cu UT; d) Umg
creşte în aceeaşi măsură cu UT; e) Umg descreşte iar UT creşte.
2. Panta curbei de indiferenţă este: a) raportul dintre preţurile bunurilor;b) dreapta bugetului; c) raportul dintre
utilitatea totală a bunului substituit şi utilitatea totală a bunului care îl substituie; d) rata marginală de
substituţie; e) raportul dintre utilitatea totală a bunului care substituie şi utilitatea totală a bunului substituit.
3. Prin consumul succesiv a unor unităţi din acelaşi bun economic, până la saturaţie, utilitatea totală este: a)
pozitivă şi descrescătoare; b) negativă; c) zero; d) descrescătoare; e) pozitivă şi crescătoare.
4. Utilitatea totală este maximă atunci când: a) Umg A=UmgB; b) UmgA/PB=UmgB/PA; c) UmgA/UmgB=PA; d)
UmgA/PA=UmgB/PB; e) UmgB/UmgA=PA/PB.
5. Un individ are un venit disponibil Vd=20 u.m. El consumă două bunuri X şi Y cu preţurile P x=1 u.m. şi Py=2
u.m. În condiţiile în care Umgx=10-Qx iar Umgy=28-2Qy, programul de consum care asigură echilibrul
consumatorului este: a) 2X şi 3Y; b) 4X şi 8Y; c) 3X şi 2Y; d) 8X şi 4Y; e) 2X şi 5Y.
6. Funcţia utilităţii totale a unui individ este UT=53Qx, unde Qx reprezintă cantitatea consumată din bunul X.
În condiţiile în care Px=2 u.m., iar venitul disponibil al individului este Vd=200 u.m., utilitatea marginală a
consumului din bunul X este: a) 2; b) 3; c) 1; d) 4; e) 5.
7. Conform legii lui Gossen, atunci când se consumă unităţi succesive dintr-un bun, intensitatea nevoii umane
pentru bunul respectiv: a) scade; b) creşte; c) nu se modifică; d) întâi creşte, apoi scade; e) se accentuează.
8. Dacă utilitatea marginală a unui bun este zero, atunci utilitatea totală este: a) zero; b) negativă; c)
crescătoare; d) descrescătoare; e) maximă şi constantă.
9. Curba coşurilor de consum care generează acelaşi nivel al utilităţii consumului se numeşte: a) linie a
bugetului; b) curbă a cererii; c) curbă a ofertei; d) curbă de indiferenţă; e) izocost.
10. Curbele de indiferenţă au o pantă negativă deoarece: a)atunci când consumatorul obţine o cantitate
suplimentară dintr-un bun, trebuie să renunţe la o cantitate din celălalt bun pentru a păstra utilitatea
constantă; b)atunci când consumatorul obţine o cantitate suplimentară dintr-un bun, trebuie să obţină o
cantitate suplimentară şi din celălalt bun pentru a păstra utilitatea constantă;c) rata marginală de substituţie
nu este constantă; d) rata marginală de substituţie este pozitivă; e) nici un răspuns din cele de mai sus.
11. Diferenţa dintre valoarea bunului – cât de mult suntem dispuşi să plătim pentru a-l procura - şi preţul aferent
acelui bun pe piaţă, la un moment dat, reprezintă: a)surplusul producătorului; b) surplusul de venituri la
bugetul statului; c) surplusul de cantitate pe piaţă; d) surplusul consumatorului; e) isoutilitatea.
12. Panta curbei de indiferenţă este: a) raportul dintre preţurile bunurilor; b) unitară; c) raportul dintre utilitatea
totală a bunului substituit şi utilitatea totală a bunului care îl substituie; d) raportul dintre utilitatea totală a
bunului care substituie şi utilitatea totală a bunului substituit; e) rata marginală de substituţie în consum.
13. Sporul de utilitate obţinut prin consumul succesiv al unor unităţi suplimentare dintr-un bun este: a)constant;
b) întotdeauna negativ; c) întotdeauna pozitiv; d) de regulă crescător; e)descrescător.
14. Dacă preţul bunului X este cu 100% mai mare decât preţul bunului Y, atunci un consumator raţional alege:
a) o cantitate din bunul X de 2 ori mai mare decât cantitatea din bunul Y; b) o cantitate din bunul X de 2 ori
UmgX
mai mică decât cantitatea din bunul Y; c) cantităţile din cele două bunuri astfel încât 2 ; d)
UmgY
UmgX 1
cantităţile din cele două bunuri astfel încât  ; e) cantităţile din cele două bunuri pentru care
UmgY 2
utilităţile lor marginale sunt egale.
14

lOMoARcPSD|11479473
UmgA UmgB
15. Dacă  , atunci consumatorul realizează o creştere a utilităţii totale dacă: a) consumă mai
PA PB
puţine unităţi din bunul A; b) consumă cantităţi egale din bunurile A şi B; c) consumă mai puţin din ambele
bunuri; d) consumă mai mult din ambele bunuri; e) consumă mai multe unităţi din bunul A.
16. Un consumator are un venit disponibil de 14 u.m. Utilităţile marginale resimţite în urma consumului a două
bunuri, X şi Y, sunt date de relaţiile UmgX 10 2X , UmgY 5  Y . Dacă preţurile celor două bunuri
sunt PX PY 2 , atunci programul de consum care asigură echilibrul consumatorului este: a) 3X şi 3Y;
b) 3X şi 4Y; c) 3X şi 7Y; d) 4X şi 3Y; e) 7X şi 7Y.
Umg X Umg Y
17. Dacă  , atunci pentru a atinge starea de optim, consumatorul raţional: a) va mări
PX PY
consumul din X şi va renunţa la consumul bunului Y; b) va mări consumul din Y şi din bunul X; c) va mări
consumul din Y şi va renunţa la o parte din consumul bunului X; d) va reduce consumul Y şi din bunul
X; e) va renunţa să mai consume cele două bunuri pentru că nu va atinge niciodată starea de echilibru.
18. Un consumator are o funcţie de utilitate totală de tipul U(X,Y ) 3X Y . Venitul disponibil de 16, iar
preţurile celor două bunuri sunt PX 1 şi PY 2 . Programul de consum ce asigură echilibrul
consumatorului este: a) 5X şi 2Y; b) 5X şi 5Y; c) 6X şi 5Y; d) 8X şi 4Y; e) 10X şi 3Y.
19. Două curbe de indiferenţă ale unui consumator se intersectează doar atunci când: a)utilitatea a două variante
de consum de pe aceeaşi curbă este egală; b) ratele marginale de substituţie pentru cele două curbe sunt
egale; c) consumatorul consumă excesiv de mult dintr-un bun; d) bunurile sunt substituibile; e) nici un
răspuns, pentru că două curbe de indiferenţă ale unui consumator nu se pot intersecta.
20. Venitul disponibil al unui individ este de 360 u.m. El achiziţionează două bunuri la preţurile p x=12 u.m. şi py
= 9 u.m.. Dacă preţul lui X creşte de la 12 u.m. la 20 u.m. atunci: a)linia bugetului pentru acest consumator
se deplasează spre dreapta; b)linia bugetului pentru acest consumator se deplasează spre stânga; c)linia
bugetului pentru acest consumator nu se modifică; d) cantitatea achiziţionată din bunul X se reduce; d)
cantitatea achiziţionată din bunul X creşte.
21. Funcţia utilităţii totale obţinută prin consumul a două bunuri X şi Y este UT(x,y) = 5x+3y+4. Preţul bunului
X este Px = 10 u.m. Care ar trebui să fie preţul bunului Y la punctul de echilibru ? a) 6 u.m.; b) 10 u.m.; c)
12 u.m.; d) 3 u.m; e) 5 u.m.
22. Venitul disponibil al unui individ este de 240 u.m. El achiziţionează două bunuri la preţurile p x= 8 u.m. şi p y
= 12 u.m.. Dacă preţul lui Y scade de la 12 u.m. la 8 u.m. atunci: a) linia bugetului pentru acest consumator
se deplasează spre dreapta; b)linia bugetului pentru acest consumator se deplasează spre stânga; c) linia
bugetului pentru acest consumator nu se modifică;d) cantitatea achiziţionată din bunul X se reduce;
e)cantitatea achiziţionată din bunul Y creşte.
23. La o utilitate marginală nulă, utilitatea totală, ca urmare a consumului total succesiv dintr-un anumit bun
economic este: a) maximă; b) în scădere; c) negativă; d) minimă; e)medie.
24. Un consumator obţine maximum de utilitate în condiţiile venitului disponibil dat, atunci când:a) utilitatea
marginală este pozitivă; b) utilitatea individuală este maximă; c) raportul utilitate marginală-preţ este acelaşi
pentru toate bunurile consumate; d) utilitatea adiţională este negativă; e)raportul dintre utilităţile marginale
este constant.
25. În procesul satisfacerii trebuinţelor sale, un consumator raţional alege : a) bunurile pe care le preferă şi
cantităţile dorite; b) factorii de producţie folosiţi şi cantităţile necesare; c) nevoile pe care le satisface cu
prioritate şi proporţiile lor; d) tehnologiile poluante şi resursele alternative; e) a şi c.
26. Potrivit legii utilităţii marginale descrescânde atunci când consumul unui bun are loc în mod succesiv: a)
utilitatea totală creşte în ritm crescător; b) utilitatea marginală devine negativă; c) utilitatea totală descreşte
progresiv; d) utilitatea marginală este descrescătoare; e) utilitatea marginală creşte în ritm descrescător.
15

lOMoARcPSD|11479473
27. Umgx=20-X, Umgy=18-2Y. Presupunem că preţul unei unităţi de X este egal cu preţul unei unităţi de Y şi
egal cu 2. Care este programul de consum şi utilitatea totală aferentă, dacă se cheltuiesc 10 u.m. pentru
cumpărarea celor două bunuri de către un consumator raţional ? : a) (4,1); 52; b) (4,1); 71; c) (1,4); 53; d)
(4,1); 86; e) (2,2); 19.
28. Dacă utilitatea marginală a unui bun este nulă, atunci: a) utilitatea totală este maximă; b) bunul respectiv nu
este dorit de consumatori; c) consumatorul este în echilibru; d) utilitatea totală este, de asemenea, nulă; e)
principiul utilităţii marginale descrescânde nu este valabil.
29. Reprezentarea grafică a combinaţiilor de cantităţi de bunuri (A,B) ce corespund aceluiaşi nivel al utilităţii
totale a consumului se numeşte: a) linie a bugetului; b) curbă a cererii; c) curbă a ratelor marginale de
substituţie în consum; d) curbă de indiferenţă; e) nici una dintre cele de mai sus.
30. Utilitatea marginală este întotdeauna: a) pozitivă; b) negativă; c) crescătoare; d) descrescătoare; e) egală
cu utilitatea totală.
31. Utilitatea totală este întotdeauna: a) crescătoare; b) descrescătoare; c) mai mare decât cea marginală; d)
egală cu suma utilităţilor marginale; e) egală cu bugetul consumatorului.
32. Dacă un consumator cumpără două bunuri A şi B într-o anumită combinaţie, creşterea preţului bunului A
ceteris paribus va determina: a) o modificare a curbelor de indiferenţă a consumatorului; b) reducerea
preţului relativ al bunului B; c) o reducere a venitului nominal al consumatorului; d) a+b; e) a+c.
33. Utilitatea marginală este maximă: a) în punctul de minim al utilităţii totale; b) în punctul de maxim al
utilităţii totale; c) pentru prima unitate consumată; d) pentru ultima unitate consumată; e) când utilitatea
totală este zero.
34. Linia bugetului ne arată : a) combinaţii de două bunuri ce se pot achiziţiona cu un anumit venit disponibil; b)
preţurile la care pot fi produse două bunuri; c) diferite combinaţii de două resurse care îi permit unei ţări
realizarea unei cantităţi date de producţie; d) diferite combinaţii de două resurse care îi permit unei ţări
realizarea unor diferite cantităţi de producţie; e) diferitele combinaţii de două produse pe care o ţară le poate
realiza cu resursele de care dispune.
35. Un consumator achiziţionează două bunuri A şi B ale căror utilităţi marginale sunt 500, respectiv 200. Dacă
preţul bunului A este 10.000 lei şi al bunului B 2.000 lei, atunci consumatorul: a) va menţine constant
consumul din ambele bunuri; b) va mări consumul din B şi va reduce consumul din A; c) va mări
consumul din A şi va reduce consumul din B; d) va mări consumul din ambele bunuri; e) va reduce
consumul din ambele bunuri.
36. Dacă produsul dintre utilitatea marginală a unui bun X şi preţul unui bun substituibil Y este 48, preţul
bunului X este de 8 u.m., iar utilitatea totală este maximă, atunci utilitatea marginală a bunului Y este: a)
384; b) 6; c) 8 ;d) 24; e) 22.
37. Fie funcţia de utilitate U(x,y) = 2xy. În punctul de coordonate A(2,4) de pe curba de indiferenţă optimă, rata
marginală de substituţie a bunului X cu bunul Y (RMSxy) este : a) 1,5 ; b) 3 ; c) 4 ; d) 5 ; e) 6.
38. Dacă utilitatea marginală a ultimei unităţi din bunul X este de trei ori mai mare decât cea a ultimei unităţi din
bunul Y, un consumator îşi asigură starea de echilibru atunci când:a) preţul unitar al bunului X este de trei
ori mai mare decât cel al bunului Y; b)preţurile unitare ale lui X şi Y sunt egale; c) preţul unitar al bunului X
reprezintă 33% din cel al bunului Y; d) preţul unitar al bunului X este cu 33% superior celui al bunului Y; e)
nici una dintre alternativele de mai sus.
39. Obiectivul consumatorului raţional, adică maximizarea utilităţii totale, este atins atunci când: a) utilitatea
marginală este maximă; b) utilitatea marginală este identică pentru toate bunurile care intră în consum; c)
utilitatea marginală aferentă ultimei unităţi monetare cheltuită pentru fiecare bun este aceeaşi; d)preţurile de
achiziţie ale bunurilor sunt minime; e)toate bunurile economice sunt distribuite în mod gratuit.
40. Legea utilităţii marginale descrescătoare arată că: a) pe măsură ce creşte cantitatea consumată dintr-un bun,
satisfacţia totală creşte cu o rată crescătoare; b) pe măsură ce creşte cantitatea consumată dintr-un bun,
satisfacţia adusă de ultima unitate creşte; c) odată cu creşterea consumului succesiv dintr-un bun,
satisfacţia aferentă ultimei unităţi este inferioară celei consumate anterior; d) pe măsură ce creşte
16

lOMoARcPSD|11479473
cantitatea consumată dintr-un bun, satisfacţia totală scade; e) o nouă unitate consumată dintr-un bun se
adresează unei nevoi în creştere.
41. Identificaţi relaţia corectă dintre utilitatea marginală şi utilitatea totală în urma consumului unei unităţi
suplimentare dintr-un bun de către un consumator raţional: a) scade; creşte cu o rată descrescătoare; b)
creşte; creşte; c) scade; creşte cu o rată crescătoare; d) creşte; scade cu o rată descrescătoare; e) creşte;
rămâne constantă.
42. Adam Smith nu a putut explica paradoxul valorii (apă – diamant) deoarece nu a făcut distincţia dintre: a)
cerere – ofertă; b) utilitate individuală – utilitate marginală; c) utilitate marginală – utilitate totală; d)
surplusul consumatorului – surplusul producătorului; e) preţuri de piaţă - preţuri administrate.
43. O persoană atribuie următoarele valori monetare pentru bunul bere: prima doză 10 u.m.; a doua doză 8 u.m.
Preţul plătit de acesta este de 7 u.m./doză. Surplusul consumatorului aferent primei doze este de : a) 10 u.m.;
b) 17 u.m.; c) 3 u.m.; d) 1 u.m.; e) 18 u.m.
44. Surplusul consumatorului este reprezentat grafic de: a) aria cuprinsă între axa orizontală a graficului şi preţul
pieţei; b) aria situată sub curba cererii şi deasupra axei orizontale a graficului; c) aria situată deasupra
preţului pieţei şi între curba cererii şi ordonată; d) aria cuprinsă între curba cererii şi axele de
coordonate; e)aria situată sub preţul de echilibru şi deasupra ofertei.
45. Atunci când un consumator acordă o importanţă mai mare programului de consum A în comparaţie cu
programul de consum B, putem afirma că: a) între A şi B există o relaţie de indiferenţă; b) între A şi B există
o relaţie de strictă preferinţă; c) satisfacţia conferită de A este mai mică în comparaţie cu cea a
programului B; d) satisfacţia conferită de A este identică cu cea a programului B; e) b + c.
46. Ansamblul de combinaţii de consum de la care consumatorul se aşteaptă să obţină acelaşi nivel de satisfacţie
reprezintă : a) curba de izoproducţie; b) curba de indiferenţă; c) harta curbelor de indiferenţă; d) setul
combinaţiilor slab preferate; e) dreapta bugetului.
47. Curbele de indiferenţă au în mod normal pante negative deoarece: a) creşterea consumului din bunul X
implică creşterea consumului din bunul Y, astfel încât utilitatea totală să rămână constantă; b) creşterea
consumului din bunul X implică reducerea consumului din Y, astfel încât utilitatea totală să rămână
constantă; c) rata marginală de substituţie este constantă; d) rata marginală de substituţie este pozitivă;
e)creşterea consumului din bunul X nu influenţează consumul din bunul Y.
48. Fie următoarea ecuaţie a bugetului 100 = 2X + 4Y. Panta liniei bugetului este: a) -2/4; b) 4; c) 2/4; d) 25; e)
1/4.
49. Dacă are loc o creştere a preţului bunului X (aflat pe abscisă), în condiţiile caeteris paribus, panta liniei
bugetului va: a) creşte; b) scădea; c) rămâne constantă; d) se va reduce la jumătate; e) toate cele de mai sus.
50. Bunurile x şi y sunt bunuri pereche, care pot fi combinate în programele de consum a,b,c,d, echivalente,
după cum urmează:
Programul y x RMS
a 20 10 -
b 15 12
c 10 14,5
d 5 18,5
Când se trece succesiv de la b la c, apoi de la c la d, RMS: a)creşte; b) scade; c)rămâne neschimbată; d) la
început creşte şi apoi scade; e)la început scade şi apoi creşte.
51. Când utilitatea marginală a bunului X este descrescătoare, dar pozitivă, utilitatea totală resimţită de
consumator: a) devine negativă; b) creşte cu o rată crescătoare; c) scade; d)creşte cu o rată descrescătoare;
e) rămâne neschimbată.
52. Funcţia utilităţii totale pentru un consumator este: U=(x+4)(y+6). Dacă Px=Py=10um, iar venitul de care
dispune consumatorul este de 100 um. Sǎ se determine cantităţile din bunurile x şi y, care-i maximizează
utilitatea sunt : a) x=3,y=7; b) x=6,y=4; c) x=4,y=6; d)x=7,y=3; e) x=5,y=5.
17

lOMoARcPSD|11479473
53. Surplusul consumatorului: 1) poate fi măsurat cu distanţa de-a lungul axei verticale a graficului;2)
reprezintă diferenţa dintre preţul pe care consumatorul este dispus să-l plătească şi preţul pieţei
pentru bunul respectiv; 3) poate fi măsurat cu distanţa de-a lungul axei orizontale; 4) poate fi măsurat cu
aria dintre diagrama cererii şi linia orizontală la preţul pieţei ; 5) este un câştig potenţial.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3+4+5; b) 2+3+4+5; c) 2+3+5; d) 2+4+5; e) 1+4+5.
54. Funcţia utilităţii totale scontate a se obţine este de tipul U(x,y)=xy 2+10. Venitul disponibil al consumatorului
este de 54 u.m. Preţurile sunt: 1 u.m./buc. pentru bunul X, respectiv de 4 u.m./buc. pentru bunul Y.
Cantitatea din cele două bunuri care va fi achiziţionată în condiţiile echilibrului sunt : a) x=18, y=9; b) x=10,
y=12;c) x=6, y=12; d) x=9, y=18, e) x= 12, y= 6.
55. Un consumator are funcţia de UT(x,y)=xy 2. El dispune de un buget de 240 u.m. săptămânal iar preţurile
bunurilor sunt Px=2 şi Py=4. Programul de achiziţie care îi asigură echilibrul şi mărimea satisfacţiei totale pe
care o realizează reprezintă: a) 40X, 60Y şi 40000; b) 40X, 40Y şi 64000; c) 20X, 60Y şi 54000; d) 10X,
20Y şi 30000; e)60X, 40Y şi 64000.
56. Utilitatea marginală: 1) reprezintă satisfacţia suplimentară scontată a se obţine în urma creşterii
consumului cu o unitate, în condiţiile „ceteris paribus”; 2) reprezintă prima derivată a utilităţii totale (
când bunurile sunt infinit divizibile); 3) este de regulă descrescătoare; 4) poate fi şi negativă; 5) este
nulă.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+4+5; b) 2+3+4+5; c) 1+4+5; d) 1+2+3+5; e) 1+2+3+4.
57. Deplasarea dreptei bugetului consumatorului spre dreapta, paralel cu cea iniţială, este determinata de: a) o
scădere a venitului consumatorului; b) o creştere a preţului bunului X, conţinut în programul de consum;c) o
scădere a preţului bunului Y, conţinut în programul de consum; d) o creştere a venitului consumatorului;
e) o scădere în aceeaşi proporţie a preturilor celor doua bunuri X şi Y.
58. Reducerea bugetului de achiziţii pentru consumator şi a preţurilor bunurilor x şi y în aceeaşi proporţie,
conduce la: a) o deplasare spre dreapta a dreptei bugetului; b) o deplasare spre stânga a dreptei bugetului; c)
o scădere a pantei dreptei bugetului; d) aceeaşi utilitate totală resimţită de consumator; e) o scădere a
utilităţii totale resimţită de consumator.
59. Punctul de tangenţă a dreptei bugetului şi a isophelimei indică: a) echilibrul static al consumatorului; b)
echilibrul static al producătorului; c) nivelul producţiei optime; d) programul de achiziţii care
maximizează utilitatea totală; e) nici un răspuns corect.
60. Un student de la Facultatea de Management a economisit în timpul anului suma de 250 Euro, cu care
intenţionează să achiziţioneze un bilet pentru un sejur la munte Tariful stabilit de la agenţia de voiaj este de
150 Euro şi ,astfel studentul are posibilitatea, ca din banii rămaşi după achitarea biletului, să mai
achiziţioneze şi un echipament de schi cu 50 Euro. În această situaţie, surplusul consumatorului este : a) 100
Euro; b) 50 Euro; c) 150 Euro; d) 250 Euro; e) nu se poate determina pe baza datelor de mai sus.
61. Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată: a) utilitatea marginală este pozitivă şi crescătoare; b) pe
măsură ce sporeşte cantitatea consumată dintr-un bun, utilitatea totală şi cea marginală scad; c) utilitatea
totală este maximă când utilitatea marginală este nulă; d) pe măsură ce sporeşte cantitatea consumată
dintr-un bun, utilitatea totală şi cea marginală cresc; e) pe măsură ce satisfacţia consumării unei unităţi
suplimentare dintr-un bun scade, satisfacţia globală se diminuează.
62. Curba Engel desemnează: a) acele achiziţii care maximizează satisfacţia consumatorului când se modifică
preţurile unitare; b) evoluţia structurii achiziţiilor care maximizează satisfacţia consumatorului când se
modifică venitul; c) relaţia dintre nivelul impozitării şi încasările bugetare; d) relaţia negativă dintre şomaj
şi inflaţie; e) acele achiziţii care maximizează satisfacţia consumatorului când se modifică preferinţele
consumatorilor;
63. Un consumator dispune de un venit de 90 u.m. În urma consumului a două bunuri X şi Y el obţine o utilitate
totală dată de următoarea funcţie : UT(X,Y)=3X 2Y, iar preţurile celor două bunuri sunt Px=20 u.m. şi Py=10
u.m. Programul de consum care maximizează utilitatea totală şi valoarea acesteia este : a) X=7, Y=2,
UT=105; b) X=3, Y=3, UT=91; c) X=3, Y=4, UT=108; d)X=3, Y=3, UT=81; e) X=5, Y=2, UT=150.
18

lOMoARcPSD|11479473
64. Un consumator cu un venit disponibil total de 20 u.m. isi construieste un program de consum format din
doua bunuri x si y. UT=2x+y2-xy iar preturile celor doua bunuri sunt PX=2 PY=1. Programul de consum care
va oferi satisfacţia maximă este : a) x=3, y=14; b) x=2, y=9 ; c) x=1, y=18 ; d) x=2, y=16 ; e) x=9, y=2.
65. Un consumator achiziţionează doar alimente şi îmbrăcăminte, considerate bunuri normale. Presupunând că
preţul la alimente înregistrează o scădere, vom observa cum achiziţiile de îmbrăcăminte :a)scad datorită
efectului de venit b)cresc datorită efectului de venit c)cresc datorită efectului de substituţie d)scad datorită
efectului de substituţie e)rămân constante doarece cererea pentru îmbrăcăminte este relativ inelastică.
66. Care dintre următoarele exprimă legea utilităţii marginale descrescânde ?a)cu cât o persoană consumă mai
mult dintr-un bun, cu atât mai mică este utilitatea pe care o obţine din consumul acelui bun b)cu cât se
consumă mai mult dintr-un bun, satisfacţia adiţională pe care o obţine de pe urma consumului unei
unităţi suplimentare scade c)cu cât se consumă mai puţin dintr-un bun, cu atât utilitatea pe care o obţine
este mai mică d)cu cât se consumă mai puţin dintr-un bun, satisfacţia adiţională resimţită de pe urma unei
unităţi suplimentare este mai mică e)nici una dintre cele de mai sus
67. Un consumator raţional consumă 2 bunuri, x şi y, astfel încât: Umx/Umy = 2Px/Py. Ce trebuie să facă acest
consumator pentru a ajunge la echilibru:a) să consume mai mult x ;b) să consume mai mult y ;c) să menţină
actualul nivel al consumului d)este deja la echilibru e)săj consume mai putin y
68. În cazul bunurilor normale panta curbei de indiferenţă este :a) crescătoare;b) descrescătoare;c) constantǎ;d)
infinit;e) nulă.
69. Dacǎ un consumator se deplasează de-a lungul aceleiaşi curbe de indiferenţǎ pierderea de utilitate trebuie sǎ
fie:a) >1;b) 0;c) <1 d) cu o valoare imposibil de precizat e)negativă
70. Dacǎ venitul consumatorului creşte , iar preţul celor douǎ bunuri nu se modificǎ, nivelul utilităţii unui
individ : a) creşte;b) scade;c) rămâne constant d)depinde de preferinţele relative e)este negativă.
71. În care dintre situaţiile de mai jos creşterea bugetului a permis creşterea optimului consumatorului:
a) b) c) d) e)
72. Dacă preţul unui bun Giffen scade venitul real al consumatorului va : a)scade b)rămâne neschimbat c)nu
este afectat de către modificarea preţurilor relative ale bunurilor d) creşte e) scade datorită inferiorităţii
bunurilor
Cererea
1. Cererea pentru bunul x este elastică, iar preţul înregistrează o scădere. Ca rezultat, venitul total obţinut de
vânzător: a) creşte; b) scade; c) rămâne neschimbat; d) creşte dacă este bun Giffen; e) scade dacă este bun
de lux.
2. Bunurile x şi y sunt complementare. Px scade, iar Py este constant. Cererea săptămânală pentru bunul y: a)
creşte; b) scade; c) rămâne neschimbată. d) nu putem determina modificarea; e) scade dacă este un bun
Giffen
3. Bunul „x” este un bun Giffen. Dacă venitul consumatorului scade, cererea pentru acest bun (caeteris
paribus): a) creşte; b) scade; c) rămâne neschimbată. d) pe termen scurt scade; e) dacă este bun de lux
creşte.
19

lOMoARcPSD|11479473
4. Elasticitatea cererii pentru automobile este de 0,5 în raport de preţ şi 2,5 în raport de veniturile
consumatorilor. În t0, cererea anuală de automobile=10000 bucăţi. În t 1 se scontează creşterea preţurilor cu
10%, iar a veniturilor menajelor cu 8%. Cantitatea de automobile cerute (caeteris paribus): a) creste cu 25%
si devine12500; b) scade cu 15% şi devine 8500; c) rămâne neschimbată; d) creşte cu 15% şi devine
11500; e)creşte, dar nu poate fi determinată creşterea.
5. Curba cererii unui bun se deplasează spre dreapta dacă: a) preţul unitar creşte; b)preţul unitar scade; c)
veniturile medii ale menajelor cresc; d) preferinţele consumatorilor pentru acest bun scad; e) preţurile
factorilor de producţie din care se obţine scad;
6. Producătorii de aspirină şi farmaciştii decid să reducă preţul la aspirină, în medie cu 10%, dar diferenţiat în
funcţie de sortiment. Dacă celelalte împrejurări nu se schimbă, încasările lor: a) cresc; b) scad; c) rămân
neschimbate; d) cresc în mediul urban; e)scad în mediul rural
7. În t1, preţul unui bun normal este 90%P 0, iar cantitatea cerută este 1,2Q0.De aici rezultă că: a) venitul total
creşte; b) cererea este elastică, iar Kec/p este 2; c)venitul se reduce cu 8%; d) profiturile producătorilor şi
vânzătorilor în mod sigur vor creşte; e) cererea este elastică, dar nu se poate calcula Kec/p
8. Pentru un menaj evoluţia cererii cererea lunară pentru bunul x (bucăţi) în funcţie de evoluţia venitului (mii
RON) se prezintă astfel:
Venitul Cererea săptămânală
2 40
2,1 45
4 47
5 46
6 43
7 40
Pentru această familie bunul x este: a) normal; b) de lux; c) inferior; d) de larg consum; e) Giffen.
9. Cererea pieţei pentru un bun oarecare, să presupunem agroalimentar este comparativ cu nevoile pentru acest
bun: a) identică; b) superioară; c) inferioară; d) inferioară dacă se percep accize; e) identică dacă se percepe
TVA.
10. Îngrjorarea faţă de efectele gripei aviare determină modificări asupra configuraţiei curbei cererii pentru
carnea de pasăre şi cea de vită, peşte etc. Evoluţiile acestora s-au concretizat în: a) au rămas neschimbate
pentru că nu s-a schimbat preţul; b) s-au deplasat la stânga; c) cea pentru carne de vită s-a deplasat la dreapta
pentru că s-a redus preţul şi la cele pentru pasăre şi peşte la stânga pentru că a crescut preţul; d) prima la
stânga, celelalte la dreapta pentru că s-a modificat numărul de consumatori; e) toate s-au deplasat la
dreapta.
11. Se anticipează că în următorii ani preţurile carburanţilor auto vor înregistra un trend ascendent puternic.
Cererea de autoturisme de mic, şi respectiv mare litraj (capacitate cilindrică) va evolua astfel: a) scade; b)
creşte; c) creşte, scade; d) scade, creşte; e)neschimbată.
12. Pentru menajele de tineri căsătoriţi, Kec/v pentru bunul „x” este de 1,2. Veniturile acestora vor creşte în anul
următor în medie cu 10%, caeteris paribus. Ca rezultat, ponderea cheltuielilor pentru bunul „x” în bugetul
familiilor de tineri: a) creşte cu 2%; b) scade cu 5%; c) rămâne neschimbată; d) creşte cu 12%; e) scade cu
12%;
13. Kec/p are valoarea 1,6, iar preţul va scădea cu 5%. Ca rezultat al creşterii cererii şi producţiei din bunul „x”
CT va creşte cu 6%. Ca rezultat, profitul total: a) creşte; b)scade; c) rămâne neschimbat; d) poate fi mai
mic, mai mare sau egal ca profitul anterior; e) creşte dacă piaţa este de oligopol.
14. Preţurile la manualele universitare cresc. Cererea pentru acestea pentru studenţii care nu au acces la Internet
este: a) elastică; b) inelastică; c) cu elasticitate unitară; d)încrucişată; e) perfect inelastică.
15. Pentru cetăţenii pasionaţi să se informeze din presa centrală şi având acces la Internet, dacă preţul ziarelor
creşte, cererea pentru acestea se manifestă ca fiind: a) elastică; b)inelastică; c) cu elasticitate unitară; d)
încrucişată; e) perfect inelastică
20

lOMoARcPSD|11479473
16. Coeficientul de elasticitate a cererii bunului „x” în raport de preţul bunului „y” se determină după relaţia: a)
% Py %Cx  % Py %Cx
a) K ecx / py  ; b) K ecx / py  ; c) K ecx / py  ; d) K ecx / py  ;
%Cx  % Py  %Cx  % Py
e) a-d false.
17. Când coeficientul de elasticitate a cererii bunului x în raport de preţul bunului y este pozitiv, respectivele
bunuri sunt: a) substituibile; b) complementare; c) indiferente; d)iniţial substituibile, apoi complementare;
e) iniţial indiferente, apoi substituibile.
18. Dacă la creşterea cu 30% a preţului o firmă pierde 50% din cantitatea vândută, atunci cererea este: a) a)
inelastică; b) elastică; c)cu elasticitate unitară; d) perfect elastică; e)perfect inelastică.
19. Bunurile x si y sunt perfect substituibile. Dacǎ preţul bunului x va creşte : a) cantitatea cerutǎ din bunul x va
creşte, iar cea din bunul y va scădea; b) cantitatea cerutǎ din bunul x va scǎdea, iar cea din bunul y va
creşte; c) cantitatea cerutǎ din cele doua bunuri va creşte; d) cantitatea cerutǎ din cele doua bunuri va
scădea ; e) nu se poate determina.
20. Din punct de vedere al elasticităţii cererii în funcţie de venit, bunurile pot fi : 1) normale; 2) inferioare; 3)
substituibile; 4) complementare; 5) neutre.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3; b) 2+3; c) 2+3+5; d) 2+4; e) 1+2.
21. Sunt condiţii ale cererii: 1) modificarea veniturilor băneşti ale consumatorilor; 2)modificarea preţului
bunului respectiv; 3) numărul de cumpărători; 4) preferinţele cumpărătorilor; 5) previziunile privind
evoluţia preţului şi a veniturilor.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+3+4+5; b) 2+3+4+5; c) 2+3+5; d) 2+4+5; e) 1+4+5.
22. Efectul de substituţie şi efectul de venit sunt implicate în înţelegerea: a) legii utilităţii marginale
descrescânde; b) surplusului consumatorului; c) legii generale a cererii; d)surplusului producătorului; e)
legii generale a ofertei.
23. Deplasarea curbei cererii pentru un bun este determinatǎ de modificarea: 1) venitului consumatorilor; 2)
preţului acelui bun; 3) preţului altor bunuri; 4) modificarea numărului consumatorilor; 5) modificarea
preferinţelor consumatorilor.
24. În cazul bunurilor substituibile sunt corecte propoziţiile: 1) dacă preţul lui Y creşte, sporeşte cantitatea
cerută din bunul X; 2) dacă preţul lui Y se reduce, se diminuează cantitatea cerută din X; 3) între
evoluţia preţului bunului Y şi modificarea cantităţii cerute din bunul X există o relaţie pozitivă; 4)
coeficientul de elasticitate a cererii bunului X în raport de preţul unitar al bunului Y este pozitiv sau negativ;
5) elasticitatea încrucişată a cererii are valoare nulă.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3; b) 2+3+4; c) 2+3+5; d) 2+4+5; e) 1+4+5.
25. Dacă preţul creioanelor creşte cu 10%, iar încasările din vânzări se reduc cu 15%, atunci cererea pentru
creioane este: a) perfect inelastică în raport cu preţul ; b) cu elasticitate unitară în raport cu preţul; c)
elastică în funcţie de preţ; d) inelastică în raport cu preţul; e) perfect elastică în raport cu preţul.
26. Curba cererii se deduce din: a) comportamentul consumatorului raţional; b) curba venit –consum; c)
curba izoutilităţii; d) frontiera posibilităţilor de producţie; e) curba lui Engel.
27. Se cunosc următoarele date despre bunul x: Px=10, Qx=100 şi Ec/p=5. În aceste condiţii, forma generală a
funcţiei cererii este: a) 600-50P; b) 600+50P; c) 400-20P; d)500-10P; e) 700-60P.
28. Fie curba cererii P=20-4Q. Pentru Q=4, să se stabilească natura elasticităţii cererii: a)elastică; b) inelastică;
c) unitară; d) perfect elastică; e) perfect inelastică.
29. Elasticitatea cererii pentru computere este de 0,8 în raport de preţ şi 2 în raport de veniturile consumatorilor.
În t0, cererea anuală de computere este de 1000 bucăţi. În t 1, se scontează creşterea preţurilor cu 10%, iar a
veniturilor cu 3 %. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la cantitatea de computere cerută este
adevărată: a) scade cu 2% şi devine 920; b)scade cu 2% şi devine 980; c) creşte cu 2% şi devine 1020; d)
creşte cu 14% şi devine1140; e) scade cu 8% şi devine 920.
21

lOMoARcPSD|11479473
30. Care dintre următorii factori determină o deplasare spre dreapta a curbei cererii pentru stilouri: 1) o creştere
a preţului la pixurile cu tuş; 2) o scădere a preţului la cerneală; 3) o creştere a preţului la stilouri; 4)
creşterea numărului de persoane care achiziţionează stilouri; 5) o scădere a preţului la stilouri.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3; b) 2+3+4+5; c) 2+3+5; d) 2+4+5; e) 1+2+4.
31. Paradoxul Rugină: 1) este bazat pe curbele frânte ale cererii; 2) se manifestă în economiile grav
dezechilibrate; 3) presupune existenţa unei inflaţii ridicate şi persistente; 4) curba cererii aferentă
acestui paradox are întotdeauna pantă pozitivă; 5) toate răspunsurile sunt corecte.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3; b) 2+3+4; c) 2+3; d) 1+2+4; e) 5.
32. Presupunem că venitul unor consumatori a crescut cu 10%, iar cererea pentru bunul X a înregistrat o scădere
cu 5%. În acest caz, bunul X este, pentru respectivii consumatori: a) inferior; b) normal; c) substituibil; d)
complementar; e) nici un răspuns corect.
33. Nivelul coeficientului elasticităţii cererii în funcţie de venit în cazul bunurilor inferioare este: a) K ec/v = 1; b)
Kec/v > 1; c) Kec/v > 0; d) Kec/v < 0; e) 0>Kec/v < 1;
34. Venitul total încasat de vânzătorul unui bun „x” a crescut ca urmare a creşterii preţului cu 15%. În acest caz,
cererea pentru bunul X este: a) elastică; b) inelastică; c) cu elasticitate unitară; d) perfect elastică; e) perfect
inelastică;
35. Se cunosc următoarele date referitoare la două bunuri X şi Y: Q x1=100, Qx2=200, Px1=20, Px2=15, Qy1=300,
Qy2=200, Py1=10, Py2=15. Plecând de la aceste date cele două bunuri sunt: 1)complementare; 2)
substituibile; 3) normale; 4) inferioare; 5) nici un răspuns corect.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2; b) 2+3; c) 2+4; d) 1+4; e) 5.
36. La echilibru preţul este 10 u.m iar cantitatea 20 unităţi. Se ştie că în acest caz elasticitatea cererii funcţie de
preţ este 2. Putem deduce din aceste date că forma generală a funcţiei cererii este:a) Qc= 40-4P b) Qc = 60 –
2P c) Qc= 60 – 4 P; d) Qc= 40 – P e) Qc= 60 – P.
37. Fiind dat bunul X, o contracţie a cererii acestuia este dată de: a) creşterea preferinţelor pentru bunul
respectiv; b) anticiparea unei scăderi a preţului bunului respectiv; c) o creştere a preţului uni bun
complementar;d) o creştere a preţului uni bun substituibil; e) creşterea preţului bunului respectiv.
38. Bunurile cu elasticitate ridicată : a) au un grad de substituire ridicat; b) se substituie greu în consum; c)
sunt considerate bunuri necesare; d) au o pondere cât mai mică în bugetul unei persoane; e) a-d false.
39. În cazul unei curbe liniare a cererii: a) avem aceeaşi valoare a coeficientului de elasticitate a cererii în orice
punct al curbei; b) nivelul elasticităţii este dat de panta curbei; c) valoarea coeficientului de elasticitate este
0 la intersecţia curbei cererii cu ordonata; d) elasticitatea cererii în funcţie de preţ este diferită pentru
diferite puncte de pe curbă; e) este elastică în jumătatea superioară, inelastică în cea inferioară şi
unitară la mijloc ;
40. Se cunosc următoarele date despre bunul X: cererea în anul n este de 500 bucăţi, în anul n+1 este de 750
bucăţi, iar veniturile consumatorilor au crescut cu 25%. Natura bunului respectiv şi procentul modificării
ponderii cheltuielilor pentru bunul X în bugetul total al cumpărătorilor sunt: 1) de lux; 25%; 2) inferior;
20%; 3) normal; 20%; 4) normal; 25%; 5) inferior; 25%
Alegeţi varianta corectă : a) 1+4; b) 2; c) 3+5; d) 4+5; e) 5.
41. Care dintre următoarele schimbări conduc la o creştere a cererii pentru bunul X: a)scăderea costului de
producţie; b) creşterea veniturilor consumatorilor, dacă X este un bun inferior; c)scăderea veniturilor
consumatorilor, dacă X este un bun normal; d) creşterea preţurilor la bunurile substituibile; e) scăderea
preţului bunului X.
42. Care dintre următoarele ar duce la creşterea cererii pentru hartie reciclată ?a)o creştere a preţului la hîrtia
obişnuită ; b)o creştere a taxelor pe producţie de hârtie în general ;c)o scădere a interesului pentru protecţia
mediului înconjurător ;d)o scădere a subvenţiilor pentru producerea de hârtie în general ;e)nici una din cele
de mai sus.
22

lOMoARcPSD|11479473
43. Presupunem că la oricare punct de pe curba cererii pentru bunul x Ecp este egală cu 1 şi că la preţul de 5u.m.
cantitatea cerută este de 75 unităţi. Dacă preţul creşte la 25, atunci cantitatea cerută va scădea
cu :a)20 ;b)30 ; c)40 ;d)50 ;e)60.
44. Cererea pentru un bun înregistrează cea mai mare elasticitate dacă bunul respectiv :a)poate fi substituit şi
este un bun de strictă necesitate relativ ieftin b)poate fi substituit şi este un bun de strictă necesitate relativ
scump c)poate fi substituit şi este un bun de lux relativ ieftin d)nu poate fi substituit şi este un bun de lux
relativ scump e)poate fi substituit şi este un bun de lux relativ scump.
45. Alina este o studentă care consumă zilnic ciocolată şi coca cola. Când preţul la ciocolată s-a dublat (caeteris
paribus), ea a cumpărat mai puţină ciocolată şi mai puţină coca cola. De aici, deducem că :a)ciocolata este
bun de lux iar coca cola este un bun inferior ;b)ambele sunt bunuri Giffen ;c)ciocolata este un bun
normal ;d)coca cola este un bun normal ;e)ciocolata este un bun inferior.
46. Atunci când funcţia cererii are forma Qc= 250*1/P, cererea este :a)elastică;b)inelastica; c)perfect
elastică;d)perfect inelastică; e) cu elasticitate unitară.
47. Pentru a spori cifra de afaceri a unei firme ce operează pe o piaţă cu cerere elastică întreprinzatorul va
trebui : a) să măreasca preţul ; b)să reducă preţul ;c) să scadă costul mediu pe produs ;d) să scadă costul
marginal ; e) să aleagă producţia pentru care costul marginal este egal cu venitul marginal.
48. Pentru a majora încasările totale ale unei firme ce operează pe o piaţă cu cerere inelastică, întreprinzătorul
va trebui : a) să mărească preţul ; b) să reducă preţul ;c) să facă mai multă publicitate ; d) să aleagă
volumul de producţie pentru care costul marginal este egal cu venitul marginal ; e) să reducă cheltuielile cu
publicitatea.
49. Daca la cresterea pretului cu 10 %, cheltuielile totale ale consumatorilor cresc cu 10%, atunci pe piata
acestui bun cererea este : a) elastica; b) perfect inelastica;c)perfect elastica; d) cu elasticitate unitara; e) cu
elasticitate pozitiva.
50. La cresterea pretului bunului x cantitatea ceruta din x precum si cererea pentru bunul y si z se modifica dupa
cum urmeaza :
Px Qx Qy Qz
80 100 50 8
60 120 100 6
De aici putem deduce ca :a)x si y sunt substituibile in cerere ; b)x si y sunt concurente (substituibile in
ofertă) c)x si y sunt complementare d)x si z sunt complementare e)x, y si z sunt bunuri normale
51. Care dintre următoarele împrejurări nu va determina o creştere a cererii de motociclete:1) reducerea
preţului motocicletelor; 2) creşterea preţului autoturismelor; 3) creşterea preţului transportului în
comun; 4) toate elementele menţionate; 5) 1+3 false.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3; b) 2+3; c) 1+3; d) 4; e) 5.
52. Dacă la o creştere cu 10% a preţului o firmă îşi pierde un sfert din clientelă, cererea este:a) elastică;b)
inelastică;c) cu elasticitate unitară; d) încrucişată;e) perfect inelastică.
53. Cantitatea cerutǎ dintr-un anumit bun depinde de:a) venit;b) preţul acelui bun;c) preferinţele
consumatorilor;d) previziunile consumatorilor;e) numărul de consumatori.
54. În cazul unei cereri elastice , venitul marginal şi cel total preconizat de o firmă atunci cănd creşte preţul:a)
venitul marginal este negativ şi cel total pozitiv;b) pozitiv;c) constant;d) venitul marginal este pozitiv si cel
total negativ;e) venitul marginal este pozitiv si venitul total creste .
55. Creşterea preţului determină reducerea încasărilor producătorilor. În aceste condiţii: a) cererea este elastică
în raport cu preţul; b) cererea este inelastică în raport cu preţul; c) cererea este crescătoare în raport cu
preţul; d) producătorii nu-şi maximizează profiturile; e) producătorii nu-şi minimizează costurile.
23

lOMoARcPSD|11479473
56. Când preţul unui bun este de 150 lei, cererea pentru acest bun este de 100 buc. Când preţul devine 180 lei şi
ştiind că unui procent în modificarea preţului îi corespund 2 procente în modificarea cererii, nivelul cererii
devine: a) 40 buc; b) 160 buc; c) 140 buc; d) 60 buc; e) 50 buc.
57. Dacă bunurile X şi Y sunt substituibile, creşterea preţului bunului X determină: a) creşterea cantităţii cerute
din bunul X şi scăderea cantităţii cerute din bunul Y; b) scăderea cantităţii cerute din ambele bunuri; c)
creşterea cantităţii cerute din ambele bunuri; d) menţinerea constantă a cantităţii cerute atât din bunul X, cât
şi din bunul Y; e) scăderea cantităţii cerute din bunul X şi creşterea cantităţii cerute din bunul Y.
58. Cantitatea cerută de CD – uri la momentul t 0 era de 40.000 la un preţ unitar de 50.000 u.m. Care este
coeficientul elasticităţii cererii în raport de preţ dacă la momentul t 1 cantitatea cerută devine 30.000 la preţul
1 1
de 75.000 u.m. ?: a) Ecp = 2; b) Ecp = ; c) Ecp = 1; d) Ecp = ; e)Ecp = 3.
2 3
59. La momentul t0, cererea pentru aparate TV era de 10.000 unităţi. Care a fost coeficientul elasticităţii în raport
1
de venit, dacă la o creştere a veniturilor consumatorilor cu 10%, cererea devine 12.000 u. m.? : a) Ecv =
3
1
; b) Ecv = 4; c)Ecv = ; d) Ecv = 2; e) Ecv=3.
2
60. Dacă bunurile X şi Y sunt complementare, creşterea preţului bunului X determină: a) scăderea cantităţii
cerute din ambele bunuri; b) creşterea cantităţii cerute din bunul X şi scăderea cantităţii cerute pentru
bunul Y; c) creşterea cantităţii cerute din ambele bunuri; d) menţinerea constantă a cantităţii cerute atât din
bunul X, cât şi din bunul Y; e) scăderea cantităţii cerute din bunul X şi creşterea cantităţii cerute din bunul Y.
61. În situaţia în care cererea pentru produsele agricole este inelastică: a) reducerea preţurilor determină o
creştere a veniturilor încasate de producători; b) reducerea preţurilor determină o reducere a veniturilor
producătorilor; c) creşterea preţurilor determină o reducere a veniturilor producătorilor; d) creşterea
preţurilor nu conduce la diferenţieri în veniturile producătorilor; e) procentul de reducere a preţurilor este
mai mic decât cel de creştere a cererii.
62. Controlul chiriilor în anumite zone va conduce la : a) creşte numărul celor care preferă sa stea cu chirie; b)
construirea de noi case va fi astfel incurajata; c) se va reduce numarul de case oferite; d) oferta de locuinte
creste; e) nu se poate şti cu exactitate care va fi efectul.
63. În cazul unui coeficient pozitiv de elasticitate încrucişată a cererii pentru bunul A în raport cu preţul bunului
B, bunurile A şi B sunt: a) complementare; b) substituibile; c) inferioare; d) sub standardele admise de
calitate; e) de lux.
64. În cazul unui coeficient negativ de elasticitate încrucişată a cererii pentru bunul A în raport cu preţul bunului
B, bunurile A şi B sunt: a) substituibile; b) inferioare; c) sub standardele admise de calitate; d) de lux; e)
complementare.
65. Curba cererii este descrescătoare pentru că: a) utilitatea totală este descrescătoare; b) utilitatea marginală
este descrescătoare; c) utilitatea totală este crescătoare; d) utilitatea marginală este crescătoare; e) utilitatea
marginală este constantă.
66. Dacă o creştere extrem de mică a preţului reduce cantitatea cerută la zero, atunci cererea: a) este perfect
elastică în raport cu preţul şi orizontală; b) este perfect elastică în raport cu preţul şi verticală; c) are o
elasticitate unitară în raport cu preţul; d) este perfect inelastică în raport cu preţul şi verticală; e) este
perfect inelastică în raport cu preţul şi orizontală.
67. Coeficientul de elasticitate încrucişată a cererii pentru bunul Y în raport cu preţul bunului X este de 0,25.
Rezultă că: a) bunurile X şi Y sunt substituibile; b) bunurile X şi Y sunt complementare; c) bunurile X şi Y
sunt normale; d) bunurile X şi Y sunt inferioare; e) bunurile X şi Y sunt impozitate.
68. O creştere a venitului unui consumator de la 2.000.000 u.m. la 4.000.000 u.m. antrenează o creştere a
cantităţii cerute de la 100 de bucăţi la 150 bucăţi. Care din afirmaţiile următoare, unde EC/ V este
24

lOMoARcPSD|11479473
coeficientul de elasticitate a cererii în raport cu venitul, este adevărată?: a) EC/ V  0 ; b) 0  EC/ V 1; c)
EC/ V 1; d) EC/ V  1; e) EC/ V  3 .
69. Elasticitatea cererii pentru calculatoare este 2 în raport cu preţul şi 0,6 în raport cu veniturile cumpărătorilor.
Creşterea cu 1% a veniturilor şi scăderea cu 1% a preţului generează: a) creşterea cererii cu 2,6%; b)
creşterea cererii cu 1,4%; c) creşterea cererii cu 1%; d) reducerea cererii cu 1%; e) reducerea cererii cu
1,4%.
70. În situaţia în care pe piaţă preţul unei mărfi creşte de la 100 la 120 de u.m., iar cererea zilnică se reduce de la
500 la 400 de unităţi există o cerere: a) elastică; b) inelastică; c) cu elasticitate unitară; d) perfect elastică;
e) perfect inelastică.
71. Curba cererii totale pe piaţa unui bun normal se deplasează spre dreapta dacă: a) preţul bunului scade
caeteris paribus; b) venitul disponibil al consumatorilor scade; c)preţul unui bun complementar scade; d)
preţul unui bun substitut scade; e) bunul nu are substitute.
72. Dacă elasticitatea cererii unui bun în raport cu preţul său este egală cu -2, la o creştere a preţului cu 20%,
cererea: a) creşte cu 40%; b) scade cu 40%; c) creşte cu 20%; d) scade cu 10%; e) scade cu mai puţin de
10%.
73. Atunci când coeficientul elasticităţii cererii pentru bunul A în raport cu modificarea preţului bunului B are
valoare negativă, cele două bunuri sunt: a) complementare; b) neutre; c) indiferente pentru consumator; d)
rele; e) substituibile.
74. Dacă, după o reducere a preţului unui bun, cheltuielile totale ale consumatorilor pentru cumpărarea acelui
bun scad, atunci cererea pentru bunul respectiv în funcţie de preţ este: a) inelastică; b) cu elasticitate
unitară; c) elastică; d) infinită; e) egală cu zero.
75. Un bun este considerat inferior dacă: a) cererea sa scade, când venitul scade; b) cererea sa scade, când
venitul creşte; c) cererea sa creşte, când venitul creşte; d) cantitatea cerută creşte, când preţul scade c.p.; e)
cantitatea cerută scade, când preţul creşte c.p.;
76. Bunurile normale sunt: a) bunurile a căror cerere scade odată cu sporirea veniturilor; b) bunuri a căror
cerere creşte odată cu sporirea veniturilor; c) produsele divizibile; d) bunurile a căror cerere rămâne
constantă odată cu sporirea veniturilor; e) bunuri Giffen.
77. Diagrama orizontală a cererii unui bun arată că: a) cererea este perfect inelastică; b) cantitatea cerută este
infinită la un anumit nivel al preţului; c) coeficientul elasticităţii cererii în funcţie de preţ este 0; d)
coeficientul elasticităţii cererii în funcţie de preţ este 1; e) nici o variantă nu este corectă.
78. Diagrama verticală a cererii unui bun arată că: a)cererea este perfect elastică; b) cantitatea cerută este
constantă la un anumit nivel al preţului; c) coeficientul elasticităţii cererii în funcţie de preţ este 0; d)
coeficientul elasticităţii cererii în funcţie de preţ este -1; e) nici o variantă nu este corectă.
79. Cererea perfect inelastică la preţ se reprezintă grafic prin: a) o hiperbolă; b) o curbă concavă; c) o dreaptă
paralelă cu abscisa; d) o curba convexă; e) o dreaptă paralelă cu ordonata.
80. Daca A şi B sunt două bunuri perfect complementare, iar preţul bunului A va creşte, ce se va întâmpla cu
cererea pentru cele doua bunuri? a) cantitatea cerută din bunul A va creşte, iar cea din bunul B va scădea; b)
cantitatea cerută din cele doua bunuri va rămâne constantă; c) cantitatea cerută din ambele bunuri va
scădea; d) cantitatea din bunul A va scădea, iar cea din bunul B va creşte; e) cantitatea cerută din ambele
bunuri va creşte.
81. Factorii care determină elasticitatea cererii in funcţie de preţ sunt: 1) gradul necesităţii în consum; 2)
costul stocării; 3) taxele şi subsidiile; 4) gradul de substituire a bunurilor; 5)1-4 corecte. a) 2,5; b)1,4;
c)2,3,5; d)1,3,4; e)2,4
82. Atunci când coeficientul elasticităţii cererii la preţ este egal cu 1, iar preţul se reduce, cum evoluează venitul
total încasat de vânzător? a) se reduce; b) creste; c) ramane constant; d) este negativ; e) a-d false.
25

lOMoARcPSD|11479473
83. Curba cererii este dată de relaţia: P = 40 - 5Q. Cunoscând Q0 = 5 si Q1 =3, să se stabilească natura
elasticităţii cererii în funcţie de preţ: a) cerere inelastică; b) cerere perfect inelastică; c) cerere elastică; d)
cerere atipică; e) cerere nedeterminată.
84. Cafeaua este un bun normal. Creşterea veniturilor consumatorilor determină în piaţa cafelei:a) creşterea
preţului şi a cantităţii de echilibru; b) creşterea preţului şi reducerea cantităţii de echilibru; c) reducerea
preţului şi creşterea cantităţii de echilibru; d) reducerea preţului şi a cantităţii de echilibru; e) nici o
modificare a preţului şi a cantităţii de echilibru.
85. Pâinea este un bun inferior. Creşterea veniturilor consumatorilor determină în piaţa pâinii: a) creşterea
86. Cafeaua şi ceaiul sunt bunuri substituibile. Creşterea preţului ceaiului determină în piaţa cafelei: a) creşterea
87. Bunurile inferioare :a)sunt cele la care elasticitatea consumului în raport de modificarea venitului este
supraunitară;b)se caracterizează prin faptul că o creştere a venitului antrenează o creştere a
consumului;c)sunt cele la care atunci când consumul lor scade,venitul creşte;d)sunt considerate a fi bunuri
de lux e)au elasticitatea cererii în raport de venit negativă
88. Cafeaua şi zahărul sunt bunuri complementare. Creşterea preţului zahărului determină în piaţa cafelei: a)
creşterea preţului şi a cantităţii de echilibru; b) creşterea preţului şi reducerea cantităţii de echilibru; c)
reducerea preţului şi creşterea cantităţii de echilibru; d) reducerea preţului şi a cantităţii de echilibru; e) nici
o modificare a preţului şi a cantităţii de echilibru.
89. Cafeaua şi frişca sunt bunuri complementare. Ceaiul şi cafeaua sunt bunuri substituibile. Introducerea unui
impozit suplimentar pe vânzările de cafea are ca efect:: a) creşterea preţurilor atât la frişcă, cât şi la ceai; b)
creşterea preţului la frişcă şi reducerea preţului la ceai; c) menţinerea preţurilor atât la frişcă, cât şi la ceai; d)
reducerea preţului la frişcă şi creşterea preţului la ceai; e) reducerea preţurilor atât la frişcă, cât şi la ceai.
Teoria comportamentului producătorului. Costul.
1. Capitalul tehnic reprezintă: a) totalitatea resurselor de care dispune întreprinderea pentru a asigura
producţia; b) orice bun utilizat în producţiei; c) un bun rezultat dintr-un proces de producţie şi utilizat
într-un alt proces de producţie; d) numai clădirile folosite în procesul de producţie; e) numai materiile
prime folosite pentru producţie.
2. Obiectivul fundamental al producătorului: a) minimizarea consumului de bunuri economice; b)

maximizarea profitului; c) minimizarea venitului disponibil; d) minimizarea profitului; e) maximizarea
încasărilor bugetare.
3. Înlocuirea, parţială sau totală, a unuia sau mai multor factori de producţie cu unul sau mai mulţi factori din
cei folosiţi sau noi, în condiţiile obţinerii cel puţin a aceleiaşi producţii, reprezintă: a) combinarea factorilor
de producţie; b) substituirea factorilor de producţie; c) productivitatea medie a factorilor de producţie; d)
productivitatea marginală a factorilor de producţie; e) productivitatea globală a factorilor de producţie.
4. Una dintre situaţiile de mai jos nu se verifică în cazul creşterii productivităţii medii: a) productivitatea
marginală poate să scadă; b) producţia totală creşte continuu cu o rată descrescătoare; c) productivitatea
marginală creşte până la un punct după care scade; d) productivitatea marginală şi cea medie sunt egale în
punctul de maxim al acesteia din urmă; e) producţia totală poate creşte cu o rată crescătoare.
KL
5. Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată pentru funcţia de producţie Q  , unde Q este
K L
producţia, K este capitalul, iar L este forţa de muncă?: a) randamentele de scară sunt constante; b)
randamentele de scară sunt descrescătoare; c) capitalul şi forţa de muncă se combină în proporţii fixe; d)
26

lOMoARcPSD|11479473
producătorul nu poate maximiza profitul; e) principiul randamentelor descrescătoare ale factorilor nu este
valabil.
6. Izocuanta reprezintă: a) ansamblul combinaţiilor de bunuri de consum pentru care consumatorul resimte
aceeaşi utilitate economică; b) ansamblul combinaţiilor de factori de producţie pe care producătorul le poate
utiliza cu aceleaşi cheltuieli; c) ansamblul combinaţiilor de factori de producţie pentru care
producătorul obţine aceeaşi producţie; d) ansamblul combinaţiilor de două bunuri de consum pe care
consumatorul le poate cumpăra cu aceleaşi venituri; e) producţia corespunzătoare preţului de echilibru de pe
piaţă.
7. Pe termen scurt, atunci când costul variabil total creşte mai rapid decât producţia: a) costul fix mediu rămâne
constant; b) costul variabil mediu scade; c)costul variabil mediu rămâne constant; d) costul total mediu
scade, creşte sau rămâne constant; e) costul fix mediu creşte.
8. Curba productivităţii marginale a unui factor de producţie intersectează axa factorului variabil de producţie
în punctul pentru care: a) productivitatea medie a factorului respectiv de producţie este maximă; b)
producţia totală este maximă; c) începe să se manifeste randamentul descrescător al factorului respectiv de
producţie; d) producţia totală este minimă; d) productivitatea medie a factorului respectiv de producţie este
egală cu productivitatea marginală a acestuia.
9. Atunci când funcţia costului total este CT=15+2Q: a) costul fix mediu este egal cu 15; b) costul variabil
mediu este egal cu 2Q; c) costul marginal este mai mic decât costul fix total; d) costul marginal este mai
mare decât costul fix total; e) costul marginal este egal cu costul fix total.
10. Pe termen scurt, atunci când costul variabil creşte în acelaşi ritm cu producţia: a)costul variabil mediu
creşte; b) costul variabil mediu scade; c) costul fix mediu rămâne constant; d) costul total mediu creşte; e)
costul total mediu scade.
11. Produsul total a unui factor de productie este maxim atunci când :a)productivitatea medie este maximă ;b)
productivitatea marginală este maximă ;c) productivitatea medie este egală cu cea marginală ; d)
productivitatea marginală este nulă ; e) productivitatea marginală este maximă
12. Productivitatea medie a unei firme cu 100 de salariaţi a fost de 25 buc./lucrător. Cu cât a crescut producţia
firmei dacă productivitatea marginală este 30 de bucăţi iar numărul de lucrători a crescut cu 30%? a) 36%;
b) 136%; c) 64%; d) 100%; e) 30%.
13. Presupunem că o firmă realizează un volum al producţiei Q =5 unităţi. La acest nivel al producţiei costul fix
mediu este de 1 u.m. iar funcţia costului marginal este Cmg =2Q. În acest caz, costul total al producţiei
este :a)10 ;b)15 ; c)20 ; d)25 ;e)30.
14. În situaţia în care costurile totale (CT) depind de producţie (Q) conform relaţiei CT=53Q2Q2:
a)CF=53Q; b) CVM=32Q; c) CTM=32Q; d) CVM=3Q2Q2; e) CFM=(5/Q) 3.
15. Pe măsura creşterii producţiei, punctul de minim al curbei costului total mediu: a) este atins înaintea
minimului costului variabil mediu; b) se află deasupra şi la stânga punctului minim al costului variabil
mediu; c) corespunde intersecţiei curbelor costului marginal şi costului total mediu;d) are în stânga o
curbă a costului variabil mediu în scădere; e) are în dreapta o curbă a costului marginal în scădere.
16. Un producător utilizează doi factori de producţie ale căror preţuri sunt egale. În scopul minimizării costului
total, producătorul trebuie să utilizeze în producţie: a) cantităţi egale din cei doi factori de producţie; b)
cantităţile factorilor de producţie pentru care productivităţile marginale ale factorilor sunt maxime; c)
cantităţile factorilor de producţie ce corespund maximului fiecărei productivităţii medii; d) cantităţile ce
corespund egalităţii dintre cele două productivităţi marginale; e) doar unul dintre cei doi factori de
producţie.
17. Faţă de costul contabil, costul economic este: a) mai mare; b) mai mic; c) egal; d) mai mic, cu costurile
explicite; e) mai mic, cu costurile implicite.
18. Pe termen scurt, atunci când costul variabil total creşte mai puţin decât producţia: a) costul fix mediu rămâne
constant; b) costul variabil mediu creşte; c) costul variabil mediu rămâne constant; d) costul total mediu
scade; e) costul fix mediu creşte.
27

lOMoARcPSD|11479473
19. Presupunem că o firmă are într-o lună un volum al producţiei Q=5 unităţi. La acest nivel al producţiei costul
fix mediu, CFM=1 u.m., iar funcţia costului marginal este Cmg=2Q. În acest caz costul total al producţiei
este: a) 10; b) 15; c) 20; d) 25; e) 30.
20. Se atinge “pragul de părăsire a pieţei” atunci când: a) VT<CT, dar VT>min CV; b) VT<CT, dar VT<min
CV; c) VT=CT, dar VT<min CV; d) VT>CT; e) VT>CT, dar VT> CF.
21. O firmă produce 200.000 de bucăţi anual, pe care le vinde la un preţ de 5 u.m./buc. Costurile explicite de
producţie sunt de 750.000 u.m., iar costurile implicite, de 200.000 u.m. În aceste condiţii, profitul contabil şi
economic sunt, respectiv: a)200.000 u.m.; 25.000 u.m.; b) 150.000 u.m.; 50.000 u.m.; c) 125.000 u.m.;
75.000 u.m.; d) 100.000 u.m.; 50.000 u.m.; e) 250.000 u.m.; 50.000 u.m.
22. Combinarea factorilor de producţie constituie o dovadă de comportament raţional din partea agenţilor
economici atunci când: a) duce la relizarea unei producţii mai mari cu acelaşi efort; b) permite obţinerea
aceloraşi producţii cu un consum mai mic; c) permite mărirea rezultatelor odată cu diminuarea consumului
de resurse; d) permite substituirea factorilor de producţie fără să afecteze rezultatele; e) toate cele de mai
sus.
23. Atunci când costurile totale (CT) depind de producţie (Q) conform relaţiei CT=152Q: a) CFM=15; b)
CVM=2Q; c) CmgCVM; d) CmgCVM; e) Cmg=CVM.
24. Atunci când CmgCVM: a) CVM scade; b) CF scade; c) CVM=constant; d) CVM creşte; e) CF creşte.
25. Nu poate fi considerat un proces compatibil cu existenţa economiilor de scară: a) o mai bună specializare a
lucrătorilor; b) utilizarea unei tehnologii mai performante; c) birocraţia; d) automatizarea producţiei; e)
posibilitatea obţinerii unor reduceri de preţ la cumpărarea de factori de producţie.
26. La nivelul unei firme, scara de producţie începând de la care firma atinge costul mediu pe termen lung are
randamente: a) descrescătoare; b) crescătoare; c) constante; d) negative; e) zero.
27. Atunci când costul total mediu pe termen lung al unei firme creşte, există: a) randamente crescătoare; b)
randamente constante; c) economii de scară; d) dezeconomii de scară; e) scara minimă eficace.
28. Dacă un producător trebuie să utilizeze cantităţi de 4 ori mai mari din toţi factorii de producţie pentru a mări
producţia de 3 ori, atunci funcţia de producţie are: a) randamente descrescătoare de scară; b) randamente
crescătoare de scară; c) randamente constante de scară; d) proporţii fixe ale factorilor de producţie; e)
izocuante liniare.
29. Pragul de rentabilitate reflectă acel volum de producţie pentru care: a) costurile de producţie nu sunt
acoperite de încasările totale; b) încasările totale depăşesc costurile de producţie; c) profitul este nul; d)
preţul este mai mic decât minimul costului mediu total; e) preţul este mai mic decât minimul costului
variabil mediu.
30. În momentul T0, o întreprindere cu 50 salariaţi obţine o producţie de 10000 bucăţi. Dacă întreprinzătorul
substituie 5 utilaje cu factorul muncă, în condiţiile unei rate marginale de substituţie R ms=10, productivitatea
medie a muncii în T1 este: a) 100 bucăţi/salariat; b) 200 bucăţi/salariat; c) 300 bucăţi/salariat; d) 150
bucăţi/salariat; e) 250 bucăţi/salariat.
31. În T0, productivitatea medie a muncii la o firmă este de 20 bucăţi pe salariat. În T 1, producţia sporeşte de 3
ori faţă de T0, când era de 200 bucăţi, iar numărul de salariaţi se dublează. Nivelul productivităţii marginale
a muncii reprezintă: a) 20; b) 30; c) 40; d) 45; e) 35.
32. Productivitatea medie a 8 muncitori este 24 unităţi. Dacă productivitatea marginală corespunzătoare celui
de-al 9-lea muncitor este 23 unităţi, se poate trage concluzia că: a) productivitatea marginală creşte; b)
productivitatea marginală se reduce; c) productivitatea medie creşte; d) productivitatea medie se reduce; e)
productivitatea marginală este maximă.
33. La o societate comercială, costul variabil mediu este de 20 u.m. iar nivelul producţiei la care profitul este nul
50 bucăţi. Dacă preţul unitar este egal cu 40 u.m., atunci costul total, costul total mediu şi profitul total sunt:
a) 1250; 25; 0; b) 3000; 60; 0; c) 2000; 40; 0; d) 2000; 80; 0; e) 4000; 80; 0.
28

lOMoARcPSD|11479473
34. Costul total (CT) al unui producător este dat de relaţia CT3  7 Q, unde Q este producţia. Care dintre
afirmaţiile următoare este adevărată?: a) costul total este constant; b) costul marginal este descrescător; c)
costul marginal este egal cu costul total mediu; d) costul marginal este mai mare decât costul total mediu; e)
costul marginal este mai mic decât costul total mediu.
35. După patru ani de funcţionare, valoarea rămasă de amortizat a unui echipament de producţie este de 20 de
milioane de lei, iar rata anuală de amortizare este de 12,5%. Valoarea iniţială a echipamentului a fost de: a)
30 milioane lei; b) 40 milioane lei; c) 50 milioane lei; d) 60 milioane lei; e) 70 milioane lei.
36. În situaţia în care preţul de vânzare al unui bun este de 10 u.m., costurile fixe totale sunt de 5000 u.m., iar
costul variabil unitar de 5 u.m., pragul de rentabilitate pentru producerea acelui bun este de: a) 200 unităţi;
b) 300 unităţi; c) 400 unităţi; d) 500 unităţi; e)1000 unităţi.
37. Funcţia de producţie a unei firme este de: f(X1,X2,X3)=AX 1aX2bX3c. Dacă (a+b+c)>1, atunci vom avea
randamente de scară: a) constante; b) descrescătoare; c) crescătoare; d) egale cu 12,22; e) egale cu 0.
38. Valoarea iniţială a unui echipament este de 4000 lei RON. Amortizarea anuală a unui echipament de
producţie este de 800 lei RON. Rata anuală de amortizare este de: a) 20%; b) 25%; c) 40%; d) 50%; e)
45%.
39. Costul total CT al unui producător este dat de relaţia CT  a  b Q , unde Q este producţia, iar a şi b sunt
constante pozitive. Care dintre afirmaţiile următoare este adevărată? a) costul total este constant; b) costul
marginal este descrescător; c) costul marginal este egal cu costul total mediu; c) costul marginal este mai
mare decât costul total mediu; d) costul marginal este mai mic decât costul total mediu; e) costul variabil
total este constant.
40. În condiţiile sporirii cu o unitate a factorului muncă, producţia obţinută prin utilizarea aceluiaşi volum de
capital a crescut de la 450 la 620. Wmg este :a) 170; b) 150; c) 135; d) 155; e) 425.
41. Pe termen scurt, când CFM scade, amortizarea pe produs: a) creşte; b) scade; c) nu se modifică; d) creşte sau
nu se modifică; e) scade sau nu se modifică.
42. Când producţia creşte cu 25%, CFM: a) scade cu 20%; b) creşte cu 20%; c) scade cu 25%; d) creşte cu 25%;
e) nu se poate determina variaţia
43. Cunoaşterea nivelului productivităţii marginale este importantă pentru a: a) aprecia evoluţiei costului
variabil; b) fundamenta obiectul de activitate al firmei; c) determina costul de oportunitate; d) fundamenta
decizia de a mări/micşora volumul de factori de producţie utilizaţi; e) fundamenta decizia de a mări/micşora
volumul de timp alocat consumului.
44. Când costurile variabile totale cresc mai repede decât creşte producţia, CFM pe termen scurt : a) creşte; b)
scade; c) nu se modifică; d) depinde de evoluţia costurilor marginale; e) este întotdeauna mai mare decât
CVM.
45. Ştiind că, pentru o firmă, costurile evoluează conform funcţiei CT = 400 + 10Q (CT = costuri totale). Dacă
preţul acelui bun este de 50 u.m., să se afle pragul de rentabilitate : a) 10 u.m.; b) 400 u.m.; c) 100 u.m.; d)
50 u.m.; e) 150 u.m.
46. În ce sens şi cu cât se modifică costul total mediu, dacă producţia creşte cu 400%, costurile variabile cu
300%, iar, iniţial, costurile fixe medii erau egale cu costurile variabile medii ? : a) scade cu 50%; b) scade cu
150%; c) scade cu 100%; d) creşte cu 50%;e)creşte cu 100
47. Când productivitatea muncii creşte mai repede decât salariul mediu, cheltuielile salariale pe unitatea de
produs: a) cresc; b) scad; c) nu se modifică; d) sunt egale cu amortizarea pe produs; e) determină creşterea
costului mediu.
48. Costul unui produs este 240 u.m. iar rata profitului este 5%. Câte produse sunt necesare pentru a obţine un
profit total de 300 ? : a) 25; b) 30; c) 35; d) 45; e) 50.
29

lOMoARcPSD|11479473
49. Se cunosc următoarele date privind activitatea unei firme: capital avansat 150 mil., venituri total încasate 110
mil, costuri salariale 45.mil. Determinaţi costurile totale şi profitul firmei dacă la sfârşitul anului, capitalul
consumat este 30% din capitalul avansat : a) 100 mil; 20 mil.; b) 90 mil; 20 mil.; c) 110 mil; 45 mil.; d) 90
mil; 25 mil.; e)100 mil; 25 mil.
50. Firma Artic S.A. nemaiputând lucra la capacitate maximă si-a pus problema determinării pragului minim de
rentabilitate, în condiţiile practicării aceluiaşi preţ pe piaţă de 5 mil., menţinând constante cheltuielile
variabile pe produs (2 mil.) şi evaluând-şi pe termen scurt cheltuielile care nu depind de evoluţia producţiei
la 1200 mil. Firma rămâne rentabilă de la o producţie de: a)400 buc; b)500 buc; c)300 buc; d)200 buc; e) 100
buc.
51. Costurile totale cresc cu 40% când producţia creşte cu 60%. Dacă în t 0, costul total mediu era de 21 u.m. cât
este costul marginal ? :a) 14 u.m.; b) 4 u.m.; c) 7 u.m.; d) 21 u.m.;e) 10 u.m.
52. Ştiind că, pentru o firmă, costurile evoluează conform funcţiei CT = 400 + 10Q (CT = costuri totale). Dacă
preţul acelui bun este de 50 u.m., să se afle pragul de rentabilitate : a) 10 u.m.; b) 400 u.m.; c) 100 u.m.; d)
50 u.m.; e) 150 u.m.
53. Costul variabil mediu este minim, atunci când: a) costul total mediu este minim; b) costul mediu fix este
minim; c) este egal cu costul fix; d) este egal cu costul variabil; e) este egal cu costul marginal.
54. Costul total mediu este minim, atunci când: a) costul mediu variabil este minim; b) costul mediu fix este
minim; c) este egal cu costul fix; d) este egal cu costul variabil; e) este egal cu costul marginal.
55. Profitul unitar este egal cu: a) venit total minus cost total; b) preţ minus cost total mediu; c) venit total
minus cost variabil; d) costul total minus cost variabil; e) venit total minus cost total mediu.
0,4 0,6
56. Fie funcţia de producţie Y 10K L . În acest caz, randamentele de scară sunt:a) crescătoare; b)
descrescătoare; c) constante; d) întâi crescătoare şi apoi descrescătoare; e) întâi descrescătoare şi apoi
crescătoare.
57. Când productivitatea marginală a unui factor de producţie este mai mare decât productivitatea medie, pentru
orice creştere a cantităţii utilizate din factorul de producţie variabil, productivitatea medie: a) creşte; b)
scade; c) este maximă; d) este minimă; e) poate să crească, să scadă sau să nu se modifice.
58. În situaţia în care preţul pieţei este mai mic decât costul total mediu, dar mai mare decât costul variabil
mediu, o firmă: a) trebuie să părăsească piaţa, profitul fiind negativ; b) continuă activitatea doar dacă pe
piaţă intră şi alţi producători; c) rămâne pe piaţă pentru a-şi acoperi o parte a costurilor fixe; d) iese de pe
piaţă, deoarece nu se află la nivelul pragului de rentabilitate; e) rămâne pe piaţă, deoarece costul marginal
este mai mic decât costul variabil mediu.
59. În cazul în care costurile variabile totale scad într-o mai mică măsură decât producţia, costul total mediu: a)
creşte; b) scade; c) rămâne constant; d) este nul; e)este minim.
60. O firmă prezintă următoarea situaţie în cazul unui bun: preţul de vânzare estimat 25 u.m., costurile fixe totale
10.000 u.m., iar costul variabil unitar, de 5 u.m. Pragul de rentabilitate pentru acel bun este: a) 100 bucăţi; b)
200 bucăţi; c) 300 bucăţi; d) 400 bucăţi; e) 500 bucăţi.
61. Se dau datele : CT1 = 2000 u.m. ; CT0 = 0,75CT1 ; Q = 10 bucăţi. Producţia creşte cu 33,3%, CV0 este de
trei ori mai mare decât costul fix. Costul marginal şi costul fix au valorile : a) 100, 750 ; b) 150, 100 ;
c) 150, 375 ; d) 100, 500 ; e) 375, 100.
xy
F  x, y  
62. Fie funcţia de producţie x  y . Dacă preţurile celor doi factori sunt Px = 9 şi Py = 4, iar
bugetul disponibil este B = 120 u.m. atunci combinaţia optimă este : a) x = 4, y = 21 ; b) x = 6, y = 15 ;c) x
= 8, y = 12 ; d) x = 10, y = 8 ; e)x=12, y = 3.
30

lOMoARcPSD|11479473
63. Conform legii randamentelor factoriale descrescânde:a) producţia totală creşte pe măsură ce cantităţile din
factorii de producţie variabili cresc; b)producţia totală scade pe măsură ce cantităţile din factorii de producţie
variabili cresc;c) productivităţile marginale cresc atunci când factorii de producţie variabili cresc şi scad în
caz contrar; d) producţia suplimentară derivată din creşterea după un anumit nivel a factorului variabil
marchează tendinţa de scădere; e) productivitatea medie creşte la combinarea unei cantităţi tot mai mari
dintr-un factor de producţie variabil cu o cantitate determinată dintr-un factor fix.
64. Dacă la modificarea producţiei costul variabil creşte cu 50%, iar cel variabil mediu scade cu 50%, ajungând
la nivelul de 2500 unităţi monetare, atunci producţia: scade cu 50%; creşte cu 100% creşte cu 200%; creşte
cu 300%; rămâne neschimbată.
65. Costul total mediu se reduce dacă: a)se achiziţionează o nouă tehnologie care reduce consumurile specifice;
b) preţurile materiilor prime cresc; c) mâna de lucru devine mai scumpă; d) salariile cresc într-un ritm
superior productivităţii mâinii de lucru; e) rata de amortizare creşte.
66. Identificaţi afirmaţia incorectă din lista de mai jos: a)pe termen scurt, indiferent de variaţia producţiei,
costurile fixe nu se modifică; b) pe termen lung nu există costuri fixe; c) pe termen lung toate costurile
suportate de o firmă sunt variabile; d) pe termen scurt evoluţia costului total este determinată de costul fix;
e) costurile variabile evoluează în acelaşi sens, dar nu neapărat în acelaşi ritm cu producţia.
67. Pe termen scurt, reducerea producţiei determină întotdeauna: a) creşterea costului marginal; b) creşterea
costului fix mediu; c) scăderea costului fix; d) creşterea productivităţii marginale; e) toate cele de mai sus.
68. Se află într-un raport invers proporţional cu producţia: a) consumul de capital tehnic; b) consumul unitar de
capital fix; c) profitul; d) productivitatea muncii; e) cheltuielile salariale.
69. La creşterea producţiei cu 75%, costul variabil sporeşte cu 50%. Ce evoluţie apreciaţi că înregistrează costul
total mediu? a) creşte; b) scade; c) nu se modifică; d) poate creşte, scade sau rămâne constant; e) informaţia
este insuficientă pentru a determina evoluţia costului mediu.
70. Dacă producţia unei întreprinderi creşte cu 25%, atunci costul fix mediu: a) creşte cu 20%; b) scade cu
20%; c) creşte cu 25%; d) rămâne constant; e) creşte sau scade în funcţie de evoluţia costurilor variabile.
71. Care dintre următoarele afirmaţii privesc noţiunea de cost variabil? a) se referă la factorii de producţie
integral consumaţi într-un singur proces de producţie; b) se referă la factorii de producţie consumaţi treptat
într-un proces de producţie; c) include consumurile de factori de producţie care se modifică odată cu
schimbarea volumului de producţie; d) include consumurile de factori de producţie care nu se modifică la
schimbarea volumului de producţie; e) toate afirmaţiile de mai sus sunt corecte.
72. Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată în condiţiile creşterii producţiei? a)costul variabil şi total
cresc în aceeaşi proporţie; b) costul fix creşte mai încet decât cel variabil; c) costul variabil creşte mai rapid
decât cel total; d) costul fix mediu creşte; e) costul total mediu poate fi mai mare, mai mic sau egal cu cel
variabil mediu.
73. Costul total al producţiei este dat de relaţia CT = 10 + 2Q, unde CT reprezintă costul total, iar Q producţia.
Care din afirmaţiile următoare este adevărată? a) costul total este constant; b) costul marginal este crescător;
c) costul marginal este egal cu costul total mediu; d) costul marginal este inferior costului total mediu; e)
costul marginal este superior costului total mediu.
74. Productivitatea medie a 10 muncitori este 20 unităţi. Dacă productivitatea marginală corespunzătoare celui
de-al 11-lea muncitor este 18 unităţi, se poate trage concluzia că: a) productivitatea marginală creşte;
b)productivitatea marginală este constantă; c)productivitatea medie creşte; d) productivitatea medie se
reduce; e) productivitatea marginală este maximă.
75. Identificaţi afirmaţia adevărată în condiţiile creşterii costurilor variabile în aceeaşi proporţie cu producţia: a)
costul total mediu este constant; b) costul total mediu se reduce; c) costul total mediu creşte; d) costul fix
mediu este constant; e) costul variabil mediu scade.
76. Rata de substituţie între factorii muncă şi capital este de 0,5. Dacă se doreşte obţinerea aceeaşi producţii
reducând factorul muncă cu 2 unităţi, numărul unităţilor suplimentare din factorul capital va fi: a) 0; b) 0,5;
c) 1; d) 2; e) 8.
31

lOMoARcPSD|11479473
77. Dacă productivitatea marginală a unui factor de producţie este mai mică decât productivitatea medie a
factorului respectiv, atunci:a) productivitatea medie creşte; b)productivitatea medie se reduce; c)
productivitatea medie este maximă; d)productivitatea marginală creşte; e)productivitatea marginală este
constantă;
78. Plăţile efectuate de un producător către furnizorii săi de materii prime reprezintă un exemplu de : a) costuri
explicite; b) costuri implicite; c) ambele variante de mai sus; d) costuri pentru asumarea riscului; e) costuri
nonmonetare.
79. Să presupunem că o firmă produce ultima unitate dintr-un bun la un cost de 5 u.m., iar venitul obţinut din
vânzarea acesteia se ridică la 8 u.m. În aceste condiţii: a) profitul total obţinut de firmă se reduce; b) profitul
marginal este -3; c) firma trebuie să reducă producţia în scopul maximizării profitului; d) venitul marginal
este inferior costului marginal, deci firma înregistrează pierderi; e) profitul total creşte cu 3 u.m .
80. Dacă firma se situează în zona randamentelor marginale crescătoare: a) productivitatea medie scade, dar este
pozitivă; b) productivitatea marginală scade; c)producţia totală creşte cu o rată crescătoare; d)
productivitatea marginală este inferioară celei medii; e) producţia totală creşte, dar cu o rată descrescătoare.
81. Producţia totală scade atunci când : a) productivitatea marginală scade, dar rămâne pozitivă; b)
productivitatea marginală este negativă; c) productivitatea medie este inferioară celei marginale; d)
productivitatea marginală este inferioară celei medii; e) productivitatea medie creşte.
82. Costul total mediu reprezintă: a) costul aferent ultimei unităţi de producţie; b) cheltuiala medie făcută pe o
unitate de producţie; c) cheltuielile totale aferente obţinerii producţiei; d) sporul de cheltuieli generat de
obţinerea unei unităţi suplimentare de producţie; e) totalitatea cheltuielilor cu materiile prime raportate la o
unitate de producţie.
83. Având în vedere analiza pe termen scurt, care dintre afirmaţiile următoare este adevărată: a) costul fix creşte
odată cu producţia; b) costul variabil evolueaza în acelaşi sens cu costul fix; c) costul total însumează
totalitatea costurilor variabile; d) costul fix nu este influenţat de modificarea producţiei; e) odată cu
creşterea producţiei, costul fix mediu creşte.
84. Atunci când costul variabil mediu este descrescător, în mod obligatoriu: a) costul marginal trebuie să scadă;
b) costul marginal trebui să crească; c) costul marginal este inferior celui variabil mediu; d) costul fix
mediu trebuie să crească; e) costul fix trebuie să scadă.
85. Pe măsură ce are loc creşterea producţiei, diferenţa dintre costul total mediu şi cel variabil mediu: a) tinde să
crească; b) tinde să scadă; c) nu se modifică; d) este zero; e) nici una din cele de mai sus.
86. Care din următoarele afirmaţii cu privire la relaţia dintre costuri şi productivitate este adevărată: a) atunci
când costul variabil mediu este minim, productivitatea medie a factorului variabil este în creştere; b) atunci
când costul variabil mediu este minim, productivitatea medie a factorului variabil este deasemenea minimă;
c) atunci când costul variabil mediu este minim, productivitatea medie a factorului variabil este
maximă; d) atunci când costul marginal este minim, productivitatea marginală este descrescătoare; e) nu
există o relaţie de influenţă între costuri şi productivitate.
87. Costul total mediu intersectează costul marginal atunci când: a) costul marginal înregistrează valoarea sa
minimă; b) costul variabil mediu înregistrează valoarea sa minimă; c) costul total mediu înregistrează
valoarea sa minimă; d) costul fix mediu scade; e) costul marginal înregistrează valoarea sa maximă.
88. Pe termen lung, devin variabile: a) doar costurile fixe; b) doar costurile variabile; c) atât cele fixe cât şi cele
variabile; d)cheltuielile cu materiile prime; e) nici un răspuns nu este corect.
89. În orice interval de variaţie a producţiei, în care costul total mediu pe termen lung descreşte în timp ce
producţia creşte, firma se confruntă cu : a) economii de scară; b) dezeconomii de scară; c) randamente
constante de scară; d)randamente descrescătoare de scară; e) toate cele de mai sus.
90. În cazul existenţei dezeconomiilor de scară, curba costului total mediu pe termen lung are o pantă: a)
pozitivă; b) negativă; c) constantă; d) zero; e) nici una din cele de mai sus.
32

lOMoARcPSD|11479473
91. Pragul de rentabilitate reflectă acea situaţie în care: a) veniturile totale sunt egale cu costurile variabile; b)
costurile fixe sunt nule; c) preţul este egal cu suma dintre CFM şi CVM; d) costurile totale sunt inferioare
veniturilor totale; e)profitul marginal este zero.
92. Fie funcţia costului total CT = Q 2 + 4. Să se determine nivelul producţiei până la care costul total mediu
scade: a) 4; b) 2; c) 16; d) -4; e) 6.
93. Pe o izocuantă: a) o deplasare spre dreapta reflectă o creştere a producţiei ce poate fi realizată; b) o
deplasare spre stânga reflectă o creştere a producţiei ce poate fi realizată; c) se obţine acelaşi nivel al
producţiei indiferent de combinaţia aleasă de factori de producţie; d) panta este constantă; e) nici una
din cele de mai sus.
94. Rata marginală de substituţie tehnică ilustrează: a) rata la care un factor de producţie este substituit cu un alt
factor de producţie astfel încât să aibă loc o creştere a producţiei cu o unitate; b) rata la care un factor de
producţie este substituit cu un alt factor de producţie astfel încât să aibă loc o reducere a producţiei cu o
unitate; c) rata la care un factor de producţie este substituit cu un alt factor de producţie astfel încât
producţia să rămână constantă; d) faptul că, pe măsură ce are loc creşterea cantităţii utilizate dintr-un
factor de producţie, este nevoie de creşterea consumului din alt factor astfel încât producţia să rămână
constantă; e) faptul că resursele sunt nelimitate.
95. Dacă se consideră doi factori de producţie, munca şi capitalul, şi are loc o creştere a preţului factorului
muncă (situat pe abscisă), în condiţiile caeteris paribus, panta dreptei izocostului : a) va creşte; b) va
scădea; c) va rămâne constantă; d) va creşte şi apoi va scădea; a) nici una din cele de mai sus.
96. Fie ecuaţia izocostului de forma 100 = 4x + 2y. La nivelul de echilibru al producătorului, rata marginală de
substituţie tehnică este: a) ½; b) - 4; c) ¼; d) 2; e)4.
97. Să presupunem că o firmă se confruntă cu următoarea situaţie privind raportul productivitate marginală a
Wmg L Wmg K
factorilor şi preţurile acelor factori de producţie:  . În condiţiile în care acesta doreşte
PL PK
optimizarea combinării celor doi factori de producţie? a) va renunţa la o parte din salariaţi; b) va achiziţiona
o cantitate mai mare din factorul capital; c) va creşte salariul (preţul) oferit angajaţilor săi; d) va angaja
forţă de muncă suplimentară; e) a şi b.
98. Linia izocostului se poate deplasa ca urmare a modificării următorilor factori: a) preţul muncii; b) preţul
capitalului; c) nivelului costului total; d) tuturor celor menţionate; e) a şi b.
Wmg L Wmg K
99. Condiţia de echilibru a producătorului este ilustrată de relaţia: a)  ; b)
PL PK
Wmg L Wmg K Wmg L Wmg K Wmg L P
 ; c)  ; d)  K ; e) nici una din cele de mai sus.
PL PK PL PK Wmg K PL
100.Să presupunem că factorii de producţie capital şi muncă sunt perfect complementari. Considerând că
factorul de producţie muncă este fix, iar producătorul decide achiziţionarea unui număr suplimentar de
unităti de capital, atunci productivitatea marginală a capitalului : a)creşte; b) scade; c) cunoaşte o evoluţie
discontinuă; d)este zero; e)creşte cu o rată descrescătoare.
101.Fie următoarele informaţii cu privire la productivităţile marginale şi preţurile factorilor de producţie :

Wmg L = 40, Wmg K = 50, PL = 2, PK = 5. Care din următoarele informaţii este corectă : a) producţia
firmei este rentabilă; b) profitul este maxim; c) costurile sunt minime; d) nici una din cele de mai sus; e) b
şi c.
102.Costul total mediu scade atunci când: a) costul marginal este mai mare decât costul total mediu şi producţia
creşte; b) costul variabil mediu creşte pentru valori ale producţiei peste nivelul corespunzător costului total
33

lOMoARcPSD|11479473
mediu minim; c) costul marginal este negativ; d) curba costului marginal se află deasupra curbei
costului variabil mediu dar sub curba costului total mediu şi producţia creşte; e) curba costului
marginal se află deasupra curbei costului total mediu.
103.Când costul marginal este mai mic decât costul total mediu şi producţia creşte, atunci: a) costul total mediu
creşte; b) costul total mediu este minim; c) costul marginal este nul; d)costul variabil mediu poate să
crească; e) nici o variantă nu este corectă.
104.Ionuţ este managerul propriei sale afaceri având încasări de 100 mil. lei/lună dar şi costuri explicite de 30
mil. lei. Pentru a se dedica în întregime noii activităţi a trebuit să renunţe la locul de muncă pe care îl avea
anterior şi care îi asigura un salariu de 20 mil. lei lunar. În acest caz: a) profitul economic este mai mare
decât profitul contabil; b) profitul contabil este de 50 mil. lei iar cel economic de 80 mil. lei; c) profitul
contabil este de 70 mil. lei iar cel economic de 50 mil. lei; d) profitul contabil este de 70 mil. lei iar cel
economic de 80 mil. lei; e) profitul contabil este de 50 mil. lei iar cel economic de 70 mil. lei;
105.Costurile fixe ale unei firme sunt CF = 100 u.m. iar cele variabile medii sunt CVM = 20 u.m. Ştiind că firma
vinde o unitate de produs cu preţul de 40 u.m. care este nivelul producţiei de la care firma începe să obţină
profit ? a)Q = 5 u.; b) Q = 10 u.; c) Q = 15 u.; d) Q = 1 u.; e) Q = 3 u.;
106.Funcţia costului total pentru firma „Beta” este dată de relaţia CT = 6Q 2 + 4Q + 54. Care este nivelul
producţiei pentru care costul total mediu este minim ? a) Q = 3 u.; b) Q = 9 u.; c) Q = 12 u.; d) Q = 6 u; e) Q
= 15 u.
107.Firma „Costs” are funcţia costurilor totale de forma CT = 4Q 3 - 16Q2 + 20Q + 30. Producţia pentru care
costul variabil mediu este minim şi costul fix per unitatea de produs astfel obţinută sunt: a) Q = 2 u., CFM =
10 u.m.; b) Q = 6 u., CFM = 5 u.m.; c) Q = 2 u., CFM = 15 u.m.; d) Q = 5 u., CFM = 6 u.m; e) Q = 5 u.,
CFM = 8 u.m.
108.Costul total fix este de 500 u.m., costul variabil total este 750 u.m., iar volumul producţiei este de 250
bucăţi. În cazul în care Cmg este 4 u..m., pe măsura creşterii producţiei CVM şi CTM? a) ambele vor creşte;
b) ambele vor scădea; c) CVM scade, CTM creşte; d) CTM scade mai întâi după care creşte iar CVM
creşte; e) CVM scade până atinge minimul iar CTM creşte.
109.Pe termen scurt, când un singur factor de producţie este variabil, cea mai bună variantă de combinare a
Wmgk Pk
factorilor de producţie este aceea la care: a) CTM=Cmg; b)  ; c) W Wmg ; d) Wmg a
WmgL PL
factorului variabil=Cmg al factorului variabil; e) nici una dintre variantele a-d nu este corectă;
110. Dacă pe termen lung, volumul factorilor de producţie creşte cu 25%, iar producţia cu 40%, se înregistrează
randamente: a) crescătoare; b) descrescătoare; c) constante; d)medii; e) marginale.
111. Când în urma combinării factorilor de producţie , se înregistrează randamente crescătoare, înregistrează
scăderi: a) CFM; b) CVM; c) W ; d) Wmg ; e) rata profitului.
112. Când în urma combinării factorilor de producţie se înregistrează randamente descrescătoare , înregistrează
scăderi: a) CFM; b) CVM; c) W ; d) Wmg ; e) rata profitului.
113. În combinarea factorilor de producţie pe termen scurt (un singur factor variabil)profitul este maxim când: a)
a) W creşte; b) b) W Wmg ; c) Wmg a factorului variabil=Cmg al factorului variabil; d) d) Cmg>CTM
full; e) e) toate răspunsurile a-d sunt corecte.
114. Când în combinarea a doi factori de producţie ei sunt substituibili, iar obiectivul este obţinerea unui volum
dat de producţie cu cele mai bune performanţe economico-financiare, combinarea optimă este aceea la care:
a) WmgL=WmgK, iar PL>PK; b) panta dreptei bugetului este egală cu panta isophelimei; c) dreapta izocostului
Wmgk WmgL
este tangentă la izocuantă; d) bugetul este integral cheltuit; e)  .
PL Pk
34

lOMoARcPSD|11479473
115. Funcţia de cost este CT=2Q 2+10Q+50, în care Q= volumul de producţie. Producţia totală creşte cu 50%, de
la 10 la 15 tone. În acest caz, CVM: a) creşte şi devine 400; b)scade şi devine 30; c) este constant; d) creşte
şi devine 40; e) răspunsurile a-d false.
116. În mod normal, costul explicit în raport cu cel implicit este: a) mai mare; b) mai mic; c) egal; d) mai mare
sau mai mic; e) mai mic sau egal.
117. Când Cmg creşte, dar este inferior CVM, atunci CTM şi CVM: a) cresc; b) scad; c)sunt neschimbate; d)
creşte, scade; e) toate variantele a-d false.
118. Când volumul producţiei din bunul x obţinut de către firma A creşte, înregistrează creşteri: a) CV; b) CVM;
c) W ; d) CTM full; e) profitul total.
119. Atunci când pe măsura creşterii cantităţii de factori de producţie consumaţi, productivitatea marginală este
superioară celei medii: a) costul marginal creşte; b)costul mediu creşte; c) productivitatea medie scade; d)
productivitatea medie creşte; e) costul mediu scade.
120.Pe termen scurt, o firmă existentă în industrie poate produce dacă preţul acoperă : a)costul fix mediu ; b)
costul marginal ; c) costul variabil mediu ; d) costul total mediu ; e) costul fix.
121.Dacă costul total (CT) al unui producător se exprimă prin relaţia CT=4+10Q, unde Q este producţia, una din
afirmaţiile următoare este adevărată : a) costul total este constant ; b) costul marginal este egal cu costul
total mediu ; c) costul marginal este descrescător; d) costul marginal este mai mare decât costul total mediu;
e) costul marginal este mai mic decât costul total mediu.
122.Dacă în urma creşterii producţiei Cmg>CVM, o propoziţie este adevărată: a) costul variabil mediu scade; b)
costul variabil mediu este minim; c) costul variabil mediu creşte; d) costul fix mediu creşte; e) costul fix
mediu este minim.
123.Randamentele de scară descrescătoare determină: a) panta liniei bugetului ; b)creştea costului fix mediu ca
rezultat al creşterii producţiei ; c) creştea costului variabil ;d)reducerii costului fix ca urmare a creşterii
producţiei ; e) creşterea costului mediu pe termen lung.
124.Rata marginală de substituire a factorilor de producţie (Rms) exprimă: 1) panta izocuantei; 2) raportul
dintre cantitatea suplimentară din factorul care substituie şi cantitatea din factorul la care s-a renunţat; 3)
raportul dintre Wmg a factorului care substituie şi Wmg a factorului substituit; 4) raportul dintre Wmg
a factorului substituit şi Wmg a factorului care îl substituie; 5) raportul dintre Wmg a factorului substituit şi
costul marginal al factorului ce îl substituie.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3; b) 2+4; c) 3+5; d) 4+5; e) 1+3.
125.Profitul contabil reprezintă: 1) diferenţa dintre venitul total şi costul de oportunitate; 2)diferenţa dintre costul
explicit şi costul implicit; 3) diferenţa dintre venitul total şi costul contabil; 4) suma dintre costul
implicit şi profitul economic; 5) nici una din variantele de mai sus nu este valabilă.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3+4; b) 2+3; c) 3+4; d) 2+4; e) 5.
126.Costul marginal: 1) reprezintă cheltuielile suplimentare ocazionate de creşterea cu o unitate a

volumului producţiei; 2) reprezintă prima derivată a costului total; 3) pe măsura creşterii producţiei,
mai întâi scade după care creşte; 4) reprezintă prima derivată a costului fix; 5)are minimul pentru
niveluri ale producţiei mai mici decât cele pentru care se realizează minimul costului variabil mediu şi
al costului total mediu.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3+4+5; b) 2+3+4+5; c) 2+3+5; d) 2+4+5; e) 1+3+4+5.
127.Decizia privind varianta de combinare a factorilor de producţie are în vedere: 1)caracterul nelimitat al
factorilor de producţie supuşi combinării; 2) conjunctura pieţelor factorilor utilizaţi; 3) caracteristicile
factorilor de producţie; 4) concordanţa factorilor de producţie cu specificul activităţii; 5) nici una din
variantele de mai sus.
Alegeţi varianta corectă : a) 2+3+4; b) 2+4; c) 2+3; d)1+ 2+4; e) 5.
35

lOMoARcPSD|11479473
128.Când productivitatea marginală este mai mică decât cea medie, este corect că: a) productivitatea marginală
este crescătoare; b) productivitatea medie este crescătoare; c) a+b; d) productivitatea marginală este
descrescătoare; e) productivitatea medie este crescătoare şi cea marginală este descrescătoare.
129.Când productivitatea marginală este mai mare decât productivitatea medie, iar cantitatea de factori utilizaţi
creşte: 1) productivitatea medie este crescătoare; 2) costul marginal este crescător; 3) costul total mediu
este crescător; 4) costul total creşte; e) productivitatea medie este descrescătoare.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+3+4; b) 2+3+4; c)3+5; d) 2+4; e) 1+4.
130.Izocuanta reprezintă: a) ansamblul combinaţiilor din bunurile X şi Y, ce furnizează consumatorului aceeaşi

satisfacţie; b) ansamblul combinaţiilor de muncă şi capital pe seama cărora se poate obţine aceeaşi
producţie; c) ansamblul factorilor de producţie pentru care se abţine acelaşi profit; d) ansamblul factorilor
de producţie ce pot fi achiziţionaţi în funcţie de bugetul disponibil şi preţurile unitare ale acestora; e) nici un
răspuns corect.
131.Panta izocuantei este reprezentată de: a) rata marginală de substituţie în consum; b) rata marginală de
substituire tehnică; c) costul de oportunitate; d) costul implicit; e) nici un răspuns corect.
132.Echilibrul producătorului este ilustrat grafic prin: a) punctul de intersecţie dintre izocuantă şi izocost; b)
punctul de intersecţie dintre isophelimă şi izocost; c) punctul de intersecţie dintre curba de indiferenţă şi
izocost; d) punctul de tangenţă dintre curba de utilitate şi dreapta bugetului; e) nici un răspuns corect.
133.Creşterea bugetului întreprinzătorului va determina: a) scăderea pantei izocostului; b)creşterea pantei

izocostului; c) deplasarea spre dreapta a izocostului, paralel cu dreapta iniţială; d) deplasarea spre
stânga a izocostului, paralel cu dreapta iniţială; e) nici o modificare
134.Se cunosc următoarele date despre o firmă: funcţia costului total este CT=3Q 2+2Q+75, iar producţia este
Q=5. În aceste condiţii, care dintre următoarele afirmaţii este corectă: a) productivitatea marginală este
mai mare decât productivitatea medie; b) productivitatea marginală este mai mică decât productivitatea
medie; c) productivitatea marginală şi cea medie sunt egale; d) productivitatea medie este descrescătoare
şi mai mare decât cea marginală; e) pe baza datelor problemei nu putem determina relaţia dintre
productivitatea medie şi cea marginală.
135.Dacă în dinamică indicele producţiei este mai mic decât indicele consumului de factori, atunci: 1)
randamentele de scară sunt crescătoare; 2) randamentele de scară sunt descrescătoare; 3) randamentele
de scară sunt constante; 4) elasticitatea producţiei în raport cu factorii de producţie este subunitară; 5)
nici un răspuns corect.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+4; b) 2+4; c) 3+4; d) 2; e) 5.
136.Dacă indicele producţiei este mai mare decât indicele consumului de factori, atunci: 1)productivitatea
globală a factorilor de producţie creşte; 2) economiile de scară sunt superioare dezeconomiilor de
scară; 3) randamentele de scară sunt descrescătoare; 4)costul total mediu creşte; 5) firma este
supradimensionată.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+5; b) 2+3; c) 2+3+5; d) 3+4; e) 1+2.
137.Intersecţia dintre costul marginal şi costul total mediu corespunde: 1) unui cost marginal descrescător; 2)
unui cost total mediu descrescător; 3) punctului de minim al costului total mediu; 4) punctului de maxim
al productivităţii medii; 5) unui cost fix descrescător.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2; b) 2+3+4; c) 2+3+5; d) 3+4; e) 1+4+5.
138.Considerăm următoarea funcţie de producţie a unei firme: Q=4L+3K+2LK. Ştiind că bugetul este de 30
u.m., iar preţurile factorilor de producţie sunt :PL=20 u.m. şi PK=10u.m. Nivelul producţiei care minimizează
costul unitar este: a) 20; b) 25; c) 9; d) 15; e) nu se poate determina
139.Funcţia costului total este: CT=20+4Q-4Q 2+Q3. Costul fix şi volumul producţiei la care costul variabil
mediu este minim sunt: a) 20 ; 4; b) 0 ; 2; c) 20 ; 3; d) 0 ; 4; e) 20 ; 2;
140.Ca student aveţi o mică afacere în cămin – sunteţi proprietarul unei imprimante (capitalul de care dispuneţi)
în valoare de 3 milioane lei cu care tipăriţi 30000 de pagini pe lună la un cost mediu de 600 lei pagina şi
36

lOMoARcPSD|11479473
munciţi 3 ore pe zi. Pentru că nu puteţi face faţă comenzilor, anul următor vă decideţi să munciţi 6 ore pe zi,
închiriaţi spaţiul de la parterul căminului care are o suprafaţă dublă şi costă tot dublu şi înlocuiţi imprimanta
cu una nouă în valoare de 6 milioane lei capabilă să tipărească 80000 pagini pe lună, la un cost mediu de
500 lei pe pagină. Forma de acţiune a randamentelor de scară este: a) randamente de scară crescătoare; b)
randamente de scară descrescătoare; c) randamente de scară constante; d) nu putem determina forma de
acţiune a randamentelor de scară; e) nici un răspuns corect.
141.Când costul marginal devansează costul total mediu :a)productivitatea marginală este
constantă;b)productivitatea medie creşte;c)randamentele factoriale sunt descrescătoare;d)costul total
mediu scade.
142.Ieftinirea muncii va determina o posibilă deplasare a izocostului astfel:
a) b) c) d) e)
143.Combinarea factorilor de producţie pe termen scurt presupune:a) mai mulţi factori de producţie variabili;b)
un singur factor de producţie variabil;c) nici un factor de producţie variabil; d) randamente de scară; e)
OFERTA
1. Nu reprezintă un factor principal de influenţă al ofertei: a) preţul; b) veniturile consumatorilor; c)

tehnologia; d) costul de producţie; e) preţurile factorilor de producţie.
2. Curba unei oferte perfect elastice este: a) crescătoare; b) verticală; c) descrescătoare; d) orizontală; e) paralelă
cu axa preţului.
3. Curba unei oferte perfect inelastice este: a) paralelă cu axa cantităţii; b) crescătoare; c) verticală; d)
descrescătoare; e) orizontală;
4. Costul de producţie al unui bun creşte. În condiţiile în care ceilalţi factori rămân constanţi atunci echilibrul se
va forma: a) la un preţ de echilibru şi cantitate de echilibru mai mari; b) la un preţ de echilibru şi cantitate de
echilibru mai mici; c) la un preţ de echilibru mai mare şi o cantitate de echilibru mai mică; d) la un preţ
de echilibru mai mic şi o cantitate de echilibru mai mare; e) la un preţ de echilibru constant şi o cantitate de
echilibru mai mare.
5. În situaţia în care o firmă vinde într-o săptămână 100 de unităţi din marfa X cu preţul unitar de 1000 de u.m.
şi 120 unităţi cu preţul de 1200 de u.m., oferta în funcţie de preţ este: a) elastică; b) inelastică; c) cu
elasticitate unitară; d) perfect elastică; e) perfect inelastică.
6. Introducerea unei taxe indirecte când cererea este mai inelastică decât oferta va afecta : a) doar pe
consumatori ; b)doar pe producători ; c) in egală măsură pe consumatori si pe producatori ; d) in mai mare
măsură pe consumatori ; e) in mai mare măsură pe producători.
37

lOMoARcPSD|11479473
7. Iaurtul si brânza sunt 2 bunuri concurente (substituibile in ofertă). La o creştere a preţului iaurtului : a)
creşte oferta de branză ; b) scade oferta de branza ; c) scade pretul la branza ;d) nu ne intampla nimic ;e)
scade costul mediu pe produs la iaurt.
8. Pe piata unui bun cantitatea oferită este Qo=10+ P iar cantitatea cerută este Q c = 100-2P. Sa se determine cu
cat se modifica surplusul consumatorului daca statul impune un prêt minim cu 10% mai mare decat pretul de
echilibru :a) scade cu 100 ; b) scade cu 11 ; c) scade cu 6 ; d) scade cu 200 ; e) scade cu 3.
9. Pe o piata cererea si oferta sunt date de relatiile Q c=80-0,3P Qo=20+0,2P .Daca guvernul impune un pret
maxim la jumatate din pretul care s-ar fi stabilit liber pe piata, sa se arate care va fi noua cantitate
tranzactionata pe acea piata :a) 60 ; b) 120 ; c) 62 ; d) 44 ; e) 32.
10. Creşterea preţului pieţei este mai mică decât acciza în cazul în care elasticitatea în funcţie de preţ a :a)
ofertei este infinită b)ofertei este zero c)cererii este zero d)cererii este unitară e)cererii este infinită
11. Considerăm că piaţa bunului x se află în echilibru. Nivelul preţului este de 10 u.m. Curba ofertei este
Qo=2P. Deducem din aceste date că oferta are o elasticitate de :a) 2 ; b) ½ ; c) 1 ; d) -1 ; e) nu se poate
calcula.
12. Considerăm că piaţa bunului x se află în echilibru. Nivelul preţului est ede 10 u.m. Curba ofertei este
Qo=2P. În acest caz, surplusul producătorului este:a) 10 ; b) 20 ; c) 50 ; d) 100 ; e) 200.
13. Impunerea unei taxe vamale pe un produs conduce la: a) cresterea bunastarii consumatorilor si
producatorilor interni; b) scaderea veniturilor guvernului; c) pierdere de surplus; d) toate cele de mai sus;
e) nici o varianta nu este corecta.
14. Ştiind că functia cererii de pe piata automobilelor este Qc= a – b P, pretul initial Po = 5 u.m. si cantitatea
ceruta initiala Qo= 20, iar Kec/p= 25, nivelul constantelor a si b este: a) a=520 si b=100; b) b=520 si
a=100; c) a= 110 si b= 240; d) a= 100 si b= 110; e) a=520 si b= 110.
15. Efectul creşterii salariilor cizmarilor asupra pieţei pantofilor de lux este: a) creşterea preţului şi a cantităţii
de echilibru; b) creşterea preţului şi reducerea cantităţii de echilibru; c) reducerea preţului şi creşterea
cantităţii de echilibru; d) reducerea preţului şi a cantităţii de echilibru; e) nici o modificare a preţului şi a
cantităţii de echilibru.
16. Legea ofertei: a) a fost aprobată de către Consiliul Concurenţei; b) poate fi formulată astfel: dacă preţul
creşte, cantitatea oferită scade; c) este formulată astfel: dacă preţul creşte, cantitatea oferită creşte; d)
atestă importanţa ofertei pentru combaterea inflaţiei; e) arată reacţia cantităţii cerute la o modificare a
preţului.
17. Preţul curent al unui bun este de 5000 u.m., dar preţul de echilibru ar trebui să fie de 4500 u.m.. Ne putem
aştepta la: a) existenţa unui deficit de ofertă ce va determina o creştere a preţului; b) existenţa unui deficit de
ofertă ce va determina o scădere a preţului; c) existenţa unui surplus de ofertă ce va determina o creştere a
preţului; d) existenţa unui surplus de ofertă ce va determina o scădere a preţului; e) existenţa unui
deficit de ofertă ce nu va afecta în nici fel preţul.
18. Pe piaţa unui bun, cererea şi oferta sunt Qc=90-10P, Qo=10+6P, unde Q este cantitatea, iar P este preţul.
Dacă guvernul impune un preţ de 6 unităţi monetare, atunci pe piaţa acelui bun apare un surplus de: a)
ofertă, de 16 unităţi; b) cerere, de 15 unităţi; c) cerere, de 16 unităţi; d) ofertă, de 15 unităţi; e) cerere, de
10 unităţi.
19. Ştiind ca functia cererii pentru bunul A este Qc= 100-2P , functia ofertei Qo=10+P si ca primaria impune o
taxa T=15 u.m. pe fiecare unitate vanduta, sa se determine care este marimea veniturilor primariei din
colectarea taxei , precum si pierderea sociala cauzata de colectarea taxelor: a)V= 45 u.m., PS= 75 u.m; b)
V= 450 u.m., PS= 750 u.m; c) V= 35 u.m., PS= 750 u.m; d) V= 45 u.m., PS=175 u.m; e) V= 450 u.m., PS=
75 u.m.
38

lOMoARcPSD|11479473
20. Funcţiile cererii şi ofertei de pe piaţa bunului X sunt Qc= 16-P şi Oo=3P. Daca guvernul impune o taxa la
cumparator, T = 4 u.m.,calculati cat din taxa suporta cumparatorul si cat producatorul? a) 3 u.m. si 1 u.m.;
b) 2 u.m. si 2 u.m.; c) 0 u.m. si 4 u.m.; d) 1 u.m. si 3 u.m; e) 4 u.m. si 0 u.m.
21. Dacă preţul benzinei este 10 u.m./unitate, atunci cantitatea oferită este mai mare decât cantitatea cerută.
Dacă preţul benzinei este 5 u.m./unitate, atunci cantitatea cerută este mai mare decât cantitatea oferită. În
aceste condiţii, preţul de echilibru al benzinei este: a) 5 u.m./unitate; b) 10 u.m./unitate; c) mai mic decât 5
u.m./unitate; d) între 5 şi 10 u.m./unitate; e) mai mare decât 10 u.m./unitate.
22. Funcţiile cererii şi ofertei de pe piaţa calculatoarelor sunt Qc= 2P + 10 şi Oo = 31-P. Daca guvernul
impune o taxǎ la producator, T = 3 u.m., producatorul si respectivt cumparatorul suportă din taxă? a) 2
u.m. si 1 u.m. b) 1 u.m. si 2 u.m. c) 0 u.m. si 3u.m. d) 3 u.m. si 0 u.m; e) 1,5 u.m. si 1,5 u.m
23. Oferta unui bun înregistrează creşteri periodice. Cu ocazia fiecărei creşteri a ofertei, încasările totale ale
ofertanţilor se reduc. Care dintre afirmaţiile următoare este în mod necesar adevărată? : a) bunul respectiv
este normal; b) bunul respectiv este inferior; c) oferta bunului respectiv este inelastică; d) cererea pentru
bunul respectiv este inelastică; e)cererea pentru bunul respectiv este elastică.
24. Curba ofertei nu este afectată în mod direct de: a) tehnologia de producţie; b) preţurile factorilor de
producţie; c) veniturile consumatorilor; d) impozitarea vânzărilor; e) numărul producătorilor.
25. Presupunând că, pentru margarină, coeficientul de elasticitate al ofertei în funcţie de preţ este 0,9, iar pentru
unt coeficientul de elasticitate al ofertei în funcţie de preţ este 1,9, atunci: a) oferta pentru unt este cu
elasticitate unitară; b) oferta pentru margarină este perfect elastică; c) oferta pentru unt este mai elastică
decât pentru margarină; d) oferta pentru margarină este mai elastică decât pentru unt; e) oferta pentru
margarină este elastică.
26. Pentru un preţ de 1 000 u.m. o firmă doreşte să vândă 2 000 bucăţi dintr-un produs oarecare. Dacă preţul va
creşte la 1 050 u.m., câte bucăţi va oferi firma respectivă, coeficientul elasticităţii ofertei fiind 3? : a) 2300
bucăţi; b) 2000 bucăţi; c) 1500 bucăţi; d) 3000 bucăţi; e) 2500 bucăţi.
27. Dacă elasticitatea cererii unui bun în raport cu preţul este –3, iar preţul scade cu 20%, atunci cantitatea
cerută: a)scade cu 60%; b)scade cu 7%; c) nu se modifică; d)creşte cu 60%; e) creşte cu 7%.
28. Funcţiile cererii şi ofertei bunului A sunt: C A  270  8 p A , O A 200  6 p A unde CA este cantitatea
cerută, OA este cantitatea oferită, pA este preţul bunului. În acest caz, preţul şi cantitatea de echilibru sunt: a)
5; 320; b) 4; 224; c) 8; 248; d) 5; 230; e) 2; 212.
29. Pe piaţa untului, cererea şi oferta sunt Q 100  10 P , Q 20  5 P , unde Q este cantitatea, iar P este
preţul. Dacă guvernul impune un preţ de 7 unităţi monetare, atunci pe piaţa untului apare: a) un surplus de
25 unităţi de cantitate; b) un surplus de 55 unităţi de cantitate; c) un deficit de 30 unităţi de cantitate; d) un
deficit de 70 unităţi de cantitate; e) o diferenţă de 2 unităţi monetare între preţul de echilibru şi preţul impus
de guvern.
30. Dacă cererea creşte mai încet decât oferta, preţul de echilibru:a) creşte;b) scade;c) nu se modifică, pentru că
atât cererea cât şi oferta cresc;d) creşte dacă scade costul mediu;e)scade doar atunci când scade costul mediu.
31. Funcţiile cererii şi ofertei bunului A sunt:

Q 480  8 p Q 200  6 p . În acest caz, preţul şi
,
cantitatea de echilibru sunt: a) 20; 320; b) 40; 180; c) 80; 160; d) 140; 160; e) 20; 160.
32. Preţul bunului X creşte cu 25%, iar cantitatea cerută se reduce cu 27%. Care dintre afirmaţiile următoare este
adevărată? a)cererea pentru bunul X este perfect elastică.; b)cererea pentru bunul X este inelastică, c)
elasticitatea cererii pentru bunul X este unitară; d) cererea pentru bunul X este elastică; e) cererea pentru
bunul X este perfect inelastică.
33. Care dintre următoarele afirmaţii corespunde conceptului de ofertă? a)cantităţile dintr-un bun oferite de
majoritatea producătorilor; b)cantităţile dintr-un bun solicitate de cumpărători; c)cantităţile de bunuri oferite
39

lOMoARcPSD|11479473
de producătorii interni şi externi; d)cantităţile dintr-un bun pe care producătorii pot şi sunt dispuşi să le
vândă la niveluri diferite de preţ; e) nici una dintre alternativele de mai sus.
34. În cazul unui bun cu cerere elastică, reducerea preţului său va determina: a)creşterea cheltuielilor
consumatorilor privind acel bun; b) reducerea cheltuielilor consumatorilor pentru acel bun; c) menţinerea
neschimbată a cheltuielilor consumatorilor acelui bun; d) creşterea cantităţii oferite; e) reducerea numărului
de consumatori.
35. Conform legii ofertei şi principiului ceteris paribus:a) între preţ şi încasările producătorilor există o relaţie
inversă; b) preţul şi cantitatea cerută sunt invers corelate; c) relaţia dintre preţ şi cantitatea oferită este
pozitivă; d) încasările vânzătorilor şi cheltuielile cumpărătorilor sunt în relaţie directă; e) orice relaţie între
preţ şi cantitatea oferită poate fi posibilă.
36. Care dintre următoarele afirmaţii privind preţul de echilibru este adevărată? a) este determinat numai prin
deciziile consumatorilor; b) este determinat numai prin deciziile vânzătorilor; c)este determinat de o agenţie
guvernamentală; d) este rezultatul interacţiunii dintre cumpărători şi vânzători; e) oricare dintre
răspunsurile anterioare poate fi corect.
37. Preţul situat sub nivelul său de echilibru conduce la apariţia: a) penuriei; b) inflaţiei; c) excedentului de
ofertă; d) unei cereri insuficiente; e) oricare din situaţiile menţionate este posibilă.
38. Curba ofertei în cazul unui obiect de artă este: a) elastică; b)inelastică; c)cu elasticitate unitară; d) perfect
inelastică; e) perfect elastică.
39. Bunurile a căror elasticitate a cererii în funcţie de venit este negativă se numesc: a) bunuri normale; b)
bunuri inferioare; c) bunuri publice; d) bunuri private; e) oricare dintre alternativele de mai sus.
40. Comparaţia între modificarea relativă a cantităţii cerute dintr-un bun şi modificarea relativă a preţului
acestuia reprezintă: a) coeficientul elasticităţii directe a cererii în raport cu preţul; b) coeficientul
elasticităţii încrucişate a cererii în raport cu preţul; c)coeficientul elasticităţii cererii în raport cu venitul; d)
coeficientul elasticităţii ofertei în raport cu preţul; e) oricare dintre coeficienţii de mai sus pot răspunde
cerinţei menţionate.
41. Se cunosc următoarele date privind preţul bunului X şi cantităţile cerute din bunurile X şi Y:
Preţul bunului X Cantitatea cerută - Cantitatea cerută -

bunul X bunul Y
50 20 75
25 45 150
Venitul
consumatorului este 1000 unităţi monetare În această situaţie: a)bunurile X şi Y sunt substituibile;
b)bunurile X şi Y sunt complementare; c) bunurile X şi Y sunt inferioare; d)bunurile X şi Y sunt normale;
e) nu se poate preciza natura bunurilor X şi Y.
42. Fixarea de către stat a unor preţuri minime determină: a) penurie; b) creşterea cantităţilor cerute de către
consumatori; c) menţinerea constantă a cantităţilor oferite de către producători; d) surplusuri pe piaţă; e)
accentuarea deficitului bugetar.
43. Creşterea semnificativă a preţului biletelor de cinema ar putea determina ca preţul aparatelor video şi a
numărului aparatelor video vândute să evolueze în sensul:a)creşterii/reducerii; b) reducerii/reducerii; c)
efectul este nedeterminat/reducerii; d) creşterii/creşterii; e) creşterii/menţinerii constante
44. Stabilirea unor limite maxime de preţ poate conduce în timp la: a) stimularea producătorilor în vederea
creşterii producţiei; b) dezvoltarea produselor noi; c) apariţia “pieţei negre”; d) reducerea şomajului; e)
dezvoltarea concurenţei.
45. Dacă preţul unei mărfi creşte, cheltuielile totale ale consumatorilor variază într-un sens sau altul în funcţie de
forma cererii. Care dintre afirmaţiile următoare este adevărată? a)cererea este inelastică, cheltuielile totale
cresc; b) cererea este inelastică, cheltuielile totale scad; c) cererea este inelastică, cheltuielile totale rămân
constante; d) cererea este elastică, cheltuielile totale cresc; e) cererea este elastică, cheltuielile totale rămân
constante.
40

lOMoARcPSD|11479473
46. Echilibrul pe piaţa unui bun se realizează atunci când: a) valoarea vânzărilor este egală cu valoarea
achiziţiilor cumpărătorilor; b) cantitatea cerută este egală cu cea oferită; c) cumpărătorii dispun de
venituri suficiente pentru a cumpăra ce şi cât doresc şi a-şi maximiza astfel satisfacţia; d) vânzătorii pot oferi
un volum mare şi diversificat de mărfuri; e) agenţii economici, fie vânzători, fie cumpărători, se pot
manifesta liber pe piaţă.
47. Pe o piaţă concurenţială, preţul de echilibru este: a) preţul la care consumatorii vor cumpăra toate bunurile
oferite de producători; b) preţul la care cererea este superioară ofertei; c) preţul corespunzător unui volum
minim de tranzacţii pe piaţă; d) preţul la care poate exista exces de cerere sau de ofertă; e) preţul la care
cantitatea cerută este egală cu cantitatea oferită.
48. Preţul unui bun este 80 u.m./unitatea de produs. La acest nivel cantitatea cerută este egală cu cantitatea
oferită. Dacă preţul ar fi fixat la nivelul de 40 u.m., ar exista un dezechilibru pe piaţă de 150 unităţi de
produs. Pentru un preţ al bunului de 20 u.m. pe piaţă există: a) un exces de ofertă mai mare de 150 unităţi de
produs; b) un exces de ofertă de 150 unităţi de produs; c) un exces de cerere de 150 unităţi de produs; d) un
exces de cerere mai mare de 150 unităţi de produs; e) echilibru.
49. Presupunem că guvernul controlează preţul unui bun la nivelul de 2 u.m./unitatea de cantitate, iar cantitatea
cerută excede cantitatea oferită. Dacă guvernul renunţă ulterior la această reglementare, pe piaţa acestui bun
se produc următoarele efecte: a) cantitatea cerută scade; b) cantitatea oferită creşte; c) cantitatea cerută şi
oferită devin egale; d) preţul creşte; e) toate cele de mai sus.
50. Efectele creşterii cererii pentru un tablou celebru asupra preţului şi cantităţii oferite constau în: a) preţul şi
cantitatea oferită sporesc; b) preţul şi cantitatea oferită se reduc; c) preţul creşte, iar cantitatea oferită
rămâne constantă; d) preţul scade, iar cantitatea oferită rămâne constantă; e) preţul scade, iar cantitatea
oferită creşte.
51. La nivelul preţului de echilibru: 1) cererea este identică cu oferta; 2) cantitatea cerută este egală cu
cantitatea oferită; 3)volumul valoric al vânzărilor este maxim; 4)volumul fizic al vânzărilor este maxim;
5)elasticitatea cererii în funcţie de preţ este egală cu elasticitatea ofertei în funcţie de preţ.
Alegeţi varianta corectă : a) 2+4; b) 1+2+3; c) 1+2+3+5; d) 3+4; e) 3+4+5.
52. Dacă cererea scade iar oferta este perfect elastică: a) preţul de echilibru şi cantitatea de echilibru scad;
b)preţul de echilibru şi cantitatea de echilibru cresc; c)preţul de echilibru rămâne constant iar cantitatea
de echilibru scade; d)preţul de echilibru scade iar cantitatea de echilibru rămâne constantă; e) preţul
de echilibru şi cantitatea de echilibru rămân constante.
53. Când cererea scade şi oferta este perfect inelastică: a) preţul de echilibru creşte şi cantitatea de echilibru este
constantă; b) preţul de echilibru scade şi cantitatea de echilibru creşte; c)preţul de echilibru scade şi
cantitatea de echilibru este constantă; d) preţul de echilibru este constant şi cantitatea de echilibru scade;
e) preţul de echilibru este constant şi cantitatea de echilibru creşte.
54. Creşterea preţului grâului cu 50% determină creşterea cantităţii oferite cu 25%. În aceste condiţii, oferta de
grâu este: a) elastică; b)inelastică; c)cu elasticitate unitară; d)atipică; e)variantele a-d sunt false.
55. Dacă pe piaţa unui bun, aflată în echilibru, cu preţul P şi cantitatea la echi libru Q, guvernul impune un preţ
minim de 2P, atunci: a) cantitatea oferită scade; b) există exces de ofertă; c) curba ofertei pieţei se
deplasează spre dreapta; d) curba cererii pieţei se deplasează spre stânga; e) oricare dintre variantele de mai
sus poate fi adevărată.
56. De regulă, un plafon maxim de preţ este introdus: a) la nivelul preţului de echilibru; b)la un nivel mai mare
decât preţul de echilibru; c) la un nivel mai mic decât preţul de echilibru; d)atunci când oferta
depăşeşte cererea; e)la cererea producătorilor.
57. Reducerea în proporţii diferite a cererii şi ofertei determină: a) reducerea preţului de echilibru şi a cantităţii
de echilibru; b)creşterea preţului de echilibru şi reducerea cantităţii de echilibru; c)reducerea cantităţii de
echilibru; d)creşterea preţului de echilibru; e)menţinerea constantă a preţului de echilibru şi creşterea cantităţii
de echilibru.
41

lOMoARcPSD|11479473
58. Dacă pe piaţa unui bun cererea şi oferta se reduc concomitent şi în aceeaşi proporţie, preţul şi cantitatea de
echilibru:a) cresc; b) scad; c) rămân neschimbate; d) este constant, scade; d) este constant, creşte.
59. Firma X realizează Keo/p=2. Iniţial, la preţul unitar de 200 u.m. (şi CTM contabil=150), oferta săptămânală a
firmei a fost de 200 tone. Preţul creşte cu 25% (iar CT cu 90%). Oferta în t 1 (ceteris paribus) şi profitul vor
fi, în ordine: a) 250, 10000;b)300, 20000;c) 300, 18000;d) 250, 16500; e) 300, firma lucrează în pierdere.
60. Bunurile X şi Y sunt concurente. Dacă Px = constant iar Py creşte cu 10%, în mod normal, oferta din bunul
X:a)creşte;b)scade;c)rămâne neschimbată;d)va creşte cu 10%;e)va scădea cu 10%.
61. Bunul A este mierea de albine iar bunul Y ceara. În viitor, preţurile la bunul A vor creşte. Oferta din bunul Y
(preţul său constant) va: a)creşte; b)scădea; c)rămâne neschimbat; d)va creşte mai rapid decât producţia din
A; e) va creşte mai încet decât producţia lui A.
62. Coeficientul de elasticitate al ofertei în raport de preţ = 2; în raport de cost = 1,5; în funcţie de impozitele şi
taxele suportate de producător = 1. În t 0 oferta din bunul X = 10000 bucăţi. Se scontează că în t 1, preţul
creşte cu 10%, costul marginal cu 5% iar impozitele suportate de producători cu 8%. Se prognozează că
oferta din bunul X va:a) creşte, devenind 10450; b) scade, devenind 9550; c) rămâne aceeaşi; d) creşte,
devenind 12000; e) creşte, devenind 14500.
63. Bunurile concurente sunt acelea care: a) sunt substituibile în consum; b) sunt consumate doar împreună; c)
se obţin din aceiaşi factori de producţie; d) au acelaşi preţ; e) se vând de acelaşi producător.
64. Oferta industriei pentru bunul X, bun de consum alimentar, în raport cu producţia lui (importul este nul)
este:a) mai mare; b)mai mică; c) poate fi mai mare decât 0; d)informaţiile sunt insuficiente pentru a opta
între a), b), c), d); e)sunt identice.
65. Un producător acţionează pe o piaţă cu concurenţă perfectă şi realizează pe termen scurt un cost marginal de
40 u.m. la bunul pe care-l produce, la o producţie de 1000 kg care-i maximizează profitul total. CT contabil
=24000 u.m. Profitul total este:a)14000; b)16000; c)18000; d)20000; e)nu se poate calcula.
66. În anul 2004, în ciuda condiţiilor climaterice vitrege, oferta de pepeni verzi a fost excepţională, în toate
zonele în care se cultivă şi se comercializează. Veniturile producătorilor de pepeni de regulă au scăzut, mulţi
dintre ei nu şi-au acoperit costurile. Explicaţia sintetică este că: a) cererea de pepeni este elastică la preţ;
b)cererea este inelastică la preţ; c) cererea este de elasticitate unitară în funcţie de preţ; d) s-au cumpărat
pepeni din import; e) pepenii au fost de calitate slabă.
67. Producţia de ciment din ţara X se realizează în cadrul a 15 fabrici, aparţinând la 3 mari companii
transnaţionale, care realizează o înţelegere confidenţială care poartă caracteristicile de cartel. Ke o/preţ =1,4;
Keo/cost = 1,5. Producţia firmelor se desfăşoară în plaja randamentelor de scară descrescătoare (Keq/consumul
de factori = 0,9). Argumentaţi dacă, pentru mărirea profiturilor, pentru membrii cartelului este mai
convenabil: a) să mărească producţia şi să menţină preţul; b) să mărească preţul şi să menţină producţia;
c) să reducă producţia şi să majoreze preţul; d) să mărească producţia şi preţul; e) să reducă producţia şi
preţul.
68. Elasticitatea cererii în raport de preţ pentru cafea este 0,9 iar a ofertei este de 1,1. Ministerul de Finanţe
propune iar guvernul acceptă perceperea unei accize suplimentare asupra vânzărilor de cafea de 2 u.m./Kg.
În urma adoptării acestei măsuri, vânzările zilnice de cafea în oraşul A devin 1200 kg. Acciza pe care o
încasează zilnic bugetul din oraşul Ade 1200*2 = 2400 u.m. este suportată în principiu de: a) cumpărători; b)
vânzători (producători); c) fie de cumpărători, fie de producători, dar proporţia este indeterminată; d) în cea
mai mare parte de producători; e) în cea mai mare parte de consumatori.
69. Guvernul apreciază ca necesară mărirea veniturilor bugetare prin sporirea taxelor indirecte. Are la dispoziţie
următoarele alternative: a) să majoreze TVA-ul la toate categoriile de mărfuri cu acelaşi procent; b) să
majoreze TVA-ul şi accizele în special la bunurile cu cerere elastică şi ofertă inelastică; c) să majoreze
TVA-ul şi accizele la bunurile cu cerere inelastică; d) să majoreze TVA-ul mai ales la bunurile cu ofertă
inelastică; e) să majoreze TVA-ul la bunurile cu elasticitate unitară a cererii şi ofertei.
70. Curba ofertei se deplasează spre dreapta atunci când: a) creşte costul producţiei; b) preţul bunului produs
creşte; c) scade numărul ofertanţilor; d) se descoperă tehnologii mai performante; e) cresc taxele şi/sau
scad subvenţiile.
42

lOMoARcPSD|11479473
71. Oferta se extinde atunci când : a) preţul bunului produs scade ; b) preţul celorlalte bunuri scade ; c)preţul
bunului produs creşte ; d) creşte numărul ofertanţilor ; e)scade costul producţiei.
72. Curba individuală a ofertei pe termen scurt pentru un producător prezent în ramură şi care acţionează pe
piaţa cu concurenţă perfectă este zona costului marginal situată deasupra curbei : a) costului fix mediu ; b)
încasării medii ; c) productivităţii medii ; d)costului variabil mediu ; e) costului total mediu.
73. Conform legii ofertei, ceteris paribus: a)între preţ şi încasările producătorilor există o relaţie inversă; b)
preţul şi cantitatea cerută sunt invers corelate; c) relaţia dintre preţ şi cantitatea oferită este pozitivă; d)
încasările vânzătorilor şi cheltuielile cumpărătorilor sunt în relaţie directă; e) orice relaţie între preţ şi
cantitatea oferită poate fi posibilă.
74. Firma iese de pe piaţă în condiţiile când: a) preţului este egal cu costul total mediu; b) preţului este egal cu
costul variabil mediu; c) preţul este egal cu costul marginal; d)costul este total egal cu costul marginal; e)
nici o variantă nu este corectă.
75. O firmă îşi maximizează profitul atunci când: a)costul marginal este descrescător;b)costul marginal este
constant;c)costul marginal este crescător;d)la început costul marginal este descrescător şi apoi crescător;
e)nici o variantă nu este corectă.
76. Oferta pentru bunul X a fost în anul n de 1000 bucăţi. În anul n+1, se scontează o creştere a preţurilor cu
10% şi a costurilor cu 15%. În condiţiile în care coeficientul elasticităţii ofertei în funcţie de preţ este 1,5 şi
coeficientul elasticităţii ofertei în funcţie de cost este 1, care dintre următoarele afirmaţii referitoare la
cantitatea din bunul X oferită este adevărată: a)scade cu 30% şi devine 700; b)scade cu 10% şi devine 900;
c)creşte cu 30% şi devine 1300; d)creşte cu 10% şi devine 1100; e)nu suferă nici o modificare.
77. Un preţ administrat, situat sub nivelul preţului de echilibru, generează:a)diminuarea surplusului
producătorului ; b)creşterea surplusului producătorului ; c)nemodificarea surplusului producătorului ; d)o
situaţie optimă; e)nici un răspuns corect.
78. Un şoc crescător asupra ofertei pe o piaţă concurenţială, în condiţiile în care cererea rămâne neschimbată,
determină:a)scăderea preţului de echilibru şi a cantităţii de echilibru;b)scăderea preţului de echilibru şi
creşterea cantităţii de echilibru;c)creşterea cantităţii de echilibru şi a preţului de echilibru;d)creştere
preţului de echilibru şi scăderea cantităţii de echilibru;e)nu sunt influenţate preţul şi cantitatea de echilibru.
79. Un şoc crescător asupra cererii pe o piaţă concurenţială ,în condiţiile în care oferta rămâne neschimbată,
determină:a) scăderea preţului de echilibru şi a cantităţii de echilibru;b)scăderea preţului de echilibru şi
creşterea cantităţii de echilibru;c)creşterea cantităţii de echilibru şi a preţului de echilibru; d)creştere
preţului de echilibru şi scăderea cantităţii de echilibru;e)nu sunt influenţate preţul şi cantitatea de echilibru.
80. Printre factorii care determină creşterea ofertei se pot include:a) creşterea costurilor;b) creşterea numărului
ofertanţilor;c) scăderea subvenţiilor şi creşterea taxelor;d) scăderea nunărului de ofertanţi.
81. Cu cât cererea este mai elastică, cu atât:a) consumatorul suportă o parte mai mare din taxă ;b) producătorul
suportă o parte mai mare din taxă ;c) veniturile producătorilor cresc mai mult când preţul scade ;d)
veniturile producătorilor cresc mai puţin când preţul scade.
PIAŢĂ, CONCURENŢĂ, PREŢURI
1. Nu reprezintă trăsătură a pieţei cu concurenţă monopolistică: a) diferenţierea bunurilor; b) atomicitatea

cererii şi a ofertei; c) fiecare producător poate influenţa piaţa; d) mărcile firmelor sunt individualizate; e)
posibilităţi multiple de alegere pentru consumatori.
2. O firmă ce operează pe o piaţă cu concurenţă perfectă observă că produce la un nivel la care venitul
marginal este inferior costului marginal. Pentru a-şi maximiza profitul (sau reduce pierderile) firma ar trebui
să: a) crească nivelul producţiei; b) crească preţul; c) iasă de pe piaţă; d) reducă preţul; e) reducă producţia.
43

lOMoARcPSD|11479473
3. O firmă cu poziţie de monopol are funcţia de cost marginal Cmg = 3Q. Dacă cererea este dată de funcţia
P=20-Q, atunci pentru maximizarea profitului, producţia firmei trebuie să fie: a) Q=3; b) Q=4; c) Q=5; d)
Q=10; e) Q=20.
4. Preţul pieţei este mai mic decât costul total mediu, dar mai mare decât costul variabil mediu. În acest caz: a)
pierderea este mai mare decât costul fix; b) profitul este pozitiv; c) producătorul se află la pragul de
rentabilitate; d) producătorul nu mai produce pe termen scurt; e) producătorul continuă să producă pe
termen scurt.
5. Pe o piaţă concurenţială, preţul de echilibru este determinat de: a) preţul maxim pe care oricare consumator
este dispus să-l plătească; b) preţul minim pe care oricare producător este dispus să-l accepte; c) egalitatea
cantităţii cerute cu cea oferită; d) preţul stabilit de cel mai mare producător; e) preţul stabilit de cea mai
influentă asociaţie de protecţie a consumatorilor.
6. Nu reprezintă trăsătură a pieţei cu concurenţă de tip oligopol: a) puţini ofertanţi cu forţă economică ridicată;
b) fiecare producător poate influenţa condiţiile pieţei; c) numeroşi cumpărători cu forţă economică redusă;
d) puţini cumpărători cu forţă economică ridicată; e) atomicitatea cererii.
7. Curba individuală a ofertei pe termen scurt pentru un producător ce acţionează pe piaţa cu concurenţă
perfectă este acea porţiune a costului marginal situată deasupra curbei: a) costului total mediu; b) costului
variabil mediu; c) costului fix mediu; d) încasării medii; e) productivităţii medii.
8. Nu reprezintă o caracteristică a pieţei cu concurenţă pură şi perfectă: a) atomicitatea cererii şi a ofertei; b)

omogenitatea produselor; c) fluiditatea perfectă; d) transparenţa perfectă; e) informaţia asimetrică.
9. Conceptul de pierdere socială ca urmare a impunerii unei taxe se referă la faptul că: a) prin impunerea taxei,
decidenţii politici îşi exercită influenţa politică; b) producătorul suportă întotdeauna o povară mai mare din
taxă decât consumatorul; c) consumatorul suportă întotdeauna o povară mai mare decât producătorul; d)
producătorul suportă întotdeauna o parte mai mare din povara fiscală, drept urmare îşi reduce producţia,
determinând astfel pierderea de locuri de muncă; e) povara suportată de consumator şi producător
depăşeşte veniturile guvernului de pe urma colectării taxei respective.
10. Un producător dintr-o piaţă de concurenţă perfectă produce 1.000 bucăţi dintr-un bun. Costul fix este de 10
milioane lei, iar costul variabil este de 32 milioane lei. Preţul minim la care producătorul poate să-şi vândă
producţia pe termen scurt este: a) 42.000 lei; b) 20.000 lei; c) 32.000 lei; d) 4.200 lei; e) 2.000 lei.
11. O firmă produce cu următoarea funcţie a costurilor: CT=15 + 10Q+15Q 2. Se consideră că firma se află în
situaţia de oligopol, având o funcţie a cererii: P=110-10Q. Nivelul producţiei care maximizează profitul şi
preţul la care va fi vândut produsul, sunt: a) 2 unităţi şi, respectiv, 90 u.m.; b) 3 unităţi şi, respectiv, 80
u.m.; c) 4 unităţi şi, respectiv, 70 u.m.; d) 5 unităţi şi, respectiv, 60 u.m.; e) 6 unităţi şi, respectiv, 50 u.m.
12. Care dintre următoarele afirmaţii este falsă? a) barierele legale la intrarea pe piaţă constituie o cauză a
formării monopolurilor; b) structura costurilor monopolului natural evidenţiază importante economii de
scară pentru niveluri ridicate ale producţiei; c) un monopol poate obţine un profit mai mare impunând
preţuri diferite pe pieţe diferite; d) preţul este o variabilă exogenă în condiţii de oligopol; e) pe o piaţă de
oligopol producătorii pot practica concurenţa prin preţ.
13. Un monopolist are costul marginal dat de relaţia C m 3 Q , unde Cm este costul marginal, iar Q este
producţia. Monopolistul se confruntă cu o cerere dată de relaţia
P 20  Q , unde P este preţul. În scopul
maximizării profitului, producţia trebuie să fie: a) 3; b) 4; c) 5; d) 10; e) 20.
14. Alegerea unui producător monopolist care urmăreşte maximizarea profitului corespunde unei situaţii în care:
a) preţul este mai mare decât costul marginal; b)costul marginal este egal cu preţul; c) preţul este mai mic
decât costul marginal; d) preţul este egal cu încasarea marginală; e) preţul este mai mic decât încasarea
marginală.
15. Care dintre următoarele contribuie cel mai mult la existenţa unei situaţii de oligopol într-o industrie: a) slabe
bariere la intrarea pe piaţă; b) cerere elastică; c) produse standardizate; d) economii de scară; e) informaţie
perfectă.
44

lOMoARcPSD|11479473
16. Piaţa cu concurenţă de tip monopson apare atunci când: a) oferta de mărfuri este reprezentată de un număr
mic de producători; b) oferta este concentrată la un singur producător; c) există un număr mare de
producători şi consumatori; d) există atomicitatea cererii; e) cererea este concentrată la un singur
consumator.
17. Existenţa mai multor mărci de produs caracterizează piaţa: a) cu concurenţă perfectă; b) de monopson; c) de
oligopol; d) monopolistică; e) de monopol.
18. În condiţii de monopol există următoarea relaţie între venitul mediu (VM) şi venitul marginal (Vmg) al
firmei monopoliste: a) VM > Vmg; b) VM = Vmg; c) VM < Vmg; d) VM = Vmg – Cmg; e) VM =
Vmg/3.
19. În cazul în care o firmă de pe o piaţă de oligopol măreşte preţul de vânzare a produselor sale: a) cererea
pentru produsele acelei firme devine elastică; b)celelalte firme din oligopol vor proceda la fel; c) clientela
celorlate firme va migra spre acea firmă; d) curba cererii pentru produsele acelei firme devine inelastică;
e)firma în cauză cucereşte o parte mai mare din piaţă.
20. Un coeficient ridicat de elasticitate al cererii în raport cu preţul unui bun poate indica faptul că: a) pe acea
piaţă există monopol; b) pe acea piaţă există un oligopol coordonat; c) concurenţa este perfectă sau
monopolistică; d) concurenţa este de tip monopol bilateral; e) piaţa este dominată de un duopol asimetric.
21. Monopolul în cadrul unei economii de piaţă: a) determină preţurile tuturor bunurilor şi serviciilor;b) dispare
treptat pe măsura dezvoltării economiei; c) este expresia unui nivel redus de concentrare a producţiei; d)
poate dispărea prin reducerea restricţiilor de acces pe piaţă; e) se referă doar la emisiunea monetară.
22. Un monopolist are funcţia de cost total CT= 200 + 5Q, unde Q este cantitatea produsă. Funcţia cererii pieţei
este dată de relaţia P = 209 – 3Q, unde P este preţul. Preţul şi cantitatea produsă în condiţiile maximizării
profitului sunt: a) 34; 107; b) 107; 34; c)5; 68; d) 206,57; 0,81; e) imposibil de determinat.
23. Curba cererii pentru o firmă în condiţiile concurenţei perfecte este: a) verticală; b)orizontală; c)
descrescătoare în raport cu preţul pieţei; d) crescătoare în raport cu preţul pieţei; e) oricare dintre variantele
de mai sus.
24. În condiţiile concurenţei imperfecte, preţul de echilibru al unui factor de producţie este dat de: a) intersecţia
dintre curbele cererii produsului şi ofertei factorului de producţie; b)intersecţia dintre curbele cererii şi
ofertei factorului de producţie; c) intersecţia dintre curbele cererii şi ofertei produsului realizat; d)
intersecţia dintre curbele costului marginal şi ofertei factorului de producţie; e) nici una dintre cele de mai sus.
25. Se consideră un producător aflat în condiţii de concurenţă imperfectă. Încasarea marginală (I m) şi costul
marginal (Cm) au următoarele expresii: I m=100-18Q şi, respectiv Cm=2Q, unde Q este producţia. În vederea
maximizării profitului, producţia va fi: a)4,55; b) 5; c) 5,55; d) 50; e) 100.
26. Accentuarea reclamei în cazul unei firme aflată în condiţii de concurenţă monopolistică poate determina: a)
menţinerea profiturilor; b) reducerea profiturilor; c)reducerea vânzărilor; d) creşterea costurilor medii
concomitent cu creşterea vânzărilor; c) reducerea profiturilor şi a costurilor medii.
27. În cazul unei firme aflată în situaţia de monopol funcţia inversă a cererii şi funcţia costului total sunt
următoarele: P = 12 - 0,02Q ;I, respective CT = 500 + 8Q, în care P este preţul unitar, Q reprezintă cantitatea
cerută/produsă dintr-un bun, iar CT este costul total. Volumul producţiei care asigură maximizarea profitului
total este: a)50; b)100; c) 300; d)1000; e)nu poate fi calculat.
28. Un monopolist are costul marginal dat de relaţia Cm = 6Q+1, unde Cm este costul marginal, iar Q este
producţia. Monopolistul se confruntă cu o cerere dată de relaţia P = 65 - Q, unde P este preţul. Dacă
obiectivul monopolistului este maximizarea profitului, atunci producţia este: a)8,125; b)12,8; c) 8; d) 9,14;
e) 0,12.
29. Un monopolist are costul marginal dat de relaţia Cm = 4Q, unde Cm este costul marginal, iar Q este
producţia. Monopolistul se confruntă cu o cerere dată de relaţia P= 48 – Q, unde P este preţul. În scopul
maximizării profitului, producţia trebuie să fie: a) 6; b) 8; c) 9,6; d) 12; e) 16.
45

lOMoARcPSD|11479473
30. Un producător aflat în situaţia de monopol va decide creşterea producţiei când: a) costul marginal excede
încasarea marginală; b) încasarea marginală excede costul marginal; c) costul marginal este egal cu
încasarea marginală; d) încasarea marginală este negativă; e) toate cele de mai sus.
31. Atunci când încasarea marginală este superioară costului marginal, profitul firmei creşte dacă: a) producţia
creşte; b) producţia scade; c) producţia rămâne constantă; d)producţia creşte sau scade; e) informaţia este
insuficientă pentru a da un răspuns corect.
32. Într-o economie, alocarea eficientă a resurselor se realizează prin: a) sistemul preţurilor; b) tehnologiile de
producţie; c) preferinţele consumatorilor; d)deciziile producătorilor; e) deciziile guvernului.
33. Într-o economie de piaţă, concurenţa are rolul de a: a) asigura satisfacerea tuturor trebuinţelor; b) reduce
riscul în luarea deciziilor; c) realiza concentrarea producţiei; d) stimula creşterea eficienţei economice; e)
asigura avantaje pentru consumatori în defavoarea producătorilor.
34. Printre caracteristicile concurenţei perfecte, regăsim: a) eterogenitatea produselor; b) firmele sunt „price
makers”; c) existenţa unui număr mare de cumpărători şi a unui număr redus de producători; d) intrarea şi
ieşirea liberă pe/de pe piaţă; e) firmele sunt adesea în poziţii de oligopol.
35. În cazul concurenţei perfecte, preţul la care se vinde un bun pe piaţă este: a) inferior venitului marginal; b)
întotdeauna superior costului marginal; c) întotdeauna superior profitului total; d) întotdeauna inferior
profitului marginal; e) întotdeauna egal cu venitul marginal.
36. Următoarea relaţie este valabilă indiferent de tipul de piaţă avută în vedere: a) preţul este egal cu venitul
mediu; b) preţul este unic; c) costul marginal este superior venitului marginal; d) preţul este egal cu venitul
marginal; e) preţul este egal cu costul total mediu.
37. Egalitatea dintre preţ şi venitul marginal este o caracteristică a pieţei: a) de monopol; b) de monopson; c) de
oligopol; d) monopolistică; e) cu concurenţă perfectă.
38. Profitul total este maxim, atunci când: a) venitul marginal este maxim; b) profitul marginal tinde către zero;
c) profitul mediu este în creştere; d) venitul marginal este egal cu costul marginal; e) profitul mediu este
zero.
39. O firmă ce acţionează pe piaţa cu concurenţă perfectă va opta pentru stoparea temporară a producţiei atunci
când: a) preţul este superior costului total mediu; b) preţul este inferior costului variabil mediu; c) preţul
este inferior costului mediu, dar superior costului variabil mediu; d) preţul este superior venitului mediu; e)
preţul este inferior costurilor fixe.
40. Să presupunem că, pe o piaţă cu concurenţă perfectă, preţul pieţei este superior costului mediu. Care din
următoarele afirmaţii este adevărată, având în vedere o perioadă mai lungă de timp: a) firme noi vor intra pe
piaţă, iar preţul va creşte; b) unele firme existente pe piaţă vor stopa producţia; c) firmele existente pe piaţă
înregistrează pierderi; d) firme noi vor intra pe piaţă, iar preţul va scădea; e) nici una din cele de mai sus.
41. Când egalitatea dintre costul marginal şi preţ se realizează sub nivelul costului variabil mediu, firma: a)
înregistrează pierderi; b) înregistrează profit contabil; c) se află la nivelul pragului de rentabilitate; d)
decide continuarea producţiei; e) îşi maximizează profitul.
42. Să presupunem că o firmă acţionează pe o piaţă cu concurenţă perfectă. Dacă are loc o creştere a preţului
datorată unor factori exogeni şi firma urmăreşte maximizarea profitului, atunci aceasta va reacţiona prin: a)
reducerea producţiei; b) creşterea producţiei; c) menţinerea constantă a nivelului producţiei; d) creşterea
producţiei şi a preţului pieţei; e) nici una din cele de mai sus.
43. O firmă va decide diminuarea producţiei realizate în condiţiile în care: a) costul marginal este inferior
preţului pieţei; b) costul marginal este inferior costului variabil mediu; c) venitul marginal este inferior
preţului pieţei; d) costul marginal este superior preţului pieţei; e) venitul mediu este inferior preţului
practicat de firmă.
44. O firmă urmăreşte maximizarea profitului obţinut din producţia bunului X. Preţul pieţei este de 50 um;
funcţia costului total are forma CTM = 15/Q + 5Q. Determinaţi producţia optimă şi nivelul profitului aferent
acesteia : a)10 şi 140; b)15 şi 110; c)10 şi 250; d) 5 şi 110; e) 5 şi 250.
46

lOMoARcPSD|11479473
45. O firmă urmăreşte maximizarea profitului obţinut din producţia bunului X. Preţul pieţei este de 50 um;
funcţia costului total are forma CTM = 15/Q + 5Q. Arătaţi cu cât trebuie să mărească firma producţia ştiind
că are loc o creştere (exogenă) a preţului cu 20%: a) cu 2 unităţi; b) cu 100%; c) cu 50%;d) cu 20%; e) cu
10 unităţi.
46. Arătaţi care din afirmaţiile următoare este adevărată cu privire la piaţa cu concurenţă perfectă: a)
producătorii sunt ”price makers”; b) dreapta preţului are pantă negativă; c) bunurile oferite pe piaţă sunt
identice; d) preţul este inferior venitului marginal; e) a şi b.
47. În condiţiile concurenţei perfecte, o firmă înregistrează pierderi atunci când egalitatea dintre venitul
marginal şi costul marginal se realizează: a) sub curba costului mediu; b) la nivelul de minim al costului
mediu; c) peste costul mediu; d) sub curba costului fix; e) nici una din cele de mai sus.
48. Ştiind că preţul este 10 u.m., iar costul marginal este 8 u.m., o firmă ce urmăreşte maximizarea profitului va
decide: a) stoparea producţiei; b) creşterea producţiei; c) reducerea producţiei; d) creşterea preţului de
vânzare a bunului respectiv; e) reducerea preţului la 8 unităţi monetare.
49. Funcţia costului unei firme ce acţionează pe piaţa cu concurenţă perfectă este dată de relaţia CT = 125 +
5Q2. Să se determine nivelul minim al preţului pieţei care face posibilă pe termen lung continuarea activităţii
economice: a) 50; b) 60; c) 25; d) 100; e) 10.
50. Funcţia costului unei firme ce acţionează pe piaţa cu concurenţă perfectă este dată de relaţia CT = 125 +
5Q2. Identificaţi care este nivelul optim al producţiei dacă preţul pieţei este de 100 um: a) 5 unităţi; b) 100
unităţi; c) 50 unităţi; d) 15 unităţi; e)10 unităţi.
51. Statul consolidează poziţia de monopol a unor producători interni dacă: a) măreşte taxele vamale la
import; b) reduce barierele legale de intrare pe piaţă a unor noi producători; c) liberalizează comerţul
exterior; d) nu asigură protecţia asupra proprietăţii intelectuale şi industriale; e) decide intrarea în Uniunea
Europeană.
52. În cazul unui monopol, discriminarea prin preţ: a) sporeşte costul total al producţiei; b) reduce profitul total
al monopolului; c) reduce surplusul consumatorului; d) se poate practica numai în cazul unei transparenţe
ridicate a pieţei; e) favorizează întotdeauna consumatorul.
53. O firmă cu poziţie de monopol produce un bun X şi înregistrează funcţia costului total de forma CT = 1,5 Q 2
+ 2, unde CT = costul total, Q = producţia. Funcţia cererii pentru bunul considerat este de forma P = 20 – Q,
unde P = preţul bunului. Producţia ce asigură maximizarea profitului de monopol şi proftul maxim ce poate
fi atins în condiţiile date sunt: a) Q = 20; Pr = 135; b) Q = 4 ; Pr = 64; c) Q = 5 ; Pr = 37,5; d) Q = 4 ; Pr =
38; e) Q = 8 ; Pr = 100.
54. Monopolul natural reprezintă o situaţie: a) specifică extracţiei de resurse naturale; b) ce constituie doar un
model teoretic; c) în care un producător oferă pe piaţă un bun la un cost mediu superior altor producători;
d) în care un producător beneficiază de efectele economiilor de scară; e) în care producătorul nu obţine
profit.
55. O firmă aflată în poziţie de monopol: a) domină absolut piaţa şi nu trebuie să ţină seama de cerere; b)
stabileşte atât preţul, cât şi cantitatea oferită pe piaţă, numai în funcţie de capacitatea sa de producţie şi de
obiectivul său de maximizare a profitului; c) domină absolut piaţa, dacă produsul său nu are substitute;
d) nu poate influenţa cererea prin reclamă; e) preia preţul pieţei ( este “price-taker”).
56. Protecţia asupra proprietăţii intelectuale şi industriale: a) poate crea o situaţie de monopol; b) trebuie
eliminată pentru că defavorizează consumatorii; c) este o premiză pentru procesul de inovare; d) a+b; e)
a+c.
57. Situaţia de monopol permite obţinerea de supraprofit pentru că: a) preţul de monopol este la nivelul costului
marginal; b) preţul de monopol depăşeşte costul marginal; c) cantitatea totală dintr-un bun oferită pe piaţă
este mai mare decât oferta totală a pieţei în condiţii de concurenţă; d) are loc maximizarea cifrei de afaceri;
e) are loc minimizarea costului mediu.
47

lOMoARcPSD|11479473
58. Pe piaţa cu concurenţă monopolistică, producţia este considerată ca fiind optimă: a) în zona crescătoare a
costului marginal; b) în zona crescătoare a costului total mediu; c) în zona descrescătoare a costului
marginal; d) în zona descrescătoare a costului total mediu; e) în zona in care costul total mediu este
constant.
59. Piaţa băuturilor răcoritoare din România constituie un exemplu de: a) oligopson; b) concurenţă
monopolistică; c) monopson; d) monopol; e) oligopol.
60. Cartelul: 1) reprezintă un exemplu de concurenţă monopolistică; 2) este reprezentat de un grup de firme
care, deşi şi-au păstrat autonomia decizională, se inţeleg între ele cu privire la preţ si la segmentele de piaţă;
3) este rezultatul fuzionării mai multor firme sub o conducere comună; 4) este rar intalnit în practică,
datorită, printre altele, şi costurilor antrenate de supravegherea partenerilor; 5) 1-4 corecte. a) 2,3; b)2; c)
2,4; d)5; e)1,3,4
61. Situaţia în care două, trei sau patru firme asigură între 50%-95% din totalul vânzarilor este caracteristică: a)
monopolului; b) pieţei cu concurenţă perfectă; c) oligopolului; d) oligopsonului; e) monopsonului.
62. Care dintre următoarele caracteristici sunt proprii concurenţei monopolistice: 1) firma atinge echilibrul pe
termen lung când preţul este egal cu costul mediu; 2)oferta mărfii nu este controlată de nici o firmă; 3)
firmele pătrund în industrie şi pe piaţă fără dificultate; 4) existenţa mai multor firme care produc şi vând
aceeaşi marfă diferenţiată calitativ; 5)oferta firmelor se adaptează permanent la cerere. a)(1,3,4,5); b)
(2,3,4,5); c)(1,3); d)(1,2,3,4,5); e)(1,4,5)
63. În condiţii de oligopol: a) firmele nu pot practica concurenţa prin preţ; b) preţul este o variabilă exogenă; c)
existenţa curbei „frânte” a cererii explică mecanismul de formare a preţului; d) modificarea preţurilor
poate fi o decizie comună a firmelor; e) a-d false.
64. Nu reprezintă trăsătură a pieţei cu concurenţă monopolistică: a) diferenţierea bunurilor; b) atomicitatea

cererii şi a ofertei; c) fiecare producător poate influenţa piaţa; d) mărcile firmelor sunt individualizate; e)
posibilităţi multiple de alegere pentru consumatori.
65. Pe o piaţă concurecnţială, funcţia cererii este Q=100-10P iar funcţia ofertei este Q=20+5P, unde Q este
cantitatea iar P este preţul. Dacă guvernul impune un preţ P=5 u.m., atunci pe piaţă apare: a) un surplus de
15 unităţi de cantitate; b) un surplus de 5 unităţi de cantitate; c) un deficit de 5 unităţi de cantitate; d) un
deficit de 70 unităţi de cantitate; e) o diferenţă de 2 u.m. între preţul de echilibru şi preţul impus de guvern.
66. Piaţa relevantă: a)este cea mai importantă;b)este cea pe care se efectuează majoritatea tranzacţiilor dintr-un
bun;c)este cea care se află în oraşul cel mai important (al ţării, al continentului) de efectuare a tranzacţiilor
din bunul respectiv aşa cum este Roterdam pentru ţiţei sau Londra pentru valute şi titluri de valoare;d)este
cea care cuprinde toate tranzacţiile cu respectivul bun;e)tranzacţiile cu respectivul bun plus toate cele cu
bunurile a căror cerere este afectată de modificarea preţului respectivului bun.
67. Piaţa relevantă a morcovilor cuprinde pe lângă tranzacţiile cu morcovi pe cele

cu:a)păstârnac;b)ceapă;c)toate legumele;d)toate bunurile de orice gen a căror cerere creşte când preţul
morcovilor scade;e)toate bunurile a căror cerere creşte sau scade când se modifică preţul morcovilor.
68. Pe piaţa cărnii acţionează în calitate de vânzători aproximativ 100 firme. Cererea săptămânală este în medie
10 000 tone. Două firme, A şi B decid să majoreze preţul cu 10% iar cererea săptămânală devine 9500 tone.
Se apreciază că piaţa cărnii din această ţară este:a)competitivă;b)puţin competitivă;c)de monopol;d)de
concurenţă perfectă;e)de oligopol contrat.
69. Propoziţia „Accesul populaţiei la bunurile economice este condiţionată doar de achitarea preţului”
este:a)adevărată;b)falsă;c)este adevărată pentru bunurile publice;d)este falsă doar pentru bunurile
publice;e)este adevărată doar pentru bunurile marfare.
70. Accesul populaţiei la bunurile marfare (cu alte cuvinte raţionalizarea acestui acces) se realizează:a)doar
prin preţ;b)prin preţ şi prin alte mijloace;c)doar prin alte instrumente;d)doar prin preţ pentru persoanele
sărace;e)doar prin alte instrumente în economiile mixte.
48

lOMoARcPSD|11479473
71. Penuria de bunuri în sens economic apare atunci când:a)resursele sunt insuficiente pentru satisfacerea
tuturor nevoilor;b)când unele categorii de persoane nu au bani pentru procurarea bunurilor;c)în orice situaţie
când cererea este mai mare decât oferta;d)când cererea este mai mare decât oferta datorită unor preţuri
„false”; e)în toate situaţiile de mai sus.
72. Penuria şi raritatea sunt:a)sinonime;b)în relaţie parte – întreg;c)în relaţie întreg – parte;d)nu au nici o
legătură;e)sunt în relaţie invers proporţională.
73. În Capitală, locuinţele cu chirie pentru tinerii căsătoriţi cresc într-un ritm inferior formării noilor familii şi
cupluri. Consiliul Municipal, confruntat cu nemulţumirile tinerilor trebuie să decidă între mai multe
alternative, iar dvs. consideraţi că cea mai bună este:a)plafonarea chiriilor (pe zone şi în funcţie de gradul
de confort);b)acordarea unor facilităţi fiscale celor care construiesc locuinţe de închiriat (dar pentru
aceasta trebuie mărite unele impozite, fără de care nu pot fi asigurate resursele bugetare);c)să acorde un
sprijin bănesc tinerilor căsătoriţi sau în cuplu (dar şi în acest caz vor fi mărite unele impozite);d)să nu
intervină, iar piaţa să stabilească „preţul corect” al chiriilor;e)Primăria să cumpere locuinţele de închiriat
şi să le închirieze tinerilor.
74. Afirmaţia „Preţurile libere sunt mai bune decât orice preţ format prin intervenţia directă sau indirectă a
autorităţilor” este:a)corectă, fiind o afirmaţie normativă;b)falsă, fiind o afirmaţie pozitivă;c)este falsă
pentru că toate preţurile efective suportă o anumită influenţă a autorităţilor;d)nu este nici adevărată, nici
falsă; depinde de situaţie şi unghiul din care judecăm;e)este o propoziţie normativă.
75. Fie două bunuri x şi y pentru care, pe o piaţă concurenţială, cererea săptămânală (Q) şi preţul iniţial au fost:
Px=500, Py=100, Qx=20 buc, Qy=400 buc. În t1, Px se dublează iar Py=constant. Ca rezultat Qx=15,
Qy=350. Rezultă că cele două bunuri sunt:a) substituibile;b)complementare;c)de
lux;d)inferioare;e)indiferente.
76. Când o firmă acţionează pe o piaţă concurenţială, iar Vmg=Cmg, venitul total este:a)nul;b)pozitiv;c)egal cu
profitul;d)egal cu preţul;e)negativ.
77. Pe termen scurt, o firmă concurenţială realizează P=Cmg (dar superior CTM-full). Aceasta înseamnă că ea
lucrează în condiţii:a)optimale;b)suboptimale;c)realizează un profit oarecare;d)de monopol;e)de
monopson.
78. Fie o firmă care acţionează în condiţii apropiate de cele ale concurenţei perfecte. Ea are o funcţie de cost :
CT=4Q2+4Q+20. Preţul unitar al bunului x este de 36 u.m.. Când firma se află la echilibru pe termen scurt:
venitul total şi profitul sunt:a)140, 40;b)144, 100;c)237, 125;d)400, 100;e)a-d false.
79. O firmă, în condiţii de concurenţă, are o funcţie de cost total CT=3Q 2+7Q+90 (costurile sale fixe fiind sub
nivelul celorlalte firme atomizate din industrie). Preţul este definit prin relaţia P=47-2Q şi se formează
liber. Pe termen scurt profitul acestei firme este:a)egal cu profitul normal;b)egal cu profitul pur;c)mai mare
ca profitul pur;d)mai mic decât profitul pur;e)nu se poate răspunde; informaţiile sunt insuficiente.
80. Propoziţia „Echilibrul firmei concurenţiale pe termen scurt este sinonim cu echilibrul stabil”
este:a)adevărată;b)falsă; c)adevărată, dacă produce bunuri substituibile;d)falsă dacă bunurile produse sunt
alimentare;e)adevărată în economii cu piaţă funcţională.
81. Pe o piaţă concurenţială, elasticitatea cererii şi cea a ofertei pentru bunul x este la echilibru de 1,3. Asupra
cererii se produce un şoc prin modificarea profundă a preferinţelor consumatorilor. Se scontează, că ulterior
piaţa acestui bun să:a)rămâne în echilibru;b)dezechilibrul este autoîntreţinut;c)revine la echilibru
iniţial;d)pot fi adevărate oricare din a, b, c; e)toate propoziţiile a, b, c sunt false.
82. Diagrama Cobweb exprimă:a)starea de echilibru stabil;b)starea de dezechilibru pe termen scurt;c)procesul

de revenire la echilibru prin eliminarea (absorbţia) treptată a unor şocuri asupra cererii şi/sau ofertei;
d)toate cele de mai sus;e)a, b, c false.
83. Pe piaţa bunului x, oferta este mai mare decât cererea iar preţul de tranzacţie este mai mic decât preţul de
echilibru. Surplusul efectiv al producătorului faţă de cel normal este:a)mai mare;b)mai mic; c)identic;
49

lOMoARcPSD|11479473
d)poate fi adevărat oricare din propoziţiile a, b, c; e)nu se poate răspunde pentru că informaţiile sunt
insuficiente.
84. Pe piaţa concurenţială, surplusul consumatorului şi al producătorului sunt maxim posibile când:a)piaţa este
în echilibru;b)când se înregistrează exces de cerere;c)când se înregistrează exces de ofertă;d)în toate
situaţiile a, b, c; e)în nici una din situaţiile a, b, c.
85. Piaţa cu concurenţă pură şi perfectă este acea piaţă care se caracterizează prin:1)libertatea de a intra şi de a
ieşi de pe piaţă;2)transparenţa perfectă;3)atomicitate perfectă;4)produse uşor diferenţiate;5)perfecta
mobilitate a factorilor de producţie.
86. Costul marginal este de 30 u.m. iar producţia corespunzătoare maximizării profitului pe termen scurt este
de10.000 bucăţi. Costurile totale sunt de 210.000 u.m. Profitul unitar, dacă firma acţionează în condiţii
apropiate concurenţei perfecte este :a) 9 u.m ;b) 12 u.m;c)21 u.m;d)25 u.m.;e)30 u.m..
87. Piaţa concurenţială este considerată o piaţă cu “echilibru stabil” atunci când:a)| Ecx/px| > Eox/px;b)| Ecx/px| <
Eox/px;c)| Ecx/px| = Eox/px;d)Ecx/px = 0;e)Ecx/px = ∞.
88. Atunci când cererea şi oferta pe piaţă scad, dar în proporţii diferite:a)preţul de echilibru scade şi cantitatea
de echilibru scade;b)preţul de echilibru creşte şi cantitatea de echilibru scade;c)preţul de echilibru poate să
crească, să scadă sau să nu se modifice, iar cantitatea de echilibru creşte;d)preţul de echilibru scade sau
creşte, iar cantitatea de echilibru scade;e)preţul de echilibru scade, creşte sau nu se modifică, iar
cantitatea de echilibru creşte, scade, nu se modifică.
89. O firmă care îşi desfăşoară activitatea în condiţii apropiate concurenţei perfecte şi produce bunul x.
Vmg=P=55, iar costul total de producţie CT=5Q 2+5Q+5. Mărimea profitului la nivelul producţiei optime
este:a)230;b)225;c)275; d)115;e)110.
90. Eficienţa maximă a alocării este reflectată de relaţia:

a)P>Cmg ;b)P<Cmg ;c)P=Cmg ;d)P=CTMminim ;e)Nici un răspuns nu este corect.
91. Conform teoriei neoclasice a valorii economice, aceasta:a)are suport în valoarea economică a bunurilor
supuse tranzacţiei;b)este determinată de utilitatea marginală şi raritatea respectivului bun;c)este fixat
autoritar de către stat;d)exprimă condiţiile de producţie a mărfii.e)a-d false;
92. O firmă care acţionează în condiţii apropiate concurenţei perfecte, pe termen scurt, produce două bunuri x şi
y: costul total este dependent de cantităţile produse prin funcţia CT=4x 2+3y2+10x+5y+150. Preţul bunului x
de 90 u.m. şi preţul bunului y de 95 u.m. Cantităţile din cele două bunuri care maximizează profitul total al
firmei sunt:a)x=10; y=15;b)x=15; y=15;c)x=12; y=10;d)x=20; y=15;e)x=10; y=20;
93. Se cunosc următoarele date privind o firmă care acţionează în condiţii apropiate concurenţei perfecte:
Cmg=2+3Q, CF=40, iar profitul ţintă este de 110u.m. Determinaţi preţul şi cantitatea care permit obţinerea
acestui profit.:a)P=20; Q=10;b)P=32; Q=10;c)P=30; Q=15;d)P=20; Q=15;e)P=10; Q=15.
94. Intrarea agentului cererii pe piaţa unui bun se face:a)în funcţie de costul fix mediu;b)la un preţ mai mare
decât costul marginal;c)la un raport Umg/P a bunului mai mare decât acelaşi raport al unor bunuri
substituibile;d)la un preţ mai mic decât costul marginal;e)nici un răspuns corect.
95. În concurenţa pură şi perfectă, echilibrul firmei pe termen scurt se realizează când: a)C mg = Vmg >P;b)Cmg =
Vmg =P;c)Vmg> P;d)Cmg = Vmg =P=CTM;e)Cmg > Vmg
96. Piaţa concurenţială tinde spre echilibru stabil când:1)prin eliminarea factorului aleatoriu revine la
echilibrul iniţial sau găseşte altul nou;2)│Kecp│<│Keop│;3)dezechilibrul format se reproduce în limite
relativ constante;4)│Kecp│>│Keop│;5)a-d false.
97. Fie o firmă care acţionează în condiţii apropiate de cele ale concurenţei perfecte, funcţia costului total fiind :
CT=3Q2+2Q+104, iar preţul P=20. Dacă firma produce în condiţii de echilibru pe termen scurt, cantitatea de
echilibru şi profitul unitar sunt:a)4; 2;b)3; 2;c)4; 3;d)2; 4;e)2; 2;
50

lOMoARcPSD|11479473
98. Pe termen scurt în concurenţǎ perfectǎ, profitul firmei este maxim atunci când:a) venitul marginal este egal
cu costul marginal;b) venitul mediu este egal cu costul mediu;c) costul marginal este egal cu costul
mediu;d)venitul marginal este egal cu costul marginal în zona crescătoare a acestuia.
99. Pe termen lung în concurenţǎ perfectǎ, profitul firmei este maxim atunci când: a) Vmg=Cmg; b)
Vmg=Vm=P=Cmg; c)Vmg=Vm=P=Cmg=CVM; d)Vmg=Vm=P=Cmg=CTM; e) nici un răspuns corect
100.O firma care acţioneazǎ pe o piaţǎ cu concurenţǎ perfectǎ va înceta sǎ mai producă atunci când:a)
P>CVM;b) P<CTM;c) P<CVM;d) P=CTM;e) P>CTM;
101.Firma A în situaţia de monopol are o funcţie de cost CT=3Q 2+4Q+10 şi o funcţie de preţ: P=24-2Q (în care
Q=cantitatea produsă şi vândută). Dacă firma produce în condiţii de echilibru, Pe, Qe şi venitului marginal
sunt în ordine:a)20, 16, 2;b)16, 20, 2;c)20, 2, 16; d)2, 16, 20;e)nici una din variantele de mai sus.
102.Fie un bun care are date funcţiile de cost şi de preţ în condiţii de echilibru ale pieţei Producerea bunului
respectiv se transformă din una concurenţială în cea de qvasi monopol. Bunăstarea consumatorilor când
monopolul este în echilibru: a) nu este afectată; b) se reduce, preţurile fiind mai mari;c) se reduce, cantităţile
fiind mai mici;d)se reduce, preţurile fiind mai mari şi cantităţile mai mici;e)sunt posibile oricare din a, b,
c,d.
103.O firmă are situaţie de quasi monopol şi are următoarele funcţii de cost şi preţ: CT=5Q 2+200Q+300, P=620-
100Q. Producţia şi preţul de echilibru sunt:a) 1;520;b) 2; 420;c) 3; 302;d) 4; 220;e) 5; 120.
104.O firmă are situaţie de quasi monopol şi are următoarele funcţii de cost şi preţ: CT=5Q 2+200Q+300, P=620-
100Q. Dacă profitul normal reprezintă 10% din profit, profitul pur (supraprofitul) obţinut la echilibru de
către monopol este:a) 28;b) 38;c) 48;d) 58;e) a-d false.
105.O firmă monopolistică realizează echilibrul pe termen scurt la acea producţie pentru care costul marginal
este egal cu: a) venitul mediu;b) CTM;c) venitul marginal;d) profitul marginal;e) profitul total.
106.Obţin supraprofit durabil:a) monopolul;b) firma monopolistică;c) firmele din cartel;d) oligopulul lider;e)
firma concurenţială care are un CTM inferior ca al concurenţilor.
107.Comportamentul strategic înseamnă în primul rând:a) să evaluezi implicaţiile pe termen ung;b) să evaluezi
implicaţiile pe termen scurt;c) să evaluezi deciziile respective din perspectiva fenomenelor de
incertitudine şi interdependenţă puternice;d) să evaluezi deciziile respective din perspectiva incertitudinii
şi a interdependenţelor slabe;e) să acţionezi pe o piaţă cu concurenţă perfectă.
108.Comportamentul strategic şi teoria jocurilor (strategice) caracterizează:a) monopolul;b) IMM-urile;c)

oligopolul;d) concurenţa perfectă;e) oligopolul lider.
109.Faţă de oligopoluri, guvernul trebuie să adopte măsuri care să conducă la:a) îngrădirea şi eliminarea
treptată;b) extinderea lor ca principală formă de piaţă cu concurenţă imperfectă, reală;c) stimularea
înţelegerii dintre ele pentru a prevenii falimente răsunătoare;d) menţinerea şi amplificarea competiţiei
dintre ele;e) aplicarea legilor concurenţei.
110. Nu caracterizează piaţa cu concurenţă monopolistică :a)atomicitatea cererii ;b)atomicitatea ofertei ;c)
intrarea liberă pe piaţă ;d)deciziile unui producător nu au o influenţă semnificativă asupra deciziilor
celorlalţi producători ;e)omogenitatea bunului tranzacţionat.
111. Comparând condiţiile de echilibru pe piaţa de monopol cu cele de pe piaţa cu concurenţă pură şi perfectă
putem să deducem că:1)preţul de echilibru al monopolului este superior preţului de echilibru al firmei
concurenţiale, ceea ce permite obţinerea profitului pur, durabil;2)cantitatea de echilibru a monopolului
este mai mare, mai mică sau egală cu cea a firmei concurenţiale;3)cantitatea de echilibru a monopolului
este mai mică decât de cea a firmei concurenţiale;4)surplusul cosumatorului nu este afectat ;5)firma
concurenţială obţine profit pe termen lung.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3; b) 2+3; c) 2+5; d) 2+4+5; e) 1+3.
112. Care dintre următoarele afirmaţii este falsă?a) barierele legale la intrarea pe piaţă constituie o cauză a
formării monopolurilor;b) structura costurilor monopolului natural evidenţiază importante economii de scară
51

lOMoARcPSD|11479473
pentru niveluri ridicate ale producţiei;c) un monopol poate obţine un profit mai mare impunând preţuri
diferite pe pieţe diferite;d) preţul este o variabilă exogenă în condiţii de oligopol;e) pe o piaţă de oligopol
producătorii pot practica concurenţa prin preţ.
113. Monopolul îşi maximizează profitul atunci când:a)costul marginal este egal cu preţul;b)costul total mediu
este minim;c)costul marginal este egal cu venitul marginal;d)costul variabil mediu este egal cu
preţul;e)venitul marginal este egal cu preţul.
114. Diferenţa dintre concurenţa monopolistică şi cea pură şi perfectă este dată de:a)diferenţierea
produselor;b)atomicitatea cererii;c)atomicitatea ofertei;d)existenţa doar a profiturilor normale pe termen
lung;e)existenţa unui preţ mai mare decât costul marginal.
115. În concurenţa monopolistică, starea de echilibru pe termen scurt este caracterizată de:a)Cmg = Vmg <P;b)Cmg =
Vmg =P;c)Vmg> P;d)Cmg = Vmg =P=CTM;e)Cmg > Vmg.
116. Pe o piaţă cu concurenţă perfectă :a)fiecare dintre firmele concurente se va angaja în diferite forme de
concurenţă non-preţ ; b)firmele noi pot intra liber iar firmele existente pot părăsi piaţa foarte uşor ;
c)firmele individuale au o « politică a preţurilor »d)fiecare firmă aduce pe piaţă un produs nestandardizat
e)fiecare firmă producătoare oferă produse diferenţiate
117. Curba ofertei unei firmei pe o piaţă cu concurenţă perfectă coincide cu:a)curba costului variabil mediu
b)curba cererii c)curba costului marginal dar nu mai jos de minimul costului variabil mediu d)curba
costului variabil mediu dar nu mai jos de minimul curba costului marginal e)curba costului marginal, dar nu
mai sus de minimul costului mediu
118. Care dintre următoarele este trăsătura caracteristică a unui monopol natural ? a) produce o utilitate
publică ; b) are costuri fixe scăzute ; c) concurenţa ar fi mai puţin costisitoare pentru
consumator ;d) sunt reglementate de către stat ; e) prezintă economii de scară pe întreg intervalul descris
de curbei cererii.
119. Faptul că o firmă realizează doar profit normal înseamnă că :a)firma înregistrează de fapt pierderi b)costul
explicit este mai mare decât costul implicit c)firma produce la pragul de rentabilitate d)firma trebuie să
iasă de pe piaţă e)firma se află pe o piaţă cu concurenţă perfectă
120.O firmă pe o piaţă perfect competitiva va decide sa iasa de pe piata atunci cand: a) pretul este mai mic decat
minimul costului total mediu ; b) pretul de echilibru se stabileste la nivelul costului marginal ;c) cand pretul
este mai mic decat minimul costului variabil mediu ; d) costul mediu pe termen lung este crescator; e)
pretul este egal cu costul fix mediu.
121.Pe piaţa cu concurenţă perfectă cererea pentru bunurile unui producător individual este: a) perfect inelastica;
b) perfect elastică; c) cu elasticitate unitară ;d) elastică; e) inelastică.
122.Care din urmatoarele afirmaţii este falsă? a) structura costurilor monopolului natural evidentiaza importante
economii de scara pentru niveluri ridicate ale productiei b) barierele legale la intrarea pe piata constituie o
cauza a formarii monopolurilor c) pe piata de oligopol agenţii ofertei sunt atât căutători, cât şi receptori
de pret d) pe piata de oligopol agentii economici se comporta strategic e) piata de oligopol cartelizata este o
piata de monopol.
123.Costul total al unei firme pe o piata cu concurenta perfecta este CT=Q 2-4Q+10 iar pretul de echilibru se
fixeaza la P=10 . Cantitatea pe care alege să o ofere pe piaţă firma astfel incat profitul sa fie maxim si
mărimea acestuia sunt :a) Q=4, Pr=10 ;b) Q=7, Pr=70 ; c) Q=7, Pr=39 ;d) Q=4, Pr=70 ;e) Q=10, Pr=70.
124.Functia costului total al unei firme de monopol este data de relatia CT = 3Q2-10Q+20. Cererea pietei este
Qc=40-0,5*P. Rezultă că Qe, Pe şi profitul maxim sunt :a) 6 ; 72 ; 364 ;b) 9 ; 62 ; 385 ;c) 3 ; 124 ; 300 ; d)
0,6 ; 76 ; 385 ;e) 90 ; 100 ; 502.
125.Atunci când Conex stabileşte tarifele ţine cont de deciziile Orange; acesta este un exemplu de
comportament:a)strategic;b) competitiv; c) subversiv; d) de leader e)de locul doi pe piaţă
126.În cazul unei taxe unitare aplicate monopolului, preţul:a) creşte cu valoarea taxei;b) creşte cu o valoare mai
micǎ decât taxa;c) creşte cu o valoare mai mare decât taxa; d)nu se modifică e) scade
52

lOMoARcPSD|11479473
127.Dacă taxa aferentă firmei monopoliste se aplică global,atunci ea reprezintă :a) cost variabil;b) cost fix;c)
cost marginal;d) cost contabil e)cost economic
128.Atunci când firmele aflate în condiţii de oligopol decid să coopereze, rezultatul este:a) o producţie mai mare,
un preţ mai mic şi un profit mai mic;b) o producţie mai mică şi un preţ mai mare;c) o producţie şi un preţ
mai mari;d) o producţie şi un preţ mai mici;e) o producţie mai mare, un preţ mai mic şi un profit mai mare.
1200
129.Costul total mediu CTM al unui producător este dat de relaţia CTM   7 , unde Q este producţia.
Q
Producătorul vinde de obicei 300 unităţi şi obţine profit. El are însă posibilitatea să-şi mărească vânzările cu
100 unităţi de cantitate dacă acceptă o reducere de preţ. Producţia de 300 unităţi se poate vinde în
continuare la preţul obişnuit. Cel mai mic preţ pe care producătorul îl poate accepta pentru vânzările
suplimentare este : a) 3 unităţi monetare; b) 7 unităţi monetare; c) 10 unităţi monetare; d) 11 unităţi
monetare; e) 12 unităţi monetare.
130.Un monopol are costul marginal dat de relaţia Cm 3 Q , unde Cm este costul marginal, iar Q este
producţia. Monopolistul se confruntă cu o cerere dată de relaţia P 20  Q , unde P este preţul. În scopul
maximizării profitului, producţia trebuie să fie : a) 3; b) 4; c) 5; d) 10; e) 20.
131.Curba cotită a cererii în condiţiile pieţei de oligopol implică: a) o discontinuitate a curbei încasării
marginale; b) o discontinuitate a curbei costului marginal; c) un preţ sub nivelul încasării marginale; d) un
comportament care nu se bazează pe criteriul maximizării profitului; e) existenţa unei înţelegeri în ceea ce
priveşte nivelul preţului.
132.Dacă o firmă deţine o poziţie de monopson în ceea ce priveşte forţa de muncă de o anumită calificare, care
dintre afirmaţiile următoare este adevărată? : a) salariul este mai mare decât costul angajării unei unităţi
suplimentare de forţa de muncă; b) salariul este mai mic decât costul angajării unei unităţi suplimentare de
forţa de muncă; c) salariul este egal cu costul angajării unei unităţi suplimentare de forţa de muncă; d)
salariul este mai mare decât valoarea marginală a timpului liber al forţa de muncă; e) salariul se situează
între valoarea productivităţii marginale şi costul angajării unei unităţi suplimentare de forţa de muncă.
133.Un producător care acţionează pe o piaţă de concurenţă perfectă angajează forţă de muncă suplimentară
dacă: a) valoarea productivităţii marginale a forţei de muncă este egală cu salariul; b) valoarea productivităţii
marginale a forţei de muncă este mai mare decât salariul; c) valoarea productivităţii marginale a forţei de
muncă este mai mică decât salariul; d) toate alternativele de mai sus sunt posibile; e) nici una dintre
alternativele de mai sus nu este posibilă.
134.Pentru o firmă ce acţionează pe o piaţă cu concurenţă perfectă, costurile evoluează conform funcţiei CT =
40Q + Q2 (CT = costuri totale). Dacă preţul acelui bun este de 100 u.m., producţia care maximizează profitul
va fi :a) 30 u.m.; b) 40 u.m.; c) 100 u.m.; d) 10 u.m.; e) 5 u.m.
135.Care este producţia ce maximizează profitul pentru o firmă ale cărei costuri totale evoluează conform
funcţiei: CT = 200 + 10Q + 5Q 2, ştiind că preţul bunului pe care-l produce este de 100 u.m., iar oferta pentru
acel bun este perfect inelastică ? :a) 200 bucăţi; b) 100 bucăţi; c) 10 bucăţi; d) 9 bucăţi; e) 5 bucăţi.
136.Dacă, pentru un bun, oferta este cu elasticitate unitară, iar cererea este perfect elastică, atunci o creştere a
ofertei va determina: a) creşterea preţului şi a cantităţii cerute; b) creşterea preţului şi a cantităţii oferite; c)
scăderea preţului şi a cantităţii cerute; d) creşterea preţului, cantitatea cerută constantă; e) preţ constant,
cantitatea cerută creşte.
137.Care dintre următoarele nu constituie o caracteristică a pieţei cu concurenţă perfectă?

a) libertatea de a intra pe piaţă; b) perfecta informare a agenţilor economici; c) o diversitate de produse
diferenţiate între ele; d) foarte mulţi cumpărători şi producători; e) perfecta mobilitate a factorilor de
producţie între diferitele pieţe.
VENITURILE
53

lOMoARcPSD|11479473
1. Raportul dintre preţul de vânzare şi cost este 3/2; rata profitabilităţii în funcţie de cost este:a) 150%; b)
50%;c) 33,3%;d) indeterminată;e) a - d false.
2. Când raportul dintre cost şi preţ este 1/3 rata profitabilităţii în funcţie de cost şi de cifra de afaceri este:a)
50%, 50%;b) 200%, 66,6%;c) 66,6%, 200%;d) indeterminate;e) a –d false.
3. În urma repartiţiei funcţionale se formează veniturile:a) salarii;b) salarii şi dobânzi;c) salarii, dobânzi şi
profituri;d) salarii, dobânzi, profituri, pensii, ajutoare şi alocaţii;e) salarii, dobânzi, profituri, pensii şi alte
venituri de transfer şi venituri ale bugetului de stat.
4. Este un venit de natură reziduală:a) salariul;b) profitul;c) dobânda;d) renta;e) impozitul pe venit.
5. Cea mai eterogenă formă de venit (incluzând şi alte elemente decât conţinutul său este:a) salariul;b)
dobânda;c) renta;d) profitul;e) alocaţia pentru copii.
6. Ca regulă, profitul economic este, comparativ cu profitul legal (efectiv contabil):a) mai mare;b) mai mic;c)
egal;d) de regulă este ≥;e) de regulă este ≤.
7. Când viteza de rotaţie a capitalului se accelerează ca regulă, profitul:a) creşte;b) scade;c) rămâne
neschimbat;d) este mai mare decât salariile;e) depăşeşte dobânda şi salariile.
8. Una din împrejurările de mai jos nu au fost luate în considerare de către Ricardo la elaborarea teoriei rentei
funciare:a) terenurile au randamente inegale;b) preţurile de piaţă sunt unice;c) cererea de produse agricole
nu poate fi acoperită pe seama producţiei de pe terenurile foarte bune;d) proprietarul este cel care
exploatează terenul;e) acelaşi produs agricol are CTM diferit pe diferite terenuri.
9. Costul contabil reprezintă 90% din valoare producţiei iar salariile reprezintă 50% din costurile materiale.
Profitul obţinut este de 250 mil. u.m. iar producţia fizică 2000 buc. Costul salarial pe produs reprezintă:a) 30
mii;b) 90 mii;c) 125 mii;d) suma nu poate fi calculată;e) a – d false.
10. Când preţul de vânzare şi CTM cresc cu aceeaşi sumă absolută, profitul pe produs şi rata profitului:a)
cresc;b) scad;c) rămân constante;d) constant, scade;e) constant, creşte.
11. În perioada T0-T1 producţia unui agent economic creşte de 3,5 ori, iar numărul de lucrători cu 75%. Salariul
nominal în T0 este de 2 milioane lei. Calculaţi cât va fi salariul nominal în T1 ştiind că sporirea acestuia
reprezintă 50% din creşterea productivităţii muncii ?a)3 mil ;b)2 mil ;c)4 mil ;d)2,5 mil ;e)nici o variantă nu
este corectă.
12. În T0 la nivelul unei firme, rata profitului la cost este de 20%. În T1 costurile de producţie nu se modifică,
iar rata profitului la cifra de afaceri devine 15%. Profitul în T1 faţă de T0 :a)creşte cu 10,5% ;b)scade cu
11,8% ;c)scade cu 17,5% ;d)creşte cu 17% ;e)creşte cu 18,9%.
13. Profitul poate fi influenţat de :1)nivelul productivităţii ;2)costul producţiei ;3)preţul de vânzare a
bunului respectiv ;4)viteza de circulaţie a capitalului ;5)nici unul din factorii de mai sus.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3+4; b) 2+3+4; c) 2+3; d) 2+4; e) 5.
14. Rata economică a profitului reprezintă raportul procentual între masa profitului şi :a)cifra de
afaceri ;b)activul total al firmei ;c)capitalul investiti într-o perioadă ;d)capitalul tehnic fix;e)nici un răspuns
nu este corect.
15. Conform teoriilor subiective, profitul este: 1) o recompensă adusă antreprenorului pentru realizarea de
noi inovaţii;2) determinat de conjunctura economică; 3) o recompensă a riscului asumat; 4) este
determinat de plusvaloare; 5)răspunsurile a-d sunt false.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3; b) 2+3+4; c) 1+3; d) 2+4; e) 5.
16. Profitul se află în relaţie pozitivă cu: 1) nivelul productivităţii; 2) costul de producţie; 3)viteza de rotaţie a
capitalului; 4) durata unei rotaţii a capitalului; 5) răspunsurile a-d sunt false
17. Un întreprinzător vinde anual 100000 bucăţi din producţia sa la un preţ de 5 u.m./bucată având costuri
explicite de 350000 u.m. Alegând să devină întreprinzător el a renunţat la posibilitatea de a fi angajat cu un
54

lOMoARcPSD|11479473
salariu anual de 50000 u.m. si de a plasa banii investiţi într-o afacere pe piaţa de capital obţinând dividende
în valoare de 50000 u.m. În aceste condiţii, profitul contabil şi cel economic sunt egale cu: a) 500000 ;
150000; b) 500000; 100000; c) 150000; 50000; d) 50000 ; 150000;e) nu se pot determina.
18. Cunoaştem următoarele informaţii despre posesorul unui teren de 100 ha: producţia este 10t/ha, preţul de
vânzare este 150$/t, costul total (full)este de 100000$. Cunoscând rata dobânzii de 5%, preţul de ofertă la
care posesorul este dispus să vândă 10 ha este: a) 100000$; b) 150000$; c) 200000$; d) 50000; e) nu se
poate determina pe baza datelor problemei.
19. Indexarea salariilor cu numai 80% din creşterea preţurilor va determina următoarea modificare a salariului
real atunci când preţurile se dublează: a) scădere cu 20%; b) creştere cu 10%; c) scădere cu 10%; d)
creştere cu 20%; e) scădere cu 80%.
20. Suma dintre profitul economic şi costul total economic este reprezentată de: a) profitul net; b)profitul brut;
c)încasările totale; d)costuri materiale şi costuri salariale; e)nici una dintre variantele de mai sus.
21. Profitul reprezintă: a) o recompensă pentru riscul asumat; b) un venit al proprietarului de capital utilizat;
c) o sumă care se identifică cu mărimea salariului; d) un plasament; e) diferenţa dintre venitul marginal şi
costul total.
22. Renta diferenţială: 1) măreşte preţul produselor agricole; 2) nu se poate calcula; 3) revine proprietarilor
terenurilor mai fertile, ca un dar al naturii; 4) nu determină creşterea preţului produselor agricole; 5) nu
măreşte costul de producţie.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3; b) 2+3+4+5; c) 2+4; d) 1+3+5; e) 3+4+5.
23. Indicele salariului nominal se calculează în funcţie de: 1) evoluţia salariului nominal; 2) indicele salariului
real şi evoluţia preţurilor factorilor de producţie; 3) indicele salariului real şi indicele general al preţurilor; 4)
rata profitului; 5) indicele salariului real şi indicele preţurilor bunurilor de consum.
Alegeţi varianta corectă : a) 2+5; b) 2+3+5; c) 2+4; d) 1+5; e) 1+2+3.
24. Câştigul băncii reprezintă: a) diferenţa dintre profitul băncii şi cheltuielile sale de funcţionare; b) suma
dintre dobânda încasată şi dobânda plătită; c) diferenţa dintre dobânda încasată şi cea plătită; d)
totalitatea disponibilităţilor de creditare; e) a-d false.
25. Diferenţa dintre venitul total şi costul de producţie total (de opţiune sau de oportunitate) poartă denumirea
de: a) cost contabil; b) supraprofit; c) profit contabil; d) profit economic; e) venit marginal.
26. Rata rentabilităţii : 1) este o marime relativă; 2) se află în raport direct proporţional cu durata de rotaţie a
capitalului; 3) se exprimă ca diferenţă dintre venit şi cost; 4) se calculează pe baza raportului dintre cifra de
afaceri şi costul total; 5) se determină pe baza relaţiei: profit total/cost total.
Alegeţi varianta corectă : a) 2+4+5; b) 1+5; c) 2+3+5; d) 1+4+5; e) 2+5.
27. La momentul To salariul real este de 30 u.m.iar la momentul T1 acesta devine 45 u.m. Preţurile factorilor de
producţie cresc cu 15%, iar ale bunurilor de consum cu 20%. Cum evoluează salariul nominal? a) creşte cu
60%; b) scade cu 47,5%; c) nu se modifică; d) scade cu 25%; e) creşte cu 80%.
28. Se cunosc următoarele date în cazul unui întreprinzător: capitalul fix 60 u.m.; durata de funcţionare a
capitalului fix 15 ani; consumul capitalului circulant 40% din costul total; încasările totale 110 u.m.; rata
profitului la cost 10%. Costurile salariale sunt în aceste condiţii: a) 10 u.m.; b) 40 u.m.; c) 50 u.m.; d) 54
u.m.; e) 56 u.m.
29. Creşterea salariului nominal coincide cu reducerea salariului real. Care dintre următoarele afirmaţii este
adevărată într-un asemenea context? indicele salariului nominal este superior indicelui salariului real; b)
indicele preţurilor de consum este superior lui 100%; c) indicele salariului nominal este inferior indicelui
preţurilor de consum; d) indicele salariului real este inferior indicelui preţurilor de consum; e) toate cele de
mai sus.
30. O bancă A acordă două credite C1 şi C2 în sumă totală de 500 unităţi monetare. Durata de acordare pentru
aceste credite este de trei luni şi, respectiv, 60 de zile. Ratele dobânzilor percepute de bancă sunt de 10% şi
5%. Dobânda obţinută de bancă pentru primul credit este cu 100% mai mare decât dobânda obţinută pentru
cel de al doilea credit. În aceste condiţii, creditele acordate şi dobânzile încasate de bancă pentru fiecare
55

lOMoARcPSD|11479473
credit sunt (în unităţi monetare): a)200; 300; 5; 2,5; b) 300; 200; 5; 2,5; c) 200; 300; 7,5; 3,75; d) 150; 350;
5; 2,5; e) 250; 250; 7,5; 3,75.
31. O persoană a constituit un depozit bancar în To, pe care urmează să-l lichideze după doi ani. După primul
an retrage suma de 140 u.m., iar după cel de-al doilea an retrage 196 u.m. Cunoscând rata anuală a
dobânzii 40%, determinaţi mărimea depozitului. a) 300 u.m; b)125 u.m; c)200 u.m; d)250 u.m.; e)175
u.m.
32. O firmă intenţionează să intre pe piaţă la preţul iniţial de 100 u.m, având costul fix total CF = 10.000 u.m. şi
costul variabil mediu CVM = 80 u.m. Pragul de rentabilitate al firmei este: a) 500 u.m.; b) 200 u.m.; c) 230
u.m.;d) 150 u.m.; e) nu poate fi determinat.
33. Cunoscând costul fix CF = 520.000 u.m., costul variabil mediu CVM=20.000 u.m. şi preţul P = 150.000
u.m., precizaţi de la ce nivel al producţiei firma obţine profit: a) mai puţin de 2 produse; b) 2 produse; c)mai
puţin de 3 produse; d) 6 produse; e) 4 produse.
34. Care dintre afirmaţiile de mai jos este adevărată când salariul real creşte mai mult decât creşte salariul
nominal? a) preţurile factorilor de producţie cresc; b) preţurile factorilor de producţie scad; c) preţurile
bunurilor de consum scad; d) preţurile bunurilor de consum cresc; e) preţurile bunurilor de consum nu se
modifică.
35. Identificaţi afirmaţia falsă privind profitul mediu: a)se poate determina ca raport între profitul total şi
volumul producţiei; b) se poate determina ca diferenţă dintre preţ şi costul total mediu; c) se poate
determina ca diferenţă dintre încasarea totală şi costul total; d) este în relaţie invers proporţională cu
costul unitar; e) modificarea sa influenţează rata profitului.
36. Dacă salariul nominal creşte, fără ca celelalte elemente ale câştigului nominal să se modifice, ponderea
salariului nominal în câştigul nominal: a)scade; b) creşte, doar dacă salariul nominal devine egal cu celelalte
elemente ale câştigului nominal; c) poate creşte, scădea sau rămâne constantă; d) nu se modifică; e) creşte.
37. Rata dobânzii bancare este de 10%. Achiziţionarea unei acţiuni la preţul de 300 u.m. aduce un dividend
anual de 30 u.m. Folosirea sumei de 300 u.m. în cadrul unei afaceri generează un profit net de 31 u.m. În
acest caz, un întreprinzător: a)preferă achiziţionarea acţiunii; b) optează pentru constituirea unui depozit
bancar; c)preferă dezvoltarea unei afaceri; d) alege între achiziţionarea acţiunii şi constituirea unui
depozit bancar; e) este indiferent între aceste alternative de folosire a banilor.
38. Costul de producţie necesar realizării unei unităţi de produs este 240 u.m.. Preţul unei unităţi de produs este
300 u.m. Profitul mediu creşte cu 50%. În aceste condiţii, rata profitului la cost: a)scade cu 41,65%; b) scade
cu 58,35%; c) creşte cu 71,43%; d) creşte cu 171,43%; e) nu se modifică.
39. Câştigul bancar este cu 300% mai mare decât cheltuielile administrative ale unei bănci. Suma primită în
depozit de această bancă şi acordată drept credit este 200 milioane u.m.. Diferenţa dintre rata dobânzii
încasată şi cea plătită este de 5 puncte procentuale. Profitul bancar şi cheltuielile administrative sunt: a)7,5
milioane u.m.; 1,875 milioane u.m.; b) 7,5 milioane u.m.; 2,5 milioane u.m.; c) 10 milioane u.m.; 2,5
milioane u.m.; d) 175 milioane u.m.; 25 milioane u.m.;e) 200 milioane u.m.; 50 milioane u.m.
40. Costul fix mediu în cazul unui producător este 4500 unităţi monetare, iar cel variabil mediu 7500 unităţi
monetare. Producţia creşte cu 50%, iar costurile variabile se modifică cu 80%. În aceste condiţii, profitul
mediu: a) scade cu 1500 unităţi monetare; b) scade cu 3000 unităţi monetare; c) creşte cu 1500 unităţi
monetare; d) creşte cu 3000 unităţi monetare; e) nu se modifică.
41. Se cunosc următoarele date în cazul unui producător: cheltuielile cu materiile prime 300 u.m.; cheltuielile
cu energia 100 u.m.; amortizare 50 u.m.; cheltuielile cu salariile reprezintă 43,75% din costurile totale; rata
profitului la cifra de afaceri este 20%. În aceste condiţii, profitul este: a)100 u.m.; b) 160 u.m; c) 200 u.m;d)
400 u.m; e) 800 u.m.
42. În T1, salariul nominal a fost 300 u.m. În T 2, salariul nominal este 450 u.m., iar indicele preţurilor de consum
150%. În intervalul de timp T1-T2, salariul real: a) a crescut cu 50%; b) a crescut cu 20%; c) a rămas
constant; d) s-a redus cu 15%; e) s-a redus cu 25%.
56

lOMoARcPSD|11479473
43. În condiţiile în care preţul şi costul mediu cresc concomitent cu 45%: a)profitul mediu scade cu 55% iar rata
profitului la cifra de afaceri rămâne constantă; b)profitul mediu creşte cu 45% iar rata profitului la cifra
de afaceri rămâne constantă; c) profitul mediu rămâne constant iar rata profitului la costuri scade; d)
profitul mediu, rata profitului la costuri şi rata profitului la cifra de afaceri rămân constante; e)profitul mediu
şi rata profitului la costuri cresc, iar rata profitului la cifra de afaceri rămâne constantă.
44. Salariul real are tendinţa de reducere atunci când: 1)salariul nominal scade mai rapid decât preţurile; 2)
salariul nominal creşte mai lent decât scăderea preţurilor; 3) indicele salariului nominal este mai mic decât
indicele preţurilor, ambii indici fiind supraunitari; 4) indicele salariului nominal este mai mic decât indicele
preţurilor, ambii indici fiind subunitari; 5) salariul nominal creşte mai lent decât preţurile.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+3+5; b) 1+3+4+5; c) 1+2+3+4+5; d) 2+3+5; e) 1+2+5.
45. Dacă într-un an rata nominală a dobânzii a fost 45%, iar rata inflaţiei a fost 55%, rata reală a dobânzii a fost:
a)200%; b) 110%; c) –110%; d) –10%; e) 45%.
46. Profitul economic se calculează ca diferenţă între: a) venituri totale şi costuri explicite; b) costuri explicite şi
costuri implicite; c) venituri totale şi costuri implicite; d) venituri totale, pe de o parte, şi costuri explicite
şi implicite, pe de altă parte; e) costuri implicite şi costuri explicite.
47. Raportul dintre rata profitului la cifra de afaceri şi rata profitului la costuri: 1) este subunitar, atunci când
firma obţine profit; 2) poate fi supraunitar, dacă firma are pierderi; 3) scade, atunci când cifra de afaceri
creşte mai puternic decât costul total; 4) creşte, atunci când cifra de afaceri scade mai puternic decât costul
total; 5)este egal cu 1 dacă preţul este egal cu costul unitar.
Alegeţi varianta corectă : a) 3+4+5; b) 1’2+3+4; c) 1+2+3+4+5; d) 1+2; e) 1+2+5.
LIMITELE PIEŢEI
1. Ronald Coase a propus ca soluţie a externalităţilor negative: a) aplicarea unui impozit asupra activităţii
generatoare de externalitate negativă; b) subvenţionarea celor care suportă efectele externe negative; c)
aplicarea principiului “poluatorul plăteşte”; d) definirea precisă a drepturilor de proprietate şi crearea
unei pieţe pentru acestea; e) controlul activităţii generatoare de externalitate negativă de către stat.
2. Internalizarea externalităţilor negative are loc prin: a) reducerea costului marginal privat; b) reducerea
preţului plătit de consumatori; c) includerea costurilor externe în costul privat; d) creşterea producţiei; e)
restrângerea drepturilor de proprietate privată.
3. Poluarea reprezintă un exemplu de: a) bun public; b) externalitate negativă; c) externalitate pozitivă; d)
bun privat; e) bun de folosinţă comună.
4. În cazul unei externalităţi pozitive: a) beneficiile private sunt mai mari decât beneficiile sociale; b)
beneficiile private sunt mai mici decât beneficiile sociale; c) costurile private sunt mai mari decât
costurile sociale; d) costurile private sunt egale cu costurile sociale; e) beneficiile şi costurile private coincid
cu beneficiile şi costurile sociale.
5. Externalitatile pozitive apar atunci când: a) firmele au costuri de tranzactie semnificative; b) schimbul are
dezavantaje, dar foarte mici; c) avantajele sunt mari, dar dezavantajele si mai mari; d) avantajele
schimbului sunt mai mari decat dezavantajele; e) toate variantele sunt corecte.
6. Care dintre următoarele variante cauzează o externalitate negativă: a) creşterea albinelor (având drept efect
principal polenizarea plantelor şi copacilor); b) parcurgerea zilnică cu autoturismul personal a drumului
spre locul de muncă; c) cercetarea ştiinţifică fundamentală; d) plantarea de flori în grădina din faţa casei;
e)construcţia unui gard înalt între curtea proprie şi cea a vecinului.
7. Care dintre următoarele variante este cea mai susceptibilă să genereze o externalitate pozitivă: a)
parcurgerea zilnică cu autoturismul personal a drumului spre locul de muncă; b)cumpărarea unei îngheţate;
c) obligarea unei firme cu poziţie de monopol să vândă la un preţ egal cu costul total mediu; d) vânarea
urşilor sălbatici; e) plantarea de flori în grădina din faţa casei.
8. Este un exemplu de bun public: a) filmul vizionat la cinematograf; b) filmul vizionat de pe caseta video
închiriată; c) călătoria cu trenul; d) apărarea naţională; e) un telefon public.
57

lOMoARcPSD|11479473
9. Externalităţi pozitive apar atunci când: a) drepturile de proprietate sunt bine definite; b) indivizi neimplicaţi
într-un contract beneficiază de efectele favorabile ale acestuia; c) se realizează alocarea eficientă a
resurselor economice prin intermediul pieţei; d) efectele pozitive ale unei activităţi sunt reglate prin
mecanismul pieţei;e) un bun produce satisfacţie cumpărătorului.
10. În problema "pasagerului clandestin" teoria economică încadrează comportamentele bazate pe tendinţa de:
a) a beneficia gratuit de bunurile private; b) a eluda plata bunurilor publice; c) a eluda plata bunurilor
nonmarfare; d) a beneficia gratuit de bunurile libere; e) toate variantele a-d.
11. Internalizarea externalităţilor negative înseamnă: a) stimularea exporturilor; b) reducerea vânzărilor pe

pieţele externe; c)reducerea costurilor explicite; d) reducerea preţului de echilibru; e) încorporarea
costurilor externe în costurile explicite ale generatorului de externalităţi.
12. Un bun public implică în mod necesar una dintre următoarele condiţii: a)costul furnizării acestui bun
pentru un consumator suplimentar este zero; b) încasările din vânzarea acestui bun permite finanţarea
producerii sale; c) guvernul furnizează acest bun gratuit; d) acest bun este produs numai de către
întreprinderi cu capital de stat; e) acest bun poate fi produs la fel de eficient de întreprinderile publice şi de
cele private.
13. Emisiunile de radio reprezintă bunuri publice pentru că: a) sunt bunuri libere; b) sunt gratuite; c) sunt
finanţate de la bugetul statului; d) se caracterizează prin nonexcluziune şi nonrivalitate; e) nu sunt
tranzacţionate pe piaţă.
14. Peştii din mări şi oceane sunt în pericol de dispariţie pentru că: a) indivizii care exploatează resursa sunt
iraţionali; b) această resursă este caracterizată de excluziunea consumatorilor prin preţ; b) rivalitatea în
consum, în absenţa dreptului de proprietate, determină exploatarea în exces a resursei; c) statul nu
subvenţionează refacerea stocurilor de peşte; d) drepturile de proprietate asupra resursei sunt bine definite.
15. Doi vecini A şi B deţin fiecare câte un teren cu pomi fructiferi. A şi-a îngrijit pomii şi livada acestuia este
plină de fructe, pe când pomii lui B sunt plini de omizi. Care dintre afirmaţiile de mai jos este corectă? a)
acţiunea lui A generează externalităţi negative; b) atât timp cât costurile de întreţinere depăşesc valoarea
proprietăţii, B procedează corect atunci când nu cheltuie bani pentru îngrijirea livezii; c) acţiunea lui
B generează externalităţi pozitive; d) administraţia publică locală ar trebui să-l oblige pe B să-şi îngrijească
grădina; e) administraţia publică locală ar trebui să-l oblige pe A să îngrijească şi grădina lui B.
16. Una dintre variantele de mai jos constituie motivul intervenţiei guvernamentale în scopul atingerii
bunăstării: a) statul are resursele financiare pentru realizarea acestui obiectiv; b) statul are cei mai buni
specialişti în economia bunăstării; c) autoritatea publică deţine cele mai cuprinzătoare informaţii referitoare
la nevoile societăţii; d) piaţa se confruntă cu o serie de limite ce generează eşecuri în alocarea
resurselor; e) b şi c.
17. Bunăstarea, ca obiectiv al politicii sociale, vizează: a)justiţia distributivă a venitului; b) realizarea
obiectivelor politicii economice; c)asigurarea de către guvern a unui număr mare de locuri de muncă bine
plătite; d) stabilirea unui ansamblu de norme şi reglementări care să determine o mai mare operativitate în
funcţionarea pieţelor; e) satisfacerea dorinţei indivizilor de a avea acelaşi nivel de trai.
18. Intervenţia guvernamentală este optimă atunci când: a) guvernul ia măsuri de prevenire a poluării; b)
beneficiile intervenţiei sunt mai mari decât costurile acesteia; c) costurile suportate de poluatori sunt mai
mari decât beneficiile acestora, realizându-se astfel obiectivele justiţiei sociale (poluatorul plăteşte); d)
beneficiile celor mai mulţi dintre membrii societăţii sunt mai mari decât pierderile celorlalţi; e)nici o
variantă dintre cele de mai sus.
19. Alegerea între eficienţă economică şi echitate generează: a) costul de oportunitate al intervenţiei
guvernamentale; b) conflict de interese între partenerii sociali; c) dezechilibre pe piaţă, deoarece
conceptele de mai sus nu pot fi disociate; d) beneficii pentru întreaga societate; e) nici o variantă din cele de
mai sus.
20. Bunurile publice sunt caracterizate de: 1) nonrivalitate; 2) nonexcluziune; 3) rivalitate; 4)excluziune; 5)
58

lOMoARcPSD|11479473
21. Pot fi considerate externalităţi negative: 1) gazele de eşapament ale automobilelor; 2)restaurarea clădirilor
istorice; 3) cercetarea tehnologică; 4) vaccinul antigripal; 5) fumul termocentralelor
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+5; b) 2+3+4+5; c) 2+3+5; d) 2+4+5; e) 1+5.
22. Pentru a caracteriza externalităţile pozitive sunt corecte afirmaţiile: a) venit marginal social este mai mare
decât venitul marginal al firmei; b) costul marginal al firmei este mai mic decât costul marginal total; c)
costuri suplimentare suportate de societate; d) venit marginal total este mai mic decât venitul marginal al
firmei; e) costul marginal al firmei este mai mare decât costul marginal total
23. Reprezintă situaţii de hazard moral, cele în care: 1) proprietarul unei case asigurate împotriva
incendiului nu cumpără extinctoare; 2) un pasager care călătoreşte fără bilet; 3)populaţia rurală nu-şi
asigură locuinţele împotriva inundaţiilor ştiind că guvernul îi va despăgubi; 4) construirea unui spital
într-o locaţie mică şi din care populaţia emigrează;5)toate cele de mai sus.
24. Reprezintă situaţii de selecţie adversă: 1) ascunderea de către vânzător a informaţiilor referitoare la
defectele produselor second-hand; 2) proprietarul unei case asigurate împotriva incendiului nu cumpără
extinctoare; 3) tendinţa unei persoane de a-şi incendia casa după încheierea asigurării; 4) ascunderea
unor probleme de sănătate de către o persoană care vrea să încheie o asigurare de viaţă; 5) toate cele
de mai sus.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3; b) 2+3+4; c) 2+3; d) 1+3+4; e) 5.
59

lOMoARcPSD|11479473
Grile-Macroeconomie - macroeconomie
Analiza Matematica (Academia de Studii Economice din București)

lOMoARcPSD|11479473
MACROECONOMIE
Teste - grilă
la un numar au fost indicatorii (enumerare + explicatii)
au mai fost 5 grile si 2 probleme. nu tin minte
si somajul a mai fost
5. Care dintre urmatoarele caracteristici nu corespunde modelelor economice?
6. Care dintre urmatoarele elemente nu este specific unui graphic?- c) mod calcul date
7. Care dintre urmatorii indicatori ce descriu dinamica preturilor are sfera de cuprindere cea mai mare la nivel
national
8. Care dintre indicatorii ce urmeaza este indicator absolute al variatiei agregatelor macroeconomice?
9. Care dintre urmatorii indicatori macroeconomici nu face parte din Venitul National
10. Care dintre urmatorii indicatori nu face parte din Valoarea Adaugata?
11. Care dintre urmatoarele efecte nu este generat de deprecierea cursului de schimb intr-o economie cu reguli
de schimburi flexibile?
12. Care dintre urmatoarele efecte este generat de cresterea cursului de schimb intr-o economie cu reguli de
schimb fixe.
13. Care este efectul pe care il are devalorizarea monedei nationale…
1. Spre deosebire de microeconomie macroeconomia:

a) include teoria banilor;
b) nu face abuz de ipoteze;
c) utilizează în special noţiuni de agregare;
d) foloseşte termeni ai echilibrului economic.
2. Produsul Intern Brut constituie:

a) totalitatea bunurilor şi serviciilor finale produse într-o ţară timp de 1 an;
b) valoarea bunurilor şi serviciilor finale produse într-o ţară timp de 1 an;
c) valoarea activelor de care dispune ţara la un moment dat;
d) veniturile obţinute în economie.
3. Ce nu se include în PIB-ul pe anul 2007:

a) munca efectuata în gospodăria privată de o persoană plătită;
b) cheltuielile guvernului pentru reparaţia şcolilor în anul 2007;
c) cheltuielile întreprinderii „Lapte” SA pentru laptele achiziţionat de la menaje;
d) procurarea unui pix în schimbul celui pierdut.

lOMoARcPSD|11479473
4. Care din următoarele nu se includ în PIB:

a) bacşişul plătit şoferilor de taxi;
b) salariile profesorilor;
c) munca făcută în gospodăria proprie de o casnică;
d) cheltuielile menajelor pentru servicii de transport.
5. Transferurile sunt:
a) incluse în PIB, deoarece reprezintă venituri;
b) nu sunt incluse în PIB, deoarece nu reprezintă contravaloarea unor bunuri sau servicii;
c) sunt incluse în PIB, deoarece reprezintă o parte a procesului de redistribuire a veniturilor;
d) sunt incluse în PIB, deoarece reprezintă plata unor produse vîndute sau servicii efectuate.
6. Produsul Intern Net se deosebeşte de Produsul Intern Brut prin mărimea:

a) exportului net;
b) plăţilor de transfer şi impozitelor indirecte;
c) investiţiilor nete;
d) amortizării.
7. Venitul Naţional Brut constituie:

a) totalitatea bunurilor şi serviciilor finale produse şi a amortizării plătite timp de 1 an;
b) valoarea bunurilor şi serviciilor finale care pot fi produse pe teritoriul ţării timp de 1 an;
c) veniturile obţinute de agenţii naţionali în interiorul şi exteriorul ţării pe parcursul unui an.
8. Evaluarea produsului naţional net poate fi efectuată în felul următor:

a) PNB plus amortizarea;
b) VN plus impozitele indirecte;
c) Consumul plus investiţiile;
d) PNB minus amortizarea.
9. Evaluarea venitului naţional poate fi efectuată în felul următor:

a) PNB la preţul factorilor minus amortizarea;
b) PNN la preţurile pieţei plus amortizarea;
c) suma cheltuielilor pentru cumpărarea de bunuri şi pentru economisire;
d) suma veniturilor factorilor de producţie angajaţi în producerea bunurilor şi serviciilor.
10. Venitul naţional nu poate depăşi:

a) PIB la preţul pieţei;
b) PNB la preţul pieţei;
c) PIB la preţul costului de producţie;
d) PNB la preţul costului de producţie.
11. Venitul Personal al menajelor reprezintă:

a) venit obţinut din moştenire;
b) venitul obţinut de menaje din activitate şi transferuri;
c) venitul destinat consumului;
d) economiile menajelor.
12. Venitul personal include:

a) profiturile societăţilor neindustriale;
b) b) impozite pe asigurări sociale;
c) dobânzi nete plătite de Guvern şi consumatori;

lOMoARcPSD|11479473
d) transferuri de la Guvern şi de la întreprinderi.
13. Venitul Personal Disponibil al menajelor reprezintă:

a) venitul personal rămas după plătirea impozitelor directe şi a taxelor;
b) suma salariilor, rentei şi a dobânzii;
c) venitul naţional după plătirea amortizărilor;
d) transferurile sociale.
14. VPD include:

a) venitul personal;
b) impozite personale;
c) consumul personal;
d) plata dobânzii.
15. Influenţa plăţilor de transfer asupra venitului disponibil este

a) negativă;
b) egală cu zero;
c) pozitivă.
16. Care din mărimile de mai jos nu se includ în PNB calculat după metoda cheltuielilor:
a) investiţii brute;
b) achiziţii guvernamentale;
c) consum;
d) exportul net de mărfuri şi servicii;
e) salariile.
17. PIB nominal reprezintă valoarea bunurilor şi serviciilor calculată :

a) la preţuri curente;
b) la preţurile unui an de referinţă;
c) la preţurile pieţei.
18. PIB real se va calcula ca:

a) raportul dintre PIB nominal şi deflator;
b) raportul dintre indicele preţurilor şi PIB nominal;
c) raportul dintre PIB nominal şi indicele preţurilor;
d) raportul dintre PIB nominal şi cheltuielile pentru amortizare.
19. Deflatorul reprezintă raportul dintre:

a) PNN şi PNB;
b) PNB nominal şi PNB real;
c) PNB şi PNN;
d) PNB şi rata inflaţiei.
20. Presupunem că PNB nominal a crescut de la 500 la 600; ml. lei, iar deflatorul PNB a crescut de la125 la
150. În aşa caz PNB real:
a) va creşte;
b) se va micşora;
c) va rămâne neschimbat;
d) nu poate fi calculat;
e) nu este corect nici un răspuns.

lOMoARcPSD|11479473
21. P.I.B. potenţial este definit prin:

a) valoarea producţiei finite calculată la preţuri curente;
b) valoarea producţiei finite în cazul utilizării depline a resurselor economice disponibile;
c) valoarea producţiei finite, eliberată de influenţa inflaţiei.
22. Caracterul ciclic al evoluţiei activităţii economice se manifestă în:

a) fluctuaţiile periodice ale indicatorilor macroeconomici;
b) contracţiile periodice ale PIB;
c) creşterile periodice ale PIB.
23. Fazei relansării economice îi corespunde:

a) reducerea investiţiilor;
b) micşorarea colectărilor impozitare;
c) creşterea PIB-ului;
d) creşterea deficitului bugetar.
24. Care din procesele enumerate mai jos nu corespund fazei de creştere economică:
a) reducerea şomajului;
b) creşterea investiţiilor în sectorul privat;
c) reducerea preţurilor.
25. În perioada de recesiune economică, are loc creşterea:

a) investiţiilor private;
b) nivelului general al preţurilor;
c) ratei şomajului;
d) cheltuielilor de consum.
26. Care din procesele enumerate mai jos nu se referă la faza de recesiune:
a) reducerea indemnizaţiilor de şomaj;
b) reducerea profitului;
c) reducerea ratei dobânzii;
d) reducerea preţului acţiunilor.
27. Care din indicatori este prociclic?

a) profiturile firmelor;
b) mărimea exporturilor;
c) mărimea şomajului;
d) deficitul bugetului de stat.
28. Care din indicatori este contraciclic?

a) volumul vânzărilor de bunuri;
b) nivelul şomajului;
c) utilizarea capacităţilor de producţie;
d) mărimea profitului firmelor.
29. În condiţiile când muncitorii aşteaptă o inflaţie de 5% şi întreprinzătorii – de 10%, a fost încheiat un
contract care prevede o creştere a salariului cu 8%. Aceasta va aduce la:
a) creşterea ratei ocupaţiei;
b) scăderea ratei ocupaţiei;
c) nu va schimba gradul de ocupare;

lOMoARcPSD|11479473
d) va influenţa ocuparea în diferite moduri.
30. În perioada scurtă, cu creşterea preţurilor ocuparea va creşte în caz dacă:

a) preţurile cresc mai repede decât salariul nominal;
b) creşte salariul real;
c) productivitatea muncii creşte mai repede decât salariul real;
d) toate răspunsurile sunt corecte.
31. Dacă Guvernul stabileşte un salariu minim ridicat, ce urmări va avea această decizie:
a) vor beneficia şomerii;
b) vor suferi indivizii care muncesc;
c) va scădea cantitatea cerută de muncă;
d) nu se vor produce schimbări.
32. Şomajul este rezultatul:

a) pierderii locurilor de muncă;
b) creşterii ofertei de muncă;
c) reducerii cererii de muncă.
33. Rata şomajului efectiv reprezintă:

a) raportul numărului celor neocupaţi la cei ocupaţi;
b) raportul numărului celor neocupaţi la populaţia activă;
c) raportul numărului şomerilor la populaţia totală;
d) raportul numărului şomerilor la populaţia activă.
34. Şomajul fricţional are loc în cazul când:

a) în economie se petrec schimbări tehnologice;
b) firmele disponibilizează lucrătorii în condiţiile recesiunii economice;
c) lucrătorul se disponibilizează pentru a căuta un nou loc de muncă mai favorabil;
d) răspunsul corect lipseşte.
35. Modificările în cererea consumatorilor şi retehnologizările majorează:

a) şomajul fricţional;
b) şomajul structural;
c) şomajul ciclic.
36. Cei care au pierdut locul de muncă în urma recesiunii economice se includ în categoria şomerilor:
a) fricţionali;
b) ciclici;
c) structurali;
d) voluntari.
37. Ocuparea deplină a forţei de muncă presupune:

a) lipsa totală a şomajului;
b) existenţa şomajului ciclic;
c) existenţa şomajului natural.
38. Rata naturală a şomajului caracterizează situaţia când:

a) există şomaj ciclic;
b) lipseşte şomajul fricţional;
c) şomajul natural este constant;

lOMoARcPSD|11479473
d) şomajul structural este de scurtă durată;

e) nici o variantă corectă.
39. Legea lui Okun reflectă dependenţa între şomaj şi:

a) PNB real;
b) PNB nominal;
c) devierea PIB-ului efectiv de la cel potenţial.
40. Curba lui Okun se deplasează în sus, dacă creşte:

a) rata naturală a şomajului;
b) rata şomajului ciclic;
c) venitul naţional al ocupării totale;
d) mărimea parametrilor curbei lui Okun.
41. Care din măsurile de politică economică pot servi direct la combaterea şomajului structural:
a) îmbunătăţirea condiţiilor de muncă;
b) mărirea transparenţei pieţii muncii;
c) recalificarea forţei de muncă pentru noile necesităţi ale economiei;
d) creşterea mărimii indemnizaţiei de şomaj.
42. În situaţia în care, într-o ţară, există un şomaj ciclic considerabil, guvernul acestei ţări poate adopta
una din următoarele măsuri de politică economică pentru reducerea lui:
a) majorarea impozitelor şi reducerea cheltuielilor publice;
b) reducerea impozitelor şi majorarea cheltuielilor publice;
c) stimularea creşterii importurilor;
d) stimularea creşterii ratei dobânzii.
43. În care din situaţiile de mai jos se manifestă inflaţia?

a) când sporesc preţurile la unele bunuri alimentare;
b) când cresc preţurile bunurilor mai calitative;
c) când cresc preţurile la resursele energetice;
d) când are loc o creştere generalizată a preţurilor.
44. Indicatorul ratei inflaţiei reprezintă:

a) nivelul general al preţurilor anului curent raportat la nivelul general al preţurilor anului precedent;
b) diferenţa dintre nivelul general al preţurilor anului curent şi nivelul general al preţurilor anului
precedent;
c) diferenţa dintre nivelul general al preţurilor anului curent şi ale anului precedent raportată la nivelul
general al preţurilor anului precedent;
d) diferenţa dintre nivelul general al preţurilor anului curent şi ale anului precedent raportată la nivelul
general al preţurilor anului curent.
45. Care din următoarele cauze ale inflaţiei se datorează cererii agregate şi care se datorează ofertei
agregate:
a) o creştere a cheltuielilor guvernamentale pentru bunuri şi servicii finanţate prin emisiune monetara;
b) o creştere a preţului petrolului;
c) o reducere a impozitului pe venitul personal;
d) o descreştere în înclinaţia marginală spre economisire a manajelor.
46. Stagflaţia este situaţia:

lOMoARcPSD|11479473
a) creşterii preţurilor şi creşterii volumului de producţie;

b) creşterii preţurilor şi stagnării/reducerii volumului de producţie;
c) reducerii preţurilor şi a volumului de producţie.
47. În corespundere cu efectul Fischer, un ritm mai înalt al inflaţiei determină creşterea:
a) stocurilor monetare ale populaţiei;
b) ratei nominale a dobânzii;
c) ratei reale a dobânzii.
48. Nivelul anual al inflaţiei este de 20%, banca acordă credite şi încasează 30%. Cu ce va fi egală rata
reală a dobânzii?
a) 10%;
b) 20%;
c) 30% .
49. Un student dispune de 1000 u.m. şi trebuie să decidă: să-i consume sau să facă economii. Dacă i-ar
depune la bancă, peste un an ar primi 1120 u.m. Rata inflaţiei constituie 14% anual.
Ce sfat îi veţi da studentului?
a) să cheltuie mijloacele de care dispune;
b) să facă economii.
50. Ce sfat îi veţi da studentului (vezi sarcina precedentă), dacă banca va achita la depuneri o dobîndă în
mărime de 20% anual, iar rata inflaţiei va rămînea neschimbată?
a) să cheltuie mijloacele de care dispune;
b) să le depună la bancă.
51. Care din următoarele afirmaţii referitoare la procesul inflaţionist este falsă:
a) afectează în mod negativ pe cei care dispun de venituri fixe;
b) afectează în mod negativ pe cei care economisesc;
c) afectează în mod negativ sectorul public, ducând la creşterea datoriei publice;
d) afectează în mod negativ proprietarii de bunuri imobiliare.
52. Curba lui Phillips este o metodă cu ajutorul căreia putem să prezentăm şi să analizăm:
a) a.) cererea agregată;
b) oferta agregată.
53. Curba Phillips pe termen scurt ilustrează:

a) dependenţa inversă dintre salariul real şi cel nominal;
b) dependenţa inversă dintre ritmul inflaţiei şi rata şomajului;
c) dependenţa directă dintre salariul nominal şi ritmul inflaţiei;
d) dependenţa directă dintre salariul real şi rata şomajului.
54. Curba Phillips pe termen lung este reprezentată de o curbă

a) verticală;
b) orizontală;
c) crescătoare;
d) descrescătoare.
55. Conceptul de cerere agregată utilizat în analiza macroeconomică şi cel al cererii utilizat în
microeconomie sunt noţiuni:
a) identice;

lOMoARcPSD|11479473
b) complementare;
c) substituibile;
d) nici un răspuns corect.
56. Prin cererea agregată se înţeleg cheltuielile:

a) a) planificate;
b) efective;
c) curente;
d) viitoare;
e) posibile;
f) necesare;
g) nici o variantă corectă.
57. Component al cererii agregate nu sunt:

a) achiziţiile publice;
b) cheltuielile investiţionale brute;
c) cheltuielile de consum;
d) impozitele;
e) exportul net.
58. Curba cererii agregate exprimă:

a) dependenţa directă dintre rata şomajului şi rata inflaţiei;
b) dependenţa inversă dintre rata şomajului şi rata inflaţiei;
c) dependenţa inversă dintre nivelul general al preţurilor şi venitul naţional;
d) dependenţa directă dintre nivelul general al preţurilor şi venitul naţional.
59. Panta curbei cererii agregate devine mai lentă când:

a) există o mai mare sensibilitate a cheltuielii investiţionale la rata dobânzii;
b) există o mai mare sensibilitate a cererii de bani la rata dobânzii;
c) există o valoare mai mică a multiplicatorului cheltuielilor;
d) există o mai mare ofertă nominală de bani.
60. Care din următorii factori va provoca, în perioada lungă, o deplasare a curbei cererii agregate spre
dreapta :
a) o creştere a nivelului general al preţurilor;
b) o reducere a ofertei de monedă;
c) o creştere a cheltuielilor publice.
61. La micşorarea ofertei monetare curba cererii agregate se deplasează:

a) în stânga;
b) în dreapta.
62. Dacă în economie nivelul producţiei depăşeşte cererea agregată atunci:

a) apare investiţia nedorită în stocuri;
b) dispare investiţia în stocuri;
c) investiţia în stocuri rămâne constantă.
63. Curba ofertei agregate exprimă raportul dintre:

a) nivelul preţurilor şi volumul consumat al PIB;
b) nivelul preţurilor şi volumul produs al PIB;
c) nivelul preţurilor şi volumul planificat al PIB.

lOMoARcPSD|11479473
64. În corespundere cu modelul keynesist, curba ofertei agregate:

a) posedă o pantă pozitivă;
b) posedă o pantă negativă;
c) este orizontală;
d) este verticală.
65. Dacă curba ofertei agregate este perfect inelastică, o creştere în cererea agregată va conduce la o
creştere în:
a) volumul de producţie;
b) venit;
c) preţuri.
66. Oferta agregată este direct proporţională cu nivelul preţului când:

a) există şomaj ciclic şi structural;
b) curba ofertei de muncă se ajustează imediat la modificările ce apar în cererea de muncă;
c) curba cererii de muncă se ajustează imediat la nivelul preţului, dar curba ofertei de muncă nu se
ajustează imediat la nivelul preţului;
d) curba ofertei de muncă se ajustează imediat la nivelul preţului, dar curba cererii de muncă nu se
ajustează imediat la nivelul preţului.
67. Graficul funcţiei ofertei agregate se va deplasa în stânga când există:

a) aşteptări pentru o scădere a ratei inflaţiei;
b) creşterea ofertei de bani;
c) micşorarea parametrului funcţiei lui Okun;
d) micşorarea coeficientului, ce caracterizează modificarea salariului în dependenţă de nivelul şomajului.
68. Cheltuielile de consum reprezintă:

a) partea venitului disponibil utilizată pentru cumpărarea bunurilor şi serviciilor în perioada curentă;
b) partea venitului disponibil destinată cumpărării bunurilor şi serviciilor în perioada viitoare;
c) partea venitului ce se acumulează pe conturile bancare;
69. Consumul este condiţionat de creşterea:

a) venitului brut;
b) venitul disponibil;
c) înclinaţiei marginale spre consum;
d) achiziţiile guvernamentale.
70. Înclinaţia marginală spre consum semnifică:

a) raportul dintre sporul consumului şi sporul economiilor;
b) raportul dintre volumul consumului şi volumul venitului disponibil;
c) sporul consumului la o unitate de spor a venitului disponibil;
d) toate răspunsurile sunt greşite.
71. La o creştere a venitului disponibil, în abordare keynesistă:

a) consumul va creşte direct proporţional cu venitul;
b) economiile vor creşte direct proporţional cu venitul;
c) consumul va creşte într-o proporţie mai mică, iar economiile într-o proporţie mai mare în raport cu
venitul disponibil.

lOMoARcPSD|11479473
72. Funcţia de consum C=0,68Y s-a modificat peste o perioadă de timp si a devenit C=0,42Y, ca rezultat a
avut loc:
a) micşorarea economiilor populaţiei;
b) creşterea economiilor populaţiei;
c) consumul a rămas la acelaşi nivel;
d) consumul a crescut;
e) nici una din cele anterioare.
73. Consumul autonom este cel care:

a) depinde de preţurile bunurilor de consum;
b) rezultă din preferinţele individuale ale consumatorului de a cheltui venitul pentru diferite bunuri;
c) nu depinde de venitul disponibil al menajelor.
74. Economiile, în sens macroeconomic, semnifică:

a) depozitele populaţiei în băncile comerciale;
b) suma tuturor activelor familiale;
c) venitul disponibil neutilizat pentru consum într-o perioadă determinată de timp;
75. Micşorarea economiilor ne arată că scade:

a) cererea pentru resursele de credit;
b) oferta pentru resursele de credit.
76. Înclinaţia marginală spre economisire este:

a) pozitivă;
b) negativă;
c) constantă;
d) nici o variantă corectă.
77. Sub aspect macroeconomic, investiţiile reprezintă:

a) parte a venitului neutilizat în perioada curentă;
b) cheltuielile legate de factorul capital;
c) cheltuielile legate de cumpărarea valutei şi a bunurilor imobiliare.
78. Investiţiile globale brute sunt:

a) cheltuielile legate de înlocuirea capitalului uzat;
b) cheltuielile legate de înlocuirea capitalului uzat şi sporul de capital;
c) cheltuielile legate de cumpărarea bunurilor de consum.
79. Investiţiile nete includ:

a) construcţia depozitului pentru producţia finală;
b) procurarea unui automobil în gospodăria particulară;
c) înlocuirea utilajului defectat cu un utilaj nou;
d) achiziţionarea unui lot de pământ de către o firmă.
80. Micşorarea ratei dobânzii duce la:

a) creşterea investiţiilor;
b) diminuarea investiţiilor;
c) creşterea economiilor naţionale;
d) micşorarea economiilor naţionale.
10

lOMoARcPSD|11479473
81. Presupunem că volumul economiilor este constant, iar majorarea cererii investiţionale măreşte rata
dobânzii. Ce se întâmplă cu volumul investiţiilor?
a) se va micşora;
b) se va mări ;
c) nu se va schimba.
82. Care din următoarele este cel mai puţin probabil să stimuleze o creştere a investiţiilor:
a) o scădere în rata dobînzii;
b) o creştere în cheltuielile de consum;
c) o lichidare a stocurilor;
d) o creştere a importului;
e) progresele tehnologice.
83. O creştere a impozitelor presupune:

a) o deplasare în jos a funcţiei de consum;
b) o reducere a cererii aggregate;
c) o reducere a venitului de echilibru.
84. Micşorarea impozitelor duce la o creştere a:

a) investiţiilor;
b) economiilor private;
c) economiilor publice;
d) economiilor naţionale.
85. În perioada lungă o descreştere în taxe duce la:

a) creşterea nivelului preţului şi venitului real;
b) creşterea nivelului preţului, însă nu afectează venitul real;
c) creşterea venitului real, însă nu afectează nivelul preţului;
d) nu afectează nici nivelul preţului, nici venitul real.
86. Curba Laffer reflectă dependenţa dintre cota impozitării şi:

a) mărimea ofertei agregate;
b) mărimea cererii agregate;
c) masa impozitelor colectate în buget;
d) nici un răspuns nu este corect.
87. O schimbare în cheltuielile publice:

a) nu afectează curba cererii agregate;
b) schimbă înclinaţia curbei cererii agregate;
c) deplasează curba ofertei agregate;
d) deplasează curba cererii agregate.
88. Deficitul bugetului de stat se formează în cazul când:

a) suma cheltuielilor publice devansează suma veniturilor publice;
b) cheltuielile publice cresc;
c) veniturile publice scad;
89. Datoria publică reprezintă suma anterioarelor:

a) cheltuieli publice;
b) deficite publice;
11

lOMoARcPSD|11479473
c) cheltuieli pentru apărarea naţională.
90. La stabilizatori automaţi se referă:

a) cheltuielile pentru ocrotirea mediului înconjurător;
b) impozitele pe venit şi indemnizaţii pentru şomaj;
c) taxele vamale şi accizele;
d) nici un răspuns nu este corect.
91. Nu reprezintă instrument al politicii fiscale:

a) modificarea achiziţiilor publice;
b) reglementarea ratei dobânzii;
c) reglementarea transferurilor;
d) modificarea cotelor impozitare.
92. Politica fiscală stimulatoare presupune:

a) majorarea achiziţiilor publice şi a impozitelor;
b) reducerea achiziţiilor publice şi a impozitelor;
c) majorarea achiziţiilor publice şi reducerea impozitelor;
d) reducerea achiziţiilor publice şi majorarea impozitelor.
93. Politica fiscală stimulativă este îndreptată spre:

a) majorarea volumului de producţie şi nivelului angajării în economie;
b) micşorarea ritmului inflaţiei;
c) stabilizarea ratei de schimb;
d) echilibrului dintre veniturile şi cheltuielile bugetului de stat.
94. La măsurile stimulative ale politicii fiscale se referă:

a) vânzarea de către Banca Centrală a obligaţiunilor pe piaţa deschisă;
b) procurarea de către Banca Centrală a obligaţiunilor pe piaţa deschisă;
c) nici un răspuns nu este corect.
95. Politica fiscală restrictivă presupune:

a) majorarea achiziţiilor publice şi a impozitelor;
b) reducerea achiziţiilor publice şi a impozitelor;
c) majorarea achiziţiilor publice şi reducerea impozitelor;
d) reducerea achiziţiilor publice şi majorarea impozitelor.
96. Politica bugetar - fiscală restrictivă se realizează:

a) a) în condiţiile unei situaţii economice stabile;
b) cu scopul micşorării inflaţiei;
c) pentru stimularea activităţii de antreprenoriat;
d) toate răspunsurile sunt incorecte.
97. Guvernul majorează impozitele şi achiziţiile guvernamentale cu aceieaşi valoare – 120 mil.lei. Dacă
înclinaţia marginală spre consum este de 0,7, ce se va întîmpla cu economiile naţionale?
a) se vor micşora cu 36 mil.lei;
b) se vor micşora cu 84 mil.lei;
c) se vor micşora cu 120 mil.lei;
d) se vor majora cu 36 mil.lei;
e) se vor majora cu 84 mil.lei;
f) se vor majora cu 120 mil.lei.
12

lOMoARcPSD|11479473
98. Moneda reprezintă:

a) activ financiar utilizat pentru efectuarea tranzacţiilor;
b) mijloc de plată oficializat în ţara dată;
c) măsură de evidenţă, mijloc de circulaţie şi plată;
99. Prin cerere monetară se înţelege:

a) dorinţa persoanelor individuale de a fi mai bogate;
b) cererea de active financiare sub formă monetară;
c) un mijloc de control al ofertei monetare;
d) nici unul din răspunsurile de mai sus.
100. În condiţiile creşterii venitului naţional, cererea monetară:

a) creşte din motive de tranzacţie şi precauţie;
b) scade din motive de speculaţie;
c) scade din motive de tranzacţie şi speculaţie.
101. Cererea monetară creşte când:

a) PIB-ul real creşte;
b) PIB-ul real scade;
c) rata nominală a dobânzii creşte;
d) rata nominală a dobânzii scade.
102. Oferta monetară dintr-o economie este realizată de:

a) Ministerul finanţelor;
b) Banca Centrală şi băncile comerciale;
c) Instituţiile publice.
103. Oferta monetară depinde de:

a) rata dobânzii la credite bancare;
b) emiterea banilor în numerar şi a banilor scripturali;
c) dorinţele populaţiei de a păstra banii sub formă lichidă.
104. Principalele instrumente ale politicii monetare sunt:

a) cheltuielile publice, impozitele şi rata rezervelor obligatorii;
b) oferta monetară, achiziţiile publice şi impozitele;
c) rezervele bancare şi rata dobânzii;
d) operaţiunile pe piaţa deschisă, rata rezervelor obligatorii şi taxa rescontului.
105. Oferta de bani va creşte dacă:

a) BNM va mări rata rezervelor obligatorii;
b) BNM va reduce rata rezervelor obligatorii;
c) statul va emite obligaţiuni;
d) statul răscumpără obligaţiunile sale de pe piaţă.
106. Majorarea de către Banca Centrală a taxei rescontului determină:

a) extinderea capacităţilor de creditare ale băncilor comerciale;
b) restrângerea capacităţilor de creditare ale băncilor comerciale;
c) creşterea multiplicatorului bancar;
d) reducerea multiplicatorului bancar.
13

lOMoARcPSD|11479473
107. Creşterea ratei de refinanţare duce la:

a) creşterea preţurilor la acţiuni şi obligaţiuni;
b) creşterea preţurilor la acţiuni şi micşorarea preţurilor la obligaţiuni;
c) micşorarea preţului la acţiuni şi obligaţiuni.
108. La măsurile stimulative ale politicii monetare se referă:

a) vânzarea de către Banca Centrală a obligaţiunilor pe piaţa deschisă;
b) procurarea de către Banca Centrală a obligaţiunilor pe piaţa deschisă;
c) creşterea ratei dobînzii;
d) reducerea ratei dobînzii.
109. Creşterea masei monetare în economie este rezultatul:

a) majorării bazei monetare;
b) micşorării ratei rezervelor obligatorii;
c) micşorării rezervelor excedentare a băncilor comerciale;
d) toate cele enumerate mai sus.
110. Masa monetară se va reduce, dacă Banca Centrală:

a) reduce rata rezervei obligatorii;
b) vinde HVS;
c) ridică taxa rescontului;
d) toate răspunsurile sunt corecte;
e) sunt corecte răspunsurile b şi c.
111. Politica monetar-creditară restrictivă se realizează :

a) în condiţiile unei situaţii economice stabile;
b) cu scopul micşorării inflaţiei;
c) pentru stimularea activităţii de antreprenoriat;
d) toate răspunsurile sunt incorecte.
112. Panta curbei LM devine abruptă când:

a) politica monetară este eficientă;
b) politica monetară este ineficientă;
c) politica fiscală este eficientă;
d) politica fiscală este ineficientă.
113. Creşterea ofertei monetare va determina:

a) deplasarea curbei IS la stânga şi reducerea ratei dobânzii şi a nivelului venitului;
b) deplasarea curbei LM la dreapta şi creşterea ratei dobânzii şi a nivelului venitului;
c) deplasarea curbei IS la dreapta, creşterea nivelului venitului, dar reducerea ratei dobânzii;
d) deplasarea curbei LM la dreapta, creşterea nivelului venitului, dar reducerea ratei dobânzii.
114. Creşterea cheltuielilor publice va determina:

b) deplasarea curbei IS la dreapta şi creşterea ratei dobânzii şi a nivelului venitului;
115. Majorarea impozitelor va determina:

14

lOMoARcPSD|11479473
b) deplasarea curbei IS la dreapta şi creşterea ratei dobânzii şi a nivelului venitului;

116. Mica economie deschisă semnifică:

a) un teritoriu mic după suprafaţă;
b) o pondere mică a importului-exportului în PIB;
c) economia care nu poate influenţa deplasările internaţionale de capital şi rata dobânzii mondiale;
d) o populaţie cu un grad înalt de emigrare.
117. Totalitatea cheltuielilor efectuate de populaţie pentru cumpărarea bunurilor străine minus
cheltuielile agenţilor străini pentru cumpărarea bunurilor ţării date reprezintă:
a) consum naţional;
b) export net;
c) export;
d) import.
118. Care din cele de mai jos nu reprezintă rezultatul unei creşteri în exportul net :
a) deprecierea monedei naţionale;
b) stimularea activităţii principalilor parteneri comerciali;
c) deprecierea monedei străine;
d) partenerii comerciali străini ridică bariere tarifare.
119. Balanţa comercială reprezintă:

a) toate tranzacţiile rezidenţilor ţării date cu exteriorul;
b) exportul şi importul de bunuri şi servicii;
c) cumpărarea-vânzarea activelor financiare din exteriorul ţării;
d) diferenţa dintre valoarea exportului şi a importului.
120. Balanţa comercială a ţării este deficitară, dacă:

a) cheltuielile publice depăşesc veniturile publice;
b) capitalul exportat este mai mare decât cel importat;
c) ţara cumpără în străinătate bunuri cu valoare mai mare decât vinde în străinătate;
d) ţara vinde peste hotare bunuri cu valoare mai mare decât cumpără de acolo.
121. Creşterea deficitului balanţei de plăţi:

a) majorează rezervele valutare ale Băncii Centrale;
b) reduce rezervele valutare ale Băncii Centrale;
c) nu influenţează mărimea rezervelor valutare ale Băncii Centrale.
122. Aprecierea ratei de schimb valutar contribuie la:

a) scumpirea relativă a bunurilor de import;
b) scumpirea relativă a bunurilor autohtone;
c) creşterea exportului net.
15

lOMoARcPSD|11479473
16

lOMoARcPSD|11479473
PROBLEME
1. Analizaţi dependenţele dintre produs şi venit, completând următorul tabel

mld. u.m.
1. PNB 5000,0
2. Amortizarea 523,6
3. PNN ?
4. Impozite indirecte 410,2
5. Plăţi de transfer 28,3
6. Dotaţii (subvenţii) 2,5
7. Venitul naţional ?
8. Veniturile corporaţiilor 273,2
9. Plăţile nete pentru dividende 450,2
10. Plăţi pentru asigurarea socială 481,9
11. Transferuri de la Guvern 437,5
12. Venit personal In formă de dobândă 610,7
13. Dividende 112,3
14. Venit personal ?
15. Impozite pe venit personal şi plăţi neimpozabile 614,5
16. Venit personal disponibil ?
2. Analizaţi datele din tabel.

Indicatorii Mld. u.m.
1. Procente încasate pentru credite 17
2. Investiţii private brute 70
3. Salariile 290
4. Profiturile corporaţiilor 131
5. Impozite indirecte, plăţi de transfer, plăţi neimpozabile 34
6. Renta plătită proprietarilor bunurilor arendate 27
7. Exportul net 12
8. Achiziţii guvernamentale 98
9. Investiţii nete private 52
10. Venituri pe proprietate 32
11. Dotaţii întreprinderilor de stat 4
12. Transferuri către populaţie 25
13. Cheltuieli de consum 288
Calculaţi :
1) PIB după metoda veniturilor şi metoda cheltuielilor.
2) Produsul Naţional Net.
3) Venitul naţional.
1) PIB după metoda veniturilor şi metoda cheltuielilor.

Metoda cheltuielilor
17

lOMoARcPSD|11479473
PNB=C+I+G+Xn=12+98+70+288+4=472
Xn=X-Import
Metoda veniturilor
Dob+salarii+renta+profit
PNB=27+290+131+17+32=497
2) Produsul Naţional Net.
PNN=PNB-A =497-18=479
A=I-In=18
3) Venitul naţional
PNN-Impozite nete. =479-34=445
Impozite Indirecte nete= Impozite indirecte –Subventii=34

Indicatorii u.m.
1. Salarii 800
2. Asigurarea socială plătită de întreprinderi 240
3. Asigurarea socială plătită de lucrători 32
4. Transferuri pe venit 24
5. Impozite pe venitul persoanelor fizice 40
6. Dividende nete 160
7. Beneficii nedistribuite 40
8. Subvenţii 4
9. Amortizarea 20
10. Impozite indirecte 80
Calculaţi:
1) Produsul Naţional Brut.
3) Venitul Personal Disponibil.

PNB=1000
PNN=PNB-A=980
Impozite Indirecte nete= Impozite indirecte –Subventii=76
VN==PNN-Impozite indirecte nete=904
VP=VN-Vi+Transf=928
VPD=VP-Impozit=888

Indicatorii u.m.
- PNB 6200
- investiţiile brute 750
- investiţiile nete 680 .
- dobânzi 210
- chirii 170
- salarii 4800
18

lOMoARcPSD|11479473
- dividende 610
- cheltuieli publice 1500
- transferuri publice 140
- exporturi nete 110
- impozite indirecte 330
- impozite pe veniturile persoanelor fizice 490
- subvenţii 60
Calculaţi:
1) Produsul Naţional Brut.=PNN+A PNN=PNB-A=6200-70=6130
A=Investitii brute –Investitii nete=70
2) Venitul naţional=PNN-Impozite indirecte nete. =6130-270=5860

Impozite undurecte nete= Impozite indirecte –Subventii=330-60=270
VPD=VP-Impozit=5180
VP=VN-Vi+Transf=6000
5. Intr-o economie a fost creat un PNB în valoare de 8000 u.m., cheltuielile de consum au constituit 2600 u.m.,
cheltuielile guvernamentale -1500 u.m., exportul net - 125 u.m., exportul - 570 u.m., amortizarea - 370 u.m.
Determinaţi:
1) Produsul Naţional Net;
2) Mărimea investiţiilor;
3) Volumul importului.
PNN=PNB-A=7630
Investitii=0
Importul=X-Xn=445
6. În economia naţională a fost creat un PIB în valoare de 6000 u.m.. Cheltuielile de consum au constituit 2800
u.m., cheltuielile guvernamentale 800 u.m., exportul net -80 u.m., exportul 260 u.m., amortizarea 170 u.m.
Determinaţi:
1. PIN;
2. Volumul importului;
3. Investiţiile nete;
4. Investiţiile brute.
1 PIN=PNB-A=6000-170=5830u.m
2 Imp=Ex-Xn=260-(-80)=340
Xn=Ex-Imp
3 Ib=In+A
In=Ib-A=2480-170=2310 u.m
4. PIB=G+C+Ib*Xn
Ib=PIB-C-G-Xn=6000-2800=800-(-80)=2480
7. În economie a fost creat un PNB în valoare de 5000 u.m.. Cheltuielile de consum au alcătuit 3000 u.m.,
cheltuielile guvernamentale 960 u.m., investiţiile brute 1000 u.m., investiţiile nete 800 u.m., excedentul
bugetar 30 u.m.
Determinaţi:
19

lOMoARcPSD|11479473
1. PNN.
2. Exportul net.
3. Amortizarea.
4. Venitul disponibil al menajelor.
5. Economiile menajelor.
PNN=PNB-A
Ib=In+A
A=Ib-In=1000-800=200u.m
PNN=5000-200=4800u.m
PIB=C+G+Ib+Xn
Xn=PIB-C-G-Ib=5000-3000-960-1000=40u.m
Ib=In+A
A=200u.m
VPD= VP – Ipoz.pe venit
VP=VN-V fac.+ Transferuri
8. Intr-o economie a fost creat un PIB în valoare de 9000 u.m.. Cheltuielile de consum au constituit 4600 u.m.,
cheltuielile guvernamentale 2100 u.m., exportul net 125 u.m., exportul 570 u.m., amortizarea 270 u.m.
Determinaţi:
1. Mărimea investiţiilor.
2. Volumul importului.
3. PIN.
Ib=PIB-C-G-Xn=9000-4600-2100-125=2165u.m
Imp=Ex-Xn=570-125=445u.m
Xn=Ex-Imp
PIN=PIB-A=9000-270=8730u.m
9. Fie că o economie produce numai 4 bunuri. În tabel sunt prezentate cantitatea şi preţul fiecăruia din ele
pentru 2 perioade de timp:
Bunurile Anul „n-1” Anul „n”
Cantitatea Preţul Cantitatea Preţul
A 15 1 20 1
B 5 1 8 2
C 10 2 11 4
D 1 10 2 10
Determinaţi:
1. PIB nominal pentru ambele perioade.
2. PIB real pentru anul „n”.
3. Indicele de deflaţie.
1PIBn=∑Pi*Qi
n-1
PIBn = 1*15+1*5+2*10+10*1=50
n
PIBn=1*20+2*8+4*11+10*2=100
2PIBr=PIBn/IP;
IP=∑Pi*Q0/∑P0*Q0-indicile Laspeyres
IP=1*15+2*5+4*10+10*1/1*15+1*5+2*10+10*1=75/80=1,5
PIBr=PIBn/IP=100/1,5=66,7
3D=PIBn/PIBr*100-indicile de deflatie(Paashe)
D=100/66,7*100%=150%
20

lOMoARcPSD|11479473
10. Completaţi tabelul:

Anul PNB nominal ml. u.m. PNB real ml. u.m. Indicele de deflaţie
1 6720 6200 1,084

2 5634 5200 1,0835

Anul PNB nominal ml. u.m. PNB real ml. u. m. Indicele de deflaţie
1 3720 2200 1,691
2 2400 1,667

Anul PNB nominal ml. u.m. PNB real ml. u..m. Indicele de deflaţie
1 4820 4200 1,1476
2 4600 1,1480
13. Populaţia în vârstă de muncă a unei ţări este de 15 mil. cetăţeni, din care 8 mil. sunt apţi de muncă.
Populaţia ocupată reprezintă 6 mil. persoane. Din populaţia neocupată 3/4 caută un loc de muncă şi sunt
dispuşi să se angajeze imediat.
Determinaţi:
1. Gradul de ocupare a forţei de muncă;
2. Rata şomajului efectiv.
14. Următoarele date caracterizează situaţia de pe piaţa muncii (mii persoane):

2000 2009
Forţa de muncă 84889 95453
Angajaţi 80796 87524
Numărul şomerilor
Rata şomajului
Determinaţi:
1. Numărul şomerilor şi rata şomajului în 2000 şi 2009.

2. Cum poate fi explicată creşterea simultană a numărului celor angajaţi şi şomerilor?
3. Se poate de afirmat, că anul 2009 se caracterizează printr-o ocupare deplină a forţei de muncă?
15. Lunar sunt concediaţi 2% şi reangajaţi 4% din forţa de muncă. calculaţi rata şomajului.
16. Iniţial numărul celor ocupaţiconstituia 90 mil. persoane, iar numărul şomerilor 10 mil. persoane. După o
lună, din numărul celor ocupaţi 0,5 mil. persoane au fost eliberate, iar 1mil şomeri înregistraţi au încetat să
caute un loc de muncă.
Determinaţi:
1. Rata şomajului pentru condiţiile iniţiale;
2. Numărul celor angajaţi rămaşi peste 1lună;
3. Numărul şomerilor peste 1 lună;
4. Rata şomajului după schimbările intervenite pe piaţa muncii.
21

lOMoARcPSD|11479473
17. Într-o economie rata şomajului a evoluat în felul următor: 6,6 % în 2005, 5,3 % în 2006, 5,0 % în 2007 şi
4,8 % în 2008, PIB efectiv în 2008 constituind 1479, 4 mil.u.m.
Determinaţi:
1. Devierea PIB efectiv de la cel potenţial pentru fiecare an;
2. PIB potenţial pentru anul 2008.
18. În tabel sunt prezentate date referitoare la PIB efectiv şi potenţial. În 2006 economia activă în condiţiile
ocupării depline, nivelul şomajului alcătuind 6%.
(mlrd.u.m.)
Anul PIB potenţial PIB efectiv
2006 3000 3000
2007 3800 3705
2008 4125 3712,5
Determinaţi cu referinţă la datele pentru anul 2007 şi 2008:
1. Diferenţa absolută şi relativă dintre PIB efectiv şi potenţial;
2. Rata şomajului, aplicând legea lui Okun.
19. Nivelul şomajului natural a alcătuit, în anul curent , 6 % iar nivelul şomajului efectiv 10%.
Determinaţi:
1. Mărimea decalajului dintre PIB efectiv şi cel potenţial, dacă coeficientul de sensibilitate a PIB
faţă de şomajul ciclic este 2;
2. Care vor fi pierderile provocate de şomajul ciclic, dacă PIB efectiv a constituit 600 mil.u.m.?
20. Folosind datele din tabel calculaţi indicele preţurilor pentru 2009 (anul de bază – 2005)
Denumirea Q P (u. m.)
2005 2009
Rochii 1 10 25
Pantofi 25 0,55 2
Caiete 12 2 7
Manuale 6 12 30
Pantaloni 3 12 25
Ciorapi 5 0,20 1,2
21. Economia se caracterizează prin următoarele date: rata efectivă a şomajului 3.6%, şomajul natural 5,4%,
rata inflaţiei anticipate 4%, coeficientul reacţiei inflaţiei la şomaj 0,5. În baza ecuaţiei curbei lui Phillips,
calculaţi rata efectivă al inflaţiei.
22. O economie este descrisă de curba lui Phillips: π 1 = π -1 – 0,7 (U-0,05).

Determinaţi:
1. Rata naturală a şomajului;
2. Cu cât va creşte rata şomajului ciclic dacă rata inflaţiei se va reduce cu 4 puncte?
3. Reprezentaţi grafic dependenţa dintre inflaţie şi şomaj în perioada scurtă şi lungă de timp.
23. Ecuaţia ce descrie curba cererii agregate în anul de bază este Y = 3 300 – 3P, iar în anul curent Y= 3 270 –
3P. PNB potenţial nu s-a modificat şi a rămas la nivelul 3 000 u.m.
Determinaţi:
1. PNB de echilibru în perioada scurtă;
2. Nivelul inflaţiei în perioada lungă;
22

lOMoARcPSD|11479473
3. Prezentaţi grafic situaţia dată.
24. Funcţia de consum este C = 100 + 0,8Y. Datele cu referinţă la venitul disponibil sunt date în tabel:
Venitul Cheltuielile de Economiile Înclinaţia marginală
disponibil consum spre economii
600
800
1000
1200
1400
Determinaţi:
1. Cheltuielile de consum;
2. Economiile;
3. Înclinaţia marginală spre economii.
25. Se cunosc următoarele date: С = 225 + 0,7(Y -Т); I=245 mil. lei; G=420 mil. lei, impozitele =200 mil. lei.
Calculaţi venitul naţional.
26. Economiştii anticipează că peste un an situaţia economică în ţară se va caracteriză prin următorii
parametri: C = 10 + 0,8Y ; I = 60 mld. u.m.; G = 100 mld. u.m..Să se calculeze PIN anticipat pentru anul
viitor.
27. Economiştii presupun că dependenţa cheltuielilor de consum şi a investiţiilor de mărimea PIB se reflectă în
următoarele ecuaţii (mlrd.u.m.) C = 8 + 0,5Y; I = 0,2Y. Conform prognozelor, cheltuielile guvernamentale
în anul viitor vor alcătui 50 mld. u.m., iar exportul net 5 mld. u.m. Determinaţi PIB prognozat pentru anul
viitor.
28. Funcţia economiilor reprezentă S = 0,25Yd - 20. Volumul investiţiilor este egal cu 30 u.m.
Determinaţi:
1. Venitul naţional de echilibru;
2. Cu cât va fi egal venitul naţional dacă, aşteptând o micşorare a veniturilor, gospodăriile vor
majora economiile cu 20 u.m.?
29. Într-o economie închisă funcţia de economisire este S = 0,3(Y–T)–300, bugetul de stat este echilibrat,
cheltuielile guvernamentale constituie 300 u.m., iar investiţiile 600 u.m.
Determinaţi:
1. Funcţia de consum;
2. Venitul de echilibru;
3. Venitul disponibil;
4. Noul venit de echilibru dacă investiţiile cresc cu 100 u.m.
30. Cunoaştem, că în economie venitul naţional de echilibru este mai mic cu 153 u.m. decât venitul naţional
corespunzător ocupării depline. Consumul menajelor este С = 151,3+0,8(Y-T), investiţiile I= 0,05Y+85,4,
achiziţiile guvernamentale sunt egale cu impozitele, rata de impozitare pe venit este egală cu 0,25.
Determinaţi venitul naţional corespunzător ocupării depline.
31. Funcţia consumului este reprezentată de ecuaţia C=100 + 0,6 (Y-T).

Determinaţi:
1. Cum se va modifica venitul de echilibru dacă impozitele se vor micşora cu un 1 mil. u.m.?
2. Cum se va modifica venitul de echilibru dacă cheltuielile guvernamentale vor creşte cu 1 mil.u.m.?
23

lOMoARcPSD|11479473
32. În anul trecut PNB a constituit 1000 u.m., G = 100 u.m.. Majorând cheltuielile cu 60 u.m. guvernul a reuşit
să mărească PNB cu 200 u.m., deficitul bugetului constituind 0. Determinaţi înclinaţia marginală spre
consum.
33. Economia se află în stare de echilibru. Înclinaţia marginală spre consum alcătuieşte 0,8, iar înclinaţia
marginală spre import 0. Cum se modifică PIB de echilibru, dacă statul majorează cheltuielile
guvernamentale cu 2 mld. u.m., în timp ce încasările impozitare rămân neschimbate?
34. Economia ţării se caracterizează prin următoarele: venitul efectiv Y = 3500 u.m.; înclinaţia marginală spre
consum 0,8; venitul de echilibru Y* = 3700 u.m..
1. Cum trebuie să se modifice cheltuielile guvernamentale (celelalte condiţii rămânând constante) pentru
ca economia să atingă starea de echilibru (Y* = 3700)?
2. Cum trebuie să se modifice încasările impozitare (celelalte condiţii rămânând constante), pentru
ca economia să atingă starea de echilibru?
35. Într-o economie, funcţia de consum este C = 500 + 0,75 (Y–T); investiţiile constituie 1500 u.m.; cheltuielile
publice 1000 u.m., bugetul de stat este echilibrat.
Determinaţi:
1. Venitul de echilibru;
2. Dacă venitul de echilibru devine egal cu 10000 u.m., cu cât ar trebui să crească cheltuielile
publice, dacă acestea vor fi finanţate în totalitate din datoria publică.
36. Următoarele date caracterizează o economie: C = 1 000 + 0,9Yd; G = 600u.m.; I = 390u.m.; T = 400 u.m.
Determinaţi:
1. PIB de echilibru;
2. Multiplicatorul cheltuielilor guvernamentale;
3. Influenţa asupra PIB a majorării cheltuielilor guvernamentale cu 1 mil. lei.
37. Sunt cunoscute următoarele date: С=0,8(Y -Т), volumul investiţiilor 184,5 u.m., achiziţiile guvernamentale
307,5 u.m., taxa impozitelor pe venit 0,25. Piaţa bunurilor şi serviciilor se afla în echilibru, însă
capacitatea de producţie permite majorarea venitului naţional de 1,2 ori. Cum statul trebuie să schimbe
valoarea achiziţiilor guvernamentale şi taxa impozitului pe venit ca să asigure utilizarea deplină a
capacităţilor de producţie, utilizând metoda bugetului echilibrat?
38. Se dă: C=0,8Yd, t=0,25, I=3000-100r, G=2000, Y=180N-N2 (funcţia de producţie). Să se afle rata dobânzii
de echilibru, venitul de echilibru, când N=100.
39. Considerăm o economie, în care există un sector public şi în care funcţia de consum este:
C=1500+0,75(Y-T). Investiţia constituie 1500 u.m., iar cheltuielile publice – 1000 u.m. cu bugetul public
echilibrat. Să se calculeze:
1) Venitul de echilibru;
2) Dacă venitul de echilibru constituie 20000 u.m., cu cît ar trebui să crească cheltuielile publice, dacă
acestea sunt finanţate în totalitate din datoria publică?
40. Cererea de monedă pe motiv tranzacţional alcătuieşte 400 mlrd.u.m. Calculaţi cererea monetară totală în
baza datelor tabelului.
Rata anuală a Cererea de monedă Cererea
dobânzii, % pe motiv speculativ monetară totală
14 30
13 50
12 70
11 90
24

lOMoARcPSD|11479473
10 110
9 130
8 150
Oferta monetară alcătuieşte 510 mlrd.u.m. Determinaţi rata dobânzii de echilibru. Determinaţi rata dobânzii
de echilibru pentru condiţiile când oferta monetară creşte până la 530 mlrd.u.m., se reduce până la 450
mlrd.u.m.
41. În economie s-a stabilit echilibrul simultan pe piaţa bunurilor şi serviciilor şi pe pieţele financiare.
Completaţi tabelul indicând consecinţele apariţiei în economie a următoarelor evenimente:
a) cererea pentru bani ca avere scade;
b) impozitul pe venit creşte;
c) exportul ţării creşte.
Evenimentul Care piaţă Ce curbă in Cum se Cum se
este IS-LM este modifică modifică rata
influenţată influenţată venitul dobănzii
naţional
1 2 3 4 5
a
b
c
42. În economie s-a stabilit echilibrul simultan pe piaţa bunurilor şi serviciilor şi pe pieţele financiare.
Completaţi tabelul indicând consecinţele apariţiei în economie a următoarelor evenimente:
a) reducerea înclinaţiei marginale spre economii;
b) viteza de rotaţie a banilor scade;
c) oferta de bani creşte.
Evenimentul Care piaţă Ce curbă in Cum se Cum se
este IS-LM este modifică modifică rata
influenţată influenţată venitul dobânzii
naţional
1 2 3 4 5
a
b
c
43. Economia unei ţări este caracterizată prin următoarele date: exportul de bunuri : 19650 u.m., importul de
bunuri : 21758 u.m., venituri obţinute din investiţiile efectuate în exterior: 3621 u.m., venituri plătite
investitorilor străini : 1394 u.m., cheltuielile efectuate pentru turism în alte ţări : 1919 u.m., veniturile ţării
din turism :1750 u.m., transferuri unilaterale în exterior : 2388 u.m., ieşirea de capital din ţară : 4174 u.m.,
intrarea de capital în ţară : 6612 u.m..
Determinaţi:
1. Soldul contului curent;
2. Soldul contului de capital şi financiar;
25

lOMoARcPSD|11479473
3. Soldul balanţei de plăţi.
44. Situaţia într-o economie este descrisă prin următoarele date (mil. u.m.):
Funcţia de consum C = 47,5 + 0,85Yd,
Investiţiile I = 100-5i,
Achiziţii guvernamentale G = 100,
Taxele T = 100
Exportul net Nx =50 - 0,1Y
Masa monetară M = 100
Cererea de monedă L = 0,2Y – 10i,
Rada dobînzii i = 5% şi există o mobilitate a capitalului.
1) Determinaţi venitul de echilibru şi rata dobînzii de echilibru.
2) Este balanţa de plăţi echilibrată? Cît constituie soldul contului curent şi soldul contului de capital la
nivelul de echilibru al venitului?
3) Ce efect va avea o creştere de 10 u.m. în cheltuiala guvernamentalăasupra venitului de echilibru? Dar
asupra balanţei de plăţi?
45. O economie este caracterizata prin urmatoarele ecuatii:

C=50 + 0,8 Y
I = 200-10r
T = 0,25Y
G = 400
L = 0,4Y-8r
M=580
P=2
Determinaţi:
1. Nivelul venitului şi rata dobânzii de echilibru
2. Consumul şi economiile
3. Soldul bugetar.
4. Dacă G creşte cu 100 u.m cum se va modifica nivelul venitului şi rata dobânzii de echilibru.
26

lOMoARcPSD|11479473
27

1. Reprezinta o solutie pentru depasirea decalajului recessionist:
R: o scadere a ratei dobanzii
2. Pe parcursul unei recesiuni:

R: rata somajului creste
3. Deplasarea curbei ofertei de munca spre dreapta are loc atunci cand:
R: tot mai multe femei casnice doresc sa lucreze, intrand in categoria populatiei active
disponibile
4. Daca cererea privind bunurile realizate cu ajutorul factorului munca va scadea, atunci:
R: cererea de munca se va reduce
5. Conform teoriei keynesiste, principalul factor de care depinde consumul este:

R: venitul disponibil current
6. Rata somajului se calculeaza ca raport intre:

R: numarul somerilor si populatia active
7. Deplasarea curbei cererii agregate spre dreapta este cauzata de:

R: cresterea exporturilor
8. In situatia in care cererea de fonduri de imprumut creste mai rapid fata de oferta de fonduri de
imprumut, rata dobanzii de echilibru pe piata monetara:
R: creste
9. Care dintre urmatorii factori contribuie la aparitia inflaltiei prin oferta? :

R: cresterea costurilor de productie
10. Bancile comerciale au capacitatea de a crea moneda:

R: acordand credite
11. Pe piata monetara cererea si oferta de fonduri de imprumut sunt Cm=10-20d’ si Om=5+30d’,
unde d’ reprezinta rata dobanzii. La echilibru, rata dobanzii si marimea fondurilor de imprumut
( in mii mdl. Lei ) sunt:
R: 10% respective 8
12. Presupunand ca sunteti guvernatorul bancii centrale, ce masura ati adopta in conditiile unui
decalaj de productie expansionist? :
R: cresterea ratei dobanzii de politica monetara
13. Componenta cu cea mai mare pondere in structura cererii agregata o reprezinta:
R: consumul populatie
This study source was downloaded by 100000838993133 from CourseHero.com on 12-14-2021 01:59:52 GMT -06:00
https://www.coursehero.com/file/43056001/restanta-macrodocx/
14. Se cunosc urmatoarele privind o economie ( in mdl. U.m): Cheltuieli de consum 600, taxe 400,
export 240, transferuri 250, cheltuieli guvernamentale 200, investitii brute 150, deprecierea
capitalului 60, import 220, PIB si PIN au reprezentat:
R: 970, 910
15. Care dintre urmatoarele situatii nu are ca efect cresterea economica? :

R: cresterea somajului
16. Daca economiile sunt egale cu zero, venitul disponibil:

R: egal cu cosumul
17. Exportul este mai mic decat importul cu 5 puncte procentuale din produsul intern brut. Daca
investitiile brute reprezinta 25% din produsul intern brut, iar consumul guvernamental 10%
atunci consumul populatiei este de :
R: 70% din produsul intern brut
18. Daca are loc o crestere de PIB nominal, atunci putem considera ca:
R: sunt posibile ambele variante de mai sus
19. Daca banca centrala cumpara titluri de stat, atunci:

R: oferta de bani creste, iar ratele dobanzii se reduc
20. Daca preturile cunosc o crestere generalizata de 25%, puterea de cumparare a monedei:
R: scade cu 20%
1. Dacă BNR dorește să scadă rata dobânzii atunci ar trebui -> Sa creasca oferta de bani
2. Băncile comerciale contrubuie la expansiunea monetara -> Acordand credite
3. 20%
4. Rata dobânzii crește dacă -> Oferta de moneda se reduce, iar cerearea de moneda creste
5. 125%
6. Investitiile scad atunci când -> Se anticipeaza reducerea profiturilor viitoare
7. Atunci când rata naturală a șomajului este mai mare decât rata șomajului -> Pib-ul potențial este mai
mare decât pib-ul efectiv
8. Cauza principala a somajului în condițiile echilibrului keynesian de subocupare este -> Insuficienta
cererii de bunuri
9. Daca banca centrală reduce cota rezervelor obligatorii -> Bancile creaza mai multi bani
10. Daca cererea privind bunurile realizare cu ajutorul factorului muncă va scadea, atunci -> Cererea de
munca se va reduce
11. Delta v=400 mld u.m
12. În faza de expansiune a ciclului economic -> Cererea de bani creste, iar ratele dobanzii cresc de
asemenea
13. Veniturile realizate de cetățeni romani care lucreaza în germania sunt incluse in -> Pnb al romaniei si
pib al germaniei
14. Dacă cererea de muncă creste, salariul creste deoarece -> La vechiul nivel de echilibru al salariului
exista un exces de cerere
15. Atunci când un sindicat reuseste sa obitina o creștere salariala pentru membrii săi, totodata va
conduce la -> O reducere a cantității de munca cerute de firmele din ramura
16. Daca rata inflației este de 25%, atunci putrerea de cumparare a unui leu -> Scade cu 20%
17. Într-o perioada de deflatie, rata reala a dobanzii este -> Mai mare decât rata nominala a dobanzii
18. Valoarea banilor scade atunci când -> Se intampla oricare dintre situatiile anterioare
19. Creșterea investitiilor este in relatie de acelasi sens cu -> Rata rentabilității
20. Ajustarea decalajului recesionist prin oferta agregată și fără interventia guvernului se realizează ca
urmare a -> Ieftinirii factorilor de producție ceea ce permite o creștere a producției agregate
1. Cu cât ar trebui să sporească volumul bunurilor și serviciilor astfel încât la o creștere a masei
monetare cu 20% și o viteză de rotație constantă, puterea de cumpărare a banilor să nu se
modifice? —> 20%.
2. Procesul de încetinire a creșterii nivelului general al prețurilor se numește: —> Dezinflație.
3. Deplasarea curbei cererii de muncă spre dreapta poate avea loc atunci când: —> Guvernul acordă
facilități firmelor care angajează tineri.
4. Fenomenul de creștere economică este ilustrat în mod direct de: —> Creșterea PIB real/locuitor.
5. Dacă PIB potențial este mai mare decât PIB efectiv: —> Apare un decalaj recesionist.
6. Cererea de bani pentru motivul tranzacțional depinde de: —> Producția de bunuri și servicii.
7. Rata dobânzii se reduce dacă: —> Oferta de monedă crește, iar cererea de monedă se reduce.
8. În piața monetară cererea și oferta de fonduri de împrumut sunt Cm=10-20d’ și Om=5+30d’, unde
d’ reprezintă rata dobânzii. La echilibru, rata dobânzii și mărimea fondurilor de împrumut (În mii
mld. Lei) sunt: —> 10% respectiv 8.
9. Șomajul se referă la: —> Neasigurarea locurilor de muncă pentru o parte din populația activă
disponibilă.
10. Percepția că salariile sunt prea mici determină: —> Șomajul voluntar.
11. Conform teoriei keynesiste, principalul factor de care depinde consumul este: —> venitul
disponibil curent.
12. Băncile comerciale au capacitatea de a crea monedă: —> Acordând credite.
13. Pe piața muncii, cererea de forță de muncă scade mai mult decât crește oferta de forță de muncă.
Salariul și numărul de lucrători angajați la nivelul de echilibru: —> Scad.
14. Consumul populației a reprezentat 80% din PIB, consumul guvernamental 6%, iar investițiile
22%. În aceste condiții: —> Exportul a fost mai mic decât importul cu 8 puncte procentuale din
PIB.
15. Care dintre următoarele mărimi constituie un exemplu de injecție în fluxul circular al venitului:
—> Investițiile.
16. Deplasarea curbei cererii agregate spre dreapta este cauzată de: —> Creșterea exporturilor.
17. În perioadele în care se înregistrează o creștere generalizată a prețurilor: —> PIB real se modifică
mai puțin PIB nominal.
18. Creșterea ofertei de monedă determină: —> Scăderea ratei dobânzii și creșterea cererii agregate.
19. Inflația se manifestă atunci când: —> Creșterea masei monetare este mai rapidă decât creșterea
ofertei de bunuri economice.
20. În cadrul fazei de recesiune a ciclului economic: —> Scad investițiile.
Powered by TCPDF (www.tcpdf.org)
MACROECONOMIE 2007
CAPITOLUL 13 Circuitul economic de ansamblu
1) Produc bunuri şi servicii destinate pieţei: a) administraţiile private; b) administraţiile

publice; c) menajele; d) întreprinderile; e) toate cele de mai sus.
2) Produsul intern brut efectiv este mai mare decât cel potenţial. În aceste condiţii: a) inflaţia
se reduce; b) se manifestă tendinţe de deflaţie; c) se manifestă tendinţe de dezinflaţie; d)
rata şomajului este mai mare decât rata naturală a şomajului; e) rata şomajului este mai
mică decât rata naturală a şomajului.
3) Calculul produsului intern brut după metoda cheltuielilor nu ia în considerare: a)

indemnizaţiile de şomaj; b) exportul net; c) consumul colectiv; d) consumul individual; e)
variaţia stocurilor.
4) Consumul populaţiei a reprezentat 80% din produsul intern brut, consumul guvernamental
6%, iar investiţiile 22%. În aceste condiţii: a) exportul a fost mai mare decât importul cu 8
puncte procentuale din produsul intern brut; b) exportul a fost mai mic decât importul cu
8 puncte procentuale din produsul intern brut; c) exportul net a fost pozitiv, reprezentând
8% din produsul intern brut; d) exportul net a fost nul; e) balanţa comercială şi balanţa
serviciilor au fost, cumulat, excedentare.
5) În perioadele în care se înregistrează o reducere generalizată a preţurilor: a) produsul

intern brut real va creşte mai încet decât produsul intern brut nominal; b) produsul intern
brut real va creşte mai repede decât produsul intern brut nominal; c) produsul intern brut
real va creşte în acelaşi ritm cu produsul intern brut nominal; d) produsul intern brut real
va fi egal cu produsul intern brut nominal; e) nu se poate face o generalizare corectă
privind evoluţia produsului intern brut real şi a produsului intern brut nominal.
6) Ce tranzacţii generatoare de bunuri şi servicii nu sunt luate în calcul la determinarea PIB:

a) deţinerea unui al doilea serviciu, nedeclarat; b) jocurile ilegale de noroc; c) munca
prestată de imigranţii ilegali; d) primirea de bacşişuri nedeclarate integral; e) toate cele de
mai sus.
7) Nu reprezintă un mobil ce determină indivizii să reducă cheltuielile curente pentru

consum? a) reducerea veniturilor; b) creşterea preţurilor; c) spiritul de prevedere, generat
de incertitudinea veniturilor viitoare; d) preferinţa pentru lichiditate; e) dorinţa de a
economisi pentru generaţiile viitoare.
8) Creşterea investiţiilor este în relaţie de acelaşi sens cu: a) rata dobânzii; b) rata inflaţiei; c)
rata rentabilităţii; d) rata şomajului; e) costul unitar cu forţa de muncă.
9) Dacă produsul intern brut real creşte cu 5%, iar populaţia scade cu 0,5%, atunci PIB-ul
real pe locuitor creşte cu: a) 4,5%; b) 5%: c) 5,5%; d) 10%; e) 10,25%
1
10) Exportul este mai mic decât importul cu 5 puncte procentuale din produsul intern brut.
Dacă investiţiile brute reprezintă 25% din produsul intern brut, iar consumul
guvernamental 10% atunci consumul populaţiei este de: a) 25% din produsul intern brut;
b) 35% din produsul intern brut; c) 70% din produsul intern brut; d) 75% din produsul
intern brut; e) 90% din produsul intern brut.
11) Produsul intern brut reprezintă: a) valoarea de piaţă a tuturor bunurilor finale şi
serviciilor produse în interiorul unei ţări într-o anumită perioadă de timp; b) venitul
de care dispune populaţia după plata impozitelor pe venit şi care poate fi utilizat pentru
consum şi economii; c) valoarea bunurilor şi serviciilor cumpărate de administraţiile
publice centrale şi locale într-un an; d) valoarea de piaţă a bunurilor finale şi serviciilor
produse de cetăţenii unei ţări într-o anumită perioadă, indiferent de locul unde îşi
desfăşoară activitatea; e) valoarea de piaţă a bunurilor produse în exterior şi consumate de
menaje.
12) Produsul naţional net reprezintă Produsul naţional brut minus: a) impozite; b) transferuri
la bugetul statului; c) deprecierea capitalului; d) profitul nedistribuit; e) investiţii.
13) Produsul naţional brut nu include: a) valoarea producţiei finale a agenţilor naţionali care
îşi desfăşoară activitatea în străinătate; b) amortizarea; c) valoarea producţiei finale a
agenţilor străini care îşi desfăşoară activitatea în ţara de referinţă; d) valoarea
producţiei finale a agenţilor naţionali ce îşi desfăşoară activitatea în interiorul ţării de
referinţă; e) a + c.
14) Achiziţiile de bunuri finale şi servicii de către populaţie sunt cunoscute sub numele de: a)
investiţii; b) consum public; c) consum privat; d) export net ; e) nici una dintre cele de
mai sus.
15) În formarea brută de capital fix (FBCF) nu se include: a) amortizarea; b) investiţia de

înlocuire a capitalului fix; c) formarea netă de capital fix; d) variaţia stocurilor; e) a şi d.
16) În măsurarea PIB sunt ignorate aspecte precum: a) timpul liber; b) gradul de poluare a
mediului înconjurător; c) inegalitatea veniturilor gospodăriilor ; d) toate cele de mai sus;
e) a şi c.
17) Care dintre următoarele mărimi constituie un exemplu de injecţie în fluxul circular al
venitului: a) economiile; b)investiţiile; c) taxele şi impozitele; d) importurile; e) deficitul
bugetar.
18) Care dintre variantele de mai jos cuprinde componentele ce formează injecţiile în fluxul
circular al venitului: a) investitii, cheltuieli guvernamentale, economii, exporturi; b)
exporturi, investitii, cheltuieli guvernamentale, importuri; c) importuri, economii, taxe,
investiţii; d) exporturi, investiţii, cheltuieli guvernamentale; e) economii,
investiţii, exporturi.
19) Decalajul recesionist al venitului naţional apare atunci când: a) există decalaj inflaţionist;
b) oferta agregată pe termen scurt este egală cu oferta agregată pe termen lung; c) există
echilibru macroeconomic fără şomaj; d) venitul naţional realizat este mai mic decât
venitul naţional potenţial; e) PIB real este mai mic decât PIB nominal.
2
20) Ajustarea decalajului recesionist prin oferta agregată şi fără intervenţia guvernului se
realizează ca urmare a: a) creşterii cheltuielilor guvernamentale; b) măsurilor de stimulare
a ofertei agregate prin acordarea de subvenţii; c) ieftinirii factorilor de producţie ceea ce
pemite o creştere a producţiei agregate; d) creşterii investiţiilor care determină o
încurajare a cheltuielilor agregate; e) reducerii fiscalităţii.
21) Pentru a observa dacă o economie înregistrează creştere economică, vom apela la PIB real
şi nu la PIB nominal, deoarece: a) exporturile sunt scăzute din PIB real, acesta din urmă
fiind mai puţin complicat decât PIB nominal; b) PIB real include şi importul, fiind deci
mai reprezentativ decât PIB nominal; c) PIB nominal nu include plăţile de transfer, în
timp ce PIB real le include; d) PIB nominal reflectă modificări atât în nivelul
preţurilor cât şi în nivelul producţiei, în timp ce PIB real are în vedere doar
schimbări în nivelul producţiei; e) PIB nominal reflectă doar modificări în nivelul
preţurilor.
22) Dacă are loc o creştere a PIB nominal, atunci putem considera că: a) au crescut preţurile
bunurilor şi serviciilor produse în economie; b) a crescut cantitatea de bunuri şi servicii
produsă în interiorul economiei respective; c) sunt posibile ambele variante de mai sus;
d) economia înregistrează în mod cert creştere economică; e) retragerile din fluxul circular
al venitului sunt superioare injecţiilor.
23) Curba cererii agregate arată că, dacă preţul scade, cantitatea de: a) PIB real cerută creşte;
b) PIB real cerută scade; c) PIB nominal cerută creşte; d) PIB nominal cerută scade; e)
export net real scade.
24) Componenta cu cea mai mare pondere în structura cererii agregate o reprezintă: a)
consumul; b) investiţiile; c) achiziţiile guvernamentale; d) exporturile nete; e)
importurile.
25) Pentru ca venitul, în fluxul său circular, să tindă spre un nivel mai ridicat este necesar ca:
a) injecţiile să fie egale cu retragerile; b) injecţiile să fie mai mari decât retragerile; c)
injecţiile să fie mai mici decât retragerile; d) investiţiile să fie mai mici decât economiile;
e) exporturile să fie egale cu importurile.
26) Dacă oferta agregată pe termen scurt este perfect elastică, atunci promovarea unei politici
monetare expansioniste determină: a) reducerea nivelului mediu al preţurilor şi a
producţiei; b) scăderea producţiei; c) creşterea nivelului mediu al preţurilor şi a producţiei;
d) scăderea nivelului mediu al preţurilor şi creşterea producţiei; e) creşterea producţiei.
27) În cererea agregată includem : a) investiţiile economice private; b) cheltuielile publice; c)

importurile; d) a şi b; e) a, b şi c.
28) Deplasarea curbei cerererii agregate spre dreapta este cauzată de : a) reducerea nivelului
mediu al preţurilor; b) creşterea nivelului mediu al preţurilor; c) creşterea importurilor; d)
creşterea exporturilor; e) reducerea ofertei monetare.
29) În condiţiile echilibrului macroeconomic, investiţiile economice private sunt egale cu : a)

economiile private; b) excedentul bugetar; c) deficitul balanţei comerciale; d) deficitul
bugetar; e) a, b şi c.
3
30) Un automobil produs de o companie franceză în România este inclus: a) atât în PIN-ul
Franţei, cât şi în PIN-ul României; b) atât în PIN-ul Franţei, cât şi în PNN-ul României; c)
atât în PNN-ul Franţei, cât şi în PIN-ul României; d) în PIB-ul României, dar nu şi în
PNB-ul Franţei; e) nici una din variantele de mai sus.
31) Un soc izolat al ofertei in modelul Cerere agregată-Ofertă agregată determină : a) o

majorare a ofertei agregate; b) o crestere a productiei reale; c) o reducere a nivelului
mediu al preturilor; d) o reducere a productiei reale; e) o reducere a somajului.
32) Consumul populatiei a fost 80 % din PIB, consumul guvernamental 6 %, iar investitiile 22
%. In aceste conditii : a) exportul a fost mai mare decat importul cu 8 puncte procentuale
din PIB; b) exportul a fost mai mic decat importul cu 8 puncte procentuale din PIB; c)
exportul net este pozitiv; d) exportul net este nul ; e) balanta comerciala este excedentara.
33) In perioadele in care se inregistreaza o crestere generalizata a preturilor : a) PIB real se

modifică mai puţin decat PIB nominal; b) PIB real poate creste mai repede decat PIB
nominal; c) PIB real poate creste in acelasi ritm cu PIB nominal; d) PIB real este egal cu
PIB nominal; e) nu exista nici o legatura intre cele doua variabile.
34) Pe termen lung, oferta agregata este : a) descrescatoare; b) paralela cu axa preturilor; c)
paralela cu axa productiei; d) cu panta pozitiva ; e) identica cu oferta agregata pe termen
scurt.
35) Atunci când are loc alinierea accizelor din România la nivelurile înregistrate în Uniunea
Europeană (caeteris paribus) : a) oferta agregată scade; b) cererea agregată creşte; c)
nivelul mediu al preţurilor tinde să se reducă; d) nivelul producţiei interne se majorează;
e) rata şomajului se reduce.
36) Creşterea cheltuielilor publice (G) determină : a) creşterea ofertei agregate; b) reducerea
ofertei agregate; c) creşterea ofertei agregate şi scăderea cererii agregate; d) creşterea
cererii agregate; e) reducerea cererii agregate.
37) Retragerile din fluxul circular al venitului sunt date de: a) economii, investiţii şi exporturi;
b) economii, taxe şi importuri; c) economii, investiţii şi importuri; d) exporturi, taxe şi
importuri; e) exporturi, importuri şi investiţii.
38) In cadrul cărei metode de determinare a PIB, dintre cele enumerate mai jos, se iau în
calcul dobânzile a) metoda veniturilor; b) metoda cheltuielilor; c) metoda intrarilor; d)
metoda iesirilor; e) metoda producţiei.
39) Componenta cu cea mai mare pondere în structura cererii agregate o reprezintă: a)
consumul populaţiei; b) investiţiile private; c) achiziţiile guvernamentale; d) exporturile
nete; e) importurile de noi tehnologii.
40) Pentru ca venitul, în fluxul său circular, să tindă către nivelul de echilibru este necesar ca:
a) injecţiile să fie egale cu retragerile; b) injecţiile să fie mai mari decât retragerile; c)
injecţiile să fie mai mici decât retragerile; d) investiţiile să fie mai mici decât economiile;
e) exporturile să fie egale cu importurile.
4
41) Dacă oferta agregată pe termen scurt este perfect inelastică, atunci promovarea unei
politici monetare expansioniste determină: a) reducerea nivelului mediu al preţurilor şi al
producţiei; b) scăderea productiei; c) creşterea nivelului mediu al preţurilor; d) scăderea
nivelului mediu al preţurilor şi creşterea producţiei; e) creşterea producţiei.
42) In cererea agregată includem: a) investiţiile; b) cheltuielile publice; c) importurile; d) a si

b; e) a, b,si c.
43) Deplasarea curbei cererii agregate spre dreapta este cauzată de: a) reducerea nivelului
mediu al preţurilor; b) creşterea nivelului mediu al preţurilor; c) cresterea importurilor; d)
creşterea exporturilor; e) reducerea ofertei monetare.
44) Un şoc izolat al ofertei în modelul Cerere agregată - Ofertă agregată determina: a) o
majorare a ofertei agregate; b) o crestere a productiei reale; c) o reducere al nivelului
mediu al preturilor; d) o reducere a productiei reale; e) o reducere a somajului.
45) Pe termen lung, oferta agregată este: a) descrescătoare; b) paralela cu axa preturilor; c)
paralela cu axa productiei; d) cu panta negativa; e) identica cu oferta agregata pe termen
scurt.
46) Atunci când are loc alinierea accizelor din România la nivelurile înregistrate în Uniunea
Europeană (caeteris paribus): a) oferta agregată scade; b) cererea agregată creşte; c)
nivelul mediu al preţurilor tinde să se reducă; d) nivelul producţiei interne se majorează;
e) rata şomajului se reduce.
47) Creşterea cheltuielilor publice determină: a) cresterea ofertei agregate; b) reducerea ofertei
agregate; c) cresterea ofertei agregate si scaderea cererii agregate; d) creşterea cererii
agregate; e) reducerea cererii agregate.
48) Avem următoarele informaţii despre economia unei ţări: cheltuielile de consum 100 u.m.,
economiile private 10 u.m., cheltuielile publice 30 u.m., iar bugetul este echilibrat. In
acest caz PIB este:a) 100; b)110; c)130;d) 140; e) 150.
49) In conditii de recesiune este posibil sa se produca: a) cresterea mai rapida a PIB-ului real
comparativ cu cea a PIB-ului nominal; b) deplasarea curbei ofertei agregate spre stanga; c)
deplasarea spre dreapta a curbei cererii agregate; d) cresterea inflatiei si scaderea
somajului; e) oricare din cele de mai sus.
50) Cererea agregata din economie nu cuprinde: a) cheltuielile pentru consum; b) cheltuielile
pentru investitii; c) cheltuielile guvernamentale; d) exportul; e) importul.
51) Oferta agregata din economie reprezinta suma dintre: a) consum si investitii; b) consum si
economii; c) productie si consum; d)productie si import; e) productie si export.
52) Piata bunurilor economice este in echilibru daca: a) in economie se manifesta o stare de
supraproductie; b) in economie se manifesta o stare de subproductie; c) cererea agregata
este egala cu oferta agregata; d) venitul national real este mai mare decat cheltuielile
aggregate; e) venitul national real este mai mic decat cheltuielile agregate.
5
53) Daca cererea agregata este mai mare decat oferta agregata, atunci: a) in economie se
manifesta o criză de supraproducţie; b) stocurile cresc; c) preturile se reduc; d) firmele isi
sporesc productia; e) piata bunurilor economice este in echilibru partial.
54) Daca cererea agregata este mai mica decat oferta agregata, atunci: a) in economie se
manifesta o stare de subproductie; b) stocurile se reduc; c) preturile cresc ; d) firmele isi
reduc productia; e) piata bunurilor economice este in echilibru partial.
55) Echilibrul economic se caracterizeaza prin : a) somaj; b) inflatie; c) cheltuieli agregate

suficiente pentru a cumpara toata productia; d) excedent al balantei comerciale si de plati;
e) deficit al balantei comerciale si de plati.
56) Care din următorii factori contribuie la apariţia inflaţiei prin ofertă: a) creşterea valorii
bunurilor exportate; b) majorarea costurilor de producţie; c) reducerea preţului materiilor
prime; d) creşterea cererii agregate; e) creşterea achiziţiilor guvernamentale.
57) Presupunem ca într-o economie se produc numai două bunuri finale x si y. In 2004
preturile bunurilor si cantitatile produse au fost Px = 4, Py = 5, Qx = 50, Qy = 100. In
2005 preturile bunurilor si cantitatile produse au fost Px = 6, Py = 5, Qx = 100, Qy = 80.
Deflatorul PIB in 2005 este: a) 80%; b) 120%; c) 100%; d) 75%; e) 125%.
58) Cresterea cheltuielilor publice determina: a) cresterea ofertei agregate; b) reducerea ofertei
agregate; c) cresterea ofertei agregate si reducerea cererii agregate; d) cresterea cererii
agregate; e) reducerea cererii agregate.
59) Componenta cu cea mai mare pondere in structura cererii agregate reprezinta: a)
importurile; b) exporturile nete; c) achizitiile guvernamentale; d) investitiile; e) consumul.
60) Să presupunem că, în anul 2005 a crescut preţul utilajelor de foraj marin realizate în
România. În condiţii caeteris paribus, în România, în 2005: a)va creşte atât IPC cât şi
deflatorul PIB;b) va creşte deflatorul PIB, iar IPC va rămâne constant; c) va creşte
IPC, iar deflatorul PIB va rămâne constant; d) ambele vor rămâne constante; e) IPC va
scădea, iar deflatorul PIB va creşte.
61) Într-o economie deschisă, fără deficit bugetar, presupunem că investiţiile sunt de 5
miliarde u.m., iar importurile depăşesc cu 500 milioane exporturile ţării respective. În
acest caz: a)economiile sunt de 4,5 miliarde u.m; b) economiile sunt de 5,5 miliarde
u.m.; c) economiile sunt de 5 miliarde u.m; d) economiile sunt egale cu investiţiile; e) nu
de poate preciza nimic cu privire la acea economie.
62) Dacă curba cererii agregate întâlneşte curba ofertei agregate într-un punct situat la stânga
faţa de oferta agregată pe termen lung, atunci:a) PIB realizat este mai mic decât PIB
potenţial; b) PIB potenţial este mai mic decât PIB realizat; c) oferta agregată pe termen
scurt este mai mică decât oferta agregată pe termen lung; d) PIB potenţial este mai mic
decât oferta agregată pe termen lung; e) în acea economie avem decalaj inflaţionist.
63) Procter&Gamble România produce în data de 30-12-2005, 500 kg detergenţi în valoare de

250 milioane lei (valoarea pe piaţă), pe care-i vinde în data de 6-01-2006 cu acea sumă. În
aceste condiţii:a) PIB României din 2005, creşte cu 250 milioane lei; b) PIB României
din 2006, creşte cu 250 milioane lei;c) PNB României din 2006, creşte cu 250 milioane
6
lei;d) PIB SUA din 2005, creşte cu echivalentul a 250 milioane lei;e) PIB SUA din 2006,
creşte cu echivalentul a 250 milioane lei.
64) În anul 2004, într-o economie s-a produs o cantitate de 100 bunuri x şi 200 y. Preţurile
unitare au fost de 20 u.m pentru x şi, respectiv, 5 u.m. pentru y. În 2005, preţul lui x a fost
de 22 u.m., iar al lui y de 10 u.m. pe bucată, în condiţiile în care cantitatea produsă din
cele două bunuri a fost de 110 x şi 250 y. Presupunând că în acea economie s-au produs
numai bunurile x şi y, atunci deflatorul PIB este:a) 100%; b) 50%; c) 142,6%; d) 164%;
e) 70,1%.
65) PNB reprezintă: a) valoarea tuturor tranzacţiilor efectuate pe teritoriul unei ţări; b)
valoarea bunurilor si serviciilor destinare consumului final; c) valoarea tuturor bunurilor si
serviciilor produse de agenţii economici naţionali; d) valoarea bunurilor si serviciilor
finale vândute si cumpărate; e)valoareade piaţă a bunurilor şi serviciilor finale produse
de agenţii naţionali.
66) Calculul produsului intern brut după metoda cheltuielilor nu ia în considerare:a)

indemnizaţiile de şomaj;b) exportul net; c) consumul colectiv; d) consumul individual; e)
variaţia stocurilor.
67) Nu reprezintă un mobil ce determină indivizii să reducă cheltuielile curente pentru

consum?a) reducerea veniturilor; b) creşterea preţurilor; c) spiritul de prevedere, generat
de incertitudinea veniturilor viitoare;d) preferinţa pentru lichiditate; e) dorinţa de a
economisi pentru generaţiile viitoare.
68) Raportul între PIB în termeni nominali şi PIB în termeni reali exprimă: a)creşterea reală a
producţiei;b) evoluţia preţurilor bunurilor finale;c) caracterul extensiv sau intensiv al
creşterii economice;d) indicele de creştere al venitului naţional; e) dinamica exportului
net.
69) Din cererea agregată fac parte: a) cheltuielile guvernamentale; b) investiţiile brute;
c)exporturile nete; d) impozitele şi taxele; e) cheltuielile menajelor.
70) Dacă nivelul general al preţurilor creşte, iar ceilalţi factori nu se modifică: a) valoarea
reală a banilor creşte; b) scade puterea de cumpărare a banilor; c) cererea agregată în
termeni reali creşte; d) bunurile produse pe plan intern devin relativ mai ieftine faţă de
cele externe, e) se vor cumpăra mai puţine bunuri economice produse în ţară.
71) Care din afirmaţiile de mai jos sunt adevărate?: a) creşterea nivelului general al preţurilor
determină contracţia cererii agregate; b) anticipările consumatorilor sunt un factor de
influenţă a cererii agregate; c) exportul net nu face parte din cererea agregată; d) consumul
intermediar nu face parte din PIB; e) formarea brută de capital tehnic nu include şi
modificarea stocurilor materiale.
72) Cererea agregată creşte atunci când: a) sporesc investiţiile; b) cresc cheltuielile de
consum; c) se reduc cheltuielile publice; d) exporturile sunt mai mici decât importurile; e)
creşte rata dobânzii.
73) Care din aprecierile de mai jos sunt false?: a) decalajul recesionist presupune situarea
economiei în interiorul FPP; b) decalajul inflaţionist este rezultatul exclusiv al unui şoc al
7
cererii agregate; c) la creşterea cererii agregate se poate ajunge şi prin reducerea
fiscalităţii; d) pe termen lung, creşterea preţurilor va fi cu atât mai accentuată, cu cât oferta
este mai inelastică; e) dacă oferta agregată este perfect inelastică, creşterea cererii agregate
antrenează sporirea preţurilor.
74) Se regăsesc în venitul disponibil al menajelor: a) transferurile; b) impozitele şi taxele

plătite de populaţie; c) profitul nedistribuit; d) amortizarea; e) impozitele indirecte
75) Care din următoarele elemente sunt luate în considerare pentru calculul PIB? a)2 ore
petrecute de un angajat al BCR-ului pentru realizarea unor activităţi gospodăreşti; b)
producţia subterană de 10 milioane RON a unei firme; c) energia electrică folosită în
producţia automobilelor Dacia; d) munca realizată de membrii unei asociaţii studenţeşti;
e) energia electrică consumată într-o gospodărie.
76) In conditiile echilibrului macroeconomic, investitiile economice private sunt egale cu : a)

economiile private; b) excedentul bugetar; c) deficitul balantei comerciale; d) deficitul
bugetar; e) a, b si c.
77) In perioadele in care se înregistrează o creştere generalizată a preţurilor: a) PIB real se

modifică mai putin decat PIB nominal ; b) PIB real poate creste mai repede decat PIB
nominal; c) PIB real poate creste in acelasi ritm cu PIB nominal; d) PIB real este egal cu
PIB nominal; e) nu exista nici o legătură între cele doua variabile.
78) creştere a nivelului taxării într-o economie , ceteris paribus, ar putea avea ca efect: a)
generarea unui decalaj inflaţionist şi creşterea producţiei; b) generarea unui decalaj
recesionist şi creşterea producţiei; c)generarea unui decalaj inflaţionist şi scăderea
producţiei ; d) generarea unui decalaj recesionist şi scăderea producţiei; e) generarea
unui decalaj inflaţionist şi o creştere a nivelului general al preţurilor.
79) Reprezintă o soluţie pentru depăşirea decalajului recesionist: a) o creştere a ratei dobânzii;
b) o scădere a ratei dobânzii; c) o creştere a impozitării; d) o scădere a cheltuielilor
guvernamentale; e)nici una din variantele de mai sus.
80) Dacă cererea agregată creşte datorită cheltuielilor publice, şi intersectează oferta agregată
în zona perfect inelastică, atunci: a) nivelul general al preţurilor creşte; b) creşte venitul
naţional; c) nivelul general al preţurilor scade ; d) scade venitul naţional; e) nivelul
general al preţurilor nu se modifică.
81) În condiţiile în care rata de creştere a PIB este a fost în 1999 de 2%, iar în 2001 de 2%,
atunci, la începutul anului 2002, producţia va fi mai mare decât cea de la începutul anului
1999: a) cu 4%; b) cu 4,04%; c) cu 1%; d) cu 2%; e) cu 5%.
82) Oferta Agregată pe Termen Scurt (OATS): a) este în întregime inelastică; b) are o
elasticitate variabilă în raport cu conjunctura economică a ţării în cauză; c) este
discontinuă pe zone de elasticitate; d) îşi pierde elasticitatea pe măsura creşterii
producţiei; e) relevă o relaţie descrescătoare între PIB şi nivelul general al preţurilor.
83) Socurile Cererii Agregate (CA): a) au aceleaşi efecte indiferent de zona de intersecţie cu
OATS; b) produc o creştere mai acentuată a preţurilor decât a PIB în zona elastică a
OATS; c) produc o creştere mai accentuată a PIB decât a preţurilor în zona inelastică a
8
OATS; d) produc modificări de sens contrar ale preţurilor în raport cu variaţia PIB; e)
produc modificări de acelaşi sens ale preţurilor şi variaţii minore ale PIB în zona inelastică
a OATS.
84) Curba Ofertei Agregate pe Termen Lung: a) se intersectează cu PIB potenţial în punctul de
minim al cereri agregate; b) este paralelă cu abscisa; c) se suprapune cu curba PIB
potenţial; d) este paralelă cu curba PIB potenţial; e) este o dreaptă de pantă negativă.
85) Administraţiile private se deosebesc de administraţiile publice prin faptul că: a) reprezintă
un mod de administrare privată a unităţilor subordonate administraţiei publice; b)
reprezintă structurile de management al companiilor private; c) sunt societăţi de drept
comun cu largă participare a acţionarilor; d) sunt societăţi nonprofit nesubordonate
sectorului public; e) reprezintă unităţi mixte rezultate din asocierea sectorului privat cu
cel public.
86) Care dintre următoarele variabile constituie un exemplu de agregat macroeconomic?a)
producţia totală realizată de o mare firmă;b) nivelul ocupării în cadrul industriei;c)
produsul naţional brut al României;d) preţul grâului; e) şomajul la nivelul unei
localităţi.
9
Capitolul 14. Venit, consum, investitii
1) Se cunosc următoarele privind o economie ( în mld. u.m.): Cheltuieli de consum
600, taxe 400, export 240, transferuri 250, cheltuieli guvernamentale 200, investitii
brute 150, deprecierea capitalului 60, import 220. PIB şi VDM au reprezentat:
a)970,800; b) 820, 760; c)970, 760; d) 1100, 1250; e) nici un răspuns corect.
2) Din aceleaşi date rezultă că economiile şi exportul net sunt: a) 20, 240; b) 220, 240;
c)800, 20; d) 220, 20; e) nici un răspuns corect.
3) Se cunosc următoarele, pe termen scurt, pentru o economie: Ca=100, c’=0,8VDM,

VN=1000, transferuri=200, taxe pe venituri=50, consum guvernamental=300,
investiţia brută=200, export=import. Cererea agregată reprezintă: a) 1300; b) 1400;
c)1520; d)1550; e) nici un răspuns corect.
4) Care din afirmaţiile de mai jos sunt adevărate?: a) în anul de bază, considerat de
referinţă, PIB nominal este egal cu PIB real; b) nu tot PIB-ul creat într-o ţară ajunge
la gospodăriile private; c) investiţiile brute fac parte din utilizarea finală a PIB; d)
PIB-ul poate să fie mai mic decât consumul intermediar; e) indicatorii în expresie
reală folosesc preţurile curente ale fiecărei perioade.
5) Când PIB-ul este mai mic decât PNB, înseamnă că la nivelul ţării respective: a)
consumul intermediar scade; b) soldul veniturilor factorilor în raport cu străinătatea
este negativ; c) soldul balanţei comerciale este negativ; d)consumul final este mai
mic decât consumul intermediar; e) investiţia brută este egală cu investiţia netă.
6) În Sistemul Contabilităţii Naţionale, PIB: a) se poate calcula ca sumă a veniturilor

obţinute din activitatea economică ce se desfăşoară în interiorul unei arii geografice;
b) este mai mic decât totalul vânzărilor dintr-o economie; c) poate să fie egal cu
PNB; d) nu cuprinde vânzările finale; e) este definit şi ca flux de valoare adăugată.
7) Diferenţa dintre rata de creştere a PIB nominal şi rata de creştere a PIB real
reprezintă rata de creştere a: a) consumului final; b) deflatorului; c) consumului
intermediar; d)economiei subterane; e) investiţiilor.
8) Suma din consumul privat al menajelor, consumul public, investiţiile nete, şi

exportul net este egală cu: a) PGB; b) PIN; c) totalul vânzărilor dintr-o economie; d)
venitul disponibil al menajelor; e) soldul balanţei comerciale a unei ţări.
9) Dacă din valoarea totală brută a bunurilor şi serviciilor create într-o ţară într-o
anumită perioadă de 50.000 mld. u.m. scădem consumul intermediar de bunuri
economice de 23.000 mld. u.m. obţinem: a) consumul final de 27.000 mld. u.m.; b)
investiţii brute de 27.000mld. u.m.; c) consumul final şi exporturile de 27.000mld.
u.m. ; d) PNN de 27.000mld. u.m.; e) PIB de 27.000 mld. u.m.
10) În perioada t0, PNB al unei ţări a fost de 100.000 mld. u.m. În t1 faţă de t0 dinamica
nominală a PNB a fost de 400%, iar dinamica reală a PNB a fost de 90%. PNB al
perioadei t1, în termeni reali, a fost de: a) 400.000 mld. u.m. b) 300.000 mld. u.m.
c)90.000 mld. u.m. d) 150.000 mld. u.m. e) 80.000 mld u.m.
10
11) În perioada t1-t0, PIB-ul a crescut de la 500 mld. u.m. la 1200 mld.u.m. Deflatorul
pentru această perioadă are valoarea 250%. În aceste condiţii creşterea PIB-ului s-a
realizat: a) doar pe baza creşterii producţiei de bunuri şi servicii; b) atât pe baza
creşterii producţiei de bunuri şi servicii, cât şi pe baza creşterii preţurilor; c) doar pe
baza creşterii preţurilor; d) pe o creştere a producţiei de bunuri şi servicii care
depăşeşte creşterea preţurilor; e) nu se poate determina.
12) Produsul Intern Brut:a) este mai mare decât PNB; b) este mai mic decât PNB; c) nu
include consumul de capital fix; d) poate fi mai mare, mai mic sau egal cu PNB; e)
include consumul intermediar.
13) Indicaţi propoziţia corectă referitoare la Produsul Global Brut:a) este întotdeauna mai
mare decât PIB; b) este întotdeauna mai mare decât PNB; c) se calculează însumând
doar valoarea bunurilor finale; d) ia în calcul agenţii naţionali din străinătate; e) nici una
din variantele de mai sus.
14) Despre o economie, în care cererea agregată reprezintă 150000 mld um., se cunosc
în totalul cererii agregate: ponderea consumului privat este de 50%, a investitiilor
este de 20%, iar a consumului public de 10%, iar exporturile reprezintă 40000
mld.um. Rezultă că importurile sunt: a) 20000 mld.um;b)15000 mld.um; c) 10000
mld.um;d)5000 mld.um;e)25.000 mld.um.
15) Calculul produsului intern brut după metoda cheltuielilor nu ia în considerare:a)

indemnizaţiile de şomaj;b) exportul net;c) consumul guvernamental;d) consumul
final al populaţiei;e) variaţia stocurilor.
16) Într-o economie deschisa economiile private sunt de 300 u.m., iar investitiile interne
de 400 u.m.; in conditiile unui buget de stat echilibrat, putem afirma ca: a)
inregistreaza un surplus commercial; b) economia este debitoare in relatiile cu
strainatatea; c) balanta comerciala este echilibrata; d) inregistreaza un surplus de
valuta in urma tranzactiilor cu exteriorul; e) a)+ d).
17) Se cunosc urmatoarele date pentru o economie nationala: PGB-6000 mld. u.m., PIB-
60% din PGB; cheltuieli guvernamentale si formarea bruta de capital-2000 mld.
u.m.; soldul balantei comerciale este deficitar si egal cu 200 mld.u.m.; Ponderea
consumului intermediar este: a) 50%; b) 23,33%; c) 30%; d)40%; e) 66%.
18) PIN se poate calcula scazând: a) PIB din PGB; b) consumul capitalului fix din PIB;
c) impozitele directe si indirecte din PIB; d) din PGB venitul agentilor economici
nationali care isi desfasoara activitatea in strainatate; e) amortizarea din PNB.
19) În anul 2001, consumul populaţiei a reprezentat 80% din produsul intern brut,
consumul guvernamental 6%, iar investiţiile 22%. În aceste condiţii: a) exportul a
fost mai mare decât importul cu 8 puncte procentuale din produsul intern brut; b)
exportul a fost mai mic decât importul cu 8 puncte procentuale din produsul
intern brut; c) exportul net a fost pozitiv, reprezentând 8% din produsul intern brut;
d) exportul net a fost nul; e) balanţa comercială şi balanţa serviciilor au fost,
cumulat, excedentare.
11
20) Excedentul brut de exploatare se utilizează în determinarea PIB: a) conform
metodei veniturilor; b) conform metodei valorii adăugate; c) conform metodei
cheltuielilor; d) pentru calculul consumului intermediar; e) pentru evitarea dublei
înregistrări.
21) Se dau următoarele informaţii: cheltuieli personale pentru consum = 600 mld.;
amortizarea = 50 mld.; salarii nete = 800 mld.; impozite directe pe salarii = 100;
venit din rente = 25 mld.; investiţia brută = 150 mld.; profit corporativ = 30 mld.;
exporturi nete = 5 mld.; achiziţii publice de bunuri şi servicii = 200 mld.; plăţi sub
formă de transfer de la guvern = 50 mld. În aceste condiţii, valoarea PIB este (în
miliarde): a) 800; b) 805; c) 855; d) 955; e) 1000.
22) Venitul disponibil al menajelor reprezintă: a) venitul naţional disponibil; b) produsul

intern brut; c) venitul naţional calculat prin metoda producţiei; d) produsul naţional
net exprimat în preţurile pieţei; e) veniturile personale ale populaţiei după
impozitare.
23) Odată cu creşterea venitului unei familii, de regulă, cheltuielile acesteia pentru
alimente: a) scad în mărime absolută în ţările dezvoltate; b) scad în mărime absolută
în ţările sărace; c) îşi reduc ponderea în cheltuielile totale ale familiei; d) cresc ca
pondere în cheltuielile totale ale familiei; e) răspunsurile a-d sunt incorecte.
24) Dacă funcţia consumului este liniară, înclinaţia marginală spre consum este: a)
crescătoare; b) descrescătoare; c) constantă; d) variabilă; e) în mod necesar egală cu
înclinaţia medie spre consum.
25) Atunci când veniturile cresc de 2 ori, respectiv cu 1.000 mld. u.m., iar rata
consumului se măreşte de la 60% la 70%, economiile: a) nu se modifică; b) scad cu
800 u.m; c) cresc cu 800 u.m.; d) cresc cu 200 u.m.; e) scad cu 200 u.m.
26) Funcţia de consum într-o economie este descrisă prin următoarea ecuaţie
C=100+0,5Y. Dacă investiţiile sunt I=50, nivelul de echilibru al venitului este: a)
300; b) 100; c) 133,33; d) 75; e) 50.
27) Funcţia de consum într-o economie este descrisă de următoarea ecuaţie

C =100+ 0,7Y , iar investiţiile de ecuaţia I =50. Nivelul de echilibru al venitului
Y este: a) 100; b) 50; c) 500; d) 150; e) 0.
28) Veniturile brute ale populaţiei sunt 630 miliarde lei. Impozitele directe plătite de
populaţie se ridică la 200 miliarde lei. Consumul populaţiei este 380 miliarde lei.
Datele anterioare arată că: a) veniturile disponibile ale populaţiei sunt 420 miliarde
lei; b) înclinaţia marginală spre consum este 0,88; c) înclinaţia medie spre consum
este 0,90; d) economiile populaţiei sunt 40 miliarde lei; e) înclinaţia medie spre
economisire este 0,116.
29) Conform teoriei keynesiene, principalul factor de care depinde consumul este: a)
venitul permanent; b) venitul curent; c) averea; d) creşterea economică; e) rata
dobânzii.
12
30) Dacă venitul creşte, atunci: a) ponderea consumului în venit creşte; b) ponderea
consumului în venit se reduce; c) creşterea absolută a economiilor este mai mare
decât creşterea absolută a venitului; d) creşterea absolută a consumului este mai
mare decât creşterea absolută a venitului; e) consumul absoarbe integral creşterea
venitului.
31) Care dintre următoarele elemente descurajează investiţiile? a) ratele înalte de

economisire; b) creşterea profiturilor; c) ratele înalte ale dobânzii; d) impozitarea
redusă a profitului; e) creşterea economică.
32) Atunci când investiţiile nete sunt nule: a) investiţiile s-au realizat în perioada
anterioară; b) stocul de capital rămâne constant; c) investiţiile brute sunt mai mari
decât amortizarea; d) investiţiile brute sunt mai mici decât amortizarea; e)
productivitatea capitalului se reduce.
33) Dacă venitul disponibil creşte cu 80000 lei, din care creşterea consumului reprezintă
80%, atunci înclinaţia marginală spre economisire este: a) unitară; b) 0,8; c) 0,4; d)
0,2; e) nulă.
34) Bunurile finale produse de o companie franceză, în România sunt incluse: a) atât ‚în
PIN-ul Frantei cât şi in PIN-ul României; b) atât în PIN-ul Frantei cat si in PNN-ul
Romaniei; c) atat in PGB-ul Franţei cât şi în PIN-ul Romaniei; d) în PIB-ul
României şi în PNN-ul Franţei; e) în nici una din variantele de mai sus.
35) Funcţia de consum exprimă: a) relaţia dintre consum şi investiţii; b) relaţia dintre
consumul final şi multiplicatorul investiţiilor; c) relaţia dintre consum şi venitul
disponibil; d) legătura existentă între consum şi înclinaţia marginală spre
economisire; e) relaţia dintre consum şi economisire.
36) În funcţia consumului, se regăseşte consumul autonom. Care din următoarele

elemente nu influenţează mărimea acestuia: a) avuţia; b) rata anticipată a inflaţiei; c)
veniturile viitoare anticipate; d) venitul curent; e) nivelul preţurilor.
37) La o înclinaţie marginală spre consum de 0,8: a) multiplicatorul investiţiilor este

5; b) înclinaţia marginală spre economii este 5; c) multiplicatorul banilor de cont
este 0,2; d) creşterea venitului naţional generează o creştere cu 0,8% a consumului;
e) consumul reprezintă 80% din venitul naţional.
38) Veniturile realizate de cetăţeni români care lucrează în Germania sunt incluse în: a)
PIB al României şi PNB al Germaniei; b) PNB al României şi PIB al Germaniei;
c) PIN al României şi PNN al Germaniei; d) numai în PIB al României; e)nici unul
dintre indicatorii macroeconomici.
39) Care dintre relaţiile următoare este corectă, având în vedere că PIBpp = PIB la
preţurile pieţei, PIBpf = PIB la preţurile factorilor, Iind = impozite indirecte, Sv =
subvenţii, A = amortizarea: a) PIBpp = PIBpf – Iind + Sv; b) PINpp = PIBpf – A; c)
PINpf = PIBpp – Iind + Sv – A; d) PNB pf = PIBpf + A; e) PNNpf = PINpp+Iind.
13
40) PIB prin metoda cheltuielilor se determină potrivit relaţiei: a) PIB = VAB; b) PIB
= C + G + I + Exp; c) PIB = Vf + A + Iind – Sv; d) PIB = C + G + FBCF +∆stoc+
EN; e) PIB = C - G + Exp – Imp.
41) Atunci când consumul autonom este egal cu zero, înclinaţia marginală spre consum
este: a) unitară; b); negativă; c) egală cu înclinaţia medie spre consum; d) nulă; e)
egală cu înclinaţia marginală spre economii.
42) Dacă economiile sunt egale cu zero, venitul disponibil: a) este egal cu economiile;
b) este egal cu zero; c) se află la nivelul pragului „de ruptură”; d) este mai mare
decât consumul; e) nu acoperă consumul.
43) Presupunem că la orice nivel al venitului rata de creştere a cheltuielilor pentru

consum este constantă. În aceste condiţii: a) înclinaţia medie spre consum nu se
modifică; b) înclinaţia marginală spre consum este constantă; c) înclinaţia medie
spre economii este nulă; d) a + b; e) înclinaţia marginală spre economii este
descrescătoare.
44) Atunci când înclinaţia marginală spre economii creşte: a) înclinaţia marginală spre
consum creşte; b) multiplicatorul investiţiilor scade; c) gradul de ocupare creşte;
d) multiplicatorul investiţiilor creşte; e) inflaţia scade.
45) Multiplicatorul investiţiilor: a) arată o relaţie între venit şi consum; b) arată ce efect
va avea asupra invetiţiilor o crestere a venitului cu o unitate; c) arată cu cât se
multiplică investiţiile economice ca urmare a reducerii ratei dobânzii bancare cu
1%; d) este dat de relaţia 1/(1 – c’) dacă avem în vedere o economie închisă, fără
sector guvernamental (unde c’ – înclinaţia marginală spre consum); e)arată
efectul benefic al creşterii consumului asupra investiţiilor.
46) Care din afirmaţiile de mai jos este adevărată ?: a) multiplicatorul investiţiilor
reflectă corelaţia dintre sporul venitului disponibil şi sporul consumului; b) când
investiţia brută este mai mare decât investiţia netă, investiţia de înlocuire este zero;
c) înclinaţia marginală spre economii, de regulă, este o mărime pozitivă şi
subunitară; d) în cadrul surselor de finanţare a investiţiilor nete se află amortizarea;
e) dezeconomisirea are loc atunci când venitul disponibil este mai mare decât
consumul.
47) Când are loc o sporire a investiţiilor, multiplicatorul investiţiilor (K) ilustrează
faptul că venitul:a) creşte cu o mărime egală cu K; b) creşte cu mărime invers
proporţională cu K; c) scade cu o mărime de K ori mai mare decât sporirea
investiţiilor; d) creşte cu o mărime de K ori mai mare decât sporirea
investiţiilor; e) creşte de K ori mai mult decât sporirea investiţiilor.
48) Pe termen lung, creşterea excesivă a fiscalităţii determină:a) creşterea consumului;

b) reducerea veniturilor bugetare; c) creşterea investiţiilor; d) creşterea
veniturilor bugetare; e) creşterea ratei profitului.
49) În T1 faţă de T0 consumul creşte cu 50%, iar venitul cu 60%. Cunoscând că în

T0 înclinaţia medie spre consum a fost 75%, determinaţi înclinaţia marginală spre
14
consum,înclinaţia marginală spre economisire şi multiplicatorul investiţiilor: a) 0,3;
0,8; 2,5; b) 1; 0,5; 2; c) 0,8; 0,2; 1,25; d) 0,4; 0,6; 1,33; e) 0,62; 0,38; 2,63.
50) Înclinaţia marginală spre consum este 0,6. Arătaţi ce efect va avea asupra venitului
naţional o creştere a taxelor directe în sumă totală de 100 u.m.:a) creşte cu 250; b)
creşte cu 150; c) cade cu 250; d) scade cu 150; e) nu se modifică.
51) Fie funcţia consumului C = 500 + 0,75 Y. Să se determine nivelul venitului

corespunzător pragului de economisire: a) 500; b) 125; c) 2000; d) 2500; e) 1000.
52) Fie funcţia consumului C = 500 + 0,75 Y. La ce nivel al venitului, economiile sunt în
valoare de 400? a) 1600; b) 2000; c) 3600; d) 5600; e) 900.
53) Dacă nivelul consumului autonom este de 50 u.m., iar multiplicatorul investiţiilor
K = 5, funcţiile consumului (C) şi economisirii (E) vor fi de forma: a) C = 50 + 0,2
Y; E = 50 + 0,8 Y; b) C = −50 + 0,8 Y; E = −50 + 0,2 Y; c) C = 50 + 0,8 Y; E =
−50 + 0,2Y; d) C = −50 + 0,2 Y; E = 50 + 0,8 Y; e) nu se pot preciza.
54) Considerăm că funcţia economisirii este E = 0,2YD – 10 (YD = venitul disponibil). În

acest caz, dacă: a) investiţiile sporesc cu o unitate, YD va spori cu 2 unităţi; b)
investiţiile sporesc cu 2 unităţi, YD va spori cu 8 unităţi; c) investiţiile sporesc cu 3
unităţi, YD va spori cu 15 unităţi; d) investiţiile sporesc cu o unitate, YD va spori
cu 3 unităţi; e) investiţiile sporesc cu o unitate, YD va spori cu 4 unităţi.
55) În anul t0, venitul disponibil este de 100 u.m., iar economiile sunt de 40 u.m. Dacă,
în anul următor, venitul disponibil creşte cu 50%, iar înclinaţia marginală spre
consum este de 0,8, atunci economiile şi multiplicatorul investiţiilor vor fi,
respectiv, de: a)100 u.m. şi 4; b) 40 u.m. şi 5; c) 100 mld u.m. şi 5; d) 40.u.m. şi 4;
e) 50 u.m. şi 5.
56) Fie funcţia consumului C = 150 + c’Vd (unde Vd = venitul disponibil). Venitul
personal este 1000 u.m., taxele sunt 100 u.m. iar consumul personal este 600 u.m. În
aceste condiţii multiplicatorul investiţiilor este: a) K = 0,5; b) K = 5; c) K = 0,2; d)
K = 2; e) K = 1,9.
57) Creşterea venitului disponibil cu 200 u.m. este însoţită de o creştere a consumului cu
50 u.m. Înclinaţia marginală spre economii este: a) 0,25; b) 0,5; c) 0,75; d) 0,8; e) 1.
58) Înclinaţia marginală spre consum este 0,75. Care va fi creşterea veniturilor
determinată de sporul investiţiilor cu 100 mld. u.m.? a) ΔV = 2500 mld. u.m.; b) ΔV
= 250 mld. u.m.; c) ΔV = 400 mld. u.m.; d) ΔV = 100 mld. u.m.; e) ΔV = 125 mld.
u.m.
59) Principiul acceleratorului scoate în evidenţă relaţia dintre: a) creşterea venitului şi

investiţiile nete; b) creşterea investiţiilor şi creşterea venitului; c) creşterea venitului
şi creşterea consumului; d) creşterea economiilor şi creşterea investiţiilor.
60) Înclinaţia marginală spre consum este c’ = 0,6, acceleratorul are valoarea a = 0,7 iar
veniturile au sporit cu 100 u.m. Pe baza acestor date valoarea investiţiilor este: a) 60
u.m.; b) 50 u.m.; c) 0,7 u.m.; d) 70 u.m.; e) 0,6 u.m.
15
61) Creşterea investiţiilor este în relaţie de acelaşi sens cu: a) rata dobânzii; b) rata
inflaţiei; c) rata rentabilităţii; d) rata şomajului; e) costul unitar cu forţa de muncă.
62) Valoarea adăugată brută într-o economie este 1000 mld. u.m. Soldul veniturilor
factorilor în relaţia cu străinătatea este 100 mld. u.m. Consumul de capital fix este
10 mld. u.m. Dacă transferurile sunt 20 mld. u.m. iar taxele şi impozitele plătite de
populaţie sunt 30 mld. u.m., atunci venitul disponibil este: a) 1140 mld. u.m.; b)
1100 mld. u.m; c) 880 mld. u.m; d) 1080 mld.u.m.; e) 1050 mld. u.m.
63) Produsul intern brut este 10000 mld. u.m. Impozitele indirecte sunt 100 mld. u.m.
Soldul veniturilor factorilor în relaţia cu străinătatea este -1000 mld. u.m.
Amortizarea este 50 mld. u.m., iar veniturile nedistribuite sunt 2000 mld. u.m. Care
este valoarea transferurilor dacă veniturile personale sunt de 7550 mld. u.m.? a) 600
mld. u.m.; b) 700 mld. u.m.; c) 800 mld. u.m.; d) 1700 mld. u.m. e) 900 mld. um.
64) Se cunosc următoarele date referitoare la o economie naţională închisă: consumul

personal, C = 150 + 0,8Yd (Yd este venitul disponibil), investiţiile I = 100 mld.
u.m., consumul public G = 150 mld. u.m. Dacă taxele sunt T = 120 mld. u.m. iar
transferurile Tr = 30 mld. u.m. atunci venitul naţional de echilibru este: a) 1640
mld. u.m.; b) 1400 mld. u.m.; c) 2600 mld. u.m.; d) 2000 mld. u.m.; e) 1600 mld.
u.m.
65) Se cunosc următoarele date referitoare la o economie naţională: consumul personal

= 8000 u.m.; consumul public = 1000 u.m.; investiţiile = 1500 u.m.; exportul = 250
u.m.; importul = 300 u.m. Dacă output-ul corespunzător ocupării depline este Y* =
11000 u.m., atunci care dintre afirmaţiile de mai jos este corectă? a) PIB = 11450
u.m.; b) în economia respectivă există decalaj inflaţionist; c) PIB = 11000 u.m.; d)
rata şomajului corespunzătoare PIBului real de echilibru este mai mare decât
cea de la nivelul ocupării depline; e) a + b.
66) Să presupunem că în prima parte a anului 2005 se construieşte o locuinţă, care este
vândută cu 100.000 u.m.. În ultimele şase luni ale anului, locuinţa este închiriată,
chiria totală fiind evaluată la 5000 u.m. Pentru acelaşi interval (de şase luni),
deprecierea locuinţei este evaluată la 2000 u.m. Ca urmare a tranzacţiilor efectuate,
PIN va creşte cu : a) 98.000 u.m.; b) 100.000 u.m.; c) 102.000 u.m.; d) 103.000
u.m.; e) 97.000 u.m.
67) În anul t1 s-a realizat o producţie internă de bunuri de consum în valoare de 100 u.m.
şi de bunuri de investitii de 50 u.m.; tranzactiile intermediare din economie au fost
de 50 u.m. În t1 s-au achiziţionat bunuri de consum de 80 u.m., din care bunuri în
valoare de 10 u.m. din productia anului t0. De asemenea, s-au achiziţionat bunuri de
investiţii de 40 u.m., din care 10 din stocul de investitii al anului t0. Atunci : a)
Cererea agregată în t1 este de 120 u.m.; b) Investiţiile neplanificate din anul t1 sunt
de 30 u.m.; c) Investiţiile totale din t1 sunt de 100 u.m.; d) Produsul global brut din t1
este de 170 u.m.; e) Valoarea adăugată în t1 este de 70 u.m.
68) Se cunosc următoarele date cu privire la economia unei tari: PIB = 5000; consumul
(C) = 3000; G = 200; Exp = 500; Imp = 300; valoarea tranzactiilor intermediare =
1000; soldul veniturilor cu exteriorul (Svext) = 1000; amortizarea = 200; transferuri
16
= 200; impozite pe salariu = 100; contributii la asigurari sociale = 50; taxe vamale =
10; TVA = 40. În aceste condiţii : a) PNB in preţurile factorilor = 5990; b) VN =
5760; c) VD = 5600; d) VD = 5650; e) E = 2800.
69) Dacă economiile private sunt de 300 u.m., investiţiile de 200 u.m. şi deficitul
bugetar de 150 u.m., atunci : a) deficitul comercial este de 150 ; b) deficitul bugetar
poate fi acoperit atât din surse interne cât şi externe; c) ţara respectivă devine
creditor net; d) a) + b) + c); e) b) + c).
70) Avem următoarele informaţii despre economia unei ţări : cheltuielile de consum (C)
= 100 u.m., economiile private (Ep) = 10 u.m., cheltuielile publice (G) = 30 u.m., iar
bugetul este echilibrat. În acest caz PIB este : a) 100; b) 110; c) 130; d) 140; e) 150.
71) Presupunem că economiile private dintr-o economie deschisă sunt de 300 u.m., iar
investiţiile interne de 400 u.m.; în condiţiile unui buget de stat echilibrat, putem
afirma că: a) înregistrează un surplus comercial; b) economia este debitoare în
relaţiile cu străinătatea; c) balanţa comercială este echilibrată; d) înregistrează un
surplus de valută în urma tranzacţiilor cu exteriorul; e) a) + d).
72) PIB-ul unei ţări a fost într-un an de 5.800 mld. u.m.. În anul următor, PIB a
înregistrat o creştere cu 25%, iar rata inflaţiei a fost de 45%. Se cere să se determine
PIB în termeni reali pentru ultimul an : a) 4.000; b) 5.000; c) 6.728; d) 7.250; e)
8.000.
73) Se cunosc următoarele date privind o economie naţională: PGB – 6.000 mld. u.m.;
PIB – 60% din PGB; cheltuieli guvernamentale şi formarea brută de capital – 2.000
mld. u.m.; soldul balanţei comerciale este deficitar şi egal cu 200 mld. u.m.
Ponderea consumului intermediar este: a) 50%; b) 23, 33%; c) 30%; d) 40%; e)
66%.
74) PIN se poate calcula scăzând: a) PIB din consumul capitalului fix; b) consumul
capitalului fix din PIB; c) impozitele directe şi indirecte din PIB; d) din PGB venitul
agenţilor economici naţionali care îşi desfăşoară activitatea în străinătate; e)
amortizarea din PNB.
75) Importul de bunuri şi servicii depinde de PIB conform relaţiei IM=100+0,1Y, unde
IM – importul de bunuri si servicii, iar Y = PIB. Dacă exportul net de bunuri şi
servicii este 50 u.m. iar PIB este 500 u.m., atunci exportul de bunuri şi servicii este:
a) zero unităţi monetare; b) 50 unităţi monetare; c) 200 unităţi monetare; d) 75
unităţi monetare; e) 25 unităţi monetare.
76) În condiţii de recesiune este posibil să se producă: a) creşterea mai rapidă a PIB-ului
real comparativ cu cea a PIB-ului nominal; b) deplasarea curbei ofertei agregate spre
stânga; c) deplasarea spre dreapta a curbei cererii agregate; d) creşterea inflaţiei şi
scăderea şomajului; e) oricare din cele de mai sus.
77) Instituţiile financiare şi de credit au ca funcţie principală: a) consumul de bunuri şi

servicii; b) finanţarea activităţilor economice; c) tranzacţionarea bunurilor şi
serviciilor; d) emisiunea de monedă; e) producţia de bunuri şi servicii destinate
pieţei.
17
78) Se se cunosc următoarele date anuale: valoarea investiţiilor pentru înlocuirea
capitalului uzat = 40, impozite indirecte = 22, investiţii brute = 100, consumul
populaţiei = 850, cheltuieli ale statului = 143, exporturi nete = 7. Să se calculeze
valoarea PIB şi a investiţiilor nete: a) 1100 şi 170; b) 1140 şi 60; c) 1060 şi 140; d)
1122 şi 50; e) 1100 şi 60.
79) Dacă un cetăţean român este angajat la o firmă din Italia, atunci venitul pe care
acesta îl câştigă este inclus în: a) P.N.N. România şi P.I.N. Italia; b) P.I.B.
România şi P.I.B. Italia; c) P.N.B. România şi P.N.B. Italia; d) P.I.B. România şi
P.N.B. Italia; e) oricare din cei doi indicatori.
80) Veniturile brute ale populaţiei sunt 630 miliarde lei. Impozitele directe plătite de
populaţie se ridică la 200 miliarde lei. Consumul populaţiei este 380 miliarde lei.
Datele anterioare arată că: a) veniturile disponibile ale populaţiei sunt 420 miliarde
lei; b) înclinaţia marginală spre consum este 0,88; c) înclinaţia medie spre consum
este 0,90; d) economiile populaţiei sunt 40 miliarde lei; e) înclinaţia medie spre
economisire este 0,116.
81) Teoria consumului conform căreia indivizii se comportă asemenea unor „fii
risipitori”, ţinând cont doar de veniturile curente, a fost propusă de: a) M. Friedman;
b) F. Modigliani; c) J.M. Keynes; d) P. Samuelson; e) A. Smith.
82) Dacă funcţia consumului este: C = 30 + 0,7VD, atunci funcţia economiilor este: a) E
= 30 + 0,7VD; b) E = 30 + 0,3VD; c) E = -30 + 0,7VD; d) E = 30 - 0,7VD e) E =
-30 + 0,3VD
83) În perioada t0 – t1, venitul creşte cu 500 u.m.. Dacă înclinaţia marginală spre consum
este de 0,8, atunci economiile: a) vor creşte cu 400 u.m.; b) vor scădea cu 400 u.m.;
c) vor creşte cu 100 u.m.; d) vor scădea cu 100 u.m.; e) vor creşte cu 500 u.m.
84) Dacă investiţiile de înlocuire sunt in valoare de 50 u.m., iar investiţiile brute de 200
u.m., atunci investiţiile nete sunt: a) 50 u.m.; b) 150 u.m.; c) 200 u.m.; d) 250 u.m.;
e) 0 u.m.
85) Într-o economie în care înclinaţia marginală spre consum este de 0,6 cu cât trebuie
să crească investiţiile pentru ca veniturile să sporească cu 500 u.m? a) cu 500 u.m.;
b) 300 u.m.; c) 200 u.m.; d) 1250 u.m. e) 833,3.
86) Funcţia economiilor pe termen scurt este: E= -100+0,25VDM. Pragul de ruptură

reprezintă: a) 100; b) 800; c) 400; d) 600; e) toate răspunsurile sunt false.
87) La o rată a inflaţie de 10% şi o rată nominală a dobânzii de 20%, o investiţie de 10

milioane care aduce un venit net ( valoare economică netă) de 1,1 milioane este: a)
oportună; b) inoportună; c) dependentă de rata reală a dobânzii; d) dependentă de
dobânda netă; e) oportună dacă rata inflaţiei este mică.
88) Când rata venitului net actualizat este superioară ratei reale a dobânzii, stocul de
capital într-o economie în mod normal: a) creşte; b) scade; c) rămâne neschimbat;
18
d) poate fi oricare din a,b,c dacă rata inflaţiei este 3%; e) poate fi oricare din a,b,c
dacă rata venitului net este constantă.
89) Dacă indicele q al lui Tobin are valoare supraunitară: a) investiţiile sunt stimulate;
b) investiţiile sunt unhibate; c) valoarea de piaţă a firmei scade; d) capitalul în
funcţiune este apreciat; e) nici un răspuns corect.
90) Care va fi creşterea venitului rezultată dintr-un spor investiţional de 5.250 mld. u.m.,
ştiind că înclinaţia marginală spre consum a fost de 0.80?: a) 10.500 mld. u.m.;b)
15.750 mld. u.m.; c) 21.000 mld. u.m.; d) 26.250 mld. u.m.; e) 23.520 mld. u.m.
91) Stocul de capital tehnic productiv la nivelul unei economii creşte atunci când: a) c' >
1; b) Ib > CCF; c) In = CCF; d) PIB = consumul intermediar; e) soldul veniturilor
factorilor în raport cu străinătatea este pozitiv.
92) Pentru ca principiul acceleratorului să funcţioneze la nivelul unei economii este

necesar ca: a) c' = 1; b) toate capacităţile de producţie existente să fie utilizate
integral; c) investiţia netă să fie mai mare decât investiţia brută; d) multiplicatorul
investiţiilor să fie constant; e) între investiţie şi rata reală a dobânzii să fie o relaţie
pozitivă.
93) Potrivit legii psihologice fundamentale a lui Keynes, atunci când venitul creşte: a)
înclinaţia marginală spre consum este constantă; b) consumul creşte, dar mai
încet; c) înclinaţia marginală spre economisire este un număr pozitiv şi supraunitar;
d) suma dintre înclinaţia marginală spre consum şi înclinaţia marginală spre
economisire este mai mare decât 1; e) oamenii înclină să economisească tot sporul
de venit.
94) Care din aprecierile de mai jos sunt adevărate? a) la un venit disponibil egal cu
zero, sursa consumului echivalează cu o dezeconomisire; b) potrivit legii
psihologice fundamentale, când venitul disponibil creşte, înclinaţia marginală spre
consum creşte; c) PIB în termeni reali înmulţit cu deflatorul PIB dă naştere la PIB în
termeni nominali; d) la un multiplicator al investiţiilor egal cu 5, înclinaţia
marginală spre consum a fost 0,8; e) stagflaţia înseamnă un ritm de creştere al PIB
mai mic decât rata inflaţiei.
95) În legătură cu concluziile formulate de Keynes cu privire la consum şi economisire,

teoriile actuale apreciază că: a) legea psihologică fundamentală se verifică doar
pe termen scurt; b) pe termen lung, înclinaţia marginală spre consum este
relativ constantă; c) pe termen lung, cheltuielile pentru consum depind de venitul
mediu; d) venitul curent este format din venitul permanent şi din venitul
temporar; e) averea şi venitul din muncă influenţează deciziile de consum ale
menajelor.
96) Care din afirmaţiile de mai jos sunt corecte? a) în virtutea acceleratorului, în
perioadele de recesiune poate să apară dezinvestirea netă; b) când înclinaţia
marginală spre consum scade, multiplicatorul investiţiei scade; c) potrivit lui
Keynes, înclinaţia marginală spre consum este constantă, pe parcursul întregii vieţi;
d) investiţia de dezvoltare are ca sursă venitul net economisit; e) când venitul
disponibil este zero, consumul de bază poate antrena dezeconomisirea.
19
97) Într-o anumită ţară, în perioadele tj şi t0 rata medie anuală a consumului a fost de
60%. În perioada tt faţă de t0, economiile au crescut de la 200 mld. u.m., la 300 mld.
u.m. Să se calculeze: a) venitul naţional, în t0 şi tp; b) consumul menajelor, în t0 şi
tp; c) înclinaţia marginală spre consum; d) înclinaţia marginală spre economisire.
98) La nivelul unei economii naţionale, în perioada t0, venitul naţional a fost de 1000
mld. u.m. în perioada următoare t1 venitul naţional a crescut cu 200% faţă de t0, iar
multiplicatorul investiţiilor a avut valoarea 4. Se cere: a) sporul venitului naţional, în
t1/ t0; b) sporul consumului populaţiei, în t1/t0; c) sporul economiilor, în t1/t0; d)
rata medie a consumului în t, şi t0; e) înclinaţia marginală spre consum; f) înclinaţia
marginală spre economisire.
99) Care dintre afirmaţiile de mai jos sunt corecte? a) în teoria kynesiană, consumul se
află în relaţie directă cu venitul pe termen lung; b) în teoria venitului permanent,
individul îşi modelează consumul după venitul net; c) averea consumatorului este
formată din totalitatea bunurilor reale şi financiare deţinute de acesta; d) în
teoria ciclului de viaţă, consumul este o variabilă dependentă de venitul permanent;
e) între teoriile referitoare la consum şi economisire nu există diferenţe
insurmontabile.
100) Valoarea unei investiţii este de 175 mil.u.m. În primul an investiţia ar aduce un
venit de 50 mil. u.m., în al doilea an 80 mil. u.m., iar în al treilea an 90 mil. u.m.
Rata dobânzii este de 10 %, iar rata inflaţiei de 7%. Pe baza acestor date: a) nu se
recomandă realizarea investiţiei; b) valoarea actualizată este mai mare decât
veniturile viitoare; c) valoarea economică netă este negativă; d) se recomandă
realizarea investiţiei; e) nici un răspuns corect
101) Faţă de t0 investiţiile sporesc cu 1000 mil. u.m., iar înclinaţia marginală spre
consum este de 0,7. Sporul de venit după 3 iteraţii şi sporul maxim de venit viitor
sunt, în ordine : a) 2190; 3333; b) 1533; 2000; c) 1533; 3333; d) 2533; 2000; e) nici
un răspuns corect.
102) Care dintre următoarele afirmaţii este corectă, te termen scurt: a) înclinaţia
marginală spre consum este constantă; b) înclinaţia medie spre consum este
crescătoare; c) înclinaţia medie spre consum este mai mică decât înclinaţia
marginală spre consum; d) înclinaţia marginală spre consum este descrescătoare; e)
înclinaţia marginală spre economii este descrescătoare.
103) Se dă următoarea funcţie a consumului C= 200+0,75 VD. Pragul de ruptură

este : a) 200; b) 400; c)800; d) 275; e) nici un răspuns corect
104) Pragul de ruptură reprezintă: a)acel nivel al venitului pentru care consumul este
nul; b)acel nivel al venitului la care consumul se realizează pe baza sumelor
economisite anterior; c)acel nivel al consumului necesar asigurării unui trai decent;
d)acel nivel al consumului pentru care se manifestă procesul de dezeconomisire; e)
acel nivel al venitului la care economiile sunt 0;
20
105) Cunoaştem că investiţia în t0 este de 1000, iar în t1 creşte cu 50%. În condiţiile
în care înclinaţia marginală spre consum este 0,8, sporul de venit după trei iteraţii
este: a) 500; b) 1220; c) 2500; d) 3660; e) nici un răspuns corect
106) Cunoaştem că venitul naţional este de 600 mld. u.m. soldul transferurilor
curente în raport cu străinătatea este de 15 mld. u.m., transferurile sunt 50 mld.u.m.
iar, impozitele şi taxele plătite de populaţie sunt 40 mld. u.m. Venitul naţional
disponibil (VND) , venitul personal al menajelor (VPM) şi venitul disponibil al
menajelor (VDM) sunt, în ordine: a) 485; 535; 495; b) 615; 665; 625; c)485; 435;
395; d) 485; 535; 575; e) nici un răspuns corect.
107) Care dintre următoarele enunţuri sunt adevărate: a) pe termen lung, înclinaţia
medie spre consum este egală cu înclinaţia marginală spre consum; b) dacă
înclinaţia medie spre consum este mai mică decât 1, avem un proces de
dezeconomisire; c) transferurile sunt incluse în venitul naţional disponibil (VND) d)
profitul nedistribuit este inclus în VPP; e) VPP conţine impozite şi taxe plătite de
populaţie.
108) Cunoaştem că VDM este de 500 mld. u.m., impozite şi taxe plătite de
populaţie50 mld. u.m., transferurile sunt 65 mld. u.m., iar soldul transferurilor
curente cu străinătatea este -25 mld. u.m. VPP, VND, VN sunt, în ordine: a)550;
485; 510; b) 450; 500; 475; c) 450; 400; 375; d) 550; 600; 575; e) nici un răspuns
corect.
109) Atunci când veniturile au crescut de 2 ori, cu 1000 mld. u.m. şi în condiţiile
creşterii ratei consumului de la 30% la 50%, economiile: a) nu se modifică; b) scad
cu 300 u.m; c) cresc cu 1700 u.m.; d) cresc cu 300 u.m.; e) scad cu 700 u.m.
110) Funcţia de consum într-o economie ar putea fi descrisă prin următoarea ecuaţie
C=100+0.7Y şi investiţiile I=50. Nivelul de echilibru al venitului este: a) 100;b) 50;
c) 500;d) 150; e) 0.
111) Dacă venitul creşte, atunci: a) ponderea consumului în venit creşte; b)

ponderea consumului în venit se reduce; c) creşterea absolută a economiilor este
mai mare decât creşterea absolută a venitului; d) creşterea absolută a consumului
este mai mare decât creşterea absolută a venitului; e) consumul absoarbe integral
creşterea venitului.
112) În perioada T0 – T1 venitul creşte cu 4000 miliarde u.m. Dacă înclinaţia

marginală spre consum este 0,8, atunci economiile: a) se reduc cu 3200 miliarde
u.m.; b) se reduc cu 800 miliarde u.m.; c) cresc cu 3200 miliarde u.m.; d) cresc cu
800 miliarde u.m.; e) nu se modifică.
113) Curba formării naţionale de capital este descrescătoare în raport cu nivelul

PIB-ului, pe termen scurt, deoarece: a) acceleratorul investiţiilor este descresător în
timp; b) exporturile cresc atunci când nivelul general al preţurilor scade; c)
economisirea scade atunci când venitul agregat creşte; d) importurile rămân
constante pe termen scurt; e) exporturile sunt relativ constante, iar importurile cresc
la o creştere a PIB.
21
114) Între multiplicatorul invetiţiilor (KI) şi multiplicatorul cheltuielilor autonome
(KA) există următoarea relaţie: a) KI este mai cuprinzător decât KA; b) KA este
mai cuprinzător decât KI; c) cei doi multiplicatori sunt indentici; d) KI măsoară
efectul fluxurilor de investiţii, pe când KA măsoară efectul cheltuielilor
guvernamentale; e) indicatorii nu sunt compatibili.
115) Investiţiile scad atunci când:a) se reduce rata dobânzii;b) se reduc
impozitele;c) se accelerează amortizarea capitalului tehnic fix;d) se anticipează
reducerea profiturilor viitoare;e) creşte cererea de consum.
116) Dacă multiplicatorul investiţiilor este 10, iar sporul venitului viitor de 100
unităţi monetare, atunci sporul investiţiilor şi înclinaţia marginală spre economii
sunt: a)90; 0,9; b)90; 0,1;c)10; 0,9;d) 10; 0,1;e) imposibil de determinat.
117) Multiplicatorul investiţiilor este egal cu 2. Care este modificarea investiţiilor ce
a determinat o creştere a venitului cu 100 miliarde unităţi monetare? a)50 miliarde
unităţi monetare;b) 100 miliarde unităţi monetare;c) 200 miliarde unităţi
monetare;d) 150 miliarde unităţi monetare;e) nu se poate determina pe baza datelor
oferite.
118) Dacă funcţia consumului este concavă, atunci una dintre următoarele afirmaţii
este corectă: a) înclinaţia medie spre consum creşte pe măsura creşterii venitului; b)
înclinaţia marginală spre consum este descrescătoare pe măsură ce venitul disponibil
creşte; c) înclinaţia marginală spre consum şi înclinaţia medie spre consum sunt
constante pentru orice nivel al venitului; d) înclinaţia marginală spre economii se
reduce pe măsură ce venitul creşte; e) b şi d..
119) Fie modelul macroeconomic: Y = C + I + G, unde C = 100 + 0,8 VD, TBS =

50, T = 250, I = 200, G = 150 (Y = venitul naţional, C = consumul, VD = venitul
disponibil, I = investiţii, G = cheltuieli guvernamentale, TBS = transferuri de la
bugetul statului, T = taxe şi impozite). Venitul naţional de echilibru este: a) 1450; b)
2250; c) 1500, d) 1200; e) nu poate fi calculat.
120) Se dau următoarele informaţii cu privire la o economie

deschisă, exprimarea indicatorilor fiind în mil. unităţi monetare: economii private
80, deficit bugetar 20, export net 10, impozite şi taxe colectate de stat 45, import 30.
Să se determine nivelul investiţiilor private şi cel al cheltuielilor guvernamentale: a)
50; 25. b) 30; 45. c) 110; 65. d) 50; 65. e) 30; 25.
121) Se dau următoarele informaţii cu privire la o economie

deschisă, exprimarea indicatorilor fiind în mil. unităţi monetare: economii private
80, deficit bugetar 20, export net 10, impozite şi taxe colectate de stat 45, import 30.
Să se determine nivelul economiilor naţionale şi exportului: a) 100; 20. b) 80; 65. c)
60; 65. d) 80; 40. e) 60; 40.
122) Dacă se importă şi se consumă un bun în valoare de 100

u.m., atunci: a) PIB creşte cu 100 u.m.; b) PIB scade cu 100 u.m.; c) consumul
creşte cu 100 u.m.; d) exportul net creşte cu 100 u.m.; e) nici una dintre cele de mai
sus.
22
123) Se dau următoarele date (exprimarea fiind în unităţi monetare): formarea netă
de capital fix 40, investiţii de înlocuire a capitalului fix 30, variaţia stocurilor 10.
Investiţia netă şi investiţia brută (în u.m.) sunt: a) 50; 80. b) 40; 70. c) 40; 80. d) 50;
40; e) 30; 70.
124) Într-o economie se produc 2 bunuri x şi y. În 2004, preţurile bunurilor şi

cantităţile produse au fost Px,2004 = 4, Py,2004 = 5; Qx,2004 = 50, Qy,2004 = 100. În 2005,
preţurile bunurilor şi cantităţile produse au fost Px,2005 = 6, Py,2005 = 5; Qx,2005 = 100,
Qy,2005 = 80. Deflatorul PIB în anul 2005 este: a) 0,8; b) 1,2; c) 1,25; d) 0,75; e) 1.
125) Dacă nivelul consumului autonom este de 50 u.m., iar multiplicatorul

investiţiilor K=5, funcţiile consumului (C) şi economiilor (S) vor fi de forma: a) C =
50 + 0,2 Y; S = 50 + 0,8 Y; b) C = –50 + 0,8 Y; S = –50 + 0,2 Y; c) C = 50 + 0,8
Y; S = – 50 + 0,2Y; d) C = - 50 + 0,2 Y; S = 50 + 0,8 Y; e) nu se pot preciza.
126) Dacă înclinaţia marginală spre consum este de 0,8 şi dacă: a) investiţiile
sporesc cu o unitate, venitul va spori cu 2 unităţi; b) investiţiile sporesc cu 2 unităţi,
venitul va spori cu 8 unităţi; c) investiţiile sporesc cu 3 unităţi, venitul va spori cu 15
unităţi; d) investiţiile sporesc cu o unitate, venitul va spori cu 3 unităţi; e) investiţiile
sporesc cu o unitate, venitul va spori cu 4 unităţi.
127) Reducerea ratei dobânzii (ceteris paribus) determină : a) creşterea valorii

prezente şi a stocului de capital; b) creşterea valorii prezente şi reducerea stocului de
capital; c) reducerea valorii prezente şi a stocului de capital; d) reducerea valorii
prezente şi creşterea stocului de capital; e) diminuarea investiţiilor economice.
128) Presupunem că înclinaţia marginală spre consum în UE este 0,85 şi în România

de 0,65. Dacă investiţiile economice private se reduc în ambele economii cu aceeaşi
sumă, iar celelalte condiţii rămân constante, atunci venitul naţional : a) scade mai
mult în UE decât în România; b) scade mai mult în România decât în UE; c) creşte
mai mult în UE decât în România; d) creşte mai mult în România decât în UE; e)
scade în ambele economii cu aceeaşi sumă.
129) Presupunem că preţul de ofertă (costul) unei maşini care funcţionează trei ani
este de 300 u.m.; venitul obţinut în primul an este de 110 u.m., în al doilea de 121
u.m., iar în ultimul an de 133,1 u.m. Maşina este vândută după trei ani la preţul de
66,55 u.m. Dacă rata dobânzii este de 10 %, atunci : a) veniturile actualizate sunt de
300 u.m.; b) investiţia nu este oportună; c) stocul de capital nu se modifică; d)
investiţia se poate efectua; e) a) + d).
130) Valoarea productiei interne totale de bunuri de consum este de 500 u.m., iar
cea de bunuri de investitii de 100 u.m. S-au achiziţionat bunuri de consum în valoare
de 450 u.m. şi bunuri de investiţii de 70 u.m. Valoarea totală a investiţiilor este de :
a) 70 u.m.; b) 170 u.m.; c) 150 u.m; d) 80 u.m.; e) 170 u.m.
131) Următoarele fluxuri se referă la o anumită economie : funcţia consumului (C)

este de forma C = 5 + 0,7 Yd (venitul disponibil), iar investiţiile (I) = 22. Care
dintre enunţurile următoare este adevărat ? : a) atunci când Yd = 80 u.m., cererea
agregată este de 61 u.m.; b) şomajul se reduce pentru un Yd = 100 u.m.; c) stocurile
se reduc cu 3 u.m. atunci când cererea agregată este de 83 u.m.; d) economia nu este
23
în echilibru pentru un Yd de 80 u.m.; e) economia este în echilibru pentru un Yd de
105 u.m.
132) Dacă înclinaţia medie spre consum pe termen lung este mai mică decât
înclinaţia medie spre consum curentă, atunci venitul temporar este, conform teoriei
venitului permanent (consumul fiind considerat constant): a) negativ; b) pozitiv; c)
zero; d) este mai ridicat decât venitul
133) Stocul de capital al unei economii scade atunci când : a) consumul este mai
mare decât investiţiile; b) importurile sunt mai mari decât exporturile; c) deprecierea
capitalului este mai mare decât investiţia netă; d) investiţia netă este negativă; e)
creşte volumul economisirii.
134) În cazul unei funcţii a consumului de tip keynesian, înclinaţia medie spre
consum: a) este descrescătoare în raport cu venitul şi mai mare decît înclinaţia
marginală; b) este constantă şi mai mare decît înclinaţia marginală spre consum; c)
este egală cu înclinaţia marginală spre consum; d) este descrescătoare în raport cu
venitul şi mai mică decît înclinaţia marginală ; e) este crescătoare în raport cu
venitul.
135) Care va fi creşterea venitului rezultată dintr-un spor investiţional de 800 mld.
lei, ştiind că înclinaţia marginală spre consum a fost de 0,75: a) 1.500 mld. lei; b)
2.400 mld. lei; c) 1.900 mld. lei; d) 3.200 mld. lei; e) 10.500 mld. lei.
136) Multiplicatorul fiscal (al reducerii taxelor şi impozitelor - T) se calculează

conform formulei: a) ∆T / ∆V; b) c’/ s’; c) 1 / s’; d) 1 / c’; e) 1 – c.
137) La o creştere a venitului, în mod normal: a) consumul va creşte direct

proporţional cu venitul; b) economiile vor creşte direct proporţional cu venitul; c)
consumul va creşte într-o proporţie mai mică decât creşterea venitului; d) consumul
va rămâne constant; e) economiile vor rămâne constante.
138) Se cunosc următoarele date: venitul disponibil al gospodăriilor populaţiei este

630 u.m.; impozitele directe asupra gospodăriilor populaţiei sunt de 200 u.m.;
consumul populaţiei este de 380 u.m. Aceste date arată că: a) venitul disponibil al
gospodăriilor populaţiei este 420 u.m.; b) înclinaţia marginală spre consum este
0,88; c) înclinaţia medie spre consum este 0,90; d) economiile gospodăriilor
populaţiei sunt 40 u.m.; e) înclinaţia medie spre economisire este 0,12.
139) Conform teoriei keynesiene a consumului, atunci când venitul unui individ
înregistrează o creştere: a) consumul va creşte cu o cantitate egală cu creşterea
venitului;b) consumul va spori însă cu mai puţin decât creşterea venitului; c)
consumul va spori cu mai mult decât creşterea venitului; c) înclinaţiile marginale
spre consum şi spre economisire vor scădea;d) înclinaţiile marginale spre consum şi
spre economisire vor creşte.
140) Dacă înclinaţia marginală spre economii este 0,2, iar venitul disponibil înre-
gistrează o creştere cu 100 milioane unităţi monetare, atunci consumul: a) creşte cu
20 milioane unităţi monetare; b) creşte cu 80 milioane unităţi monetare; c) scade
cu 20 milioane unităţi monetare; d) scade cu 80 milioane unităţi monetare;e) nu este
afectat de creşterea venitului disponibil.
24
141) Înclinaţia marginală spre economii este dată de raportul:a) economiilor la
venit; b) sporul economiilor la sporul venitului; c) sporul venitului la sporul
economiilor; d) economiilor la sporul de venit;e) sporului economiilor la venit.
142) Care dintre următoarele afirmaţii sunt corecte privind evoluţia produsului
intern brut în cursul unor perioade caracterizate prin creştere economică
inflaţionistă? a) PIB nominal creşte cu aceeaşi rată ca şi PIB real; b) PIB nominal
creşte cu o rată inferioară PIB-ului real;c) PIB nominal creşte mai rapid decât PIB
real; d) PIB nominal ca şi cel real se menţin la acelaşi nivel; e) nici una dintre
afirmaţiile anterioare nu este corectă.
143) Dacă cheltuielile de consum se reduc cu 90 milioane unităţi monetare când
venitul disponibil înregistrează o scădere cu 100 milioane unităţi monetare, atunci
înclinaţia marginală spre consum este:a) 1,1; b) 0,9; c) 0,1; d) –0,9; e) –0,1.
144) Înclinaţia marginală spre consum corespunde: a) intersecţiei funcţiei de
consum cu axa OY; b) pantei funcţiei de consum;c) raportului dintre nivelul
consumului şi cel al venitului;d) raportului dintre nivelul venitului şi cel al
consumului;e) raportului dintre variaţia venitului şi cea a consumului.
145) Dacă înclinaţia marginală spre economii este 0,25, atunci multiplicatorul
investiţiilor este: a) 1/4; b) 2; c) 4/3; d) 3; e) 4.
146) Dacă pentru 100 milioane unităţi monetare venit disponibil suplimentar
cheltuielile de consum cresc cu 65 milioane unităţi monetare, atunci înclinaţiile
marginale spre consum şi spre economisire sunt: a) 35; 0,65; b) 0,65; 0,35; c) 0,65;
0,65; d) 0,35; 0,35; e) imposibil de determinat pe baza datelor oferite.
147) Dacă consumul excede venitul personal disponibil, atunci: a) economisirea
personală este pozitivă; b) economisirea personală este zero; c) economisirea
personală este negativă; d) economisirea personală scade; e) economisirea
personală creşte.
148) Într-o economie, capitalul fix este la începutul unui an de 120 miliarde unităţi
monetare, urmând ca la sfârşitul aceluiaşi an să crească cu 25%. Consumul de
capital fix este de 20 miliarde unităţi monetare. În aceste condiţii, investiţia brută şi
netă sunt (în miliarde unităţi monetare): a) 20; 30; b) 30; 20;c) 30; 50; c) 50; 20; d)
50; 30.
25
Capitolul 15. Creşterea economică
1) Creşterea economică este evidenţiată de: a) mărimea PIB; b) mărimea PIB pe locuitor; c)
dinamica PIB nominal; d) dinamica PIB real; e) mărimea populaţiei.
2) Produsul intern brut potenţial: a) este o mărime ce nu se modifică pe termen lung; b) este,
de regulă, o mărime crescătoare pe termen lung; c) este întotdeauna egal cu nivelul
efectiv al ofertei agregate; d) creşte numai datorită progresului tehnic; e) nu depinde de
calitatea factorilor de producţie.
3) Care dintre următorii factori nu reprezintă sursă a creşterii economice: a) resursele

naturale; b) educaţia; c) şomajul; d) stocul de capital; e) tehnologia.
4) Creşterea economică extensivă poate fi determinată de: a) reducerea populaţiei active; b)

reducerea săptămânii de lucru de la 48 la 36 ore; c) investiţii în bunuri de capital la
nivelul tehnologic existent; d) poluarea ireversibilă a unor suprafeţe de teren agricol; e)
reducerea volumui de gaz metan extras.
5) Creşterea economică intensivă este un rezultat al: a) creşterii consumului de energie; b)

creşterii consumului de materii prime pe unitate de produs; c) creşterii ofertei de muncă;
d) reducerii şomajului; e) creşterii eficienţei utilizării factorilor de producţie.
6) Costul de oportunitate al creşterii economice constă în: a) consumul efectiv de factori de

producţie; b) investiţiile în capacităţi de producţie; investiţia în educaţie; c) protecţia
mediului; d) consumul populaţiei sacrificat în prezent.
7) Dezvoltarea durabilă: a) este echivalentă cu creşterea economică; b) presupune creşterea

cantităţii de factori de producţie utilizaţi în producţie; c) exprimă numai aspectele de
protecţie a mediului; d) presupune armonizarea aspectelor economice, ecologice şi
sociale ale dezvoltării; e)reflectă schimbări de natură cantitativă ale economiei.
8) Se dau următoarele date cu privire la produsul intern brut:
2002 2003
PIB (mlde u.m. preţuri curente) 54 70
9) Ştiind că nivelul general al preţurilor a crescut cu 30% în anul 2003 faţă de 2002, se
apreciază că în acest interval: a) s-a înregistrat creştere economică; b) creşterea economică
a fost de 29,6%; c) creşterea economică a fost de 26,7%; d) nu a avut loc creştere
economică; e) raspunsurile a-d sunt incorecte.
10) Procesul cresterii economice are o evolutie: a) constanta; b) liniara; c) neliniara; d)

crescatoare; e) descrescatoare.
11) Cresterea economica zero semnifică situatia în care PIB real şi populaţia totală sporesc: a)
în acelasi ritm; b) în ritmuri diferite; c) pe termen scurt; d) pe termen lung; e) pe termen
scurt şi pe termen lung.
12) PIB potential nu reprezinta: a) cel mai ridicat nivel al productiei care se poate obtine; b)
acel volum al productiei care se constituie in oferta agregata pe termen lung; c) o scadere
26
a productiei pe termen lung; d) faptul ca in preioade de recesiune, economia produce sub
nivelul sau potential; e) faptul ca in preioadele de boom economic este posibila o
productie care depaseste nivelul acestuia.
13) Factorii indirecti ai cresterii economice sunt: a) resursele umane; b) resursele naturale; c)
stocul de capital; d) tehnologia; e)dimensiunea cererii agregate.
14) In procesul cresterii economice, progresul tehnic este privit intotdeauna ca un factor : a)
direct; b) indirect; c) neutru; d) residual; e) a si c.
15) Creşterea economică intensivă este specifică: a) tuturor economiilor; b)tarilor avansate
economic; c) tariilor inapoiate din punct de vedere economic; d) economiilor tarilor aflate
in tranzitie; e) tarilor cu economii aflate in perioade de acumulari sustinute.
16) Fenomenul de crestere economica este ilustrat in mod direct de: a) cresterea PIB in
termeni reali; b) cresterea PIB in termeni nominali; c) cresterea PIB real/locuitor; d) a si b;
e) a si c.
17) Tipul intensiv de creştere economică este caracteristic acelor economii naţionale care: a)
sunt înzestrate cu resurse naturale abundente; b) sunt în general bazate pe sporirea
capacităţilor de producţie c) sunt în echilibru de subocupare; d) sunt capabile să genereze
şi să absoarbă pe scară largă progresul tehnic; e) sunt în general bazate pe sporirea
volumului de factori de producţie utilizaţi.
18) Criza dezvoltării umane actuale constă în: a) scaderea ratei natalitatii concomitent cu
cresterea ratei mortalitatii, pe fondul adancirii saraciei in toate statele lumii; b)
globalizarea efectelor negative ale cresterii economice a unor state si subdezvoltarii altor
state; c) incompatibilitatea intre mediul creat de om si mediul natural; d) dezechilibrul
dintre justitia sociala, eficienta economica si profit; e) c si d.
19) Indicele dezvoltării umane: a) absolutizează latura economică; b) neglijează aspectele

economice; c) pune problema compatibilizării aspectelor economice cu cele social-umane;
d) ţine seama gradul de globalizare; e) absolutizează latura ecologică;.
20) PNB pe locuitor creşte atunci cand: a) PNB creste mai încet decat creşte populatia; b)
PNB scade si populatia creste; c) PNB scade mai mult decat scade populatia; d) PNB si
populatia cresc in acelasi ritm; e) PNB creste si populatia scade.
21) Potrivit experientei accumulate in domeniul cresterii economice: a) fenomenul cresterii

economice se apreciaza pe termen scurt; b) aceasta presupune o sporire a productiei medii
reale pe locuitor pe termen lung; c) pentru dezvoltarea economica este de preferat
cresterea economica extensiva; d) PIB in termenii nominali este cel mai bun indicator
pentru aprecierea acestui fenomen complex; e) cea mai grava situatie pentru o tara are loc
atunci cand PIB real pe locuitor este mai mare decat PIB nominal pe locuitor.
22) Dupa natura contributiei factorilor la obtinerea PIB real, deosebim: a) o crestere extensiva,
bazata pe preponderenta influentei productivitatii factorilor; b) o crestere economica
pozitiva, cand sporeste volumul factorilor de productie utilizati; c) o crestere intensiva,
rezultat al sporirii eficientei folosirii factorilor de productie; d) o crestere extensiva, cand
27
PIB in termini nominali este mai mic decat PIB in termeni reali; e) o crestere extensiva si
o crestere negativa.
23) Spre deosebire de cresterea economica, dezvoltarea economica: a) se refera numai la

nivelul macroeconomic; b) vizeaza si aspectele cantitative ale evolutiei economice; c)
implica schimbari structurale si de ordin calitativ in economie; d) se refera numai la
consumul populatiei; e) este conceputa pe termen scurt.
24) Care din afirmaţiile de mai jos este falsă a) creşterea economică este o premisă a
dezvoltării economice; b) dezvoltarea economică generează progres economic; c) IDU
este un indicator de apreciere a dezvoltării durabilr în termeni umani; d) creşterea PIB real
poate să aibă loc în condiţiile scăderii producţiei fizice finale; e) PIB în termeni reali
elimină influenţa modificării preţurilor asupra valorii PIB.
25) In cazul unei cresteri economice predominant extensive: a) factorii cantitativi sunt
preponderenti in sustinerea PIB pe locuitor; b) factorii de eficienta pot sa lipseasca in
determinarea evolutiei PIB; c) PIB pe locuitor nu creste; d) nu are loc extinderea campului
de productie; e) relevanta este asigurata de cresterea productivitatii factorilor de productie.
26) Cresterea economică: a) este un fenomen pe termen scurt; b) se refera la trendul ascendent
al PIB-ului real pe locuitor; c) se referă la fluctuatiile producţiei ăn jurul unui trend
ascendent; d) se caracterizează prin devansarea creşterii PIB-ului real de către creşterea
populaţiei; e) se măsoară prin intermediul PGB-ului nominal pe locuitor.
27) Daca PIB-ul real creste cu 5%, iar populatia scade cu 0,5%, atunci PIB-ul real pe locuitor
creste cu : a) 4,5%; b) 5%; c) 5,5%; d) 10%; e) 10.25%.
28) Daca ritmul PIB-ului pe locuitor este de 5%, iar rata inflatiei este 15%, atunci cresterea
economica este: a) intotdeauna extensiva; b) intotdeauna intensiva; c) neinflationista; d)
inflationista; e) exclusiv nominala.
29) Daca PIB-ul real creste in acelasi ritm cu populatia, atunci cresterea economica este: a)
inflationista; b) neinflationista; c) zero; d) pozitiva si extensiva; e) pozitiva, dar intensive.
30) Dezvoltarea economica :a) este sinonima cu progresul economic; b)este sinonima cu
cresterea economica; c) presupune cresterea economica; d) este independenta de progresul
tehnic; e) este o premisa a cresterii economice.
31) Dezvoltarea economica durabilă :a) raspunde exigentelor prezentului in detrimentul

trebuintelor viitoare; b) raspunde trebuintelor viitoare in detrimentul exigentelor
prezentului ; c) reconciliaza dezvoltarea economica si exigentele mediului inconjurator; d)
pune accentul pe cresterea economica in detrimentul protectiei mediului inconjurator; e)
se refera cu precadere la latura cantitativa a activitatii economice.
32) Indicatorul dezvoltarii umane: a) coincide cu PIB-ul real pe locuitor; b) coincide cu

speanţa medie de viată; c) se foloseste pentru masurarea cresterii economice; d) se
foloseste pentru aprecierea dezvoltarii durabile; e) cumuleaza doar doi indicatori partiali:
speranta medie de viata si rata de instruire a populatiei.
28
33) Creşterea economică este extensivă sau intensivă în funcţie de: a) cum se consumă şi se
foloseşte capitalul circulant; b) amploarea diminuării poluarii; c) gradul de înzestrare
tehnică; d) contributia aspectelor cantitative şi calitative ale factorilor de productie la
realizarea creşterii productiei naţionale; e) forma de proprietate asupra factorilor de
productie implicati.
34) Fenomenul de creştere economică este ilustrat în mod direct de: a) creşterea PIB
real/locuitor; b) creşterea PIB nominal/locuitor; c) creşterea VN/locuitor; d) creşterea PIB
nominal; e) creşterea deflatorului PIB.
35) Care dintre indicatorii de mai jos nu poate arăta dacă o economie a înregistrat o creştere
economică: a) PIB nominal; b) PIB real; c) PIB real/ locuitor; d) PNB real; e)
venitul naţional din care s-a eliminat influenţa preţurilor.
36) Indicatorul dezvoltării umane (IDU) nu ţine cont de: a) speranţa medie de viaţă; b) PIB
real pe locuitor; c) ritmul de creştere a populaţiei; d) gradul de alfabetizare; e) gradul
de cuprindere în învăţământ;
37) Ca regulă, într-o economie care are o evoluţie normală, PIB-ul potenţial: a) este egal cu
PIB-ul real; b) este egal cu PIB-ul nominal; c) este crescător pe termen lung; d) este egal
cu K I ; e) cunoaşte fluctuaţii Kitchin şi Juglar.
38) Pe parcursul unui an populaţia ocupată creşte cu 1%, capitalul cu 8%, PIB-ul real cu 12%,
iar 40% din venituri revin populaţiei ocupate. Din perspectiva funcţiei Solow: a) nu s-a
înregistrat creştere economică; b) creşterea economică a fost de 1%; c) creşterea
economică a fost de tip extensiv; d) ritmul progresului tehnic a fost de 3%; e) creşterea
economică a fost de tip intensiv.
39) Pe baza funcţiei Solow se cunoaşte că: din venit, muncii îi revine 50%, diferenţa dintre
rata creşterii economice şi cea a capitalului a fost de 5 puncte procentuale, diferenţa dintre
rata creşterii economice şi cea a mincii a fost de 6 puncte procentuale. Rata progresului
tehnic şi tipul de creştere economică au fost: a) -1%, extensivă; b) 5,5%, intensivă; c)
4,5%, extensivă; d) 0; intensivă; e) nu se pot determina.
40) Valoarea adăugată netă în preţurile pieţei a fost în 2005 de 500, taxele pe venituri 16%, iar
transferurile de care a beneficiat populaţia de 100. Funcţia economiilor a fost
-100+0,4VDM , cheltuielile guvernamentale 100, iar exportul net -500. Nivelul
investiţiilor prin care se asigură echilibrul macro, într-o economie deschisă reprezintă:
a)50; b) 60; c) 38; d) -80; e) nu se poate calcula.
41) Prin conţinutul său, creşterea economică: a) este dependentă de dinamica

macroeconomică şi de dinamica demografică; b) se derulează într-un anumit cadru
spaţial şi temporal; c) reală exclude oscilaţiile conjuncturale; d) are în vedere
rezultatele macroeconomice reale; e) se referă la evoluţia demografică pe termen scurt.
42) Când rezultatele economice absolute şi populaţia totală cresc în acelaşi ritm avem de-a
face cu o: a) creştere economică negativă; b) expansiune conjuncturală neinflaţionistă; c)
creştere economică zero; d) menţinere a nivelului rezultatelor macroeconomice pe
locuitor; e) menţinere a ritmului sporului venitului naţional.
29
43) Spre deosebire de creşterea economică, dezvoltarea economică: a) are o conotaţie istorică
mai restrânsă; b) reflectă şi noile raporturi tehnico-economice şi economico-sociale ce
apar în evoluţia economiei; c) asigură îmbunătăţirea condiţiei umane, a calităţii
vieţii; d) se referă exclusiv la evoluţia structurilor psihosociale şi administrative ale
economiei; e) reflectă şi o serie de transformări calitativ-structurale ce au loc în
economie, în modul de trai şi calitatea vieţii.
44) Teoria creşterii economice: a) se caracterizează, între altele, prin operaţionalitate; b) se

bazează pe un sistem de indicatori sintetici şi modele specifice; c) îmbină achiziţii
teoretice şi aplicative specifice mai multor discipline; d) constituie o componentă
importantă a economiei politice; e) se suprapune cu teoria reproducţiei sociale.
45) Factorii creşterii economice: a) exercită o influenţă complexă, conjugată şi

contradictorie asupra evoluţiei rezultatelor macroeconomice; b) influenţează
totdeauna direct şi decisiv dinamica rezultatelor macroeconomice; c) pot să
influenţeze evoluţia rezultatelor macroeconomice fie în mod direct, decisiv, fie
imediat, indirect; d) trebuie explicaţi într-o viziune globală, delimitarea netă a
efectelor lor fiind greu de realizat; e) îşi exercită acţiunea lor sub aspect cantitative,
structural şi calitativ.
46) Factorul uman intervine în procesul creşterii economice prin: a) sporirea volumului
muncii prestate la scară macroeconomică; b) evoluţia calităţii acestui factor,
exprimată în special prin productivitatea muncii; c) dimensiunile sale de ordin
cantitativ, structural şi calitativ; d) interacţiunea compensatoare dintre volumul şi
calitatea capitalului real; e) substituirea forţei de muncă.
47) Tipul extensiv al creşterii economice: a) corespunde unei contribuţii majoritare a

laturilor cantitative ale factorilor direcţi la evoluţia sportului PIB pe locuitor; b)
rezultă prin agregarea dimensiunilor structural-calitative ale factorilor ce contribuie la
formarea sporului PIB pe locuitor; c) se bazează în special pe acumulări susţinute, pe
un amplu efort investiţional; d) este caracteristic ţărilor cu un nivel de dezvoltare
relativ mai redus; e) determină, în principiu, costuri economice, sociale şi ecologice
ridicate.
48) Tipul intensiv de creştere economică: a) este propriu economiilor avansate, cu

structuri tehnico-economice moderne; b) succede, în principiu, celui extensiv; c)
corespunde unei contribuţii majoritare a laturilor calitative ale factorilor direcţi la
evoluţia sporului PIB pe locuitor; d) determină, în principiu, costuri economice şi
ecologice mai reduse; e) se află la graniţa dintre tipul extensiv şi cel structural al creşterii
economice.
49) Criza natural-umană a dezvoltării contemporane: a) constituie un proces ce se

desfăşoară la scară globală; b) accentuează incompatibilitatea mediului creat de om
cu exigenţele mediului natural; c) este specifică economiei de comandă; d) reprezintă
consecinţa unui anumit tip de progres economic; e) este generată de limitele absolute
şi/sau relative ale resurselor economice.
50) Indicatorul dezvoltării economiei umane: a) se bazează pe coroborarea efectelor de

natură umană ale activităţilor economico-sociale; b) nu se poate determina datorită
necuantificării aspectelor psihologice, comportamentale; c) se determină pe baza
30
corelării unor alţi indicatori ce exprimă efectele de natură umană; d) nu face
abstracţie de PIB pe locuitor; e) reliefează şi aspecte esenţiale ale evoluţiei
demografice.
51) Creşterea economică intensivă : a) presupune creşterea calităţii şi eficienţei utilizării

factorilor de producţie; b) este singura cale de extindere a producţiei naţionale; c)este
sinonimă cu dezvoltarea durabilă; d) este obţinută exclusiv în ţările dezvoltate; e) nici un
răspuns corect.
52) Printre sursele de creştere economică se numără: a) progresul economic; b) capitalul; c)

progresul tehnologic; d) resursele naturale; e) nici unul de mai sus.
53) Dezvoltarea economică: a) se bazează exclusiv pe schimbările cantitative pe care le

înregistrează PIB; b) este un concept sinonim cu progresul economic; c) se poate realiza în
lipsa unui proces de creştere economică susţinută; d)este un fenomen rar întâlnit; e) nici
un răspuns corect.
54) Sunt costuri ale creşterii economice: a) sacrificarea consumului viitor; b) creşterea
şomajului pe termen lung; c) deteriorarea mediului natural; d) reducerea sau
epuizarea resurselor neregenerabile; e)egalizarea veniturilor.
55) Dezvoltarea durabilă presupune: a) asigurarea unor standarde minime de protecţie a

mediului; b) preocupare crescândă pe calitatea creşterii economice; c) un proces de
creştere bazat pe consumul de resurse neregenerabile; d) aplicarea conceptului de echitate
intergeneraţională; e) nici un răspuns corect.
56) Modelul de creştere economică al lui Robert Solow: a) dezvoltă ipotezele teoriei lui J.M.
Keynes; b) aparţine teoriei noii economii clasice; c) verifică existenţa compatibilităţii
dintre creştere şi ciclicitate economică; d) analizează economia pe termen scurt; e)
testează consecinţele macroeconomice ale modificării cursului de schimb.
57) Primul model de creştere economică a fost cel al lui: a) Roy Harrod; b) Evesy Domar; c)
Robert Solow; d) Ramsey-Cass-Koopmans; e) Leonid Kantorovici.
58) Principalul merit al modelui de creştere economică al lui Evesy Domar constă în faptul că:
a) arată pentru prima dată că nu este posibilă o creştere economică echilibrată; b)
atenţionează asupra tendinţei apariţiei suprainvestiţiilor; c) defineşte ritmurile real,
garantat şi natural de creştere economică; d) introduce ideea de stabilizatori ai creşterii
economice; e) analizează consecinţele pe termen scurt ale modelului keynesian,
59) Conform modelului de creştere economică al lui Robert Solow ritmul de creştere
economic este dat de : a) n – ritmul creşterii forţei de muncă; b) δ – ritmul scoaterii din uz
a capitalului; c) g – ritmul creşterii stocului de cunoştinţe aplicate în activitatea
economică; d) s – rata economisirii; e) k – multiplicatorul investiţiilor.
60) Diferenţierea pe factori exogeni/endogeni ai creşterii economice ţine de: a) modul de

delimitare a factorilor de producţie tradiţionali faţă de neofactorii de producţie; b) modul
în care este văzută corelaţia dintre creştere şi echilibrul macroeconomic; c) abordarea
macroeconomiei ca sistem închis sau sistem dechis; d) modalitatea de explicitare a
31
variabilelor modelelor de creştere economică; e) politicile economice pe care le
recomandă fiecare model de creştere economică.
61) Care dintre următoarele situaţii nu are ca efect creştere economică? a)promovarea
progresului tehnologic; b) creşterea nivelului de instruire al angajaţilor; c) creşterea
producţiei bunurilor de capital;d) creşterea şomajului; e) creşterea exporturilor.
62) În modelul Solow, funcţia de productie : a) are randamente de scara descrescatoare; b) are
randamente de scara crescatoare; c) are randamente de scara constante; d) este
descrescatoare; e) nu depinde de inzestrarea economiei cu capital.
63) La starea stationara a economiei in modelul Solow : a) investitiile acopera complet

deprecierea capitalului; b) investitiile sunt mai mari decat deprecierea capitalului; c) stocul
de capital al unei tari creste; d) stocul de capital al unei tari se reduce; e) investitiile sunt
mai mici decat deprecierea capitalului.
64) In modelul Solow are loc o deplasare a functiei de productie ca urmare a : a) cresterii ratei
economisirii; b) deprecierii capitalului; c) reducerii ratei economisirii; d) progresului
tehnic; e) cresterii populatiei.
65) Potrivit regulii de aur, dacă raportul K/L depăşeşte stocul de capital optim care corespunde
celui mai înalt nivel al consumului, atunci avem de-a face cu următoarea situaţie: a) o
acumulare prea mare de capital, care duce la o ineficienţă economică; b) o creştere a
economiilor; c) o creştere a venitului şi a consumului de echilibru, care duce la o eficienţă
economică; d) o acumulare redusă de capital; e) nici un răspuns corect.
66) Reziduul Solow relevă contribuţia la creşterea economică a următorului factor: a) munca;
b) pământul; c) capitalul; d) renta; e) progresul tehnic
67) Modelul de creştere economică al lui Robert Solow: a) dezvoltă ipotezele teoriei lui J.M.
Keynes; b) aparţine teoriei neoclasice; c) verifică existenţa compatibilităţii dintre creştere
şi ciclicitate economică; d) analizează economia pe termen scurt; e) testează consecinţele
macroeconomice ale modificării cursului de schimb.
68) Raportul între PIB în termeni nominali şi acelaşi PIB în termeni reali exprimă: a) creşterea
reală a producţiei; b) evoluţia preţurilor bunurilor finale; c) caracterul extensiv sau
intensiv al creşterii economice; d) indicele de creştere al venitului naţional; e) dinamica
exportului net.
69) Fie o funcţie de producţie la nivel macroeconomic de forma Y =A F(K,L) , unde Y este
produsul intern brut, A cuantifică productivitatea factorilor, K reprezintă capitalul, iar L
este forţa de muncă. Dacă în anul 2003 faţă de anul anterior, forţa de muncă şi capitalul
rămân neschimbate, atunci se poate anticipa că: a) produsul intern brut din anul 2003 va fi
egal cu zero; b) produsul intern brut din anul 2003 va fi egal cu cel din anul 2002; c)
produsul intern brut din anul 2003 va fi mai redus decât cel din anul 2002; d) creşterea
economică din anul 2003 va fi determinată de productivitatea factorilor; e) economia va
intra în recesiune.
70) Dacă rata de creştere a produsului intern brut este de 5%, iar populaţia se reduce cu 0,5%,
atunci rata de creştere a produsului intern brut pe locuitor este de: a) 4,5%; b) 5,5%; c)
10,5%; d) 104,5%; e) 105,5%.
32
71) John Maynard Keynes a arătat că: a) economia tinde automat către ocuparea deplină a
mâinii de lucru; b) dacă există şomaj, atunci există şi inflaţie; c) economia poate fi în
echilibru cu subocupare; d) rata dobânzii nu este importantă; e) piaţa muncii este perfect
concurenţială.
72) Care dintre măsurile menţionate mai jos este necesară în condiţii de recesiune prelungită?
a)creşterea cotei obligatorii a rezervelor băncilor comerciale; b) creşterea impozitelor; c)
scăderea ratei dobânzii; d) scăderea cheltuielilor bugetare; e) controlul preţurilor.
73) În condiţii de expansiune economică, în mod normal, are tendinţă de creştere: a) rata
şomajului; b) numărul falimentelor; c) indicele preţurilor; d) datoria publică; e) cursul de
schimb.
74) Monetariştii: a) sunt adepţii stimulării economiei printr-o politică monetară expansionistă;
b) afirmă că intervenţiile guvernamentale reduc stabilitatea economiei; c) consideră că
economiile concurenţiale sunt prin natura lor instabile; d) consideră că economiile
capitaliste contemporane nu sunt concurenţiale; e) afirmă că modificarea masei monetare
influenţează creşterea economică doar pe termen lung.
75) În faza de expansiune a ciclului economic: a) cererea de bani se reduce, iar ratele dobânzii
cresc; b) cererea de bani se reduce, iar ratele dobânzii se reduc de asemenea; c) cererea de
bani creşte, iar ratele dobânzii cresc de asemenea; d) cererea de bani creşte, iar ratele
dobânzii se reduc; e) nici cererea de bani şi nici ratele dobânzii nu se modifică.
76) Produsul intern brut efectiv este mai mic decât cel potenţial. Pentru creşterea produsului
intern brut la nivelul său potenţial, teoria lui J. M. Keynes recomandă: a) creşterea cotei
rezervelor obligatorii ale băncilor comerciale; b) reducerea impozitelor; c) creşterea ratei
dobânzii; d) reducerea cheltuielilor guvernamentale; e) diminuarea deficitului bugetar.
33
Capitolul 16. Fluctuatiile economice
1) Ciclurile determinate de oscilaţia stocurilor au perioada de: a) 6-10 ani; b) 40 luni în
medie; c) până la un an; d) 50-60 ani; e) 10 luni.
2) Ciclicitatea: a) este un fenomen rar întâlnit în economiile contemporane; b) reflectă

succesiunea perioadelor de expansiune economică şi a celor de contracţie; c) se
caracterizează prin valori ale indicatorilor macroeconomici identice de la o perioadă la
alta; d) are întotdeauna aceeaşi durată; e) a + c.
3) Care dintre afirmaţiile următoare referitoare la ciclurile economice este falsă? pot fi
determinate de şocuri ale ofertei; b) pot fi determinate de şocuri ale cererii; b)
intervenţia guvernamentală poate fi una din cauzele declanşării recesiunii; c) ciclurile
economice sunt identice; e) nu există un model unic al ciclului economic.
4) Ciclul afacerilor constituie o realitate pentru orice economie deoarece: a) politicile

guvernamentale nu conduc la recesiuni; b) investiţiile înregistrează variaţii ca urmare
a progresului tehnologic şi modificării preţurilor factorilor de producţie; c)
cheltuielile de consum ale menajelor înregistrează mari variaţii ca răspuns la
modificarea ratelor dobânzilor; d) importurile se modifică odată cu schimbările produse
în celelalte economii; e) toate cele de mai sus.
5) Pe parcursul unei recesiuni: a) investiţiile cresc; b) gradul de ocupare creşte; c)

impozitele cresc; d) rata şomajului creşte; e) economia produce la nivel potenţial.
6) În condiţii de expansiune economică, în mod normal, au o evoluţie ascendentă: 1) rata

şomajului; 2) numărul falimentelor; 3) cursurile titlurilor financiare; 4) rata ocupării
forţei de muncă; 5) nivelul preţurilor. a) (1,2,3,4,5); b) (1,2,5); c) (3,4,5); d) (1,3,5);
e) (4,5).
7) Evoluţia ciclică prin fluctuaţiile investiţiilor este explicată de: a) teoriile

subconsumului; b) teoria marxistă; c) concepţia keynesistă; d) teoriile supraacumulării
de capital; e)curentul monetarist.
8) Din punctul de vedere al şcolii monetariste, ciclicitatea economică este determinată de:
a) insuficienţa cererii, care frânează oferta şi creşterea producţiei; b) alternanţa unor
stări de optimism ale agenţilor economici cu cele de pesimism; c) variaţii bruşte ale
ofertei monetare; d) capacitatea agenţilor economici de a anticipa raţional evoluţiile
viitoare ale sistemului economic; e) ciclul electoral.
9) Instrumentele prin care se aplică politica monetară şi de credit sunt: a) rata dobânzii; b)
creditul; c) masa monetară; d) emisiunea monetară excesivă; e) cotele de impozit.
A(a,b,d,e); B(a,b,c); C(b,c,e); D(a,d,e); E(a,e).
10) Politica fiscală recomandă, ca măsură de influenţare a cererii agregate, în faza de

recesiune: a) creşterea ratei dobânzii; b) reducerea taxelor şi impozitelor; c) reducerea
cheltuielilor publice; d) creşterea fiscalităţii; e) reducerea ratei dobânzii.
34
11) În faza de boom economic prelungit politica monetară şi de credit recomandă: a)
reducerea ratei dobânzii; b) creşterea cheltuielilor guvernamentale; c) creşterea ratei
dobânzii; d) creşterea fiscalităţii; e) reducerea ratei rezervelor obligatorii.
12) Creşterea cheltuielilor publice constituie, în viziunea susţinătorilor teoriilor keynesiste,

modalitatea: a) depăşirii fazei de recesiune a ciclului de afaceri; b) adâncirii crizei; c)
stopării boom-ului economic; d) reducerii fazei de expansiune; e) reducerii gradului de
ocupare.
13) Din perspectiva şcolii keynesiste, în perioade de expansiune se recomandă: a) reducerea

ratei dobânzii; b) creşterea importurilor; c) creşterea fiscalităţii; d) creşterea
cheltuielilor publice; e) toate cele de mai sus.
14) Mecanismele instituţionalizate ce au rolul de a împiedica sau de a atenua fluctuaţiile

cererii agregate în raport cu conjunctura economică reprezintă: a) stabilizatori automaţi
ai ofertei gregate; b) ritmuri de creştere ale PIB; c) politici conjuncturale bazate pe
stimularea ofertei; d) stabilizatori automaţi ai cererii agregate; e)a-d false.
15) Ciclicitatea economica este determinata, in ultima instanta de modul specific de evolutie
a: a) productiei; b) nivelului general al preturilor; c) ocuparii fortei de munca; d)
randamentul utilizarii factorilor de productie; e) veniturilor factorilor de productie.
16) Ciclurile economice reprezinta: a) modul descendent al productiei; b) fluctuatiile

productiei in jurul unui trend ascendent; c) un fenomen intamplator; d) forma
anormala de evolutie a activitatii economice; e) evolutia productiei in ritm constant.
17) In cadrul fazei de expansiune a ciclului economic: a) productia se reduce; b) creste

gradul de ocupare a fortei de munca; c) cursul titlurilor de valoare se reduce; d)
oportunitatile de afaceri se reduc; e) scad investitiile.
18) Expansiunea este frânată de: a) cresterea productivitatii; b) cresterea ratei profitului; c)
diminuarea dezechilibrelor economice; d) reducerea eficientei factorilor de productie; e)
reducerea semnificativa a stocurilor.
19) In cadrul fazei de recesiune a ciclului economic: a) productia creste; b) rata somajului se
reduce; c) scad investitiile; d) afacerile devin prospere; e) cursul titlurilor de valoare
creste.
20) Criza ciclică marchează: a) trecerea de la expansiunea economica la recesiune; b)

inceputul fazei de expansiune economica; c) procesul ireversibil de declin al productiei;
d) procesul de progres reversibil al productiei; e) amplificarea potentialului de eficienta
a factorilor de productie.
21) In cazul unei expansiuni economice prelungite se recomandă: a) expansiunea monetara;

b) cresterea ratelor dobanzii; c) reducerea fiscalitatii; d) cresterea cheltuielilor bugetare;
e) marirea deficitului bugetar.
22) În cazul unei recesiuni economice prelungite se recomandă: a) controlul mai riguros al
masei monetare; b) reducerea ratelor dobânzii; c) mărirea impozitelor; d) reducerea
cheltuielilor bugetare; e) scăderea achiziţiilor de stat.
35
23) Politica monetara adecvată în cazul expansiunii prelungite constă în: a) majorarea
impozitelor; b) reducerea cheltuielilor bugetare; c) controlul deficitului bugetar; d)
emisiune monetara suplimentara; e) cresterea ratelor dobanzii.
24) Politica fiscală adecvată în cazul expansiunii prelungite constă în: a) majorarea
impozitelor; b) cresterea cheltuielilor bugetare; c) mărirea deficitului bugetar; d)
emisiune monetară suplimentară; e) creşterea ratelor dobânzii.
25) Majorarea cheltuielilor publice în faza de recesiune economică determină (caeteris

paribus):a) scaderea productiei reale; b) cresterea somajului conjectural; c) cresterea
deficitului bugetar; d) a si b; e) a si c.
26) Dacă se doreşte relansarea cererii agregate, atunci nu ar trebui să: a) se majoreze
cheltuielile publice; b) se reducă ratele dobânzii; c) fie reduse impozitele; d) crească
rata rezervelor obligatorii ale băncilor; e) crească salariile angajaţilor.
27) Fluctuaţiile ciclice se caracterizează prin faptul că: a) sunt determinate de factori
aleatori; b) se repetă cu o anumită regularitate; c) apar cu predilecţie într-o anumită
perioadă a anului; d) se datorează unor factori sociali; e) sunt cele mai des întâlnite în
activitatea economică.
28) În faza de expansiune a unui ciclu economic nu are loc: a) creşterea cererii agregate; b)
creşterea gradului de îndatorarea a firmelor; c) creşterea preţurilor; d) creşterea
şomajului; e) creşterea ratei profitului.
29) În cazul în care într-o economie se manifestă o recesiune nu trebuie să se: a) reducă
impozitele; b) reducă rata scontului; c) reducă nivelul rezervelor obligatorii ale
băncilor; d) reducă deficitul bugetar; e) achiziţioneze titluri de stat de către bănci.
30) În cazul unei expansiuni economice prelungite se recomandă: a) expansiunea monetară;

b) creşterea ratelor dobânzii; c) reducerea fiscalităţii; d) creşterea cheltuielilor bugetare;
e) mărirea deficitului bugetar.
31) În cadrul fazei de expansiune a ciclului economic: a) producţia se reduce; b) creşte

gradul de ocupare pe piaţa muncii; c) cursul titlurilor de valoare se reduce; d)
oportunităţile de afaceri se reduc; e) scad investiţiile.
32) În faza de expansiune prelungită, autorităţile şi unităţile bancare adoptă şi unele măsuri
de frânare a creşterii economice, având ca scop principal: a) să menţină consumul în
limite decente; b) să prevină o creştere exagerată a veniturilor; c) să prevină agravarea
unor dezechilibre; d) să conserve unele resurse mai limitate; e) să elimine poluarea.
33) În recesiune de tip Juglar de regulă, cunosc o contracţie: a) gradul de ocupare a forţei de
muncă; b) gradul de folosire a capitalului fix; c) investiţiile; d) rata şomajului; e) ritmul
creşterii economice.
34) Criza structurală este o componentă a ciclului; a) Juglar; b) Kitchin; c) Kondratiev; d)

fiecăruia din cele anterioare; e) toate răspunsurile a-d sunt false.
36
35) În faza descendentă a ciclului secular (lung), ciclului Juglar îi sunt caracteristice: a)
expansiuni puternice şi prelungite; b) expansiuni de regulă debile şi de scurtă durată; c)
recesiuni de mică intensitate; d) recesiuni prelungite; e) crize structurale.
36) În cadrul actualei faze a ciclului Kondratiev are loc tranziţia spre un nou mod tehnic de
producţie, spre un nou sistem de activitate economică caracterizat prin: a)
industrializarea tuturor ţărilor; b) dezindustrializare; c) terţiarizarea economiilor; d) se
trece la Noua economie bazată pe noile tehnologii informatice şi de comunicaţii (NTIC);
e) se declanşează trecerea la Noua Economie privită ca viitorul vieţii economico-
sociale.
37) În deceniul precedent economia României a avut o evoluţie, în general, nefavorabilă.

Pentru a depăşi fazele descendente ale ciclului de afaceri s-a făcut apel la: a) politici
economice bazate pe cerere? b) politici economice bazate pe ofertă? c) şi la a şi la b; d)
nici la a nici la b; e) accentul a fost pus pe expansiunea exporturilor şi inhibarea
importurilor.
38) Dintre variabilele activităţii economice (consum privat, export, investiţii, venituri, rata
şomajului, masa monetară etc.), fluctuaţiile cele mai ample în funcţie de fazele ciclului
de afaceri le înregistrează: a) rata şomajului; b) exportul; c) importul; d) investiţiile; e)
consumul de bunuri de strictă necesitate.
39) Din punctul de vedere al teoriilor monetariste, ciclicitatea este determinată de: a)
insuficienţa cererii care frânează oferta şi creşterea producţiei; b) alternanţa unor stări de
optimism al agenţilor economici cu cele de pesimism; c) creşteri bruşte ale ofertei
monetare; d) capacitatea agenţilor economici de a anticipa raţional evoluţiile viitoare
ale sistemului economic; e) ciclul politic.
40) Ciclului scurt (Kitchin) îi este specific(ă): a) alternanţa fazelor de expansiune şi

încetinire a activităţilor economice, delimitate de declanşarea crizei economice; b) o
mişcare ondulatorie pe parcursul a circa 40 de luni; c) un mod tehnic de producţie
supus restructurării; d) faptul că faza de expansiune este însoţită de creşterea
producţiei şi a stocurilor; e) nici un răspuns corect.
41) Sunt propoziţii adevărate pentru ciclul lung (secular):a) are ca principală cauză
evoluţia ciclică a cercetării ştiinţifice şi inovării tehnologice; b) se mai numeşte şi
ciclul Juglar sau al afacerilor; c) se delimitează prin perioada de tranziţie de la vechil
mod tehnic de producţie la cel nou, marcată de o criză structurală; d) se desfăşoară
pe o perioadă de 10 ani; e) nici un răspuns corect.
42) Încurajarea cererii pentru bunuri de consum şi investiţionale în condiţii de recesiune se

realizează prin: a) creşterea ratei dobânzii; b) diminuarea cheltuielilor publice; c)
reducerea fiscalităţii; d) majorarea fiscalităţii; e) nici un răspuns corect.
43) Sunt stabilizatori automaţi ai economiei: a) impozitele progresive ;b) rata rezervelor
obligatorii ; c) rata dobânzilor, active şi pasive ;d) rata şomajului ;e) cursul de schimb.
44) Fluctuaţiile economice: a) sunt întotdeauna întâmplătoare; b) se desfăşoară după un

model bine stabilit; c) au aceeaşi durată; d) reprezintă o caracteristică a activităţii
economice; e) nici un răspuns corect.
37
45) În cadrul fazei de expansiune a ciclului economic: a) producţia se reduce; b) creşte
gradul de ocupare a forţei de muncă; c) cursul titlurilor de valoare se reduce; d)
oportunităţile de afaceri se reduc; e) scad investiţiile.
46) Expansiunea este frânată de: a) creşterea productivităţii; b) creşterea ratei profitului; c)
diminuarea dezechilibrelor economice; d) reducerea eficienţei factorilor de producţie; e)
reducerea semnificativă a stocurilor din economie.
47) În cadrul fazei de contracţie a ciclului economic: a) producţia creşte; b) rata şomajului se
reduce; c) scad investiţiile; d) afacerile devin prospere; e) piaţa titlurilor de valoare este
de tip “bull”.
48) Ciclurile economice: a) se succed conform unui model general unic; b) au durate şi
amplitudini neregulate; c) reprezintă o formă anormală a activităţii economice; d) nu pot
fi atenuate prin măsuri de politică economică; e) se manifestă în jurul unui trend
descrescător al producţiei.
49) În cazul unei expansiuni economice prelungite se recomandă: a) expansiunea monetară;

b) creşterea ratelor dobânzii; c) reducerea fiscalităţii; d) creşterea cheltuielilor bugetare;
e) mărirea deficitului bugetar.
50) În cazul unei recesiuni severe se recomandă: a) controlul mai riguros al masei monetare;
b) reducerea ratelor dobânzii; c) mărirea impozitelor; d) reducerea cheltuielilor bugetare;
e) scăderea achiziţiilor de stat.
51) Politica monetară adecvată în cazul unei expansiuni prelungite constă în: a) majorarea
impozitelor; b) reducerea cheltuielilor bugetare; c) controlul deficitului bugetar; d)
52) Politica fiscală adecvată în cazul unei expansiuni prelungite constă în: a) majorarea
impozitelor; b) creşterea cheltuielilor bugetare; c) mărirea deficitului bugetar; d)
53) Ciclicitatea macroeconomică reprezintă: a) un semn al crizei sistemului capitalist; b) o

consecinţă a instabilităţii politice, militare şi economice pe plan mondial; c) o înlănţuire
a decajalelor de tip recesionist şi de tip inflaţionist; d) o consecinţă a schimbărilor
democratice a partidelor la guvernare; e) un fenomen specific ţărilor în dezvoltare.
54) Creşterea cheltuielilor guvernamentale are ca efect direct: a) reducerea consumului; b)

creşterea economiilor; c) creşterea înclinaţiei marginale spre consum; d) reducerea
cererii agregate; e) creşterea cererii agregate.
55) politică fiscală orientată spre creşterea impozitelor poate fi însoţită de unul dintre
efectele următoare: a) încurajarea investiţiilor agenţilor economici; b) diminuarea
investiţiilor agenţilor economici; c) creşterea profiturilor firmelor; d) creşterea
numărului angajaţilor; e) creşterea pe termen lung a veniturilor bugetului de stat.
56) În condiţii de recesiune este posibil să se producă: a) reducerea şomajului; b) deplasarea
curbei ofertei agregate spre dreapta; c) deplasarea spre dreapta a curbei cererii agregate;
d) deplasarea spre stânga a curbei cererii agregate; e) creşterea mai rapidă a PIB –
ului real comparativ cu cea a PIB – ului nominal.
38
39
Capitolul 17. Piata muncii
1) Putem spune că cererea de muncă este: a) elastică pe termen scurt, inelastică pe termen
lung; b) inelastică pe termen scurt, elastică pe termen lung; c) cu elasticitate unitară atât
pe termen scurt cât şi pe termen lung; d) perfect elastică pe termen scurt, perfect
inelastică pe termen lung; e) perfect inelastică pe termen scurt, perfect elastică pe termen
lung.
2) Atunci când efectul de substituţie domină efectul de venit, elasticitatea ofertei individuale
de muncă în raport cu salariul este: a) pozitivă; b) nulă; c) negativă; d) +; e) .
3) Curba ofertei individuale de forţă de muncă este cotită, indicând faptul că: a) dacă salariul
este ridicat, atunci efectul de substituţie este dominant; b) dacă salariul este ridicat, atunci
efectul de venit este dominant; c) efectele de substituţie şi de venit au acelaşi sens; d)
efectul de substituţie devine mai important pe termen lung; e) efectul de venit devine mai
important pe termen lung.
4) Dacă efectul de venit este mai puternic decât efectul de substituţie, atunci oferta
individuală de muncă: a) este perfect elastică; b) este perfect inelastică; c) are pantă
negativă; d) are pantă pozitivă; e) este crescătoare.
5) Pe piaţa muncii, cererea de forţă de muncă scade mai mult decât creşte oferta de forţă de
muncă. Salariul şi numărul de lucrători angajaţi la nivelul de echilibru: a) cresc; b) scad;
c) creşte şi respectiv, scade; d) scade şi respectiv, creşte; e) rămân constante.
6) La un moment dat, pe piaţa muncii există exces de ofertă de forţă de muncă în domeniul
informatic. În acest domeniu, salariul are tendinţa să: a) crească; b) scadă; c) rămână
constant; d) fie egal cu zero; e) fie întotdeauna într-o relaţie inversă cu productivitatea
muncii.
7) Dacă cererea de muncă creşte, salariul creşte deoarece: a) la vechiul nivel de echilibru al
salariului există un exces de ofertă; b) salariul de echilibru este determinat de cerere; c)
salariul de echilibru este determinat de ofertă; d) salariul de echilibru este permanent
stabil; e) la vechiul nivel de echilibru al salariului există un exces de cerere.
8) Costul de oportunitate pentru factorul muncă reprezintă: a) utilitatea acestui factor; b)

salariul în utilizarea curentă; c) salariul în cea mai avantajoasă utilizare alternativă; d)
productivitatea marginală a muncii; e) cheltuielile pentru pregătirea profesională a forţei
de muncă.
9) O persoană care tocmai a absolvit facultatea şi nu şi-a găsit încă un loc de muncă face
parte din următoarea categorie de şomaj: a) voluntar; b) fricţional; c) structural; d)
tehnologic; e) de discontinuitate.
10) Se cunosc următoarele date despre o firmă activă pe piaţa muncii:

Număr de lucrători Producţia totală (bucăţi/lună)
1 20
2 37
3 52
4 66
40
11) Dacă preţul de vânzare al bunului este 10 lei şi salariul lunar plătit de firmă acestei
categorii de lucrători este de 150 lei, nivelul maxim al angajărilor este: a) 1 lucrător; b) 2
lucrători; c) 3 lucrători; d) 4 lucrători; e) nu poate fi calculat.
12) Echilibrul pieţei muncii se realizează pentru un salariu de 167 unităţi monetare. Dacă
acţiunile sindicatului determină creşterea salariului la 175 unităţi monetare, atunci: a)
creşte numărul de lucrători care doresc să se angajeze; b) scade numărul de locuri de
muncă oferite de întreprinzători; c) numărul lucrătorilor angajaţi este mai mic comparativ
cu situaţia iniţială; d) pe piaţa muncii apare un surplus de ofertă de muncă; e) se întâmplă
toate cele de mai sus.
13) Dacă efectul de venit este egal cu cel de substituţie, oferta de muncă este, în raport cu
salariul: a) inelastică; b) perfect inelastică; c) elastică; d) perfect elastică; e) cu
elasticitate unitară.
14) Deplasarea curbei cererii de muncă spre dreapta poate avea loc atunci când: a) oferta de
muncă scade ca urmare a scăderii populaţiei totale; b) munca este parţial înlocuită cu
capital; c) salariul orar scade ceteris paribus; d) întreprinderile anticipează o reducere a
volumului vânzărilor; e) guvernul acordă facilităţi firmelor care angajează tineri.
15) Deplasarea curbei ofertei de muncă spre dreapta are loc atunci când: a) populaţia activă
scade; b) munca este înlocuită cu capital; c) populaţia ocupată creşte; d) tot mai multe
femei casnice doresc să lucreze, intrând în categoria populaţiei active disponibile; e)
creşte volumul investiţiilor în economie.
16) Dacă cererea privind bunurile realizate cu ajutorul factorului muncă va scădea, atunci: a)
creşte oferta de muncă; b) cererea de muncă va spori; c) cererea de muncă se va
reduce; d) scade oferta de muncă; e) cererea şi oferta de muncă nu vor fi afectate.
17) Dacă are loc o creştere a cererii pe piaţa bunului X, atunci: a) cererea de muncă venită
din partea firmelor producătoare de bunul X se va reduce; b) cererea de muncă venită
din partea firmelor producătoare de bunul X va creşte; c) oferta de muncă
specializată în producerea bunului X va scădea; d) salariul plătit de firmele ce produc
bunul X va scădea ; e) oferta de locuri de muncă în producerea bunului X se va reduce.
18) Cererea de muncă este inelastică dacă: a) ponderea cheltuielilor salariale în totalul
cheltuielilor de producţie este ridicată; b) cererea pentru bunul produs este elastică; c)
munca poate fi substituită fără dificultate cu alt factor de producţie; d) munca este greu
de substituit cu un alt factor de producţie; e) preţul bunului vândut scade.
19) Atunci când cererea pentru bunurile obţinute într-o anumită ramură economică devine
mai elastică: a) cererea de muncă din ramura respectivă devine mai elastică; b)
cererea de muncă din ramura respectivă devine mai inelastică; c) cererea de muncă va
avea pantă pozitivă; d) oferta de muncă devine perfect inelastică; e) firmele vor fi
stimulate să acorde creşteri salariale.
20) Atunci când cererea pentru bunurile obţinute într-o anumită ramură economică devine
mai inelastică: a) cererea de muncă din ramura respectivă devine mai elastică; b) cererea
de muncă din ramura respectivă devine mai inelastică; c) cererea de muncă va avea
41
panta pozitivă; d) oferta de muncă devine perfect inelastică; e) nici una din cele de mai
sus.
21) Salariul nu va creşte dacă: a) productivitatea muncii creşte; b) cererea de muncă

înregistrează o creştere; c) oferta de muncă se reduce; d) oferta de muncă sporeşte; e)
cererea de muncă înregistrează o creştere, iar oferta de muncă se reduce.
22)Piaţa muncii pentru profesori, într-o localitate unde există două licee, se încadrează în
tipul de piaţă: a) cu concurenţă perfectă, dacă profesorii sunt organizaţi în sindicate
puternice; b) de monopol bilateral; c) de oligopol; d) de oligopson; e) cu concurenţă
monopolistică.
23) Diferenţele dintre salarii apar, între altele, şi datorită a) omogenităţii meseriilor şi
profesiilor; b) nevoilor de consum difererenţiate ale salariaţilor; c) egalizării condiţiilor
de muncă; d) mobilităţii reduse a forţei de muncă; e) echivalenţei dintre efectul de
venit şi efectul de substituţie al creşterii salariului.
24) Dacă are loc o creştere a nivelului salariului minim garantat, cel mai probabil efect va fi:
a) o creştere a ocupării ca urmare a creşterii cererii de muncă; b) o reducere a salariilor
pentru salariaţii din sindicate; c) o reducere a ratei şomajului în rândul angajaţilor mai
puţin productivi; d) o creştere a şomajului în rândul persoanelor cu experienţă
redusă; e) o reducere sensibilă a ofertei de muncă.
25) Atunci când un sindicat reuşeşte să obţină o creştere salarială pentru membrii săi, totodată
va conduce la: a) creşterea productivităţii totale în aceeaşi proporţie cu creşterea
salarială; b) o reducere a cantităţii de muncă cerute de firmă; c) o creştere a salariilor
în ramurile/firmele nesindicalizate; d) o creştere a ofertei de locuri de muncă; e) nici unul
din raspunsurile de mai sus.
26) Care dintre afirmaţiile de mai jos nu caracterizează cererea de muncă: a) reprezintă
nevoia de muncă salariată; b) provine din partea firmelor; c) se poate exprima prin
numărul locurilor de muncă; d) depinde de productivitatea muncii; e) exprimă numărul
persoanelor care doresc să muncească.
27) Care dintre afirmaţiile de mai jos cu privire la oferta de muncă nu este adevărată: a) are
un caracter rigid; b) provine din partea populaţiei; c) depinde de nivelul salarizării; d)
şomerii nu participă la oferta de muncă; e) curba ofertei de muncă este crescătoare în
funcţie de nivelul salariului.
28) Efectul de substituţie pe piaţa muncii stimulează o persoană: a) să muncească mai puţin;
b) să substituie timpul de muncă cu timp liber; c) să muncească mai mult; d) să
accelereze ritmul de muncă; e)să preţuiască timpul liber.
29) Curba ofertei individuale de forţă de muncă este cotită, indicând faptul că: a) dacă salariul
este ridicat, atunci efectul de substituţie este dominant; b) dacă salariul este ridicat, atunci
efectul de venit este dominant; c) efectele de substituţie şi de venit au acelaşi sens; d)
efectul de substituţie devine mai important pe termen lung; e) efectul de venit devine mai
important pe termen lung.
42
30) La un moment dat, pe piaţa muncii există exces de ofertă de forţă de muncă în domeniul
informatic. În acest domeniu, salariul are tendinţa să: a) crească; b) scadă; c) rămână
constant; d) fie egal cu zero; e) fie întotdeauna într-o relaţie inversă cu productivitatea
muncii.
31) Mărimea cererii de muncă nu depinde de: a) situaţia economică a firmelor; b) populaţia
activă şi evoluţia ei; c) faza ciclului economic; d) volumul total al investiţiilor; e)
mărimea salariului;
32) Amplificarea excedentului ofertei de muncă faţă de cererea de muncă este influenţată de:
a) creşterea productivităţii muncii; b) creşterea numărului locurilor de muncă; c) creşterea
gradului de angajare; d) reducerea natalităţii; e) caracterul extensiv al economiei.
33) Activităţile care fac obiectul cererii şi ofertei de muncă sunt: a) casnice; b) realizate de
salariaţi; c) realizate de toţi cei care lucrează; d) realizate de studenţi şi elevi; e) realizate
de nesalariaţi.
34) Cererea de muncă derivă din: a) nevoia de a munci a persoanelor adulte; b) cerinţa
şomerilor de a se încadra în muncă; c) nevoia de bunuri care se pot obţine prin muncă
salariată; d) solicitarea de a munci formulată de persoanele casnice; e) nevoia de a munci
a tinerilor absolvenţi ai unei forme de calificare.
35) Cererea de muncă în raport cu nevoia de muncă: a) sunt egale; b) este mai mare; c) este
mai mică; d) este constantă; e) nu au nici o legătură.
36) Nu sunt particularităţi ale ofertei de muncă: a) perioada îndelungată în care ea se

formează; b) mobilitatea ei perfectă; c) caracterul său de a nu se conserva; d) rigiditatea
ei; c) limitarea angajării sub o anumită vârstă.
37) Având în vedere relaţiile pe piaţa muncii, salariul mediu nominal este în t0 de 4 000.000
u.m., iar în t1 creşte cu 50%. În aceeaşi perioadă, preţurile de consum au crescut cu 60%.
Aceasta înseamnă că salariul real: a) s-a redus cu 10,25%; b) s-a redus cu 6,25%; c) a
crescut cu 4,25%; d) a crescut cu 12,25%; e) s-a redus cu 8,25%.
38) Presupunem că într-un interval de timp salariul real creşte cu 15%, iar preţurile de
consum cresc cu 40%, atunci salariul nominal rezultat din negocierile între purtătorii
cererii şi cei ai ofertei de muncă: a) sporeşte cu 75%; b) sporeşte cu 175%; c) scade cu
75%; d) sporeşte cu 100%; e) scade cu 175%.
39) Evoluţia pieţei favorizează, la un moment dat, creşterea salariului nominal de 1,3 ori.
Dacă la acel moment preţurile de consum s-au dublat, atunci salariul real: a) a crescut cu
6,5%; b) a scăzut cu 6,5%; c) a crescut cu 35%; d) a scăzut cu 35%; e) a crescut cu 1,3
ori.
40) Dacă cererea şi oferta de muncă pe ansamblu ar fi egale (realizând echilibrul pe piaţa
muncii): a) nu există şomaj involuntar şi natural; b) nu există nici un fel de şomaj; c)
există şomaj de echilibru; d) există doar şomaj fricţional; e) există doar şomaj structural
43
41) Dacă un individ care preferă timpul liber timpului de muncă, efectul de venit este mai
mare decât efectul de substituţie, diagrama ofertei de muncă: a) are pantă pozitivă; b) are
pantă negativă; c) este perfect inelastică; d) este perfect elastică; e) este independentă de
salariu.
42) Dacă efectul de substituţie pe piaţa muncii este mai mare decât efectul de venit:
a)utilitatea marginală a unei ore de muncă este mai mare decât utilitatea marginală
a unei ore de timp liber; b)utilitatea marginală a unei ore de muncă este mai mică decât
utilitatea marginală a unei ore de timp liber; c) productivitatea marginală a unei ore de
muncă este mai mare decât productivitatea marginală a unei ore de timp liber;
d)productivitatea marginală a unei ore de muncă este mai mică decât productivitatea
marginală a unei ore de timp liber; e) utilitatea marginală a unei ore de muncă este egală
cu utilitatea marginală a unei ore de timp liber.
43) Cererea de muncă depinde în primul rând: a) nivelul salariului solicitat de sindicate; b)
productivitatea marginală a muncii şi salariul mediu; c) echilibrul de forţe dintre
patronate şi sindicate; d) reglementărilor impuse de guvern pe piaţa muncii; e) fluxurile
migratori ale forţei de muncă.
44) Curba ofertei individuale de muncă: a) este normală în raport cu nivelul salariului; b) nu
are nici un punct de inflexiune;c) admite ca asimptotă orizontală abscisa; d) admite ca
asimptotă verticală ordonata; e) este anormală deoarece de la un anumit nivel al salariului
descreşte.
45) Nu reprezintă rigiditate a pieţei muncii: a) dimensiunea temporală; b) dimensiunea

spaţială (teritorială); c) dimensiunea structural-profesională; d) capacitatea de adaptare
pe termen scurt; e) capacitatea de a se stoca.
46) Oferta de muncă perfect elastică: a) este paralelă cu abscisa întrucât creşte exponenţial cu
nivelul salariului; b) este paralelă cu ordonata deoarece nu există condiţii pentru stocarea
serviciului – muncă; c) este întâlnită în cazul forţei de muncă necalificate; d) arată o
creştere direct proporţională a cantităţii de muncă în raport cu nivelul salariului; e) indică
o relaţie invers proporţională între cantitatea de muncă şi nivelul salariului.
47) Monopsonul pe piaţa muncii are ca efect: a) atingerea nivelului de echilibru al salariului
şi un exces de cerere; b) atingerea nivelului de echilibru al ocupării şi un deficit al
nivelului de salarizare; c) restricţionarea atât a nivelului salarizării, cât şi a nivelului
ocupării; d) blocarea funcţionării pieţei muncii şi o creştere bruscă a salariilor; e)
liberalizarea circulaţiei forţei de muncă între sectoarele ecoomiei naţionale.
48) Monopolul pe piaţa muncii are ca efect: a) atingerea nivelului de echilibru al salariului şi
un exces de cerere; b) atingerea nivelului de echilibru al ocupării şi un deficit al nivelului
de salarizare; c) restricţionarea atât a nivelului salarizării, cât şi a nivelului ocupării; d)
apariţia unei creşteri artificiale a ofertei de forţă de muncă; e) liberalizarea circulaţiei
forţei de muncă între sectoarele ecoomiei naţionale.
49) Nu reprezintă consecinţă a existenţei monopolului bilateral pe piaţa muncii; a) atingerea

nivelului salariului de echilibru; b) atingerea nivelului de echilibru al ocupării forţei de
muncă; c) restricţionarea nivelului ocupării forţei de muncă; d) apariţia unor negocieri
între patronate şi sindicate; e) existenţa şomajului.
44
50) Dacă preţul muncii este de 1 unităţi monetare, productivitatea marginală a muncii 2
unităţi de produs, iar preţul unei unităţi de produs 5 unităţi monetare, atunci acest
producător: a) minimizează costul total; b) maximizează profitul; c) nu are profit
maxim;d) este în situaţie de monopol; e) nici una dintre cele de mai sus.
51) O reducere a cererii de muncă într-un domeniu dat conduce la modificarea salariului şi a
nivelului ocupării astfel: a) creştere/creştere; b) creştere/reducere; c) reducere/creştere; d)
reducere/menţinere constantă; e) reducere/reducere.
52) Dacă salariul creşte, iar efectul de substituţie este dominant, individul va decide: a) să
lucreze mai puţine ore; b) să lucreze ore suplimentare; c) să beneficieze de mai mult
timp liber; d) să nu modifice dimensiunea timpului liber; e) să renunţe la locul de muncă
pentru a deveni şomer.
45
Capitolul 18. Şomajul
1) Măsurarea şomajului: 1) nu se realizează pe baza unei metodologii unice; 2) nu este
posibilă, nici necesară; 3) se realizează prin calculul unor indicatori specifici; 4) constituie
o problemă controversată; 5) implică estimarea nivelului, structurii, intensităţii şi duratei
lui. a) (1,2,3); b) (3,4,5); c) (1,3,4,5); d) (2,3,4,5); e) (1,5)
2) O persoană care-şi pierde locul de muncă datorită restrângerii activităţii în construcţii (în
perioada de iarnă) poate fi încadrată în şomajul: a) tehnologic; b) intermitent; c)structural;
d) sezonier; e) de echilibru.
3) Şomajul deghizat se manifestă mai ales în: a) sectorul privat; b) sectoarele cu eficienţă
sporită; c) sectorul public; d) firmele în care există o competiţie puternică între salariaţi;
e) nici o variantă nu este corectă.
4) Care dintre următoarele procese contribuie direct la apariţia şi/sau extinderea şomajului?
1) reducerea cursului valutar; 2) reducerea costului de producţie; 3) creşterea ofertei de
muncă ceteris paribus; 4) reducerea cererii de muncă ceteris paribus; 5) reducerea puterii
de cumpărare a banilor. a) (1,2,3); b (1,4); c(3,4,5); d(3,4); e (2,5).
5) Creşterea cererii pe piaţa bunurilor şi serviciilor determină, în condiţiile unei oferte de

muncă nemodificată: a) creşterea ratei şomajului; b) reducerea ratei şomajului; c)
scăderea cererii de muncă; d) reducerea salariilor; e) scăderea producţiei.
6) Creşterea cererii pe piaţa bunurilor şi serviciilor determină, în condiţiile unei oferte de

muncă nemodificată: a) creşterea ratei şomajului; b) reducerea ratei şomajului; c)
scăderea cererii de muncă; d) reducerea salariilor; e) scăderea producţiei.
7) Sporirea investiţiilor în retehnologizare determină, pe termen lung: a) creşterea şomajului

structural; b) creşterea şomajului tehnologic; c) reducerea şomajului sezonier; d)
reducerea şomajului structural; e) creşterea şomajului deghizat.
8) Curba Phillips, în varianta sa iniţială, evidenţia o relaţie între: a) rata şomajului şi rata
salariilor nominale; c) multiplicator şi acceleratorul investiţiilor; c) investiţii şi rata de
creştere a PIB; d) viteza de circulaţie a banilor şi rata şomajului; e) rata inflaţiei şi cursul
de schimb al monedei.
9) Şomajul natural descrie acel nivel al şomajului la care: a) producţia economiei corespunde
nivelului potenţial; b) are loc accelerarea inflaţiei; c) şomajul fricţional este nul; d)
şomajul structural este nul; e) şomajul tehnologic este nul.
10) Raportul dintre numărul şomerilor şi populaţia ocupată este de 1 la 4. Ştiind că populaţia
activă cuprinde şomerii şi populaţia ocupată, rata şomajului calculată la populaţia activă
este: a) 25%; b) 20%; c) 30%; d) 8%; e) 15%.
11) Populaţia totală este de 22,5 milioane persoane. Populaţia în afara limitelor pentru vârsta
de muncă este de 10 milioane persoane. Populaţia în vârstă de muncă, dar inaptă, este de
0,2 milioane persoane. Persoanele casnice, elevii, studenţii şi militarii în termen
însumează 0,8 milioane persoane. Dacă populaţia ocupată este de 10 milioane persoane,
atunci numărul şomerilor şi rata şomajului calculată în raport cu populaţia activă sunt: a)
46
2,3 milioane, 23%; b) 2,3 milioane, 20%; c) 1,5 milioane, 15%; d) 1,5 milioane, 13,04%;
e) 2,5 milioane, 21,73%.
12) Şomajul se referă la: a) un dezechilibru economic, cererea de muncă fiind mai mare decât
oferta; b) un deficit de forţă de muncă; c) o stare pozitivă a economiei; d) neasigurarea
locurilor de muncă pentru o parte din populaţia activă disponibilă; e) satisfacerea cererilor
de angajare, indiferent dacă solicitanţii au sau nu un loc de muncă.
13) Şomajul apare atunci când: a) cererea este mai mare decât oferta pe piaţa muncii; b)
cererea este mai mică decât oferta pe piaţa muncii; c) cererea este egală cu oferta pe piaţa
muncii; d) există exces de cerere pe piaţa muncii; e) piaţa muncii este în echilibru.
14) Rata şomajului se calculează ca raport între: a) populaţia ocupată şi populaţia activă; b)
populaţia ocupată şi populaţia totală; c) populaţia activă şi populaţia totală; d) numărul
şomerilor şi populaţia totală; e) numărul şomerilor şi populaţia activă.
15) Din perspectiva pieţei muncii, modificarea structurii economiei pe activităţi se reflectă în:
a) şomajul ciclic; b) şomajul structural; c) şomajul tehnologic; d) creşterea ofertei de forţă
de muncă; e) creşterea resurselor de forţă de muncă.
16) Din perspectiva pieţei muncii, progresul tehnologic se reflectă în: a) şomajul ciclic; b)
şomajul structural; c) şomajul tehnologic; d) creşterea ofertei de forţă de muncă; e)
creşterea resurselor de forţă de muncă.
17) Dacă piaţa muncii este în echilibru, atunci: a) nu există şomaj; b) nu există şomaj
involuntar; c) nu există şomaj voluntar; d) populaţia ocupată este egală cu populaţia
activă; e) populaţia ocupată este mai mare decât populaţia activă.
18) Percepţia că salariile sunt prea mici determină: a) şomaj involuntar; b) şomaj voluntar; c)
creşterea ofertei de forţă de muncă; d) reducerea cererii de forţă de muncă; e) reducerea
ofertei excedentare de forţă de muncă.
19) Negocierile colective care impun un nivel ridicat al salariului determină: a) creşterea
cererii de forţă de muncă; b) reducerea cererii de forţă de muncă; c) diminuarea şomajului;
d) creşterea populaţiei ocupate în raport cu populaţia activă; e) reducerea ofertei de forţă
de muncă.
20) Cauza principală a şomajului în condiţiile echilibrului keynesian de subocupare este: a)

slaba calificare a lucrătorilor; b) randamentul scăzut al capitalului; c) insuficienţa cererii
de bunuri; d) mobilitatea redusă a forţei de muncă; e) insuficienţa echipamentului de
producţie.
21) Noţiunea de “şomaj involuntar” a fost introdusă în ştiinţa economică de: a) A. Smith; b)
D. Ricardo; c) V. Pareto; d) J. M. Keynes; e) P. Samuelson.
22) Relaţia inversă între variaţia salariului nominal şi rata şomajului se reprezintă prin: a)
curba Lorentz; b) curba Laffer; c) curba Friedman; d) curba Phillips; e) curba
posibilităţilor de producţie.
47
23) Dacă rata efectivă a şomajului este mai mare decât rata şomajului natural, atunci: a)
resursele economiei sunt suprautilizate; b) în economie există presiuni inflaţioniste; c) a +
b; d) resursele de muncă ale economiei sunt subutilizate; e) producţia reală este
superioară celei potenţiale.
24) Rata naturală a şomajului este : a) asociată cu ocuparea deplină; b) rata şomajului asociată
cu producţia potenţială; c) rata minimă a şomajului; d) a şi b; e) a, b şi c.
25) Considerăm că nivelul producţiei potenţiale (Yp) = 1500; rata naturală a şomajului (Rn) =
6 %; rata actuală a şomajului (Ra) = 9 %. Nivelul producţiei actuale folosind legea Okun
este : a) 135; b) 1365; c) 1200; d) 300; e) 1355.
26) Produsul intern brut efectiv este mai mare decat cel potential. In aceste conditii: a) inflatia
se reduce; b) rata somajului nu se modifica; c) se manifesta tendinta de dezinflatie; d) rata
somajului este mai mare decat NAIRU; e) se reduce şomajul structural.
27) Presupunem că nivelul producţiei potenţiale (Yp) = 1000 u.m.; rata naturală a şomajului
(Rn) = 5 %; rata actuală a şomajului (Ra) = 10 %; multiplicatorul fiscal (MT) = 2. Pentru a
elimina decalajul de producţie, atunci taxele autonome : a) cresc cu 25 u.m.; b) scad cu 25
u.m.; c) cresc cu 50 u.m.; d) scad cu 75 u.m.; e) scad cu 50 u.m.
28) Conform legii lui Okun atunci când are loc o depăşire a ratei naturale a şomajului, PIB
real: a) depăşeşte PIB potenţial; b) scade sub nivelul PIB potenţial; c) este influenţat doar
de nivelul preţurilor; d) evoluează direct proporţional; e) se transformă în PIB nominal.
29) Dacă cererea pentru bunurile realizate cu ajutorul factorului muncă va creşte, atunci: a)
oferta de muncă creşte; b) cererea de muncă se reduce; c) cererea de muncă va spori; d)
oferta de muncă se va reduce; e) salariile vor scădea.
30) creştere a ofertei de muncă concomitentă cu scăderea cererii de muncă poate determina: a)
creşterea şomajului; b) menţinerea salariului real;c) sporirea salariului real; d) creşterea
gradului de ocupare a forţei de muncă; e) nici una din cele de mai sus.
31) Dacă rata actuală a şomajului este mai mare decât rata şomajului natural, atunci: a)
resursele economiei sunt suprautilizate; b) rata şomajului natural este prea mică; c) în
economie există presiuni inflaţioniste puternice; d) toate variantele de mai sus; e) nici una
dintre variantele de mai sus.
32) Care dintre afirmaţiile de mai jos cu privire la rata naturală a şomajului nu este adevărată?
a) rata naturală a şomajului este mai mare de 0%; b) rata naturală a şomajului există în
orice societate; c) rata naturală a şomajului este determinată de factori
conjuncturali; d) rata naturală a şomajului nu conduce la accelerarea inflaţiei; e)
reducerea ratei naturale a şomajului este ineficientă economic.
33) Poate fi considerat şomer: a) un individ care a demisionat de bunăvoie; b) un fost

angajat care nu mai caută loc de muncă;c) un student la cursurile de zi; d) o gospodină
care munceşte în propria casă; e) un individ care s-a îmbolnăvit grav şi nu mai poate
munci.
48
34) Pentru a fi considerat şomer, un individ trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe
condiţii. Dintre acestea nu face parte condiţia: a) să fie apt de muncă; b) să nu
muncească; c) să fie disponibil pentru angajare; d) să mai fi muncit în trecut; e) să
caute un loc de muncă.
35) Un individ apt de muncă, ce tocmai a terminat facultatea, dar nu şi-a găsit încă un loc de
muncă, poate fi încadrat în categoria de şomaj: a) fricţional; b) structural; c) ciclic; d)
permanent; e) natural.
36) Populaţia totală a unei ţări este de 20 milioane indivizi. Din aceştia 10 milioane sunt în
afara vârstei de muncă, iar alţi 500 000 sunt inapţi de muncă. Ştiind că elevii şi studenţii,
militarii în termen şi persoanele casnice sunt în număr de 500 000 şi că populaţia ocupată
este 9/10 din populaţia activă, în ţara respectivă şomajul este de: a) 100 000; b) 500 000;
c) 400 000; d) 150 000 e) 855 000.
37) Populaţia totală a unei ţări este 22 mil. persoane, din care 8 mil. sunt inapte de muncă, din
populaţia aptă 10 mil. au loc de muncă remunerat. Din populaţia aptă neocupată, jumătate
caută loc de muncă şi sunt dispuşi să se angajeze imediat. Numărul şomerilor şi rata
şomajului calculată în raport cu populaţia activă disponibilă sunt: a) 2,0 milioane, 23%; b)
2,3 milioane, 20%; c) 1,5 milioane, 15%; d) 1,5 milioane, 13,4%; e) 2,0 milioane, 14,2%.
este:a) 25%; b) 20%; c) 30%; d) 8%; e) 15%.
39) Şomajul voluntar este determinat de: a) sporul demografic mai accentuat decât dinamica
economiei naţionale; b) restructurarea activităţii economice la diferite niveluri; c)
incompatibilitatea pregătirii profesionale cu cerinţele pieţei muncii; d) imposibilitatea de a
găsi un loc de muncă la salariul dorit; e) aplicarea legislaţiei muncii în reglementarea
raporturilor de muncă.
40) Rata naturală a ocupării exprimă: a) ponderea populaţiei ocupate în numărul populaţiei
totale a ţării; b) situaţia ocupării integrale a populaţiei apte şi disponibile pentru muncă; c)
situaţia în care există numai şomaj voluntar; d) situaţia în care există numai şomaj
involuntar; e) situaţia în care nu există şomaj .
41) Formarea şomajului este determinată de: a) diminuarea ratei natalităţii; b) diminuarea
puterii de cumpărare a monedei; c) sporirea ofertei de muncă, ceteris paribus; d) creşterea
cererii de muncă, ceteris paribus; e) diminuarea cursului valutar.
42) Evaluarea şomajului se poate asigura prin calcularea: a) dezechilibrului dintre producţie şi
consum; b) unor indicatori absoluţi şi relativi; c) dezechilibrului dintre oferta de muncă şi
cererea de locuri de muncă; d) ratei inflaţiei; e) vitezei de rotaţie a banilor.
43) O persoană care a ajuns în situaţia de şomer datorită recesiunii economice poate fi
încadrată în şomajul: a) intermitent; b) ciclic; c) tehnologic; d) structural; e) voluntar.
44) Costul şomajului la nivelul persoanelor şi grupurilor de persoane afectate cuprinde: a)

numai aspecte economice; b) doar aspecte psihologice, comportamentale; c) preponderent
49
aspecte morale; d) aspecte de natură economică, etică, social-economică ş.a.; e) aspecte
privind doar posibilităţile personale de consum.
45) Ţintele de restructurare a economiei pe activităţi, forme de proprietate, teritoriu ş.a.,

formează cauza esenţială pentru şomajul: a) sezonier; b) intermitent; c) structural; d)
tehnologic; e) ciclic.
46) În România, şomajul are caracteristici specifice determinate de faptul că: a) este cercetat
dintr-o perspectivă metodologică pluricriterială; b) este determinat de complexitatea
tranziţiei la economia de piaţă concurenţial-funcţională; c) este generat doar de
disponibilizarea muncii în contextul retehnologizării; d) se manifestă îndeosebi sub forma
şomajului voluntar; e) se înregistrează în special ca şomaj natural.
47) La momentul t0, populaţia activă a unei ţări este de 50 milioane persoane, iar rata
şomajului de 12,5%. La momentul t1 numărul şomerilor se reduce cu 20%, iar populaţia
activă sporeşte cu 2 milioane de persoane. În această situaţie, rata şomajului la momentul
t1 va fi: a) 10,60%; b) 11,65%; c) 9,61%; d) 12,10%; e) 13,50%.
48) În condiţiile în care rata şomajului este la momentul t1 de 10%, iar la momentul t0, a fost
de 12%, înseamnă că rata şomajului s-a redus cu: a) 12,57%; b) 19,76%; c) 63,33%; d)
16,67%; e) 83,33%.
49) Într-o ţară, PIB potenţial=10000 mld. USD, PIB efectiv=9000 mld. USD, rata naturală a
şomajului este 4%. În baza legii OKUN, rata şomajului efectiv ar fi: a) 14%; b) 10%, c)
6%; d) 9%; e) nici un răspuns corect.
50) Şomajul explicat de J.M.Keynes şi pus pe seama variaţiilor cererii efective globale are
caracter: a) permanent; b) ciclic; c) sezonier; d)structural; e) clasic.
51) Conform legii lui Okun atunci când are loc o depăşire a ratei naturale a şomajului, de către
cea efectivă, PIB real:a) depăşeşte PIB potenţial;b) scade sub nivelul PIB potenţial;c) nu
este afectat;d) oscilează în jurul PIB-ului potenţial; e) nici un răspuns corect.
52) La un nivel al salariului real mai mare decât salariul de echilibru , diferenţa dintre oferta
de muncă şi ceea ce doresc să angajeze firmele reprezintă : a) şomaj fricţinal; b) şomaj
involuntar; c) şomaj structural; d) şomaj tehnic; e) şomaj tehnologic.
53) Sunt efecte ale şomajului: a) pierderea dexterităţii datorită diviziunii muncii; b)
echilibrarea bugetului de stat; c) reducerea PIB; d) creşterea transferurilor ;e) nici un
răspuns corect.
54) O persoană care tocmai a absolvit facultatea şi nu şi-a găsit încă un loc de muncă face
parte din următoarea categorie de şomaj: a) voluntar; b) fricţional; c) structural; d)
tehnologic; e) de discontinuitate.
55) Şomajul natural descrie acel nivel al şomajului la care: a) producţia economiei
corespunde nivelului potenţial; b) are loc accelerarea inflaţiei; c) şomajul fricţional este
nul; d) suma dintre şomajul fricţional şi cel structural este negativă; e) suma dintre
şomajul fricţional şi cel voluntar este zero.
50
este: a) 25%; b) 20%; c) 30%; d) 8%; e) 15%.
57) Populaţia totală a unei ţări este de 22,5 milioane persoane. Populaţia în afara limitelor
pentru vârsta de muncă este 10 milioane persoane; populaţia în vârstă de muncă, dar
inaptă, 0,2 milioane persoane; persoane casnice, elevi, studenţi, militari în termen, 0,8
milioane persoane; populaţia ocupată, 10 milioane persoane. Numărul şomerilor şi rata
şomajului calculată în raport cu populaţia activă disponibilă sunt: a) 2,3 milioane, 23%; b)
2,3 milioane, 20%; c) 1,5 milioane, 15%; d) 1,5 milioane, 13,04%; e) 2,5 milioane,
21,73%.
58) Noţiunea de “şomaj involuntar” a fost introdusă în ştiinţa economică de: a) A. Smith; b)
D. Ricardo; c) V. Pareto; d) J.M. Keynes; e) P. Samuelson.
59) Cauza principală a şomajului în condiţiile echilibrului keynesian de subocupare este: a)

slaba calificare a lucrătorilor; b) randamentul scăzut al capitalului; c) insuficienţa cererii
de produse; d) rigiditatea factorului muncă între sectoarele de activitate ale economiei; e)
insuficienţa echipamentului de producţie.
60) Legea lui Okun exprimă: a) relaţia pozitivă dintre şomaj şi produsul intern brut; b) relaţia
pozitivă dintre inflaţie şi produsul intern brut; c) relaţia negativă dintre şomaj şi produsul
intern brut; d) relaţia negativă dintre inflaţie şi produsul intern brut; e) relaţia negativă
dintre şomaj şi dinamica preţurilor.
61) Rata şomajului se calculează ca: a) diferenţă între populaţia ocupată şi numărul de şomeri;
b) raport între numărul şomerilor şi populaţia ocupată; c) raport între numărul
şomerilor şi populaţia activă disponibilă; d) raport între populaţia ocupată şi populaţia
activă disponibilă; e) oricare dintre variantele de mai sus poate fi acceptată.
51
Capitolul 19. Piaţa monetară
1) Creşterea ratei dobânzii determină: a) creşterea costului de oportunitate pentru cererea de

monedă; b) reducerea costului de oportunitate pentru cererea de monedă; c) creşterea
masei monetare; d) creşterea produsului intern brut; e) creşterea investiţiilor.
2) Cota rezervelor obligatorii ale băncilor este de 20%. Suma maximă de monedă scripturală
creată de sistemul bancar ca urmare a unui depozit iniţial de 2 miliarde u.m. este: a) 20
miliarde u.m.; b) 10 miliarde u.m.; c) 8 miliarde u.m.; d) 5 miliarde u.m.; e) 2 miliarde
u.m.
3) Cererea de monedă pentru motivul tranzacţional este L1 =50 + 0, 5Y , unde Y este venitul
agregat. Cererea de monedă pentru motivul speculativ este L2 =50− 125r , unde r este
rata dobânzii. Dacă oferta de monedă este de 325 u.m., iar venitul agregat este de 500
u.m., atunci rata dobânzii este: a) 10%; b) 15%; c) 20%; d) 25%; e) 30%.
4) Nu este instrument al politicii monetare: a) cota rezervelor obligatorii ale băncilor

comerciale; b) cumpărările de titluri guvernamentale de către banca centrală; c) vânzările
de titluri guvernamentale de către banca centrală; d) consumul guvernamental de
bunuri şiservicii; e) rata dobânzii la depozitele băncilor comerciale la banca centrală.
5) Băncile comerciale au capacitatea de a crea monedă: a) tipărind numerar; b) acordând

credite; c) schimbând numerarul din casierie în rezerve la banca centrală; d) cumpărând
titluri guvernamentale; e) acceptând depozite.
6) Dacă banca centrală reduce cota rezervelor obligatorii, atunci: a) publicul nebancar
cumpără mai multe titluri de stat; b) băncile acordă mai puţine credite; c) băncile creează
mai mulţi bani; d) formarea capitalului este descurajată; e) preţurile se reduc.
7) Atunci când veniturile consumatorilor cresc în faza de expansiune, cererea de bani: a)

creşte din motivele tranzacţional şi precauţional; b) scade din motivul speculativ; c) creşte
din motivul speculativ; d) scade din motivul tranzacţional; e) scade din motivul
precauţional.
8) Care din măsurile următoare este specifică unei politici monetare expansioniste? a)
creşterea ratei dobânzii la refinanţarea băncilor comerciale de către banca centrală; b)
creşterea cotei rezervei obligatorii ale băncilor comerciale; c) creşterea cheltuielilor
guvernamentale; d) cumpărarea de titluri guvernamentale de către banca centrală; e)
reducerea impozitării.
9) Cererea de bani este: a) direct legată de produsul intern brut şi rata dobânzii; b) direct
legată de produsul intern brut şi invers de rata dobânzii; c ) invers legată de produsul
intern brut şi direct de rata dobânzii; d) invers legată de produsul intern brut şi rata
dobânzii; e) în scădere în faza de expansiune a ciclului economic.
10) Dacă Banca Naţională ar impune un plafon al ratei dobânzii, atunci: a)cantitatea cerută de
bani ar fi mai mare decât cantitatea oferită; b)cantitatea cerută de bani ar fi mai mică
decât cantitatea oferită; c)piaţa monetară ar fi în echilibru; d)oferta de bani ar creşte, iar
cererea de bani s-ar reduce; e)moneda naţională s-ar aprecia.
52
11) Efectele unui exces al cererii de monedă faţă de ofertă sunt: a) creşterea ratei dobânzii şi
creşterea cursului obligaţiunilor; b) creşterea ratei dobânzii şi reducerea cursului
obligaţiunii; c) reducerea ratei dobânzii şi creşterea cursului obligaţiunilor; d) reducerea
ratei dobânzii şi reducerea cursului obligaţiunilor; e) menţinerea constantă a ratei
dobânzii şi a cursului obligaţiunilor.
12) Să presupunem că o persoană a găsit o cutie îngropată ce conţinea 100.000 u.m. Dacă
persoana respectivă foloseşte aceşti bani pentru a-şi deschide un cont şi dacă banca
trebuie să păstreze sub formă de rezerve o cotă de 20% din depozite, suma maximă cu
care creşte masa monetară este:a)100.000 u.m.; b)120.000 u.m.; c)180.000 u.m.;
d)400.000 u.m.; e)500.000 u.m.
13) Printre măsurile de restrângere a masei monetare nu se numără:a) creşterea ratei dobânzii;
b)creşterea cotei rezervelor obligatorii; c)scăderea ratei dobânzii;d) vânzarea de titluri de
stat de către banca centrală; e)vânzarea de valută de către banca centrală.
14) Multiplicatorul creditului este influenţat direct de:a)nivelul depozitelor; b)viteza de

rotaţie a capitalului; c)producţia de bunuri şi servicii; d)cota rezervelor obligatorii;
e)durata de rotaţie a capitalului.
15) Generarea monedei de cont de către băncile comerciale: a)este limitată direct prin legea
bancară; b)este controlată indirect de banca centrală; c)asigură independenţa economiei
faţă de politica monetară a băncii centrale; d)asigură finanţarea întreprinderilor cu
pierderi; e)este rezultatul unei decizii administrative.
16) Nu reprezintă instrument de politică monetară: a)rata dobânzii la depozitele băncilor

comerciale la banca centrală; b)rata dobânzii la refinanţarea băncilor comerciale de către
banca centrală; c)cota rezervelor minime obligatorii; d)operaţiunile băncii centrale pe
“piaţa deschisă”; e)impozitele indirecte.
17) Cererea de bani pentru motivul tranzacţional depinde de: a)producţia de bunuri şi servicii;
b)depozitele bancare; c)rata dobânzii; d)cursul de schimb; e)salariile nominale.
18) Creşterea cheltuielilor guvernamentale are un efect inflaţionist mai mare dacă este
finanţată prin: a)vânzare de titluri guvernamentale către populaţie; b)vânzare de titluri
guvernamentale către societăţile comerciale private din sectorul nebancar; c)vânzare de
titluri guvernamentale către băncile comerciale; d)vânzare de titluri guvernamentale către
banca centrală; e)creşterea impozitării.
19) Dacă banca centrală cumpără titluri de stat, atunci: a)investiţiile sunt descurajate; b)au loc
intrări de capital din străinătate, iar cursul de schimb se apreciază; c)au loc ieşiri de
capital în străinătate, iar cursul de schimb se apreciază; d)oferta de bani creşte, iar ratele
dobânzii se reduc; e)oferta de bani se reduce, iar ratele dobânzii cresc.
20) Viteza de rotaţie a banilor se accelerează dacă: a)cantitatea bunurilor supuse tranzacţiilor
se reduce, ceilalţi factori rămânând constanţi; b)preţurile cresc, ceilalţi factori rămânând
constanţi; c)masa monetară creşte, ceilalţi factori rămânând constanţi; d)preţurile cresc în
aceeaşi măsură ca şi masa monetară, în condiţiile în care cantitatea bunurilor supuse
53
tranzacţiilor rămâne constantă; e)preţurile cresc în măsura în care se reduce cantitatea
bunurilor supuse tranzacţiilor, în condiţiile în care masa monetară rămâne constantă.
21) Rata dobânzii se reduce dacă: a)nevoile de finanţare din economie cresc; b)oferta de
monedă se reduce, iar cererea de monedă creşte; c)oferta de monedă creşte, iar cererea de
monedă se reduce; d)deficitul trezoreriei creşte; e)banca centrală emite mai puţină
monedă.
22) Rata dobânzii creşte dacă: a)disponibilităţile temporare din economie cresc; b)oferta de
monedă se reduce, iar cererea de monedă creşte; c)oferta de monedă creşte, iar cererea de
monedă se reduce; d)excedentul trezoreriei creşte; e) banca centrală emite mai multă
monedă.
23) Economisirea este descurajată atunci când: a)rata dobânzii se reduce; b)rata dobânzii
rămâne constantă; c)rata dobânzii creşte; d)rata dobânzii este mai mare decât rata
inflaţiei; e)rata dobânzii este mai mare decât deprecierea monedei naţionale.
24) În cadrul pieţei monetare au loc tranzacţii privind: a)emiterea de titluri de proprietate;
b)cumpărarea şi vânzarea de acţiuni; c)cumpărarea şi vânzarea de obligaţiuni;
d)finanţarea şi refinanţarea; e)cumpărarea şi vânzarea bunurilor în rate.
25) Trezoreria: a)este o bancă comercială; b)atrage depozite de la populaţie şi acordă credite
agenţilor economici; c)este bancă a statului care centralizează şi gestionează fondurile
publice; d)realizează schimb valutar pentru persoanele fizice, rezidenţi şi nerezidenţi;
e)are surplus de fonduri dacă bugetul este deficitar.
26) Dacă rata dobânzii este 10%, atunci valoarea prezentă a unei unităţi monetare ce se
obţine peste doi ani este: a)0,826; b)0,910; c)1,008; d)1,101; e)1,211.
27) Dacă rata anuală a dobânzii este 10%, atunci valoarea prezentă a sumei de 1 milion lei
disponibilă peste un an este: a)1.100.000 lei; b)999.999,9 lei; c)909.090,9 lei;
d)10.000.000 lei; e)100.000 lei.
28) Viteza de circulaţie a monedei este constantă. Dacă produsul intern brut creşte cu 5%, iar
masa monetară, cu 20,75%, atunci rata inflaţiei este: a)15%; b)15,75%; c)20,75%;
d)25,75%; e)26,79%.
29) În T0 masa monetară este de 2.000 miliarde u.m. În perioada T0-T1, sistemul bancar acordă
credite de 450 miliarde u.m. iar credite de 250 miliarde u.m. ajung la scadenţă şi trebuie
rambursate către bănci. Atunci, masa monetară în T1 este: a) 2.300 miliarde u.m.; b) 2.000
miliarde u.m.; c) 2.200 miliarde u.m.; d) 2.100 miliarde u.m.; e) 2.500 miliarde u.m.
30) Dacă preţurile cunosc o creştere generalizată de 25%, puterea de cumpărare a monedei: a)
scade cu 20%; b) scade cu 25%; c) creşte cu 33,33%; d) nu se modifică; e) scade cu 80%.
În condiţiile existenţei unui exces de cerere de fonduri de împrumut pe piaţa monetară, rata
dobânzii are tendinţa de a: a) scădea; b) creşte; c) rămâne la acelaşi nivel; d) egala întotdeauna
rata inflaţiei; e)ajunge la zero.
31) Pe piaţa monetară, la o rată anuală a dobânzii de 15% există un exces de cerere de fonduri
de împrumut în timp ce la o rată anuală a dobânzii de 25% apare un exces de ofertă de
fonduri de împrumut. Rata dobânzii de echilibru pe piaţa monetară este: a) mai mică de
54
15%; b) între 15% şi 25%; c) mai mare de 25%; d) întotdeauna egală cu rata inflaţiei; e)
zero.
32) În situaţia în care cererea de fonduri de împrumut creşte mai rapid faţă de oferta de
fonduri de împrumut, rata dobânzii de echilibru pe piaţa monetară: a) creşte; b) scade; c)
rămâne constantă; d) este zero; e) este întotdeauna egală cu rata inflaţiei.
33) Pe piaţa monetară cererea şi oferta de fonduri de împrumut sunt Cm=10-20d’ şi

Om=5 30d’, unde d’ reprezintă rata dobânzii. La echilibru, rata dobânzii şi mărimea
fondurilor de împrumut (în mii mld. lei) sunt: a) 15% şi respectiv 8; b) 15% şi respectiv
10; c) 10% şi respectiv 8; d) 10% şi respectiv 10; e) 25% şi respectiv 10.
34) Banca Centrală: 1) reprezintă instituţia unică de emisiune, deţinând monopolul punerii în
circulaţie a biletelor de bancă, bancnote şi moneda divizionară; 2) este recunoscută drept
bancă a băncilor; 3) are rolul de a asigura stabilitatea monetară şi de a veghea la
compatibilitatea acesteia cu expansiunea monetară; 4) acordă credite pe termen scurt şi
lung populaţiei; 5) conlucrează cu Trezoreria, acordându-i, în cazuri bine justificate,
creditele solicitate. a) (1,2,3,4,5); b) (2,3,4,5); c) (1,3,5); d) (1,4,5); e) (1,2,3,5).
35) Care dintre următoarele elemente este un exemplu de cvasi-bani? a) moneda divizionară;
b) o carte de credit; c) depozitele la vedere; d) baza monetară; e) un depozit la termen.
36) Oferta de monedă dintr-o economie este realizată de: a) instituţiile publice; b) Ministerul
Finanţelor; c) Trezorerie; d) Banca centrală şi băncile comerciale; e)bursa de valori.
37) Băncile comerciale contribuie la expansiunea monetară: a) tipărind bani; b) acordând

credite; c) utilizându-şi rezervele de numerar pentru a satisface cererile de retrageri; d)
vânzând titluri de stat; e) atrăgând depozite.
38) Băncile comerciale se deosebesc de alte instituţii financiare prin: a) sunt principalul
finanţator al statului; b) risc mare de faliment; c) capacitatea legală de a crea monedă
scripturală; d) forma de proprietate; e) faptul că îşi constituie rezerve pentru riscuri
neprevăzute.
39) Dacă scade cursul titlurilor de valoare, cererea de monedă determinată de motivul
speculaţiei:a) creşte; b) scade; c) rămâne constantă; d) nu se poate preciza evoluţia
acesteia, informaţiile fiind insuficiente; e)a-d false.
40) Creşterea ofertei de monedă determină: a) scăderea ratei dobânzii şi a cererii agregate; b)
creşterea ratei dobânzii şi a cererii agregate; c) scăderea ratei dobânzii şi creşterea
cererii agregate; d) creşterea ratei dobânzii şi scădererea cererii agregate; e) scăderea
ratei dobânzii şi menţinerea constantă a cererii agregate.
41) Dacă oferta monetară este constantă, creşterea cererii de monedă determină: 1) reducerea
masei monetare din economie; 2) reducerea ratei dobânzii; 3) creşterea ratei dobânzii; 4)
creşterea masei monetare din economie; 5) menţinerea constantă a ratei dobânzii.
42) Procesul de acomodare monetară presupune: a) creşterea ofertei de monedă prin vânzarea
de titluri pe piaţa liberă de către Banca Centrală; b) creşterea cererii de monedă ca rezultat
55
al creşterii volumului tranzacţiilor; c) creşterea ofertei de monedă prin achiziţia de
către Banca Centrală a titlurilor emise de stat; d) lipsa intervenţiei Băncii Centrale
asupra masei monetare; e) reducerea ofertei de monedă prin operaţiuni pe piaţa deschisă.
43) Atunci când rata rezervelor obligatorii se reduce (ceteris paribus), este de aşteptat ca: a)
masa monetară să scadă; b) rata dobânzii la credite să crească; c) volumul creditelor
acordate să crească; d) multiplicatorul monedei de cont să se reducă; e) cantitatea de
monedă scripturală creată în sistemul bancar să scadă.
44) În operaţiunile de open-market, rata dobânzii: a) se formează liber pe piaţă; b) este

fixată de către banca centrală; c) este fixată de către băncile comerciale; d) este aceeaşi cu
rata rescontului; e) este aceeaşi cu coeficientul rezervei obligatorii.
45) Ce decizie va lua Banca Centrală dacă va aprecia că i se oferă prea multe hârtii de valoare
spre rescontare? a) va micşora rata rezervelor obligatorii ale băncilor comerciale la banca
centrală; b) va emite monedă; c) va creşte rata rescontului; d) va micşora rata dobânzii;
e) va restricţiona creditul.
46) Creşterea ratei rescontului determină una din următoarele evoluţii: a) creşte cererea pentru
investiţii întrucât creditele sunt mai ieftine; b) creşte masa de monedă scripturală creată
prin acordarea de credite; c) creşte cursul obligaţiunilor pe piaţa financiară; d) scade
volumul investiţiilor în economie; e) a + b.
47) Cât a fost rata rezervei obligatorii dacă la o bază monetară de 10 mld. u.m. s-a creat, prin
sistemul bancar, monedă de cont în valoare de 50 mld. u.m.? a) 10%; b) 15%; c) 20%; d)
50%; e) 25%.
48) Cu cât ar trebui să sporească volumul bunurilor şi serviciilor astfel încât la o creştere a
masei monetare cu 20% şi o viteză de rotaţie constantă, puterea de cumpărare a banilor să
nu se modifice? a) 20%; b) 30%; c) 15%; d) 10%; e) 25%.
49) Cererea nominală de bani este 2.500 miliarde u.m., iar viteza de rotaţie a banilor 5. Masa
monetară aflată în circulaţie este egală cu: a) 500 miliarde u.m.; b) 1.500 miliarde u.m.;
c) 2.500 miliarde u.m.; d) 5.000 miliarde u.m.; e) 12.500 miliarde u.m.
50) Oferta de monedă şi viteza de rotaţie a monedei cresc cu 10%, respectiv 1%, iar PIB real
creşte cu 5%. În aceste condiţii, nivelul peţurilor: a) creşte cu 5,8%; b) creşte cu 8,5%; c)
scade cu 5%; d) scade cu 1,2%; e) creşte cu 1,2%.
51)
Cererea de monedă în funcţie de mobilul tranzacţional şi al prudenţei este L1 = 10 + 0,5Y,
iar cea în funcţie de mobilul speculaţiei, L2 = 50 − 125 i. Ştiind că oferta de monedă este
de 100 u.m, determinaţi rata dobânzii pentru un venit de echilibru de 100 u.m. a) 5%; b)
3%; c) 8%; d) 12%; e) 10%.
52) Cererea de monedă pentru motivul tranzacţional este L1 =50+ 0, 5Y , unde Y este venitul
agregat. Cererea de monedă pentru motivul speculativ este L2 =50− 125r , unde r este
rata dobânzii. Dacă oferta de monedă este de 325 u.m., iar venitul agregat este de 500
u.m., atunci rata dobânzii este: a) 10%; b) 15%; c) 20%; d) 25%; e) 30%.
56
53) Dacă banca centrală reduce cota rezervelor obligatorii, atunci: a)publicul nebancar
cumpără mai multe titluri de stat; b) băncile acordă mai puţine credite; c) băncile creează
mai mulţi bani; d) formarea capitalului este descurajată; e) preţurile se reduc.
54) Cererea de bani pentru motivul tranzacţional depinde de: a) mărimea şi dinamica
veniturilor; b) expansiunea depozitelor de cont; c) scurgerea de bani din sistemul bancar;
d) rata dobânzii; e) cursul de schimb.
55) Dacă rata dobânzii pe piaţa monetară creşte atunci, în mod normal, cursul titlurilor de
valoare pe piaţa financiară secundară: a) creşte; b scade ; c) nu este influenţat; d) creşte
sau scade; e) creşte, după care devine instabil.
56) O politică monetară restrictivă (a banilor scumpi) va determina : a) stimularea

investiţiilor; b) creşterea salariilor; c) scăderea ratei dobânzii; d) scăderea cursului
obligaţiunilor ; e) crearea de noi locuri de muncă
57) Dacă o bancă comercială creează 200 mil. u.m. monedă scripturală în baza existenţei unor
depozite de 40 mil. u.m. şi nu există scurgeri în afara sistemului bancar, rata rezervelor
bancare obligatorii este: a) 10%; b) 15%; c) 20%; d) 5%; e) nu se poate determina.
58) Viteza de rotaţie a banilor se accelerează dacă: a) cantitatea bunurilor supuse tranzacţiilor
se reduce, ceilalţi factori rămânând constanţi; b) preţurile cresc, ceilalţi factori rămânând
constanţi; c) asa monetară creşte, ceilalţi factori rămânând constanţi; d) preţurile cresc în
aceeaşi măsură ca şi masa monetară, în condiţiile în care cantitatea bunurilor supuse
tranzacţiilor rămâne constantă; e) preţurile cresc în măsura în care se reduce cantitatea
bunurilor supuse tranzacţiilor, în condiţiile în care masa monetară rămâne constantă.
59) Presupunem că rata rezervelor obligatorii ale băncilor este de 20%, iar masa monetară este
de 500 miliarde u.m. În acest caz, oferta de moneda este egală cu: a) 500 mld. u.m; b)
550 mld. u.m.; c) 600 mld. u.m.; d) 2500 mld. u.m; e) 25000 mld. u.m.
60) Care dintre următoarele funcţii ale unei bănci comerciale este considerată funcţie activă:
a) constituirea de depozite pentru economiile populaţiei; b) efectuarea de plăţi, pe baza
ordinelor de la clienţii săi; c) derularea operaţiunilor de casă ale firmelor; d) acordarea de
împrumuturi solicitanţilor; e) eliberarea cardurilor de debit pentru cienţiisăi.
61) Creşterea cotei de rezerve obligatorii ale băncii are ca rezultat: a) creşterea ofertei de
monedă; b) scăderea ofertei de monedă; c) sporirea volumului de credite bancare; d)
sporirea masei monetare; e) reducerea şomajului.
62) Dacă indicele de creştere a P.I.B. nominal a fost de 180%, iar rata de creştere a masei
monetare a fost de 50%, atunci viteza de rotaţie s-a modificat cu: a) a crescut cu 30%; b)
a crescut cu 120%; c) a crescut cu 260%; d) a crescut cu 160%; e) a crescut cu 20%.
63) Masa monetară se află în relaţie de acelaşi sens cu: a) cantitatea bunurilor supuse
tranzacţiilor la un anumit preţ; b) viteza de rotaţie a monedei; c) viteza de rotaţie a
capitalului; d) numărul de rotaţii ale capitalului; e) numărul de rotaţii ale monedei.
64) Baza monetară este agregatul monetar: a) care cuprinde numai moneda divizionară,
biletele de bancă şi depozitele la vedere; b) operativ, curent al Băncii Naţionale a
57
României; c) constituit doar din depozitele la termen ale băncilor comerciale; d) în care se
includ numai alte active cu grade diferite de lichiditate; e) ce cuprinde doar titlurile de
valoare ale agenţilor nonbancari.
65) Cererea de monedă este determinară de: a) necesităţile firmelor pentru finanţarea
activităţii lor economice; b) existenţa excedentului bugetar; c) diminuarea vitezei de
rotaţie a monedei; d) convertibilitatea monedelor străine în monedă naţională; e) toate
alternativele de mai sus.
66) Majoritatea masei monetare dintr-o economie se prezintă sub formă de: a) numerar; b)
monedă scripturală; c) rezervă a băncilor; d) aur; e) valută.
67) Profitul bancar: a) este sinonim cu venitul bancar; b) este mai mare decât câştigul bancar;
c) este egal cu diferenţa dintre dobânda încasată şi dobânda plătită de bancă; d) este mai
mic decât câştigul bancar; e) este invers proporţional cu durata plasamentului.
68) Masa monetară creşte cu 26%, iar preţurile cresc cu 20%. Dacă viteza de rotaţie a
monedei este constantă, atunci volumul fizic al tranzacţiilor: a) creşte cu 5%; b) scade cu
26%; c) creşte cu 26%; d) nu se modifică; e) creşte cu 20%.
69) Care este suma prezentă care generează peste doi ani, în regim de dobândă compusă, o
sumă finală de 144.000 u.m., în condiţiile în care rata anuală a dobânzii este de 20%?: a)
110.000 u.m.; b) 100.000 u.m.; c) 90.000 u.m.; d) 80.000 u.m.; e) 70.000 u.m.
70) Agregatul monetar M1 defineşte: a) numerarul aflat în circulaţie; b) numerarul aflat în

posesia agenţilor nonfinanciari; c) numerarul aflat în circulaţie şi soldul conturilor bancare
la vedere, operabile prin cecuri; d) numerarul aflat în circulaţie şi depozitele bancare
obligatorii; e) numerarul şi creditele bancare.
71) Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate: a) creşterea deficitului bugetar determină
creşterea fondurilor de împrumut; b) atunci când banca centrală cumpără obligaţiuni
ale guvernului masa monetară creşte; c) atunci când banca centrală cumpără obligaţiuni
ale guvernului masa monetară scade; d) neutralitatea monedei exprimă influenţa nulă pe
care o are asupra economiei reale; e) nici un răspuns corect.
72) Daca rata rescontului creşte atunci:a) rata dobânzii şi oferta de monedă scad;b)rata
dobânzii şi oferta de monedă cresc; c) oferta de moneda scade si rata dobânzii
creste;d)rata dobânzii scade si oferta de moneda creste; e.)rata dobânzii scade.
73) O politică monetară restrictivă (a banilor scumpi) va determina : a) crearea de noi locuri
de muncă ; b) stimularea investiţiilor ; c) stimularea economisirii ; d) creşterea cursului
titlurilor de valoare pe piaţa financiară secundara ; e) nici un răspuns corect.
74) Volumul valoric al bunurilor şi serviciilor creşte de cinci ori, în timp ce viteza de rotaţie a
banilor creşte cu 150%, iar masa monetară este, la începutul perioadei 1000 miliarde
u.m., atunci masa monetară de la sfârşitul perioadei este:a) tot 1000 miliarde u.m. b) 1200
miliarde u.m. c) 2000 miliarde u.m. d) 3000 miliarde u.m. e)nici una din variantele de
mai sus.
58
75) Nu reprezintă împrejurări ce favorizează creşterea volumului masei monetare într-o
economie:a) creşterea volumului valoric al bunurilor economice marfare; b) acoperirea
deficitului bugetului de stat; c) scăderea vitezei de rotaţie a banilor; d) convertirea
monedei naţionale în monedă străină; e) nici una din cele de mai sus.
76) Masa monetară este de 150 mld. u.m., din care numerarul reprezintă 10%. Un miliard din
numerar se transformă în depozite, rata rezervelor bancare obligatorii fiind de 20%. Dacă
sunt satidfăcute condiţiile pentru funcţionarea multiplicatorului monetar, volumul de
credite acordate şi masa monetară în viitor devin (în mld): a) 1; 150; b) 5; 154; c) 3; 155;
d) 8; 140; e) nici un răspuns corect.
77) Monetariştii susţin că: a) sporirea masei monetare are un impact puternic, pe termen lung,
asupra produsului intern brut; b) sporirea ratei dobânzii nu influenţează investiţiile; c)
sporirea masei monetare determină creşterea produsului intern brut pe termen lung doar
dacă este însoţită de creşterea fiscalităţii; d) sporirea masei monetare determină creşterea
produsului intern brut pe termen lung doar dacă este însoţită de reducerea fiscalităţii; e)
sporirea masei monetare nu influenţează, pe termen lung, produsul intern brut.
78) Care sunt efectele pe termen scurt ale unei creşteri neanticipate a masei monetare? a) îi
determină pe producători să aprecieze că a avut loc o modificare nefavorabilă a preţurilor
relative ale bunurilor; b) determină o producţie naţională mai mare şi un nivel al
preţurilor situat sub nivelul creşterii masei monetare, dar peste nivelul anticipat al creşterii
acestora; c) determină creşterea producţiei, fără a influenţa nivelul preţurilor; d) conduce
la creşterea nivelului preţului, proporţional cu creşterea masei monetare, fără a influenţa
volumul producţiei; e) lasă nemodificat nivelul preţurilor şi producţiei.
79) Care sunt efectele pe termen scurt ale unei creşteri anticipate a masei monetare? a)
determină o creştere a nivelului preţurilor, însoţită de creşterea cantităţii produse de
ofertanţi; b) conduce la creşterea nivelului preţurilor, lăsând nemodificată cantitatea
produsă; c) generează inflaţie şi o creştere neproporţională a preţurilor; d) nu influenţează
asupra cuplului cantitate-preţ iniţial; e) determină creşterea producţiei, lăsând nemodificat
nivelul preţurilor.
80) În T1 faţă de T0, masa monetară în circulaţie creşte cu 200%. Dacă în acelaşi interval
valoarea tranzacţiilor pe piaţă sporeşte cu 50%, viteza de rotaţie a monedei: a) creşte cu
50%; b) scade cu 150%; c) creşte cu 100%; d) scade cu 100%; e) scade cu 50%.
81) Banii păstraţi de menaje şi firme cu scopul de a achiziţiona bunuri şi servicii reprezintă: a)
cerere de bani pentru tranzacţii; b) cerere de bani pentru motivul precauţiei; c) cerere
de bani pentru motivul speculativ; d) cerere totală de bani; e) viteza de rotaţie a monedei.
82) Pentru diminuarea masei monetare scripturale se acţionează prin: a) creşterea ratei
dobânzii la creditele acordate de bănci; b) sporirea salariilor; c) acoperirea deficitului
bugetar; d) scăderea puterii de cumpărare a banilor; e) scăderea rezervelor monetare
obligatorii ale băncilor comerciale
83) Dacă BNR doreşte să scadă rata dobânzii atunci ar trebui: a) să restrângă masa monetară;
b) să impună restricţii privind acordarea de credite; c) să crească oferta de bani; d) să
scadă oferta de bani; e) toate răspunsurile sunt corecte.
59
84) În ecuaţia M = k P Y, factorul k: a) reprezintă procentul din venitul nominal (PNB
nominal) pe care indivizii decid să-l păstreze sub formă de bani; b) este inversul vitezei de
rotaţie a banilor; c) scade atunci când ratele nominale ale dobânzii cresc; d) toate cele de
mai sus; e) nici unul dintre răspunsurile de mai sus.
85) Dacă se urmăreşte creşterea ofertei de monedă, atunci banca centrală trebuie: a) să
achiziţioneze titluri guvernamentale; b) să crească rata dobânzii la refinanţarea băncilor
comerciale; c) să crească cota rezervelor obligatorii; d) toate variantele de mai sus; e) nici
una dintre variantele de mai sus.
86) Panta curbei LM este : a) pozitivă; b) negativă; c) influenţată de rata marginală a taxării;
d) influenţată de înclinaţia marginală spre consum; e) a, c şi d.
87) Promovarea unor politici monetare şi fiscale expansioniste determină : a) creşterea ofertei
agregate; b) reducerea producţiei reale pe termen scurt; c) creşterea cererii agregate; d)
reducerea nivelului mediu al preţurilor; e) creşterea ratei şomajului.
88) Reducerea cheltuielilor publice (G) determină : a) scăderea ratei dobânzii; b) creşterea
ratei dobânzii; c) creşterea cererii agregate; d) creşterea ofertei agregate; e) reducerea
ofertei agregate.
89) O politică fiscală expansionistă determină : a) creşterea cererii agregate; b) creşterea

deficitului de cont curent; c) reducerea surplusului contului de capital; d) a şi b; e) a, b şi
c.
90) Creşterea ofertei monetare determină ; a) creşterea cererii agregate; b) scăderea cererii
agregate; c) scăderea cererii agregate şi creşterea ofertei agregate; d) creşterea ofertei
agregate e) scăderea ofertei agregate.
91) Masa monetară reprezintă la un moment dat 5000 mld. u.m. Numerarul reprezintă 20%
din mărimea masei monetare. Care dintre următoarele consecinţe este posibilă în cazul
constituirii unor depozite bancare de 100 mld. u.m.? : a) masa monetară creşte cu 100 mld.
u.m.; b) masa monetară scade cu 100 mld. u.m.; c) numerarul scade cu 10%; d) numerarul
creşte cu 10%; e) banii de cont cresc cu 10%.
92) În sistemul bancar, depozitele sunt de 500 u.m., iar creditele acordate sunt de 400 u.m. Ca
urmare a procesului de multiplicare a banilor, masa monetară se va modifica cu : a) 500;
b) 2000; c) 1600; d) 2500; e) 1800.
93) Conform abordării monetariste privind evoluţia economiei pe termen lung, atunci când
masa monetară creşte : a) viteza tranzacţiilor creşte; b) nivelul producţiei potenţiale creşte;
c) preţurile se reduc; d) PIB-ul potenţial rămâne nemodificat; e) PIB-ul potenţial se
majorează.
94) Creşterea cantităţii de bani determină, pe termen lung: a) creşterea preţurilor; b) creşterea
producţiei de echilibru; c) creşterea ratei dobânzii de echilibru; d) creşterea şomajului; e)
scăderea preţurilor.
95) O scădere a cererii de bani, în condiţii caeteris paribus, va avea ca efect: a) creşterea
preţului banilor şi a cantităţii de monedă pe piaţă; b) scăderea preţurilor bunurilor şi a
60
cantităţii de monedă pe piaţă; c) scăderea preţului banilor şi a cantităţii de monedă pe
piaţă; d) creşterea preţului banilor şi reducerea masei monetare; e) nici unul din cele de
mai sus.
96) Dacă se anticipează accelerarea inflaţiei, atunci: a) rata nominală a dobânzii va creşte; b)
viteza de circulaţie a monedei va creşte; c) toate cele de mai sus; d) viteza de circulaţie a
monedei se va reduce; e) nici una din cele de mai sus.
97) Într-un sistem bancar în care cota rezervelor obligatorii este 100%, multiplicatorul
monedei scripturale este: a) 0; b) 1; c) 10; d) 100; e) 1000.
98) În perioada T0 – T1 puterea de cumpărare a banilor se reduce cu 20% iar viteza de

circulaţie a banilor creşte de 2 ori. Volumul bunurilor economice creşte cu 100% iar
ponderea bunurilor destinate autoconsumului este 25%. În aceste condiţii, masa monetară:
a) scade cu 20%; b) scade cu 50%; c) creşte cu 100%; d) creşte cu 25%; e) rămâne
neschimbată.
99) Care dintre elementele următoare reprezintă instrumente ale politicii monetare? 1.
multiplicatorul banilor de cont; 2.variaţia de ritm a dinamicii masei monetare; 3. rata
dobânzii la refinanţarea bancară; 4. cota obligatorie a rezervelor băncilor comerciale. : a)
1, 2; b) 2, 3; c) 3, 4; d) 1, 4; e) 1, 2, 3, 4.
100) Potrivit teoriei cantitative a banilor în variantă dinamică, modificarea masei monetare
atrage modificarea: a) pe termen scurt, în relaţie directă, atât a preţurilor cât şi a
producţiei totale; b) pe termen lung, numai a producţiei totale; c) pe termen scurt, în
relaţie directă, numai a preţurilor; d) pe termen lung, în relaţie invers proporţională, numai
a preţurilor; e)pe termen scurt, în relaţie direct proporţională, a producţiei totale.
101) Dacă masa monetară creşte cu 50% iar cererea de monedă în termeni reali creşte cu
20%, atunci rata inflaţiei este: a) 150%; b) 50%; c) 125%; d) 25%; e) 20%.
102) Într-un sistem bancar în care cota rezervelor obligatorii este 100%, multiplicatorul
depunerilor este: a) 0; b) 0,01; c) 1; d) 10; e) 100.
103) Masa monetară reprezintă la un moment dat 5000 mld. u.m. Numerarul reprezintă 20%
din mărimea masei monetare. Care dintre următoarele consecinţe este posibilă în cazul
constituirii unor depozite bancare de 100 mld. u.m.: a) masa monetară creşte cu 100 mld.
u.m.; b) masa monetară scade cu 100 mld. u.m.; c) numerarul scade cu 10%; d)
numerarulcreşte cu 10%; e) banii de cont cresc cu 10%.
61
Capitolul 20. Pieţe financiare
1) Sistemul financiar coordonează două elemente care sunt esenţiale din punct de vedere
macroeconomic: a) bani şi bunăstare; b) economii şi investiţii; c) consum şi economisire;
d) taxe şi cheltuieli guvernamentale; e) risc şi deficit bugetar.
2) În categoria pieţelor financiare se pot include: 1) piaţa muncii; 2) piaţa monetară; 3) piaţa
valutară; 4) piaţa resurselor; 5) piaţa de capital. a) (2,3,5); b) (1,3,5); c) (4,5); d) (1,4); e)
(1,4,5)
3) Când o persoană renunţă să mai consume o parte din venitul său, această acţiune: a)
evidenţiază un proces de investiţie; b) evidenţiază un proces de consum; c) evidenţiază un
proces de finanţare; d) evidenţiază un proces de economisire; e) evidenţiază un
comportament iraţional.
4) Instrumentele financiare cu lichiditate perfectă sunt: a) acţiunile; b) obligaţiunile; c)

numerarul; d) titlurile de credit; e) toate cele menţionate.
5) Cu privire la atitudinea în faţa riscului, indivizii sunt, în marea lor majoritate, consideraţi a
fi: a) adepţi ai riscului; b) adversari ai riscului; c) neutri în faţa riscului; d) încrezători în
viitor; e) nici una din cele de mai sus.
6) Titlurile de credit generează venituri viitoare sub forma: a) dobânzilor; b) profiturilor; c)

rentelor; d) salariilor; e) a-d corecte.
7) Atunci când rata de piaţă a dobânzii creşte, cum evoluează preţurile titlurilor? a) rămân
constante; b) se reduc; c) cresc; d) depind de conjunctura economică; e) nu se poate
preciza sensul evoluţiei.
8) Un investitor va prefera să cumpere de pe piaţa financiară: a) acţiuni supraevaluate; b)

acţiuni al căror preţ este superior activului; c) titluri al căror preţ este inferior valorii
activului; d) titluri la valoarea nominală; e) nici una din cele de mai sus.
9) Un investitor va prefera să vândă pe piaţa financiară: a) acţiuni subevaluate; b) titluri al

caror preţ este inferior valorii activului; c) acţiuni supraevaluate; d) acţiuni al caror preţ
este superior activului; e) c şi d.
10) Dacă se anticipează o rată mare a inflaţiei, plasamentele în titluri de credit, faţă de
investiţiile în active financiare: a) devin mai atractive; b) aduc venituri mai mari; c) nu
mai aduc venituri; d) devin mai puţin atractive; e)a-d false.
11) Dacă Banca Centrală promovează o politică monetară expansionistă atunci este de
aşteptat: a) scăderea cursurilor titlurilor; b) un pesimism ridicat al jucătorilor la bursă; c)
creşterea cursurilor titlurilor; d) creşterea ratei dobânzii; e) a + b.
12) Atunci când cererea de titluri financiare creşte mai mult decât oferta: a) rata dobânzii a
crescut; b) cursurile titlurilor financiare cresc; c) cursurile titlurilor financiare scad; d)
economia traversează o perioadă de hiperinflaţie; e) nici una dintre variantele de mai sus.
62
13) Stabilirea unui impozit asupra tranzacţiilor bursiere conduce la: a) creşterea cererii de
titluri financiare; b) optimism din partea jucătorilor la bursă; c) creşterea valorii
tranzacţiilor la bursă; d) scăderea cererii de titluri financiare; e) creşterea generalizată a
preţurilor.
14) În perioadele de expansiune economică se aşteaptă: a) reducerea cererii de titluri; b)

reducerea ofertei de titluri; c) reducerea cursului dacă oferta de titluri este constantă; d)
creşterea ofertei de titluri; e) pesimism sporit din partea jucătorilor la bursă.
15) Un surplus de euro pe piaţa valutară din România generează: a) deprecierea leului; b)
creşterea ratei dobânzii; c) scăderea ofertei de fonduri împrumutabile; d) creşterea
cursurilor titlurilor financiare; e) creşterea ratei inflaţiei.
16) Determinaţi valoarea prezentă a unei sume viitoare de 100 unităţi monetare, ştiind că rata
dobânzii este 20%, iar durata este de 2 ani: a) 83,3; b) 69,4; c) 156,25; d) 125; e) 144.
17) Peste trei ani se poate obţine o sumă de 150 unităţi monetare. Rata dobânzii este de 10%.
Valoarea prezentă a acestei sume este: a) 123,6; b) 112,69; c) 136,36; d) 205,76; e) 165.
18) investiţie necesită costuri iniţiale de 100 milioane unităţi monetare. Veniturile anuale
estimate sunt V1 = 60 mil. unităţi monetare, V2 = 70 mil. unităţi monetare. Ştiind că rata
dobânzii anuale este 20% şi că investiţia se amortizează complet în cei doi ani, valoarea
prezentă a veniturilor viitoare este de: a) 48,6; b) 90,2; c) 108,3; d) 98,6; e) 105,4.
19) Se contracteazǎ vânzarea a 6000 de acţiuni la un preţ de 32000 lei/acţiune, cu scadenţǎ

peste trei luni. La scadenţǎ, preţul la vedere este 40000 lei/acţiune, ceea ce înseamnǎ: a)
un câştig de 48 mil. lei pentru cumpǎrǎtor; b) un câştig de 24 mil. lei pentru vânzǎtor;
c) un câştig de 48 mil. lei pentru vânzǎtor; d) o pierdere de 24 mil. lei pentru
cumpǎrǎtor; e) o pierdere de 48 mil. lei pentru cumpărător.
20) Se contracteazǎ vânzarea a 12000 de acţiuni la un preţ de 64000 lei/acţiune, cu scadenţǎ

peste douǎ luni. La scadenţǎ, preţul la vedere este 48000 lei/acţiune, ceea ce înseamnǎ: a)
un câştig de 48 mil. lei pentru cumpǎrǎtor; b) un câştig de 84 mil. lei pentru vânzǎtor; c)
o pierdere de 192 mil. lei pentru cumpǎrǎtor; d) o pierdere de 192 mil. lei pentru
vânzǎtor; e) o pierdere de 84 mil. lei pentru vânzător.
21) Un individ cumpără 1000 de acţiuni la cursul de 10000 u.m./acţiune. La finele anului
încasează dividende de 2000 u.m./acţiune şi apoi vinde acţiunile cu 8000 u.m./acţiune.
Care este valoarea câştigului asigurat de tranzacţia respectivă? a) 20 mil. lei; b) 2 mil. lei;
c) 4 mil. lei; d) 0; e) 10 mil. lei.
22) Valoarea nominală a unei obligaţiuni este 100.000 u.m. Cât a fost rata dobânzii dacă la
scadenţă deţinătorul obligaţiunii a încasat un cupon în valoare de 12.000 u.m.? a) 2%; b)
12%; c) 10%; d) 20%; e) 120%.
23) Deţineţi o sumă de 10 mil. u.m. şi doriţi să o plasaţi fie în obligaţiuni, fie într-un depozit la
bancă, pe durata unui an în ambele cazuri. Dacă rata dobânzii practicată de bănci este 7%,
atunci care va fi valoarea cuponului încasat la scadenţă cunoscând că plasamentul pe care
doriţi să-l realizaţi este indiferent? a) 500.000 u.m.; b) 800.000 u.m.; c) 700.000 u.m.; d)
nu se poate preciza; e) 7 mil. u.m.
63
24) Daca se acorda cresteri salariale mai mari decat cresterea productivitatii muncii atunci: a)
preturile au tendinta de reducere; b) costurile firmelor se reduc; c) preturile au tendinta de
crestere; d) oferta agregata in economie creste; e) preturile nu se modifica.
25) Pe termen scurt, Curba Phillips ilustreaza o relatie: a) pozitiva intre rata inflatiei si rata
somajului; b) negativa intre rata dobanzii si investitii; c) pozitiva intre modificarea
somajului si modificarea productiei; d) negativa intre rata inflatiei si rata somajului; e)
negativa intre rata inflatiei si rata de crestere economica.
26) Când rata inflaţiei scade, dar rămâne pozitivă: a) scad preţurile; b) creşte rata dobânzii; c)
cresc preţurile; d) creşte oferta agregată; e) nici un răspuns nu este corect.
27) Dacă guvernul validează în mod repetat şocurile cererii agregate: a) oferta de monedă
rămâne nemodificată; b) banca centrală vinde titluri de stat; c) producţia creşte pe termen
lung; d) se formează anticipaţii inflaţioniste; e) b şi c
28) Un agent economic deţine un capital de 100 milioane lei. El deschide un cont la o
societate de investiţii financiare şi dă ordin de cumpărare a 10000 acţiuni la cursul de
10000 lei/acţiune. După o lună, agentul economic dă ordin de vânzare a celor 10000
acţiuni la cursul de 12000 lei/acţiune. În condiţiile în care rata medie a dobânzii la
efectuarea de depozite bancare este de 30% pe an, putem afirma că plasamentul financiar
al agentului economic este: a) avantajos; b) dezavantajos; c) neutru; d) este întotdeauna
mai puţin riscant decât efectuarea unui depozit bancar; e) este întodeauna la fel de riscant
ca efectuarea unui depozit bancar.
29) Acţiunile sunt: a) emise de administraţia publică centrală pentru finanţarea deficitului
bugetului de stat; b) emise de administraţiile publice locale pentru finanţarea deficitelor
bugetelor locale; c) titluri de credit; d) titluri de proprietate; e) instrumente ale politicii
monetare.
30) Care dintre afirmaţiile următoare este falsă? a) acţiunea este un titlu de proprietate, în timp
ca obligaţiunea este un titlu de credit; b) venitul acţiunii este dividendul, în timp ce
venitul obligaţiunii este dobânda; c) acţiunea aduce un venit fix, în timp ce venitul
obligaţiunii este variabil; d) gradul de risc este mai ridicat pentru acţiuni decât pentru
obligaţiuni; e) acţiunea există atât timp cât societatea respectivă funcţionează, în timp ce
existenţa obligaţiunii este limitată la termenul de scadenţă.
31) O oarecare creştere a ratei dobânzii influenţează direct: a) rata profitului; b) oferta de bani;
c) rata şomajului; d) cursul obligaţiunilor; e) mărimea salariilor.
32) O obligaţiune aduce posesorului ei un venit anual de 4.800 lei în condiţiile în care rata
anuală a dobânzii este 20%. În cazul în care rata anuală a dobânzii ar fi de 25%,
obligaţiunea ar putea să fie vândută la preţul de: a) 14.400 lei; b 16.000 lei; c) 19.200 lei;
d) 24.000 lei; e) 18.000 lei.
33) O obligaţiune aduce un venit fix trimestrial de 30 000 u.m, la o rată a dobânzii trimestriale
de 15%. Cursul obligaţiunii la o rată a dobânzii de pe piaţa monetară de 80% este: a) 200
000 u.m.; b) 150 000 u.m.; c) 195 000 u.m.; d) 100 000 u.m.; e) 37 500 u.m.;
64
34) Care este rata cuponului unei obligaţiuni cu valoarea nominală de 500 000 u.m., dacă
venitul încasat în al doilea an de deţinere a titlului a fost de 10 000 u.m.: a) 10%; b) 5%;
c) 20%; d) 24%; e) 40%;
35) Cuponul anual al unei obligaţiuni este de 50 000 u.m.. Cu cât se modifică preţul
obligaţiunii atunci când rata dobânzii de pe piaţa monetară creşte de la 10% la 20%: a)
creşte cu 10%; b) scade cu 10%; c) scade cu 150%; d) scade cu 50%; e) rămâne acelaşi.
36) Pentru a calcula cursul unei obligaţiuni trebuie să cunoaştem minimum: a) rata dobânzii
de pe piaţă şi valoarea anuală a cuponului; b) valoarea anuală a cuponului şi valoarea
nominală; c) valoarea nominală şi rata inflaţiei; d) cantitatea cerută şi cea oferită din
obligaţiunile respective; e) valoarea nominală a obligaţiunii şi rata dobânzii de pe piaţă.
37) Un agent economic deţine 600 de acţiuni la firma X şi doreşte să-şi transfere capitalul la
firma Y. În acest scop el încheie un contract de vânzare la termen a acţiunilor pe care le
deţine la firma X, la cursul Cx = 3.000 u.m. şi un contract de cumpărare la termen a
acţiunilor Y, la cursul de Cy = 6.000 u.m. La scadenţă, Cx = 3.500 u.m. iar Cy = 6.400
u.m. În urma acestor tranzacţii agentul economic: a) pierde 250.000 u.m. b) câştigă
120.000 u.m. c) pierde 180.000 u.m. d) câştigă 250. 000 u.m. e) nici nu câştigă, nici nu
pierde.
38) În cazul operaţiunilor la termen pe piaţa de capital, atunci când se reduce cursul la
scadenţă: a) câştigă cumpărătorul; b) câştigă vânzătorul; c) nu se înregistrează nici un
avantaj sau dezavantaj; d) cumpărătorul îşi amplifică interesul de cumpărare; e) vânzătorul
îşi reduce interesul de vânzare.
39) Dividendul: a) este un venit variabil; b) este aferent acţiunilor şi obligaţiunilor; c) este
acordat doar pentru acele acţiuni care se tranzacţionează la termen; d) depinde de mărimea
firmei; e) valoarea sa poate fi stabilită doar de manager.
40) În momentul t0, cursul acţiunilor unei societăţi comerciale este de 100.000 u.m. Un agent
economic vinde la piaţă 1000 de acţiuni altui agent economic, stabilind scadenţa peste doi
ani. La scadenţă, cursul acţiunilor va fi de 90.000 u.m., ceea ce înseamnă că agentul: a)
cumpărător câştigă 10 milioane u.m.; b) vânzător câştigă 10 milioane u.m.; c) vânzător
pierde 10 milioane u.m.; d) cumpărător câştigă 20 milioane u.m.; e) cumpărător pierde 20
milioane u.m.
41) Câştigul scontat de pe urma unui plasament în obligaţiuni/bonduri este mai mic decât
randamentul titlului dacă: a) rata dobânzii creşte; b) rata dobânzii scade; c) cursul titlului
creşte; d) cursul titlului scade; e) se măreşte riscul.
42) Din punct de vedere economic o obligaţiune (bond) :a) oferă deţinătorului dreptul de
proprietate asupra unei părţi din patrimoniul firmei; b) reprezintă un împrumut pe
termen lung c) nu poate fi decât nominativă, deoarece la emitere este înscris numele
cumpărătorului; d) aduce un venit din ce în ce mai mic pe măsură ce se apropie scadenţa;
e) nici un răspuns corect.
43) Cunoaştem următoarele informaţii despre un titlu de valoare: cursul actual este 10000
u.m., cursul peste un an este 11000, venitul scontat este de 5000, iar rata dobânzii este
65
10%. Câştigul scontat a se obţine este: a) 25%; b) 55%; c) 49,5%; d) 45%; e) nici un
răspuns corect.
44) Pe piaţa capitalurilor, operaţiunile la termen: a) au un caracter speculativ; b) se

realizează la cursul existent în momentul încheierii contractului; c) presupun întotdeauna o
scădere a cursului acţiunilor; d) presupun un câştig pentru cel care intuieşte cel mai
bine evoluţia cursurilor titlurilor de valoare; e) nici un răspuns corect.
45) La un curs de schimb de 34.000 lei la 1 dolar, dacă intră în ţară 100 milioane de dolari şi
ies 80 milioane de dolari, iar celelalte condiţii nu se modifică, atunci masa monetară în
circulaţie: a) scade cu 680 miliarde u.m.; b) creşte cu 680 miliarde u.m.; c) scade cu 3500
miliarde u.m.; d) creşte cu 2800 miliarde u.m.; e) scade cu 1700 miliarde u.m.
46) La începutul anului n un agent economic cumpără 100 acţiuni X la un curs de 25000
lei/acţiune. La începutul anului n 1, el primeşte dividend în valoare de 300 lei/acţiune şi
apoi vinde acţiunea la un curs de 24800 lei/acţiune. În urma acestei speculaţii, agentul
economic: a) câştigă 20000 lei; b) pierde 10000 lei; c) câştigă 10000 lei; d) pierde 20000
lei; e) câştigă 30000 lei.
47) Un agent economic deţine un capital de 100 milioane lei. El deschide un cont la o
societate de investiţii financiare şi dă ordin de cumpărare a 10000 acţiuni la cursul de
10000 lei/acţiune. După o lună, agentul economic dă ordin de vânzare a celor 10000
acţiuni la cursul de 12000 lei/acţiune. În condiţiile în care rata medie a dobânzii la
efectuarea de depozite bancare este de 30% pe an, putem afirma că plasamentul financiar
al agentului economic este: a) avantajos; b) dezavantajos; c) neutru; d) este întotdeauna
mai puţin riscant decât efectuarea unui depozit bancar; e) este întotdeauna la fel de riscant
ca efectuarea unui depozit bancar.
48) Un agent economic cumpără o obligaţiune la valoarea nominală de 5 milioane lei. După 1
an, agentul economic încasează cuponul în valoare de 1 milion lei şi vinde obligaţiunea la
un curs de 4 milioane lei. În urma acestei tranzacţii, agentul economic: a) câştigă 1 milion
lei; b) pierde 1 milion lei; c) nici nu câştigă, nici nu pierde; d) pierde 2 milioane lei; e)
pierde 2 milioane lei.
49) Pe piaţa financiară secundară, cererea de acţiuni X creşte mai mult decât oferta de acţiuni
X. În condiţii de echilibru pe piaţa acţiunii X, cursul şi cantitatea de acţiuni tranzacţionată:
a) scade şi respectiv, creşte; b) cresc; c) scad; d) creşte şi respectiv, scade; e) scade şi
respectiv, rămâne constantă.
50) Pe piaţa financiară secundară, cererea de acţiuni X creşte în aceeaşi proporţie cu oferta de
acţiuni X. În condiţii de echilibru pe piaţa acţiunii X, cursul şi cantitatea de acţiuni
tranzacţionată: a) cresc; b) scade şi respectiv, creşte; c) scade şi respectiv, rămâne
constantă; d) scad; e)rămâne constant şi respectiv, creşte.
51) Randamentul unei acţiuni se calculează potrivit formulei: a)(Cupon / Cursul acţiunii) x
100; b) (Cursul acţiunii / Cupon) x 100; c) (Dividend / Cursul acţiunii) x 100; e) (Cursul
acţiunii / Rata dobânzii) x 100; e) (Cursul acţiunii / Dividend) x 100.
52) Acţiunile sunt: a) emise de administraţia publică centrală pentru finanţarea deficitului
bugetului de stat; b) emise de administraţiile publice locale pentru finanţarea deficitelor
66
bugetelor locale; c) titluri de credit; d) titluri de proprietate; e) instrumente ale politicii
monetare.
53) Între drepturile pe care le conferă acţiunea posesorului acesteia nu se include: a) dreptul
de a participa la adunarea generală a acţionarilor; b) dreptul de vot în adunarea generală;
c) dreptul de a primi dividende; d) dreptul de a încasa dobânzi; e) dreptul de a obţine o
parte din capitalul societăţii în cazul în care aceasta este lichidată.
54) Care dintre afirmaţiile următoare este falsă? a) acţiunea este un titlu de proprietate, în timp
ca obligaţiunea este un titlu de credit; b) venitul acţiunii este dividendul, în timp ce venitul
obligaţiunii este dobânda; c) acţiunea aduce un venit fix, în timp ce venitul obligaţiunii
este variabil; d) gradul de risc este mai ridicat pentru acţiuni decât pentru obligaţiuni; e)
acţiunea există atât timp cât societatea respectivă funcţionează, în timp ce existenţa
obligaţiunii este limitată la termenul de scadenţă.
55) Pe piaţa financiară primară: a) se tranzacţionează emisiuni noi de titluri; b) se

tranzacţionează titluri emise anterior; c) tranzacţiile se derulează la bursă; d) tranzacţiile
au loc, în general, direct, între cumpărători şi vânzători, fără intermediar; e) posesorii
titlurilor se pot manifesta în calitate de vânzători.
56) Pe piaţa financiară secundară: a) se tranzacţionează emisiuni noi de titluri; b) se

tranzacţionează titluri emise anterior; c) titlurile se vând şi se cumpără la valoarea lor
nominală; d) cursul titlurilor este fix; e) cursul titlurilor nu se negociază.
57) Vânzătorii de titluri pe piaţa financiară secundară: a) sunt speculatori “à la hausse”; b)

sunt speculatori “bull”; c) mizează pe scăderea cursului titlurilor; d) mizează pe creşterea
cursului titlurilor; e) câştigă în cazul în care cursul titlurilor creşte.
58) Cumpărătorii de titluri pe piaţa financiară secundară: a) sunt speculatori “à la baisse”; b)

sunt speculatori “bear”; c) mizează pe scăderea cursului titlurilor; d) mizează pe creşterea
cursului titlurilor; e) câştigă în cazul în care cursul titlurilor scade.
59) Deţinătorul unei acţiuni încasează la sfârşitul anului dividende, reprezentând de fapt: a)
salariul social; b) salariul colectiv; c) un procent din profitul admis; d) un procent din
profitul brut; e) un procent din impozitul pe profit.
60) Care din următoarele este un drept patrimonial ce revine deţinătorului de acţiuni într-o
societate comercială? a) dreptul de a fi informat în legătură cu situaţia financiară a firmei;
b) dreptul de a vota în cadrul adunării generale a acţionarilor; c) dreptul de a alege
consiliul de administraţie al societăţii; d) dreptul de a obţine o cotă parte din capitalul
firmei la lichidarea acesteia; e) dreptul de a participa la gestiunea firmei.
61) Care din următoarele afirmaţii este corectă cu privire la piaţa financiară? a) piaţa
financiară primară este intermediată de bănci; b) piaţa financiară secundară este
intermediată de bănci; c) piaţa financiară secundară funcţionează numai în economiile de
piaţă dezvoltate; d) piaţa financiară primară creează situaţii dezavantajoase pentru
emitenţi faţă de piaţa financiară secundară; e) piaţa financiară secundară se caracterizează
prin existenţa unui preţ ferm al acţiunilor, spre deosebire de piaţa financiară primară.
67
62) În cadrul operaţiunilor la termen, una din următoarele afirmaţii este falsă: a) vânzătorul
este un speculator „bear”; b) cumpărătorul este un speculator „bull”; c) strategia „à la
baisse” înseamnă miza pe reducerea preţului titlului de valoare; d) strategia „à la hausse”
este întotdeauna în avantajul cumpărătorului; e) ambii participanţi pot să câştige.
63) Tranzacţiile la bursa de valori sunt, în general, speculative, deoarece: a) cumpărătorii
câştigă în detrimentul vânzătorilor; b) vânzătorii câştigă în detrimentul cumpărătorilor; c)
una din părţile tranzacţiei câştigă în detrimentul celeilalte; d) cursul titlurilor are o tendinţă
de creştere; e) cursul titlurilor are o tendinţă de scădere.
64) Dacă se anticipează o evoluţie pozitivă a economiei, atunci: a) cursul titlurilor creşte, iar
vânzătorii de titluri câştigă; b) cursul titlurilor creşte, iar cumpărătorii de titluri câştigă; c)
cursul titlurilor scade, iar vânzătorii de titluri câştigă; d) cursul titlurilor scade, iar
cumpărătorii de titluri câştigă; e) atât cumpărătorii, cât şi vânzătorii de titluri câştigă.
65) Dacă se anticipează accelerarea inflaţiei, atunci: a) cursul titlurilor creşte, iar vânzătorii de
titluri câştigă; b) cursul titlurilor creşte, iar cumpărătorii de titluri câştigă; c) cursul
titlurilor scade, iar vânzătorii de titluri câştigă; d) cursul titlurilor scade, iar cumpărătorii
de titluri câştigă; e) atât cumpărătorii, cât şi vânzătorii de titluri câştigă.
66) Dacă rata dobânzii creşte, atunci: a) cursul titlurilor creşte, iar vânzătorii de titluri câştigă;
b) cursul titlurilor creşte, iar cumpărătorii de titluri câştigă; c) cursul titlurilor scade, iar
vânzătorii de titluri câştigă; d) cursul titlurilor scade, iar cumpărătorii de titluri câştigă; e)
atât cumpărătorii, cât şi vânzătorii de titluri câştigă.
67) Dacă rata dobânzii se reduce, atunci: a) cursul titlurilor creşte, iar vânzătorii de titluri
câştigă; b) cursul titlurilor creşte, iar cumpărătorii de titluri câştigă; c) cursul titlurilor
scade, iar vânzătorii de titluri câştigă; d) cursul titlurilor scade, iar cumpărătorii de titluri
câştigă; e) atât cumpărătorii, cât şi vânzătorii de titluri câştigă.
68
Capitolul 21. Inflaţia
1) Ecartul inflaţionist este caracteristic în special inflaţiei: a) prin cerere; b) prin costuri; c)
structurale; d) hiperinflaţiei; e) inflaţiei moderate.
2) Inflaţia prin costuri este generată de: a) aprecierea monedei; b) creşterea salariilor mai
încet decât productivitatea muncii; c) atragerea în activitatea economică a unor factori de
producţie cu randamente marginale descrescânde, dar cu venituri identice cu ale factorilor
anteriori; d) majorarea TVA la bunurile de consum finale; e) majorării fiscalităţii pe
locuinţe şi autoturisme.
3) Dacă firmele din ţara „x” pierd o parte însemnată din piaţa de desfacere (internă şi
externă), iar costurile variabile se modifică strict proporţional cu producţia, se scontează
să apară: a) inflaţie prin cerere; b) inflaţie structurală; c) inflaţie deschisă; d) inflaţie prin
costuri;e)deflaţie
4) Dacă pensiile se indexează la sfârşitul fiecărui trimestru, cu un procent egal cu IPC, pensia
reală: a) creşte; b) scade; c) rămâne neschimbată; d) se măreşte în mod absolut; e) se
diminuează în mod absolut.
5) Care din propoziţiile de mai jos sunt adevărate pentru a aprecia efectele inflaţiei: a) ea
generează pierderi, sacrificii pentru toţi agenţii economici; b) este un important factor de
redistribuire a veniturilor şi patrimoniului între diferiţi agenţi economici; c) efectele ei
sunt contradictorii; d) orice agent economic are interes ca inflaţia să fie nulă.
6) Prin indexarea în procent de 100% a salariilor şi altor venituri fixe cu rata inflaţiei efectele
negative ale inflaţiei pentru posesorii acestor venituri: a) se menţin; b) sunt eliminate; c)
unele se menţin, altele se atenuează, altele sunt eliminate;d) nu se pot determina; e) nici un
răspuns corect
7) Afirmaţia „Orice inflaţie are efecte negative asupra creşterii economice” este: a)
adevărată; b) falsă.
8) Dacă într-o economie intervine fenomenul de deflaţie, creşterea economică şi gradul de

ocupare a factorilor de producţie (mai ales a forţei de muncă): a) se amplifică, sunt
favorizate; b) sunt inhibate; c) nu sunt afectate
9) În ţara „x” IPC se determină pe baza a patru categorii de bunuri, ale căror preţuri pe
parcursul anului şi pondere în „coşul de consum” au evoluat conform tabelului de mai jos.
Pe baza datelor rezultă că: 1) această ţară se confruntă cu: a) inflaţie moderată; b) inflaţie
deschisă; c) hiperinflaţie; d) dezinflaţie; e) deflaţie
Categoria de bunuri Ponderea în „coş” Indicele preţului grupei Contribuţia la IPC
A 40% 110%
B 10% 120%
C 20% 115%
D 30% 140%
Rata anuală a inflaţiei
10) În anul precedent salariul mediu anual a fost 6200 RON, iar prin contractele colective de
muncă se convine indexarea salariilor în procent de 75% din rata inflaţiei. Ca rezultat,
69
salariul real în t1: a) creşte cu ... %; b) scade cu ... %; c) rămâne neschimbat; d) nu se
poate determina, nici măcar cu aproximaţie.
11) Curba Philips: a) are valabilitate pe termen lung şi scurt; b) relevă relaţia pozitivă dintre
inflaţie şi şomaj; c) relevă relaţia negativă durabilă dintre inflaţie şi şomaj; d) M.
Friedman consideră că reflectă o relaţie durabilă pe termen lung dintre inflaţie şi şomaj; e)
M. Fridman apreciază că ea reflectă relaţia negativă inflaţie/şomaj pe termen scurt
12) În ultimii ani, în România, se înregistrează o evoluţie a preţurilor caracteristică: a)

inflaţiei; b) dezinflaţiei; c) deflaţiei; d) atât a) cât şi b) şi c); e)atât b) cât şi c).
13) În intervalul T0-T1 preţurile la bunurile de consum cresc cu 8%, masa monetară
(agregatul monetar M2) cu 12%, iar veniturile nominale nete ale menajelor cu 6%. Ca
rezultat, puterea de cumpărare a masei monetare, puterea de cumpărare a unităţii monetare
şi puterea de cumpărare a menajelor, în ordine: a) cresc; b) scad; c) rămân neschimbate; d)
creşte, scade, creşte; e) scade, creşte, scade; f) creşte, creşte, scade; g) a)-f) false; corect
este ...
14) Exportatorii din România argumentează că aprecierea RON în raport cu Euro şi USD
înregistrată pe parcursul anului 2005 le-a afectat competitivitatea. În acelaşi timp, analiştii
economici susţin că aprecierea leului are şi efecte pozitive (cel puţin logice, deşi acestea
nu devin pe de-a întregul efective), inclusiv pentru unii exportatori, prin intermediul: a)
inflaţiei; b) deflaţiei; c) dezinflaţiei favorizată de reducerea unor costuri la mărfurile
exportate; d) reducerii impozitelor; e) majorării subvenţiilor la export.
15) Inflaţia are atât câştigători, cât şi perdanţi; unii sunt câştigători neţi, alţii sunt perdanţi neţi.
Privind global şi cu o anumită aproximaţie, numărul celor care sunt câştigători neţi
comparativ cu cel al perdanţilor neţi este: a) mai mare; b) mai mic; c) egal; d) poate fi > ;
e) nu se poate compara.
16) Inflaţia afectează bunăstarea economică. La aceeaşi rată a inflaţiei, bunăstarea economică
este influenţată mai grav de: a) inflaţia prin cerere; b) inflaţia prin ofertă (costuri); c)
inflaţia importată; d) inflaţia exportată; e) inflaţia structurală.
17) Pe termen scurt, Curba Philips ilustrează o relaţie: a) pozitivă între rata inflaţiei şi rata
şomajului; b) o relaţie negativă între rata inflaţiei şi rata şomajului; c) negativă între rata
dobânzii active şi investiţii; d) pozitivă între rata dobânzii pasive şi economii; e) pozitivă
între rata şomajului şi rata creşterii economice.
18) Inflaţia prin ofertă este determinată de : a) creşterea cheltuielilor statului pentru
infrastructură; b) creşterea preţurilor la factorii de producţie importaţi ; c) scăderea
impozitului pe salariu; d) scăderea impozitului pe profit. e) nici un răspuns corect.
19) Politicile de diminuare a inflaţiei presupun: a) creşterea progresivă a cantităţii de bani

aflată în posesia agenţilor economici pentru a face faţă preţurilor ridicate; b) o scădere a
taxelor şi impozitelor plătite de menaje; c) creşterea restricţiilor la acordarea de
credite; d) indexarea salariilor; e) nici un răspuns corect
20) Rata inflaţiei într-o ţară se evaluează în funcţie de evoluţia preţurilor a trei categorii de
bunuri de consum: A, B şi C, care deţin 25%, 55% şi respectiv 20% în totalul bugetelor de
70
familie. Ştiind că, în perioada de calcul, preţul bunurilor A a crescut cu 30%, al bunurilor
B cu 45%, iar al bunurilor C cu 40%, determinaţi rata inflaţiei :a) 140,25% ; b) 40,25%;c)
38,3%;d) 43,3%;e) 57,5%.
21) Conform curbei lui Phillips, pe termen scurt, o creştere a masei monetare conduce la : a)
reducerea şomajului ; b) reducerea inflaţiei ; c) reducerea deficitului bugetar ; d)
creşterea şomajului ; e) reducerea PIB.
22) Dacă se anticipează creşterea într-un ritm mai rapid a preţurilor, atunci: a) consumatorii
preferă să amâne deciziile de consum; b) consumatorii apelează într- mai mică măsură la
credite; c) indivizii economisesc mai mult; d) firmele acţionează într-un mediu de afaceri
stabil; e) viteza de circulaţie a banilor creşte.
23) Dacă în perioada T0-T1, preţurile au crescut de 3 ori, iar în perioada T1-T2, de două ori,
atunci rata inflaţiei în T2 faţă de T0 este de: a) 100%; b) 300%; c) 500% d) 600% e)
200%.
24) Procesul de încetinire a creşterii nivelului general al preţurilor se numeşte: a) deflaţie; b)

dezinflaţie;c) devalorizare;d) depreciere; e) apreciere.
25) Care din următoarele elemente nu reprezintă un cost asociat procesului inflaţionist? a)
vicierea corelaţiilor între preţurile relative; b) potenţarea incertitudinii şi riscului în
economie; c) încurajarea investiţiilor productive; d) accentuarea oscilaţiilor cursurilor
valutare; e) redistribuirea arbitrară a avuţiei şi veniturilor.
26) Care din următorii factori contribuie la apariţia inflaţiei prin ofertă? a) creşterea valorii
bunurilor exportate; b) creşterea costurilor de producţie; c) reducerea preţului
resurselor; d) creşterea cererii agregate; e) creşterea achiziţiilor guvernamentale.
27) Relaţia inversă între variaţia salariului nominal şi rata şomajului se reprezintă prin: a)
curba Lorenz; b) curba Laffer; c) curba Friedman; d) curba Phillips; e) curba
posibilităţilor de producţie.

dezinflaţie; c) devalorizare; d) depreciere; e) apreciere.
29) Care din următoarele procese determină deplasarea la dreapta a curbei Phillips? a)
creşterea ratei naturale a şomajului, ceteris paribus; b) creşterea ratei şomajului; c)
reducerea ratei aşteptate a inflaţiei, ceteris paribus; d) creşterea ratei inflaţiei; e) creşterea
ratei inflaţiei şi reducerea ratei şomajului.
30) Dacă preţurile la sfârşitul anului 2003 sunt de 1,25 ori mai mari decât la începutul
aceluiaşi an, iar la sfârşitul anului 2004 sunt de 1,375 ori mai mari decât la începutul
anului 2003, rata inflaţiei în 2004 este: a) 1%; b) 10%; c) 37,5%; d) 25%; e) 137,5%.
31) Dacă rata inflaţiei este 25%, atunci puterea de cumpărare a unui leu: a)creşte cu 25%;
b)scade cu 25%; c)rămâne constantă; d)creşte cu 20%; e)scade cu 20%.
32) Care din următoarele elemente nu reprezintă un cost asociat procesului inflaţionist?
a)vicierea corelaţiilor între preţurile relative; b)amplificarea incertitudinii şi riscului în
71
economie; c)încurajarea investiţiilor productive; d)accentuarea fluctuaţiilor cursurilor
valutare; e)redistribuirea arbitrară a veniturilor.
33) Care din următorii factori contribuie la apariţia inflaţiei prin ofertă? a) creşterea valorii
bunurilor exportate; b)creşterea costurilor de producţie; c)reducerea preţului resurselor;
d)creşterea cererii agregate; e)creşterea achiziţiilor guvernamentale.
34) Diferenţa dintre indicii Laspeyres şi Paasche este dată de: a)referinţa temporală a
preţurilor; b)referinţa temporală a cantităţilor; c)nivelul de dezvoltare al economiei;
d)modalitatea de eşantionare; e)orizontul temporal (scurt, mediu, lung).
35) Legea lui Okun exprimă: a)relaţia pozitivă dintre şomaj şi produsul intern brut; b)relaţia
pozitivă dintre inflaţie şi produsul intern brut; c)relaţia negativă dintre şomaj şi produsul
intern brut; d)relaţia negativă dintre inflaţie şi produsul intern brut; e)relaţia negativă
dintre şomaj şi dinamica preţurilor.
36) Legea lui Okun corelează: a)modificarea preţurilor cu modificarea salariilor;

b)modificarea efectivă a preţurilor cu modificarea lor anticipată; c)rata şomajului cu
producţia; d)rata şomajului cu iluzia monetară; e)rata şomajului cu modificarea salariilor.
37) Monetariştii susţin că: a)sporirea masei monetare are un impact puternic, pe termen lung,
asupra produsului intern brut; b)sporirea ratei dobânzii nu influenţează investiţiile;
c)sporirea masei monetare determină creşterea produsului intern brut pe termen lung doar
dacă este însoţită de creşterea fiscalităţii; d)sporirea masei monetare determină creşterea
produsului intern brut pe termen lung doar dacă este însoţită de reducerea fiscalităţii;
e)sporirea masei monetare nu influenţează, pe termen lung, produsul intern brut.
38) Dacă se anticipează creşterea într-un ritm mai rapid a preţurilor, atunci: a)consumatorii
preferă să amâne deciziile de consum; b)consumatorii apelează într-o mai mică măsură la
credite; c)populaţia economiseşte mai mult; d)producătorii acţionează într-un mediu de
afaceri stabil; e)viteza de circulaţie a banilor creşte.
39) Care sunt, în general, efectele pe termen scurt ale unei creşteri neanticipate a masei
monetare? a)îi determină pe producători să aprecieze că a avut loc o modificare
nefavorabilă a preţurilor relative; b)determină atât creşterea producţiei, cât şi a preţurilor;
c)determină creşterea producţiei, fără a influenţa nivelul preţurilor; d)conduce la creşterea
nivelului preţurilor, fără a influenţa producţia; e)lasă nemodificat nivelul preţurilor şi
producţia.
40) Efectele unei creşteri anticipate a masei monetare sunt: a)creşterea nivelului general al
preţurilor şi a producţiei; b)numai creşterea nivelului general al preţurilor; c)numai
creşterea producţiei; d)creşterea nivelului general al preţurilor şi reducerea producţiei;
e)reducerea producţieinivelului general al preţurilor şi a producţiei.
41) Ipoteza anticipărilor raţionale presupune că: a)şomajul involuntar este imposibil;
b)politica monetară neanticipată nu poate afecta producţia; c)anticipaţiile depind de
evoluţiile din trecut; d)erorile de anticipare sunt nesistematice; e)anticipările sunt realiste.
72
42) În condiţiile inflaţiei neanticipate: a)creditorii pierd, iar debitorii câştigă; b)creditorii
câştigă, iar debitorii pierd; c)atât debitorii, cât şi creditorii pierd; d)atât debitorii, cât şi
creditorii câştigă; e)puterea de cumpărare a banilor creşte.
43) Într-o perioadă de deflaţie, rata reală a dobânzii este: a)mai mare decât rata nominală a
dobânzii; b)negativă; c)mai mică decât rata nominală a dobânzii; d)egală cu rata
nominală a dobânzii; e)un indicator imposibil de calculat.
44) Curba Phillips ilustrează: a)relaţia directă dintre rata şomajului şi rata inflaţiei; b)relaţia
inversă dintre inflaţia neanticipată şi şomajul ciclic; c)relaţia inversă dintre inflaţia
anticipată şi şomajul ciclic; d)relaţia directă dintre inflaţia anticipată şi somajul natural;
e)relaţia inversă dintre inflaţia anticipată şi şomajul natural.
45) Care din următoarele procese conduc la deplasarea la dreapta a curbei Phillips?
a)creşterea ratei naturale a şomajului, ceteris paribus; b)creşterea ratei şomajului;
c)reducerea ratei anticipate a inflaţiei, ceteris paribus; d)creşterea ratei inflaţiei;
e)creşterea ratei inflaţiei şi reducerea ratei şomajului.
46) Care este motivul pentru care curba Phillips, ca relaţie inversă între şomaj şi inflaţie, s-a
dovedit corectă în perioada anilor 1960? a)variaţia semnificativă a ratei anticipate a
inflaţiei;b)variaţia semnificativă a ratei naturale a şomajului;c)menţinerea relativ
constantă a ratei anticipate a inflaţiei şi a ratei naturale a şomajului;d)nivelul redus al
inflaţiei;e)nivelul redus al şomajului.

48) Inflaţia se manifestă atunci când:a)masa monetară scade, iar oferta de bunuri economice
creşte; b)creşterea masei monetare este mai rapidă decât creşterea ofertei de bunuri
economice; c)scăderea masei monetare este mai rapidă faţă de scăderea ofertei de bunuri
economice; d)masa monetară este constantă, iar oferta de bunuri economice creşte;
e)masa monetară se reduce, iar oferta de bunuri economice este constantă.
49) Cea mai relevantă măsură a inflaţiei are în vedere: a) deflatorul produsului intern brut; b)
deflatorul consumului individual;c)indicele preţurilor de consum; d) indicele preţurilor
mărfurilor alimentare de consum; e) indicele preţurilor mărfurilor nealimentare de
consum.
50) Spirala inflaţionistă se referă la următoarea secvenţă cauzală: a) creşterea preţurilor –

reducerea puterii de cumpărare a banilor – reducerea cheltuielilor de consum; b) creşterea
mai lentă a salariilor faţă de creşterea preţurilor – reducerea salariului real – reducerea
cheltuielilor de consum; c) creşterea mai lentă a masei monetare faţă de creşterea
preţurilor – reducerea puterii de cumpărare a masei monetare – descurajarea cererii de
bunuri şi servicii; d) creşterea salariilor – creşterea preţurilor – revendicări salariale –
nouă creştere a preţurilor; e) creşterea salariilor – creşterea costurilor cu forţa de muncă –
concedieri – creşterea şomajului.
51) Inflaţia de import este cu atât mai mare cu cât: a) ponderea bunurilor importate este mai
redusă, iar elasticitatea cererii în raport cu preţurile bunurilor importate este mai ridicată;
b) ponderea bunurilor importate şi elasticitatea cererii în raport cu preţurile bunurilor
73
importate sunt mai reduse; c) ponderea bunurilor importate este mai mare, iar elasticitatea
cererii în raport cu preţurile bunurilor importate este mai redusă; d) ponderea bunurilor
importate şi elasticitatea cererii în raport cu preţurile bunurilor importate sunt mai mari;
e) firmele consumatoare ale bunurilor de import sunt mai dispuse să suporte creşterile
preţurilor externe pe seama profiturilor.
52) O politică fiscală restrictivă: a) determină accelerarea inflaţiei; b) reduce deficitul

bugetar; c) reduce rata şomajului; d) determină creşterea ratei dobânzii; e) elimină
investitorii privaţi de pe piaţa fondurilor.
53) Inflaţia contemporană reprezintă: a) inflaţia banilor de hârtie convertibili în aur; b)

deprecierea banilor neconvertibili în aur; c) devalorizarea banilor-metale preţioase; d)
o stare de echilibru monetaro-material; e) un proces de apreciere obiectivă a banilor aflaţi
în circulaţie.
54) Stabilitatea preţurilor în economia naţională se realizează când: a) toate preţurile din
economie sunt constante în perioada considerată; b) rata inflaţiei este constantă în mai
mulţi ani consecutivi; c) scade masa monetară; d) se menţine puterea de cumpărare a
banilor; e) creşte puterea de cumpărare a populaţiei.
55)Valoarea banilor scade atunci când: a) există inflaţie; b) ritmul creşterii preţurilor scade;
c) creşte masa monetară fără acoperire în mărfuri; d) producţia naţională se reduce, iar
masa monetară nu se modifică; e) se întâmplă oricare din situaţiile anterioare.
56) Care dintre afirmaţiile următoare este adevărată? a) dacă viteza de circulaţie a banilor este
supraunitară, atunci produsul intern brut nominal este mai mare decât masa monetară; b)
produsul intern brut nominal este întotdeauna dublul masei monetare; c) masa monetară
este egală cu produsul intern brut nominal; d) dacă viteza de circulaţie a banilor este egală
cu 2, atunci masa monetară este dublul produsului intern brut nominal; e) dacă masa
monetară este o treime din produsul intern brut nominal, atunci viteza de circulaţie a
banilor este 0,33.
57) Populaţia are tendinţa de a-şi reduce economiile în moneda naţională atunci când: 1)
moneda naţională se depreciază; 2) moneda naţională se apreciază; 3) rata dobânzii scade;
4) inflaţia creşte puternic; 5) rata profitului creşte. a) (1,3,4); b) (2,4,5); c) (2,3,4); d)
(2,3,5); e) (1,4).
58) Dezinflaţie înseamnă: a) scăderea durabilă pe termen lung a nivelului preţurilor; b)

creşterea durabilă pe termen lung a nivelului preţurilor; c) menţinerea nivelului preţurilor;
d) reducerea durabilă şi controlată a ratei inflaţiei; e) menţinerea unui nivel constant al
ratei inflaţiei.
59) Dezinflaţia reprezintă un proces de: a) reducere a preţurilor şi a puterii de cumpărare a

banilor; b) reducere a preţurilor şi creştere a puterii de cumpărare a banilor; c) reducere a
inflaţiei şi a puterii de cumpărare a banilor; d) reducere a inflaţiei şi creştere a puterii
de cumpărare a banilor; e) reducere a preţurilor, datorită reducerii ofertei de monedă.
60) Hiperinflaţia se caracterizează prin: a) reducerea masei monetare şi creşterea generalizată

a preţurilor; b) o rată lunară a inflaţiei de minim 50%; c) creşterea masei monetare în
74
acelaşi ritm cu creşterea preţurilor; d) reducerea puterii de cumpărare a monedei şi
reducerea preţurilor; e) creşterea puternică a cursului de schimb al monedei naţionale.
61) Ce cauză poate sta la baza inflaţiei prin costuri? a) creşterea şomajului şi a ofertei
agregate; b) reducerea costurilor cu materiile prime pe unitate de produs; c) creşterea
salariilor nominale, fără o creştere corespunzătoare a productivităţii; d) creşterea
cheltuielilor de la bugetul statului; e)creşterea deficitului de cont curent.
62) Inflaţia are ca principală cauză creşterea: a) ratei reale a dobânzii; b) ofertei nominale de
bani; c) ratei nominale a dobânzii; d) PIB real; e) excedentului bugetului de stat.
63) Efecte economice directe ale inflaţiei sunt: a) redistribuirea arbitrară a veniturilor
între agenţii economici; b) creşterea ratei şomajului; c) creşterea eficienţei economice; d)
creşterea riscului în economie; e) stoparea creşterii economice.
64) Identificaţi afirmaţia falsă dintre următoarele: a) creşterea masei monetare peste nevoile
circulaţiei determină creşterea preţurilor; b) inflaţia presupune creşterea de ansamblu a
preţurilor; c) creşterea productivităţii muncii permite combaterea inflaţiei; d) creşterea
salariilor concomitent cu scăderea productivităţii muncii poate determina inflaţie; e)
controlul preţurilor de către autorităţile statului asigură echilibru în economie.
65) Modelul contemporan al curbei Phillips are următoarele caracteristici: 1) reprezintă

relaţia dintre rata şomajului şi rata inflaţiei; 2) curba este stabilă pe termen scurt; 3)
include ratele aşteptate ale inflaţiei ; 4) implică o reducere a ratei naturale a şomajului
pe termen lung; 5)nici o variantă nu este corectă. a) (1,2); b) (1,3); c) (1, 2, 4); d) (2,4); e)
(5)
66) În cadrul măsurilor antiinflaţioniste, care acţionează asupra reducerii masei monetare, se
evidenţiază: a) reducerea ratelor dobânzilor; b) liberalizarea salariilor şi a preţurilor; c)
creşterea rezervelor bancare obligatorii; d) reducerea ofertei de bunuri; e) reducerea
ratei de rescont.
67) La reducerea inflaţiei pot contribui: a) creşterea salariilor nominale; b) creşterea ofertei
de bunuri; c) reducerea şomajului; d) creşterea deficitului bugetului de stat; e) creşterea
datoriei publice.
68) politică monetară care are ca obiectiv reducerea inflaţiei va urmări: a) reducerea
şomajului, atât absolut cât şi procentual; b) creşterea şomajului; c) creşterea masei
monetare proporţional cu producţia de bunuri şi servicii; d) indexarea salariilor în
aceeaşi proporţie cu creşterea preţurilor; e) reducerea Produsului intern brut.
69)Inflaţia se poate reduce dacă: a) se reduce concurenţa; b) deficitul bugetar se accentuează;

c) salariile nominale cresc într-un ritm superior creşterii productivităţii muncii; d) oferta de
bunuri se reduce; e) oferta de bunuri creşte.
75
70) Se dau următoarele date cu privire la preţurile bunurilor de consum în anii 2002 şi 2003:
Grupe de bunuri Preţuri curente (lei) Ponderea grupei în totalul
2002 2003 cheltuielilor de consum (%)
A 20 22 10
B 5 8 60
C 15 20 30
Presupunând că cele trei grupe de bunuri cuprind toate bunurile de consum din economia
naţională, rata inflaţiei în anul 2003 a fost: a) 136,8% ; b) 36,8%; c) 247%; d) 47%; e) 100%.
71) Ratele inflaţiei în cursul a doi ani consecutivi sunt 20% şi, respectiv, 25%. Dacă se
urmăreşte ca, în cursul unei perioade de trei ani, rata cumulată a inflaţiei să fie 65%,
atunci rata inflaţiei în cel de-al treilea an este: a) 10%; b) 13,8%; c) 20%; d) 30%; e)
120%.
72) Printre cauzele inflaţiei nu se numără: a) creşterea volumului împrumuturilor acordate

populaţiei; b) deficitul bugetar; c) scăderea puterii de cumpărare a banilor; d)
creşterea salariilor nominale; e) creşterea costurilor.
73) Care din următorii factori contribuie la apariţia inflaţiei prin ofertă? a)creşterea valorii
bunurilor exportate; b)creşterea costurilor de producţie; c)reducerea preţului resurselor;
d)creşterea cererii agregate; e)creşterea achiziţiilor guvernamentale.
74) Dacă se anticipează creşterea într-un ritm mai rapid a preţurilor, atunci:a)consumatorii
preferă să amâne deciziile de consum; b)consumatorii apelează într-o mai mică măsură la
credite; c)populaţia economiseşte mai mult; d)producătorii acţionează într-un mediu de
afaceri stabil; e)viteza de circulaţie a banilor creşte.
75) Curba Phillips ilustrează: a) relaţia directă dintre rata şomajului şi rata inflaţiei; b) relaţia
inversă dintre inflaţia neanticipată şi şomajul ciclic; c) relaţia inversă dintre inflaţia
anticipată şi şomajul ciclic; d) relaţia directă dintre inflaţia anticipată şi şomajul natural; e)
relaţia inversă dintre inflaţia anticipată şi şomajul natural.

77) Inflaţia are efecte negative majore asupra: a) agenţilor economici care-şi convertesc
disponibilităţile băneşti în valute stabile; b) debitorilor ce au de rambursat împrumuturi
mari; c) agenţilor economici cu venituri ajustabile; d) agenţilor economici care investesc
în acţiuni; e) agenţilor economici care au venituri fixe.
78) În 1997, rata dobânzii a fost de 80%, iar rata inflaţiei de 140%. Ce sumă va ridica peste un
an o persoană care a avut un depozit de 100 000 u.m. şi care va fi valoarea lor reală: a)
180 000 u.m.; 75 000 u.m.; b) 80 000 u.m.; 57 142 u.m c) 180 000 u.m.; 252 000
u.m.; d) 180 000 u.m.; 128 571 u.m.; e) 180 000 u.m.; 180 000 u.m.;
79) Dacă indicele general al preţurilor a fost de 240%, iar indexarea salariilor a fost de 75%
din rata inflaţiei cu cât va fi egal indicele salariului real ? a) 116,6%; b) 105%; c)
216,6%; d) 85,41%; e) 43,75%.
76
80) Dacă preţul unei pâini este în prezent de 5 500 lei, iar rata inflaţiei raportată la aceeaşi
lună din anul trecut a fost de 10%, care a fost preţul pâinii în urmă cu un an ? a) 5 500 lei;
b) 5 000 lei; c) 6 500 lei; d) 4 500 lei;e) 6 000 lei.
81) Într-un an rata dobânzii la depozitele bancare este de 12%, iar rata inflaţiei este 10%, în
aceste condiţii titularii de depozite bancare: a) obţin dobânzi real negative; b) obţin
dobânzi real pozitive; c) se vor orienta către piaţa acţiunilor; d) păstrează banii în conturi
la vedere; e) se vor orienta către piaţa obligaţiunilor.
77
Capitolul 22. Politica monetară,politica fiscală şi cererea agregată
1) Rata de impunere fiscală a scăzut de la 22% în t0, la 16% în t1. Efectul acestei scăderi a
fost reducerea economiei subterane şi, implicit, creşterea bazei de impozitarea de la 30
mld. u.m. la 45 mld. u.m. În aceste condiţii, veniturile la bugetul de stat: a) au crescut cu
1,6 mld. u.m.; b) au crescut cu 15 mld. u.m.; c) au crescut cu 6,6 mld. u.m.; d) au crescut
cu 7,2 mld. u.m.; e) nu s-au modificat.
2) Efectul de crowding out (de evicţiune): a) diminuează efectul de multiplicare din

economie; b) determină o majorare mai mare a producţiei la creştera cheltuielilor
guvernamentale, decât cea indusă de efectul de multiplicare; c) contribuie la scăderea ratei
dobânzii dacă cresc cheltuielile publice; d) a şi b; e) a şi c.
3) Multiplicatorul bugetului echilibrat este : a) egal cu zero; b) în relaţie directă cu IMC; c)

în relaţie inversă cu IMC; d) în relaţie inversă cu deficitul bugetar; e) nici un răspuns nu
este corect.
4) reducere a impozitului pe venituri are ca efect creşterea : a) multiplicatorului fiscal; b)

deficitului bugetar; c) cererii agregate; d) deficitului de cont curent; e) a, b, c şi d.
5) Dacă înclinaţia marginală spre import se reduce, atunci : a) multiplicatorul cheltuielilor

creşte; b) multiplicatorul transferurilor scade; c) multiplicatorul fiscal creşte; d) cererea
agregată scade; e) a, b şi c.
6) Presupunem că o economie traversează o stare de recesiune. Majorarea cheltuielilor

publice în economie determină creşterea deficitului bugetar structural, implicând : a)
reducerea deficitului bugetar actual; b) promovarea unei politici fiscale restrictive; c)
reducerea surplusului bugetar actual; d) creşterea surplusului bugetar actual; e) nici un
răspuns corect.
7) Presupunem că o economie traversează o stare de recesiune. Majorarea cheltuielilor

publice în economie determină creşterea deficitului bugetar structural, implicând : a)
reducerea deficitului bugetar actual; b) promovarea unei politici fiscale restrictive; c)
reducerea surplusului bugetar actual; d) creşterea surplusului bugetar actual; e) nici un
răspuns corect.
8) O economie înregistrează un deficit bugetar curent şi un surplus bugetar structural. În

aceste condiţii : a) traversează o perioadă de recesiune economică; b) traversează o
perioadă de expansiune economică; c) rata actuală a şomajului este mai redusă decât
NAIRU; d) rata actuală a şomajului corespunde NAIRU; e) a şi c.
9) Politicile de stabilizare au efect asupra economiei prin intermediul: a) pieţei factorilor; b)

cererii agregate; c) cererii de muncă; d) ofertei de capital; e) ofertei agregate.
10) O majorare a transferurilor în faza de recesiune economică determină (caeteris paribus): a)

reducerea venitului disponibil al populaţiei; b) reducerea deficitului bugetar; c) reducerea
investiţiilor ca urmare a efectului de evicţiune; d) stimularea cererii interne; e) c) şi d).
78
11) Dacă oferta de monedă creşte atunci, conform modelului IS-LM: a) curba IS se deplasează
către dreapta; b) curba LM se deplasează către stânga; c) nivelul producţiei creşte; d) rata
dobânzii creşte; e) vechiul nivel de echilibru al economiei corespunde unui exces de
cerere de monedă.
12) O reducere a ratei de presiune fiscală determină conform modelului IS-LM: a) o reducere
a ratei dobânzii; b) creşterea ratei şomajului; c) deplasarea LM către dreapta; d) creşterea
ratei dobânzii; e) un exces de ofertă de bunuri la vechiul nivel de echilibru al venitului.
13) O politică monetară expansionistă conduce la: a) reducerea şomajului structural; b)

creşterea producţiei pe termen scurt; c) reducerea şomajului conjunctural; d) a, b şi c ; e) b
şi c
14) Corespunzător macroeconomiei monetariste moderne, pe o perioadă îndelungată de timp :

a) rata reală a dobânzii este determinată pe piaţa fondurilor de împrumut; b) există o
relaţie directă între oferta monetară şi PIB nominal; c) viteza de circulaţie a banilor este
relativ stabilă; d) există o identitate între cheltuielile cumpărătorilor şi veniturile
vânzătorilor; e) a, b, c şi d.
15) În condiţiile în care cererea monetară este constantă, politica monetară restrictivă : a)
reduce stocul monetar şi rata dobânzii scade; b) reduce stocul monetar şi rata dobânzii
creşte; c) creşte stocul monetar şi rata dobânzii creşte; d) creşte stocul monetar şi rata
dobânzii scade; e) stimulează creşterea investiţiilor economice.
16) Prespunem ca economia României ar fi in echilibru la nivelul PIB-ului potential. Dacă se

majorează cererea agregată din economie în preajma alegerilor, atunci se pot manifesta
următoarele consecinţe : a) reducerea ratei inflaţiei; b) dispariţia arbitrajului între inflaţie
şi şomaj pe termen scurt; c) creşterea NAIRU pe termen scurt; d) reducerea NAIRU pe
termen scurt; e) reducerea presiunilor salariale pe piaţa muncii.
17) Dacă rata actuală a şomajului este mai mică decât rata şomajului natural, atunci: a) rata
efectivă a inflaţiei tinde să fie mai mică decât rata anticipată a inflaţiei; b) resursele
economiei sunt subutilizate; c) în economie nu există presiuni inflaţioniste; d) toate
variantele de mai sus; e) nici una dintre variantele de mai sus.
18) Când deficitul bugetar se acoperă prin datorie publică internă, se creează premise ca rata
dobânzii să: a) fie inferioară ratei şomajului; b) nu se modifice; c) crească; d) scadă; e) fie
superioară ratei şomajului.
19) Economia se află în situaţie inflaţionistă. O reducere în: a) cheltuiala guvernamentală

coboară permanent rata inflaţiei din economie; b) creşterea ofertei nominale de bani
reduce rata inflaţiei, fără nici un efect asupra output-ului pe termen scurt; c) creşterea
ofertei nominale de bani reduce rata inflaţiei şi nivelul output-ului pe termen scurt; d)
cheltuiala guvernamentală reduce rata inflaţiei,fără a avea nici un efect asupra output-ului
pe termen scurt; e) nivelul taxelor temperează ritmul de creştere a preţurilor
20) Deficitul bugetar este de 10 miliarde u.m. În condiţiile în care deficitul bugetar se
finanţează integral prin emisiune monetară, iar multiplicatorul banilor este 4, masa
monetară: a)creşte cu 2,5 miliarde u.m.; b)se reduce cu 2,5 miliarde u.m.; c)creşte cu 40
miliarde u.m.; d)se reduce cu 40 miliarde u.m.; e)nu se modifică.
79
21) Deficitul bugetar de 5000 miliarde lei este finanţat integral prin expansiune monetară.
Dacă rata rezervelor băncilor comerciale este 20%, atunci masa monetară: a)creşte cu
5000 miliarde lei; b)creşte cu 25000 miliarde lei; c)rămâne constantă; d)scade cu 5000
miliarde lei; e)scade cu 25000 miliarde lei.
22) Într-o economie închisă, excedentul bugetar poate fi folosit pentru: a)rambursarea
împrumuturilor publice externe; b)rambursarea împrumuturilor publice externe şi interne;
c)rambursarea împrumuturilor publice interne; d)creşterea datoriei publice interne şi
externe; e)creşterea datoriei publice interne.
23) Creşterea deficitului bugetar determină: a)reducerea datoriei publice; b)reducerea ratelor
dobânzii şi creşterea investiţiilor private; c)reducerea ratelor dobânzii şi a investiţiilor
private; d)creşterea ratelor dobânzii şi a investiţiilor private; e)creşterea ratelor dobânzii
şi reducerea investiţiilor private.
24) Care din măsurile de politică bugetară sunt aplicate în faza de recesiune economică?
a)sporirea cheltuielilor bugetare; b)majorarea impozitelor; c)“îngheţarea” programelor de
protecţie socială; d)extinderea aparatului administraţiei publice; e)majorarea ratei
dobânzii
25) Investiţiile publice cresc cu 20 miliarde u.m. Multiplicatorul bugetar este 3. Produsul
intern brut creşte cu:a)100 miliarde u.m.; b)40 miliarde u.m.; c)60 miliarde u.m.; d)6.67
miliarde u.m.; e)33 miliarde u.m.
26) Eficienţa politicilor de stabilizare a economiei este limitată deoarece: a)pot creşte
producţia reală; b)acţionează cu întârziere asupra economiei; c)pot fi folosite rapid pentru
a modifica nivelul preţurilor; d)pot reduce marja de fluctuaţie a economiei; e)toate cele
de mai sus.
27) Efectele unei politici monetare restrictive constau în: a)scăderea ofertei de monedă şi
creşterea ratei dobânzii; b)scăderea nivelului investiţiilor şi scăderea cererii agregate;
c)diminuarea inflaţiei; d)toate cele de mai sus; e)nici un răspuns corect.
28) Efectul de evicţiune se referă la faptul că: a)o creştere a cheltuielilor de consum
determină o scădere a cheltuielilor cu investiţiile; b)taxele pe venit conduc la salarii
situate între venitul total şi venitul disponibil; c)o scădere a cheltuielilor guvernamentale
va determina o scădere a consumului; d)o creştere a cheltuielilor guvernamentale va
determina o creştere a ratei dobânzii; e)nici un răspuns corect.
29) Stabilizatorii automaţi sunt: a)elementele de politică fiscală care deplasează bugetul spre
deficit în timpul unei contracţii; b)elementele de politică fiscală care deplasează bugetul
spre excedent în timpul unei contracţii; c)elementele de politică fiscală care echilibrează
automat bugetul; d)nici una dintre variante nu este corectă. e)toate de mai sus.
30) Unul dintre dezavantajele politicilor de stabilizare este că: a)impozitele ar putea scădea;
b)rata dobânzii ar putea scădea; c)guvernul poate fi o cauză a ciclurilor economice; d)se
pot implementa rapid; e)toate de mai sus
80
31) Dacă PIB potenţial este mai mare decât PIB efectiv: a)apare un decalaj inflaţionist;
b)apare un decalaj recesionist; c)scade şomajul; d)apare tendinţa de creştere generală a
salariilor; e)nici una dintre variante nu este corectă.
32) Dacă PIB potenţial este mai mic decât PIB efectiv: a)apare un decalaj inflaţionist; b)apare
un decalaj recesionist; c)creşte şomajul; d)apare tendinţa de scădere a salariilor; e)nici
una dintre variante nu este corectă.
33) Presupunem că BNR scade oferta de bani. Pe termen scurt: a)investiţiile, producţia reală
şi nivelul preţurilor scad; b)cresc investiţiile, producţia reala scade, iar nivelul preţurilor
ramâne neschimbat; c)investiţiile, producţia reala şi nivelul preţurilor cresc; d)investiţiile
scad, producţia reală creşte şi nivelul preţurilor scad; e)nici una dintre variante nu este
corectă
34) O ţară ar trebui să se specializeze în producerea acelor bunuri : a)care au cele mai mari
preţuri; b)care utilizează cea mai mare cantitate de muncă; c)pentru care ţara are un
avantaj absolut; d)pentru care ţara are un avantaj comparativ; e)care au cele mai mici
preţuri.
35) Dacă rata anticipată a inflaţiei creşte, atunci curba Phillips: a)se deplasează în jos; b)se
aplatizează; c)se deplasează în sus; d)nu se deplasează; e)devine mai abruptă.
36) Dacă BNR creşte oferta de bani, atunci pe termen scurt: a)investiţiile cresc, producţia
reală scade şi nivelul preţurilor scade; b)investiţiile scad, producţia reală creşte şi nivelul
preţurilor scade;c)investiţiile scad, producţia reală scade şi nivelul preţurilor scade;
d)inflaţia scade; e)investiţiile, producţia reală şi nivelul preţurilor cresc.
37) Mărimea efectului unei schimbări a cererii agregate asupra venitului şi preţurilor depinde,
în primul rând, de: a)orizontul de timp; b)politica monetară; c)înclinaţia curbei cererii
agregate; d)politica socială a guvernului; e)politica fiscală.
38) În cazul apariţiei unui decalaj inflaţionist în economie, politica de stabilizare ar trebui să
urmărească: a)creşterea ofertei de bani; b)scăderea ofertei de bani; c)creşterea
cheltuielilor guvernamentale; d)scăderea taxelor; e)creşterea transferurilor sociale.
39) Pentru a absorbi un decalaj recesionist, politica de stabilizare trebuie să urmărească:

a)scăderea ofertei de bani; b)creşterea ofertei de bani; c)scăderea cheltuielilor
guvernamentale; d)creşterea taxelor; e)scăderea transferurilor sociale.
40) Pentru a promova stabilitatea monetară şi o inflaţie scăzută, BNR ar trebui: a)să fie aleasă
de populaţie; b)să fie numită de Parlament; c)să fie independentă; d)să aibă mandate mai
scurte pentru Guvernator şi pentru Consiliul de Administraţie; e)să urmărească
concomitent toate obiectivele politicilor macroeconomice.
41) Care dintre măsurile de mai jos nu este potrivită pentru a reduce inflaţia: a)scăderea
nivelului rezervelor fracţionare;b)creşterea nivelului rezervelor fracţionare; c)vânzarea de
obligaţiuni guvernamentale de către BNR; d)impunerea unor restricţii la acordarea de
credite de către băncile comerciale; e)toate cele de mai sus.
81
42) În cadrul strategiei de ţintire a inflaţiei promovată de Banca Naţională a României, atunci
când inflaţia curentă este peste nivelul ţintă, se va promova: a)o politică monetară
expansionistă; b)o politică fiscală expansionistă; c)reducerea ratei dobânzii; d)creşterea
cererii agregate; e)creşterea ratei dobânzii.
43) În cadrul strategiei de ţintire a inflaţiei promovată de Banca Naţională a României, atunci
când inflaţia curentă este sub nivelul ţintă, se va promova: a)o politică monetară
restrictivă; b)o politică fiscală restrictivă; c)reducerea ratei dobânzii; d)scăderea cererii
agregate; e)creşterea ratei dobânzii.
44) Care dintre următoarele măsuri nu concordă cu reducerea deficitelor bugetare:

a)eliminarea subvenţiilor; b)punerea accentului pe impozitele indirecte; c)mărirea bazei
de impozitare (cât mai puţin de la tot mai mulţi); d)constrângeri bugetare tari aplicate
firmelor; e)constrângeri bugetare moi aplicate firmelor de stat şi constrângeri bugetare
tari aplicate firmelor private.
45) Creşterea deficitului bugetar determină: a)reducerea ratelor dobânzii, ieşiri de capital în
străinătate şi deprecierea cursului de schimb; b)reducerea ratelor dobânzii, ieşiri de
capital în străinătate şi aprecierea cursului de schimb; c)creşterea ratelor dobânzii, intrări
de capital din străinătate şi aprecierea cursului de schimb; d)creşterea ratelor dobânzii,
intrări de capital din străinătate şi deprecierea cursului de schimb; e)creşterea investiţiilor
private.
46) Dacă Ministerul de Finanţe utilizează veniturile din privatizare pentru a răscumpăra
datorie publică internă, atunci: a)ratele dobânzii cresc; b)ratele dobânzii se reduc;
c)investiţiile sunt descurajate; d)produsul intern brut se reduce; e)cheltuielile cu
dobânzile la datoria publică internă cresc.
47) Dacă veniturile bugetare sunt mai mici decât cheltuielile bugetare, atunci; a)bugetul este
excedentar; b)datoria publică se reduce; c)datoria publică se măreşte; d)statul acordă
împrumuturi interne şi externe; e)trebuie reduse impozitele pentru echilibrarea bugetului.
48) Pe termen scurt, politica monetară expansivă determină: a) creşterea ratei dobânzii;
b)scăderea producţiei reale; c)scăderea nivelului preţurilor; d) creşterea producţiei
reale; e) menţinerea constantă a ratei dobânzii.
49) Diminuarea investiţiilor ca urmare a creşterii ratei dobânzii, creştere determinată de

sporirea cheltuielilor publice ce necesită finanţare, se numeşte: a) iluzie monetară; b)
efect Okun; c) trapă de lichiditate; d) efect de avuţie; e) efect de evicţiune.
50) În viziunea teoriei keynesiste, ieşirea dintr-un decalaj recesionist prin intervenţia statului
se poate realiza prin: a) îngheţarea preţurilor; b) creşterea ratei dobânzii; c) creşterea
cheltuielilor publice; d) reducerea ritmului de creştere al masei monetare; e)
diminuarea cheltuielilor publice.
51) Efectul de crowding-out scoate în evidenţă: a) impactul pozitiv al creşterii deficitului

bugetar asupra creşterii economice; b) implicaţiile unei politici fiscale restrictive; c)
impactul pozitiv pe care-l are creşterea deficitului bugetar asupra investiţiilor private; d)
impactul negativ pe care-l are creşterea deficitului bugetar asupra investiţiilor
private; e) paradoxul economisirii.
82
52) O creştere a deficitului bugetar va conduce la: a) creşterea economiilor private; b)
creşterea economiilor naţionale; c) reducerea economiilor private; d) reducerea
economisirii naţionale; e) nici una din cele de mai sus.
53) Ce efect va avea reducerea economisirii naţionale asupra ratei dobânzii bancare şi
respectiv investiţiilor private? a) scade; cresc; b) scade; scad; c) creşte; cresc; d) creşte;
scad; e) creşte; nu se modifică.
54) În conformitate cu teoria neutralităţii banilor, o creştere a cantităţii de bani în economie va

afecta pe termen lung: a) doar nivelul preţurilor; b) doar nivelul producţiei; c) nivelul
şomajului; d) doar rata reală a dobânzii; e) doar investiţiile planificate.
83
Capitolul 23 Interdependente economice internationale
1) Totalitatea tranzacţiilor de vânzare-cumpărare de bani naţionali, inclusiv reglementările şi
instituţiile aferente reprezintă: a) piaţa mondială; b) comerţul internaţional; c) piaţa
bunurilor cu grad ridicat de complexitate; d) piaţa de capital; e) piaţa valutară.
2) Piaţa schimburilor valutare constă în: a) vânzare-cumpărare de bani aparţinând diferitelor

ţări; b) tranzacţii cu titluri de valoare; c) comerţ invizibil; d) vânzarea-cumpărarea de
bunuri economice între parteneri din diverse ţări; e) deficitul balanţei de plăţi externe.
3) Euro este: a) o monedă naţională; b) un echivalent monetar al unor ţări dezvoltate; c) o

monedă de schimb doar pentru ţările în tranziţie; d) o monedă unică pentru o uniune
economică internaţională; e) o simplă unitate monetară de cont.
4) Când B.N.R. cumpără dolari: a) se măreşte masa monetară în circulaţie; b) se reduce masa
monetară în circulaţie; c) masa monetară în circulaţie rămâne constantă; d) se diminuează
rezerva valutară a ţării; e) se accentuează deficitul balanţei de plăţi externe.
5) Pe piaţa valutară se realizează: a) operaţiuni de finanţare şi refinanţare; b) tranzacţii la

vedere şi la termen cu titluri de valoare; c) tranzacţii la vedere şi la termen cu acţiuni; d)
tranzacţii la termen cu obligaţiuni; e) tranzacţii la vedere şi la termen cu valute.
6) Cursul valutar anunţat zilnic de către B.N.R. este: a) cursul la care se desfăşoară toate
tranzacţiile pe piaţa valutară; b) cel mai ridicat curs al pieţei valutare; c) cel mai redus curs
al pieţei valutare; d) media cursurilor valutare ale tranzacţiilor pe piaţa valutară; e) cursul
valutar obligatoriu pentru toţi agenţii economici.
7) Dacă oferta este mai mare decât cererea pe piaţa valutară, atunci: a) moneda naţională
slăbeşte în raport cu valuta; b) moneda naţională se depreciază în raport cu valuta; c)
moneda naţională se apreciază în raport cu valuta; d) cursul valutar exprimat în unităţi de
monedă naţională pe unitatea de valută creşte;e) banca centrală trebuie să vândă valută.
8) Creditele acordate de către instituţiile financiare internaţionale: a) reduc deficitul balanţei

comerciale; b) măresc excedentul balanţei comerciale; c) reduc activul balanţei de încasări
şi plăţi externe; d) măresc încasările din balanţa de încasări şi plăţi externe; e) nu au nici
un efect asupra balanţei de încasări externe
9) Contravaloarea mărfurilor achiziţionate din UE de către o firmă autohtonă se înregistrează

la: a) „Ieşiri” în componenta balanţă comercială; b) „Ieşiri” în componenta investiţii
străine; c) „Intrări” în componenta balanţa comercială; d) „Intrări” în componenta
transferuri externe; e) determină creşterea ofertei de valută în România.
10) Dacă guvernul decide să reducă impozitul pe profit, atunci: a) scade cererea pentru
investiţii şi moneda naţională se apreciază; b) rata dobânzii scade şi moneda naţională se
apreciază; c) rata dobânzii creşte şi moneda naţională se depreciază; d) creşte cererea
pentru investiţii şi moneda naţională se apreciază; e) a şi b.
11) Creşterea taxelor vamale la importul de bunuri : a) creşterea cererii de valută şi aprecierea
monedei naţionale; b) creşterea ofertei de valută şi deprecierea monedei naţionale; c)
84
reducerea cererii de valută şi aprecierea monedei naţionale; d) reducerea ofertei de valută
şi deprecierea monedei naţionale; e) a şi c.
12) Un cetăţean american doreşte să cumpere un automobil de teren şi oscilează între a-l
achiziţiona din SUA sau UE. Banii plătiţi pe un autoturism achiziţionat în SUA, la preţul
de 20000 $, ar permite cumpărarea doar a 3/5 din acelaşi autoturism în UE, la preţul de
22000 €. Cursul nominal de schimb precum şi cursul de schimb în paritatea puterii de
cumpărare (PPP) sunt : a) 1€ = 1,83$; 1€ = 0,9$; b) 1€ = 0,9$; 1€ = 1,83$; c) 1€ = 1,51$;
1€ = 1,1$; d) 1$ = 1,51€; 1$ = 1,51€; e) 1€ = 1,1$; 1$ = 1,51€.
13) Finanţarea deficitului bugetar din surse interne atrage după sine: a) aprecierea monedei
naţionale; b) reducerea ratei dobânzii din sectorul bancar; c) deprecierea monedei
naţionale; d) rata dobânzii nu este influenţată; e) b şi c.
14) Dacă presupunem că leul s-a apreciat în anul 2004 cu 20 % în raport cu euro, şi cunoscând
că rata inflaţiei în România a fost de 10%, iar în zona euro de 2%, atunci aprecierea reală
a leului a fost: a) 8 %; b) 18 %; c) 28 %; d) 10 %; e) nu se poate determina.
15) Până în 2004, moneda naţională a cunoscut o perioadă de depreciere nominală în raport cu
euro. Presupunem că deprecierea nominală a leului a fost într-un an de 10 %, în condiţiile
în care rata inflaţiei externe a fost de 2 %, iar cea internă de 14 %. În aceste condiţii, se
poate afirma că : a) leul s-a apreciat în termeni reali cu 12 %; b) leul s-a apreciat în
termeni reali cu 4 %; c) leul s-a depreciat în termeni reali cu 2 %; d) leul s-a depreciat în
termeni reali cu 12 %; e) leul s-a apreciat în termeni reali cu 2 %.
16) Dacă soldul balanţei comerciale este negativ: a) balanţa de plăţi externe este deficitară; b)
soldul contului de capital este negativ; c) investiţiile interne sunt mai mari decât
economiile interne; d) investiţiile interne sunt mai mari decât economiile interne; e)
rezervele valutare internaţionale pot creşte.
17) Efectul probabil al aprecierii cursului nominal de schimb este: a) reducerea importului; b)
creşterea exportului; c) reducerea cererii de valută; d) creşterea ofertei de valută; e)
creşterea deficitului contului curent.
18) Economisirea este dată de relaţia S = -40 + 0,25Y, unde S este volumul economisirii iar Y
este PIB-ul. Investiţiile sunt 40 mld. u.m. iar ieşirile nete de capital sunt 10 mld. u.m.
Dacă rezervele valutare rămân constante, atunci PIB-ul este: a) 160 mld. u.m.; b) 200 mld.
u.m.; c) 360 mld. u.m.; d) 400 mld. u.m.; e) 500 mld. u.m..
19) În condiţiile actuale, economia mondială: a) este omogenă; b) are caracter dinamic; c)
cuprinde doar economiile superdezvoltate; d) cuprinde numai economiile subdezvoltate
care sunt preponderente; e) presupune anularea suveranităţii naţionale a tuturor ţărilor.
20) Fluxurile economice internaţionale în prezent: a) se referă doar la mişcările de bunuri

materiale şi de servicii între ţări; b) nu sunt dependente organic de diviziunea mondială a
muncii; c) pot fi studiate numai la nivel regional; d) apreciate în unitatea lor organică,
constituie circuitul economic mondial; e) sunt incompatibile cu principiile autonomiei şi
independenţei naţional-statale.
85
21) Necesitatea şi posibilitatea specializării internaţionale constă în faptul că: a) permit ţărilor
dezvoltate să-şi valorifice superior factorii de producţie; b) avantajează sub toate aspectele
ţările slab dezvoltate; c) nu oferă condiţii pentru vânzarea favorabilă pe piaţa mondială a
bunurilor cu grad ridicat de prelucrări; d) oferă întotdeauna avantaje ţărilor care vând pe
piaţa mondială resursele lor naturale şi de muncă; e) evoluează în sensuri contradictorii.
22) Balanţa comercială în raport cu balanţa de încasări şi plăţi externe: a) este mai
cuprinzătoare; b) este o componentă a balanţei de plăţi externe; c) este întotdeauna
excedentară; d) este activă atunci când valoarea importului este mai mare decât valoarea
exportului; e) este mai cuprinzătoare decât balanţa de plăţi externe deoarece cuprinde şi
comerţul invizibil.
23) Creşterea exportului: a) reduce deficitul balanţei comerciale; b) reduce excedentul balanţei
comerciale; c) măreşte activul balanţei de încasări şi plăţi externe; d) arată întotdeauna o
concurenţă scăzută a pieţei interne; e) menţine constante încasările din balanţa de încasări
şi plăţi externe.
24) O ţară realizează exporturi de 10 miliarde dolari şi importuri de 20 milioane euro. În cazul
în care 1 euro =1,5 dolari, balanţa comercială a ţării respective înregistrează: a) deficit de
5 miliarde dolari; b) deficit de 10 miliarde dolari; c) deficit de 20 miliarde dolari; e)
excedent de 10 miliarde dolari.
25) În condiţiile în care excedentul balanţei comerciale a unei ţări reprezintă 10 miliarde
dolari, iar exporturile reprezintă 60 miliarde dolari, atunci importurile ţării respective
reprezintă: a) 50 miliarde dolari; b) 70 miliarde dolari; c) 40 miliarde dolari; d) 60
miliarde dolari; e) 30 miliarde dolari.
26) Balanţa comercială este afectată negativ dacă preţurile de export cresc, iar bunurile
exportate au cerere: a) elastică; b) inelastică; c) unitară; d) constantă; e) perfect inelastică.
27) Dacă autorităţile monetare acţionează în direcţia aprecierii monedei naţionale: a) sunt
avantajaţi exportatorii; b) sunt avantajaţi importatorii; c) sunt avantajaţi atât exportatorii
cât şi importatorii; d) nu sunt avantajaţi nici exportatorii nici importatorii; e) creşte datoria
externă.
28) Când rata dobânzii interne este superioară celei internaţionale, are loc: a) atragerea
capitalului străin în ţară; b) deprecierea monedei naţionale; c) aprecierea monedei
naţionale; c) creşterea cursului de schimb; e) nici un răspuns corect.
29) Stimularea exporturilor este provocată de: a) scăderea cursului de schimb; b)deprecierea
monedei; c) creşterea ratei dobânzii interne peste cea internaţională; d)creşterea cursului
de schimb; e) nici un răspuns corect.
30) Apreciere a monedei naţionale conduce, pe termen scurt, la: a) stimularea exporturilor; b)
stimularea importurilor; c) scăderea deficitului balanţei comerciale; d) scăderea
nivelului de trai în ţările dezvoltate; e) stimularea importurilor şi exporturilor.
31) Sunt afirmaţii corecte privind exporturile: a) sunt incluse în contul curent; b) constituie
ieşiri de capital; c) sunt întotdeauna mai mici decât importurile în ţările dezvoltate; d) nu
86
reprezintă o componentă a balanţei de plăţi, ci o componentă a balanţei comerciale; e)
sunt influenţate de evoluţia cursului de schimb.
32) Dacă PIB potenţial este mai mare decât PIB efectiv: a)apare un decalaj inflaţionist;
b)apare un decalaj recesionist; c)scade şomajul; d)apare tendinţa de creştere generală a
salariilor; e)nici una dintre variante nu este corectă.
33) Dacă PIB potenţial este mai mic decât PIB efectiv: a)apare un decalaj inflaţionist; b)apare
un decalaj recesionist; c)creşte şomajul; d)apare tendinţa de scădere a salariilor; e)nici
una dintre variante nu este corectă.
34) Presupunem că BNR scade oferta de bani. Pe termen scurt: a)investiţiile, producţia reală
şi nivelul preţurilor scad; b)cresc investiţiile, producţia reala scade, iar nivelul preţurilor
ramâne neschimbat; c)investiţiile, producţia reala şi nivelul preţurilor cresc; d)investiţiile
scad, producţia reală creşte şi nivelul preţurilor scad; e)nici una dintre variante nu este
corectă
35) O ţară ar trebui să se specializeze în producerea acelor bunuri : a)care au cele mai mari
preţuri; b)care utilizează cea mai mare cantitate de muncă; c)pentru care ţara are un
avantaj absolut; d)pentru care ţara are un avantaj comparativ; e)care au cele mai mici
preţuri.
36) Dacă rata anticipată a inflaţiei creşte, atunci curba Phillips: a)se deplasează în jos; b)se
aplatizează; c)se deplasează în sus; d)nu se deplasează; e)devine mai abruptă.
37) Dacă inflaţia creşte mai mult în zona euro decât în România atunci puterea de cumpărare
a unui leu relativ la euro: a)creşte; b)scade; c)puterea de cumpărare nu depinde de
inflaţie, ci de politica monetară a băncii centrale; d)nu se modifică; e)puterea de
cumpărare nu depinde de inflaţie, ci de nivelul economisirilor.
38) Dacă BNR creşte oferta de bani, atunci pe termen scurt: a)investiţiile cresc, producţia
reală scade şi nivelul preţurilor scade; b)investiţiile scad, producţia reală creşte şi nivelul
preţurilor scade;c)investiţiile scad, producţia reală scade şi nivelul preţurilor scade;
d)inflaţia scade; e)investiţiile, producţia reală şi nivelul preţurilor cresc.
39) Mărimea efectului unei schimbări a cererii agregate asupra venitului şi preţurilor depinde,
în primul rând, de: a)orizontul de timp; b)politica monetară; c)înclinaţia curbei cererii
agregate; d)politica socială a guvernului; e)politica fiscală.
40) Gradul deschiderii economiilor naţionale către economia mondială nu depinde de:a)
capacitatea de a produce bunuri şi servicii cerute de piaţa mondială; b) asigurarea unui
management de calitate; c) existenţa libertăţii economice; d) aprecierea monedei
naţionale; e) nici unul dintre factorii anteriori.
41) Grupul de naţiuni care domină economia mondială este format din: a) Uniunea
Europeană şi statele din Centrul şi Estul Europei; b) statele membre ale OPEC; c) Japonia
şi celelalte state membre ale ASEAN; d) Japonia, SUA şi Uniunea Europeană; e)
statele membre ale NAFTA (SUA, Canada şi Mexic).
87
42) În cadrul formelor pieţei mondiale, rolul principal este deţinut de: a) piaţa internaţională a
muncii; b) piaţa tehnologiilor de vârf; c) piaţa monetară internaţională; d) piaţa
internaţională a capitalurilor; e) comerţul internaţional.
43) Dacă soldul contului curent este negativ: a) rezervele valutare internaţionale pot creşte; b)
balanţa de plăţi externe este deficitară; c)soldul contului de capital este negativ; d)
investiţiile interne sunt mai mari decât economiile interne; e) nici un răspuns nu este
corect.
44) Echilibrarea balanţei de plaţi externe se poate realiza prin: 1) reducerea protecţiei tarifare;
2) deprecierea monedei naţionale; 3) utilizarea activelor de rezervă ale Băncii
Naţionale; 4) reducerea exporturilor; 5) stimularea importurilor. a) (1,2); b) (2,3); c)
(4,5); d) (2,4); e) (3,5)
45) Instrumente ale politicii comerciale netarifare sunt: a) taxe vamale la import; b) taxe
vamale la export; c) subvenţii la export; d) verificarea încadrării bunurilor în
standarde de calitate; e) nici un răspuns corect.
46) Nu reprezintă măsuri netarifare aplicate exporturilor: a) plafoanele cantitative; b)

exigenţele de calitate; c) taxele vamale; d) licenţele de import; e) toate cele de mai sus.
47) Care dintre următoarele măsuri poate reduce competitivitatea firmelor autohtone la export:
a) reducerea protecţiei sociale a şomerilor; b) creşterea subvenţiilor acordate firmelor
autohtone; c) aprecierea monedei naţionale; d) şomajul; e) creşterea economică.
48) În prezent, pe piaţa valutară din România, exprimarea cursului de schimb leu/dolar are loc
prin metoda: a) cotării directe; b) cotării indirecte; c) administrativă; d) parităţii puterii
de cumpărare a monedelor care se schimbă; e) variantele a-d false.
49) Care dintre următoarele afirmaţii sunt corecte? 1) cursul valutar este preţul monedei
naţionale exprimat într-o altă monedă naţională; 2) cursul valutar este un preţ pe piaţa
titlurilor de credit; 3) când moneda naţională se apreciază, cursul ei de schimb scade; 4)
când moneda naţională se apreciază, importul creşte; 5) când moneda naţională se
depreciază, exportul scade. a) (1,4); b) (1, 3); c) (2,3); d) (3,4,5); e) (4,5)
50) Nu reprezintă un factor favorabil deprecierii unei monede: a) creşterea inflaţiei; b)

creşterea ratei dobânzii; c) deficitul balanţei comerciale; d)recesiunea; e) creşterea ratei
şomajului.
51) Importul de bunuri şi servicii depinde de produsul intern brut, conform relaţiei Imp = 200
+ 0,5Y, unde Imp reprezintă importul, iar Y produsul intern brut. Dacă soldul balanţei
comerciale este 50 u.m., iar produsul intern brut 1.000 u.m., atunci valoarea exportului de
bunuri şi servicii este (în u.m.): a) 1.000; b) 1.500; c) 500; d) 750; e) 950.
52) Economiile private reprezintă 17%, iar investiţiile private 22% din PIB. Deficitul
guvernamental de fonduri este 3,5% din PIB. Soldul contului curent reprezintă, ca
procentaj din PIB: a) 5%; b) 4,5%; c) -5,5%; d) -8,5%; e) 3%.
53) Care dintre următoarele consecinţe privind importurile şi exporturile unei ţări pentru un
bun este posibilă atunci când preţul mondial creşte relativ la preţul intern? a)importurile
88
cresc; b)importurile rămân constante; c) exporturile cresc; d) exporturile scad;
e)importurile şi exporturile scad concomitent.
54) Balanţa de plăţi externe reprezintă: a) tablou statistico-economic în care se include şi prin
care se compară încasările şi plăţile realizate de o ţară din relaţiile sale economice,
financiare şi monetare cu alte ţări pe timp de un an; b) fluxurile valorice cu străinătatea şi
stocul de resurse financiar-valutare, aflate la dispoziţia unei economii naţionale la un
moment dat; c) un instrument valutar-financiar util analizei şi controlului fluxurilor
interne şi externe al unei ţări pe timp de un an;d) componentă a balanţei comerciale; e) un
instrument util doar ţărilor cu economie de piaţă.
55) În procesul de globalizare (chiar slabă) are loc dereglementarea pieţelor. Una din
afirmaţiile de mai jos privind acest proces este falsă: a) preţurile devin mai libere; b)
condiţiile de intrare/ieşire de pe piaţă se relaxează; c) se elimină normele şi regulile
esenţiale privind concurenţa; d) are loc restrângerea drastică a intervenţiei directe a
statului cu mecanismele pieţei.
56) În planul politicilor economice şi al doctrinelor, globalizarea favorizează afirmarea

perceptelor: a) keynesiste;b) neokeynesiste; c) clasice; d) neoliberale; e) marxiste.
57) Pe pieţele globalizate, concurenţa se duce mai ales între: a) firme individuale mari,
puternice; b) firme mici şi mijlocii; c) între diferite economii naţionale privite global; d)
între sistemele internaţionale de producţie ale companiilor transnaţionale (CTN); e) între
UE şi SUA.
58) Filialele din străinătate ale CTN sunt create mai ales prin: a) export de bunuri de capital;
b) investiţii externe directe; c) investiţii externe de portofoliu; d) investiţii externe şi
organizaţiile de integrare economică interstatală; e) export de bunuri alimentare
59) CTN îşi desfăşoară activitatea în mai multe spaţii: a) cel în care are sediul societatea
mamă; b) cel al societăţii mamă şi cele ale filialelor; c) cel al societăţii mamă, cele ale
filialelor şi ale relaţiilor dintre acestea; d) cel al societăţii mamă, cele ale filialelor, ale
relaţiilor dintre ele şi cu alţi cooperanţi; e) componentele de la punctul „d” şi în plus
spaţiile în care operează statele (guvernele) în care îşi au sediile CTN.
60) Activităţile cu locaţii diferite care sunt integrate în sistemul producţiei internaţionale ale
CTN sunt selectate în funcţie de: a) afinităţi lingvistice şi politice; b) resursele naturale de
care dispun diferite locaţii; c) avantajul competitiv specific al fiecărei locaţii; d) relaţiile
economice tradiţionale; e) toate cele de mai sus.
61) Agenţii principali ai globalizării sunt CTN şi guvernele din cele mai puternice ţări. Pe
acest fond, în toate ţările sporeşte foarte rapid numărul întreprinderilor mici şi mijlocii. Ca
atare: a) forţa lor economică creşte; b) are loc concentrarea proprietăţii şi deciziei în
activitatea economică; c) în competiţia mondială ele sunt mai rezistente; d) ele devin mai
dependente de firmele mari în sectorul de servicii; e) IMM-urile produc cea mai mare
parte a PIB
62) Relaţiile economice internaţionale sunt concentrate: a) între ţările dezvoltate şi cele mai
puţin dezvoltate; b) în cadrul „triadei”; c) în interiorul UE; d) între UE şi ţările care au
realizat tranziţia la economia de piaţă; e)la nivelul continentului Europa.
89
63) Libera circulaţie a mărfurilor şi serviciilor, a capitalului şi a forţei de muncă este
caracteristică fazei (formei) de integrare economică internaţională: a) zonei de comerţ
liber (zonei de liber schimb); b) uniunii vamale; c) uniunii economice; d) Pieţei Comune
(Unice); e) Uniunii economice şi monetare.
64) Integrarea unui stat în Uniunea Europeană presupune: a)menţinerea unei legislaţii
naţionale independentă de cea comunitară; b) crearea unei economii de piaţă
funcţionale; c) aplicarea acquis-ului comunitar; d) practicarea de taxe vamale scăzute
în relaţiile cu ţările UE; e) nici un răspuns corect.
65) Printre factorii care susţin globalizarea se numără: a)intensificarea investiţiilor externe;
b) delimitarea clară a graniţelor statelor-naţiune; c)accelerarea schimburilor comerciale
dintre diferite state ale lumii; d) creşterea protecţionismului vamal; e) nici un răspuns
corect
66) Care dintre următoarele afirmaţii cu privire la procesul de globalizare este adevărată: a) se
bazează pe o intensificare a interdependenţelor economice internaţionale; b) conduce la
egalizarea; c)veniturilor dintre ţările dezvoltate şi cele slab dezvoltate; d) are câştigători şi
perdanţi; e) amplifică rolul CTN
90
Capitolul 14. Economie şi globalizare
1) Care dintre următoarele trăsături nu figurează între responsabilităţile FMI, aşa cum au fost
acestea prevăzute la Bretton-Woods? a) acordarea de împrumuturi pe termen scurt ţărilor
membre cu deficite ale balanţei de plăţi; b) încercarea de a menţine cursurile de schimb
relativ constante; c) solicitarea către ţările membre de a constitui fonduri de stabilizare a
cursului de schimb; d) acordarea de credite pe termen lung către ţările slab dezvoltate, cu
scopul de a spori forţa productivă a acestora; e) acordarea pe termen scurt de asistenţă
financiară în vederea ajustării structurale.
2) Triunghiul de aur» al adoptării principiilor Consensului de la Washington nu cuprinde: a)

liberalizarea; b) stabilizarea; c) privatizarea; d) protecţionismul; e) restructurarea.
3) Nu poate fi considerat un principiu al globalizării: a) sectorul privat este sectorul principal

al creşterii economice; b) debirocratizarea statului; c) liberalizarea comerţului exterior; d)
creşterea restricţiilor pentru investiţiile externe; e) liberalizarea pieţelor de capital.
4) Care dintre următoarele nu poate fi considerat un proces complementar al globalizării: a)

liberalizarea telecomunicaţiilor; b) privatizarea sistemului bancar; c) privatizarea
utilităţilor publice; d) interzicerea accesului străin la proprietate; e) convertibilitatea
monedei naţionale (sau opţiunea pentru o monedă convertibilă).
5) Nu poate fi considerat un beneficiu evident al globalizării economiei: a) noi oportunităţi

pentru dezvoltare; b) o alocare mai bună a resurselor; c) accesul facil la pieţele de capital;
d) extinderea crimei organizate la nivel global cu atingeri în sfera politicului, afacerilor şi
poliţiei; e) difuzie rapidă a inovării.
6) Obiectivul fundamental al Strategiei Naţionale de Dezvoltare Economică a României pe

termen mediu şi lung prevede: a) o creştere economică de 7,1% din PIB în anul 2006; b)
recunoaşterea obiectivelor stabilite pentru realizarea Uniunii Economice şi Monetare; c)
crearea unei economii de piaţă funcţionale, compatibilă cu mecanismele, normele,
instituţiile şi principiile Uniunii Europene; d) o deschidere mai mare a economiei spre
exterior şi în special pe relaţia cu Uniunea Europeană; e) liberalizarea pieţelor de capital.
7) Convergenţa economică rapidă către Uniunea Europeană a statelor candidate din Est, este
favorizată de: a) ratele reduse ale inflaţiei; b) coeziunea socială precară; c) fragilitatea
sistemului de intermediere financiară; d) administraţia publică ineficientă; e) existenţa
unor decalaje mari între veniturile pe locuitor între ţările candidate şi UE.
8) Nu este un criteriu de convergenţă al ţărilor candidate privind integrarea în Uniunea

Europeană stabilit la Copenhaga: a) asigurarea stabilităţii instituţiilor care garantează buna
funcţionare a democraţiei, supremaţia legii, drepturile omului şi respectul faţă de
minorităţi; b) existenţa unei economii de piaţă funcţionale; c) existenţa unei economii
capabile să facă faţă presiunilor concurenţiale din Uniunea Europeană; d) deficitul bugetar
să nu depăşească 3% din PIB în cazul fiecăreia dintre ţările candidate; e) încorporarea în
propria legislaţie şi aplicarea sistemului de norme comunitare adoptate până în momentul
aderării.
91
9) Care dintre următorii factori nu poate potenţa ajungerea din urmă a ţărilor dezvoltate de
către ţările în dezvoltare (procesul de catching-up): a) transfer tehnologic din ţările cu
economie avansată; b) fundamente macroeconomice solide; c) stabilitate financiară; d)
investiţii străine directe ridicate; e) productivitatea factorului muncă sau capital creşte mai
puţin decât costurile acestora.
10) Constituie factori care potenţează procesul de catching-up privind integrarea în Uniunea
Europeană, în cazul României: a) slaba disciplină a plăţilor; b) arierate însemnate din
impozite şi taxe; c) procedura slabă privind falimentul; d) alocarea ineficientă a resurselor;
e) sporirea semnificativă a consumului privat.
11) În cazul României este interesantă studierea posibilităţii convergenţei beta, care se referă
la reducerea decalajelor faţă de ţările U.E. Economiştii sunt de acord că “ajungerea din
urmă” necesită: a) rate reduse de economisire; b) îmbunătăţirea pregătirii forţei de muncă
şi a standardelor educaţionale; c) scăderea competitivităţii exporturilor; d) coeziune
socială redusă; e) creşterea lentă a productivităţii factorilor de producţie.
92
Capitolul 1 ECONOMIA – FORMĂ A ACŢIUNII UMANE
ÎNTREBĂRI DE CONTROL ŞI DE APROFUNDARE
• Care este natura trebuinţelor umane? • Cărei componente a sistemului de

De ce consideraţi că analiza trăsăturilor interese aţi dat curs atunci când aţi
caracteristice ale nevoilor umane decis să urmaţi cursurile Academiei de
reflectă un principiu economic Studii Economice? Ce costuri ale
esenţial? oportunităţii presupune această
alegere?
• În opinia dumneavoastră:
¾ Scopul scuză mijloacele? • Arătaţi două situaţii care vă determină
¾ Nici un scop nu poate fi atât de să luaţi o anumită decizie de alegere a
puternic încâ să justifice folosirea unei anumite acţiuni dintr-o plajă
¾ anumitor mijloace. posibilă.
¾ Argumentaţi !
• Comentaţi afirmaţia: “Bunăstarea de
• Ştiind că individul este purtătorul mâine cere sacrificii astăzi”.
tuturor categoriilor de interese
economice şi că acestea sunt adesea • Construiţi şi apoi descrieţi frontiera
divergente, cum şi în ce condiţii credeţi posibilităţilor de producţie pe baza unui
că se poate realiza armonizarea exemplu concret!
acestora?
• Care sunt sensurile lexicale ale
• Ce se înţelege prin folosirea cuvântului “economie”? Scrieţi
alternativă a resurselor şi ce definiţia formală a activităţii
semnificaţie are aceasta pentru economice!
activitatea economică?
• Având în vedere formele activităţii
• Comentaţi afirmaţia:” Un cal şchiop economice, ce raporturi există între
este rar, deci un astfel de cal ar trebui producţie şi consum ?
să fie scump”.
• Argumentaţi afirmaţia: “Dimensiunea
• Pentru dumneavoastră care sunt mondoeconomică devine prioritară în
răspunsurile la întrebările conţinute de raport cu cea macroeconomică,
problema generală a oricărei economii? statală”.
Dar pentru grupul social căruia
aparţineţi ? • După părerea dumneavoastră, de ce
André Malraux a afirmat: ”Secolul
XXI va fi religios sau nu va fi deloc”?
• Cum se explică existenţa costului
şansei sacrificate? • Ce exprimă o lege economică?
• Care este raportul între termenii de: (principii) economice - teorii
categorie (noţiune) economică –legi economice ?
Completaţi spaţiile libere

1. Nevoile sunt preferinţe, ..............................................., aşteptări ale oamenilor de
a.......................................... şi de a crede, respectiv de a-şi însuşi ....................... .
2. Nevoile umane sunt………………..ca număr şi….….………………….în

capacitate.
3. Resursele economice constau din totalitatea elementelor şi împrejurărilor utilizate-

direct sau indirect-sau utilizabile ca………………………………….. la producţia
şi obţinerea de …………………….
4. Legea rarităţii constă în aceea că volumul.............................................. resurselor şi

bunurilor economice evoluează mai încet decât volumul,
................…........................... nevoilor umane.
5. Costul oportunităţii constă în ....................................... acordată celei

...................………………......... dintre şansele sacrificate atunci când se face
............................ .
6. Microeconomia constă din procesele, faptele, actele şi comportamentele

participanţilor…………………… la viaţa economică.
7. Macroeconomia constă din………………. referitoare la………………………de

subiecţi economici reuniţi în categorii………………..şi degajate de
comportamentele lor……………...…, precum şi la întreaga economie privită
ca……………………
TESTE GRILĂ ŞI PROBLEME
Răspundeţi cu adevărat sau fals. Argumentaţi răspunsul!

A F
• Trebuinţele economice sunt identice în toată lumea.
• Nevoile locuitorilor României sunt mai multe şi mai mari decât cele ale
cetăţenilor statelor dezvoltate.
• Interesele generale sunt prioritare în raport cu cele personale.
• În definirea rarităţii trebuie adăugat criteriul de trebuinţă şi de cerere
• Costul oportunităţii este crescător după ordonată.
• Costul oportunităţii unei producţii mai mari datorat progresului tehnologic
este mai mare decât cel iniţial, al producţiei inferioare.
• O persoană care decide să urmeze cursurile unei instituţii de învăţământ
superior mizând pe o creştere a venitului în viitor va greşi deoarece ignoră
consecinţele de moment.
• Creşterea vânzărilor de bunuri economice pentru un producător (ceteris
paribus) determină modificarea frontierei posibilităţilor de producţie.
• Activitatea economică are ca scop principal satisfacerea trebuinţelor
indivizilor prin producerea de bunuri materiale şi servicii.
• Toate activităţile economice au ca rezultat producerea de mărfuri
• Diviziunea socială a muncii determină interdependenţe între agenţii
economici
• Deoarece legile economice au caracter obiectiv, ele nu sunt compatibile cu
iniţiativa şi activitatea individuală
• Principiile economice nu pot contribui la previzionarea efectelor pe care le
generează actiunile oamenilor.
1. Omul este mai întâi: b) subordonarea intereselor personale

a) creator; şi de grup celor generale;
b) producător; c) crearea cadrului democratic de
c) consumator; exercitare a tuturor intereselor;
d) concomitent producător şi d) subordonarea intereselor private
consumator. celor publice;
Argumentaţi-vă aprecierea! e) subordonarea intereselor curente
faţă de cele de perspectivă.
2. În analiza economică sunt luate în
considerare doar: 5. În raport cu evoluţia nevoilor umane,
a) trebuinţele fiziologice; resursele sporesc şi se diversifică:
b) trebuinţele de bază; a) mai repede ;
c) trebuinţele superioare; b) mai lent;
d) trebuinţele ce pot fi satisfăcute prin c) în acelaşi ritm;
cumpărarea şi consumarea de d) nu există o legătură.
bunuri economice;
e) trebuinţele nesatisfăcute. 6. În zona Golfului Persic, petrolul este:
a) o resursă abundentă;
3. La baza desfăşurării activităţii b) o resursă limitată;
economice, în toate formele sale, se c) o resursă naturală.
află:
a) dorinţa organică a omului de a 7. Oamenii săraci călătoresc mai mult cu
muncii; autobuzul dar oamenii bogaţi
b) spiritul de aventură; călătoresc de obicei cu avionul
c) interesul de satisfacere a deoarece:
trebuinţelor; a) călătoria cu autobuzul este prea
d) plăcerea de a face ceva pentru ieftină în comparaţie cu statutul lor
binele său şi al semenilor săi; social;
e) obligaţia prevăzută prin normele b) oamenii bogaţi preferă confortul
juridice. avionului;
c) autobuzul este un mijloc de transport
4. Unitatea diverselor forme (categorii) de foarte scump pentru oamenii cu un
interese economice poate fi asigurată cost ridicat al şansei de timp.
prin:
a) subordonarea intereselor personale
celor de grup;
servicii este desemnat prin termenul
8. Introducerea de către o firmă a unei de:
tehnologii moderne în producerea a) activitate economică;
bunului X determină: b) producţie;
a) modificarea cantităţilor produse din c) repartiţie;
bunurile x şi y; d) circulaţie;
b) creşterea producţiei lui x şi e) analiză economică.
scăderea producţiei lui y;
c) creşterea costului oportunităţii 10. Analizând actele economice
bunului x; individuale, aceasta se va realiza la
d) renunţarea la producerea lui y; nivel:
e) sporirea cantităţii produse din x. a) microeconomic;
b) mezoeconomic;
9. Procesul prin care se utilizează resurse c) macroeconomic;
economice pentru a creea bunuri şi d) mondoeconomic;
e) empiric.
11. Un călător care foloseşte avionul poate ajunge de la oraşul A la oraşul B într-o oră;
aceeaşi călătorie durează cinci ore cu autobuzul. Dacă tariful unui bilet de avion este de 30
u.m., iar pentru un bilet de autobuz trebuie să se plătească 10 u.m., care ar fi mijlocul de
transport mai ieftin pentru o persoană ce poate câştiga 2 u.m. în fiecare oră? Dar pentru o
persoană care ar putea câştiga 10 u.m. în fiecare oră ce alegere ar face? Dar un individ ce
câştigă 5 u.m. pe oră, cu ce anume va circula?
12. Un tânăr absolvent al unui institut de învăţămînt economic superior care deţine un capital
de 100 u.m. are în faţa sa următoarele alternative de a începe cariera:
a) să se angajeze într-o firmă de renume cu un salariu de 5 u.m. lunar şi să îşi depună
capitalul într-o bancă cu o dobîndă de 10% anual;
b) să deschidă o afacere pe cont propriu, utilizînd în acest scop întregul capital şi având o
rată a profitului de 70% anual;
c) să cumpere acţiuni la o firmă care acordă un dividend de 15% la valoarea nominală a
acţiunilor şi să ocupe un loc în consiliul de administraţie al aceleiaşi firme primind
pentru aceasta o indemnizaţie de 5 u.m. lunar;
Dacă vom realiza o analiză pentru un an de zile, ce îi putem recomanda tânărului
absolvent?
13. O firmă produce trei tipuri de bunuri A,B şi C la care obtine profit în mod diferentiat,
după cum urmează:
Produse Profit Timp alocat (ore)

(u.m.)
A 100 2
B 150 4
C 160 5
Calculaţi costurile oportunităţii şi arătaţi ce bun va fi preferat pentru a fi produs.

14. Alocând resursele sale limitate, o brutărie poate produce două sortimente de pâine în
următoarele variante:
Variante 1 2 3 4 5 6 7 8
Sortimentul A 0 4 8 15 20 26 34 40
Sortimentul B 20 18 16 10 8 6 4 0
Ce variantă de producţie va fi aleasă ?
15. Pornind de la următoarea reprezentare a frontierei posibilităţilor de producţie explicaţi ce

se întâmplă referitor la aliura curbei şi dinamicii costului oportunităţii în următoarele
situaţii:
A) În procesul de producţie al bunului x se introduce o tehnologie nouă, performantă ;
B) Pe piaţă apare o realizare tehnică deosebită care permite sporirea producţiei cu
30% pentru toate produsele;
C) De asemenea, precizaţi pe grafic pentru fiecare combinaţie ce literă îi corespunde,
ţinând cont că fiecare literă desemnează unul dintre conceptele:
a - costul oportunităţii;
b– combinaţie de bunuri imposibil de produs;
c – combinaţie de bunuri, posibil de produs însă procesul ar fi ineficient
economic;
d- combinaţie de bunuri posibile de produs în condiţii economice eficiente.
Frontiera posibilităţilor de producţie
Y2
Y4
Y3
Y1
0 X1 X2 X3 X4 X
16. Este posibil să avem o frontieră a posibiliotăţilor producţiei de forma?
0 X
Argumentaţi-vă decizia!
17. Următorul tabel evidenţiază posibilităţile producerii de bunuri militare şi de bunuri civile:
Tipuri de Producţii alternative

produse
A B C D E
Automobile 0 2 4 6 8
Rachete 30 27 21 12 0
a) Reprezentaţi grafic. Pe ce premise se bazează aceste posibilităţi?

b) Dacă economia se află în punctul C, care este costul unui automobil suplimentar? Dar
cel al unei rachete?
c) Explicaţi cum se reflectă pe această curbă legea creşterii costului oportunităţii!
d) Cum trebuie să funcţioneze economia pentru a influenţa evoluţia producţiei la un
anumit punct de pe FPP?
TEXTE DE ANALIZAT
♦ “Nevoia omului constituie motorul întregii activităţi economice şi punctul de plecare al

oricărei ştiinţe economice. Şi aceasta pentru că orice nevoie, atâta timp cât nu-i
satisfăcută, provoacă la fiinţa vie o excitaţie care îşi caută obiect. Această dorinţă
generează, la rândul său, străduinţa necesară pentru procurarea obiectului specific
satisfacerii (trebuinţei - n.n.). Nevoia este de natură fiziologică şi exprimă senzaţia că
organismului îi lipseşte ceva, tânjind după acel ceva care lipseşte. Dar nevoia rămâne fără
obiectul determinat atâta timp cât instinctul sau inventivitatea nu identifică acel obiect
menit s-o satisfacă. Atunci nevoia devine dorinţă şi aceasta este de ordin psihologic.
Astfel, nevoia de a mânca există dintotdeauna, dar dorinţă de pâine a apărut atunci când a
fost descoperit grâul”. (Charles Gide, Curs de Economie Politică, vol. 1, Ediţia II-a,
Tipografiile Române Mixte, 1921, p. 58-59)
♦ “Obiectivul unui sistem economic ar trebui să iasă în evidenţă de la prima vedere şi de
regulă aşa se întâmplă. Menirea lui e să procure bunurile şi să presteze serviciile de care
au nevoie oamenii. Fără un astfel de sistem - care să producă hrana, s-o prelucreze, s-o
ambaleze şi s-o distribuie, care să construiască case şi să le mobileze, să asigure serviciile
medicale şi de învăţământ, să legifereze şi să menţină ordinea, să pregătească apărarea
colectivităţii - viaţa ar fi grea. Iată deci funcţiile lui ! Sistemul economic optim este acela
care furnizează maximum din ceea ce au nevoie oamenii”. (John Kenneth Galbraith,
“Ştiinţa economică şi interesul public”, Bucureşti, Editura Politică, 1982, p. 11)
♦ “La prima vedere, economia cu greu ar părea a fi fost afectată de trecerea la cunoştinţe ca
resursă de bază. Ea pare că a rămas mai degrabă “capitalistă” decât “post-capitalistă”. Dar
aparenţele sunt înşelătoare…Resursa economică de bază…nu mai este capitalul şi nici
resursele naturale, nici <<munca>>. Ea este şi va fi cunoaşterea.” (Peter F. Drucker,
“Societatea post-capitalistă, Bucureşti, Editura Image, 1999, p.144 şi 10)
♦ “Rata marginală de transformare a unui bun într-un altul este măsurată de valoarea
absolută a pantei frontierei posibilităţilor de producţie. Rata transformărilor variază în
toate punctele curbei; aceasta este descrescătoare şi concavă pentru că s-a presupus că
ambele producţii aveau loc cu randamente descrescătoare.” (Gilbert Abraham-Frois,
Economie Politică, Bucureşti, Editura. Humanitas, 1994, p.318)
TITLURI DE REFERATE ŞI DE LUCRĂRI COMPLEXE
. Resursele informaţionale, componentă a resurselor economice.

. Dimensiunea ecologică a activităţii economice.
. Specificul procesului economic.
. Informaţia şi schimbarea naturii proceselor economice.
BIBLIOGRAFIE
Abraham-Frois, Gilbert Economie Politică, Editura Humanitas, Bucureşti,1997
Angelescu, Coralia; Economie politică-elemente fundamentale, Ediţia a III-a,

Stănescu, Ileana Editura Oscar Print, Bucureşti, 2002
Bran, Paul Economica valorii, Editura Economică, Bucureşti, 1996
Ciucur, D; Gavrilă, Ilie; Economie. Manual universitar, Ediţia a II-a, Editura

Popescu, C. Economică, Bucureşti, 2001
Colectivul Catedrei de Economie, Ediţia a VI-a, Editura Economică, Bucureşti, 2003

Economie şi Politici
Economice
Colectivul Catedrei de Economie-Aplicaţii, Ediţia a IV-a, Editura Economică,

Economie şi Politici Bucureşti, 2003
Economice
Colectivul Catedrei de Dicţionar de Economie, Ediţia a II-a, Editura Economică,

Economice
Georgescu – Roegen, N. Legea entropiei şi procesul economic, Editura politică,

Bucureşti, 1979
Galbraith, J.K. Societatea perfectă, Editura Eurosong & Book, Bucureşti,
1997
R.G.Lipsey, A. Chrystal Economia pozitivă, Editura Economică, Bucureşti, 1999
Madgearu, Virgil Curs de economie politică, Editura Ramuri, Craiova, 1943

RASPUNSURI
Capitolul 1 Economia – formă a acţiunii umane:
4. Completaţi spaţiile libere:

1. dorinţe, resimţiri; avea, de a fi, de a şti; bunuri
2. nelimitate; limitate
3. premise; bunuri economice
4. structurile şi calitatea; structurile şi intensitatea
5. preţuirea, aprecierea; mai bune; o alegere
6. individuali
7. procesele, faptele, actele şi comportamentele; grupuri;
omogene; individuale; agregat
5. Răspundeţi cu adevărat (A) sau fals (F), argumentaţi-vă răspunsurile!
1. F 2. F 3. F 4. A 5. A 6. A 7. F 8. F 9. A 10. F 11. A 12. F 13. F
6. Teste grilă şi probleme
1. c ; 2. d ; 3. c ; 4. c ; 5. b ; 6. b,c ; 7. c ;
8. Atunci când individul câştiga 2 u.m. pe ora şi ar merge cu avionul el renunţă la 20 u.m.
pe care le plateste în plus, dar câstiga în cele 4 ore(economia de timp) 8 u.m. deci va avea
un cost de oportunitate de 2,5 um. Dacă va decide să utilizeze autobuzul va renunţa la
cele 8 u.m. ce ar fi fost câstigate datorită economiei de timp însa va plati doar 10 u.m.
având astfel un cost de oportunitate de 0,2 u.
9. Tânărul va alege varianta c
10.Va produce bunul A
11.Brutarul nostru va trebui sa aleagă varianta în care costul de oportunitate este minim şi
pentru sorimentul A şi pentru sortimentul B. Va alege varianta în care suma costurilor de
oportunitate este minimă adică varianta a-3-a
13. Nu ;
14. a) Pe folosirea deplină şi eficientă a resurselor, precum şi pe cantitatea constantă a
resurselor oferite şi pe aceleaşi tehnologii ; b) 4,5 rachete/33 automobile ; d) să realizeze
o folosire deplină şi eficientă a mâinii de lucru existente şi cu tehnologii înalte
15. e ; 16. a ; 17. a ;
Capitolul 2 ECONOMIA – ŞTIINTĂ TEORETICĂ
FUNDAMENTALĂ
• Pornind de la adevărul axiomatic economiei în cadrul ştiinţei

conform căruia teoria economică este economice contemporane.
puntea între modelele economice şi
lumea reală, căutaţi să vă însuşiţi • Se poate susţine că ştiinţa economică
procesul de construire şi de testare a are o metodă proprie de cercetare şi
modelelor economice. În acest scop, de expunere? Dacă da, arătaţi cum s-
valorificaţi principalele metode şi a conturat aceasta pe fundalul luptei
tehnici de analiză economică: generale pentru metodă în ştiinţă.
unitatea inductiv-deductiv, abstracţia
ştiinţifică, ceteris paribus, unitatea
calitativ-cantitativ etc. • De ce credeţi că anul începerii
acordării premiului Nobel pentru
• Arătaţi ce fel de relaţii există între economie este mult mai recent decât
libertăţile economice ale oamenilor cel al constituirii Premiului şi
şi exigenţele legilor economice în acordării lui la alte domenii ale
ţările cu regimuri democratice şi ştiinţei? Numiţi principalii laureaţi
economie consolidată. Nobel pentru economie.
• Constataţi principalele coordonate

ale dezvoltării ştiinţei economice, în • Numiţi câţiva reputaţi economişti
plan istoric, respectiv ale evoluţiei români şi precizaţi una-două lucrări
componentei sale teoretice. Încercaţi elaborate de fiecare dintre ei.
să conturaţi curentele de gândire
economică care există în lumea
contemporană.
• Folosindu-vă de criterii teoretice şi
epistemologice, precum şi de
argumente istorice, încercaţi
delimitarea obiectului de studiu al
1. Conţinutul legilor economice această bază, la elaborarea

exprimă: politicii economice;
a) toate relaţiile de interdependenţă c) studiază producţia şi ameliorarea
şi de intercondiţionare între mediului natural;
verigile economice; d) îndeplinesc un rol formativ-
b) impactul progresului tehnic educativ major, participând la
asupra dezvoltării economice; formarea specialiştilor.
c) evoluţia formelor veniturilor în
funcţie de productivitate;
d) regularităţile de interconexiune, 4. Care din afirmaţiile de mai jos
relativ stabile şi necesare între definesc ştiinţa economică şi rolul
procesele, fenomenele, actele şi ei?
comportamentele economice; a) oferă agenţilor economici putere
e) legăturile stabile, de de anticipare, posibilităţi de a
intercondiţionare, între subiecţii alege, alternative;
economici în cadrul economiei b) permite realizarea unui model
naţionale. eficient de alocare şi utilizare a
resurselor limitate, în vederea
2. Ştiinţa economică are drept satisfacerii nevoilor;
finalitate: c) studiază comportamentul uman
a) furnizarea de concluzii şi oferirea în activitatea de alocare şi
de orientări cu privire la utilizare a resurselor;
metodele de gestionare a d) accelerează schimbul de mărfuri;
resurselor rare; e) oferă modul în care decidem să
b) elaborarea de concepte şi de folosim resursele rare, cu
sisteme logice, de natură de a întrebuinţări alternative
explica realitatea economică şi de
a o schimba în direcţia necesară; 5. Primul profesor de economie politică
c) formularea de obiective politice din ţara noastră (la Academia
şi sociale cu caracter general, Mihăileană din Iaşi) a fost:
valabile pentru toate formaţiunile a) Dionisie Pop Marţian;
politice; b) Ion Ghica:
d) oferirea de soluţii concrete la c) Virgil Madgearu;
problemele economice. d) Petre S. Aurelian;
e) Gromoslav Mladenatz.
3. Rolul economiei şi utilitatea
studierii sale decurg din aceea că: 6. Sunt consideraţi corifeii
a) oferă orientarea necesară liberalismului clasic al secolului XX:
agenţilor economici; a) L.Walras, V. Pareto, A.
b) contribuie la cunoaşterea Marshall;
realităţilor economice şi, pe b) A. Smith, D. Ricardo;
c) L.Mises, F. Hayek, M. Friedman; 7. Anul în care a început să se acorde
d) J. M. Keynes, M. Friedman; Premiul Nobel pentru economie a
e) F. Hayek, G. Myrdal. fost:
a) 1930 b) 1870 c) 1901 d) 1969
e) 1976
TEXTE DE ANALIZAT
♦ “Teoria economică este ştiinţa despre modul în care oamenii şi societatea învaţă să
aleagă, cu trecerea timpului, cu ajutorul banilor sau fără participarea lor, acele resurse
de producţie rare pentru producerea diferitelor mărfuri în prezent şi în viitor – între
diferiţi oameni şi diferite grupări ale societăţii. Teoria economică sau economia
politică, cum o numesc de obicei, se întrepătrunde strâns cu alte importante discipline
universitare: sociologia, ştiinţa politică (politologia) şi antropologia; toate acestea
sunt ştiinţe sociale – ale căror obiecte de studiu se suprapun parţial cu obiectul teoriei
economice .” (Paul A. Samuelson, Economics. An Introductory Analysis, Editura
Mc Graw-Hill Book INC, New York, Toronto, London, 1962, p.25-26)
♦ “Ştiinţa economică pozitivă este în principiu independentă de orice poziţie etică sau
judecată normativă particulară. Aşa cum spunea Keynes, ea se ocupă de “ceea ce
este”, nu de “ceea ce trebuie să fie”. Sarcina ei este să ne ofere un sistem de
generalizări care să poată fi utilizate pentru formularea de predicţii corecte despre
consecinţele oricărei schimbări a circumstanţelor. Reuşita ei cere judecată în funcţie
de precizia, amploarea şi conformitatea cu experienţa a predicţiilor pe care le
generează.” (Daniel Hausman, Filozofia ştiinţei economice, Editura Humanitas,
Bucureşti, 1997)
♦ “Problema obiectului cunoaşterii economice este cu atât mai delicată cu cât în funcţie
de epoci, de autori şi, eventual, de modă se va vorbi când de economie politică, când
de ştiinţa economică, sau într-o formă şi mai neutră de analiză economică, ba chiar de
discurs economic. Ne vom da seama că cele trei tipuri de definiţie propuse de
economişti de două secole încoace sunt, totodată, divergente şi nesatisfăcătoare.”
(Gilbert Abraham-Frois, Economie politică, Editura Humanitas, Bucureşti, 1999)
. Legile economice şi specificul acţiunii lor. Controverse teoretice privind

particularităţile legilor economice
. Statutul contemporan al economiei. Locul ei în sistemul ştiinţelor
. Ştiinţa economică şi tranziţia la un nou sistem economic
. Formarea, dezvoltarea şi abandonarea teoriilor economice

BIBLIOGRAFIE
Gilbert Abraham-Frois Economie politique, Quatrieme Edition, Economica, Paris,

1988
Paul Bran Economia valorii, Editura Economică, Bucureşti, 1996
N.N. Constantinescu Scrieri alese,volumul II, Editura Economică, Bucureşti,

2000
Emilian Dobrescu, Consemnări economice, Editura Academiei Române,

Tudorel Postolache Bucureşti, 1991
J. K. Galbraith Ştiinţa economică şi interesul public, Editura Politică,

Bucureşti, 1982
Daniel Hausman Filosofia ştiinţei economice, Editura Humanitas, Bucureşti,

1993
Paul Heyne Modul economic de gândire, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1991
R. Lipsey, A Chrystal Principiile economiei, Editura Economică, Bucureşti, 2002
Virgil Madgearu Curs de economie politică, Editura Ramuri, Craiova, 1943
Anghel Rugină Principia oeconomica, Editura Academiei, Bucureşti, 1993
Paul A. Samuelson Economics, Editura Mc Graw-Hill, New York, 14th edition,

1992
Colectivul Catedrei de Economie, Ediţia a VI-a, Editura Economică, Bucureşti,
Economie şi Politici 2003
Economice

Economice

Economice
RASPUNSURI
Capitolul 2 Economia - ştiinţă teoretică fundamentală
1. d
2. b
3. a
4. c
5. b
6. c
7. d
Capitolul 3 CARACTERIZARE GENERALĂ A
ECONOMIEI CU PIAŢĂ CONCURENŢIALĂ
ECONOMIA DE SCHIMB
• Care sunt caracteristicile realitatea economică din

economiei naturale? localitatea dumneavoastră
• Care sunt caracteristicile • Ce avantaje are autonomia,

economiei de schimb? independenţa agenţilor
economici in condiţiile
• Ce sunt bunurile parţial marfare proprietăţii particulare faţă de
(mixte)? Exemplificaţi din proprietatea publică ?
1. La baza diviziunii muncii se află: a) gradul de specializare a

a) un act politic; producţiei;
b) dorinţa oamenilor de a-şi b) partenerul cu care se face
satisface mai bine trebuinţele; comparaţie;
c) teoria economică clasică; c) tipul de tehnologie folosit in
d) libertatea alegerii si proprietatea procesul de producţie;
privată; d) numai la bunurile materiale;
e) specializarea agenţilor e) costul de oportunitate al
economici. alegerii de specializare
economică.
2. De regulă preţul bunurilor
economice, în condiţii de libertate 4. Bunurile pentru autoconsum:
economică, se formează: a) sunt bunuri libere;
a) prin calcule matematice; b) nu au cost;
b) prin negociere; c) sunt bunuri economice;
c) prin decizii guvernamentale; d) sunt bunuri finale;
d) prin licitaţie; e) sunt în cantităţi nelimitate.
e) prin intuiţie.
5. Sunt dezavantaje ale diviziunii
3. Avantajul economic comparativ muncii:
(relativ) are în vedere: a) creşterea riscului de a fi
şomer;
b) posibilitatea de utilizare a 6. Specializarea agenţilor
maşinilor; economici într-un domeniu dat
c) creşterea productivităţii muncii; de activitate are la bază:
d) creşterea eficienţei economice; a) creşterea economică;
e) reduce gradul de independenţă b) mărirea eficienţei
al agenţilor economici; economice de ansamblu;
f) generează autonomia si c) satisfacerea interesului
independenţa agenţilor personal;
economici; d) ridicarea bunăstării sociale;
g) conduce la pierderea tradiţiilor e) redundanţa factorilor.
TEXT DE ANALIZAT
♦ “Ştiinţa a făcut mari paşi înainte care in ultimii o sută cincizeci de ani au schimbat
faţa lumii numai din momentul in care libertatea industrială a deschis calea către
folosirea liberă a noilor cunoştinţe, numai din clipa în care totul putea fi încercat - de
îndată ce se găsea o persoană care sa-şi asume iniţiativa pe riscul ei; iar, adesea, s-ar
cuveni să adăugăm, asemenea oameni proveneau mai degrabă din afara cercurilor
care aveau oficial sarcina cultivării învăţăturii.” (Friedrich A. Hayek, Drumul către
servitute, Editura Humanitas, Bucureşti, 1994)
ECONOMIA DE PIAŢĂ
• Prin ce se caracterizează modelul • Care sunt avantajele si dezavantajele

teoretic al economiei cu piaţă economiei cu piaţă concurenţială ?
concurenţială?
• Care sunt avantajele economiei cu • Elementele care definesc piaţa ca

piaţă concurenţială, faţă de economia realitate economică?
cu piaţă controlată centralizat?
1. Delimitarea tipurilor de economie g) eficienţa economică are un nivel

de piaţă se face printre altele, şi în ridicat;
raport de: h) sistemul economic este mobil,
a) forma de guvernare; adaptabil la schimbări.
b) gradul de intervenţie al statului;
c) rolul si funcţiile reale pe care le 3. Sunt imputabile nemijlocit
îndeplineşte piaţa; mecanismelor de funcţionare ale
d) forma de proprietate economiei cu piaţă concurenţială:
preponderentă; a) sărăcia;
e) nivelul venitului naţional; b) şomajul;
f) poziţia persoanei în întreprindere. c) inflaţia;
d) distrugerea stratului de ozon;
2. Identificaţi afirmaţiile care definesc e) excedentul bugetar;
avantaje ale economiei cu piaţă f) birocraţia;
concurenţială: g) tendinţele de concentrare
a) încurajarea iniţiativei anormală a puterii economice.
individuale;
b) utilizarea alternativă a resurselor; 4. Activitatea economică în
c) accesul discriminatoriu la economiile moderne este reglată
instituţiile de învăţământ prin:
superior; a) consensul cumpărătorilor cu
d) deschiderea către inovaţie şi vânzătorii;
utilizarea de tehnologii b) intervenţia statului pentru
performante; creşterea ofertei;
e) la baza obţinerii profitului stă c) atragerea cumpărătorilor prin
satisfacerea nevoilor publicitate agresivă;
consumatorilor; d) existenţa unui sistem
f) statul garantează proprietatea concurenţial;
privată; e) programare economică.
TEXT DE ANALIZAT
“Dar faptul că trebuie sa recurgem la înlocuirea reglării directe cu acţiunea autorităţilor

acolo unde nu există condiţii pentru o competiţie care să-şi joace rolul în mod
corespunzător nu dovedeşte că noi trebuie să suprimăm concurenţa acolo unde ea îşi
joacă rolul.” (Friedrich A. Hayek, Drumul către servitute, Editura Humanitas,
Bucureşti, 1994)
TIPURI DE ECONOMII CU PIAŢĂ CONCURENŢIALĂ
• Ce deosebeşte esenţial diferitele • Comparaţi modelul neoamerican şi

modele? modelul renan de economie cu piaţă
concurenţială.
1. Nu caracterizează modelul economică modernă, este pus în

neoamerican de economie cu piaţă discuţie sistemul de economie mixtă
concurenţială: care a dominat realitatea acestor ţări
a) sistem public de asigurări sociale în a doua jumătate a secolului nostru.
bine dezvoltat şi preponderent; În faţa acestei tendinţe, consideraţi
b) învăţământul public este că ponderea bunurilor economice
preponderent; marfare în ansamblul bunurilor
c) nivelul veniturilor este stabilit in economice:
funcţie de pregătire si vechime; a) va creşte?
d) nivelul veniturilor este stabilit in b) va scădea?
funcţie de competenţe; c) nu va fi afectată de schimbările
e) piaţa valorilor mobiliare este care se produc în filosofia şi
foarte activă. funcţionarea sistemului
economic.
2. În ultimii ani se consideră că în ţările
dezvoltate, cu o structură tehnico-
TRANZITIA LA ECONOMIA DE PIAŢĂ CONCURENŢIALĂ
ÎNTREBĂRI DE CONTROL ŞI APROFUNDARE
• Ce este privatizarea? • Construiţi un model propriu

de strategie a trecerii
• Care sunt principalele procese pe României la economia cu
care le cuprinde reforma economică piaţă concurenţială, pornind
din ţara noastră? de la stadiul actual al
tranziţiei.
• Avantajele liberalizării economice?
TEXT DE ANALIZAT
“Este însă prea târziu, dacă între timp un sistem de asigurare privat contra bolii
înlocuieşte sistemul securităţii socializate etatizate, actualmente in vigoare, pentru ca
statul să se desărcineze de această misiune, să renunţe la reglementarea funcţionării
companiilor de asigurare şi la garantarea unui minimum de asistenţă pentru cei mai
nevoiaşi.”(Mattei Dogan, Dominique Pelassy Economia mixtă - Jumătate capitalistă,
jumătate socialistă, Editura Alternative, Bucureşti, 1992, p.218.)
. Tipuri de economii cu piaţă concurenţială .
. Cum se poate realiza trecerea la o economie cu piaţă concurenţială.
. Protecţionismul, o soluţie pentru lipsa avantajului economic?
. Specializarea agenţilor economici reprezintă un avantaj economic care generează

creştere economică?
. Economia mixtă o soluţie sau un compromis pentru viitorul economic al naţiunilor.
. Diviziunea muncii şi specializarea agenţilor economici, factor primordial pentru

progresul economic al individului şi comunităţii.
. Forme tipologice ale sistemului economiei de piaţă.
. Virtuţile economice intrinseci ale sistemului economic de piaţă şi limitele sale.
. Problemele globale ale omenirii şi perspectivele istorice ale sistemului economic de

piaţă.
. Este economia mixtă o soluţie durabilă, de largă perspectivă istorică a funcţionării

economiilor moderne?
BIBLIOGRAFIE
Braudel, Fernand Jocurile schimbului, vol.I,II, Editura Meridiane, Bucureşti,

1985
Constantinescu N.N. Reformă, redresare economică, Editura Economică,

Bucuresti, 1995
Dogan, Matei, Palassy, Economia mixtă, jumătate capitalistă, jumătate socialistă,

Dominique Editura Alternative, Bucureşti, 1992
Martin, Hans, Peter; Capcanele globalizării, Editura Economică, Bucuresti, 1999

Schuman, Harald
Michel, Albert Capitalism contra capitalism, Editura Humanitas, Bucureşti,

1999
Mises, Ludwig von Capitalismul şi duşmanii săi, Editura Nemira, Bucureşti, 1998
Popper, Karl Societatea deschisă şi duşmanii ei, vol.I şi vol.II, Editura

Humanitas, Bucureşti, 1993
Rugină, Anghel Principia Oeconomica, Editura Academiei Române,

Bucureşti, 1993

Economice

Economice

Economice
RASPUNSURI
Capitolul 3
CARACTERIZARE GENERALĂ A ECONOMIEI
CU PIAŢĂ CONCURENŢIALĂ. TABLOU AL ECONOMIEI
CONTEMPORANE
ECONOMIA DE SCHIMB ECONOMIA DE PIAŢĂ
1. e) 1. b), f), d)
2. c) 2. a), e), h)
3. b), e) 3. b), g)
4. c) 4. d)
5. a), e), g)
6. b)
TIPURI DE ECONOMII
CU PIAŢĂ CONCURENŢIALĂ
1. a), b), c)
2. a)
Capitolul 4 TEORIA CONSUMATORULUI
UTILITATEA ECONOMICĂ.
SURPLUSUL CONSUMATORULUI
• Ce reprezintă utilitatea economică? • Care este relaţia dintre cantitatea

consumată dintr-un bun,
utilitatea totală şi utilitatea
• Prezentaţi cele două accepţiuni ale marginală?
măsurării utilităţii.
• Cum se calculează surplusul
consumatorului.
1. Dacă utilitatea marginală a bunului x este de două ori mai mare decât utilitatea
marginală a bunului y, atunci un consumator raţional îşi poate atinge starea de
echilibru doar dacă:
a) preţul unitar al lui x este dublu faţă de preţul unitar al lui y;
b) preţurile unitare ale lui x şi y sunt egale;
c) preţul unitar al lui x reprezintă jumătate din preţul unitar al lui y;
d) oricare din răspunsurile de mai sus poate fi corect.
2. Pentru a obţine satisfacţie, un consumator trebuie:

a) să fie fericit;
b) să nu facă altora ceea ce lui nu-i place;
c) să consume ceea ce doreşte în raport cu posibilităţile sale;
d) să economisească bani;
e) să lucreze.
3. Utilitatea marginală este:

a) întotdeauna mai mare decât cea totală;
b) o utilitate normală;
c) sporul de utilitate totală scontat a se obţine prin consumul unei unităţi
suplimentare dintr-un bun sau serviciu, caeteris paribus;
d) întotdeauna pozitivă;
e) imposibil de corelat cu utilitatea totală scontată a se obţine prin consumul unei
unităţi suplimentare dintr-un bun sau serviciu.
4. Utilitatea marginală scontată a se obţine prin consumul succesiv al unor unităţi

suplimentare din orice bun este:
a) constantă;
b) întotdeauna negativă;
c) întotdeauna pozitivă;
d) crescătoare;
e) descrescătoare.
5.1. Dacă utilitatea marginală este strict pozitivă atunci utilitatea totală scontată a se
obţine va fi:
a) crescătoare;
b) descrescătoare;
c) maximă;
d) minimă;
e) nulă.
5.2. Dacă utilitatea marginală este strict negativă atunci utilitatea totală scontată a se
obţine va fi:
a) crescătoare;
b) descrescătoare;
c) maximă;
d) minimă;
e) nulă.
5.3. Dacă utilitatea marginală este nulă atunci utilitatea totală scontată a se obţine va fi:
a) crescătoare;
b) descrescătoare;
c) maximă;
d) minimă;
e) nulă.
6. Corelaţia dintre dozele consumate dintr-un bun ipotetic şi utilitatea totală scontată a
se obţine în urma consumului acelui bun este:
Cantitatea (doza) consumată dintr- Utilitatea totală scontată a se obţine
un bun ipotetic prin consumul bunului ipotetic
1 35
2 63
3 89
4 113
5 135
6 155
6.1. Care dintre următoarele afirmaţii este corectă?
a) utilitatea marginală a celei de-a patra unităţi este de 28 de unităţi de utilittate;
b) utilitatea totală creşte din ce în ce mai repede cu fiecare unitate adiţională
consumată;
c) relaţia cu ajutorul căreia se poate determina utilitatea marginală a celei de-a
treia unităţi consumate este 89 : 35;
d) utilitatea marginală a celei de-a şasea unităţi este de 20 unităţi de utilitate;
e) utilitatea marginală a primei unităţi consumate nu poate fi determinată.
6.2. Utilitatea totală scontată a se obţine prin consumul acestui bun ipotetic:
a) nu poate fi calculată;
b) creşte, iar utilitatea marginală creşte;
c) creşte, în timp ce utilitatea marginală descreşte;
d) descreşte, în timp ce utilitatea marginală creşte;
e) descreşte, iar utilitatea marginală descreşte.
7. Utilitatea este:
a) un indicator cu ajutorul căruia se pot exprima preferinţele indivizilor pentru
bunuri şi servicii;
b) măsura gradului în care un anumit individ acţionează pentru atingerea scopului
propus;
c) cantitatea totală de bunuri şi servicii pe care un consumator o consumă la un
moment dat;
d) expresia bunăstării sociale;
e) expresia măsurii în care un bun sau serviciu poate fi întrebuinţat de-a lungul
timpului.
8. Pentru analiza comportamentului consumatorului, economiştii pornesc, de obicei, de

la ipoteza că:
a) valorile diverselor bunuri şi/sau servicii nu pot fi comparate;
b) oamenii se comportă de aşa manieră, încât să poată atinge obiectivul
maximizării utilităţii totale;
c) se preferă ceea ce este mai bine apreciat de către snobi;
d) avem de-a face cu o diminuare a utilităţii marginale a venitului;
e) oamenii se comportă de aşa manieră, încât să îşi poată spori utilitatea totală
scontată a se obţine prin consumul unui bun sau serviciu.
9. Care dintre următoarele afirmaţii legate de consumul mai multor bunuri este
adevărată:
a) utilitatea nu trebuie, în mod necesar, să crească dacă se consumă tot mai mult
din toate bunurile;
b) utilitatea descreşte dacă se consumă mai mult doar din unul dintre bunuri;
c) dacă se consumă tot mai puţin din toate bunurile, atunci utilitatea poate creşte,
descreşte sau poate să rămână constantă;
d) utilitatea totală creşte ori de câte ori creşte cantitatea consumată din unul sau
mai multe bunuri;
e) se preferă focalizarea consumului pe un singur tip de bun.
10. Surplusul consumatorului reprezintă:

a) diferenţa dintre venitul disponibil al consumatorului şi valoarea bunurilor
cumpărate;
b) diferenţa dintre suma maximă pe care este dispus să o plătească consumatorul
pentru a procura un bun şi suma pe care o va plăti efectiv;
c) suma rămasă din venitul consumatorului după plata impozitelor;
d) diferenţa dintre venitul disponibil al consumatorului şi preţurile tuturor
bunurilor de consum;
TEXT DE ANALIZAT
“Fondatorii teoriei marginale au tratat etalonul de măsurare a utilităţii ca pe ceva

problematic. Menger şi Walras n-au pus niciodată în mod serios problema măsurării
utilităţii. Jevons a fost primul care a negat că utilitatea era măsurabilă … ca şi
posibilitatea de a face comparaţii de utilitate interpersonale, arătând că teoria preţului nu
necesită astfel de comparaţii. Toţi cei trei fondatori ai teoriei neoclasice a utilităţii au
lucrat cu aşa-numita funcţie aditivă a utilităţii, tratând utilitatea unei mărfi ca funcţie a
cantităţii din […] marfa independentă de cantităţile altor mărfuri consumate. Ei au
acordat foarte puţină atenţie formei exacte a funcţiei de utilitate şi au presupus legea
diminuării utilităţii marginale ca o problemă de experienţă comună. Nici unul dintre ei nu
a admis nici o excepţie de la legea fundamentală a diminuării utilităţii marginale, dar
Jevons a afirmat cu toate acestea că ar fi existat unele excepţii.”(Mark Blaug, Teoria
economică în retrospectivă, E.D.P., Bucureşti, 1992, p.362)
PREFERINŢELE CONSUMATORILOR.
HARTA CURBELOR DE INDIFERENŢĂ
• Ce reprezintă curba de indiferenţă? • x şi y sunt bunuri perfect

substituibile
• Explicaţi proprietăţile curbelor de • x şi y sunt bunuri perfect
indiferenţă normale. complementare
• x este un bun nociv
• Cum se reprezintă curbele de
indiferenţă în următoarele cazuri:
• Ce reprezintă rata marginală de calculează aceasta?
substituţie a bunurilor şi cum se
1. În mod normal, se consideră că, atunci când utilitatea totală scontată a se obţine prin
consumul bunului A este mai mare decât cea corespunzătoare lui B:
a) bunul B este strict preferat bunului A;
b) bunul B va fi consumat cu siguranţă;
c) bunul A este mai de folos comparativ cu bunul B;
d) bunul B este mai de folos comparativ cu bunul A;
e) bunul A este strict preferat bunului B.
2. Curba de indiferenţă reflectă:

a) ansamblul combinaţiilor de bunuri şi servicii de la care consumatorul obţine
niveluri diferite de satisfacţie;
b) ansamblul combinaţiilor de bunuri şi servicii de la care consumatorul scontează
să obţină acelaşi nivel de satisfacţie;
c) ansamblul combinaţiilor de factori de producţie care permit obţinerea
aceluiaşi volum de producţie;
d) combinaţia de bunuri şi servicii prin consumul cărora consumatorul obţine o
utilitate totală maximă;
e) toate cele de mai sus.
3. În cazul în care se presupune că se aplică modelul de analiză a preferinţelor

consumatorului raţional bazat pe harta curbelor de indiferenţă situarea pe o curbă
de indiferenţă corespunzător unui nivel mai înalt de satisfacţie semnifică:
a) o diminuare a satisfacerii nevoilor sale;
b) un nivel de satisfacţie identic cu nivelul precedent;
c) o creştere a nivelului de satisfacţie;
d) acutizarea constrângerii bugetare;
e) relaxarea constrângerii bugetare.
4. Panta curbei de indiferenţă:

a) este rata marginală de substituţie a bunurilor de consum;
b) este întotdeauna egală cu panta liniei bugetului;
c) este egală cu panta liniei bugetului numai atunci când se consideră că este
posibil să se atingă starea de echilibru a consumatorului;
d) a,c
e) a,b.
5. Harta curbelor de indiferenţă este formată din curbe de indiferenţă care au forma
literei “L“ dacă bunurile sunt:
a) perfect substituibile;
b) neutre;
c) “rele”;
d) perfect complementare;
e) substituibile.
6. Reprezentarea grafică a unui set de linii verticale paralele cu axa OY semnifică o

situaţie în care:
a) consumatorul este indiferent faţă de bunul X, dar este interesat să dobândească
bunul Y;
b) consumatorul este indiferent faţă de bunul Y, dar este interesat să dobândească
bunul X;
c) consumatorul nu doreşte bunul X pentru că îl consideră nociv;
d) consumatorul nu doreşte bunul Y pentru că îl consideră nociv;
e) bunul X poate fi înlocuit în consum cu bunul Y.
TEXT DE ANALIZAT
“La fel ca şi la Condillac, punctul de pornire al marginaliştilor este perspectiva

subiectivă. Dorinţa este cea care determină “nevoia” consumatorului. Un bun chiar foarte
“muncit”, care nu este cerut, nu are valoare, iar utilitatea sa este nulă. Dacă teoria clasică
a utilităţii se crampona de observaţii că bunurile cele mai utile (vezi apa) pot să nu aibă
valoare economică (marfară) şi invers (vezi diamantul), teoria marginalistă încearcă să
pareze aceste obiecţii făcând apel la noţiunea de raritate. Lovitura “de geniu” a
marginaliştilor a fost aceea de a analiza un bun dat nu în bloc, ci divizându-l în unităţi
succesive şi raţionând asupra ultimei dintre ele. Să presupunem – pentru a lua un
exemplu, intenţionat simplificat – că într-o perioadă de penurie nu-mi pot procura cu 500
de franci decât o chiflă […] constrâns de foame nu ezit s-o cumpăr. Dar eu voi fi dispus
să plătesc doar 300 de franci pentru cea de-a doua chiflă (dacă o găsesc la acest preţ);
apoi 100 de franci pentru a treia, iar pe măsură ce foamea este potolită (se reduce) nu voi
plăti mai mult de 50 de fr. pentru a patra şi o voi refuza pe a cincea, chiar dacă o voi
obţine gratuit […] Astfel, într-un regim de libertate, valoarea ultimei unităţi (cea mai
puţin dorită) determină pe cea a tuturor celorlalte. De aici rezultă că: valoarea totală este
egală cu numărul de unităţi multiplicate cu valoarea unităţii marginale, adică 4 x 50 = 200
fr. (şi nu 500 + 300 + 100 + 50 = 950 fr.).” (Andre Piettre, Histoire de la pensee
economique et analyse des theories contemporaines, Dalloz., Paris, 1965, p.93-94)
CONSTRÂNGEREA BUGETARĂ.
LINIA BUGETULUI
• Ce reprezintă constrângerea • Calculaţi geometric şi analitic panta

bugetară? liniei bugetului.
• Care este ecuaţia bugetului? • Reprezentaţi grafic efectele produse

• Reprezentaţi grafic linia bugetului. asupra liniei bugetului de:
- modificarea venitului
- modificarea preţului unui bun
1. Linia bugetului, numită şi linia constrângerii bugetare ilustrează:

a) ansamblul combinaţiilor de bunuri şi servicii pe care un individ şi le poate
permite, în limita banilor de care dispune şi, respectiv, a preţurilor care se
practică, la un moment dat, pe piaţă;
b) ansamblul combinaţiilor de bunuri şi servicii pe care un individ şi le doreşte, la
un moment dat, în raport cu preferinţele sale;
c) ansamblul combinaţiilor de bunuri şi servicii pe care un individ şi le procură
prin cumpărare, în limita banilor de care dispune, a preţurilor care se practică
pe piaţă şi, respectiv, a preferinţelor pe care le manifestă pentru anumite bunuri
sau servicii, la un moment dat;
d) cantitatea maximă care poate fi procurată din toate bunurile existente, la un
moment dat, pe piaţă;
e) cantitatea minimă care poate fi procurată din toate bunurile existente, la un
moment dat, pe piaţă.
2. Maximizarea utilităţii desemnează situaţia în care:

a) indivizii obţin maximum posibil de la societate;
b) indivizii consumă cantitatea maximă de bunuri şi servicii pe care şi le pot
permite, în raport cu constrângerea bugetară căreia trebuie să-i facă faţă;
c) indivizii aleg combinaţia de consum care le poate permite obţinerea satisfacţiei
maxime, în raport cu constrângerea bugetară căreia trebuie să-i facă faţă;
d) utilitatea totală nu este influenţată de venitul total disponibil al consumatorului;
e) dacă se maximizează utilitatea totală, atunci nu se mai poate pune problema
economisirii unei părţi a venitului disponibil al consumatorului.
3. Dacă un consumator îşi foloseşte întreg venitul disponibil pentru a procura două
bunuri X şi Y şi dacă preţul unuia dintre bunuri scade, ceteris paribus, atunci linia
bugetului:
a) se va deplasa la stânga;
b) se va deplasa la dreapta;
c) nu îşi va modifica actuala poziţie;
d) se va deplasa la dreapta paralel cu linia iniţială a bugetului;
e) se va deplasa la stânga paralel cu linia iniţială a bugetului.
4. Dacă venitul disponibil al unui consumator scade, ceteris paribus, atunci:

a) noua linie a bugetului se va deplasa spre stânga;
b) noua linie a bugetului se va deplasa spre dreapta;
c) noua linie a bugetului va fi paralelă cu linia iniţială a bugetului;
d) panta liniei bugetului se va menţine constantă;
e) a,c,d.
ECHILIBRUL CONSUMATORULUI.
ABORDARE STATICĂ ŞI DINAMICĂ
• Care este condiţia de echilibru al • Cum se construieşte curba

consumatorului? Determinaţi cererii, pornind de la curba
geometric şi analitic această condiţie. preţ-consum?
• Cum se construieşte curba venit –

consum?
1. Echilibrul consumatorului:
a) poate fi abordat atât din perspectivă dinamică cât şi statică;
b) reflectă posibilitatea existenţei la un moment dat a unei variante optime de
utilizare a venitului disponibil al consumatorului;
c) îi permite consumatorului să îşi maximizeze satisfacţia în raport cu
constrângerea bugetară căreia trebuie să îi facă faţă;
d) nu se modifică în condiţiile în care venitul disponibil al consumatorului rămâne
constant;
e) a,b,c.
2. Utilităţile marginale a două bunuri X şi Y sunt exprimate prin funcţiile: Umgx = 6 – 3X,
iar Umgy = 21 – 7Y. Venitul disponibil al consumatorului este de 97 u.m. iar preţurile
celor două bunuri sunt Px = 3 u.m./bucată şi, respectiv, Py = 7 u.m/bucată.
Pe baza datelor furnizate indicaţi răspunsul corect la următoarele două grile:
2.1. Cantitatea care va putea să fie cumpărată din bunul X este:

a) 3 bucăţi;
b) 6 bucăţi;
c) 9 bucăţi;
d) 10 bucăţi;
e) 7 bucăţi.
2.2. Cantitatea care va putea să fie cumpărată din bunul Y este:

a) 3 bucăţi;
b) 6 bucăţi;
c) 9 bucăţi;
d) 10 bucăţi;
e) 7 bucăţi.
3. O persoană dispune la un moment dat de un venit de 20.000 u.m pe care îl poate folosi
pentru a cumpăra două bunuri X şi Y. Preţul bunului X este 10.000 u.m/bucată, iar preţul
bunului Y este 5000 u.m/bucată. În tabelul de mai jos sunt prezentate utilităţile totale
scontate a se obţine prin consumul bunurilor X şi Y.
Unităţi/doze 0 1 2 3 4 5
consumate
UT X 0 20 24 27 28 28
UT Y 0 15 25 26 26 21
Pe baza datelor furnizate indicaţi răspunsul corect la următoarele trei grile:

a) 1 bucată;
b) 2 bucăţi;
c) 5 bucăţi;
d) 6 bucăţi;
e) 7 bucăţi.

a) 3 bucăţi;
b) 2 bucăţi;
c) 5 bucăţi;
d) 6 bucăţi;
e) 7 bucăţi.
3.3. Utilitate totală pe care scontează să o obţină consumatorul în acest caz va fi de:
a) 30 utili;
b) 40 utili;
c) 45utili;
d) 60 utili;
e) 70 utili.
4. Funcţia utilităţii totale scontate a se obţine este de tipul: U(x,y) = xy2 + 1. Venitul
disponibil al consumatorului la un moment dat este 54 u.m. Preţurile celor două
bunuri sunt de o u.m /bucată pentru bunul x şi, respectiv de 4 u.m. /bucată pentru
bunul y.
Pe baza datelor furnizate indicaţi răspunsul corect la următoarele două grile:

a) 3 bucăţi;
b) 6 bucăţi;
c) 9 bucăţi;
d) 10 bucăţi;
e) 18 bucăţi.

a) 3 bucăţi;
b) 6 bucăţi;
c) 9 bucăţi;
d) 10 bucăţi;
e) 18 bucăţi.
. Consumatorul modern între “raţional” şi “ non-raţional”.
. Constrângerea “bugetului de timp”.
. Atitudinea faţă de risc şi deciziile consumatorului în condiţii de risc şi incertitudine.
. Analiza economică a comportamentului consumatorului şi abordările

interdisciplinare.
. Consumatorul în ciberspaţiu. Comerţul electronic.

BIBLIOGRAFIE
Dobrotă, Niţă Economie politică, Editura Economică, Bucureşti, 1997
Stancu C., Andrei T. Microeconomie.Teorie şi aplicaţii, Editura All, Bucureşti,

1997
Cătoiu I., Comportamentul consumatorului. Teorie şi practică, Editura

Teodorescu N. Economică, Bucureşti, 1997
Marin D., Ruxandra Microeconomie, partea I, ASE, CSIE, Bucureşti,1997

Gh.,Oprescu Gh.,
Andrei A.

Economice
Colectivul Catedrei de Economie-Aplicaţii, Ediţia a 4-a, Editura Economică,

Economice

Economice
RASPUNSURI
Capitolul 4 Teoria consumatorului
UTILITATEA ECONOMICĂ
SURPLUSUL CONSUMATORULUI
1. a; 2. c; 3. c; 4. e; 5.1. a; 5.2. b; 5.3. c; 6.1. d; 6.2. c; 7. a; 8. e; 9. d; 10. b.
PREFERINŢELE CONSUMATORILOR
HARTA CURBELOR DE INDIFERENŢĂ
1. e; 2. b; 3. c; 4. d; 5. d; 6. b.
CONSTRÂNGEREA BUGETARĂ.
LINIA BUGETULUI
1. a; 2. c; 3. b; 4. e;
ECHILIBRUL CONSUMATORULUI.
ABORDARE STATICĂ ŞI DINAMICĂ
1. e
2. Condiţia generală de echilibru a consumatorului este:
Umgx/Px = Umgy/Py
Vd = x*Px + y*Py
În cazul problemei 2 sistemul de ecuaţii devine:
(6 – 3X)/3 = (21 – 7Y)/7

97 = 3X + 7Y
Prin rezolvarea sistemului de două ecuaţii cu două necunoscute X şi Y se obţine:
X*= 9; Y*= 10.
Deci răspunsurile corecte la cele două grile vor fi:
2.1. c; 2.2. d.
3. Pe baza utilităţilor totale pot fi calculate utilităţile marginale, folosind relaţia:
UmgX = ÌUT / ÌX
Unităţi 0 1 2 3 4 5
UT x 0 20 24 27 28 28
UT y 0 15 25 26 26 21
Umgx - 20 4 3 1 0
Umgy - 15 10 1 0 -5
Condiţia generală de echilibru a consumatorului este:
Umgx/Px = Umgy/Py
Vd = x*Px + y*Py
În cazul acestei probleme, sistemul de ecuaţii devine:

⇔ Umgx/10.000 = Umgy/5000
20.000 = 10.000 X + 5000 Y
⇔ Umgx = 2 Umgy
2x + y = 4
Se observă din tabel că Umgx=2Umgy pentru X* = 1; Y* = 2 care verifică de
asemenea şi ecuaţia 2X + Y= 4.
Utilitatea totală scontată a putea fi resimţită de consumator prin consumul unei
unităţi din bunul X şi a două unităţi din bunul Y este : 20 + 25 = 45 utili.
Răspunsurile corecte la cele trei probleme grilă vor fi:
3.1.a; 3.2.b; 3.3.c.
4. Condiţia generală de echilibru a consumatorului este:

Umgx/Px = Umgy/Py
Vd = x*Px + y*Py
UT(x,y) = xy2 + 1
Umgx reprezintă derivata de ordinul întâi a funcţiei UT(x,y) în raport cu variabila x.
Deci Umgx = y2
În mod similar Umgy reprezintă derivata de ordinul întâi a funcţiei UT (x,y) în
raport cu variabila y. Deci Umgy = 2xy.
Sistemul devine: y2/1 =2xy/4

54 = x + 4y
Soluţia acestui sistem de două ecuaţii cu două necunoscute va fi : x =18; y = 9.
Răspunsurile corecte la cele două grile-probleme sunt: 4.1.e; 4.2.c.
Capitolul 5 TEORIA PRODUCĂTORULUI
• Explicaţi distincţia dintre factorii de medii în punctul maxim al acesteia

producţie şi resursele economice. din urmă. Explicaţi.
• Ce semnificaţie are combinarea • Enumeraţi patru factori care ar putea

factorilor de producţie în explica apariţia economiilor de scară.
desfăşurarea activităţii economice ? Cum influenţează economiile de
scară numărul firmelor prezente pe
piaţă?
• Care este criteriul alegerii celei mai
bune alternative de combinare a
factorilor de producţie ? • Ce relaţie există între opţiunea
întreprinzătorului pentru o anumită
ofertă, şi costul de producţie ? În ce
• Explicaţi conţinutul legii
sens “ajustarea” nivelului producţiei
randamentelor neproporţionale.
este legată de costuri ?
• Care sunt indicatorii pe baza cărora • Costul fix, pe termen scurt, afectează
se alege alternativa de substituire a
variaţia costului total şi costului
factorilor de producţie? marginal ?
Exemplificaţi pentru substituirea a
doi factori de producţie: muncă şi
capital. • În ce constă legătura dintre costul
mediu şi costul marginal ?
• Ce semnificaţie are pentru activitatea
economică analiza productivităţii • Explicaţi relaţia dintre avantajul de
globale a factorilor de producţie? cost, jocul concurenţial şi competiţie.
Dar analiza productivităţii parţiale a Ce rol are aceasta în menţinerea în
fiecărui factor de producţie? afaceri sau în scoaterea din afaceri ?
• Ce semnificaţie are sporirea • Din ce cauză costul mediu (ca şi cel

randamentului factorului natural, în marginal), în evoluţia lui, începe prin
condiţiile accentuării caracterului descreştere?
deficitar al unor resurse naturale şi
necesităţii protecţiei mediului • Ce relaţie există între randamentul
înconjurător? economic şi costuri ? Dar între
producţia de scară mare şi costul
• Curba productivităţii marginale mediu ?
intersectează curba productivităţii
• În ce constă legătura dintre
productivitatea medie şi costul
mediu, dintre productivitatea ţările în curs de dezvoltare? Aceasta
marginală şi costul marginal ? reprezintă un avantaj sau un
dezavantaj economic? Argumentaţi.
• Ce este pragul de rentabilitate şi ce-
ar însemna, el, pentru o • Pe baza datelor din anuarul statistic
întreprindere, pe termen lung ? analizaţi evoluţia productivităţii
muncii într-o ramură de activitate
• Ce se înţelege prin optimul creştere sau la o descreştere a
producătorului ? producţiei totale? Explicaţi. Se
consideră că resursa se află în stadiul
• Cum explicaţi faptul că în ţările al doilea al producţiei.
dezvoltate, ponderea populaţiei între
0-15 ani este mai redusă decât în
Răspundeţi cu adevărat –A sau fals– F. Argumentaţi varianta aleasă:

A F
1. Profitul economic sau profitul pur reprezintă un cost explicit, în timp ce
profitul normal este un cost de natură implicită.
2. Pe termen scurt, dimensiunea unei întreprinderi este considerată ca fiind
fixă.
3. Atunci când productivitatea marginală este negativă, producţia totală se
reduce.
4. Cu cât este mai mare dimensiunea firmei, cu atât se reduc mai mult
costurile fixe ale acelei firme.
5. Costul marginal întâlneşte costul variabil mediu în punctul în care acesta
din urmă are o valoare minimă.
6. Dacă o firmă are randamente de scară constante pe termen lung, costul total
de producţie nu se va modifica odată cu creşterea sau reducerea producţiei.
7. Dacă o firmă măreşte cantitatea de factori de producţie utilizată cu 50% iar
producţia, ca urmare, creşte cu 25%, firma obţine randamente de scară.
8. Resursele utilizate de un întreprinzător sunt considerate variabile pe termen
lung şi integral fixe pe termen scurt.
9. Atunci când se discută despre costul mediu pe termen lung, în punctul
pentru care se realizează maximizarea profiturilor pentru o producţie dată,
costul marginal pe termen scurt este egal cu costul marginal pe termen
lung.
10. Costul marginal este definit ca reprezentând inversul productivităţii
marginale.
1. Care din caracteristicile de mai jos nu pot fi atribuite muncii în calitate de factor de
producţie:
a) factor activ şi determinant;
b) activitate conştientă;
c) factor originar;
d) resursă productivă conservabilă şi recuperabilă;
e) consum concomitent de efort fizic şi intelectual.
2. Care din afirmaţiile menţionate mai jos referitoare la factorul de producţie pământ nu
sunt corecte:
a) factor de producţie limitat;
b) factor de producţie primar;
c) principalul mijloc de producţie în agricultură;
d) factor de producţie neregenerabil;
e) factor de producţie originar.
3. Capitalul tehnic reprezintă:

a) totalitatea resurselor de care dispune întreprinderea pentru a asigura producţia;
b) orice bun utilizat în crearea de bunuri şi servicii;
c) un rezultat al muncii trecute utilizate în producerea de bunuri economice destinate
vânzării, în scopul obţinerii de profit;
d) orice bun economic utilizat în producerea de bunuri destinate vânzării, în scopul
obţinerii de profit.
4. Componentele capitalului productiv (tehnic, real) se clasifică în capital fix şi capital

circulant după:
a) modul cum participă la activitatea economică, se consumă şi se înlocuiesc;
b) forma materială a bunurilor-capital;
c) durata de existenţă fizică a acestor bunuri;
d) mobilitatea în spaţiu.
5. După 4 ani de funcţionare, valoarea rămasă de amortizat a unui echipament de

producţie este de 20 de milioane de lei, iar rata anuală de amortizare este de 12,5%.
Valoarea iniţială a echipamentului a fost:
a) 20 milioane lei;
b) 40 milioane lei;
c) 10 milioane lei;
d) 60 milioane lei.
6. Combinarea factorilor de producţie se prezintă grafic prin:

a) izocost;
b) curba posibilităţilor de producţie;
c) curba de indiferenţă;
d) izocuantă.
7. Izocuanta reprezintă:
a) curba unei combinaţii posibile a doi factori de producţie, având acelaşi cost total;
b) curba care reprezintă ansamblul combinaţiilor posibile între doi sau mai mulţi
factori de producţie, care pot fi folosiţi pentru obţinerea aceluiaşi volum de
producţie;
c) curba care arată corelaţia între cererea pentru muncă, capital şi producţie;
d) volumul unei producţii posibile a fi obţinut cu un volum dat de resurse.
8. Dacă se alocă o unitate suplimentară dintr-un factor de producţie (se consideră

stadiul al doilea al producţiei) în zona descrescătoare a randamentelor, aceasta
conduce la:
a) creşterea producţiei totale ;
b) reducerea producţiei totale.
9. Care din următoarele afirmaţii sunt corecte ?

a) eficienţa economică este o condiţie necesară pentru eficienţa tehnologică;
b) eficienţa tehnologică este o condiţie necesară pentru maximizarea profitului;
c) eficienţa economică este o condiţie necesară pentru maximizarea profiturilor.
10. În cazul unui randament crescător al utilizării factorilor de producţie, dublarea

volumului producţiei presupune:
a) o creştere proporţională a consumului de factori de producţie;
b) o reducere a cantităţii factorilor de producţie consumaţi;
c) o creştere mai puţin decât proporţională a consumului de factori de producţie.
11. În cazul randamentelor descrescătoare ale utilizării factorilor de producţie, dublarea

producţiei necesită:
a) o creştere proporţională a factorilor de producţie;
b) o sporire într-o proporţie mai mare a cantităţii factorilor consumaţi, comparativ cu
creşterea producţiei;
c) reducerea cantităţii factorilor de producţie.
12. Deoarece produsul mediu al unei resurse considerată variabilă are o tendinţă
crescătoare, după care descreşte, pe măsură ce firma îşi va mări producţia:
a) costul variabil mediu se reduce la început, după care va creşte;
b) costul fix se reduce pe măsură ce producţia firmei va creşte;
c) costul variabil întâi creşte cu rate crescătoare, după care va creşte cu rate
descrescătoare;
d) costul marginal întâi creşte, după care se reduce.
13. Considerăm o funcţie de producţie de tipul Q=f(K,L). În tabelul de mai jos sunt
prezentate combinaţii posibile între cei doi factori de producţie (muncă şi capital) şi
producţia obţinută.
K 0 10 20 30 40
L
0 0 0 0 0 0
5 0 20 28 32 34
10 0 28 40 48 52
15 0 32 48 60 66
20 0 34 52 66 72
Un întreprinzător dispune de 20 unităţi de muncă şi 40 de unităţi de capital şi le poate

folosi pentru producerea a două bunuri A şi B.
a) completaţi tabelul de mai jos şi determinaţi care sunt funcţiile de producţie în situaţia
producerii celor două bunuri
L K Q L K Q
1 20 40 72
2 0 0 0
3 10 28 30
4 15 30 20
5 5 10
6 10 20
7 15 20 28
8 20 20
b) ce variantă de combinare a factorilor de producţie va alege întreprinzătorul pentru

producerea bunului A şi a bunului B .
14. Pe baza datelor de mai jos:

a) trasaţi izocuantele (mapa izocuantelor) pentru Q = 28; Q = 32; Q = 52; Q=66;
K 0 10 20 30 40
L
0 0 0 0 0 0
5 0 20 28 32 34
10 0 28 40 48 52
15 0 32 48 60 66
20 0 34 52 66 72
b) determinaţi productivitatea marginală în condiţiile în care factorul muncă rămâne

constant (15 unităţi) şi reprezentaţi grafic;
c) să se calculeze rata marginală de substituire şi productivitatea marginală a
capitalului.
15. Specificaţi pentru fiecare din funcţiile de mai jos dacă au randamente crescătoare
(C), constante (K), descrescătoare (D). Folosiţi aceeaşi notaţie pentru a preciza apoi
dacă productivităţile marginale ale celor doi factori de producţie sunt crescătoare,
constante sau descrescătoare atunci când unul dintre factori este variabil, ceteris
paribus.
F (X1,X2 ) Randament de Wmg1 Wmg2

scară
X1+X2
(X1+2X2)1/2
2X1X22
16. Dacă avem o funcţie de producţie de tipul f(X1,X2) = (X1a+X2a)b, unde a şi b sunt
constante pozitive (a>0, b>0), precizaţi ce fel de randamente de scară caracterizează
procesul de producţie definit cu ajutorul acestei funcţii.
17. Productivitatea globală a factorilor de producţie este definită ca:

a) producţia totală obţinut;
b) producţia obţinută ca urmare a folosirii unui factor de producţie;
c) performanţa factorilor de producţie;
d) eficacitatea combinării şi consumării ansamblului factorilor de producţie;
e) producţia obţinută prin consumarea tuturor factorilor de producţie.
18. Productivitatea marginală a unui factor de producţie exprimă:

a) suplimentul de producţie obţinut cu ultima unitate utilizată dintr-un factor de
producţie, ceilalţi rămânând constanţi;
b) raportul între producţie şi factorul de producţie consumat;
c) creşterea producţiei în condiţiile utilizării aceluiaşi volum de factori de producţie.
19. Curba productivităţii marginale este deasupra productivităţii medii când:

a) productivitatea marginală este crescătoare;
b) productivitatea marginală este descrescătoare până în punctul în care este egală cu
maximum productivităţii medii;
c) productivitatea marginală este descrescătoare.
20. Pornind de la analiza alurii generale a curbelor producţiei totale şi, respectiv,
productivităţii marginale, se poate arăta că, atunci când producţia totală este maximă,
productivitatea marginală se va situa la un nivel:
a) minim;
b) egal cu zero;
c) maxim;
d) egal cu productivitatea medie.
21. Când productivitatea medie a muncii este egală cu cea marginală, atunci
productivitatea medie este:
a) minimă;
b) maximă;
c) descrescătoare.
22. Randamentul marginal al unui factor de producţie variabil este negativ atunci când
produsul total este:
a) constant;
b) descrescător;
c) crescător.
23. Volumul producţiei unei firme cu 125 de salariaţi este de 2500 de produse. Câţi
salariaţi trebuie să mai angajeze această firmă pentru a-şi dubla producţia, în
condiţiile creşterii productivităţii medii a muncii cu 25%?
24. O firmă îşi măreşte succesiv factorul muncă prin angajarea a 4 lucrători.
Productivitatea marginală corespunzătoare acestor creşteri succesive este de 20, 25,
30, 15. Cu cât va spori producţia realizată prin angajarea celor patru lucrători?
25. La momentul T0, productivitatea medie a muncii într-o firmă a fost de 1.000 de
produse/salariat. În momentul T1 producţia a sporit de 3 ori faţă de T0, iar numărul de
salariaţi a crescut cu 100%. Să se determine productivitatea marginală a muncii.
26. În condiţiile în care producţia s-a dublat, iar costurile totale au crescut cu 200%:
a) costul fix mediu rămâne constant;
b) costul variabil mediu se reduce;
c) costul variabil mediu se creşte;
d) costul total mediu scade;
e) costul total mediu creşte.
27. Când, pe termen scurt, costul variabil creşte mai repede decât volumul producţiei,
costul marginal:
a) scade;
b) nu se modifică;
c) creşte atunci când sporurile absolute ale costului variabil global sunt crescătoare,
iar sporul absolut al producţiei este constant sau se reduce;
d) scade dacă atât costurile totale, cât şi volumul producţiei cresc în progresie
aritmetică.
28. Decizia de sporire a volumului producţiei este avantajoasă atunci când:

a) creşterea costului marginal este mai mare decât creşterea venitului marginal;
b) preţurile de achiziţionare a factorilor de producţie materiali se măresc mai
accentuat, decât cresc consumurile tehnologice;
c) sporirea volumului producţiei este însoţită de o creştere mai accentuată a venitului
suplimentar faţă de creşterea costului suplimentar
29. Pragul de rentabilitate reflectă situaţia în care:

a) costurile de producţie nu sunt acoperite integral de încasările totale;
b) încasările totale depăşesc costurile de producţie;
c) profitul este nul;
d) preţul este mai mic decât minimul costului total mediu;
e) preţul este mai mic decât minimul costului variabil mediu;
30. Costul total fix este de 500 u.m., costul variabil total, 1.000 u.m., iar volumul
producţiei, 250 buc. În cazul în care costul marginal este de 7 u.m., creşterea
producţiei cu o unitate determină:
a) reducerea CTM;
b) creşterea CTM;
c) reducerea costului marginal;
d) creşterea CFM;
e) reducerea CVM.
31. Să presupunem că o firmă produce 100.000 de bucăţi anual, pe care le vinde la un

preţ de 5 u.m./buc. Costurile explicite de producţie sunt de 350.000 u.m., iar
costurile implicite, de 100.000 u.m. În aceste condiţii, profitul contabil şi economic
sunt, respectiv (în u.m.):
a) 200.000; 25.000;
b) 150.000; 50.000;
c) 125.000; 75.000;
d) 100.000; 50.000.
32. O editură doreşte să publice un roman. În calitate de consultant vi se prezintă

următoarea situaţie: preţul estimat de vânzare va fi de 10 u.m.; costurile fixe
ocazionate de publicarea cărţii sunt de 5.000 u.m., iar costul variabil unitar, de 5 u.m.
Care este pragul de rentabilitate pentru publicarea cărţii?
33. În t1, costul mediu este de 1600 u.m., din care 20 % reprezintă costul fix, iar volumul
producţiei obţinute este de 800 bucăţi. În t2, în condiţiile aceluiaşi cost fix global,
producţia fizică sporeşte cu 25 %. Cunoscând că nivelul costului marginal este de
240 u.m., să se determine:
a) costurile fixe global şi pe unitatea de produs, în cele două perioade
b) costurile variabile, global şi pe unitatea de produs, în t1 şi t2
c) sporul total al costurilor variabile, antrenat de evoluţia producţiei în intervalul
t1-t2.
34. În anul t1, costurile fixe ale unei întreprinderi industriale reprezentau 20 % din
cheltuielile de producţie totale. În anul t2, la o producţie dublă, costurile fixe au fost de 4
miliarde u.m., iar costurile variabile au sporit cu 115 %. Să se calculeze: mărimea
costurilor fixe şi variabile, în anii respectivi; mărimea raportului dintre costul marginal şi
costul variabil mediu din anul t1.
35. În anul t1, faţă de anul t0, costurile variabile globale cresc de 2,7 ori, iar producţia
obţinută este cu 170% mai mare. Costul marginal este egal cu :
a) 1,7CV/1,7Q
b) 2,7CV/1,7Q
c) 1,7CT/1,7Q.
36. Producţia unei întreprinderi în perioada t0, este de 200 de bucăţi, iar costurile totale
reprezintă 8 milioane u.m. În perioada t1, costurile variabile totale sunt în sumă de 5,4
milioane u.m. iar producţia se reduce cu 10 %. Să se determine mărimea costurilor
variabile în t0 şi a costurilor totale din t1, presupunând că indicii evoluţiei costurilor
variabile şi producţiei sunt egali.
37. În perioada t0, costurile variabile totale erau de 16 milioane u.m., iar volumul
producţiei era de 8000 de bucăţi. În condiţiile creşterii producţiei cu 20 %, costul
marginal este de 1,5 ori mai mare decât costul variabil mediu din t0. Să se determine:
sporul absolut al costurilor totale; indicele costurilor variabile totale.
♦ Posibilităţile de combinare a factorilor de producţie. (Analiza pe baza datelor din

anuarul statistic sau date ipotetice, folosind fie funcţia de producţie de tipul Q=f(L,K)
sau funcţia Cobb–Douglas Q=AKL).
♦ Analiza efectului de venit şi a efectului de substituire în determinarea alternativei

optime de combinare a factorilor de producţie.
♦ Analiza comparativă a productivităţii muncii şi a randamentului capitalului în diferite

ţări.
♦ Rolul costurilor în decizia de producţie a întreprinzătorului. Relaţia dintre avantajul

de cost şi competitivitate.
♦ Relaţia dintre costul mediu şi costul marginal. Analiza situaţiei care duce la egalitatea
dintre costul mediu şi costul marginal.
♦ Productivitatea şi costurile de producţie pe termen lung.
♦ Comportamentul întreprinzătorului şi reducerea costului.
♦ Randamentele economice şi dinamica costurilor. Randamentul de scară şi

randamentul de substituire.
TEXTE DE ANALIZAT
♦ “Relaţia dintre o anume combinare a resurselor si producţia maxim realizabilă este

prezentată de funcţia de producţie. Funcţia de producţie este definită pentru o
tehnologie dată. O perfecţionare a tehnologiei sporeşte producţia maxim realizabilă
cu o anume combinare a resurselor, ceea ce duce la o nouă funcţie de producţie”.
(David N. Hyman, Economics, IRWIN, 1989, p.288).
♦ “Pe o perioadă scurtă de timp, pentru o anumită uzină şi echipament, scopul

substituirii capitalului şi forţei de muncă este limitat la variaţiile timpului şi ale
intensităţii forţei de muncă în mânuirea materialelor. Pe o perioadă lungă de timp,
totuşi, noua uzină si echipamentul pot fi instalate, iar elasticitatea sustituirii atinge
valoarea sa maximă cu uşurinţă, determinată de întreaga ierarhie a alternativelor
tehnice ale firmei la un moment dat.” (Mark Blaug, Teoria economică în
retrospectivă, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti, 1992, p.481)
♦ “Modelul comportamentului satisfăcător este superior ipotezei maximizării profitului,

deoarece aici este vorba nu numai despre o stare de echilibru, ci şi de metodele de a
atinge acest echilibru”. (Herbert Simon, citat în lucrarea Microeconomics, autor
Edwin Mansfield, W.W.Norton & Company, 1979, p.170).
♦ “Există, deci, un prag de rentabilitate critic, sub care preţul P nu se poate menţine pe
termen lung fără ca firma respectivă să termine prin a fi constrânsă să se
închidă…Condiţia ce determină pragul de rentabilitate pe termen lung; există un preţ
critic suficient de convenabil, pentru care firme identice acoperă integral costurile lor
concurenţiale cu încasările lor…Astfel, condiţia de echilibru de prag de rentabilitate
pe termen lung...se enunţă: P = CM = costuri concurenţiale minime”. (Paul
Samuelson, op. cit., p.131)
BIBLIOGRAFIE SUPLIMENTARĂ
Angelescu Coralia, Timpul liber, Editura Economică, Bucureşti, 1997

Dorin Jula
Angelescu, Coralia, Economie politică – elemente fundamentale, Editura Oscar

Stănescu, Ileana Print, Bucureşti, 2002
Angelescu, Coralia; Economie politică – teste şi probleme, Editura Oscar Print,

Stănescu, Ileana; Bucureşti, 2002
Papuc, Marilena;
Grosu, Tudor; Socol,
Cristian
Blaug, Mark Teoria economică în retrospectivă, Editura Didactică şi

Pedagogică, R. A., Bucureşti, 1992
Didier, Michel Economia: regulile jocului, Editura Humanitas, Bucureşti,

1994
Frois, Gilbert Economie politică, Editura Humanitas, Bucureşti, 1998

Abraham
Hardwick, Phillip ş.a. An Introduction to Modern Economics, Fourth Edition,

ELBS, 1994
Heyne, Paul Modul economic de gândire, Editura Didactică şi

Hyman, David Economics, Editura IRWIN, 1989
Lipsey, Richard G.; Principiile economiei, Editura Economică, Bucureşti, 2003

Chrystal, K. Alec
Keynes, J.M. Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii şi a

banilor, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1970
Mansfield, Edwin Microeconomics: Theory and applications, Third edition,

Editura W.W. Norton Company, 1979
Colectivul Catedrei de Economie, ediţia a VI-a, Editura Economică, Bucureşti,

Economice
Colectivul Catedrei de Economie-Aplicaţii, ediţia a patra, Editura Economică,
Economice
Colectivul Catedrei de Dicţionar de Economie, ediţia a III-a, Editura Economică,

Economice
RASPUNSURI
Capitolul 5 Comportamentul producătorului
Adevărat sau Fals

1. f 2. a 3. a 4. f 5. a 6. f 7. f 8. f 9. a 10. a
Teste grilă şi probleme
1. d; 6. d;
2. d; 7. b;
3. c; 8. a;
4. a; 9. c;
5. b; 10. c;
11. b;
12. a,b;
13.
Producţia bunului A Producţia bunului B
L K Q L K Q
1 0 0 0 20 40 72
2 20 40 72 0 0 0
3 10 10 28 10 30 48
4 15 30 60 5 10 20
5 5 10 20 15 30 60
6 10 20 40 10 20 40
7 15 20 48 5 20 28
8 0 20 0 20 20 52
Bunul A:
1. Q=0 1. Q = F(20,40) = 72
2. Q = f(L,K) = f(20,40) = 72 2. Q = 0
3. Q = f(10,10) = 28 3. Q = f(10,30) = 48
4. Q = f(15,30) = 60 4. Q = f(5,10) = 20
5. Q = f(5,10) = 20 5. Q = f(15,30) = 60
6. Q = f(10,20) = 40 6. Q = f(10,20) = 40
7. Q = f(15,20) = 48 7. Q = f(5,20) = 28
8. Q = f(0,20) = 0 8. Q = f(20,20) = 52
14.
a.
40
30
20
10
0 5 10 15 20 L
b.
L = 15 K=0
L = 15 K = 10
L = 15 K = 20
L = 15 K = 30
L = 15 K = 40
Q=0
Q = 32 ∆Q = 32-0 = 32
Q = 48 ∆Q = 48 – 32 = 16
Q = 60 ∆Q = 60 – 48 = 12
Q = 66 ∆Q = 66 – 60 = 6
c. Rata marginală de substituire
Rms = -∆K/∆L
Q = f(5,20) = f(10,10) = 28
Rms = -10/5 = -2
Q = f(5,30) = f(15,10) = 32
Rms = -20/10 = -2
Q = f(15,20) = f(10,30) = 48
Rms = -10/5 = -2
Q = f(10,40) = f(20,20) = 52
Rms = -20/10 = -2
Coeficientul de elasticitate a producţiei
Ke/k = (∆Q/Q) : (∆K/K)

1. Ke/k = (16/32) : (10/10) = 0,2
2. Ke/k = (12/48) : (10/20) = 0,5
3. Ke/k = (6/60) : (10/30) = 0,3
Productivitatea marginală a capitalului

Pma/k = ∆Q/∆K
1. Pma/k = 16/10 = 1,6
2. Pma/k = 12/10 = 1,2
3. Pma/k = 6/10 = 0,6
15. În general, pentru a aprecia dacă o funcţie are randamente de scară C, K, D, trebuie să
analizăm cum se va modifica output – ul atunci când fiecare dintre input –uri se
multiplică cu un număr t > 1. Vom distinge astfel următoarele situaţii:
- dacă output - ul se modifică de mai mult de t ori, atunci avem randamente
crescătoare (C);
- dacă output - ul se modifică exact de t ori, avem randamente constante (K);
- dacă output - ul se modifică de mai puţin de t ori, avem randamente
descrescătoare (D).
• Deci, să considerăm prima funcţie f(X1,X2) = X1 + X2, atunci, dacă multiplicăm
fiecare input de t ori, output – ul va fi: f(tX1,tX2) = tX1 + tX2 = t(X1 + X2) = t
f(X1,X2).
Cum t =1 ⇒ în acest caz, vom avea randamente constante (K).
Analog pentru productivităţile marginale Wmg1 şi Wmg2.
Pentru f(X1,X2) = X1 + X2; Wmg1= 1; Wmg2 = 1.
Dacă multiplicăm funcţia de t ori ⇒ f(tX1,tX2) = tX1 + 2tX2 ⇒ Wmg1` = t
iar Wmg2` = t, deci, pentru t = 1 ⇒ K atât pentru Wmg1 cât şi pentru
Wmg2.
• Pentru f(X1,X2) =√ X1 + 2X2 = (X1 + 2X2)1/2, procedând analog, vom obţine:
f(tX1,tX2) = (tX1 + 2tX2)1/2 = t1/2(X1 + 2X2)1/2 ⇒ randamente descrescătoare (D).
Pentru productivităţile marginale se demonstrează similar că vom avea D.
• Pentru funcţia f(X1,X2) = 2X1X22 avem: f(tX1, tX2) = 2tX1tX22, deci randamente
crescătoare (C).
Pentru productivităţile marginale:
f(X1,X2) = 2X1X22; Wmg1= 2X22; Wmg2 = 4X1X2.
f(tX1,tX2) =2tX12tX22; Wmg1= 2t3X22, deci (C); Wmg2 = 2tX12t2X2 = 4t3X1X2, deci (C).
În concluzie, vom avea:
F(X1,X2) Randamente Produse marginale

de scară Wmg1 Wmg2
X1 +X2 K K K
√ X1 +2X2 D D D
2X1X22 C C C
16. f(X1,X2) = (X1a + X2a)b; Dacă multiplicăm input – urile cu t, atunci vom avea f(tX1,
tX2) = (taX1a + taX2a)b = tab * (X1a + X2a)b = tab * f(X1,X2)
Vom avea deci următoarele situaţii posibile:
- dacă ab > 1 ⇒ tab * f(X1,X2) > t * f(X1,X2) deci, avem randamente crescătoare de
scară;
- dacă ab = 1 ⇒ tab * f(X1,X2) = t * f(X1,X2) deci, avem randamente constante de scară;
- dacă ab < 1 ⇒ tab * f(X1,X2) < t * f(X1,X2) deci, avem randamente descrescătoare de
scară.
17.d
18.a
19.a,b
20. b
21.b
22.b
23. Q0 = 2500; L0 = 125;
Q1 = 5 000; L1 = ?
IW = 1,25 = W1/W0 = (Q1/L1)/(Q0/L0) = Q1/(L1* 2500/125) =
(5 000* 125)/(4* 2500) = 1,25
250/L1 = 1,25 ⇒ 1,25L1 = 250 ⇒ L1 = 250/1,25 = 200
R : L1 = 200 salariaţi. ∆L = 75
24. Wmg1 = ∆Q/∆N = (Q1-Q0)/(N+1-N) = 10 ⇒ Q1-Q0 = 20 ⇒ Q1 = 20 + Q0 (1)

Wmg2 = 15 = (Q2-Q1)/(N+2-N-1) ⇒ Q2-Q1 = 25 ⇒ Q2 = 25 + Q1 = 25 + 20 + Q0 ⇒
Q2 = 45 + Q0 (2)
Wmg3 = 20 = (Q3-Q2)/(N+3-N-2) ⇒ Q3-Q2 = 30 ⇒ Q3 = 30 + Q2 = 30+45+Q0 ⇒
Q3 = 75 + Q0 (3)
Wmg4 = 8 = (Q4-Q3)/(N+4-N-3) ⇒ Q4-Q3 = 15 ⇒ Q4 = 15 + Q3 = 15+75+Q0 ⇒
Q4 = 90 + Q0 (4)
Din (1), (2), (3) şi (4) ⇒ ∆Q = Q4-Q0 = 90 + Q0 – Q0 ⇒ ∆Q = 90
25. W0 = Q0/L0 = 1 000

Q1 = 3Q0 ⇒
Q0 = 5 000 buc.
L1 = L0 + 100/100*L0
⇒Wmg = ∆Q/∆L = (Q1 – Q0)/(L1 – L0)
⇒Wmg = (3Q0 – Q0)/(2L0 –L0) = 2Q0/L0 = 2W0
⇒Wmg = 2*1 000 = 2 000 buc./salariat.
26. c,e;
27. c;
28. c;
29. c;
30. b;
CTM=CT/Q=1500/250=6;
Cmg = 7;
Cmg > CTM rezultă CTM creşte.
31. b;
32. Q=1.000 bucăţi;
Profit = 0 deci CA=CT rezultă P Q=CF + CVM Q
33. -;
34. -;
35. a;
CV1=2,7CV0
Q1=2,7CV0
Cmg=(2,7CV0-CV0)/(2,7Q0-Q0)=1,7CV/1,7Q
36.
Q0=200 bucăţi
CT0=8 milioane u.m.
CV1=5,4 milioane u.m.
Q1=0,9Q0
CV0=?
CT1=?
ICV=IQ
CV1=0,9CV0
Q1=0,9CV0
CV0=CV1/0,9= 6 milioane
CF0=CF1=CT0 – CV0= 8 milioane – 6 milioane = 2 milioane
CT1=CF1+CV1= 2 milioane + 5,4 milioane = 7,4 milioane
37. CV0= 16 milioane u.m.;

Q0 = 8000 bucăţi;
Q1= 1,2 Q0 = 1,2 x 8000 = 9600 bucăţi
Cmg = 1,5 CVM0
∆CT = ?
ICV = ?
Cmg = ∆CT/∆Q = ∆CV/∆Q = 1,5 CVM0 = 1,5 CV0/Q0= 1,5 (16 milioane u.m./ 8000)
= 1,5 x 2000 u.m = 3000 u.m.
∆CT = Cmg x ∆Q = 3000 x (9600 - 8000) = 4,8 milioane u.m.
Icv = (CV1/ CV0)x 100
∆CV = Cmg x ∆Q = 3000 x (9600 - 8000) = 4,8 milioane u.m. rezultă CV1 = ∆CV +
CV0 = 16 milioane u.m. + 4,8 milioane u.m. = 20,8 milioane u.m.
Icv = (20,8 milioane u.m./ 16 milioane u.m.) x 100 = 130%
Capitolul 6 CEREREA
CEREREA
• Arătaţi dacă modificările intervenite

în cererea individuală influenţează • Ce se înţelege prin elasticitatea
cererea pieţei. Cu ce este egală cererii?
cererea pieţei pentru un anumit bun?
• Cum se măsoară elasticitatea cererii?
• Legea generală a cererii are caracter Există diferenţe între modalităţile de
absolut sau relativ? Explicaţi. comensurare a elasticităţii cererii?
Explicaţi.
• În ce constă diferenţa dintre
reducerea (creşterea) cererii şi • În graficul de mai jos, pe abscisă
contracţia (extinderea) cererii? sunt înscrise cantităţile cerute, iar pe
ordonată preţul. Recunoaşteţi
• Reprezentaţi pe grafic extinderea dreptele care reflectă cererea perfect
(contracţia) cererii şi creşterea elastică, cererea perfect inelastică,
(reducerea) cererii. cererea elastică şi cererea inelastică.
• Având în vedere condiţiile cererii,

explicaţi, pe baza unui exemplu P
concret, modificările care intervin în
cererea unui anumit bun.
• Cum se explică principiul substituirii

atunci când un consumator îşi
cheltuieşte banii?
• Dacă un bun este inclus în categoria Q

bunurilor inferioare înseamnă că
bunul respectiv se află sub • Reprezentaţi pe un grafic cererea de
standardele admise de calitate? piaţă pentru un anumit bun cu
Explicaţi. elasticitate unitară şi arătaţi ce se
întâmplă cu venitul încasat dacă
• Există diferenţă între cererea pentru preţul se modifică.
bunurile substituibile şi cererea
pentru bunurile complementare?
Explicaţi.
• Arătaţi de ce este importantă ofertant.
cunoaşterea elasticităţii cererii pentru
Răspundeţi cu adevărat (A) sau fals (F). Argumentaţi-vă răspunsul ! A F
1. Reducerea cererii de pe piaţa unui bun poate fi cauzată de creşterea preţului

acelui bun.
2. Curbele cererii individuale au o pantă negativă, iar curbele cererii pieţei o pantă
pozitivă.
3. In cazul unei funcţii liniare între preţ şi cantitatea cerută, panta şi elasticitatea
cererii sunt constante.
4. Elasticitatea unitară se referă la o situaţie în care există o singură elasticitate a
cererii.
5. Distincţia între bunurile substituibile şi între bunurile complementare se
poate face cu ajutorul elasticităţii încrucişate.
6. Dacă la o modificare a preţului unui bun cheltuielile efectuate rămân
constante, atunci elasticitatea cererii in funcţie de preţ este egală cu zero.
7. Distincţia dintre bunurile inferioare si cele superioare se face cu ajutorul
elasticităţii funcţie de venit.
8. Bunurile de strictă necesitate sunt şi bunuri inferioare.
9. Pentru bunurile durabile, elasticitatea cererii în funcţie de venit pe o perioadă
scurtă este mai mare decât pe o perioada îndelungată.
10. Ecp pentru bilete de teatru este mai mare decât pentru bilete de tramvai.
11. Structura cererii se modifică substanţial în condiţiile unei inflaţii generalizate.
12. Bunurile substituibile au aceeaşi elasticitate a cererii în funcţie de preţ.
13. Venitul unei firme este maxim atunci când elasticitatea cererii funcţie de preţ
este unitară.
14. Un bun considerat inferior de către un cumpărător poate fi un bun de lux pentru
un altul.
15. Dacă se anticipează o creştere a preţurilor atunci cererea prezentă va creşte.
1. Coeficientul de elasticitate al cererii d) reducerii costului de producţie;

la preţ este cel mai ridicat la e) trecerii la economia de piaţă.
categoria de :
a) bunuri alimentare de primă 4. În situaţia în care cererea pentru
necesitate; produsele agricole este inelastică:
b) bunuri care au mai multe a) reducerea preţurilor determină
utilizări; o creştere a veniturilor încasate
c) bunuri pentru care consumatorii de producători;
cheltuiesc fracţiuni reduse din b) reducerea preţurilor determină o
venitul lor; reducere a veniturilor
d) bunuri ai căror înlocuitori nu se producătorilor;
găsesc pe piaţă; c) creşterea preţurilor determină o
e) bunuri nealimentare care se reducere a veniturilor
găsesc pe piaţă în sortimente producătorilor;
extrem de reduse. d) creşterea preţurilor nu conduce
la diferenţieri în veniturile
2. Cererea pentru un bun înregistrează producătorilor;
cea mai ridicată elasticitate dacă e) procentul de reducere a
bunul respectiv: preţurilor este mai mic decât cel
a) poate fi substituit şi este un bun de creştere a cererii.
de strictă necesitate relativ
scump; 5. Într-o perioadă de un an, cererea
b) poate fi substituit şi este un bun pentru o anumită marfă este
de strictă necesitate relativ influenţată de:
ieftin; a) creşterea veniturilor;
c) nu poate fi substituit şi este un b) schimbarea preferinţelor
bun de lux relativ scump; consumatorilor;
d) poate fi substituit şi este un bun c) creşterea numărului de
de lux relativ scump; emigranţi;
e) poate fi substituit şi este un bun d) modificarea sistemului de taxe şi
de lux relativ ieftin. impozite;
e) modificarea raportului între
3. Cererea pentru o marfă destinată diferitele venituri.
consumului populaţiei se poate
extinde sau restrânge ca rezultat al 6. Dacă preţul unei mărfi se reduce,
influenţei directe a: cheltuielile totale cresc, scad sau
a) modificării sistemului de taxe şi rămân constante în funcţie de forma
impozite; cererii. Care din afirmaţiile
b) schimbărilor economice următoare este corectă:
provocate de evenimente a) cererea este inelastică,
naturale; cheltuielile totale cresc;
c) modificării numărului de firme;
b) cererea este inelastică, 8. Presupunem că bunurile x şi y sunt
cheltuielile totale rămân substituibile şi că preţul bunului x
constante; creşte. În această situaţie:
c) cererea este inelastică, a) cererea pentru x creşte şi pentru y
cheltuielile totale scad; se reduce:
d) cererea este elastică, cheltuielile b) cererea pentru x se reduce şi
totale rămân constante; pentru y creşte;
e) cererea este elastică, cheltuielile c) cererea pentru ambele bunuri se
totale se reduc. reduce;
d) cererea pentru ambele bunuri
7. În situaţia în care preţul unei mărfi creşte;
creşte, venitul total obţinut poate să e) cererea pentru x creşte şi oferta
crească, să scadă sau să rămână pentru y se reduce.
constant, în funcţie de forma cererii.
Care din afirmaţii este corectă: 9. Dacă bunurile x şi y sunt
a) cererea este elastică, venitul total complementare iar x şi z sunt
creşte; substituibile, atunci:
b) cererea este elastică, venitul total a) bunurile y şi z sunt substituibile;
rămâne constant; b) bunurile y şi z sunt
c) cererea este inelastică, venitul complementare;
total creşte; c) elasticităţile încrucişate ale lui y
d) cererea este inelastică, venitul si z sunt egale;
total rămâne constant; d) suma elasticităţilor încrucişate
e) cererea este inelastică, venitul ale lui y si z este zero;
total se reduce. e) nu se poate spune nimic despre
relaţia dintre bunurile y şi z.
10. Presupunând că preţul bunului x scade cu 5% iar veniturile încasate se reduc cu 5%,
cererea este:
a) elastică;
b) inelastică;
c) cu elasticitate unitară;
d) perfect elastică;
11. În situaţia în care pe piaţă preţul unei mărfi creşte de la 100 la 120 de u.m., iar cererea
zilnică se reduce de la 500 la 400 de unităţi există o cerere:
a) elastică;
b) inelastică;
c) cu elasticitate unitară;
d) perfect elastică;
12. Datorită dublării preţului produsului x, cererea produselor x, y şi z se modifică astfel:

Preţul produsului Cantitatea cerută (unităţi)
x x y z
u.m. / unitate
100 90 70 180
200 70 120 140
a) să se calculeze coeficientul elasticităţii cererii pentru cele trei bunuri;

b) ce relaţie există între bunurile x, y şi z?
13. Pentru bunul x, curba cererii de piaţă are o elasticitate constantă Ecpx= 1. Ştiind că la
preţul de 100 u.m. cantitatea cerută este de 15 unităţi, să se determine cu cât va creşte
cantitatea cerută la o reducere a preţului cu 75%.
14. Cererea pentru stilouri în anul n a fost de 1 milion de bucăţi. Se consideră că în anul
n+1 preţurile la stilouri vor spori cu 10%, iar veniturile populaţiei vor creşte cu 20%.
Care va fi cererea pentru numărul de stilouri în anul n+1 dacă mărimea coeficientului
de elasticitate la preţ este 1, la venit este de 0,5, iar celelalte condiţii care influenţează
cererea rămân neschimbate?
15. Se consideră că preţul mărfii x este de 4000 de u.m.. La acest nivel al preţului cererea
săptămânală este de 200 de unităţi. Care va fi cererea pentru marfa respectivă dacă
preţul creşte la 5000 de u.m. unitatea, iar coeficientul de elasticitate funcţie de preţ
este egal cu 2?
16. Preţul unitar şi cantitatea cerută sunt următoarele:
Preţul Cererea Modificare Modificare Elasticitate Cheltuieli

unitar (unit) a cantităţii a preţului a cererii totale
(mii u.m.) cerute (%) (%)
1 2 3 4 5 6
60 2.000
48 4.000
36 6.000
24 8.000
12 10.000
a) Pe baza datelor din tabelul de mai sus să se determine coeficientul elasticităţii

cererii şi totalul cheltuielilor;
b) Precizaţi nivelurile de preţ unde se înregistrează o cerere elastică, unitară şi
inelastică;
c) Care este tendinţa cheltuielilor totale când cererea este elastică şi, respectiv,
inelastică.
17. În şase săptămâni, cererea pentru bunul x a cunoscut următoarea evoluţie în funcţie de
preţul acestuia:
Preţ unitar Cererea Elasticitatea Venitul total Venitul marginal

(mii u.m.) (unit.) cererii (u.m.) (u.m.)
10 110 - -
30 90
50 70
70 50
90 30
110 10
a) Determinaţi elasticitatea cererii, folosind metoda mediei;

b) Calculaţi venitul total şi venitul marginal;
c) Arătaţi care este evoluţia venitului total şi venitului marginal în funcţie de forma
elasticităţii cererii la preţ;
d) Arătaţi care este evoluţia venitului mediu şi cea a venitului marginal pe baza unui
grafic.
18. Presupunem că preţul unitar şi cantitatea cerută se prezintă astfel:
Preţul unitar Cererea Venitul total Venitul marginal (u.m.)

(mii u.m.) (unit.) (u.m.)
60 2.000
48 4.000
36 6.000
24 8.000
12 10.000
a) Să se determine venitul total obţinut din vânzarea mărfurilor şi venitul marginal

obţinut din vânzarea unei părţi suplimentare;
b) Ce tendinţă înregistrează mărimea venitului total când preţul se reduce iar cererea
este elastică şi, respectiv, inelastică?
c) Care este tendinţa mărimii venitului total când preţul creşte iar cererea este
elastică şi, respectiv, inelastică?
d) Dacă elasticitatea cererii este unitară şi preţul creşte (sau scade), venitul total se
reduce, creşte ori rămâne constant?
19. Cererea pentru produsul A se poate prezenta sub forma a trei funcţii: C1= 50 – 0,5P;
C2= 60 – 0,5P; C3 = 40 – 0,5P. Să se determine cantitatea cerută corespunzătoare
următoarelor niveluri de preţuri:
Preţ unitar Cantitatea cerută (bucăţi)
(mii u.m.) C1= 50 – 0,5P C2= 60 – 0,5P C3 = 40 – 0,5P
10
20
30
40
50
a) Să se reprezinte grafic cele trei forme de cerere;

b) Arătaţi semnificaţia lui C2 şi C3 faţă de C1.
TEXTE DE ANALIZAT
”Preţul unei mărfi nu este numai în funcţie de utilitatea acestuia şi nici numai de
mijloacele care stau la dispoziţia cumpărătorului, ci este în funcţie şi de preţurile
celorlalte mărfuri, pe care trebuie să le cumpere pentru îndestularea traiului său. El poate
plăti cu atât mai mult o anumită marfă, cu cât i-au rămas mai mulţi bani, după ce le-a
cumpărat pe celelalte, care îi sunt necesare pentru traiul său. În această privinţă,
observăm schimbări foarte însemnate în compoziţia consumului, care se petrec îndeosebi
în vremuri de criză, când veniturile unor anumite categorii sociale scad. Compoziţia
consumului se modifică, anumite obiecte care se scumpesc sunt părăsite şi înlocuite cu
altele, şi consumul în genere se restrânge la ceea ce este strict necesar. Anumite produse
strict necesare de o anumită calitate sunt înlocuite cu surogate, care au un cost mai redus
şi care corespund cu puterea de cumpărare scăzută a diferitelor categorii sociale.
Considerarea dependenţei reciproce a preţurilor diferitelor mărfuri lămureşte astfel o serie
de manifestări care ar fi rămas altminteri deplin neînţelese. Observarea izolată a curbei
cererii induce la acceptarea că orice urcare a preţului unei mărfi aduce cu sine o reducere
a cererii. Dacă privim, însă, relaţia reciprocă a preţurilor, ajungem la un alt rezultat.”
(Virgil Madgearu, Curs de economie politică, Bucureşti, 1944)
“O ţară are nevoie de o anumită industrie, nu numai ca un mijloc de satisfacere directă a

nevoilor ei, ci şi ca o maşină de creat putere de cumpărare, care să fie instalată în faţa
altor state. Corespunzător capacităţii mai mari sau mai mici a industriei de a crea ţării ei
(cu aceleaşi disponibilităţi de muncitori şi capital) putere de cumpărare internaţională îi
revine acestei industrii o mai mare sau mai mică importanţă pentru economia naţională.”
(Mihail Manoilescu, Forţele naţionale productive şi comerţul exterior. Teoria
protecţionismului şi a schimbului internaţional, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti 1987, p.165)
. Elasticitatea cererii în funcţie de factorii care o influenţeazã
. Analiza comparată a cererii pentru două bunuri de consum (bunuri normale – bunuri
inferioare; bunuri substituibile – bunuri complementare).
BIBLIOGRAFIE
Becker G.S. Comportamentul uman. O abordare economică, Editura All,

Bucureşti, 1994
Didier M. Economia. Regulile jocului, Editura Humanitas, Bucureşti,

1994
Houthakker H.S., Taylor Consumer Demand in the United States: Analyses and
L.D. Projections. Harvard University Press
Schultz H. Theory and Measurement of Demand, University of

Chicago Press, 1984
Lipsey R.G., Chrystal Economia pozitivă, Editura Economică, Bucureşti, 1999

A.K..
Gogoneaţă C, Gogoneaţă Microeconomie, vol. I, Editura Economică, Bucureşti, 1999

B.

Economice

Economice

Economice
RASPUNSURI
CAPITOLUL 6 CEREREA
1. F; 9. A
2. F 10. A
3. F 11. F
4. F 12. F
5. A 13. A
6. F 14. A
7. A 15. A
8. F
Grile, teste şi probleme
1. b 7. c
2. d 8. b
3. a 9. d
4. b 10. e
5. d 11. c
6. c 12. 60.
13. Ecxpx = 2; Ecypx = -1; Eczpx=2; x si y substituibile; x si z complementare;
14. 1.000.000
15. 100 unitati
16.
Preţul Cererea Modificarea Modificarea Elasticitatea Cheltuieli
unitar (unit) cantităţii preţului cererii totale
(mii u.m.) cerute (%) (%)
1 2 3 4 5 6
60 2.000 - - - 120
48 4.000 100 20 5 192
36 6.000 50 25 2 216
24 8.000 33,3 33,3 1 192
12 10.000 25 50 0,5 120
17.
Preţ unitar Cererea Elasticitatea Venitul total Venitul marginal

(mii u.m.) (unit.) cererii (u.m.) (u.m.)
10 110 - 1100 -
30 90 0,2 2700 1600
50 70 0,5 3500 800
70 50 1 3500 0
90 30 2 2700 -800
110 10 5 1100 -1600
18.
Preţul unitar Cererea Venitul total Venitul marginal (u.m.)

(mii u.m.) (unit.) (u.m.)
60 2.000 120 -
48 4.000 192 72
36 6.000 216 24
24 8.000 192 -24
12 10.000 120 -72
19.
Preţ unitar Cantitatea cerută (bucăţi)

(mii u.m.) C1= 50 – 0,5P C2= 60 – 0,5P C3 = 40 – 0,5P
10 45 50 40
20 40 45 35
30 35 40 30
40 30 35 25
50 25 30 20
Capitolul 7 OFERTA
OFERTA
• Definiţi oferta individuală şi oferta • Explicaţi în ce condiţii modificarea

pieţei. numărului firmelor care operează
într-o anumită industrie influenţează
• Elaboraţi, pe baza unor date oferta de pe piaţa unui anumit bun.
ipotetice, baremul ofertei unui bun.
• Explicaţi de ce costul producţiei
• Reprezentaţi pe un grafic baremul reprezintă principala condiţie a
respectiv. modificării ofertei.
• Există diferenţe între reducerea • În cazul în care două bunuri pot fi

ofertei şi scăderea cantităţii oferite? obţinute cu aceleaşi resurse şi cu
aceleaşi costuri, dar preţul de piaţă al
• Creşterea ofertei este sinonimă cu bunurilor respective înregistrează
extinderea ofertei? Explicaţi. evoluţii diferite, oferta de piaţă a
unui bun poate fi diferită de oferta
celuilalt bun?
• În ce constă diferenţa dintre creşterea
(scăderea) ofertei şi extinderea
(contracţia) ofertei? • Întotdeauna cantitatea oferită este
egală cu cea cumpărată? Explicaţi.
• Reprezentaţi grafic aceste diferenţe.
Explicaţi.
A F
Răspundeţi cu adevărat sau fals şi argumentaţi alegerea făcută.

1. Pe piaţa unui bun rar poate exista un deficit ori un surplus de ofertă.
2. În comparaţie cu o perioadă scurtă, pe o perioadă mai îndelungată, oferta pe
piaţa unui bun este mai elastică.
3. Elasticitatea ofertei este mai mare când factorii de producţie sunt mai uşor
substituiţi.
4. O firmă îşi maximizează profitul atunci când elasticitatea ofertei este egală cu 1.
5. Elasticitatea ofertei este egală cu inversa elasticităţii cererii.
6. Curba ofertei are o pantă pozitivă deoarece ofertanţii urmăresc maximizarea
profitului.
7. Pe o perioadă îndelungată , o taxă de 1000 u.m. pe litrul de benzină are un
efect mai mare asupra cererii decât o taxă de 10% din preţul benzinei.
8. Curba ofertei are o pantă descrescătoare de la stânga la dreapta deoarece
creşterea costurilor totale devansează creşterea producţiei.
9. O funcţie liniară între preţ şi cantitate care trece prin originea sistemului de
coordonate reflectă o ofertă cu elasticitate unitară.
10. În cazul în care firmele anticipează o creştere a preţului de piaţă al
bunurilor produse, oferta prezentă va înregistra o scădere.
11. Oferta este mai elastică în cazul bunurilor stocabile decât în cazul celor perisabile.
12. Creşterea taxelor şi subsidiilor duce la reducerea ofertei în timp ce
scăderea acestora duce la creşterea ofertei.
13. Bunurile cu ofertă complementară au aceeaşi elasticitate a ofertei funcţie de preţ.
14. Pe termen lung oferta de piaţă a unui bun de consum este elastică.
15. Echilibrul pieţei se realizează la acel nivel al preţului la care cantitatea vândută
este egală cu cea cumpărată.
1) Oferta înregistrează o creştere în 2) În situaţia în care oferta unei anumite

următoarele situaţii: mărfi este perfect inelastică la
a) introducerea unor tehnologii modificarea preţului, nivelul
avansate; coeficientului de elasticitate este:
b) creşterea numărului de emigranţi a) mai mare decât 1;
cu salarii reduse; b) mai mic decât 1;
c) reducerea taxelor; c) egal cu 1;
d) reducerea subsidiilor; d) egal cu 0.
e) creşterea preţurilor.
3) Care din următoarele împrejurări
determină o creştere a cantităţii
oferite pe piaţă dintr-o anumită e) noi firme intră în industria
marfă? bunului respectiv.
a) creşterea numărului de firme
producătoare; 7) Un exemplu de ofertă
b) reducerea cheltuielilor de complementară este:
transport; a) whisky – vodcă;
c) creşterea concurenţei; b) autoturism – benzină;
d) automatizarea producţiei; c) cafea – ţigări;
e) creşterea preţului unitar. d) miere - propolis.
e) lemn – mobilă;
4) Care din următoarele afirmaţii sunt
corecte? 8) La începutul celei de a doua reprize a
a) forma de elasticitate a ofertei unui meci de fotbal mai sunt 1.000
determină gradul de modificare a de bilete nevândute, preţul unui bilet
preţurilor; fiind de 5.000 de u.m. Care este
b) cantitatea oferită nu se schimbă decizia optimă în această situaţie?
când oferta este perfect a) să nu se mai vândă nici un bilet;
inelastică; b) să se vândă în continuare cu
c) dacă oferta bunurilor pentru 5.000 de u.m. biletul;
producţia unui anumit bun este c) să se vândă la orice preţ pentru a
inelastică, atunci şi oferta scăpa de ele;
bunului respectiv este inelastică; d) să se vândă în funcţie de cerere la
d) elasticitatea ofertei depinde de un preţ fixat de cumpărători;
durata perioadei de timp de la e) să se vândă în funcţie de cerere la
modificarea preţului; un preţ fixat de vânzător.
e) coeficientul elasticităţii ofertei la
preţ este întotdeauna egal cu cel 9) În situaţia în care o firmă vinde într-
al elasticităţii cererii la preţ. o săptămână 100 de unităţi din marfa
X cu preţul de 1.000 de u.m./unitate
5) Oferta de piaţă a unui bun nu poate fi şi 120 de unităţi cu preţul de 1.200
afectată de: de u.m./unitate, oferta în funcţie de
a) metodele de organizare şi preţ este:
conducere; a) elastică;
b) cheltuielile cu reducerea poluării; b) inelastică;
c) tehnicile de producţie; c) cu elasticitate unitară;
d) cheltuieli cu protecţia muncii; d) perfect elastică;
e) venitul mediu al familiilor. e) perfect inelastică
6) Cantitatea oferită dintr-un anumit 10) Oferta de apartamente se va reduce

bun creşte dacă: dacă:
a) se utilizează noi tehnologii de a) prefabricatele de beton se vor
fabricaţie; ieftini;
b) se reduce cererea; b) rata natalităţii scade;
c) scade preţul factorilor de c) numărul mediu anual al
producţie; căsătoriilor creşte;
d) creşte preţul;
d) salariile lucrătorilor din e) cererea pentru case vechi scade.
construcţii se dublează;
11) Un producător individual oferă la preţul de 10.000 u.m. 50.000 buc. din bunul X. Ce
venituri realizează producătorul dacă cantitatea cerută efectiv la acelaşi preţ este de
numai 45.000 buc. şi care este nivelul ofertei excedentare:
a) 550 mil. u.m. şi 3500 buc;
b) 500 mil. u.m. şi 5000 buc;
c) 450 mil. u.m. şi 5000 buc;
d) 400 mil. u.m. şi 4500 buc;
e) 350 mil. u.m. şi 5500 buc;
12) Presupunem că pe piaţa bunului Z există zece producători. Funcţia ofertei pentru
fiecare producător este O = 100 + 0,5p. Dacă preţul de echilibru este de 40 u.m., atunci
cantitatea oferită pe piaţă din bunul Z este de:
a) 120 buc.;
b) 400 buc.;
c) 1.000 buc.;
d) 1.200 buc.;
e) 1.500 buc.
13) Elasticitatea ofertei în funcţie de preţpentru bunul X este 2. Dacă preţul se reduce cu
10%:
a) cantitatea oferită scade cu 10%;
b) cantitatea oferită scade cu 20%;
c) cantitatea oferită creşte cu 20%;
d) oferta se reduce cu 20%;
e) oferta creşte cu 20%;
14) Creşterea preţului bunului Y ca rezultat al creşterii cererii poate determina pe o

perioadă scurtă:
a) scăderea cantităţii oferite într-o măsură mai mică decât creşterea preţului;
b) creşterea cantităţii oferite într-o măsură mai mare decât creşterea preţului;
c) scăderea cantităţii oferite într-o măsură mai mare decât creşterea preţului;
d) creşterea cantităţii oferite într-o măsură mai mică decât creşterea preţului;
e) creşterea cantităţii oferite în egală măsură cu creşterea preţului.
15) Povara unei taxe introduse pe piaţa unui bun a cărui cerere este mai elastică decât
oferta va fi suportată:
a) numai de consumatori;
b) numai de ofertanţi;
c) în cea mai mare parte de ofertanţi;
d) în cea mai mare parte de consumatori;
e) în egală măsură de consumatori şi producători;
16) Introducerea unui impozit pe vânzările de cafea va determina, la aceeaşi cerere:
a) contracţia ofertei;
b) creşterea preţului cafelei;
c) reducerea ofertei;
d) contracţia cererii;
e) reducerea preţului cafelei.
17) De-a lungul ultimului an, producătorul de autoturisme Dacia s-a confruntat cu:
a) introducerea unei noi tehnologii de fabricaţie;
b) scumpirea tablei pentru caroserie;
c) diminuarea taxelor pentru autoturismele din import;
d) creşterea cheltuielilor salariale din cauza mişcărilor greviste;
e) scutiri de taxe pentru producţia destinată exportului.
Identificaţi factorii care au determinat creşterea/scăderea ofertei de autoturisme de-a

lungul ultimului an.
18) Pe piaţa bunului X sunt numai trei ofertanţi, ale căror oferte individuale sunt
prezentate în tabelul următor:
Preţ unitar (mii u.m.) 10 20 30

Cantitatea oferită Q1 15 20 25
Cantitatea oferită QT
a) Determinaţi oferta pe piaţa bunului X.

b) Determinaţi funcţiile ofertelor individuale şi funcşia ofertei totale.
c) Care ar putea fi cantitatea totală oferită la preşul de 40 mii u.m.
d) Reprezentaţi grafic în acelaşi sistem de coordonate, ofertele individuale şi oferta
de piaţă a bunului X.
19) Într-o săptămână, preţul şi cantitatea oferită din marfa X se prezintă astfel:
Preţ unitar (u.m.) 500 600 700

Cantitatea oferită (buc) 200 280 290
a) care este mărimea coeficientului elasticităţii ofertei la preţ când preţul unitar
creşte de la 500 de u.m. la 600 de u.m.? Dar când preţul se reduce de la 700 de
u.m. la 600 de u.m.?
b) în ce categorie de elasticitate poate fi inclusă oferta acestei mărfi?
20) În tabelul de mai jos sunt prezentate oferta şi cererea de pe piaţa bunului x.
Preţ (u.m.) 10 9 8 7 6
Qo 160 140 120 100 80
Qc 40 60 80 100 120
a) care va fi preţul de echilibru presupunând că pentru fiecare unitate din bunul x se

fixează o acciză de 2 u.m.?
b) pornind de la aceleaşi date iniţiale şi ştiind că elasticitatea cererii în funcţie de
venit este de 2,5 la toate nivelurile de preţ, care va fi preţul de echilibru in cazul în
care are loc o creştere a venitului mediu disponibil cu 20%?
c) cum comentaţi rezultatele obţinute in cele două cazuri?
21) Oferta produsului A poate fi evidenţiată prin următoarele funcţii: O1= 10 + 0,5 P;
O2 = 15 + 0,5 P; O3 = 5 + 0,5 P. Să se determine cantitatea oferită corespunzătoare
următoarelor niveluri de preţuri:
Preţ unitar Cantitatea oferită (buc.)

(mii u.m.) O1= 10 + 0,5 P O2 = 15 + 0,5 P O3 = 5 + 0,5 P
10
20
30
40
50
60
a) să se reprezinte grafic cele trei forme de ofertă;

b) arătaţi semnificaţia lui O2 şi O3 în comparaţie cu O1.
22) În tabelul de mai jos se prezintă cererea şi oferta de pe piaţa bunului X (mii
unit./lună).
Preţul unitar Cantitatea cerută Cantitatea oferită Exces cerere (-)

(mii u.m.) Exces ofertă (+)
6 14 10
7 13 11
8 12 12
9 11 13
10 10 14
11 9 15
12 8 16
a) calculaţi excesul de cerere (ofertă);

b) care este nivelul preţului de echilibru?
c) ce se întâmplă pe această piaţă dacă preţul este de 6 mii u.m.?
d) presupunem că, la fiecare nivel al preţului, cantitatea cerută creşte cu 8 mii de
unităţi. Arătaţi trei factori care determină această creştere. Care este nivelul
preţului de echilibru?
e) consideram că la fiecare nivel al preţului cantitatea oferită scade cu 4 mii de
unităţi. Arătaţi trei factori care determină această scădere. Care este nivelul
preţului de echilibru?
TEXTE DE ANALIZAT
“Orice producţie are ca scop, în ultimă instanţă, să satisfacă pe consumator. De obicei

trece însă timp – iar uneori mult timp – între suportarea costurilor de către producător
(care îl are în vedere pe consumator) şi cumpărarea produselor de către consumatorul
final. În acest interval, întreprinzătorul (noţiune în care includem atât pe cel care produce,
cât şi pe cel care investeşte) trebuie să facă cele mai precise anticipări de care este
capabil, cu privire la preţul pe care consumatorii vor fi dispuşi să-l plătească atunci când
el va fi gata să-i satisfacă (direct sau indirect), după o perioadă care poate fi destul de
lungă. El nu are de ales, ci trebuie să se călăuzească după aceste anticipări, ca să poată
îndeobşte produce, procesele respective necesitând timp. Aceste anticipări de care depind
deciziile întreprinzătorilor se împart în două grupuri, anumite persoane sau firme
specializate în anticipări de primul tip iar altele în anticipări de tipul al doilea. Primul tip
se referă la preţul pe care un fabricant, atunci când este pe punctul de a începe procesul
de fabricaţie, poate conta că-l va obţine pentru producţia sa ”finită”; producţia este
”finită” (din punctul de vedere al fabricantului) atunci când este gata pentru a fi utilizată
sau pentru a fi vândută altcuiva. Cel de-al doilea tip se referă la ceea ce întreprinzătorul
poate spera să câştige sub formă de încasări dacă achiziţionează (sau eventual fabrică)
produse ”finite” pentru a le adăuga la echipamentul său de producţie. Anticipările de
primul tip putem să le denumim pe termen scurt, iar pe cele de al doilea tip anticipări pe
termen lung.” (J. M. Keynes, Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii şi a
banilor, Editura Ştiinţifică , Bucureşti 1970, p.81)
“Un întreprinzător care se află în situaţia de a lua o hotărâre practică privind scara
producţiei sale nu are, desigur, o idee unică şi neîndoielnică asupra încasărilor din
vânzarea unui volum dat de producţie, ci va lua în consideraţie mai multe anticipări
ipotetice, variate ca grad de probabilitate şi precizie. De aceea, prin aşteptările sale în
legătură cu încasările înţeleg acele aşteptări care, dacă ar avea caracter de certitudine, ar
duce la acelaşi comportament ca şi gama de posibilităţi vagi şi variate care alcătuiesc
efectiv aşteptările sale atunci când ia hotărârea.” (J. M. Keynes, Teoria generală a
folosirii mâinii de lucru, a dobânzii şi a banilor, Editura Ştiinţifică, Bucureşti 1970, p.
61).
”Productivitatea medie a unei ţări trasează o linie de separare foarte clară între diferitele
ramuri de producţie, existente sau virtuale. O activitate economică oarecare este în
general avantajoasă atunci când stimulează în ţară un fel de producţie, sau o sporire a
felurilor de producţie deja existente a căror productivitate a muncii este superioară
productivităţii medii a ţării; ea va fi, dimpotrivă, dezavantajoasă atunci când dă naştere
unei noi producţii a cărei productivitate a muncii este mai mică decât cea a mediei. În
primul caz, productivitatea medie înseamnă a spori sau a micşora nivelul de viaţă al
producătorilor ţării.” (Mihail Manoilescu, Forţele naţionale productive şi comerţul
exterior. Teoria protecţionismului şi a schimbului internaţional, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti 1986, p. 279)
. Specificitatea ofertei în funcţie de durata perioadei de timp (pe exemplul unei pieţe).
. Elasticitatea ofertei pe piaţa unui anumit bun de consum.

BIBLIOGRAFIE
Didier M. Economia. Regulile jocului, Editura Humanitas, Bucureşti,

1994
Galbraith J.K. Ştiinţa economică şi interesul public, Editura Politică,

Bucureşti, 1982
Gogoneaţă,C Microeconomie, vol. I, Editura Economică, Bucureşti, 1999.

Gogoneaţă, B.
Henderson H. Supply and Demand, The University of Chicago Press 1988
Williamson O.E., The nature of the Firm: Origins, Evolution and Development,
Winter S.E. Oxford University Press, New York, 1991
Lipsey R.G., Chrystal Economia pozitivă, Editura Economică, Bucureşti, 1999

A.K..

Economice

Economice
Colectivul Catedrei de Dicţionar de Economie, Ediţia a III-a, Editura Economică,

Economice
RASPUNSURI
Capitolul 7 OFERTA
1. A
2. A
3. A
4. F
5. F
6. A
7. F
8. F
9. A
10. A
11. A
12. F
13. F
14. F
15. F
Teste grila si probleme:
1. a,b,c
2. d
3. e
4. b,c,d
5. e
6. d
7. d
8. e
9. c
10. d
11. c
12. d
13. b
14. d
15. d
16. c
17. a,e sau b,d
18. a)
P Qt
10 47
20 59
30 71
40 83
b) O1=10+0,5P; O2= 20+0,4P; O3= 5+0,3P; OT=35+1,2P
19. a) 2 şi 0,3; b) elastică şi respectiv inelastică

20. a) 8; b) 8.
21.
P Q1 Q2 Q3
10 15 20 10
20 20 25 15
30 25 30 20
40 30 35 25
50 35 40 30
60 40 45 35
22.
Preţul unitar Cantitatea cerută Cantitatea oferită Exces cerere (-)

(mii u.m.) Exces ofertă (+)
6 14 10 -4
7 13 11 -2
8 12 12 0
9 11 13 2
10 10 14 4
11 9 15 6
12 8 16 8
Capitolul 8 PIEŢE, CONCURENŢĂ, PREŢURI
• Prezentaţi principalele criterii în • Caracterizaţi echilibrul stabil,

raport de care pot fi delimitate echilibrul instabil şi
tipurile (formele) de piaţă. dezechilibrul autoîntreţinut.
• Susţineţi prin argumente adevărate • Prezentaţi principalele valenţe şi

afirmaţia că “piaţa este instituţie limite ale teoriei privind piaţa cu
centrală în jurul căreia gravitează concurenţă pură şi perfectă.
activitatea economică”.
• Analizaţi comparativ concurenţa
• Analizaţi funcţiile concurenţei perfectă şi concurenţa
loiale, bazate pe preţuri libere. monopolistică.
• Trăsăturile de bază ale pieţei cu • Care sunt principalele situaţii de

concurenţă pură şi perfectă. oligopol?
• Prezentaţi condiţiile de echilibru al • Explicaţi cauzele care împiedică

firmei în condiţii de concurenţă funcţionarea pe termen lung a
pură şi perfectă pe termen scurt şi cartelurilor. Oferiţi un exemplu
lung. în acest sens.
• Când apare, pe piaţa cu concurenţă

pură şi perfectă, exces de cerere,
respectiv de ofertă?
c) spaţiul în care se întâlnesc

1. Care dintre următoarele afirmaţii cumpărătorii cu vânzătorii;
poate fi considerată o definiţie a pieţei? d) o instituţie specifică doar
a) un ansamblu de mijloace de economiilor dezvoltate.
comunicaţie prin care vânzătorii
şi cumpărătorii se informează 2. Într-o economie concurenţială,
reciproc asupra preţului şi piaţa are funcţia de:
obiectului tranzacţiilor; a) a verifica gradul de
b) locul de manifestare a concordanţă a intenţiilor de
revendicărilor populaţiei;
vânzare, respectiv cumpărare; b) pieţe dispersate
b) a stabili interdependenţe între c) pieţe libere;
agenţii economici; d) pieţe concentrate;
c) a asigura satisfacerea e) pieţe fluide
trebuinţelor; f) pieţe reglementate
d) a regla viaţa economică de g) pieţe intermediate.;
ansamblu;
e) a fixa criterii şi algoritmi de 7. Preţul relativ reprezintă:
alocare a bunurilor şi serviciilor. a) cantitatea de monedă pe care
cumpărătorul o oferă
3. Prin concurenţă înţelegem: producătorului;
a) o confruntare între diferiţi agenţi b) un preţ mai mic decât preţul-
economici; etalon;
b) o formă de manifestare a c) preţul unui bun exprimat în
propriului interes; funcţie de cel al altui bun
c) o modalitate de obstrucţionare a considerat etalon;
celorlalţi producători; d) preţul format în condiţii de
d) o formă de manifestare a concurenţă imperfectă.
proprietăţii asociative.
1. Identificaţi care dintre
4. Mijloacele concurenţei reprezintă: următoarele afirmaţii constituie
a) o modalitate de manifestare a funcţii ale preţurilor:
concurenţei; a) funcţia de redistribuire a
b) instrumente economice şi venitului şi patrimoniului;
extraeconomice pentru reducerea b) funcţia de control al inflaţiei;
concurenţei; c) funcţia de informare a
c) legătura dintre piaţă şi agentului economic asupra
concurenţă; tensiunii resurse-nevoi;
d) numai acele acţiuni permise de d) funcţia de calcul, evaluare şi
legislaţia în vigoare. măsurare a cheltuielilor.
1. Grupaţi următoarele tipuri de piaţă 9. Echilibrul firmei pe termen scurt

după criteriul: bunurile care formează pe piaţa cu concurenţă perfectă se
obiectul tranzacţiilor: realizează când:
a) piaţa bunurilor de consum; a) toate materiile prime
b) piaţa bunurilor de capital;; aprovizionate au fost
c) piaţa resurselor naturale; transformate în produse
d) piaţa muncii; finite;
e) piaţa monetară; b) cantitatea produsă a fost
f) piaţa liberă vândută în totalitate;
g) piaţa atomizată. c) costul marginal full este egal
cu preţul pieţei;
6. Care dintre următoarele tipuri de piaţă d) preţurile practicate asigură
aparţin criteriului de grupare privitor obţinerea profitului.
la modul de acces pe piaţă:
a) pieţe molecularizate;
10. Echilibrul instantaneu apare când: b) ieşirea (refluxul) unei
a) perioada în care se formează părţi dintre vechii
preţul este mai mică de o lună; producători;
b) cererea se modifică sub influenţa c) apariţia şi consolidarea
preferinţelor sezoniere; unor poziţii de monopol.
c) oferta este rigidă (pentru că D) În mod normal, preţul pieţei
producătorii nu au nici o va avea tendinţa:
posibilitate de a o modifica), iar a) să crească;
cererea se modifică; b) să scadă;
d) oferta reacţionează imediat la c) să rămână neschimbat.
modificarea cererii.
13. Pe piaţa cu concurenţă pură şi
11. O piaţă este în echilibru stabil când: perfectă agenţii ofertei au
a) concurenţa dintre agenţii capacitatea de a determina în
economici este loială; mod suveran şi autonom, prin
b) pe piaţa respectivă nu există calcule economice:
factori perturbatori; a) cantităţile produse şi
c) este cu concurenţă pură şi oferite;
perfectă; b) preţurile unitare ale
d) sub incidenţa unor factori bunurilor marfare produse;
perturbatori piaţa revine la c) atât preţurile, cât şi
vechiul echilibru sau îşi găseşte cantităţile;
altul nou. d) nici preţurile, nici
cantităţile;
12. Pe piaţa produsului X, care se e) doar costul unitar
apropie de caracteristicile pieţei cu (mediu) şi cel marginal.
concurenţă pură şi perfectă,
funcţiile cererii (Cx) şi ofertei 14. Pieţei bunului X îi este
(Ox) în raport cu preţul sunt: Cx = caracteristică o elasticitate a
90 – 3px, Ox = 2px + 10. cererii în funcţie de preţ de 3 şi
A) Determinaţi preţul şi cantitatea o elasticitate a ofertei în funcţie
de echilibru pe această piaţă de preţ de 2. Pe această piaţă
perfect concurenţială; intervine un factor perturbator
B) Dacă preţul format prin tatonări sub forma unui şoc asupra
este 10, piaţa respectivului preţului. Ne aşteptăm ca pe piaţa
produs înregistreză: acestui produs să asistăm la
a) stare de echilibru; situaţia de:
b) exces de cerere; a) echilibru stabil;
c) exces de ofertă. b) echilibru instabil;
C) În funcţie de situaţia pieţei c) echilibru autoîntreţinut.
definită la punctul B), ne
aşteptăm ca şi în ramura (in- 15. Fie o firmă care activează în
dustria) care produce bunul X să condiţii de concurenţă perfectă
asistăm la: şi are o funcţie de cost CT =
a) intrarea de noi producători; 4Q2 + 4Q + 20. Preţul de
echilibru pe termen scurt este
36. Să se determine în condiţii de e) informaţia furnizată este
echilibru: insuficientă pentru a oferi un
– cantitatea; răspuns precis.
– venitul total;
– profitul total şi unitar; 19. Între oligopol şi concurenţa
– CTM; monopolistică există diferenţe
– CFM. privind:
a) intrarea de noi firme în
16. Cererea cu care se confruntă un ramură;
producător individual dintr-o piaţă b) natura produsului;
cu concurenţă imperfectă este P = c) numărul firmelor;
100 – Q, unde P este preţul pieţei, d) efectul acţiunilor unei firme
iar Q, cantitatea cerută. Dacă asupra concurenţilor;
producţia este de 20 de unităţi, e) calitatea produsului.
atunci încasarea marginală a
producătorului este: 20. Oligopolul necooperant se
a) 81; caracterizează prin:
b) 80; a) dominaţia pieţei;
c) 62; b)tentaţia permanentă de a
d) 60; coopera;
e) 58. c) neparticiparea firmelor la
nici o înţelegere în privinţa
17. Condiţia maximizării profitului în stabilirii preţurilor;
cazul monopolistului este: d)faptul că profitul este maxim
a) preţul egal cu costul marginal; atunci când preţul de vânzare
b) încasarea marginală egală cu excede costul marginal;
preţul; e) a)-d) sunt false.
c) costul marginal egal cu încasarea
marginală; 21. Riscurile ce decurg dintr-un
d) costul fix egal cu încasarea eventual război al preţurilor
totală; determină firmele dintr-o
e) încasarea totală superioară ramură cu structură
costurilor variabile. oligopolistă să prefere varianta
înţelegerii. Acel acord prin
18. Când cererea pieţei este inelastică, care producţia este
încasările totale ale monopolistului restricţionată, piaţa împărţită,
au următoarea evoluţie: iar preţul practicat de firme
a) cresc odată cu creşterea este acelaşi reprezintă:
producţiei; a) monopol pur;
b) scad pe măsură ce producţia b) cazul firmei-barometru;
creşte; c) cartel;
c) rămân neschimbate, indiferent de d) monopson;
evoluţia producţiei; e) oligopson.
d) sunt fluctuante;
22. Selectaţi din următoarea listă
trăsăturile concurenţei
monopolistice:
a) diferenţierea produselor; 26. Pe termen scurt, profiturile
b) număr mare de firme; economice determină
c) acces relativ uşor la intrarea în .............................. ramură cu
ramură; concurenţă monopolistică şi o
d) preţuri mari; deplasare spre
e) a) şi d). ....................................... a
curbelor cererii şi încasărilor
23. Printre obstacolele care pot interveni marginale.
în calea „înţelegerii“ între carteluri a) intrare în, stânga;
se numără: b) ieşire din, stânga;
a) diferenţe de cerere şi de costuri; c) ieşire din, dreapta;
b)rentabilitatea; d) nu se poate preciza;
c) costul marginal; e) a) şi d) sunt false, corect
d)productivitatea marginală; ................
e) trişorii.
27. Se cunoaşte funcţia cererii
24. Dacă încasarea marginală a unui pentru marfa X ca fiind Q =
producător aflat în condiţii de 2200 – 20P, iar cea a costului
concurenţă imperfectă este total CT = 0,5Q2 + 5000.
superioară costului marginal, a) Să se determine nivelul de
atunci producătorul care are ca producţie şi preţul de
obiectiv maximizarea profitului va vânzare pentru care firma
decide: A, aflată în situaţie de
a) să crească producţia; monopol, îşi maximizează
b)să scadă producţia; profitul.
c) să menţină constantă producţia; b) Să se determine profitul
d)să crească producţia sau să o mediu şi total.
reducă; c) Arătaţi efectul asupra
e) nu se poate preciza decizia producţiei optime şi
producătorului. profitului, în cazul creşterii
costurilor fixe cu 5%.
25. Concurenţa monopolistică şi cea
perfectă sunt asemănătoare în ceea 28. Firma A, aflată în situaţie de
ce priveşte: monopol, decide să se
a) în condiţiile echilibrului pe folosească de posibilitatea
termen lung, profiturile discriminării prin preţ. Ea vinde
economice sunt zero; o parte din producţie pe piaţa
b) preţul de vânzare este mai internă, iar o altă parte pe piaţa
mare decât costul marginal; externă, la preţuri diferite.
c) preţul de vânzare este egal cu Funcţiile cererii,
minimul costului total mediu; corespunzătoare fiecărei pieţe
d) există o relativă libertate de sunt:
intrare/ieşire în domeniu; Q1 = 1150 – 10P1 şi Q2 =
e) a) şi d).
1050 – 10P2.
Funcţia costului este CT =
0,5Q2 + 5000.
a) Să se determine cantităţile Determinaţi CF, CV, CTM, Cm.
vândute pe fiecare dintre aceste Se consideră că firma se află în
pieţe, precum şi preţurile situaţia de oligopol-lider, având
practicate, ştiind că obiectivul o funcţie a cererii
monopolistului rămâne acela de P = 110 – 10Q.
maximizare a profitului.
b) Calculaţi profitul total obţinut Determinaţi nivelul producţiei
prin discriminare şi comparaţi-l care maximizează profitul,
cu cel realizat în cazul vânzării precum şi preţul la care va fi
întregii producţii la un preţ unic. vândut produsul.
29. O întreprindere aflată în 32. O întreprindere monopolistă are

concurenţă monopolistică are o curbă a costului total dată de
funcţia costului dată de relaţia CT relaţia CT = 0,2Q3 –
= 9 + Q, iar funcţia cererii pe termen – 1,2Q2 + 4Q, Q fiind cantitatea
lung este dată de relaţia P = 7 – Q. produsă. Curba cererii este P =
Calculaţi producţia şi profitul în 21 – Q, P fiind preţul. Se cere:
condiţiile maximizării profitului. a) construirea curbelor costului
mediu, costului marginal,
30. Un monopol se confruntă cu încasărilor medii şi
următoarea funcţie a cererii: încasărilor marginale ale
acestor firme;
P = 50 – (1 / 2)Q. b) determinarea cantităţii
El produce cu următoarea funcţie a vândute şi a preţului cerut
costurilor medii: atunci când monopolul
doreşte să-şi maximizeze
CM = 20 / Q – 10 + (1 / 2)Q.
profitul; calculaţi profitul
Determinaţi preţul de vânzare al total realizat de firmă;
monopolului în vederea maximizării c) presupunând că statul
profitului. impune stabilirea preţului la
nivelul costului marginal,
31. O firmă produce cu următoarea determinaţi cantitatea
funcţie a costurilor: vândută şi profitul realizat.
CT = 15 + 10Q +15Q2. Comparaţi această situaţie
cu cea precedentă.
TEXTE DE ANALIZAT
“Competitivitatea dintre pieţe se referă la gradul în care firmele individuale au puterea să

influenţeze preţurile de piaţă sau termenii în care produsul lor este vândut. Cu cât o firmă
individuală are mai puţină putere de a influenţa piaţa pe care îşi vinde produsul, cu atât
mai competitivă este acea piaţă. Forma extremă a competitivităţii apare atunci când
fiecare firmă are o putere zero pe piaţă. Într-un astfel de caz, există atât de multe firme pe
piaţă încât fiecare trebuie să accepte preţul impus de forţele cererii şi ofertei de piaţă.
Firmele se percep pe ele însele ca fiind capabile să vândă cât doresc la preţul de piaţă
predominant şi ca neavând vreo putere de a influenţa acest preţ. Dacă firma cere un preţ
mai ridicat, nu ar putea vinde nimic, şi atât de multe alte firme ar vinde la preţul de piaţă,
încât cumpărătorii ar fi forţaţi să se mute în altă parte.“ (Richard G. Lipsey, Alec K.
Chrystal, Economia pozitivă, Editura Economică, Bucureşti, 1999, p. 252)
“Deşi nici o firmă nu poate influenţa semnificativ preţul pieţei, acţiunile colective ale
tuturor firmelor din industrie determină împreună preţul de echilibru. Acesta apare în
punctul în care curba cererii pieţei şi curba ofertei industriei se intersectează. La preţul de
piaţă, fiecare firmă produce şi vinde o cantitate pentru care costul marginal egalează
preţul. Nici o firmă nu este motivată să-şi schimbe producţia pe termen scurt. Deoarece
cantitatea totală cerută egalează cantitatea totală oferită, nu există nici un motiv pentru ca
preţul de piaţă să se schimbe pe termen scurt; piaţa şi toate firmele din industrie sunt în
echilibru pe termen scurt.“ (Richard G. Lipsey, Alec K. Chrystal, Economia pozitivă,
Editura Economică, Bucureşti, 1999, p. 260.)
“Contrar condiţiilor presupuse de modelele concurenţei perfecte, în cel mai mare număr
de domenii ale activităţii economice firmele sunt inegale. Ele se împart în firme dominate
şi firme dominante. Această ultimă expresie are un bogat conţinut şi, chiar şi într-o
expunere generală, este util să distingi mai multe feluri de firme dominante:
a) firma controlează activitatea economică a unei regiuni, a unui spaţiu geografic
[…], regiunea poate să păstreze o structură economică şi socială relativ
independentă sau, dimpotrivă, să fie în întregime remodelată sub influenţa firmei
dominante […];
b) firma controlează un spaţiu economic abstract, piaţa unui produs/serviciu sau a
unui grup de produse şi servicii;
c) firma ce controlează un spaţiu (o piaţă) economic(ă) îşi exercită influenţa şi
asupra unui alt spaţiu (piaţă) economic(ă) fie printr-un mod permanent şi
structural (bancă de afaceri), fie într-un mod accidental (firma ajungând să
domine prin prezenţa temporară a unor factori restrictivi) […].
Istoria capitalismului nu este nicidecum aceea a unei lupte între un număr mare de
unităţi de dimensiuni şi forţe egale, de activităţi economice comparabile. Ea este
istoria centrelor succesive dominante, a marilor firme succesive dominante care
antrenează în drumul lor regiuni întregi ale lumii, populate de unităţi şi indivizi
relativ pasivi.“ (François Perroux, L’économie du XX-e siecle, P.U.F., 1961, pp.
86-88).
“Concurenţa de tip monopolistic prezintă elemente care o fac să aparţină la două forme de
piaţă opuse, concurenţa de o parte, monopolul de alta, de unde numele de concurenţă
monopolistică; acest cadru de analiză permite, în schimb, o reconciliere interesantă cu
realitatea economică, unde concurenţa şi monopolul sunt inexplicabil implicate de fiecare
dată când, alături de variabilele tradiţionale de acţiune (preţuri şi cantităţi), apare
concurenţa prin produse, diferenţierea produselor şi a mărcilor, care este unul dintre
elementele esenţiale ale activităţii economice contemporane.“ (Gilbert, Abraham-Frois,
Economie politique, ediţia a IV-a, Economica, Paris, 1988, pp. 313-314)
“Preţurile minime pentru produsele agricole sunt curente în majoritatea ţărilor. Dar există
şi limite: dacă preţurile sunt prea ridicate, ele vor stimula producţia, se vor acumula
surplusuri, iar puterea publică va trebui să frâneze orice creştere ulterioară a acestor
preţuri. Astfel, piaţa impune în continuare anumite limite puterii guvernamentale în
materie de preţuri. Şi peste tot concurenţa limitează accesul pe piaţă al unui produs de
calitate inferioară, chiar dacă este pus în vânzare de o întreprindere foarte puternică.
Declinul pieţei este un fenomen schimbător, ceea ce permite partizanilor pieţei clasice să
nu-i vadă decât părţile bune. Aceasta nu presupune că, începând de la un anumit nivel,
întreprinderi precum cele aproximativ 2000 (cele mai mari – n.n.) pentru S.U.A. să nu
deţină puterea incontestabilă de a-şi fixa propriile preţuri. În această jumătate a
economiei, piaţa liberă nu mai este decât o amintire. Există chiar anumite sectoare noi –
precum cel al calculatoarelor – unde ea nu a existat niciodată. În schimb, piaţa liberă
rezidă încă în cealaltă jumătate a economiei artistice (care este din ce în ce mai mult
integrată vieţii economice moderne), micul comerţ „en-detail“, micii fabricanţi şi
celelalte mici întreprinderi familiale şi, de asemenea, într-o oarecare măsură, în
agricultură.“ (J. K. Gailbraith, Nicole Salinger, Tout savoir ou presque sur l’economie,
Edition de Seuil, Paris, 1978, p. 56)
Titluri de referate şi de lucrări complexe
Piaţa, ca element definitoriu al economiei de schimb

Gradul de informare şi barierele de intrare – elemente de influenţare a nivelului
preţului pe diferite tipuri de piaţă
Monopolul versus concurenţă perfectă
Identificaţi şi analizaţi o piaţă autohtonă care se apropie de modelul teoretic al pieţei
cu concurenţă pură şi perfectă
Piaţa cu concurenţă de oligopol şi formarea preţului
Consecinţe ale disfuncţionalităţii pieţei
Analizaţi comparativ concurenţa perfectă şi concurenţa monopolistică
Recomandări bibliografice
Ciucur, D., Gavrilă, I., Economia, Editura Economică, Bucureşti, 1999

Popescu, C.
Colectivul Catedrei de Economie, ediţia a şasea, Editura Economică, Bucureşti,

Economice
Colectivul Catedrei de Dicţionar de economie, ediţia a III-a, Editura Economică,

Economice
Debreu, Gerard Theorie de la valeur, Donad, Paris, 1956
Didier, M. Economia. Regulile jocului, Editura Humanitas, Bucureşti,

1994
Frois, Abraham- Economie politică, Editura Humanitas, Bucureşti, 1994

Gilbert
Friedman, M. Price Theory, ediţia a II-a, South Western Publishing c.o.,

Cincinnati, 1990
Galbraith, J. K. Ştiinţa economică şi interesul public, Editura Politică,
Bucureşti, 1982, pp. 21-30, 55-72, 133-161

Pedagogică, Bucureşti, 1991, pp. 145-200
Huidumac, Cătălin, Introducere în studiul economiei de piaţă, Editura ALL,

Rogojanu, Angela Bucureşti, 1998, pp. 133-140, 143-151
Iancu, A. Tratat de economie, Editura Expert, Bucureşti, 1992
Lipsey, Richard, Economia pozitivă, Editura Economică, Bucureşti, 1999,

Chrystal, Alec pp. 273-299
Page, A. Economie politique, Dallaz, Paris, 1981
Samuelson, P., Microeconomie, Les Editions d’Organisation, Paris, 1995

Nordhaus, W.
Wonnacott, Paul Economics, Third Edition, McGraw-Hill Book Company,

Ronald New York, pp. 486-556
Whitehead, Geoffrey Economia, Editura Sedona, Timişoara, 1997, pp. 148-157

RASPUNSURI
CAPITOLUL 8 Pieţe, concurenţă, preţuri
Teste-grilă şi probleme
1. a; 2. a, d; 3. a; 4. b; 5. a, b, d, e; 6. c, f, g; 7. c; 8.a, d; 9. c; 10. d; 11. e; 12. A:Pe = 16;Qe

= 42;
B: b,10;C:a; D:a; 13. a, c; 14. a; 15. 4; 144; 44;11; 25;5; 16. d; 17. c; 18. b; 19. a, c, d;
20. c; 21. c; 22. a, b, c; 23. a, e; 24. a; 25. e; 26. a.
27. Se pune condiţia: Im = Cm a) Q = 100, P = 105; b) Prt = 500, Prm = 5; c) Q = 100, P =
105,
Prt = 250, Prm = 2,5;
28. a) Se pune aceeaşi condiţie ca la problema 27, ţinând cont de funcţiile cererii pentru
cele două pieţe. Q1 = 75; P1 = 107,5;Q2 = 25;P2 = 102,5.
b) Prt = 625(profitul total obţinut prin discriminare). Fiind vorba de un preţ unic, se
ajunge la datele iniţiale de la problema 27.
29.Q = 3;Prt = 0; 30.Q = 30;P = 35; 31.CF = 15;CV = 80;CTM = 47,5;Cm = 70;Q = 2;P =
90;
32.b) Q = 5,66; P = 15,34; Prt = 66,35; c) Se pune condiţia: P = Cm; Q = 6,60; P = 14,39;
Prt = 63,35.
CAPITOLUL 9 PIATA INFORMATIEI
PIATA INFORMATIEI
să ofere potenţialilor cumpărători

• Care sunt particularităţile bunurilor acces la conţinutul acestora ?
informaţionale, în comparaţie cu
bunurile corporale? • În ce condiţii se poate ajunge la
subordonarea clientelei faţă de un
• Pe baza căror atribute poate fi anumit furnizor de bunuri
apreciată calitatea unei informaţii ? informaţionale ?
• Prin ce se deosebesc, ca tipuri de • Ce argumente pot susţine

bunuri informaţionale, programele diseminarea de bunuri
pentru calculatoare fată de informaţionale fără cheltuială pentru
conţinuturile informaţionale ? beneficiar ?
• După ce criterii se diferenţiază • Care sunt factorii care determină

versiunile unui anumit bun dezvoltarea pieţei informaţiei în
informaţional, prezentate pe piaţă de economia contemporană ?
către furnizorul său ?
• Care sunt principalele efecte
• De ce furnizorii de bunuri economice ale pirateriei informatice?
informaţionale nu sunt interesaţi ca,
înainte de vânzarea lor propriu-zisă,
Dinamica mondială a principalelor pieţe de bunuri şi servicii informaţionale în perioada

1995-2002 miliarde Euro
Ritm anual (%)
Sectorul Anii
1995 2000 2001 2002
Piaţa programelor şi serviciilor 303,5 583,5 649,3 721,5
informatice 1,3 1,7 1,9 2,0
Piaţa serviciilor de 507,2 1098,5 1192,2 1290,8
telecomunicaţii 2,1 3,3 3,4 3,5
Piaţa audio-vizualului 192,8 329,8 346,3 365,6
0,8 1,0 1,0 1,0
Sursa: IDATE - DigiWorld 2002: L'atlas éconmique et stratégique du monde numérique

(http://www.idate.fr./fr/qdn/an-02/IF210-20020402/index.htm)
1. Caracterul perisabil al informaţiei a) reducerea disponibilităţii bunului

decurge din faptul că: informaţional respectiv pentru
a) satisfacerea unei anumite nevoi de ceilalţi beneficiarii;
informare duce la pierderea b) menţinerea aceleiaşi disponibilităţi a
interesului beneficiarului faţă de bunului şi pentru ceilalţi beneficiari;
informaţia respectivă; c) gratuitatea bunului respectiv pentru
b) generarea de informaţie nouă expune beneficiarii ulteriori, care nu se mai
informaţia existentă la uzura morală; pot bucura de exclusivitatea utilizării
c) adăugarea, la o informaţie deţinută lui.
de un anumit beneficiar, a uneia
identice în conţinut şi formă este 5. Transferul unui bun informaţional de
pentru acesta nejustificată economic. la furnizor la beneficiar prin vânzare-
cumpărare conduce la:
2. Bunurilor informaţionale le sunt a) încetarea deţinerii, de către furnizor,
caracteristice: a proprietăţii intelectuale asupra
a) costuri înalte de producere a conţinutului bunului informaţional
prototipului şi, respectiv, costuri respectiv;
comparativ mai reduse de b) co-disponibilitatea conţinutului
reproducere în serie; bunului informaţional, atât pentru
b) costuri înalte atât pentru furnizor, cât şi noul beneficiar;
producerea prototipului, cât şi c) instituirea, din partea furnizorului, a
pentru reproducerea în serie; unor restricţii privind drepturile
c) costuri reduse atât pentru producerea beneficiarului de redistribuire
prototipului, cât şi pentru ulterioară a bunului informaţional.
reproducerea în serie, în condiţiile în
care în acest scop se foloseşte tehnica 6. Bunurile informaţionale prezintă
electronică de calcul. întotdeauna:
a) toate caracteristicile definitorii
3. Sectorul primar al informaţiei dintr-o pentru bunurile publice;
economie nu cuprinde: b) numai caracteristica non-rivalităţii
a) rezultatele activităţilor proprii de între beneficiari;
evidenţă contabilă a întreprinderilor; c) numai caracteristica imposibilităţii
b) producerea de programe informatice de excludere de la consum a unor
comerciale pentru asistarea activităţilor beneficiari de către alţii
de evidenţă contabilă d) numai caracteristicile proprii
c) organizarea în regie proprie de cursuri bunurilor private.
de reciclare profesională a personalului
din întreprinderi 7. Pe piaţa informaţiei:
a) cererea şi oferta sunt perfect
4. Utilizarea unui bun informaţional de omogene;
către un anumit beneficiar determină:
b) cererea şi oferta sunt puternic de piaţă respectiv este asigurat prin
segmentate; reţeaua INTERNET;
c) nu se justifică economic furnizarea b) toate exemplarele reproduse în serie
de bunuri-unicat, ci numai de au fost vândute;
exemplare reproduse în serie. c) orice client interesat deţine un
exemplar dintr-un bun
8. Un segment al pieţei informaţiei informaţional reprezentativ pentru
devine saturat atunci când: segmentul de piaţă respectiv.
a) accesul utilizatorilor la oferta de
bunuri informaţionale pe segmentul
TEXTE DE ANALIZAT
“Informaţia, odată generată, nu prezintă raritate în sens economic. Acest fapt face dificil
ca informaţia să devină obiect de proprietate. De regulă, este, mult mai ieftin de a
reproduce informaţie existentă decât de a produce informaţie originală… Aici raritatea
neexistând de la sine, este rolul a două inovaţii sociale, patentele şi drepturile de autor, să
o creeze în mod artificial, însă numai pentru o durată limitată. O asemenea formă de
raritate este necesară pentru a genera stimulente în efortul de producere de informaţie
originală” (Kenneth Arrow – “Information and the Organization of Industry” Occasional
Paper, Catholic University of Milan, aprilie 12, 1994, p.4)
“Există temeiuri solide în virtutea cărora organizaţiile mari vor trebui să devină
întemeiate pe informaţie. Unul dintre ele ţine de forţa de muncă. Personalul de concepţie,
a cărui pondere este în creştere, nu mai poate fi supus cu metodelor de comandă şi control
valabile în trecut. Un alt motiv este de a imprima un caracter sistematic inovaţiei şi
demersului antreprenorial, ambele fiind, prin excelenţă, activităţi bazate pe cunoaştere.
Un al treilea motiv constă în imperativul de a ţine pasul cu tehnologia informatică.
Calculatoarele furnizează cantităţi mari de date. Dar datele nu sunt informaţii.
Informaţiile sunt date investite cu relevanţă şi sens. O companie trebuie să selecteze
informaţiile de care are nevoie pentru a-şi desfăşura afacerile, căci altfel se va îneca în
date” (Peter Drucker – “Managing for the Future. The 1990’s and Beyond”, Truman
Talley Books/Dutton, New York, 1992, p.122)
“Informaţiile şi cunoştinţele pot şi trebuie să înlocuiască active fizice şi financiare

scumpe; fiecare companie ar trebui să-şi revadă cheltuielile de capital şi să se întrebe:
Este cazul ca active intangibile necostisitoare să preia funcţiile unor active tangibile
costisitoare?” (Thomas Stewart – “Intellectual Capital. The New Wealth of
Organizations”, Nicholas Brealey Publishing, London, 1998, pag.194)
Informaţia – sursă de avantaj concurenţial
Stadiul şi tendinţele sectorului economic al informaţiei, pe exemplul unor ţări sau

grupe de ţări
Alternative strategice de promovare pe piaţă a bunurilor informaţionale
Impactul dezvoltării reţelei INTERNET asupra regimului proprietăţii intelectuale
Comerţul electronic cu bunuri informaţionale
Perspectivele economiei bazate pe cunoaştere în România, în condiţiile procesului de

extindere a Uniunii Europene.
BIBLIOGRAFIE
National Association of Broadcasters (2002) - Copyright Registration Workshop, Las

Vegas, NV, April 10, 2002.
(http://www.benedict.com/home/nab2002/)
David Sydman (2000) - The Changing Information Consumer. In: "Monetizing Digital
Content". Software and Information Industry Association Conference, 22-23 September,
2000, Washington, D.C.
(http://www.siia.net/events/conferences/monetize/wrapup/Sidman.ppt)
Banca Mondială (2002) - ICT at a glance. Romania,

(http://www.worldbank.org/data/countrydata/ictglance.htm)
Daniel Huttenlocher (2002) - Some Lessons from Successes and Failures of Electronic
Trading, September 2002, Cornell University
(http://www.cs.cornell.edu/home/~dph/talks/infosci-colloq-2002.pdf)
Colectivul Catedrei de Economie şi Politici Economice – Economie, Ediţia a VI-a,

Editura Economică, Bucureşti, 2003
Colectivul Catedrei de Economie şi Politici Economice – Economie-Aplicaţii, Ediţia a

IV-a, Editura Economică, Bucureşti, 2003
Colectivul Catedrei de Economie şi Politici Economice – Dicţionar de Economie,

Ediţia a II-a, Editura Economică, Bucureşti, 2003
RASPUNSURI
Capitolul 9 Piaţa informaţiei
1 – b; 2 – a; 3 – a şi c; 4 – b; 5 – b; 6 – a; 7 – b; 8 - c.
Capitolul 10 LIMITELE PIEŢEI
• Ce se înţelege prin alocarea

resurselor prin piaţă? • Care sunt situaţiile de informaţie
asimetrică?
• Arătaţi cauzele care conduc la
situaţii de alocare suboptimă. • Ce reprezintă dependenţa de
trecut?
• Care sunt principalele modalităţi
de internalizare a externalităţilor • Care este problema bunurilor
negative? comune şi cum poate fi
rezolvată?
• Identificaţi câteva situaţii de
"pasager clandestin". • Ce sunt bunurile publice?
• Care sunt limitele intervenţiei • Cum pot fi produse bunuri

guvernului în funcţionarea publice?
pieţelor?
• De ce există o "dilemă a
• Definiţi externalitatea negativă. prizonierului"?
• Cum poate fi rezolvată problema

externalităţilor?
1. O firmă dintr-o industrie perfect competitivă a obţinut licenţa pentru un nou proces de
obţinere a aurului din sterilul de mină. Noul proces reduce costurile medii ale firmei, ceea
ce înseamnă că această firmă (fiind încă un price taker) poate obţine profituri economice
pe termen lung.
a) Dacă preţul pe piaţă este de 20$ uncia, iar costul marginal este dat de Cm = 0.4q,
unde q este producţia zilnică, câte uncii de aur va produce firma?
b) În urma unei investigaţii, se descoperă că firma poluează apa pe o arie întinsă.
Judecătorul impune plata unor daune care determină firma să-şi estimeze costul
marginal ca fiind de 0.5q. Dacă preţul pe piaţă este tot 20$ uncia, care este noul
nivel optim al producţiei firmei?
c) Reprezentaţi grafic.
2. O controversă puternică există în legătură cu cine trebuie să răspundă pentru nişte
produse de slabă calitate. Cele două poziţii extreme pot fi numite caveat emptor
(cumpărătorul trebuie să se ferească singur) şi caveat vendor (vânzătorul trebuie să
răspundă pentru produsele sale). În primul caz, producătorii nu au nici o răspundere
asupra efectelor pe care produsele le au asupra consumatorilor; aceştia trebuie să suporte
costul alegerii făcute. În cel de-al doilea caz, firmele trebuie să suporte pierderile
consumatorilor. Utilizând analiza cererii şi ofertei, prezentaţi concluziile dumneavoastră
asupra următoarelor probleme:
a) Cum va fi afectată alocarea resurselor în fiecare caz?
b) Vor fi produse bunuri mai sigure dacă firmele ar fi strict responsabile în faţa legii?
3. Monopolul producerii banilor generează externalităţi? Utilizaţi conceptul de surplus al

consumatorului pentru a determina care este nivelul optim al producerii de bani. Cum ar
putea fi atins acest nivel?
4. Unchiul din America v-a lăsat moştenire un tablou Rembrandt în valoare de 2 milioane
de dolari, pe care doriţi să-l vindeţi. Enumeraţi şi estimaţi costurile de tranzacţie pe care
trebuie să le suportaţi în acest caz.
5. Fumatul reprezintă un exemplu foarte la modă de activitate producătoare de

externalităţi negative. Cum ar putea fi internalizate aceste externalităţi prin intermediul
pieţei?
6. Deseori, în filmele care au ca subiect o spargere la o bancă, hoţii îi 'motivează' pe

bancheri cu următoarea replică: "daţi-ne banii, pentru că oricum sunt asiguraţi, n-are rost
să vă riscaţi viaţa pentru ei". Acesta este un exemplu de:
a) hazard moral
b) externalitate pozitivă
c) comportament de turmă
7. "Pasagerul clandestin" poate fi:

a) un pasager clandestin dintr-un tren
b) un spectator care sare gardul la un meci de fotbal
c) a şi b.
8. Intervenţia guvernului reprezintă o soluţie potrivită de a repara un caz de alocare

suboptimă a resurselor?
a) da, dacă guvernul este competent
b) nu
c) da, dacă eşecul se manifestă printr-o externalitate negativă
9. Internalizarea externalităţilor negative înseamnă:

a) ascunderea efectelor negative ale acestui tip de externalitate
b) afectarea unor persoane dintr-o altă ţară
c) încorporarea costurilor externe în preţul pieţei
10. În ziua de azi, majoritatea oamenilor din ţările dezvoltate beau apă îmbuteliată sub o
formă sau alta şi trebuie s-o plătească. Apa potabilă este prin urmare un bun rar, deşi cu
ceva timp în urmă era un bun liber. Imaginaţi-vă o societate în care internalizarea poluării
a condus la transformarea aerului într-un bun rar.
11. Caracteristicile bunurilor comune implică în mod necesar că:

a) autorităţile publice furnizează aceste bunuri gratuit
b) costul furnizării acestor bunuri pentru un consumator suplimentar este nul
c) încasările din vânzarea acestor bunuri permit finanţarea producţiei lor
12. V-aţi gândit vreodată că dacă aţi fi avut engleza ca limbă maternă, aţi fi putut avea
venituri mai mari? Este acesta un caz de dependenţă de trecut?
13. Efectele externe rezultă din:

a) erorile politicii fiscale
b) relaţiile economice externe
c) interdependenţele dintre alegerile agenţilor economici
14. Un bun public este bunul care se caracterizează prin:

a) nonexcluziune şi nonrivalitate
b) rivalitate şi excluziune
c) posibilitatea de a consuma oricât din el
15. Externalităţile sunt:

a) costuri asociate activităţii în străinătate
b) efecte generate de un contract asupra unei terţe părţi
c) evenimente care sunt externe în raport cu evoluţiile din economia naţională
16. Care dintre trăsături nu este specifică bunurilor publice?

a) non-excluziune
b) disponibilitatea
c) non-rivalitatea
17. Bunurile (resursele) comune sunt pe cale de a fi epuizate deoarece:

a) indivizii sunt iraţionali
b) indivizii nu pot calcula nivelul optim al bunurilor comune de care au nevoie
c) indivizii nu pot să păstreze controlul asupra bunurilor comune
18. Corupţia reprezintă un exemplu de:

a) căutare de rentă
b) informaţie asimetrică
c) dependenţă de trecut
19. Dacă vecinii stropesc de gândaci, iar dumneavoastră nu, atunci toţi gândacii vor
migra în apartamentul dumneavoastră. Acesta este un exemplu de:
a) selecţie adversă
b) externalitate negativă
c) comportament de turmă
20. Zgomotul făcut de maşini pe o stradă aglomerată din centru reprezintă desigur o
externalitate negativă pentru locuitorii din zonă. Traiul în societate face imposibilă
eliminarea tuturor externalităţilor negative? Ce părere aveţi?
21. În cărţile de istorie se pot întâlni deseori lamentări ca acelea privind decimarea
marilor cirezi de bizoni din vestul sălbatic.
a) De ce doreau albii să împuşte aceste animale şi să le lase să putrezească? Nu era
aceasta o mare risipă?
b) Cine suportă costul atunci când un vânător împuşcă un bizon de la fereastra unui
tren în viteză?
c) Este dispariţia bizonilor un fapt ireversibil? S-ar putea reface acele cirezi dacă ar
exista stimulentele de rigoare?
d) Care este animalul care a înlocuit bizonul în vest? De ce numeroasele cirezi de
vite nu au soarta bizonilor?
22. Un dud imens din curtea vecinului proiectează o umbră binevenită în curtea
dumneavoastră, dar vecinului îi aduce numai dude proaste. El ar vrea să taie pomul.
a) Ar putea s-o facă în mod legal?
b) Dumneavoastră aduceţi argumentul următor: "Ştiu că nu nu aveţi ce face cu
dudele, dar nu sunt la fel de inutile pe cât de utilă îmi este mie umbra dudului".
Puteţi susţine argumentul? Cum puteţi compara satisfacţia dumneavoastră cu
insatisfacţia vecinului?
23. Proprietarul unor stupi se învecinează cu un teren agricol. Proprietarul terenului

împrăştie pesticide peste culturile sale, iar albinele venite să culeagă polen sunt omorâte.
a) Cine este de vină?
b) Ce soluţii există pentru eliminarea unui astfel de conflict?
c) Poate solicita proprietarul stupilor despăgubiri?
24. Negocierile din cadrul acordului de la Tokio privind efectul de seră prevăd cote de
reducere a emisiilor de dioxid de carbon pentru fiecare ţară în parte. Până acum, Ţările
europene au semnat acordul, în schimb, SUA au refuzat să semneze acest acord.
a) Este acesta un semn că SUA se interesează mai puţin de poluare decât Europa?
b) Faptul că SUA este un importator net de dioxid de carbon ar putea avea o legătură
cu refuzul lor? SUA are imense suprafeţe împădurite, care consumă cu mult mai
mult dioxid de carbon decât produce economia SUA. Astfel SUA consumă şi
dioxidul de carbon produs de alţii. În schimb, defrişările masive din Europa au
dus la reducerea consumului de dioxid de carbon.
25. Unul dintre gazele cu cel mai mare efect de seră este gazul metan. Ştiaţi că oile sunt
printre cei mai mari producători de gaz metan din economia mondială? Ar trebui
eliminate oile din economie, dată fiind nocivitatea lor?
26. Ar putea fi justificate următoarele situaţii?
a) Restaurantele să excludă anumite persoane care nu corespund profilului dorit.
b) Indivizii murdari să fie excluşi din mijloacele de transport în comun.
c) Proprietarii de maşini să-şi scoată tobele de eşapament pentru ca motorul să aibă o
putere mai mare (este drept, va face şi zgomot mai mare).
d) Panourile publicitare prea 'sugestive' să fie eliminate de pe marginea străzilor,
deşi se află amplasate pe proprietate privată.
27. Dacă cineva inventează un tratament miraculos pentru orice boală, ar putea fi el
obligat să-l pună la dispoziţia tuturor?
28. Reglementările privind garantarea depozitelor individuale la bănci generează hazard

moral? Exemplificaţi.
29. Vaccinarea împotriva hepatitei determină individul respectiv să fie mai puţin atent cu
igiena personală? De ce?
30. Companiile care produc Marlboro şi Kent sunt puse în faţa următorului joc: dacă una
face publicitate în timp ce cealaltă nu face (pentru marca sa), atunci marca respectivă
îi va aduce câştiguri mari. Dacă ambele fac publicitate, atunci ambele vor avea
venituri mai mici decât în cazul în care nici una nu ar fi făcut publicitate.
Marlboro
Face publicitate Nu face publicitate
Face publicitate 3 mld. $ 2 mld. $
Kent Soţia3 mld. $ 5 mld. $
Nu face publicitate 5 mld. $ 4 mld. $
2 mld. $ 4 mld. $
a) Care este echilibrul Nash?

b) În anii '70, în SUA s-a dat o lege care interzicea publicitatea la ţigări pe posturile
tv. Care credeţi că a fost urmarea?
31. Exemplu următor se numeşte "războiul sexelor". Soţul şi soţia vor să meargă în
vacanţă (au două variante: la munte şi la mare). Soţul vrea la mare, iar soţia la munte,
însă amândoi ar prefera să meargă împreună decât separat. Formal, utilitatea este
redată prin 0, 1, 2.
Soţul
Mare Munte
Soţia Mare 2,1 0,0
Munte 0,0 1,2
b) Ce relevanţă are pentru situaţia reală?
c) Ce se întâmplă dacă jocul se repetă?
32. Jocul antrenat de utilizarea unei resurse comune. Două companii petroliere (Exxon şi
BP) au exploatări petroliere vecine, alimentându-se din aceeaşi pungă de petrol.
Problema care se pune pentru cele două este: să menţină o sondă sau să mai
construiască o sondă? Dacă adaugă o sondă fără ca rivalul să facă la fel, compania
câştigă mai mult decât rivalul ei. Dacă ambii adaugă o sondă, vor câştiga mai puţin
decât dacă ambii ar fi păstrat doar o sondă (pentru că producţia pe piaţă creşte).
Exxon
1 sondă 2 sonde
1 sondă 5 mil. $ 3 mil. $
BP 5 mil. $ 6 mil. $
2 sonde 6 mil. $ 4 mil. $
3 mil. $ 4 mil. $

Ce se întâmplă dacă jocul se repetă?
TEXTE DE ANALIZAT
"Recunoaşterea în plan legal a principiului proprietăţii private şi a libertăţii de contractare

nu este suficientă: multe lucruri depind de definirea exactă a dreptului de proprietate într-
o serie de domenii. …există însă în mod neîndoielnic domenii în care nici un fel de
reglementări legale nu pot crea condiţia principală de care depinde obţinerea unor efecte
benefice prin sistemul concurenţei bazate pe proprietatea privată: condiţia ca posesorul să
beneficieze de toate serviciile utile pe care le aduce proprietatea sa şi tot el să suporte
toate daunele pricinuite altora de folosirea ei. Când poţi, de pildă, beneficia de anumite
servicii fără a plăti un preţ, concurenţa nu va produce respectivele servicii; la fel, când cel
care deţine proprietatea nu poate fi pus să plătească daunele aduse unor terţi în urma
utilizării proprietăţii sale, mecanismul preţurilor nu mai este eficient." (Friedrich A.
Hayek, Drumul către servitute, Editura Humanitas, Bucureşti, 1993, p. 51 - 52).
"Al doilea gen de situaţii în care schimbul strict voluntar este imposibil apare atunci când
acţiuni ale unor persoane au efecte asupra altor persoane, pe care nu este posibil să le pui
la plată sau să le recompensezi. Aceasta este problema 'efectelor de vecinătate'. Un
exemplu evident îl constituie poluarea apelor. Individul care poluează apa îi forţează, de
fapt, pe ceilalţi indivizi să schimbe apa bună pe o apă proastă. Aceştia din urmă ar putea
accepta eventual acest schimb, dar cu un anumit preţ. Însă le este imposibil ca, acţionând
individual, să evite acest schimb sau să impună o compensare potrivită." (Milton
Friedman, Capitalism şi libertate, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1995, p. 45 - 46)
"În mod normal, economistul atribuie un conţinut precis termenilor 'mai mult' şi 'mai
puţin'. De altfel, dacă un model similar al comportamentului individual este extins la
procesul opţiunii colective, vom putea să deducem concluzii despre comportamentul
individual, care sunt similare acelora conţinute de teoria economică. Dacă ipotezele sunt
valide, individul reprezentativ, atunci când este confruntat cu alternative relevante, alege
mai mult din 'bunurile publice', când 'preţul' acestora este mai scăzut, celelalte fapte
relevante rămânând neschimbate." (J.M. Buchanan şi G. Tullock, Calculul consensului,
Editura Expert, Bucureşti, 1995, p. 46)
Aplicaţii ale hazardului moral.

Dezavantajele intervenţiei guvernului în funcţionarea pieţelor.
"Pasagerul clandestin" - strategie sau comportament?
Soluţii pentru reducerea poluării în România.
BIBLIOGRAFIE
Buchanan, J.M Calculul consensului, Editura Expert, Bucureşti, 1995

Tullock, G.
Friedman, Milton Capitalism şi libertate, Editura Enciclopedică, Bucureşti,

1995
Hayek, Friedrich A. Drumul către servitute, Editura Humanitas, Bucureşti, 1993

Economice

Economice
Colectivul Catedrei de Dicţionar de Economie, Ediţia a III-a, Editura Economică,

Economice
RASPUNSURI
Capitolul 10 LIMITELE PIEŢEI
Probleme
1. Condiţia de echilibru: Cm = P
a. P=20, q=50
b. P=20, q=40.
30.
a) Soluţia de echilibru Nash este: (3, 3)
b) Profiturile au crescut pentru companiile producătoare de ţigări.
31.
a) Echilibrul Nash indică două soluţii: 2,1 şi 1,2.
b) Acest exemplu arată că soluţia matematică a unui joc nu spune mare lucru despre
soluţia economică. Ce vor face de fapt cei doi depinde de factori care nu pot fi
luaţi în considerare într-un 'joc'.
c) Soţii ar putea să meargă un an la munte şi în celălalt an la mare.
32.
a) Echilibrul Nash este (4, 4).
b) Punga de petrol va fi epuizată mai rapid.
Grile
6.a
7.d
8.b
9.c
11.b
13.c
14.a
15.b
16.b
17.c
18.a
19.b
Capitolul 11 ECONOMIA BUNĂSTĂRII
• Care este mecanismul de alocare al • Consideraţi că raţionalitatea individuală

resurselor în contextul principiului se situează în „amonte” sau în „aval” de
eficienţei paretiene ? raţionalitatea colectivă ?
• Se poate afirma că orice naţiune produce • Cât costă decizia economică dictată fie
bunăstare? Argumentaţi răspunsul. de interesul personal fie de raţionalitatea
individuală ?
• Definiţi conceptul de bunăstare pornind
de la criteriile personale de apreciere. • Analizaţi îca efecte în planul satisfacţiei
individuale prin compararea cu propria
• Cum explicaţi criteriul „ al doilea optim” persoană şi cu ceilalţi membri ai
în comparaţie cu „primul optim” ? colectivităţii.
• Analizaţi dimensiunea normativă a • Când şi de ce se manifestă nevoia

bunăstării în raport cu rezultatele pozitive intervenţiei guvernamentale? Se poate
ale acesteia. aprecia optimalitatea acesteia?
• De ce apar eşecuri ca urmare a aplicării • Interpretaţi „eşecul” intervenţiei

criteriilor economice în alocarea guvernamentale pe baza formulării unui
resurselor ? Sunt previzibile aceste exemplu.
eşecuri ?
Răspundeţi cu adevărat (A) sau fals (F), argumentându-vă răspunsurile.

A F
1. Economia bunăstării studiază modalităţile de alocare a resurselor pe baza
criteriilor de eficienţă economică având ca rezultat o agregare de stări optimale
pentru întreaga societate.
2. Teoria celui de-al doilea optim urmăreşte repartizarea distorsiunilor pe mai
multe pieţe.
3. În economia cu concurenţă perfectă, starea de echilibru este exprimată prin
optimul Pareto deoarece este luată în considerare şi justiţia socială;.
4. Alocarea resurselor pe criteriile economice impuse de piaţă este optimă întrucât
sunt respectate în acelaşi timp şi criteriile sociale.
5. Eficienţa alocării resurselor presupune că acestea pot fi alocate de la
întrebuinţări prezente astfel încât cel puţin o persoană să se afle într-o poziţie
mai bună şi nimeni să nu se afle într-o poziţie mai rea.
6. Fiecare individ percepe bunăstarea doar în termeni de câştig pentru că doar
câştigând mai bine faţă de perioada anterioară poţi atinge bunăstarea.
7. Intervenţia guvernamentală se justifică pentru atingerea bunăstării de către
fiecare individ.
8. Autoritatea publică este principalul furnizor de bunuri publice deoarece ea
cunoaşte cel mai bine nevoile sociale.
9. Prin teoria alegerii publice guvernul este ales să exprime judecăţile de valoare
ale membrilor societăţii.
10. Intervenţia guvernamentală este benefică deoarece costurile acesteia sunt
întotdeauna mai mici decât beneficiile.
1. Spre deosebire de criteriul primului 3. Eşecul social al pieţei impune intervenţia

optim, teoria “celui de-al doilea optim »: guvernamentalã deoarece :
a. exprimã ineficienţa socialã ; a. guvernul este singurul capabil sã
b. exprimã distorsiunile ce apar la genereze bunãstarea ;
nivelul societăţii ; b. guvernul prin deciziile sale
c. susţine intervenţia asigurã alocarea optimã a
guvernamentalã ; resurselor ;
d. urmãreşte diseminarea c. bunãstarea ca teorie se situeazã la
distorsiunilor pe mai multe pieţe confluenţa dintre economic,
slãbindu-le efectul ; social şi politic ;
e. reflectă alocarea optimã a d. rezultatele aşteptate de individ şi
resurselor pe piaţa cu concurenţã societate, bazate pe normativele
imperfectă. personale nu sunt îndeplinite ;
e. individul nu cunoaşte mai bine
2. Una din variantele de mai jos constituie decât guvernul care sunt nevoile
motivul intervenţiei guvernamentale în sociale cu care se confruntã.
scopul atingerii bunãstãrii :
a. statul are resursele financiare 4. Bunãstarea, ca obiectiv al politicii
pentru realizarea acestui sociale, vizeazã :
obiectiv ; a. criteriile de eficienţã economicã ;
b. statul are cei mai buni specialişti b. justiţia distributivã a venitului ;
în economia bunãstãrii; c. realizarea obiectivelor politicii
c. legile interzic pieţei sã participe economice ;
la producerea bunãstãrii; d. asigurarea de cãtre guvern a unui
d. autoritatea publicã deţine cele numãr mare de locuri bine plãtite;
mai cuprinzãtoare informaţii e. stabilirea unui ansamblu de
referitoare la nevoile societãţii ; norme şi reglementãri care sã
e. piaţa se confruntã cu o serie de determine o mai mare
limite ce genereazã eşecuri în operativitate în funcţionarea
alocarea resurselor. pieţelor .
5. Sunt instrumente ale intervenţiei b. aplicarea unui impozit regresiv
guvernamentale în scopul corectãrii pentru produsele a cãror cerere
deficienţelor pieţei : este în creştere;
a. organele poliţieneşti ; c. impozitarea regresivã a
b. angajaţii direcţiilor financiare ; produselor a cãror cerere este în
c. deciziile autoritãţilor locale scãdere;
privind preţurile practicate pe d. impozitarea progresivã a
piaţa liberã ; bãuturilor alcoolice pentru a
d. normele de stimulare a agenţilor proteja consumatorii;
economici pentru obţinerea unor e. nu existã nici o relaţie între
profituri ridicate ; Legea lui Engel şi mecanismul de
e. deciziile privind volumul maxim impozitare.
de bunuri şi servicii oferite astfel
încât indivizii sã atingã nivelul de 8. Intervenţia guvernamentalã este optimã
bunãstare stabilit de guvern. atunci când :
a. costurile prevenirii unor procedee
6. Ce se întâmplã dacã nivelul de poluante sunt foarte ridicate
impozitare a veniturilor creşte ? determinându-i astfel pe poluatori
a. oferta de muncã creşte, deoarece sã plãteascã pentru efectele
guvernul este interesat sã creeze externe produse ;
noi locuri de muncã pentru a b. beneficiile intervenţiei sunt mai
încasa venituri mai mari din mari decât costurile acesteia ;
impozite ; c. costurile suportate de poluatori
b. cererea de muncã va creşte, sunt mai mari decât beneficiile
deoarece agenţii economici pot acestora, realizându-se astfel
plãti cãtre stat sume mai mari în obiectivele justiţiei sociale
scopul asigurãrii bunãstãrii (poluatorul plãteşte) ;
generale ; d. beneficiile guvernului sunt mai
c. cererea de locuri de muncã va mari decât costurile, aceasta
creşte deoarece indivizii vor fi traducându-se într-un surplus de
stimulaţi astfel sã contribuie bunãstare la nivelul întregii
substanţial la bunãstarea societãţi ;
generalã ; e. beneficiile firmelor sunt mai mari
d. costul de oportunitate al deciziei decât costurile.
de a renunţa la un loc de muncã
în favoarea unui ajutor social la
timp liber maxim scade; 9. Alegerea între eficienţã economicã şi
e. creşte timpul de muncã prestat echitate genereazã :
deoarece indivizii sunt stimulaţi a. costul de oportunitate al
în acest fel. intervenţiei guvernamentale;
b. conflict de interese între
7. Relaţia care apare între legea lui Engel şi partenerii sociali ;
mecanismul de impozitare are ca c. dezechilibre pe piaţã deoarece
rezultat : conceptele de mai sus nu pot fi
a. impozitarea progresivã a disociate ;
produselor a cãror cerere este în d. o eroare a politicii economice
scãdere; deoarece aceasta trebuie sã aibã
în vedere ambele aspecte, c) Precizaţi care este influenţa creşterii
economic şi social ; venitului asupra consumului de alimente
e. o pierdere de bunãstare deoarece şi care ar trebui sã fie soluţia adoptatã
bunãstarea înseamnã eficienţã pentru a nu deteriora condiţia
economicã şi justiţie socialã. individului .
10. Un individ acceptã situaţia de şomaj 11. Presupunem o economie cu concurenţã

voluntar beneficiind astfel de un ajutor în perfectã în care preţul este egal cu costul
valoare de 1,5 mil u.m. El ar putea ocupa un marginal pentru toate sectoarele mai puţin în
loc de muncã remunerat la nivelul de 2,5 producţia de autoturisme. Comentaţi care va
mil. u.m. Determinaţi: fi efectul asupra alocãrii resurselor în
a) Care este costul de oportunitate alalegerii economia respectivã cunoscând urmãtoarele
variantei de şomaj voluntar ? date referitoare la preţul şi costul marginal
b) Dacã guvernul stabileşte un impozit de ale unui autoturism :
500000 u.m. asupra salariului, analizaţi a) P=5000 $; Cmg=5500 $;
care va fi evoluţia costului de b) P=5000 $; Cmg=4500 $;
oportunitate. c) P=5000 $; Cmg=5000 $.
TEXT DE ANALIZAT
„Economiştii au spus multe absurdităţi despre o teoria economică a bunăstării „axiologic neutră”;
folosind argumentul ciudat că judecăţile de valoare standard subiacente conceptului de optim
Pareto (fiecare individ e cel mai competent să judece despre propria sa bunăstare; bunăstarea
socială se defineşte numai în termenii bunăstării indivizilor; iar bunăstarea indivizilor nu se
pretează la comparaţii) se bucură de o largă recunoaştere , iar acest consens le face oarecum
„obiective” (Daniel Hausman - “Filosofia ştiinţei economice” Editura Humanitas, Bucureşti,
1993, pag.344).
Problema iraţionalităţii în economie .

Se poate măsura „fericirea societăţii” ?
Bunăstarea-efect al intervenţiei guvernamentale.
Motivaţia muncii sub influenţa impozitării.
Distribuţia echitabilă între venit şi utilitate .
„Eşecul” intervenţiei guvernamentale şi costurile acestuia.
Alegerea publică şi beneficiul social.
BIBLIOGRAFIE
R. Lipsey, A. Chrystal Economia pozitivã, Ed. Economicã, Bucureşti 1999
Andrew Schotter Teoria pieţei libere, Ed, Didacticã şi Pedagogicã Bucureşti, 1996
Paul Fudulu Metamaximizare: Avuţie şi justiţie, Ed. Expert, Bucureşti, 1995
James M. Buchanan Calculul consensului, Ed. Expert, Bucureşti 1995

Gordon Tullock
Susan Strange State şi pieţe, Institutul European Bucureşti, 1997

Economice
Colectivul Catedrei de Economie-Aplicaţii, Ediţia a IV-a, Editura Economică, Bucureşti,

Economice
Colectivul Catedrei de Dicţionar de Economie, Ediţia a II-a, Editura Economică, Bucureşti,

Economice
RASPUNSURI
Capitolul 11 Economia bunǎstǎrii
Rǎspundeţi cu adevǎrat (A) sau fals (F):
1. A; 2. A; 3. F; 4. F; 5. F; 6. F; 7. A; 8. F; 9. A; 10. F
Teste grilǎ şi probleme:
1. d; 2. e; 3. d; 4. b; 5. d; 6. d; 7. c; 8; b; 9. a; 10. a. 2,5 mil. u.m; b. scade cu 500000 u.m.

Capitolul 12 REPARTIŢIA VENITURILOR
SALARIUL
• Ce remunerează salariul ? despre salariu, ca expresie a raportului

cerere – ofertă pe piaţa muncii cu teoria
• Prin ce consideraţi că se impune teoria salariului de eficienţă?
salariului de eficienţă în analiza
economică? • Formele de salarizare au importanţă
pentru determinarea mărimii salariului?
• Teoria capitalului uman (cultural), prin
conţinutul său, explică natura salariului
sau anumite premise ale diferenţierii
salariilor? În ce raport se află teoria
1.Adesea se susţine că cererea şi oferta de

muncă au caracter derivat. 2. Care din aprecierile de mai jos referitoare
Aceasta înseamnă că: la salariu sunt corecte:
a) decurg una din alta; a) este un cost;
b) sunt determinate de ansamblul b) este un venit;
activităţilor economico-sociale; c) este un preţ.
c) decurg din voinţa şomerilor de a
lucra şi a patronilor de a nu mai
angaja lucrători.
3. Când salariul real scade cu 20%, iar preţurile scad cu 5%, salariul nominal se reduce cu:
a) 5%;
b) 25%;
c) 24%;
d) 15%;
e) 20%.
4. Dacă rata inflaţiei este în anul curent 50% faţă de anul precedent, iar salariul nominal creşte
cu 65%, să se calculeze:
a) evoluţia salariului real;
b) cu cât ar fi trebuit să crească salariul nominal, pentru ca salariul real să rămână constant.
5. În perioada to-t1, preţurile au crescut cu 20%, iar salariul nominal a crescut de la 770000 u.m.
la 808500 u.m. Salariul real:
a) creşte cu 12,5%;
b) scade cu 12,5%;
c) creşte cu 5%;
d) scade cu 5%;
e) scade cu 15%.
TEXTE DE COMENTAT
,,Este evident, mai întâi, că termenul remuneraţie, în definiţia sa pur monetară, ca preţ al muncii,
nu este pe deplin adecvată. Trebuie să i se dea o definiţie mai largă, apropiată de noţiuni ca
retribuţie, recunoştinţă sau recompensă. Dar mai trebuie ca partenerii să accepte ei înşişi această
definiţie.” (Bruno Sire, Philip David, Gestion strategiques de remuneration, Edition Liaisons,
1993, p.8).
,,Echitatea este o constrângere care nu trebuie ignorată. Dacă întreprinderea este regândită ca o
asociaţie de grupuri şi nu ca o piramidă funcţională, echitatea poate deveni valoarea colectivă
care pune în ordine sisteme de remuneraţie, ele explicând condiţiile în care aceste inegalităţi sunt
considerate echitabile, ele vor fi tolerate, şi deci, compatibile cu o dinamică economică.” (Bruno
Sire, Philip David, Gestion strategiques de remuneration, Edition Liaisons, 1993, p.8).
. Analiza creşterii (scăderii) salariului real în ultimii doi ani în România.
. Cum funcţionează dualitatea pieţei muncii?
. Modalităţi de apreciere a eficienţei formei (formelor) de salarizare într-o întreprindere

(ramură) economică.
. Efectul stimulativ al salariului.

BIBLIOGRAFIE
Paul Heyne Modul economic de gândire, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1990,pp.328-380
Bruno Sire Gestion strategiques de remuneration, Edition Liaisons, Paris,

1993
Philip David, Anne Perrot Les nouvelles theories du marche du travail, Edition a
decouverte, Paris, 1992, p.106-121
Richard G. Lipsey, K. Alec Economia pozitivă, Editura Economică, Bucureşti, 1999, pp.371-
Chrystal 443
Campbell R. McConnell, Economics – Principles, Problems and Policies. Thirteenth

Stanley L. Brue Edition, McGraw-Hill, INC, 1996, pp.579-595
Gérard Thoris La repartition des revenus, Editura Armand Colin, Paris, 1997

Economice

Economice

Economice
PROFITUL
• În vorbirea curentă, profitul apare ca un economică? Dacă este aşa, cum vă

termen căruia i se atribuie o mare explicaţi existenţa celorlalte forme ale
varietate de înţelesuri sau sensuri. Cum venitului?
s-ar putea explica această situaţie?
• Ce remunerează profitul?
• Profitul este un venit pe care-l poate
obţine posesorul oricărui factor de • Care este semnificaţia economică a ratei
producţie? profitului şi dinamicii sale?
• Profitul este, într-adevăr, diferenţa dintre • Care este semnificaţia economică a ratei
încasările şi plăţile unei întreprinderi? profitului şi dinamicii sale?
• Profitul este forma generală a venitului,

provenit indiferent din ce activitate
1. Pentru a permite însuşirea unui profit cât f) la orice nivel s-ar stabili, să fie
mai mare, preţul de vînzare al bunurilor rezultatul raporturilor de pe piaţă
economice trebuie să îndeplinească dintre cerere şi ofertă;
anumite condiţii. Marcaţi aceste condiţii g) să fie stabilit de stat;
din lista celor care urmează: h) să fie egal cu profitul, pentru că
a) să fie cât mai mic pentru a se vinde altfel nu se justifică;
cât mai multe bunuri; i) să fie cât mai mare şi totodată,
b) să fie cât mai mare pentru a-i acceptat de cumpărători.
stimula pe producători;
c) să fie ,,potrivit” pentru a-i mulţumi 2. Care din factorii de mai jos influenţează
atât pe producători, cât şi pe direct proporţional masa profitului?
cumpărători; a) nivelul costului;
d) să fie cât mai mare şi să se vândă cât b) nivelul preţului de vânzare;
mai multe bunuri economice; c) calitatea bunurilor şi serviciilor;
e) nu contează mărimea preţului de d) volumul producţiei;
vânzare, dacă costul de producţie e) modificarea structurii producţiei;
este foarte mic; f) nivelul dobânzii.
3. Salariul se deosebeşte de profit prin aceea că:

a) salariul este mai mare decât profitul;
b) profitul este un venit;
c) sunt două forme de venit care revin unor posesori de factori de producţie diferiţi;
d) salariul este folosit pentru consum, iar profitul este folosit pentru economisire.
4. Raportul dintre preţul unitar şi costul mediu este de 5/4. Rata profitului determinată în funcţie
de cost este:
a) 25%;
b) indeterminată, pentru că informaţiile nu sunt suficiente;
c) 125%.
5. Costul de producţie reprezintă 80% din valoarea producţiei anuale a unei întreprinderi, iar
cheltuielile salariale sunt de 2 ori mai mici decât costurile materiale. Ştiind că mărimea
profitului este de 150 milioane u.m., să se determine:
a) mărimea valorii producţiei;
b) cheltuielile salariale;
c) cheltuielile materiale;
d) rata profitului.
6. Când profitul unei firme creşte cu 35%, iar costurile acesteia scad cu 10%, ce se întâmplă cu
rata profitului calculată la costuri?
7. Un agent economic dispune de un capital fix de 4 milioane u.m., cu o durată de funcţionare

de 8 ani. Capitalul circulant consumat este de 3 ori mai mare decât amortizarea anuală şi de 5
ori mai mare decât cheltuielile salariale. Ştiind că profitul obţinut la sfârşitul anului respectiv
este de 690.000 u.m., să se determine rata profitului calculată la costuri.
TEXT DE COMENTAT
,,Probabil că nici o altă noţiune sau concept nu este folosit în discuţiile economice cu o varietate
uluitoare de înţelesuri de sine stătătoare mai mare ca profitul (…). Deci, ce ne facem? Vom face
ca struţul şi vom afirma că nu există definiţie corectă a profitului? Înţelesul oricărui cuvânt
depinde, la urma urmei, de felul în care oamenii (inclusiv economiştii) utilizează cuvântul profit
în multe sensuri diferite. În mod cert, nu vrem să ne eschivăm de la definiţiile simple. Dar
atitudinea faţă de profit şi conceptele strâns legate de el, precum costul de producţie şi dobânda,
influenţează legislaţia economică, şi această atitudine depinde în mare parte de ce au oamenii în
minte atunci când utilizează aceste noţiuni.” (Paul Heyne, Modul economic de gândire, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1992, p.201).
. Modul de determinare şi impozitare a profitului în România.

. Compatibilitatea însuşirii profitului de către agenţii economici cu dezvoltarea generală a
societăţii.
. Cât de semnificativ este profitul ca indicator economic?
BIBLIOGRAFIE
Bruno Sire Gestion strategiques de remuneration, Edition Liaisons, Paris,

1993
Philip David, Anne Perrot Les nouvelles theories du marche du travail, Edition a
decouverte, Paris, 1992

Economice

Economice

Economice
DOBÂNDA
• Ce rol atribuie ratei dobânzii nominale, majoreze şi dobânzile percepute de la

reale şi nete o întreprindere care, având o clienţii care solicită credite pentru
parte din capital disponibil, doreşte să-i acţiuni cu risc scăzut în scopul acoperirii
dea o anumită utilizare? pierderilor rezultate din neplată. Cum
apreciaţi dumneavoastră acest mod de a
• Ce efect vă aşteptaţi să aibă ritmul acţiona al creditorilor?
investiţiilor din economia unei ţări
asupra nivelului dobânzilor? Cum • Să presupunem că la un moment
explicaţi efectul respectiv? cumpăraţi obligaţiuni de la două firme
diferite. În următoarele luni, cursul
• Care este semnificaţia ratei efective a unora scade şi cursul altora creşte. Care
dobânzii încasate de o bancă? consideraţi că a fost o achiziţie mai bună
pentru dumneavoastră? În cazul că aţi
avea nevoie de bani imediat, pe care ar fi
• Atunci când creditorii acordă
mai bine să o vindeţi?
împrumuturi clienţilor pentru realizarea
unor acţiuni cu risc mare, ei trebuie să
1. Dacă băncile acordă credite cu dobândă b) comisionul pe care îl percepe la

mare: intermedierea unui credit;
a) masa monetară nu este afectată; c) diferenţa dintre suma restituită şi cea
b) extinderea masei monetare este primită sub formă de împrumut.
frânată;
c) extinderea masei monetare este 3. Mărimea dobânzii depinde de:
stimulată. a) cererea şi oferta de credite;
b) gradul de acoperire a creditului prin
2. Dobânda este: garanţii;
a) diferenţa dintre creditul acordat şi c) cursul de schimb al monedei
cel solicitat; naţionale.
4. Un student care-şi realizează cursurile universitare contra-cost, trebuie să plătească în primul

an universitar 100.000 u.m. Ţinând cont de inflaţia existentă, facultatea îşi anunţă intenţia de
a mări taxa anuală cu 50.000 u.m. Pentru a veni în sprijinul studenţilor, facultatea anunţă că
aceia care, în luna octombrie a primului an de studiu, plătesc 400.000 u.m. nu mai au nici o
altă datorie până la sfârşitul studiilor. Facultatea susţine că cei care optează pentru această
formulă economisesc 300.000 u.m. Aceia care nu au banii necesari pentru a plăti anticipat
studiile, pot recurge la împrumuturi bancare, restituibile în patru tranşe anuale cu dobândă
anuală de 65%.
Cei care împrumută pentru a achita anticipat studiile universitare vor:
a) câştiga 300.000 u.m.;
b) pierde 90.000 u.m.;
c) pierde 390.000 u.m.
5.Se efectuează un depozit bancar la termen pentru 3 ani, în sumă de 1 milion u.m., cu o rată
anuală a dobânzii de 20%. Care va fi mărimea acestui depozit după trei ani?
6.O bancă obţine la sfârşitul unui an un profit (Pr) de 4.200.000 u.m., reprezentând 75% din
câştigul brut al băncii (Pb). În decursul acelui an banca a plătit pentru sumele depuse o rată
anuală a dobânzii de 10% şi a încasat de la cei pe care i-a creditat o rată anuală de 15%. Să se
calculeze:
a) câştigul brut al băncii;
b) cheltuielile de funcţionare;
c) mărimea dobânzii plătite;
d) mărimea dobânzii încasate;
e) creditul.
7. Excedentele dintre încasările şi plăţile realizate de o bancă îi permit să acorde următoarele

credite:
- 5.000.000 u.m. pentru o perioadă de 6 luni , cu o dobândă de 6%;
- 300.000 u.m. pentru o perioadă de 9 luni, cu o dobândă de 7,5%;
- 400.000 u.m. pentru o perioadă de 1 an, cu o dobândă de 9%;
- 12.000.000 u.m pentru o zi, cu o dobândă de 0,5%.
Pentru deponenţii săi banca acordă o dobândă generală de 2% pe an. Cheltuielile anuale de
funcţionare ale băncii sunt de 110.000 u.m. Care este câştigul băncii de pe urma acestor
operaţii?
TEXT DE COMENTAT
“La scară macroeconomică, economiile de lungă durată finanţează investiţiile prin intermediul
pieţei titlurilor: necesarul de finanţare ce apare la întreprinderi este satisfăcut prin emisiunea de
titluri pentru care subscriu în principal menajele care generează o anumită capacitate de
finanţare. Creditele bancare sunt destinate menajelor pentru a-şi achiziţiona bunuri de folosinţă
îndelungată sau imobiliare şi, într-o mai mică măsură, întreprinderilor mici şi mijlocii care n-au
acces la pieţele financiare.”(Catherine Lubochinsky, Les taux d'interet, Dalloz, 1990, 2-emme
edition, p. 20).
. Incidenţa dinamicii ratei dobânzii din România asupra investiţiilor interne de capital.
. Rolul diferenţierii dobânzilor, în constituirea resurselor de finanţare a diferitelor activităţi.
. Constituie stocul de aur sau argint un mijloc de apărare împotriva incertitudinii?
BIBLIOGRAFIE
Gall, Paul Funcţionarea capitalului în activitatea economică, Editura

Socec and Co., Bucureşti, 1996
Samuelson, A.Paul Economics, XIV-th edition, McGraw-Hill Book Company,

New York, 1993
Keynes, J.M. Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii şi a

banilor, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1970,pp. 180-201

Economice

Economice

Economice
RENTA
• În ce condiţii utilizarea unui factor de • Cum pot fi limitate şi contracarate

producţie poate aduce rentă deţinătorului efectele negative ale acţiunii legii
acesteia? randamentelor neproporţionale?
• Randamentele neproporţionale sunt o • Fundamentaţi şi argumentaţi existenţa

lege a utilizării factorilor de producţie în mai multor forme de rentă în economia
anumite combinaţii. Analizaţi. contemporană.
• În ce condiţii utilizarea unui factor de • Care sunt motivele pentru care preţul
producţie poate aduce rentă deţinătorului pământului este considerat ,,rentă
acesteia? capitalizată”?
1.Fermierii obţin rentă atunci când: cantităţi inegale din factorul

a) randamentul marginal creşte; variabil;
b) randamentul marginal descreşte mai c) scăderea producţiei suplimentare,
mult decât cheltuielile suplimentare obţinute în urma folosirii unor
aferente; cantităţi adiţionale egale din factorul
c) costul marginal este egal cu preţul variabil;
de vânzare; d) modificarea egală şi în acelaşi sens a
d) venitul marginal este mai mare decât producţiei suplimentare şi a
costul marginal; cantităţii adiţionale din factorul
e) venitul marginal este mai mic decât variabil.
costul marginal.
3.Decizia unui agent economic de a
2.Randamentele neproporţionale sunt cumpăra sau arenda o suprafaţă de teren
marcate de: în scopul exploatării agricole depinde
a) obţinerea unei producţii de:
suplimentare crescătoare, în urma a) preţul pământului;
folosirii unor cantităţi adiţionale b) mărimea arendei şi durata
egale dintr-un factor de producţie contractului de arendare;
variabil, ceilalţi fiind constanţi; c) rata dobânzii la depunerile la
b) modificarea producţiei suplimentare, termen;
obţinute în urma folosirii unor d) tehnologiile de cultură aplicate.
preţurilor agricole are ca scop:
4.Preţul pământului depinde direct de: a) echilibrarea ofertei cu cererea de
a) cererea şi oferta de produse agricole; produse agroalimentare;
b) nivelul ratei dobânzii; b) protecţia socială a producătorilor
c) preţul celorlalţi factori de producţie; agricoli;
d) proporţiile inflaţiei; c) securitatea alimentară a ţării;
d) creşterea populaţiei agricole;
e) mărimea arendei.
e) protecţia mediului natural.
5. Controlul puterii publice asupra
6.Oferta, cererea şi preţul produselor agroalimentare, într-o perioadă, au avut următoarea

evoluţie:
Nr Oferta Cererea Preţ vânzare Cost total Profit total Renta
T0 T0 u.m./t u.m. u.m. u.m.
1. 2500 2300 90 200000
2. 2300 2300 100 200000
3. 2200 2300 110 200000
4. 2100 2300 120 200000
Să se completeze datele din tabel şi să se arate care este mărimea rentei, presupunând că
profitul întreprinzătorului este de 10% faţă de costuri. Observaţi caracterul cererii în situaţia
dată şi explicaţi relaţia dintre mărimea ofertei, nivelul preţului de vânzare şi mărimea rentei.
7.În baza datelor de mai jos, demonstraţi relaţia dintre randamentele neproporţionale şi mărimea
rentei.
Indicaţi tipul de rentǎ obţinut.
Categoria de teren 1 2 3 4 5
Investiţia suplimentară de capital 6000 6000 6000 6000 6000
şi muncă (u.m.)
Randamentul marginal (tone) 20 22 18 10 4
Venitul marginal (u.m.) 18000 21600 16200 9000 3600
Renta (u.m.) 12000 15600 10200 3000 2400
8. Proprietarul unei suprafeţe de teren agricol decide să o vândă. Ce preţ pretinde el, dacă
arenda anuală este de 500.000 u.m., iar rata dobânzii este de 25%?
9. Un proprietar are o suprafaţă de 500 de locuri de parcare. Cererea posesorilor de maşini este
de 600 de locuri. Proprietarul îşi asigură folosirea integrală a locurilor la tariful de 1.000
u.m./h. Mărirea tarifului cu 200 u.m. reduce cererea la nivelul ofertei (de 500 de locuri).
Venitul excedentar încasat poate fi considerat rentă? Argumentaţi.
TEXTE DE COMENTAT
,”(…) renta este efectul creşterii preţurilor grânelor şi nu cauza acesteia.” (David Ricardo,
Despre protejarea agriculturii, Opere alese, vol. II, Editura Academiei Române, Bucureşti,
1962, p. 216).
,”Renta este întotdeauna un extraprofit condiţionat de faptul că unii din factorii de producţie au
un anumit avantaj şi se află în posesiunea exclusivă a cuiva.” (Virgil Madgearu, Curs de
economie politică, Bucureşti, 1944, p. 269).
“Pământul nu este singurul factor de producţie ale cărui venituri pot fi considerate din punct de
vedere economic ca rentă. În această situaţie se pot găsi şi o mare parte din salariile plătite,
maşini sau orice factor de producţie a cărui ofertă rămâne neschimbată o perioadă de timp.”
(Paul Samuelson, L'économique, vol. II, Editura Armand Colin, Paris, 1983, p.847).
. Cauzele şi condiţii de formare a rentei.

. Renta economică şi concurenţa.
. Piaţa financiarǎ şi preţul pǎmântului în România.
BIBLIOGRAFIE
Abraham Frois, Gilbert Economie politică, Editura Humanitas, Bucureşti, 1994

Bremond J., Geledan A. Dicţionar economic şi social, Editura Expert, Bucureşti, 1995
Guitton, Henri Économie politique, vol. II, Editura Dalloz, Paris,1988
Madgearu, Virgil Curs de economie politică, Bucureşti, 1944
Ricardo, David Opere alese, vol. II, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1962
Samuelson, Paul L'Économique, vol. II, Editura Armand Colin, Paris, 1982
***** Legea nr. 18/1991 cu privire la fondul funciar
***** Legea nr. 47/1994 cu privire la arendă

Economice

Economice

Economice
RASPUNSURI
Capitolul 12 Repartiţia veniturilor
Salariu
1.b, ;2.a,b,c ; 3.c ; 4.a-creşte cu 10%, b-cu 50% ; 5.c.
Profitul
1.f,i ; 2. b,c,d ; 3.c ; 4.a
5. a-750 mil ;
b.-400 mil ;
c-200 mil ;
d-25% calculatǎ la CT ;
-20% calculatǎ la CA.
6. Creşterea ratei profitului =Rpr1/Rpr0*100-100=Pr1/Ct1/Pr0/Ct0*100-
100=1.35Pr0/0.9CT0/Pr0/Ct0*100-100=150-100=50%
Rata profitului creşte cu 50%.
7. A=500.000 ;
Kc=500000*3=1.500.000 ;
Cs=1.500.000/5=300.000 ;
Ct=Kc+a+Cs=2.300.000 ;
Rpr=690.000/2.300.000*100=30%
Dobânda
1.b ; 2.c ; 3.a ; 4..c ;
5.Sn=So(+d’)n=100.000(1+0.2)3=1.728.000
6.a-5.600.000
b-1.400.000
c.-11.200.000
d-16.800.000
e.-112.000.000
7.CB=Dî-Dp
D =C*d ‘*n
PrB=CB-Cf
Dî=203.039
Dpl=63.157
CB=139.882
PrB=29.882
Renta
1.d ; 2.a,c ; 3.a,b,c ; 4.b,e ; 5.a,b,c ;
6.
Nr Oferta Cererea Preţ Cost Venituri Profit Renta
T0 T0 vânzare total totale total u.m.
u.m./t u.m. u.m. u.m
1. 2500 2300 90 200000 225.000 20.000 5000
2. 2300 2300 100 200000 230.000 20.000 10.000
3. 2200 2300 110 200000 242.000 20.000 22.000
4. 2100 2300 120 200000 252.000 20.000 32.000
In situaţia datǎ, cererea globalǎ de consum este inelasticǎ, insensibilǎ la majorarea

preţului. Oferta deficitarǎ în raport cu cererea , în cazurile 3 şi 4 , urcǎ preţurile cu 10%,
respectiv cu 20%.
Costurile totale şi rata profitului find egale , creeazǎ posibilitatea mǎririi rentei obtinute,
odatǎ cu majorarea preţului.
7.Investiţiile suplimentare egale au randamente inegale : crescatoare pe categoriile de
teren 1 si 2, şi apoi descrescǎtoare pe categoriile 3-5.
Preţul de vânzare al produselor de pe toate categoriile de teren fiind egal (9.000 um/t),
venitul marginal este şi el crescǎtor la inceput , si apoi descrescǎtor.
Renta are valori descrescǎtoare : mai mari pe primele douǎ categorii de teren
(randamentele marginale sunt mai ridicate) şi mai mici pe ultimele categorii de teren.
8. Preţul pǎmântului=arenda/rata dobânzii=2.000.000
9.Dupǎ majorarea tarifului , posesorii autoturismelor plǎtesc pentru 500 de locuri o sumǎ
egalǎ cu cea pe care ar plati-o pentru 600 de locuri la tariful vechi.
Venitul excedentar de 100.000 încasat de proprietar ar putea fi considerat rentǎ dacǎ
acesta ar deţine monopolul spaţiilor de parcare şi ar exista pentru o perioadǎ mai mare o
cerere nesatisfǎcutǎ care i-ar permite sǎ fixeze tarife de parcare mai ridicate.
Capitolul 13 CIRCUITUL ECONOMIC DE ANSAMBLU
• Explicaţi de ce curba cererii

agregate are panta negativă, iar cea a • Analizaţi comparativ stările de
ofertei agregate are panta pozitivă. presiune şi absorbţie pe piaţa
Ce evidenţiază în fiecare caz bunurilor economice.
mărimea pantei respective?
• Precizaţi principalele caracteristici
• Ce s-ar întâmpla în fluxul circular al ale modelului de echilibru keynesian.
venitului dacă guvernul ar mări De ce acest echilibru se mai numeşte
cheltuielile publice, iar firmele ar "echilibru cu şomaj"?
mări investiţiile? Cum ar influenţa
aceste opţiuni cererea agregată şi • Analizaţi structura CA şi arătaţi care
care pot fi efectele asupra din componentele acesteia este mai
variabilelor macroeconomice? instabilă şi ce implicaţii are pentru
activitatea economică.
• Analizaţi şi discutaţi fiecare formă
tipologică de agent economic sub • Ce sunt producţia potenţială şi
aspectul corespondenţei dintre producţia de echilibru? Prin ce se
subiectul economic şi funcţia caracterizează economia dacă, la
îndeplinită de acesta. echilibru, producţia efectivă este
egală cu producţia potenţială?
• Explicaţi pe baza conturilor naţionale
diferenţele dintre: • Reprezentaţi grafic modificarea OA,
¾ PIB şi PNB; la început reducerea şi apoi creşterea
¾ PIB real şi PIB nominal; OA; prezentaţi pentru fiecare caz în
¾ PIN şi PNN; parte (reducere şi creştere) condiţiile
¾ deflatorul PIB şi indicele şi efectele modificării ei.
preţurilor bunurilor de consum.
• Dacă într-o economie ar exista
• Care sunt în opinia dumneavoastră numai două sectoare instituţionale –
cauzele care conduc la creşterea firmele şi gospodăriile – preţurile
ponderii economiei subterane în pieţei ar trebui să fie egale cu
economia unei ţări? Analizaţi costurile factorilor de producţie?
efectele acestei economii asupra Care ar fi în această situaţie relaţia
economiei oficiale. de mărime între PIBPP şi PIBCF? Dar
între PIB şi PNB?
Răspundeţi cu adevărat sau fals. Argumentaţi răspunsul!

A F
• La nivelul economiei naţionale, la echilibru, veniturile sunt egale cu
cheltuielile şi cu P.I.B..
• Exporturile nete ale unei economii se calculează ca diferenţă între exportul
şi importul de bunuri.
• Vânzarea de acţiuni şi obligaţiuni este exclusă din calculul PIB.
• Venitul disponibil este venitul naţional din care se scad taxele şi la care se
adaugă transferurile.
• Indicele preţurilor la consumatori reprezintă indicele de preţ utilizat pentru
ajustarea PIB nominal în vederea determinării PIB real.
• Deflatorul P.I.B. se calculează ca un raport procentual între P.I.B. real şi
P.I.B. nominal.
• Dacă guvernul decide creşterea cheltuielilor publice, curba cererii agregate
se va deplasa către dreapta.
• O creştere a impozitelor pe venit va determina o deplasare a cererii
agregate către dreapta.
• Dacă valoarea bunurilor de consum produse într-un an este mai mare decât
valoarea bunurilor de consum achiziţionate în acelaşi an, diferenţa
reprezintă creşterea stocurilor.
• Fiecare punct de pe curba CA exprimă, la acel nivel al preţurilor, egalitatea
între veniturile şi cheltuielile reale.
• Curba OA pe termen scurt este reprezentată grafic pornind de la ipoteza că,
pe măsură ce producţia creşte, costurile unitare vor avea tendinţa să
crească.
• În cazul unor progrese tehnologice semnificative în economia unei ţări,
curba OA pe termen lung se va deplasa spre dreapta.
• În situaţia în care echilibrul în economie (egalitatea CA cu OA) se află la
un nivel mai scăzut decât cel al producţiei potenţiale, o creştere a CA nu va
avea nici un efect asupra activităţii economice.
• Dacă într-o economie egalitatea CA cu OA se realizează la un nivel
superior producţiei potenţiale (echilibru deasupra ocupării depline) este de
aşteptat ca nivelul salariilor şi preţul celorlalţi factori de producţie să scadă.
• Indicatorii macroeconomici de rezultate care se exprimă în preţuri curente
se numesc indicatori reali, iar cei care se exprimă în preţuri constante (sau
comparabile) se numesc indicatori nominali.
• În cazul în care PIB nominal creşte, PIB real poate creşte, scade sau
rămâne nemodificat.
• PNB este egal cu PIB din care se scad alocaţiile pentru consumul de capital
şi se adaugă exportul net (exporturi minus importuri).
înregistrat o creştere semnificativă a
1. Să presupunem că în primul semestru stocurilor de automobile Dacia
al anului 2003, firma Dacia Piteşti a SuperNova. În acest semestru:
a) venitul total a depăşit cheltuielile a) consumatori;
totale pentru bunuri şi servicii; b) managerii executivi ai firmelor;
b) venitul total a fost mai mic decât c) acţionari;
cheltuielile totale pentru bunuri d) guverne;
şi servicii; e) toţi agenţii economici
c) venitul total a fost egal cu menţionaţi.
cheltuielile totale pentru bunuri
şi servicii, deoarece creşterea 5. Exercită funcţia de redistribuire
stocurilor a fost cuantificată atât financiară, pe baza serviciilor non-
ca parte a cheltuielilor, cât şi ca marfare pe care le prestează:
parte a veniturilor; a) administraţiile publice;
d) investiţiile firmei Dacia Piteşti au b) administraţiile private;
fost negative. c) menajele;
d) străinătatea;
2. În timpul perioadelor de inflaţie: e) instituţiile financiar-bancare.
a) PIB nominal creşte în acelaşi
ritm cu PIB real; 6. Curba cererii agregate arată că, dacă
b) PIB nominal creşte mai repede preţul scade, cantitatea de:
decât PIB real; a) P.I.B. real cerută creşte;
c) PIB nominal creşte mai încet b) P.I.B. real cerută scade;
decât PIB real; c) P.I.B. nominal cerută creşte;
d) nu se poate concluziona în d) P.I.B. nominal cerută scade;
legătură cu relaţia dintre PIB e) export net real scade.
nominal şi PIB real.
7. Dacă P.I.B. real este mai mare decât
3. Dacă România ar fi dependentă de oferta agregată pe termen lung,
importul de petrol din ţările OPEC, atunci economia:
iar OPEC s-ar prăbuşi, determinând a) nu se află în echilibru
reducerea dramatică a preţului macroeconomic;
petrolului, atunci: b) se află în echilibru, cu ocupare
a) deflatorul PIB şi indicele deplină;
preţurilor la consumatori (IPC) s- c) se află în echilibru, dincolo de
ar reduce în aceeaşi măsură; nivelul P.I.B. corespunzător
b) deflatorul PIB s-ar reduce într-o ocupării depline;
măsură mai mare decât IPC; d) se află în echilibru, cu şomaj;
c) IPC s-ar reduce într-o măsură e) se află în echilibru, pe termen
mai mare decât deflatorul PIB; lung.
d) deflatorul PIB şi IPC nu ar fi
influenţate. 1. Componenta cu cea mai mare
pondere în structura cererii agregate
o reprezintă:
4. Într-un sistem economic de piaţă, a) consumul;
deciziile economice cele mai b) investiţiile;
importante pentru orientarea şi c) achiziţiile guvernamentale;
funcţionarea de ansamblu a d) exporturile nete;
sistemului sunt adoptate de: e) importurile;
e) exporturile să fie egale cu
9. Panta negativă (descrescătoare) a importurile.
curbei cererii agregate arată cum se
modifică volumul total al achiziţiilor 12. Stocul de capital din economia unei
de bunuri ca răspuns la modificarea ţări se diminuează dacă:
nivelului general al preţurilor, proces a) consumul este mai mare decât
care se datorează: investiţiile;
a) efectului venitului asupra b) importurile sunt mai mari decât
cheltuielilor agregate; exporturile;
b) efectului de substituire a c) PNB este mai mare decât PIB;
bunurilor din producţia internă d) deprecierea capitalului este mai
cu cele din import; mare decât investiţiile nete;
c) efectului balanţelor reale e) deprecierea capitalului este mai
deţinute de cumpărători; mare decât investiţiile brute.
d) efectului modificării ratei
dobânzii; 13. Produsul intern brut la preţurile
e) acţiunii tuturor factorilor pieţei (PIBPP) este suma următoarelor
menţionaţi la a-d. componente:
a) C + IB + G + EN;
10. Panta pozitivă în creştere a curbei b) VF (salarii, rente, dobânzi,
ofertei agregate pe termen scurt este profituri) + A
efectul: c) PINPP + IIND – SEXP;
a) creşterii preţurilor factorilor de d) C + IN + G + (EX – IM);
producţie; e) PINCF + A.
b) venitului asupra cheltuielilor
globale ca urmare a creşterii 14. În calculul PIB după metoda
preţurilor; producţiei, riscul dublei înregistrări
c) tendinţei de creştere a costurilor poate fi evitat prin:
unitare ca urmare a legii a) eliminarea din formula de calcul
randamentelor descrescânde; a plăţilor de transfer;
d) de substituire a produselor b) neincluderea în calcul a
destinate pieţei; bunurilor care nu implică
e) nici unuia din factorii tranzacţii de piaţă;
menţionaţi. c) eliminarea valorii produselor
destinate exportului
11. Pentru ca venitul, în fluxul său d) utilizarea metodei valorii
circular, să tindă spre un nivel mai adăugate;
ridicat este necesar ca: e) determinarea deflatorului PIB.
a) injecţiile să fie egale cu
retragerile; 15. Să presupunem că în prima parte a
b) injecţiile să fie mai mari decât anului 2002 se construieşte o
retragerile: locuinţă, care este vândută cu 200
c) injecţiile să fie mai mici decât milioane lei. În ultimele 6 luni ale
retragerile; anului, locuinţa este închiriată, chiria
d) investiţiile să fie mai mici decât totală fiind evaluată la 10 milioane
economiile; lei. Pentru acelaşi interval (de 6
luni), deprecierea locuinţei este 16. Starea de presiune pe piaţa bunurilor
evaluată la 2 milioane lei. Să se caracterizează:
determine valorile înscrise în a) piaţă cu exces de cerere;
statisticile oficiale în 2002 pentru b) piaţă a vânzătorilor (sellers
indicatorii: market);
a) investiţie brută; c) piaţă a cumpărătorilor (buyers
b) investiţie netă; market);
c) cheltuieli de consum; d) piaţă cu penurie de bunuri;
d) PNB; e) piaţă în care cumpărătorii stau la
e) PNN. rând şi aleargă după vânzători.
17. Un menaj reprezentativ consumă două bunuri, îmbrăcăminte şi alimente. Anul trecut
(an de bază), familia a cheltuit 40 u.m. pentru alimente şi 25 u.m. pentru îmbrăcăminte.
În anul de bază alimentele costau 4 u.m./buc, iar îmbrăcămintea 5 u.m./buc. În anul
curent, alimentele costă 4 u.m./buc., iar îmbrăcămintea, 6 u.m./buc. Presupunând că în
economie se produc numai alimente şi îmbrăcăminte, să se determine:
a) coşul de bunuri utilizat la determinarea deflatorului PIB;
b) deflatorul PIB implicit (pe baza PIB nominal în cele două momente de timp) şi
explicit (pe baza calculării unui indice de preţuri de tip Laspeyres) în anul curent.
Există vreo diferenţă între cele două rezultate?
c) rata variaţiei preţurilor în anul curent.
18. Se dau următoarele informaţii cu privire la economia unei ţări:
Indicatori mld. u.m.

Produs Naţional Brut (PNBpp) 8.102,9
Consumul de capital fix (CCF) 871,8
Impozite corporative indirecte şi elemente asociate (II) 584,6
Profit corporativ nedistribuit (PC) 821,6
Contribuţia la asigurările sociale (CAS) 727,0
Impozite corporative şi elemente asociate (IC) 432,0
Transferuri guvernamentale către menaje (TR) 1.083,3
Dobânzi la datoria publică ale gospodăriilor (DM) 747,3
Să se calculeze:
a) PNN;
b) VN;
c) VPD (venitul personal disponibil).
19. Dacă PIB a crescut cu 1% în primul trimestru al anului 2002, să se determine:

a) intervalul de dublare al acestei variabile (exprimat în trimestre), considerând că
rata de creştere se va menţine şi în perioadele următoare;
b) rata de creştere anualizată corespunzătoare anului 2002.
c) cum influenţează modificarea cu 0,1% a ratei de creştere pe primul trimestru al
anului evoluţia ratei anualizate de creştere a PIB?
d) în situaţia în care rata de creştere anuală a PIB este de 5%, determinaţi rata medie
de creştere trimestrială şi lunară.
20. Fie informaţiile prezentate în graficul de mai jos:
A
Menaje Guvern
B
C
Piaţa factorilor Piaţa bunurilor Piaţa
de producţie şi serviciilor financiară
D E
Firme Restul
lumii
A (taxe şi impozite plătite de menaje) = 10 mil. u.m., B (consum privat) = 30 mil. u.m., C
(cheltuieli guvernamentale) = 12 mil. u.m., D (investiţii) = 15 mil. u.m., E (export net) =
3 mil. u.m.
Să se calculeze:
a) cheltuielile agregate; e) economisirile menajelor;
b) venitul total; f) economisirile guvernului;
c) PIB; g) împrumuturile din străinătate;
d) deficitul bugetului de stat; h) economisirile naţionale.
21. O economie ipotetică se caracterizează prin următoarele valori ale cererii şi ofertei
agregate:
Nivelul PIB real cerut PIB real oferit pe termen

preţurilor scurt
miliarde u.m.
90 450 350
100 400 400
110 350 450
120 300 500
130 250 550
140 200 600
a. reprezentaţi curbele cererii şi ofertei agregate pe termen scurt;
b. care sunt valorile de echilibru pe termen scurt ale PIB real şi ale nivelului
preţurilor;
c. dacă PIB real potenţial al acestei economii este 500 miliarde u.m., reprezentaţi
grafic curba ofertei agregate pe termen lung pe graficul pe care aţi reprezentat
curbele agregate pe termen scurt; caracterizaţi decalajul din economie;
d. dacă oferta agregată scade cu 100 miliarde u.m., care sunt noile valori de
echilibru pe termen scurt ale PIB real şi nivelului preţurilor.
22. Dispunem de următoarele informaţii referitoare la economia unei ţări:
INDICATORI MLD U.M.

Consum final 8000
- din care consum public 2000
Formarea brută de capital fix 1300
Creşterea stocurilor 200
Exporturi 2200
Importuri 2400
Investiţii în active financiare (acţiuni) 10000
Să se determine mărimea cererii agregate şi structura acesteia pe componentele sale

principale.
23. Care este efectul modificărilor variabilelor enumerate mai jos asupra cererii agregate
(răspundeţi prin bifare):
creşte Scade
- scăderea veniturilor viitoare anticipate
- reducerea ratei viitoare anticipate de variaţie a preţurilor
- politică fiscală expansionistă
- politică monetară (pe variabilă de control rata dobânzii)
restrictivă
- deprecierea monedei naţionale
- reducerea veniturilor disponibile ale nerezidenţilor
TEXTE DE ANALIZAT
“Termenul de “teorie economică bazată pe ofertă” a fost inventat în anii ’70 pentru a
descrie un set de analize şi recomandări de politică având ca obiectiv accelerarea creşterii
economice şi ocuparea forţei de muncă prin ameliorarea stimulentelor pentru producători.
Principala recomandare a acelora care au început să se autointituleze economişti partizani
ai ofertei s-a referit la un climat mai favorabil de impozitare şi de reglementare pentru
afaceri. Pe economiştii partizani ai ofertei îi vom găsi, pe măsură ce utilizăm acest
termen, la ambele capete ale spectrului politic. Unii vor susţine că deoarece pieţele nu
funcţionează adecvat, guvernul trebuie să aibă un rol mai activ în controlul preţurilor şi
veniturilor dacă vrem să avem vreo şansă în a controla atât inflaţia cât şi recesiunea. Alţii
vor fi de părerea aproape inversă că pieţele funcţionează atât de bine încât determină ca
managementul cererii agregate să nu fie capabil de a afecta producţia şi ocuparea forţei
de muncă astfel că singura cale pentru guvern de a stimula expansiunea economică este
de a îmbunătăţii perspectivele de profit ale firmelor de afaceri.” (Paul Heyne, Modul
economic de gândire, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1991, p.339-353).
"Înainte de a părăsi subiectul politicii fiscale, aş dori să iau în discuţie opinia, atât de larg
răspândită în prezent, potrivit căreia o creştere a cheltuielilor guvernamentale
corespunzător încasărilor fiscale este în mod necesar generatoare de avânt, pe când o
descreştere, generatoare de recesiune. Această opinie, care constituie elementul central al
concepţiei potrivit căreia politica fiscală poate servi drept mecanism de echilibrare, este
acum aproape luată de bună, de către oamenii de afaceri, de către economiştii de profesie
şi în egală măsură de către profani. Totuşi, justeţea ei nu poate fi demonstrată doar prin
argumente logice şi niciodată nu a fost confirmată empiric iar, din câte cunosc, ea este în
dezacord chiar cu experienţa concretă."(Milton Friedman, Capitalism şi libertate,
Editura Enciclopedică, Bucureşti 1995, p. 97).
"Societatea ţărilor dezvoltate a devenit o societate a organizaţiilor, în care cele mai multe,
dacă nu chiar toate sarcinile sociale sunt îndeplinite în şi de către organizaţii:
întreprinderea de afaceri şi sindicatul; armata şi spitalul; şcolile şi universităţile; o
mulţime dintre serviciile comunitare - unele dintre ele fiind agenţii guvernamentale şi
altele, mai multe (cu precădere în S.U.A.), instituţii non-profit ale sectorului social."
(Peter F. Drucker, Societatea postcapitalistă, Editura Image, Bucureşti, 1999, p.41).
. Indicatorii macroeconomici ai României în perioada 1990 - 2001: structură, evoluţie,

tendinţe.
. Evoluţia PIB în ţările ex-comuniste în perioada 1990 - 2001: abordare comparativă.
. Analizaţi comparativ rezultatele macroeconomice ale statelor est-europene din

perspectiva criteriilor de integrare în Uniunea Europeană.
. Politica monetară şi politica bugetară în România în perioada 1990 - 2001.
. Analizaţi comparativ rezultatele macroeconomice al Uniunii Europene, S.U.A. şi

Japoniei.
. Economia subterană: tehnici de măsurare, cauze şi consecinţe.
. Modele ale echilibrului economic: abordare comparativă.
. Corelaţia dintre cererea agregată şi oferta agregată şi dinamica economiei sub

impactul modificării celor două forţe ale pieţei naţionale de bunuri economice.
. Fundamente şi perspective ale politicii economice bazate pe ofertă (supply-side

policies).
. Consideraţii asupra politicilor macroeconomice bazate pe teoriile cererii şi ofertei

agregate promovate în ultimii ani în România.
BIBLIOGRAFIE
Colectivul Catedrei de Economie, Ediţia a VI-a, Editura Economică,

Economice
Colectivul Catedrei de Economie. Aplicaţii, Ediţia a IV-a, Editura Economică,

Economice
Colectivul Catedrei de Dicţionar de Economie, Ediţia a III-a, Editura

Economie şi Politici Economică, Bucureşti, 2003
Economice
Didier, Michel Economia. Regulile jocului, Editura Humanitas,

Bucureşti, 1994
Dornbusch, Rudiger, Macroeconomia, Editura Sedona, Timişoara, 1997

Fischer, Stanley

pedagogică, Bucureşti, 1991
Keynes, John Maynard Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii

şi a banilor, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1970
Lipsey, Richard G., Economia Pozitivă, Editura Economica, Bucureşti,

Chrystal K. Alec 1999
Parkin, Michael Macroeconomics, Addison-Wesley, ediţia a cincea,

2000
Sloman, John Economics, Second edition, London, 1994

RASPUNSURI
Capitol 13 Circuitul economic de ansamblu
A, A, A, A, F, F, A, F, A, A, A, A, F, F, F, A, F
1. c 6. a 11. b
2. b 7. c 12. e
3. c 8. a 13. a
4. d 9. e 14. d
5. a 10. c
15. investiţie brută = 200 mil. u.m.; b) investiţie netă = 198 mil. u.m.; c) cheltuieli de
consum = 10 mil. u.m.; d) PNB = investiţie brută + cheltuieli de consum = 210 mil.
u.m.; e) PNN = 208 mil. u.m.
16. c
17. a) coşul de bunuri = (40 u.m./4 u.m.) + (25 u.m./5 u.m.) ⇒ 10 unităţi de
îmbrăcăminte şi 5 unităţi de alimente; b) deflatorul implicit = 70 u.m./65 u.m. =
2
Q P P
107,6%; deflatorul explicit (de tip Laspeyres) = ∑ 2 0i 0i ⋅ 1i = 0,61⋅1+0,39⋅1,2 =
P
i =1
∑ Q 0i P0i 0i
i =1
107,6%; c) rata variaţiei preţurilor = deflatorul PIB – 100% = 7,6%.
18. a) 7.231,1 mld. u.m.; b) 6.646,5 mld. u.m.; c) 6.496,5 mld. u.m..
19. a) 70 trimestre; b) 12,68%; c) are loc creşterea ratei anualizate de la 12,68% la
14,02%; d) rata medie trimestrială: 0,4%; rata medie trimestrială: 1,22%.
20. a) cheltuieli agregate = B + D + C + E = 60 mil. u.m.; b) venit total = cheltuieli
agregate = 60 mil. u.m.; c) PIB = cheltuieli agregate = 60 mil. u.m.; d) deficit bugetar
= C – A = 2 mil. u.m.; e) economisirile gospodăriilor = cheltuieli agregate – B – A =
20 mil. u.m.; f) economisirile guvernului = -2 mil. u.m.; g) împrumuturi din
străinătate = exporturi nete = 3 mil. u.m.; h) economisirile naţionale = economisirile
gospodăriile + economisirile naţionale = 18 mil. u.m.
21. a) – ; b) preţ = 100, PIB real = 400; c) – ; d) preţ = 110; PIB real = 350.
22. –
23. scade; scade; creşte; scade; creşte; scade.
Capitolul 14 VENITUL, CONSUMUL ŞI INVESTIŢIILE
CONSUMUL ŞI ECONOMIILE
• Analizaţi comparativ înclinaţia • Explicaţi legătura dintre consum,

medie si înclinaţia marginală spre economii şi venitul disponibil.
consum.
• Enumeraţi patru determinanţi
• De cine depinde creşterea sau care nu au la bază venitul şi care
scăderea consumului la un nivel influenţează consumul şi
dat al venitului? economiile.
• Explicaţi teoria ciclului de viaţă al • Demonstraţi că înclinaţia

venitului şi teoria venitului marginală spre economii
permanent. reprezintă panta funcţiei
economisirii, iar înclinaţia
• Analizaţi factorii obiectivi şi marginală spre consum
subiectivi care influenţează echivalează cu panta funcţiei de
cheltuielile de consum ale consum.
populaţiei în România, în etapa
tranziţiei.
1) Dacă funcţia consumului este 2) La o funcţie a consumului care

concavă, atunci, una din următoarele porneşte din originea axelor de
afirmaţii este corectă: reprezentare, înclinaţia medie
a) înclinaţia medie spre consum spre consum este :
creşte pe măsura creşterii a) egală cu înclinaţia marginală
venitului; spre consum;
b) înclinaţia marginală spre consum b) mai mare decât înclinaţia
este descrescătoare, pe măsură ce marginală spre consum;
venitul disponibil creşte ; c) mai mică decât înclinaţia
c) înclinaţia marginală spre consum marginală spre consum.
şi înclinaţia medie spre consum,
sunt constante pentru orice nivel
al venitului.
3) Dacă funcţia consumului este liniară,
înclinaţia marginală spre consum
este :
a) constantă;
b) crescătoare;
c) descrescătoare.
4) În situaţia în care consumul este mai

mare decât venitul disponibil,
diferenţa dintre
ele :
a) se numeşte consum autonom;
b) este investiţia netă;
c) este egală cu economiile
pozitive.
5) La un venit egal cu zero, consumul

autonom va corespunde :
a) unei dezeconomii de aceeasi
mărime;
b) unei dezeconomii mai mari;
c) unei dezeconomii mai mici.
6) În condiţiile în care funcţia consumului este de forma C = 75 + 0,8 VN, funcţia
economiilor va intersecta axa VN pentru un nivel al VN de :
a) 93,75;
b) 375;
c) 187,5.
7) Dacă funcţia consumului este de forma C = 100 + 0,8 VN, înclinaţia medie spre
economii va fi egală cu :
a) 0,8 + 100/VN;
b) 100/VN + 0,2;
c) 0,2 - 100 /VN.
8) Dacă funcţia economiilor este de forma : S = 2/10 VN –100 şi VN este de 500

u.m.,
nivelul înclinaţiei medii spre consum este :
a) unitar;
b) supraunitar;
c) subunitar.
9) Dacă funcţia consumului este de forma C = 0,6 VN, atunci, inclinaţia medie spre
economii este :
a) 0,6;
b) 0,5;
c) 0,4.
TEXT DE COMENTAT
"Putem, deci, defini venitul întreprinzătorului ca fiind surplusul valorii producţiei sale
finite, pe care a vândut-o in cursul perioadei respective, peste costul ei primar. Cu alte
cuvinte, venitul întreprinzătorului este considerat a fi egal cu mărimea, dependenta de
scara producţiei sale, pe care el se străduieşte s-o maximizeze, deci cu profitul sau
brut in sensul obişnuit al acestui termen, ceea ce corespunde judecaţii sănătoase. Prin
urmare, întrucât venitul restului colectivităţii este egal cu costul factorial al
întreprinzătorului, venitul global este egal cu A - U. Venitul, astfel definit, este o
mărime lipsita de orice ambiguitate. Mai mult, întrucât surplusul acestei mărimi,
scontat de întreprinzător, peste sumele plătite celorlalţi factori de producţie, mărimea
aceasta nu are importanta cauzala pentru folosirea mâinii de lucru." (J.M. Keynes,
Teoria generala a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii si a banilor, Editura Ştiinţifică,
Bucureşti, 1970, p. 88).
INVESTIŢIILE ÎN ECONOMIE
• Pe ce se bazează deciziile de a • Explicaţi intuitiv principiul

investi? multiplicatorului şi formulaţi
ecuaţia matematică adecvată.
• Enumeraţi principalii factori
determinanţi ai investiţiilor; • Discutaţi relaţia dintre
explicaţi de ce firma doreşte sau nu multiplicator şi înclinaţiile
să investească. marginale.
• Enumeraţi factorii care determină
volatilitatea investiţiilor. • Formulaţi comparativ cele două
teorii: a multiplicatorului şi
• Arătaţi factorii care influenţează acceleratorului.
investiţiile şi care nu ţin de venit.
• Enumeraţi două motive pentru care
multiplicatorul înregistrează valori
supraunitare.
1. Dacă înclinaţia marginală spre consum este de 0,8 şi dacă :

a) investiţiile sporesc cu o unitate, venitul va spori cu 2 unităţi;
b) investiţiile sporesc cu 2 unităţi, venitul va spori cu 8 unităţi;
c) investiţiile sporesc cu 3 unităţi, venitul va spori cu 15 unităţi.
2. Dacă multiplicatorul investitiilor este 4 şi dacă :

a) investiţiile vor spori cu o unitate, consumul va creşte cu 4 unităţi;
b) investiţiile vor spori cu o unitate, consumul va creşte cu 3 unităţi;
c) investiţiile vor spori cu o unitate, consumul va creşte cu 1 unitate.
3. Dacă funcţia consumului este de forma C = 100 + 0,7 VN, atunci, multiplicatorul
investiţiilor este :
a) 6,66;
b) 3,33;
c) 10.
4. La o rată a inflaţiei de 10% şi o rată a dobânzii de 20%, o investiţie de 8 milioane

u.m. care poate aduce un venit net actualizat de 400 mii/u.m., poate fi:
a) realizată;
b) nu poate fi realizată;
c) nu se ştie.
5. Nivelul producţiei într-o ţară este de 500 u.m., iar taxele pe venituri reprezintă
20% din VN, în timp ce transferurile băneşti fără echivalent sunt de 80 u.m.
Funcţia economiilor este S = -100 + 0,4 VD. Dacă investiţiile vor fi de 90 u.m.,
cheltuielile guvernamentale de 100 u.m., iar importurile de 150 u.m., care este
valoarea exporturilor care va asigura echilibrul
macroeconomic ?
a) 92;
b) 50;
c) 72.
6. Fie o economie în care funcţia consumului este C = 100 + 0,75 VD, investiţiile
I=900 şi cheltuielile guvernamentale G = 500, în condiţiile unui buget echilibrat.
Care este nivelul de echilibru al venitului naţional ?
a) 4000;
b) 4500;
c) 6000.
7. Dacă într-o economie, funcţia economiilor este S = -200 + 0,2 VD, iar mărimea
taxelor pe venituri este de 20% din VN, atunci KVD (multiplicatorul VD) şi KVN
(multiplicatorul VN ) sunt :
a) 5; 2
b) 2,5; 2,5
c) 5; 2,7
TEXT DE COMENTAT
"Volumul investiţiilor este influenţat de doua feluri de riscuri, intre care de obicei nu
se face distincţie, dar a căror delimitare este importanta. Primul este riscul
întreprinzătorului sau a celui care ia bani cu împrumut, si izvorăşte din propriile sale
îndoieli in ceea ce priveşte probabilitatea ca va obţine intr-adevăr banii proprii
primejdiei de a suferi pierderi, acesta este singurul risc care contează. Dar acolo unde
exista relaţii de credit sistematice prin care înţeleg acordarea de împrumuturi pe baza
de garanţii imobiliare sau personale, apare un al doilea tip de riscuri, acela pe care îl
putem denumi riscul celui ce dă bani cu împrumut. Acest risc poate fi legat ori de o
nesiguranţă de ordin moral, adică de insolvabilitate deliberată sau de alte mijloace,
eventual chiar legale, de sustragere de la îndeplinirea obligaţiilor, ori de posibila
insuficienţă a garanţiei, adică de insolvabilitate involuntară provocată de nerealizarea
aşteptărilor. La aceasta se poate adăuga şi o a treia sursa de riscuri, şi anume: o
posibilă modificare nefavorabilă a valorii etalonului monetar, care face ca un
împrumut bănesc să fie în măsura respectivă mai puţin sigur decât un bun imobiliar,
deşi este de presupus că această posibilitate a şi fost reflectată şi deci înglobată,
integral sau parţial, în preţul bunurilor imobiliare de uz îndelungat." (J.M. Keynes,
Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii şi a banilor, 1970, p. 167).
. Studiu de caz cu privire la mobilurile psihologice ale economisirii (pe exemplul

unei grupe, serii, an de studiu etc.).
. Analiza factorilor obiectivi şi subiectivi care influenţează cheltuielile de consum

ale populaţiei in ţara noastră, în etapa tranziţiei.
. Rolul investiţiilor în economie. Factorii stimulatori şi frânători ai investiţiilor în

România în perioada de tranziţie.
. Studiu de caz cu privire la evoluţia structurii cheltuielilor pentru consumul

personal, pe baza bugetelor de familie, pe exemplul unei colectivităţi (din mediul
urban sau rural).
BIBLIOGRAFIE
Abraham - Frois G. Economie politique, Economica, Paris, 1988
Blaug Mark Teoria economica in retrospectiva, E.D.P., Bucureşti,

1992
J.M. Keynes Teoria generala a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii si

a banilor, Editura Ştiintifică, Bucureşti, 1970
Samuelson P.A., W.D. Economics, ediţia a XII-a, New York, 1989

Nordhaus

Economice

Economice

Economice
RASPUNSURI
Capitolul 14 VENIT, CONSUM ŞI INVESTIŢII
CONSUMUL Şi ECONOMIILE
Grile : 1.b; 2. a; 3.a; 4. c; 5.a
Probleme : 1.b; 2.c; 3.a; 4.c
INVESTIŢIILE ÎN ECONOMIE
Grile şi probleme : 1.c; 2.b; 3.b; 4.b
MULTIPLICATORI ÎN ECONOMIE
Grile şi probleme : 1.c; 2.b; 3.c
CAPITOLUL 15 CRESTERE ECONOMICǍ SI DEZVOLTARE
DURABILǍ
• Care sunt argumentele afirmaţiei

• De ce este relevantă măsurarea potrivit căreia ţările dezvoltate şi
creşterii economice prin raportarea bogate sunt cele vinovate de
dinamicii indicatorilor actuala criză natural-umană?
macroeconomici la dinamica
populaţiei ? • Enumeraţi câteva efecte negative
şi pozitive ale globalizării.
• Arătaţi de ce creşterea economică
este un proces pe termen lung. • Care este rolul corporaţiilor
transnaţionale? Dar cel al
organizaţiilor internaţionale?
• Definiţi criza natural-umană a
actualului mod de dezvoltare • Analizaţi politicile de dezvoltare
între guvernarea naţională locală
• Analizaţi relaţia creştere şi instituţiile de guvernare
economică - dezvoltare umană. globală.
• Analizaţi conexiunea dezvoltare • Care sunt principiile alternativei

globalizare – democraţie. de dezvoltare?
• Care sunt erorile actualului model • Explicaţi de ce ţări cu venituri pe

de dezvoltare? locuitor diferite pot avea indici
de dezvoltare umană identici.
• Cum se defineşte dezvoltarea
umană-durabilă?
1. Fenomenul de creştere economică 3. Produsul intern brut potenţial

este ilustrat în mod direct de a) este întotdeauna egal cu
a) creşterea PIB în termeni reali; produsul intern brut real;
b) creşterea PIB în termeni b) este o mărime constantă pe
nominali; termen lung;
c) creşterea PIB real/locuitor. c) este o mărime crescătoare pe
termen lung;
d) creşte numai în condiţiile
creşterii calităţii factorilor de
producţie.
2. Se dau următoarele date cu privire la dinamica PIB şi dinamica populaţiei în România

în perioada 1990-1999 (în % faţă de anul precedent):
1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000

Rata -8,8 1,5 3,9 7,1 3,9 -6,1 -4,8 -1,2 1,8
creşterii PIB
Rata -0,2 -0,6 -0,8 -1,6 -2,5 -1,9 -1,5 -1,4 -0,9
creşterii
populaţiei
Sursa: Anuarul statistic al României, 2001
3. Presupunem că, într-o ţară, într-o perioadă de un an, populaţia ocupată a crescut cu
2%, volumul capitalului a crescut cu 4%, contribuţia relativă a factorului muncă a fost
de 1/3 din venitul obţinut prin vânzarea producţiei, iar creşterea producţiei a fost de
4%. Folosind funcţia de producţie, să se estimeze care a fost dinamica progresului
tehnic în această perioadă
4. În care dintre următoarele cazuri este posibilă o creştere a cantităţii factorilor de

producţie utilizaţi în producţie?
a) populaţia activă disponibilă creşte;
b) s-a recuperat fertilitatea unor suprafeţe de teren poluate;
c) s-a redus timpul de lucru cu o oră pe săptămână, ca urmare a presiunii
sindicatelor;
d) are loc o scădere a economiilor populaţiei, ca urmare a scăderii veniturilor reale.
5. Tipul intensiv de creştere economică este caracteristic acelor economii naţionale care:
a) sunt înzestrate cu resurse naturale abundente;
b) înregistrează o rată redusă a inflaţiei;
c) sunt capabile să genereze şi să absoarbă pe scară largă progresul tehnic.
6. Care dintre elementele de mai jos se află la baza deosebirilor esenţiale dintre creştere
şi dezvoltarea economică?
a) finalitatea;
b) creşterea cantitativă a factorilor de producţie;
c) schimbările calitative ale economiei.
7. Creşterea economică este un obiectiv prioritar al oricărei politici macroeconomice

pentru că:
a) influenţează gradul de ocupare şi nivelul veniturilor;
b) asigură sporirea masei monetare;
c) este sursa principală de îmbunătăţire a standardului de viaţă a populaţiei.
8. Dacă acumularea de capital pe cap de locuitor nu provoacă o reducere a

productivităţii marginale a capitalului, economia va avea în continuare motive să
investească. În acest caz avem de-a face cu o contribuţie a progresului tehnic de tip:
a) endogen;
b) exogen;
c) nu avem de-a face cu nici o creştere.
9. Creşterea productivităţii globale a factorilor de producţie (a = ∆A / A) reprezintă:

a. media geometrică a ratelor de creştere a productivităţii capitalului şi a
productivităţii muncii;
b. media aritmetică a ratelor de creştere a productivităţii capitalului şi a muncii;
c. media ponderată a ratelor de creştere a productivităţii capitalului şi a muncii.
10. Diferenţa dintre rata de creştere a venitului şi cea de creştere a capitalului este de trei
puncte procentuale, iar cea dintre ratele de creştere a venitului şi a muncii este de
cinci puncte procentuale. Să se calculeze rata progresului tehnologic, ştiind că
ponderea muncii este de 0,5.
11. Reziduul Solow reprezenta în SUA, în perioada 1909-1949:

a) jumătate din creşterea PIB;
b) o treime din creşterea PIB;
c) între o treime şi o jumătate din creşterea PIB;
d) o cincime din creşterea PIB.
12. Potrivit regulii de aur, dacă raportul K/L depăşeşte stocul de capital optim care cores-
punde celui mai înalt nivel al consumului, atunci avem de-a face cu următoarea
situaţie:
a) o acumulare prea mare de capital, care duce la o ineficienţă economică;
b) o creştere a economiilor;
c) o creştere a venitului şi a consumului de echilibru, care duce la o eficienţă
economică.
13. În modelul de creştere al lui Solow, funcţia de producţie are:
a) randamente de scară descrescătoare;
b) randamente de scară crescătoare;
c) randamente de scară constante.
14. Criza dezvoltării umane actuale constă în:

a) scăderea ratei natalităţii concomitent cu creşterea ratei mortalităţii, pe fondul
adâncirii sărăciei în toate statele lumii;
b) globalizarea efectelor negative ale creşterii economice a unor state şi
subdezvoltării altor state;
c) incompatibilitatea dintre mediul creat de om şi mediul natural;
d) dezechilibrul dintre justiţia socială, eficienţa economică şi profit.
15. Indicele dezvoltării umane:

a) absolutizează latura economică;
b) neglijează aspectele economice;
c) pune problema compatibilizării aspectelor economice cu cele social-umane şi
ecologice;
d) ţine seama şi de produsul intern brut pe locuitor;
e) reprezintă un progres faţă de forma veche de măsurare a dezvoltării ecologice.
16. Trecerea omenirii la dezvoltarea durabilă este un proces obiectiv determinat de:
a) deteriorarea echilibrului ecologic la scară planetară;
b) adâncirea decalajelor dintre Nord şi Sud;
c) accentuarea fenomenelor de risipă a resurselor economice;
d) tranziţia fostelor ţări comuniste la economia de piaţă;
e) conştientizarea forţelor progresiste ale omenirii.
17. În esenţă, dezvoltarea durabilă este definită de:

a) mutarea centrului de greutate spre problemele calităţii vieţii;
b) necesitatea asigurării egalităţii şanselor generaţiilor care coexistă şi se succed în
timp şi spaţiu;
c) necesitatea compatibilităţii strategiilor naţionale de dezvoltare;
d) imperativul compatibilităţii mediului creat de om cu mediul natural;
e) necesitatea de a considera omul în primul rând ca scop al dezvoltării şi în al doilea
rând ca mijloc.
18. Care dintre principiile de mai jos se află la baza Declaraţiei de la Tokio din 1987 cu
privire la înfăptuirea noii ordini sociale?
a) o nouă calitate în creşterea economică;
b) reorientarea tehnologiei şi controlul asupra riscurilor;
c) reforma relaţiilor economice internaţionale;
d) conservarea şi dezvoltarea bazei de resurse;
e) integrarea mediului şi a proceselor economice în actul decizional.
19. Potrivit Raportului mondial pentru dezvoltare umană pe anul 1999, România avea în
1997 un IDU egal cu:
a) 0,622;
b) 0,752;
c) 0,812;
d) 0,722;
e) 0,585.
20. Potrivit Raportului mondial pentru dezvoltare umană pe anul 1999, speranţa de viaţă
la naştere pentru ţările cu dezvoltare umană înaltă este cuprinsă între:
a) 48 şi 65 de ani;
b) 76 şi 92 de ani;
c) 65 şi 75 de ani;
d) 76 şi 79 de ani;
e) 70 şi 85 de ani.
21. În anul 1997, potrivit Raportului mondial pentru dezvoltare umană pe anul 1999,
România avea:
a) PIB/locuitor = 2525 $;
b) rata de şcolarizare = 68%;
c) PIB/locuitor = 1457 $;
d) rata de alfabetizarea a adulţilor = 97,8%;
e) rata de şcolarizare = 82%.
22. În cadrul dimensiunilor ce definesc dezvoltarea durabilă trebuie să includem:

a) dimensiunea naturală;
b) dimensiunea economică;
c) dimensiunea social-umană;
d) dimensiunea mondială;
e) dimensiunea naţională.
23. Printre factorii care influenţează procesul dezvoltării, oamenii de ştiinţă situează:
a) populaţia;
b) producţia industrială;
c) poluarea;
d) producţia agricolă;
e) resursele naturale.
24. În cadrul primului raport al Clubului de la Roma se arată că următorii factori

evoluează în baza unor bucle negative de conexiune inversă:
a) creşterea exponenţială a populaţiei;
b) poluarea;
c) creşterea exponenţială a producţiei materiale;
d) epuizarea resurselor naturale;
e) foametea.
25. Cel de-al doilea raport al Clubului de la Roma, apărut în anul 1974, intitulat
„Omenirea la răspântie“:
a) a adoptat conceptul de „creştere zero“;
b) priveşte lumea ca sistem diferenţiat de culturi, tradiţii şi dezvoltare economică;
c) introduce conceptul de creştere organică;
d) este coordonat de Mihaylo Mesarrovici şi Eduard Pestel;
e) subliniază că „planul şi organismul sunt inseparabile“ în procesele de creştere şi
dezvoltare.
26. Faţă de primul raport al clubului de la Roma, cel de-al doilea raport evidenţiază că:
a) lumea trebuie privită ca un sistem unitar omogen;
b) se pot produce catastrofe sau prăbuşiri pe plan regional;
c) o viziune sistemică asupra lumii este înşelătoare;
d) soluţia de evitare a unor catastrofe poate fi găsită prin încetinirea imediată a
creşterii economice;
e) dacă tendinţele actuale continuă, sistemul se va prăbuşi cândva pe la mijlocul
secolului al XXI-lea.
27. Pentru prima dată, formularea conceptului „noua ordine economică internaţională“ a
apărut:
a) în 1976, în al treilea raport al Clubului de la Roma;
b) într-un raport FAO din 1964;
c) în 1981, la Cancum, în cadrul reuniunii consacrate dialogului Nord-Sud;
d) în primul raport al Clubului de la Roma;
e) în cel de-al doilea raport al Clubului de la Roma.
28. Potrivit raportului Clubului de la Roma „O nouă ordine internaţională“:

a) criza alimentară se datorează în principal creşterii populaţiei;
b) foarfecele preţurilor dezavantajează în special naţiunile sărace;
c) companiile transnaţionale tind să accentueze, şi nu să reducă inegalităţile
veniturilor societăţilor sărace;
d) criza alimentară la scară mondială rezidă mai ales în distribuţia bogăţiei;
e) pentru ţările sărace, ţelul nu trebuie să fie „ajungerea din urmă“, ci o dezvoltare
bazată pe autodeterminare şi participare.
29. Potrivit raportului „Catastrofă sau o nouă societate“, principiul funcţionării sistemului
economic modelat este:
a) maximizarea PNB;
b) maximizarea PIB;
c) maximizarea speranţei de viaţă;
d) minimizarea poluării;
e) maximizarea dezvoltării industriei.
30. În cadrul modelului matematic, cuprins în raportul „Catastrofă sau o nouă societate“,
printre sectoarele economice ce fac obiectul cercetării se situează:
a) alimentaţia;
b) industria;
c) educaţia;
d) locuinţele;
e) serviciile publice.
31. În raportul „Viitorul economiei mondiale“, coordonat de V. Leontief, principalele

stavile în calea unei creşteri susţinute şi a unei dezvoltări accelerate sunt de natură:
a) fizică;
b) politică;
c) socială;
d) instituţională;
e) biologică.
32. În Raportul Brundtland, intitulat „Viitorul nostru comun“, problemele care trebuie
soluţionate interdependent pentru dezvoltarea durabilă se referă la:
a) populaţie;
b) securitate alimentară;
c) aşezările umane;
d) dispariţia speciilor şi a resurselor genetice;
e) energie şi industrie.
33. Rapoartele Institutului privind Programele spre o Societate Viabilă, coordonate de

Lester Brown, apreciază că, dintre toate resursele, cele care reprezintă cele mai mari
probleme pentru progresul şi stabilitatea economică sunt:
a) cărbunele;
b) petrolul;
c) aurul;
d) solul fertil;
e) apa.
34. În cadrul declaraţiilor de la Rio de Janeiro asupra mediului şi dezvoltării, principiile

menite să guverneze cooperarea internaţională în domeniul protecţiei mediului se referă
la:
a) eliminarea sărăciei şi a decalajelor în dezvoltare;
b) reducerea consumului exagerat de resurse naturale;
c) integrarea factorilor ecologici în dezvoltarea economico-socială;
d) promovarea unor politici demografice compatibile cu dezvoltarea durabilă;
e) sporirea productivităţii factorilor de producţie în ţările dezvoltate.
TEXTE DE COMENTAT
“Dacă actualele tendinţe de creştere a populaţiei globului, a industrializării, poluării,

producţiei de alimente şi de epuizare a resurselor continuă neschimbate, limitele creşterii
pe această planetă vor fi atinse la un moment oarecare în următorul secol. Rezultatul cel
mai probabil va fi un declin oarecum brusc şi necontrolabil atât în privinţa populaţiei, cât
şi a capacităţii industriale. Este posibil ca aceste tendinţe de creştere să fie modificate şi
să creeze o situaţie de stabilitate ecologică şi economică care ar putea fi menţinută pe o
perioadă viitoare îndelungată. Situaţia de echilibru general ar putea fi în aşa fel
proiectată, încât nevoile materiale fundamentale ale fiecărei persoane de pe pământ să fie
satisfăcute şi fiecare persoană să aibă o posibilitate egală de a-şi realiza potenţialul uman
propriu.” (Donnela Meadows, Dennis Meadows, Jorgen Randers, William Behrens –
Limitele creşterii (The limits to growth), Universe Books, A Potomac Associates Book,
New York, 1972, p. 21,22)
"Cu o generaţie în urmă, ţările erau în mod convenabil clasificate în ţări dezvoltate sau în
curs de dezvoltare, pe baza unor criterii strict economice. Circa o cincime din omenire era
clasificată ca aparţinând lumii dezvoltate, iar patru cincimi constituiau lumea în curs de
dezvoltare. Îmbunătăţirea sau înrăutăţirea nivelului de viaţă ar putea constitui un indicator
mai util decât diferenţa de nivel de trai dintre ţări. Potrivit acestui criteriu, ritmul polarizat
de creştere a populaţiei antrenează aproximativ jumătate din omenire spre un viitor mai
bun, şi cealaltă jumătate spre degradare ecologică şi declin economic". (Lester Brown
(coordonator), Probleme globale ale omenirii, Editura Tehnică, Bucureşti, p. 56).
“Ce determină rata de creştere a producţiei pe perioade lungi? Răspunsul la această

întrebare ne ajută să formulăm prospectele pentru ridicarea standardelor de viaţă pentru
deceniile următoare. Analizând creşterea pe termen lung, este important să înţelegem că
diferenţele mici în rata de creştere a producţiei se cumulează de-a lungul timpului,
rezultând diferenţe mari în nivelul PNB pe cap de locuitor şi de aici în standardul de
viaţă. Cu o rată de creştere a venitului pe cap de locuitor de 2% pe an, e nevoie de 35 de
ani pentru ca PNB pe cap de locuitor să se dubleze. Dar dacă rata de creştere este de
numai 1%, e nevoie de 70 de ani pentru ca producţia pe cap de locuitor să se dubleze.
Dacă două economii încep de la acelaşi nivel al PNB real pe cap de locuitor, o economie
care are rata de creştere de 2% pe an va avea peste 70 de ani un PNB pe cap de locuitor
dublu faţă de economia care creşte în această perioadă cu numai 1%.” (Rudiger
Dornbusch, Stanley Fischer, Macroeconomia, traducere după ediţia a 5–a, editura
McGraw Hill Inc, 1990, Editura SEDONA, Timişoara, 1997, p. 547)
“De cele mai multe ori, un ritm mai rapid de creştere economică poate fi obţinut numai în
condiţiile în care consumatorii acceptă să renunţe la un anumit consum prezent pentru ca
ei şi copiii lor să poată dispune de mai multe bunuri şi servicii în viitor. În măsura în care
deciziile private vizează preponderent interese de moment, în defavoarea celor de
perspectivă, apare justificată promovarea de către guvern a unei politici menite să
accelereze creşterea economică.” (Edwin Mansfield – Economics: Principles, problems,
decisions, New York, W.W.Norton & Comp., 1983, p. 452)
. Caracterizarea creşterii economice în România în perioada 1990-2000.
. Evoluţia teoriei creşterii economice. Modele econometrice de creştere.
. Politici de creştere economică în ţările est-europene.
. Contribuţii ale investiţiilor străine directe la stimularea creşterii economice în ţările

aflate în tranziţie la economia de piaţă.
. Factorul uman în procesul creşterii economice.
. Problema tranziţiei României în perspectivele exigenţelor dezvoltării viitoare.
. Criterii de apreciere şi politici pentru înfăptuirea dezvoltării viitoare
BIBLIOGRAFIE
Abraham-Frois, Gilbert Dynamique economique, ediţia a VI-a, Dalloz, Paris,

1989
Crafts, Nicholas Economic Growth in Europe since 1945, editor Gianni

Toniola, Cambridge University Press, 1996
Dornbusch, Rudiger, Macroeconomia, Editura Sedona, Timişoara, 1997

Fischer, Stanley
Gillis, Malcolm, Economics of Development, ediţia a III-a, W. W. Norton

Perkins, Dwight, & Comp., New York, 1992
Roemer, Michael,
Snodgrass, Donald
Grossman, Gene, Innovation and Growth in the Global Economy,

Helpman, Elhanan Cambridge, London, MIT Press, 1991
Perroux, François Oeuvres complètes, L’economie de XX-e siècle, ediţia
a III-a, Grenoble, Presses Universitaires de Grenoble,
1991
Samuelson, Paul Economics, ediţia a XV-a, McGraw-Hill Inc., New

Nordhaus William York, 1995
Solow, Robert Growth theory: an exposition, MIT, New York, Oxford

University, 1987
Burda, Michael Macroeconomia. Perspectiva europeană, Editura All

Wyplos, Charles Beck, 2002
Bell, Daniel Lumea în anul 2013, American Academy of Arts and

Sciences, Cambridge, Massachusetts, 1987
Bonnefaus, Eduard Omul sau natura?, Editura Politică, Bucureşti, 1976
Korten, David C. Corporaţiile conduc lumea, Editura Antet, Bucureşti,

1997

Pedagogică, Bucureşti, 1992, pp. 101-111.
Brown, Lester Probleme globale ale omenirii, Editura Tehnica,

(coordonator) Bucureşti, 1988, pp. 54-71
Didier, Michel Economia. Regulile jocului, Editura Humanitas,

Bucureşti, 1994, pp. 258-285
Heilbroner, Robert Filosofii lucrurilor pământeşti, Editura Humanitas,

Bucureşti, 1994, pp. 80-101
King, Alexander Prima revoluţie globală, Editura Tehnică, Bucureşti,

Scheinder, Bertrand 1993, p. XXIII
Toffler, Alvin Al treilea val, Editura Politică, Bucureşti, 1983, p. 171.

Economice

Economice

Economice
RASPUNSURI
Capitolul 15 Creştere economicǎ şi dezvoltare durabilǎ
1.a,c
2.a) Se analizeazǎ evoluţia PIB real
b) Se calculeazǎ variaţia PIB real/locuitor, în % faţǎ de anul precedent
3.c
4. ∆Y/Y=α∆L/L+(1-α)∆K/K+∆A/A
∆Y/Y=4%-(1/3)*2%-(2/3)*4%=0.7%
5.a,b
6.c
7.c
8.a,c
9.a
10.Pentru rezolvarea acestei probleme vom porni de la descompunerea lui Solow :
∆Y/Y=α∆L/L+(1-α)∆K/K+∆A/A
Notǎm cu a= ∆A/A(ritmul progresului tehnic)
A=∆Y/Y-α∆L/L-(1-α)∆K/K
=∆Y/Y-α∆L/L-∆K/K+α∆K/K , vom aduna şi scǎdea α∆Y/Y
=∆Y/Y-α∆L/L-∆K/K+α∆K/K+α∆Y/Y-α∆Y/Y
=∆Y/Y-α∆Y/Y+α(∆Y/Y-∆L/L)-∆K/K+α∆K/K
=∆Y/Y(1-α)+ α(∆Y/Y-∆L/L)-∆K/K(1-α)
= α(∆Y/Y-∆L/L)+(1-α)(∆Y/Y-∆K/K)
R :c
11.În cazul acesta ne ajutǎm de relaţia demonstratǎ la problema anterioarǎ ;
∆A/A=α(∆Y/Y-∆L/L)+(1-α)(∆Y/Y-∆K/K)
Din datele problemei stim, cǎ :
∆Y/Y-∆K/K=0.03
∆Y/Y-∆L/L=0.05
α=0.5
∆A/A=0.5*0.05+0.5*0.03=0.04
12.a
13.a
14.a
15.c,d
16.c,d,e
17.a,b,c,e
18.a,b,c,d,e
19.a,b,c,d,e
20.b
21.d
22.c,d
23.a,b,c,d,e
24.a,b,c,d,e
25.b,d,e
26.b,c,d,e
27.b,c
28.b
29.b,e
30.c
31.a,c,d
32.b,c,d
33.a,b,c,d,e
34.b,d
35.a,b,c,d
Capitolul 16 FLUCTUAŢIILE ECONOMICE
FLUCTUAŢII ECONOMICE
• Care sunt principalele forme de evoluţia ondulatorie pe termen

fluctuaţii ale activităţii economice ? lung a economiei.
• Analizaţi critic principalele

• Comparaţi fluctuaţiile ciclice cu explicaţii de tip endogen privind
cele sezoniere şi accidentale. cauzele evoluţiei ciclice pe
termen mediu.
• Caracterizaţi ciclicitatea ca formă
normală de evoluţie a activităţii • Explicaţi mecanismele prin care
economice. impulsionarea procesului
investiţional genereză depăşirea
• Surprindeţi şi caracterizaţi fazei de recesiune.
principalele explicaţii privind
1. Care din explicaţiile de mai jos, le a) menţinerea fiscalităţii în

consideraţi corecte pentru a parametrii neschimbaţi;
surprinde motivul principal urmărit b) creşterea fiscalităţii pentru ca,
prin încetinirea creşterii economice? astfel, administraţiile centrale şi
a) prelungirea duratei de utilizare a locale obţin venituri mai mari
unor resurse limitate; care permit creşterea cheltuielilor
b) prevenirea agravării unor bugetare şi controlul inflaţiei;
dezechilibre; c) diminuarea fiscalităţii.
c) să menţină consumul în limitele Argumentaţi răspunsul.
considerate normale.
Argumentaţi răspunsul considerat 3. In condiţii de expansiune economică,
corect. în mod normal, are o evoluţie
ascendentă:
2. Care din măsurile de mai jos le a) rata şomajului;
consideraţi corecte pentru depăşirea b) indicele preţurilor;
recesiunii în spiritul doctrinei c) rata falimentelor.
keynesiene:
4. În perioada de recesiune, cunoaşte, influenţa favorabil investiţiile şi pe
în mod normal, o tendinţă de această bază conjunctura economică,
stagnare sau reducere: atunci când:
a) rata ocupării populaţiei active a) creşte;
b) rata dobânzii b) scade;
c) rata falimentelor. c) este neutră în raport cu
investiţiile.
5. Ca instrument al politicii monetare şi
de credit, rata dobânzii poate
TEXT DE ANALIZAT
“De foarte mult timp s-a remarcat că economia nu evoluează liniar, uniform, ci prin
avansuri succesive, prin perioade de avânt şi reflux. Acest mecanism de fluctuaţii, care s-
a numit ciclu economic, poate fi schematizat in mai multe faze: expansiunea, pauza,
refluxul si reluarea […] După ultimul război mondial “crizele” periodice din economie au
dispărut. Ele au făcut loc simplelor încetiniri ale activităţii între doua perioade de
expansiune. De asemenea, preţurile doar rareori au scăzut. Ele cresc mai rapid sau mai
încet, in raport cu ritmul activităţii economice, dar ele cresc aproape întotdeauna”
(Michel Didier, Économie, Les règles du jeu, Paris 1989, p.147-148, 149).
CICLUL AFACERILOR
• Caracterizaţi fazele ciclului • În ce constau politicile anticiclice

Kondratiev. bazate pe ofertă?
• Caracterizaţi fazele ciclului Juglar • Comparaţi filosofia paradigmei şi

(mediu). instrumentele politicilor anticiclice
bazate pe cerere cu cele bazate pe
ofertă.
1. Soluţia de fond pentru ca o economie nivel superior a factorilor de

să depăşească faza de recesiune este: producţie existenţi;
a) creşterea cererii pe orice căi, b) raţionalizarea consumului
pentru a impulsiona mărirea pentru a diminua cererea, care
ofertei prin utilizarea la un să ducă la eliminarea din
câmpul acţiunii economice a
întreprinzătorilor mai puţin a) creşterea intervenţiei statului prin
eficienţi; utilizarea inteligentă a politicii
c) îmbunătăţirea calitativă şi cheltuielilor publice;
ameliorarea eficienţei factorilor b) reducerea reglementărilor privind
de producţie prin investiţii noi exercitarea liberei iniţiative;
şi de modernizare. c) accentuarea reglementărilor
privind exercitarea liberei
2. Dacă economia se află în faza de iniţiative, pentru a preveni
recesiune, şi rata dobânzii a atins accentuarea unor dezechilibre
nivelul “trapei de lichiditate”, din generate de acţiunile agenţilor
perspectiva politicilor anticiclice economici bazate pe interesul
bazate pe cerere, se recomandă: personal.
a) reducerea ratei dobânzii; 4. Afirmaţia: “În faza de recesiune a
b) creşterea cheltuielilor publice; ciclului Juglar şi descendentă a
c) reducerea cheltuielilor publice; ciclului Kondratiev, concentrarea,
d) reducerea fiscalităţii. centralizarea şi oligopolizarea
pieţelor se accentuează” este:
3. Din perspectiva politicilor bazate pe a) Adevărată
ofertă, în condiţii de recesiune, se b) Falsă
recomandă:
TEXT DE ANALIZAT
“Atât adepţii teoriei cererii, cât şi cei ai ofertei sunt de acord că veniturile reale mai mari,
însoţite şi de şanse mai mari de ocupare (a forţei de muncă), depind de rate adecvate de
investiţii. Partizanii <<economiei bazate pe ofertă>> insistă că modul de a realiza investiţii
majorate este de a intensifica stimulentul, de a economisi […] Din perspectiva
keynesiana, o tendinţă cronică spre o cerere insuficientă, creată de eforturi persistente de
a economisi mai mult decât doresc investitorii să cheltuiască, ar putea să prejudicieze
[…] starea de încredere […] obţinându-se un rezultat straniu care a ajuns sa fie cunoscut
sub denumirea de “paradoxul economisirii” El se aplică la ansamblul acţiunilor celor care
economisesc si a investitorilor”. (Paul Heyne, Modul economic de gândire, E.D.P.,
Bucureşti 1991, p. 390,391)
. Caracteristici ale fluctuaţiilor economice agregate în statele cu structuri tehnico-

economice moderne în deceniul 1991 – 2000;
. Criza economiei româneşti în perioada tranziţiei în confruntare cu teoriile evoluţiei

ciclice pe termen mediu;
. Consideraţii asupra politicilor monetare si fiscale, promovate in ultimii ani in
România.
. Reforma economică din ţările aflate în tranziţie spre economia de piaţă şi politicile
anticiclice
BIBLIOGRAFIE
Forte Francesca Manuale di politica economica, Ed. Giulio Einaudi,

Torino, 1970, vol I
Greffe Vavier, s.a. Encyclopedie économique, Editura Economica, Paris,

1990, vol I
Heyne Paul Modul economic de gândire, E.D.P., Bucureşti, 1991
Iancu Aurel Tratatul de economie politică, vol 3, Editura Economică,

Bucuresti, 1993
Frederic Teulon Croissance, crises et développment, 3e édition, PUF, Paris,

1996
Henin, P. Y. Macrodinamique, fluctuations et croissance, Editura

Economica, Paris, 1981
Zamovitz V. Recent Work on Business Cycles, Journal of Economic

Literature vol.23, 19 iunie 1985
*** Les cicles économiques, în revista, Problèmes

économiques nr. 2389/14 sept. 1994

Economice

Economice

Economice
RASPUNSURI
Capitolul 16 FLUCTUAŢIILE ECONOMICE
Fluctuaţii economice
1. b;
2. c;
3. b;
4. a;
5. b.
Ciclul Afacerilor
1. c;
2. d;
3. b;
4. a.
Capitolul 17 PIAŢA MUNCII
• Cum trebuie interpretată afirmaţia că • Ce au comun şi prin ce se deosebesc

cererea şi oferta de muncă au între ele corelaţiile dezvoltare -
caracter derivat? populaţie şi cerere -ofertă de muncă?
• De ce se presupune că cererea şi • Care este sensul fluxurilor cererii şi

oferta de muncă, pe termen scurt, ofertei de muncă faţă de sensul
sunt constante? fluxurilor cererii şi ofertei de
produse şi servicii? Ce semnificaţie
• Cum pot purtătorii cererii de muncă practică are cunoaşterea acestor
să cunoască oferta existentă? Cum sensuri?
reuşesc purtătorii ofertei de muncă să
cunoască cererea? • Explicaţi starea pieţei muncii în
România în prezent.
• Ce rol atribuiţi migraţiei
internaţionale a populaţiei pentru • Realizaţi un scenariu pentru
realizarea echilibrului intern între îmbunătăţirea situaţiei pieţei muncii
cererea şi oferta de muncă? în România pe termen scurt şi pe
termen lung.
• Cum explicaţi segmentarea pieţei
muncii şi ce importanţă prezintă
aceasta?
1. În căutarea unui loc de muncă, cei d) dacă acceptă să facă naveta,

ce vor să se angajeze ca salariaţi nu trebuie să-şi schimbe domiciliul;
au mobilitate redusă pentru că: e) trebuie să părăsească mediul
a) nu acceptă nici o schimbare a economico-social în care sunt
locului de muncă; integraţi.
b) sunt împotriva navetismului, ca
modalitate de realizare a unei 2. Oferta de muncă se exprimă prin:
activităţi salariate; a) numărul populaţiei apte de
c) sunt comozi; muncă;
b) numărul populaţiei apte de e) studenţii.
muncă şi în căutarea unui loc de
muncă; 6. Cererea de muncă depinde de:
c) numărul şomerilor; a) eforturile de investiţii;
d) populaţia aptă de muncă, b) nivelul şi evoluţia
indiferent dacă lucrează sau productivităţii muncii;
caută un loc de muncă, în c) situaţia economică a firmelor;
condiţii de salariat d) mărimea salariului;
e) numărul locurilor de muncă e) evoluţia cererii pe piaţa
neocupate existente la un produselor de bună calitate.
moment dat.
7. Oferta de muncă depinde de:
3. În cadrul pieţei muncii definită la a) nivelul salariului;
nivel macroeconomic: b) populaţia aptă şi evoluţia ei;
a) are loc întâlnirea cererii cu c) standardul de viaţă al
oferta de muncă în termeni reali; lucrătorilor;
b) se formează condiţiile generale d) salariul real mediu;
de angajare a salariaţilor; e) posibilităţile de promovare
c) se dimensionează precis cererea profesională.
ca volum şi structură;
d) se delimitează oferta pornind de 8. Dacă cererea pentru bunurile
la programul de muncă al firmei realizate cu ajutorul factorului
e) se stabileşte numărul de ore muncă va creşte, atunci:
suplimentare pe care acceptă să a) oferta de muncă creşte;
le realizeze fiecare salariat. b) cererea de muncă se va reduce;
c) cererea de muncă va spori;
4. Când salariul practicat pe piaţa d) oferta de muncă se va reduce;
muncii este inferior nivelului său de e) nici un răspuns de mai sus nu
echilibru, în mod normal: este corect.
a) oferta de muncă creşte;
b) oferta de muncă este deficitară 9. Care dintre următoarele forme
în raport cu cererea de muncă; posibile de exprimare a cererii pe
c) oferta de muncă rămâne piaţa muncii este corectă:
neschimbată; a) numărul total de locuri de muncă
d) în mod cert oferta de muncă este ce se satisfac prin remunerarea
mai mare decât cererea; salarială, dintr-o ţară, ramură,
e) cererea şi oferta de muncă se firmă;
egalizează la cel mai mare b) numărul locurilor de muncă
volum de tranzacţii. rămase neocupate la un moment
dat;
5. Din oferta de muncă nu fac parte: c) numărul tuturor locurilor de
a) cei apţi de muncă; muncă existente într-o
b) funcţionarii publici; economie, indiferent dacă
c) şomerii; acestea sunt ocupate sau nu;
d) cadrele didactice din d) numărul şomerilor;
învăţământul particular;
e) numărul celor care au depus e) în perioada de boom, există tot
cereri de angajare la oficiile de mai mulţi tineri care doresc să
plasare a forţei de muncă. intre pe piaţa muncii pentru a
încerca să contribuie la
10. O persoană casnică la 42 de ani suplimentarea veniturilor
(care, desigur, munceşte) este modeste ale părinţilor lor.
inclusă în categoria:
a) şomeri; 13. Evidenţiaţi care dintre afirmaţiile
b) populaţie ocupată; următoare sunt corecte:
c) forţă de muncă; a) investiţia în capitalul uman este
d) populaţie aptă de muncă; influenţată de vârstă;
e) toate variantele sunt corecte. b) investiţia în capitalul uman
depinde exclusiv de anticipările
11. Populaţia totală a unei ţări este 22,5 unei persoane legat de de
mil. persoane. Populaţia în afara posibilitatea obţinerii unui venit
limitelor pentru vârsta de muncă 10 mai mare în viitor;
mil. persoane; populaţia în vârstă de c) pe fondul amplificării mobilităţii
muncă, dar inaptă, 0,2 mil. socio-profesionale, investiţia în
persoane; persoane casnice, elevi, educaţie reprezintă una dintre
studenţi 0,8 mil. persoane; populaţia componentele esenţiale ale
ocupată 10 mil. persoane. Aflaţi investiţiei în capitalul uman;
numărul şomerilor. d) eficienţa investiţiei în capitalul
uman se manifestă îndeosebi pe
12. Starea generală a economiei termen scurt.
influenţează investiţia în capitalul e) nici un răspuns corect.
uman în sensul că:
a) în recesiune, în general se 14. Investiţia în capitalul uman poate:
manifestă o tendinţă de reducere a) fi făcută de către un individ;
a incitaţiei de a investi în b) fi făcută de către o organizaţie;
capitalul uman; c) fi specifică cerinţelor unui
b) în perioada de boom economic, anumit loc de muncă;
costul de oportunitate al d) avea un caracter general;
continuării studiilor are în e) toate cele de mai sus.
general o tendinţă crescătoare ;
c) în recesiune, o mare parte dintre 15. Adaptarea profesională a celor care
cei care nu găsesc o slujbă au se confruntă cu dificultăţi privind
tendinţa de a se întoarce în integrarea pe piaţa muncii reprezintă:
sistemul de învăţământ, a) o măsură pasivă prin care
manifestându-se efectul oamenii sunt ajutaţi să facă faţă
lucrătorilor descurajaţi; problemelor apărute;
d) în faza de declin economic, b) o reacţie predilect anticipativă
costul legat de continuarea privind evoluţia ulterioară a
studiilor scade deoarece pieţei muncii;
probabilitatea de a câştiga un c) o măsură a cărei pondere trebuie
venit mai mare şi relativ stabil să cunoască o creştere
este redusă; substanţială în viitor;
d) reflectă aşa-numita “învăţare de c) veniturile suplimentare scontate a
menţinere”; se obţine de către o persoană ca
e) propune o mutare de accent spre rezultat al creşterii cheltuielilor
învăţarea inovatoare. destinate educaţiei formale;
d) veniturile suplimentare scontate a
16. Evidenţiaţi care dintre afirmaţiile se obţine ca urmare a existenţei
următoare sunt corecte: unor aptitudini speciale care se
a) pe termen lung, decizia de a referă şi la caracteristicile
investi în capitalul uman poate genetice ale unui individ;
contribui la reducerea e) toate cele de mai sus.
diferenţierilor veniturilor;
b) creşterea valorii nete prezente a
unei investiţii în capitalul uman
nu depinde de factorul timp;
c) costul de oportunitate al angajării
imediat după absolvirea liceului
este reprezentat de sporul de
venit scontat a se obţine în urma
integrării pe piaţa muncii după
parcurgerea unei anumite forme
de învăţământ superior;
d) investiţia în capitalul uman
include doar investiţia în
educaţie;
17. Renta de abilitate exprimă:

a) sporul de venituri scontate a se
obţine în urma unor cursuri de
perfecţionare derulate în cadrul
unei firme;
b) totalitatea câştigurilor scontate a
se obţine de către o persoană în
urma parcurgerii unei trepte de
învăţământ superior;
18. Se cunosc următoarele date despre o firmă de pe piaţa muncii:
Număr Producţia totală Produsul fizic Valoarea produsului

lucrători marginal al muncii marginal al muncii
0 0 - -
1 20
2 37
3 52
4 66
5 79
6 91
7 100
a) Completaţi tabelul, cunoscând că preţul de vânzare unitar este de 50 u.m.

b) Determinaţi grafic nivelul optim al angajărilor, ştiind că salariul plătit de firmă
este de 650 u.m.
TEXT DE ANALIZAT
“Practic, toate ţările din Europa Centrală şi de Est dispun de sisteme solide de şcolarizare
şi pregătire profesională, adesea cu o moştenire bogată în domeniul învăţământului
premergătoare perioadei comuniste. Cadrele didactice şi elevii din aceste ţări au făcut,
adesea, dovada pregătirii lor deosebite, în general în domeniul disciplinelor
fundamentale. S-ar putea afirma, prin urmare, că reforma şcolarizării şi a pregătirii
profesionale nu constituie o prioritate deosebită, întrucât multe alte probleme solicită
atenţia oamenilor politici care gestionează fondurile şi, în consecinţă, restructurarea în
acest domeniu poate fi temporizată. Atunci, de ce o astfel de atitudine de neglijare ar
constitui o greşeală majoră? Pentru că, cel puţin prin elaborarea teoriei capitalului uman
în anii ‘60 (Becker, 1964), economiştii şi-au dat seama că nivelurile înalte ale educaţiei şi
învăţământului sunt factori hotărâtori pentru succesele unei ţări în domeniul economic.
Acest fapt a fost confirmat, mai recent, de două studii (Banca Mondială 1991, 1994).
Ultimul dintre acestea a analizat factorii determinanţi ai succesului “tigrilor asiatici” şi a
constatat nivelul lor înalt de şcolarizare, începând de la învăţământul de bază şi până la
cercetarea ştiinţifică, acesta constituind unul din factorii de bază care îi deosebeşte de
semenii lor. Dar, dincolo de competitivitatea economică, mai există şi un alt motiv care
scoate în relief, în prezent, şcolarizarea şi pregătirea profesională. Neglijarea investirii în
şcolarizarea tineretului generează eforturi financiare mari la nivelul statului şi al
persoanelor, deoarece segmentul neşcolarizat al populaţiei deţine o pondere însemnată în
categoria şomerilor şi a celor care trăiesc în sărăcie, aceştia consumând o bună parte din
fondurile şi serviciile publice (Banca Mondială, 1990). Prin aceasta nu se minimalizează
importanţa obiectivelor sociale şi culturale ale educaţiei. Este clar că şcolarizarea şi
pregătirea profesională joacă un rol esenţial în susţinerea evoluţiei unui contract social
care reliefează libertatea de expresie, echitatea, precum şi responsabilităţile, drepturile şi
obligaţiile persoanelor.” (Bruno Laporte şi Julian Schweitzer în Pieţele forţei de muncă
şi politica socială în Europa Centrală şi de Est, Banca Mondială şi Şcoala de Ştiinţe
Economice şi Politice din Londra, Oxford University Press, 1994, p.305)
“Atunci când creşterea economică este încetinită , este inevitabil ca cererea de locuri de
muncă, ca şi cea de echipamente, să scadă la rândul lor. De altfel, se poate dovedi cu
uşurinţă puternicul paralelism între aceste două variabile. Dacă dezvoltarea şi-ar putea
regăsi ritmul propriu din anii “60, fără îndoială că şi şomajul ar putea atinge la rândul său
niveluri sensibil scăzute faţă de cele pe care le cunoaşte astăzi. Dar datorită faptului că
angajările şi acumularea de capital produceau “în mod spontan” după război un
supliment de bogăţie anuală de 3%, în timp ce în prezent nu mai generează decât un
surplus inferior cifrei de 1% pe an, creşterea a devenit în mod evident mult mai greu de
îndeplinit astăzi. Totuşi, ne-am înşela dacă am crede că ţările care au reuşit cel mai bine
resorbţia şomajului sunt cele în care dezvoltarea a fost cea mai accentuată. “Conţinutul”
în locuri de muncă al dezvoltării variază în mod considerabil de la o ţară la alta.” (Daniel
Cohen, Bogăţia lumii, sărăcia naţiunilor, Editura Eurosong & Book, Bucureşti, 1998,
p.113)
. Reconversia forţei de muncă în perioada tranziţiei la economia cu piaţă concurenţială
. Segmentarea pieţei muncii în condiţiile specifice ale economiei României actuale
. Migraţia forţei de muncă de înaltă calificare
. Reforma sistemului de educaţie şi formare profesională în contextul tranziţiei la

economia cu piaţă concurenţială
BIBLIOGRAFIE
Barr, Nicholas, Pieţele forţei de muncă şi politica socială în Europa

Centrală şi de Est, Banca Mondială şi Şcoala de Ştiinţe
Economice şi Politice din Londra, Oxford University Press,
1994
Begg, David; Fischer, Economics, McGraw–Hill Book Co, 1987
Stanley
Bentolis, S, Labour flexibility and wages: Lesson from Spain, Economic

policy, Cambridge, vol.20, 1994
Friedman, Milton, Capitalism şi libertate, Editura Enciclopedică, Bucureşti,

1995
Keynes, J.M., Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii şi a

banilor, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1970
McKinnon, R., The order of economics liberalization. Financial control in

the transition to a market economy, Johns Hopkins
University Press, Londra, 1991
Perrot, Anne, Les nouvelles theories du marche du travail, editions a

decouverte, Paris, 1992
Perţ, Steliana (coord.), Blocaje pe piaţa muncii, în “Blocaje economice în economia

de tranziţie a României”, Bucureşti, IEN/FPS, 1996
Sharon, P. Smith, An examination of employment and unemployment Rates,

Quarterly Review federal reserve bank of New York,
autumn 1977
Şimon, Ilie Civilizaţia salariului, Editura Eficient, Bucureşti, 1997

Economice

Economice

Economice
RASPUNSURI
Capitolul 17 PIAŢA MUNCII
1. d;
2. d;
3. b;
4. b;
5. e;
6. e;
7. e;
8. c;
9. a;
10. b;
11. 1,5 milioane;
12. b,c,d;
13. a,c;
14. e;
15. a,d;
16. a,c.
17. d.
18. -
Capitolul 18 ŞOMAJUL
ŞOMAJUL
• Ce este şomajul? • Funcţia de protecţie şi cea activă a

indemnizaţiei de şomaj.
• În ce condiţii o persoană poate fi • Impozitul negativ-dimensiuni şi

considerată şomer? funcţii.
• Natura economică a şomajului şi • Politici de ocupare a forţei de muncă.

caracterul său complex.
• Care sunt formele şomajului? • Formarea în vederea inserţiei

şomerilor în activitatea economică.
• Ce semnificaţie au diferitele forme • Măsuri de prevenire a creşterii

ale şomajului? şomajului care privesc populaţia
ocupată.
• Şomajul aparent reprezintă întregul • Experienţe şi concluzii în acţiunile

şomaj existent într-o ţară? pentru diminuarea şomajului.
• Şomajul deghizat-dimensiuni, • Ce sunt politicile active şi pasive de

dinamică şi semnificaţii micro şi ocupare a forţei de muncă?
macroeconomice.
• Care sunt indicatorii relevanţi ai • Indemnizaţia de şomaj – importantă

şomajului? pârghie economică.
1. În interpretarea lui J.M.Keynes, pot să se angajeze oricând, însă

şomajul voluntar este format din: nu doresc acest lucru;
a) persoanele apte de muncă, dar b) persoanele apte de muncă şi care
care nu sunt încadrate ca consideră că sensul existenţei lor
salariaţi, nu caută loc de muncă, este altul decât să lucreze,
întrucât au venituri h) diminuează gradul de insecuritate
corespunzătoare asigurate prin socială a populaţiei ocupate;
moştenire sau alte căi; i) asigură sprijinirea de către
c) persoanele apte de muncă, dar populaţia activă a politicii de
care nu se pot angaja, pentru că ocupare a forţei de muncă.
ele sau sindicatele din care fac
parte solicită în mod imperativ
câştiguri superioare salariului de 3. Care din următoarele forme de şomaj
echilibru, cărora o parte din pot fi atribuite înlocuirii vechilor
patroni nu le pot face faţă şi sunt tehnologii (retehnologizării):
nevoiţi să-şi diminueze numărul a) şomaj sezonier;
de salariaţi. b) şomaj accidental;
2. Ocuparea resurselor de muncă la un c) şomaj tehnologic;
nivel cât mai ridicat este un obiectiv d) şomaj structural
social foarte important pentru că: e) şomaj voit;
a) măreşte nivelul de trai al întregii f) şomaj ciclic;
populaţii; g) şomaj conjunctural.
b) asigură venituri mai mari
populaţiei active; 4. Care din următoarele afirmaţii cu
c) oferă o preocupare serioasă celor privire la evoluţia şomajului se pot
care nu au ce face; confirma pe termen lung?
d) evită irosirea ofertei de muncă; a) se poate resorbi;
e) asigură folosirea deplină a b) poate descreşte;
capacităţilor de producţie; c) poate creşte;
f) contribuie la creşterea d) poate evolua ondulatoriu, sinuos
prestigiului produselor proprii pe sau oscilant;
plan mondial; e) poate fi importat;
g) schimbă atitudinea străinilor faţă f) poate fi exportat;
de populaţia ţării unde se asigură g) poate stagna.
ocuparea deplină a populaţiei
active;
5. Care din următoarele procese contribuie direct la apariţia şi/sau extinderea şomajului?
a) inflaţia;
b) creşterea ofertei de muncă;
c) diminuarea cursului monedei naţionale;
d) convertibilitatea monedei naţionale;
e) emigrarea populaţiei autohtone;
f) creşterea preţurilor;
g) creşterea excedentului balanţei de plăţi externe ;
h) creşterea exporturilor.
6. Care dintre următoarele condiţii, luate împreună, permit să se delimiteze dacă o

persoană este şomeră sau nu?
a) întrerupe lucrul;
b) i se anunţă că peste 30 de zile îi expiră contractul de muncă;
c) i s-a desfăcut contractul de muncă;
d) societatea comercială la care s-a angajat are activitate sezonieră şi funcţionează
8 luni pe an;
e) îşi termină banii câştigaţi înainte de a încasa salariul următor;
f) este aptă de muncă, dar nu lucrează;
g) nu are loc de muncă, dar este refuzată de firmele la care se adresează;
h) nu are bani de întreţinere, dar are credibilitate şi împrumută;
i) doreşte un loc de muncă foarte bine plătit, dar îi place să aibă şi timp liber.
7. Care din următoarele afirmaţii cu privire la indemnizaţia sau ajutorul de şomaj sunt
corecte?
a) primeşte orice persoană care nu lucrează;
b) primeşte orice persoană care nu lucrează ca salariat;
c) este primită o singură dată, atunci când unui salariat i se desface contractul de
muncă;
d) este atribuită în mod facultativ;
e) este mai mare decât salariul;
f) este mai mică decât salariul.
TEXT DE COMENTAT
Prin promovarea în practică a tehnologiilor informatizate, (…) excluşii vor financement,

dacă nu vor lua măsuri, cei care nu suportă abstracţia, interactivitatea, viteza şi
flexibilitatea (tehnofobii cum li se mai spune – G.P.T.). Tehnofobia este denumirea pe
care o propun pentru handicapul care afectează un număr dintre contemporanii noştri,
aflaţi în imposibilitatea de a utiliza tehnicile avansate actuale (…) 7 milioane de
tehnofobi, 7 milioane de excluşi? (…). Pe ecranele informatizate se lucrează cu imagini
numerice care sunt reprezentări ale realităţii (…) munca constă mai mult în trecerea de la
realitate la o reprezentare a realităţii. Multe persoane nu suportă această abstacţie
generalizată, pentru că ele au nevoie să atingă, să simtă, să manipuleze obiecte fizice
concrete, iar aceşti ,,excluşi ai abstracţiei” au mari dificultăţi în păstrarea locului de
muncă (…). De asemenea, se generalizează interactivitatea, ceea ce înseamnă că dialogul
om-maşină devine propriu fiecărui loc de muncă, inclusiv acolo unde se lucrează cu
publicul. Două categorii de utilizatori sunt excluşii interactivităţii: cei care nu înţeleg
mesajele afişate şi cei care nu au posibilitatea de a reacţiona în timp util (…). În
terminalele unui sistem informatizat – centralizat, viteza decurge din constângeri tehnice
care sunt şi mai mult accentuate de concurenţă. Trebuie să se răspundă mesajelor în timp
determinat pentru a nu bloca sistemul, iar întreprinderile cer personalului flexibilitate,
schimbarea activităţii în orice moment. Anumiţi salariaţi sunt perturbaţi de aceste noi
condiţii cărora nu le pot face faţă, devenind excluşi.” (Yves Lasfargue, Technologies
nouvelles, nouveaux exclus?, În Futurible, Paris, octombrie 1989).
. Noile tehnologii şi şomajul.

. Protecţia mediului ambiant, sursă temporară de noi locuri de muncă.
. Dezvoltarea economiei trebuie să aibă ca scop crearea de noi locuri de muncă sau
creşterea avuţiei şi satisfacerea mai bună a trebuinţelor?
. Care sunt, după părerea dumneavoastră, problemele sociale cele mai importante pe
care le generează existenţa şomajului?
BIBLIOGRAFIE
Olivier Mazel Les chomage, Le Monde, 1993
G.Grangeas, Jean–Marie Le Economie et l’emploi, P.U.F., 1992

Page
Colectivul Catedrei de Economie, Ediţia a VI-a, Editura Economică,

Economie şi Politici Economice Bucureşti, 2003
Colectivul Catedrei de Economie-Aplicaţii, Ediţia a IV-a, Editura

Economie şi Politici Economice Economică, Bucureşti, 2003
Colectivul Catedrei de Dicţionar de Economie, Ediţia a II-a, Editura

Economie şi Politici Economice Economică, Bucureşti, 2003
RASPUNSURI
Capitolul 18 Şomajul
1.c ; 2.a,b,c,d,h,i ; 3.c ; 4.a,b,c,d,g ; 5.b ; 6.c,f,g ; 7.f.
Capitolul 19 PIAŢA MONETARĂ
MASA MONETARA. CEREREA SI OFERTA DE MONEDA
• Cererea de bani şi preţul banilor • Evidenţierea raţionamentului teoremei

(puterea de cumpărare a banilor); regresiei monetare în vederea explicării
motivaţiile cererii de bani şi factorii ce originii banilor şi modului în care
afectează evoluţia acesteia, pe termen moneda a apărut. Necesitatea aplicării
scurt şi pe termen lung. Oferta de teoriei generale a cererii şi ofertei în
bani; Cât de lichid trebuie să fie un domeniul monedei.
activ pentru a putea fi considerat
monedă? • În ce constau determinările obiective şi
mobilurile cererii de monedă? Explicaţi
• Procesul creaţiei monetare în cadrul mecanismul formării cererii de monedă
unui sistem multi-bancar; Relaţia bază ca funcţie de rata dobânzii, de venit şi de
monetară – masă monetară: nivelul preţurilor.
multiplicatorul banilor de cont şi
procesul de ajustare a echilibrului
monetar.
1. Principalul activ al băncilor comerciale c) coordonarea încasărilor din economia

este: naţională;
a) împrumuturile acordate clienţilor; d) acordarea de împrumuturi agenţilor
b) obligaţiunile şi acţiunile deţinute; economici, în funcţie de bonitatea lor
c) depozitele clienţilor; financiară;
d) rezervele de numerar; e) coordonarea plăţilor efectuate pe
e) acţiunile corespunzătoare teritoriul unei ţări.
acţionariatului băncii.
3. În condiţiile creşterii veniturilor, cererea
2. Care dintre următoarele funcţii ale de bani:
băncilor comerciale este principala a) creşte din motive de tranzacţie şi
funcţie pasivă: precauţie;
a) primirea spre păstrare a economiilor b) scade din motive de speculaţie;
populaţiei şi agenţilor nonfinanciari; c) creşte din motive de tranzacţie;
b) crearea puterii de cumpărare d) scade din motive de tranzacţie şi
adiţională; speculaţie;
e) creşte din motive de speculaţie. b) scade, deoarece oamenii tind să
cheltuiască mai puţini bani în
4. Prin cerere de bani se înţelege: prezent;
a) dorinţa persoanelor individuale de a c) creşte, din motive de speculaţie;
fi mai bogate; d) scade, din motive de precauţie şi
b) cererea de active financiare sub tranzacţionale;
formă bănească; e) creşte, din motive de tranzacţie.
c) un mijloc de control al ofertei de
bani; 6. Dacă rata dobînzii scade, cererea de
d) dorinţa persoanelor individuale de a- monedă a unui consumator:
şi transforma depozitele la vedere în a) scade din motive de speculaţie;
depozite la termen; b) creşte din motive de speculaţie;
e) nici unul din răspunsurile de mai sus. c) creşte din motive de precauţie;
d) creşte din motive de tranzacţie;
5. Dacă se anticipează scăderea puterii de e) creşte din motive de precauţie şi
cumpărare a banilor, cererea de monedă: speculaţie.
a) scade, deoarece banii valorează mai
mult în prezent decât în viitor;
TEXT DE ANALIZAT
„Elementul central în problema economică a banilor este valoarea de schimb obiectivă a banilor, în
mod popular numită putere de cumpărare. Acesta este, în mod necesar, punctul de pornire a tuturor
discuţiilor; […] Prin aceasta nu trebuie să se înţeleagă faptul că valoarea subiectivă este mai puţin
importantă în teoria monetară decât în altă parte. Estimările subiective ale indivizilor sunt
fundamentele evaluării economice a banilor, întocmai precum în cazul celorlalte bunuri. […] În
teoria valorii bunurilor nu este necesară acordarea vreunei atenţii asupra valorii de schimb
obiective. În această teorie, toate fenomenele valorii şi determinării preţului pot fi explicate pe
baza valorii subiective de utilizare, ca punct de plecare. Lucrurile stau altfel în teoria valorii
banilor; deoarece banii, în contrast cu celelalte bunuri, îşi pot îndeplini funcţia lor economică doar
dacă posedă valoare obiectivă de schimb, o investigaţie a valorii subiective necesită o investigaţie
prealabilă în valoarea de schimb obiectivă. […] Odată de a fost stabilită o rată de schimb între
moneda şi bunurile de pe piaţă, aceasta continuă să exercite o influenţă de-a lungul perioadei în
care se manifestă; Astfel valoarea de schimb obiectivă a banilor din trecut are o anumită
semnificaţie pentru evaluările asupra banilor din prezent şi din viitor. […] Înainte ca un bun
economic să înceapă să funcţioneze ca bani el trebuie să posede deja valoare de schimb bazate pe
anumite cauze, altele decât funcţia sa monetară.” (Ludwig von Mises, The Theory of Money and
Credit [1912], Liberty Found, Indianapolis, 1981, cap. 7 „The Concept of the Value of Money” şi
cap. 8 „The Determinants of the Objective Exchange Value, or Purchasing Power of Money”, p.
117-33.)
ECHILIBRUL DINAMIC AL PIEŢEI MONETARE
• Explicaţi modul în care se realizează • Analizaţi teoria cantitativă a banilor în

echilibrul pe piaţa monetară, variantă dinamică şi evidenţiaţi
presupunându-se, mai întâi, rata dobânzii elementele distinctive ale acesteia faţă de
ca variabilă independentă, apoi, teoria cantitativă a banilor în varianta sa
considerându-se aceasta ca variabilă statică.
dependentă de raportul dintre cererea şi
oferta de monedă.
• Explicaţi cum poate fi determinată masa
monetară prin intermediul a două
• Arătaţi de ce în cadrul concepţiei raporturi: raportul dintre rezervele
keynesiene între masa monetară şi viteza bancare în totalul depozitelor (R/D) şi cel
de circulaţie a banilor există o relaţie dintre numerarul deţinut de populaţie şi
inversă, iar în cadrul concepţiei depozitele bancare (N/D).
monetariste între aceleaşi variabile se
stabileşte o relaţie directă.
1. Potrivit teoriei cantitative a banilor în c) pe termen scurt, în relaţie directă,

variantă statică, următorii indicatori se numai a preţurilor;
presupun a rămâne constanţi atunci când d) pe termen lung, în relaţie invers
are loc o modificare a masei monetare: proporţională, numai a preţurilor;
a) M - cantitatea de monedă existentă în e) pe termen scurt, în relaţie direct
medie într-un interval de timp; proporţională, a producţiei totale.
b) v - viteza de circulaţie a banilor;
c) P - nivelul preţurilor; 3. În ecuaţia M = k * P * Y, factorul k:
d) Y - producţia totală sau produsul a) reprezintă procentul din venitul
naţional brut real; nominal (PNB nominal) pe care
e) b şi d. indivizii decid să-l păstreze sub
formă de bani;
2. În cazul teoriei cantitative a banilor în b) este inversul vitezei de rotaţie a
variantă dinamică, modificarea masei banilor;
monetare determină modificarea: c) scade atunci când ratele nominale ale
a) pe termen scurt, în relaţie directă, atât dobânzii cresc;
a preţurilor cât şi a producţiei totale; d) toate cele de mai sus;
b) pe termen lung, numai a producţiei e) nici unul din răspunsurile de mai sus.
totale;
4. Creşterea masei monetare se regăseşte c) cererea de monedă în termeni reali
integral în creşterea preţurilor dacă: scade;
a) cererea de monedă în termeni reali se d) masa monetară în termeni reali
reduce; creşte;
b) cererea de monedă în termeni reali e) masa monetară în termeni reali se
rămâne constantă; reduce.
5. Se cunosc următoarele corelaţii între indicatorii monetari şi variabilele independente:

- cererea de bani pentru mobilul tranzacţional şi prudenţial este L1 = 0,4 Y + 10 u.m., unde
Y reprezintă venitul naţional;
- cererea de bani pentru mobilul speculativ este L2 = 100 – 100 i, unde i reprezintă rata
dobânzii (o rată a dobânzii de 10% intră în ecuaţia lui L2 cu valoarea de 0,1);
- oferta de monedă este inelastică în raport cu rata dobânzii, la nivelul de 50 u.m.
Se cere:
a) să se determine nivelul ratei dobânzii care asigură echilibrul pieţei monetare în cazul în
careY = 100 u.m.;
b) să se reprezinte grafic, printr-o diagramă cerere – ofertă, echilibrul de la punctul a);
c) care va fi efectul creşterii cu 50% a lui Y asupra cererii de monedă? Reprezentaţi grafic
acest efect. Care va fi nivelul ratei dobânzii care va echilibra piaţa monetară?
d) Să se determine acomodarea monetară pe care va trebui să o întreprindă Banca Naţională
pentru a reduce rata dobânzii la nivelul său anterior (determinat la punctul a);
6. Presupunem că oferta nominală de bani este 20 mil. lei, că nivelul general al preţurilor este
2000 lei, venitul real este de 100.000 lei şi că sectorul privat doreşte să păstreze 10% din
venitul său real ca rezervă monetară (stocuri de numerar).
a) Care este stocul real de bani deţinut de sectorul privat?
b) Dacă oferta nominală de bani creşte de la 20 la 40 mil. lei iar nivelul preţurilor nu se
modifică, care este stocul real de bani deţinut de sectorul privat? Ce se întîmplă cu
coeficientul k din ecuaţia Cambridge?
c) Ce se întîmplă cu cheltuiala sectorului privat şi ce consecinţe are evoluţia acesteia?
7. Presupunem că oferta nominală de bani este de 400 mil. $, nivelul general al preţurilor este 1,
output-ul real la nivelul ocupării depline este de 2.000 mil. $, iar k este 0,20. De ce, atunci
când oferta nominală de bani este 800 mil. $, nivelul general al preţurilor creşte la 2?
Comentaţi această situaţie din punctul de vedere al oportunităţii adoptării unor decizii de
politică monetară.
8. Băncile comerciale dintr-o economie hotărăsc să păstreze 5% din depozite sub formă de
rezerve de bani cash. Populaţia hotărăşte să păstreze o cantitate de bancnote şi monede în
circulaţie egală cu un sfert din depozitele de la bancă. Stocul de bani cu putere ridicată din
economie este de 12 mil. u.m.
a) Determinaţi mărimea multiplicatorului monetar;
b) Care este mărimea stocului de bani , dacă şi publicul şi băncile păstrează cantitatea dorită
de bani cash;
c) Presupunem atunci că băncile decid să păstreze numai 4% din depozitele lor, ca bani cash.
Determinaţi mărimea multiplicatorului monetar;
d) Care este acum mărimea stocului monetar de echilibru?
e) Presupunem acum că băncile hotărăsc din nou să păstreze 5% din depozite sub formă de
bani cash, dar că populaţia creşte cantitatea păstrată de bani cash la 30% din depozitele
sale bancare. Care este acum mărimea multiplicatorului monetar?
f) Care este acum mărimea stocului monetar de echilibru? Care sunt concluziile ce se pot
desprinde analizând rezultatele obţinute?
TEXT DE ANALIZAT
“…Rata dobînzii din orice moment, fiind recompensa pentru renunţarea la lichiditate, măsoară
refuzul acelora refuzul acelora care posedă bani de a renunţa la controlul imediat asupra lor. Rata
dobînzii nu este “preţul” care stabileşte un echilibru între cererea de resurse pentru investiţii şi
acceptarea abţinerii de la consumul curent. Ea este “preţul” care echivalează dorinţa de a păstra
avuţia sub formă de numerar şi cantitatea de numerar disponibilă; ceea ce are drept implicaţie că,
dacă rata dobînzii ar fi mai scăzută, adică dacă recompensa pentru renunţarea la numerar ar fi
micşorată, cantitatea totală de numerar pe care ar dori s-o păstreze ar depăşi numerarul existent, şi
că, dacă rata dobînzii ar fi majorată ar exista un surplus de numerar pe care numeni nu ar fi
dispus să-l păstreze. Dacă această explicaţie este corectă, cantitatea de bani este celălalt factor
care, împreună cu preferinţa pentru lichiditate, determină rata efectivă a dobînzii în împrejurări
date.” (J. M. Keynes, Teoria generală a folosirii mîinii de lucru, a dobînzii şi a banilor,
Bucureşti, 1970, pg. 188-189).
POLITICA MONETARĂ
• Explicaţi mecanismul de transmisie a politica banilor ieftini? Argumentaţi cu

efectelor politicii monetare şi arătaţi care date statistice oficiale.
sunt cele două etape prin care
schimbările în oferta monetară • Evaluaţi eficacitatea politicii monetare în
antrenează efecte succesive, ajungând să raport de fixarea obiectivelor acesteia
modifice cererea agregată. asupra masei monetare sau a ratei
dobânzii. De asemenea, evidenţiaţi
• Enumeraţi instrumentele politicii caracterul discreţionar al măsurilor de
monetare şi analizaţi-le comparativ prin politică monetară şi anticipaţi efectele
prisma practicilor monetare din acestor măsuri în raport de cele specifice
România. unei politici monetare bazate pe reguli.
• În România, în ultimii ani, a fost

promovată politica banilor scumpi sau
1. Reducerea cotei de rezervă obligatorie a

băncilor are drept rezultat: 3. Dacă Banca Naţională doreşte să crească
a) creşterea ofertei de monedă şi cantitatea de monedă în circulaţie prin
reducerea creditelor bancare; operaţiuni pe piaţa deschisă, atunci:
b) creşterea ofertei de monedă şi a a) vinde titluri de stat;
creditelor bancare; b) cumpără titluri de stat;
c) reducerea ofertei de monedă fără c) cumpără bunuri şi servicii;
reducerea creditelor bancare; d) vinde bunuri şi servicii;
d) scăderea ofertei de monedă şi e) nu face nimic din cele de mai sus
creşterea creditelor bancare; pentru că politica de “open-market”
e) reducerea ofertei de monedă şi a se referă la altceva.
creditelor bancare.
4. Care dintre următoarele funcţii nu
2. Se presupune existenţa unui sistem aparţin caracteristicilor băncii centrale:
bancar în care cota rezervelor obligatorii a) emisiunea de numerar;
este fixată la nivelul de 100%. Dacă o b) acceptarea de depozite şi acordarea
bancă comercială primeşte din străinătate de împrumuturi clienţilor non-
o depunere de 10.000 unităţi monetare, bancari;
atunci: c) supravegherea băncilor comerciale în
a) activele băncilor comerciale cresc cu vederea prevenirii falimentelor
10.000 unităţi monetare; acestora;
b) pasivele băncilor comerciale cresc cu d) conducerea politicii monetare prin
10.000 unităţi monetare; controlul, direct sau indirect, asupra
c) creditele bancare sunt egale cu zero; ratelor dobînzilor sau masei
d) toate alternativele de mai sus; monetare;
e) nici una dintre alternativele de mai e) împrumutător de ultim rang (bancă a
sus. băncilor).
5. “100% acoperire” înseamnă un raport rezerve /depozite egal cu 1. O astfel de schemă a fost
propusă în SUA pentru a îmbunătăţi controlul FED asupra ofertei de bani.
a) Arătaţi de ce o astfel de soluţie ar putea îmbunătăţi controlul monetar;
b) Cum ar arăta în acest caz bilanţurile băncilor;
c) În acest caz băncile ar fi mai profitabile?
RĂSPUNDEŢI PRIN ADEVĂRAT SAU FALS
1. Cererea nominală de bani este direct

proporţională cu nivelul preţurilor. 3. Preferinţele de timp indică evaluarea
unui bun prezent într-o măsură mai mare
2. Cererea de bani este un flux iar venitul decât acelaşi bun disponibil la un moment
monetar este un stoc. dat în viitor.
deplasează către un nou echilibru, în cadrul
4. Potrivit teoriei preferinţei pentru căruia preţurile nominale se modifică
lichiditate, oamenii cheltuiesc banii mai proporţional cu oferta de bani, în vreme ce
repede la rate nominale ale dobânzii mai variabilele reale şi preţurile relative rămîn
mici. neschimbate.
5. În cazul în care viteza de circulaţie a 10. Banca Centrală poate controla oferta
banilor este constantă şi PIB-ul în termeni reală de bani mult mai uşor decît oferta
reali creşte, atunci nivelul preţurilor va nominală de bani.
creşte şi el dacă guvernul nu va majora
oferta de bani. 11. Banca Centrală poate fixa oferta de bani
şi accepta rata dobînzii de echilibru indicată
6. Orice masă monetară este la fel de bună de ecuaţia cererii de bani sau poate fixa rata
ca oricare alta cu condiţia să fie constantă. dobînzii şi accepta oferta de echilibru de
bani indicată de ecuaţia cererii de bani; nu
7. Keynesiştii susţin că relaţia dintre oferta poate alege şi rata dobînzii şi oferta de bani
de bani şi cererea agregată este puternică şi în acelaşi timp.
previzibilă.
12. Pe termen scurt, oferta de bani este
8. Monetariştii susţin că o politică determinată, într-o mare măsură, de cererea
discreţionară, fie ea fiscală sau monetară, va de bani.
avea un efect destabilizator asupra
economiei. Stabilitatea pe termen lung a 13. Banca Centrală poate reduce oferta de
preţurilor poate fi realizată numai prin bani prin reducerea volumului de cash pe
impunerea unor ţinte monetare. care băncile comerciale trebuie să îl păstreze
ca rezervă.
9. Rezultatul unei modificări a ofertei
nominale de bani este acela că economia se
TEXT DE ANALIZAT
„Definirea potrivită a banilor este o funcţie a instituţiilor financiare şi a practicilor sociale care se
dezvoltă în timp, de regulă foarte lent, dar uneori cu bruscheţe dramatică. Puteţi chiar spune că
oamenii de ştiinţă nu pot conveni asupra celei mai bune definiţii a banilor, deoarece publicul ale
cărui practici determină ca ceva să devină bani, nu ştie el însuşi ce va utiliza în anul viitor ca
mijloc de schimb. […] Factorul critic în păstrarea valorii banilor este disponibilitatea limitată şi
încrederea că masa monetară va continua să fie limitată. Natura a făcut aurul rar. Depinde de
FED pentru a menţine rare bancnotele Sistemului Federal de Rezerve şi depozitele la cerere.
Mulţi oameni însă au mai multă încredere în trăinicia naturii decât în trăinicia băncilor centrale şi
guvernului. Iată de ce unii oameni inteligenţi şi bine informaţi ar dori să ne vadă revenind la un
adevărat standard aur, în cadrul căruia numerarul s-ar putea schimba cu aur într-un anumit raport
fix.” (Paul Heyne, Modul economic de gândire, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1991, p. 359, 370).
BIBLIOGRAFIE
Butler, Eamonn Milton Friedman. A quide to his economic thought, Universe

Books, New York, 1985.
Cernea, Silviu Sistemul monetar şi politica monetară, Editura Enciclopedică,

Bucureşti, 1996.
Heyne, Paul Modul economic de gândire, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1991.
Friedman, Milton Capitalism şi libertate, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1995,

cap. 3
Keynes, J. Maynard Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii şi a

banilor, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1970, cap. 15.
Lipsey, Richard Economia pozitivă, Editura Economică, Bucureşti, 1999.

Chrystal, Alec
Mankiw, Gregory Principes de l’Economie, Economica, Paris, 1998.
Menger, Carl Principles of Economics [1871], Libertarian Press, Inc., 1994.
Mises, Ludwig von The Theory of Money and Credit [1912], Liberty Found,
Indianapolis, 1981.
Rothbard, Murray Man, Economy and State, Nash Publishing, Los Angeles, 1970.

Economice

Economice

Economice
RASPUNSURI
Capitolul 19 Piaţa monetară
Masa monetară. Cererea şi oferta de monedă
1. a; 2. a; 3.a; 4.b; 5.a; 6.b
Echilibrul dinamic al pietei monetare
1. e; 2. a; 3. d; 4. b
5. a) Funcţia cererii de bani este Cb = Cb(Y) + Cb(i) = 0,4Y + 100i + 110. Echilibrul pieţei
monetare este dat de relaţia Cb = M, unde M = 50 u.m. Rata dobânzii de echilibru
pentru
Y = 100 u.m. este 100% (i = 1).
c) Pentru Y1 = 1,5 Y0 = 150 u.m., Cb1 = Cb(Y1) + Cb(i). Cererea de bani creşte cu 20 u.m.
Rata dobânzii de echilibru este de 120% (i = 1,2).
d) Banca Naţională trebuie să sporească oferta de bani la M1, pentru care echilibrul
monetar se realizează la rata dobânzii de 100%. M1 = 70 u.m.
6. a) Stocul real de bani deţinut de sectorul privat este 0,10 × 100.000 = 10.000 de lei, care
este egal cu oferta reală de bani 20.000.000 / 2.000 = 10.000 de lei.
b) Stocul real de bani deţinut de sectorul privat se dublează şi va fi de 20.000 de lei.
Coeficientul k creşte de la 0,10 la 0,20.
c) Cheltuiala sectorului privat creşte, dar cresc şi preţurile, deoarece economia operează în
condiţii de ocupare deplină. Nivelul general al preţurilor creşte până ajunge la 4.000 de
lei, coeficientul k devine din nou 0,10, iar oferta de bani egalează cererea de bani.
8. a) Multiplicatorul monetar este m = (n + 1) / (n + r), unde n – ponderea pe care o deţine
populaţia din depozitele sale bancare în numerar (numerar / depozite), iar r – cota
dorită de rezerve a băncilor în totalul depozitelor (rezerve / depozite). Deci m1 = 4,17.
b) Stocul de bani va fi M1 = m1 × H = 50,04 mil.
c) În noua situaţie multiplicatorul va fi m2 = 4,31.
d) Stocul monetar de echilibru pentru m2 devine M2 = 51,72 mil.
e) Noua valoare a multiplicatorului monetar va fi m3 = 3,71.
Stocul monetar de echilibru va fi M3 = 44,25 mil.
Politica monetară
1.b; 2.d; 3.b; 4.b;
Adevărat/ Fals
1. A; 2. F; 3. A; 4. F; 5. F; 6. A; 7. F; 8. A; 9. F; 10. F; 11. A; 12. F; 13. A

Capitolul 20 Pieţele financiare
PIETELE FINANCIARE
• De ce a apărut necesitatea activităţii • Se poate identifica o legătură între

de intermediere financiară? capacitatea unui activ de a genera
venituri în viitor şi preţul său curent?
Argumentaţi răspunsul!
• Cum se defineşte şi ce importanţă are • Cum se modifică echilibrul pieţei
conceptul de lichiditate în titlurilor de credit în condiţiile unei
clasificarea instrumentelor recesiuni
financiare?
• Ce diferenţe există între termenii • Există o legătură între preţul titlurilor

„investiţie” şi „plasament de credit şi anticipaţiile inflaţioniste?
Argumentaţi răspunsul
• Ce instituţii funcţionează în cadrul
sistemului financiar
1. Intermedierea financiară asigură: c) condiţiile necesare ca orice agent

a) distribuirea echitabilă a economic să nu investească mai
veniturilor în societate prin mult decât a economisit.
transferuri de fonduri
nerambursabile de la agenţii 2. Ce afirmaţie este corectă?
economici ce înregistrează a) instrumentele financiare sunt
surplusuri de fonduri către cei ce active pentru creditori şi pasive
au nevoie de finanţare; pentru debitori;
b) atragerea surplusurilor de fonduri b) instrumentele financiare sunt
ale unor participanţi la tranzacţii active pentru debitori şi pasive
şi utilizarea lor pentru finanţarea pentru creditori;
deficitelor de fonduri ale altor c) instrumentele financiare sunt
participanţi la tranzacţii; active atât pentru creditori cât şi
pentru pentru debitori.
3. Lichiditatea unui instrument financiar exprimă:
a) dependenţa dintre preţul curent al acestuia şi capacitatea lui de a genera venituri
în viitor;
b) capacitatea acestuia de a fi o alternativă de finanţare pentru participanţii la
tranzacţii ce înregistrează un surplus de fonduri;
c) capacitatea acestuia de a putea fi schimbat contra unui bun sau serviciu
nefinanciar sau contra unui alt instrument financiar.
4. Cele mai lichide instrumente financiare sunt:

a) participaţiile la capitalul social al societăţilor comerciale;
b) titlurile de credit;
c) mijloacele de plată sau banii propriu-zişi.
5. Ce afirmaţie nu este corectă?

a) în cadrul pieţei secundare a capitalului, se tranzacţionează acţiunile sau titlurile de
credit emise anterior;
b) în cadrul pieţei primare a capitalului, se tranzacţionează emisiunile noi de acţiuni
sau titluri de credit;
c) bursa de valori şi piaţa extra-bursieră sunt instituţii ale pieţei primare a
capitalului,
6. În cazul manifestării unei expansiuni economice, pe piaţa unui anumit titlu de credit,
de regulă:
a) curba cererii se deplasează la dreapta, curba ofertei se deplasează la stânga iar
preţul titlului de credit creşte;
b) curba cererii se deplasează la dreapta, curba ofertei se deplasează la dreapta iar
preţul titlului de credit creşte;
c) curba cererii se deplasează la dreapta, curba ofertei se deplasează la dreapta iar
preţul titlului de credit se reduce.
7. Atunci când se anticipează o rată mai mare a inflaţiei, pe piaţa unui anumit titlu de
credit, de regulă:
a) curba cererii se deplasează spre stânga, curba ofertei se deplasează spre dreapta
iar preţul titlului creşte;
b) curba cererii se deplasează spre stânga, curba ofertei se deplasează spre dreapta
iar preţul titlului scade;
c) curba cererii se deplasează spre dreapta, curba ofertei se deplasează spre dreapta
iar preţul titlului scade.
8. Un teren agricol aduce proprietarului său o rentă anuală de 150 milioane lei. Dacă
rata dobânzii este 30%, pentru ce preţ ar trebui să se tranzacţioneze terenul respectiv?
9. firmă imobiliară a investit în construcţia unei clădiri cu 10 apartamente de lux 15

miliarde lei. După realizarea investiţiei firma constată că închirierea unui apartament
se poate face pentru cel mult 350 milioane lei pe an. Dacă rata dobânzii este 25%,
calculaţi preţul teoretic maxim ce poate fi obţinut pentru clădire.
10. Un investitor achiziţionează pentru suma de 10.000 u.m. o obligaţiune pe 20 ani cu o

rată a dobânzii de 10%. Dacă rata dobânzii pe piaţă devine 12%, atunci investitorul:
a) câştigă în primul an 1.200 u.m.;
b) înregistrează o pierdere de capital de 1.666,7 u.m.;
c) nici nu pierde, nici nu câştigă, deoarece valoarea venitului anual obţinut nu se
modifică.
11. Atunci când rata dobânzii scade de la 12% la 11%, posesorul unei obligaţiuni de
15.000 u.m. pe 20 ani va înregistra:
a) o pierdere de 1.500 u.m.;
b) un câştig de capital de 1.363,6 u.m.;
c) o pierdere de capital de 1.363,6 u.m..
12. O obligaţiune plăteşte un cupon fix anual în valoare de 2.000 u.m.. Calculaţi cu cât se
modifică preţul obligaţiunii atunci când rata dobânzii creşte de la 15% la 20%.
TEXT DE COMENTAT
“O trăsătură caracteristică a pieţelor financiare care funcţionează corect este aceea că

participanţii sunt angajaţi într-o permanentă căutare de oportunităţi de a obţine profit, fie
pentru clienţii lor, fie pentru ei înşişi. Datorită sumelor de bani puse în joc şi vitezei cu
care circulă informaţiile, este puţin probabil ca oportunităţile de profit care nu presupun
riscuri suplimentare să fie lăsate neexploatate mai mult de maximum câteva minute. Din
acest motiv, este convenabil să presupunem că eficienţa pieţei impune o condiţie de lipsă
a arbitrajului: şi anume, oportunităţile de arbitraj – obţinerea unui profit prin
cumpărarea şi revânzarea simultană de active identice sau echivalente – sunt absente.” (
M. Burda, C. Wyplosz, Macroeconomie , perspectiva europeană, Ed. All Beck,
Bucureşti, 2002, p. 520)
. Evoluţia sistemului financiar din România în perspectiva integrării în U.E.

. Pieţele bursieră şi extra-bursieră din România
. Rolul privatizării în formarea pieţei de capital din România
BIBLIOGRAFIE
Anghelache, Gabriela Pieţe de capital şi operaţiuni de bursă, Editura Atheneum,

Bucureşti, 1996
Popa Ioan Bursa, vol. I şi II, Ed. Adevărul, Bucureşti, 1994
Keynes J.M Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii şi a

banilor, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1994
Lipsey, Richard Principiile economiei, Editura Economică, Bucureşti, 2002

Chrystal, Alec

Economice

Economice

Economice
RASPUNSURI
Capitolul 20 Pieţe financiare
1. b;
2. a
3. c
4. c
5. c
6. c
7. b
8. 500 milioane lei
9. 14 miliarde lei
10. b
11. b
12. -3333,3 u.m.
Capitolul 21 INFLAŢIA
• Realizaţi din perspectivă inflaţiei mai multe şi mai mari

contemporană o analiză a formelor avantaje decât pierderi.
istorice de inflaţie în legătura lor cu
evoluţia tipurilor de monedă. • De ce se afirmă adesea că de fapt
politicile antiinflaţioniste sunt
• Pe baza realităţilor social – politici anti-hiperinflaţie?
economice din România anilor ’90,
caracterizaţi inflaţia ca un proces • Un cunoscut cupletist declara:
structural macrosocial. “Inflaţie? Aceasta înseamnă că astăzi
pe banii dumneavoastră veţi putea
• Demonstraţi, pe baza realităţilor cumpăra tot atâtea bunuri câte
dintr-o ţară şi dintr-un anume orizont cumpăraţi în timpul Marii depresiuni
de timp, că mecanismul declanşării şi (1929-1933), când aproape că nu
al menţinerii procesului inflaţionist aveaţi bani”. Cum interpretaţi această
are determinări multifactoriale. afirmaţie din cupletul respectiv?
• Inflaţia din România anilor ’90 are • De ce credeţi că inflaţia anticipată

determinări prioritar în cererea are costuri sociale mai mici decât cea
agregată sau în oferta agregată? neanticipată?
Argumentaţi logic şi faptic opţiunea
adoptată. • Guvernanţii români anunţă pentru
anul 2000 o rată a inflaţiei de circa
• Analizaţi comparativ creşterea 30%. O reducere la aproape jumătate
economică inflaţionistă şi creşterea faţă de 1999 (Rinfl > 50%). Comentaţi
economică neinflaţionistă. acest punct de vedere.
Caracterizaţi creşterea economică din
3–4 ţări dezvoltate economic (ex. • Cum vă afectează pe dumneavoastră
SUA, Franţa, Italia, Japonia), manifestarea inflaţiei în România
pornind de la această comparaţie.
• Încercaţi să definiţi inflaţia
• Oricare ar fi amploarea şi sensul contemporană prin interpretarea
inflaţiei, aceasta are efecte diferite caracteristicilor ei.
asupra unităţilor economice şi
variatelor categorii ale populaţiei. • Ce efecte credeţi că a avut inflaţia
Imaginaţi-vă 2-3 categorii de familii asupra realităţii economice din
care ar putea obţine de pe urma România anilor ‘90?
• Care credeţi că au fost cauzele
declanşării procesului inflaţionist din • Realizaţi un demers logico-istoric
România. pentru a delimita cauzele declanşării
procesului inflaţionist la începutul
• Identificaţi două aspecte concrete ale ultimului deceniu al secolului XX.
inflaţiei prin costuri. Încercaţi să formulaţi un punct de
vedere propriu!
• Ce influenţă are determinarea unei
anumite inflaţii anticipate asupra
comportamentului consumatorului
individual.
COMPLETAŢI SPAŢIILE LIBERE
1. După formele istorice pe care le-au cunoscut banii, caracterizarea inflaţiei se poate
face ca …………………………....ca o primă formă istorică
………………………….….. fiind cea de-a doua; astăzi inflaţia fiind caracterizată
prin……………….………..
2. Inflaţia actuală se manifestă ca o …………………………..……….., devenind ea
însăşi un ………………………………; trebuind să fie acceptată de către agenţii
economici ca …………………………..……
3. Inflaţia este determinată de către:
a) Inflaţia prin cerere este determinată de către o ……………………………..… a
cererii agregate.
b) Inflaţia prin costuri este explicată, având în vedere factorii de producţie,
………………………….... Cele două cauze ale inflaţiei prin costuri sunt creşterile
………………………….. şi scăderile de ………………….…..
c) În practică este ………………..……..… de delimitat cele două cauze.
4. Observând ample serii de date statistice privitoare la ………………….…..… şi la
dinamica ………………………....… economistul A.W. Phillips a descoperit o relaţie
inversă între ……………………….. şi ……………………………
5. Deflaţia constă în …………………………… caracterizat prin scăderea durabilă pe
termen lung a nivelului preţurilor, scădere rezultată dintr-un ansamblu de măsuri care
vizează restrîngerea ……………………….….… pentru a reduce tensiunile asupra
……………………………...
Dezinflaţia constă în procesul …………………………..…… care semnifică
……………………………….…ratei de creştere a nivelului general al preţurilor
Răspundeţi cu adevărat (A) sau fals (F)
A F
1. Economia României a cunoscut în perioada 1990-2000 o inflaţie
ridicată şi un salariu real scăzut.
2. Nu orice creşteri de preţuri pot fi asimilate cu o creştere inflaţionistă

de preţuri.
3. Când cererea agregată este constantă, o rată înaltă a inflaţiei este

însoţită de o rată înaltă a şomajului.
4. De-a lungul curbei Phillips, când rata inflaţiei creşte, rata şomajului
scade.
5. Stagflaţia caracterizează o situaţie în care nivelul preţurilor şi rata

şomajului cresc amândouă.
6. Inflaţia aşteptată face ca lucrătorii să solicite o mărire a salariului iar

angajatorii le-o vor acorda.
7. În condiţii de inflaţie ridicată, cererea agregată pe termen lung se află

sub nivelul său potenţial.
8. Inflaţia este definită ca o scădere a ofertei agregate.
9. La o creştere a preţurilor de 5% pe an, preţurile se dublează la fiecare

20 de ani.
Inflaţia în România a făcut ca populaţia să suporte o mai mare parte a

cheltuielilor cu educaţia şi sănătatea, decât statul.
1. Preţurile se dublează la fiecare 10 ani. Rata inflaţiei în fiecare an, în această perioadă, a
fost:
a) 3%
b) 5%
c) 7%
d) 10%
e) 15%
2. Salariul nominal creşte cu 8%, în timp ce rata inflaţiei este de 10%. Atunci, salariul
real:
a) creşte cu 2%
b) creşte cu 18%
c) creşte cu 20%
d) descreşte cu 18%
e) descreşte cu 2%
3. Ce cauză poate sta la baza inflaţiei prin costuri:

a) o creştere a şomajului şi a ofertei agregate
b) o creştere a costului unitar
c) o scădere a preţului factorilor de producţie
d) o scădere a ratei şomajului şi a ratei inflaţiei
4. Rata anuală a inflaţiei este de 100% aflaţi rata lunară a inflaţiei !
5. Pe piaţa unei economii naţionale sunt tranzacţionate doar patru produse P1-P4. Ţinând
cont de tabelul de mai jos, calculaţi indicele general al preţurilor.
Produse Cantităţi Preţuri Pondere în consum Modificarea

(bucăţi) (u.m.) % preţurilor (%)
P1 50 100 30 +20
P2 70 80 25 +10
P3 65 90 20 +15
P4 100 50 25 -5
6. Ţinând cont de datele din tabelul următor, să se efectueze:

a) calcularea PIB real (în preţuri comparate);
b) în acelaşi sistem de axe de coordonate realizaţi evoluţia PIB – preţuri comparate;
PIB – preţuri curente; rata inflaţiei;
c) comentaţi acest grafic.
Anii 1992 1993 1994 1995 1996 1997

PIB (mld. lei) 6029,2 20035,7 49773,2 72131,5 108919 250480
Rata inflaţiei (%) 210,4 256,1 136,7 32,3 38,8 154,8
7. Realizaţi curba Phillips pe exemplul României, pornind de la datele următoare;
Comentaţi forma pe care o are aceasta!
Anii 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998
Rata
şomajului - 3 8,2 10,4 10,9 9,5 6,6 8,9 10,3
(%)
Rata
inflaţiei 5,1 170,2 210,4 256,1 136,7 32,3 38,8 154,8 59,9
(%)
8. Dacă un sistem economic cunoaşte o perioadă de criză, în care şomajul este ridicat,
creşterea cheltuielilor populaţiei este datorată:
a) scăderii salariului real;
b) creşterii preţurilor;
c) creşterii salariului real şi scăderii salariului nominal;
d) creşterii preţurilor şi a salariului nominal;
e) sporirii ofertei
9. Arătaţi cărei forme de inflaţie i se potriveşte aprecierea “orice mică grevă la

imprimeriile statului poate deveni o catastrofă naţională”:
a) inflaţiei moderate;
b) celei galopante;
c) inflaţiei cu două cifre;
d) inflaţiei de creştere;
e) hiperinflaţiei
10. La atenuarea inflaţiei pot contribui:

a) creşterea salariilor nominale;
b) creşterea ofertei de bunuri de consum personal;
c) creşterea şomajului;
d) sporirea deficitului bugetului de stat;
e) sporirea exportului
11. Inflaţia puternică şi necontrolată de guvern afectează mai mult:

a) sistemul bancar;
b) întreprinzătorii;
c) deţinătorii de valori mobiliare cu dobânzi fixe;
d) ţăranii agricultori;
e) persoanele care au achitat credite de consum contractate anterior acestei inflaţii
12. Relaţia între inflaţie şi creşterea generalizată şi de durată a preţurilor este o relaţie:
a) de la cauză la efect;
b) de la efect la cauză;
c) de suprapunere (identificare);
d) de interdependenţă şi condiţionare reciprocă
13. La o creştere anuală a PIB (în termeni nominali) de 80% şi la o rată a inflaţiei de
75%, se poate spune că inflaţia manifestată în ţara respectivă, în acel an a fost:
a) galopantă;
b) de creştere;
c) rapidă;
d) hiperinflaţie;
e) stagflaţie
14. Creşterea veniturilor populaţiei şi a preţurilor de consum în aceeaşi măsură (de pildă,
cu 20%) are ca efect (exprimă):
a) creşterea puterii de cumpărare a banilor;
b) apariţia sau intensificarea procesului inflaţionist;
c) scăderea nivelului de trai;
d) modificarea raportului dintre veniturile reale şi cele nominale, în favoarea celor
din urmă
15. Arătaţi care din următoarele măsuri de politică antihiperinflaţie vizează relansarea
creşterii economice:
a) reducerea în vistieria statului, pe calea impozitelor speciale progresive, a
mijloacelor de plată strânse pe căi ilicite;
b) transformarea economiilor populaţiei în investiţii reale (în bunuri de capital);
c) reducerea masei monetare în circulaţie;
d) elaborarea şi executarea unui buget de stat echilibrat prin reducerea cheltuielilor
publice
16. Dacă în anul Tn-1, indicele general al preţurilor a fost de 110 (1,1) iar în anul Tn acesta
a fost de 121 (12,1), atunci, rata (nivelul) inflaţiei în anul Tn a fost:
a) 11%
b) 12,1%
c) 10%
d) 21%
17. Ce efecte ar putea avea, după opinia dumneavoastră, o inflaţie neprevăzută, de circa
10% pe trimestru, asupra fiecăreia din următoarele persoane:
a) pensionar la căile ferate;
b) vânzător la un magazin universal;
c) montator la uzina de automobile, membru al sindicatului din ramură;
d) fermier cu venituri relativ mari;
e) proprietarul unui magazin dintr-un oraş mic
18. La care cauze (surse) ale inflaţiei se referă următoarele afirmaţii:

a) singura cauză de bază a inflaţiei o reprezintă cheltuielile mai mari decât încasările
efectuate de puterea executivă;
b) nivelul salariilor fiind, de regulă, negociat în câteva din ramurile industriale de
bază, acesta va duce curând la accelerarea inflaţiei;
c) când perioada de boom se prelungeşte, presiunea inflaţionistă se manifestă în
întrega economie
19. Următoarele modificări ale curbelor cererii şi ofertei de muncă semnifică o inflaţie,
combinată cu scăderea producţiei:
a) deplasarea curbei cererii agregate spre dreapta;
b) deplasarea curbei ofertei agregate pe termen scurt spre dreapta;
c) deplasarea curbei cererii agregate spre stânga;
d) deplasarea curbei ofertei agregate pe termen scurt spre stânga;
e) deplasarea ofertei agregate pe termen lung spre dreapta;
f) deplasarea ofertei agregate pe termen lung spre stânga
20. Se presupun următoarele mărimi cu privire la dinamica preţurilor unor bunuri în T0

(trimestru, an, lună) şi la ponderile acestor bunuri în bugetul unei familii cu venituri
medii:
Preţul Preţul Ponderea bunului în

bugetul familiei
La începutul La sfârşitul (%)
Bunurile anului anului
1 2 3 4
A 1000 1100 10
B 120 144 20
C 10000 10500 30
D 20 30 30
E 4000 4600 10
Calculaţi, pe baza acestor date rata inflaţiei !
21. Pe baza contractelor colective de muncă, indexarea salariilor se realizează la sfârşitul

anului în proporţie de 70%. Să se calculeze procentul de indexare a salariilor în
trimestrul următor T1 la rata inflaţiei calculată în problema anterioară.
22. Se presupune că o familie a depus la începutul anului 1.000 u.m. la o bancă

comercială, cu o rată a dobânzii de 6% pe an. Dacă în anul respectiv nivelul inflaţiei a
atins 13%, care a fost puterea de cumpărare a celor 1.000 u.m. în aflate în depozit la
sfârşitul acelui an ?
23. PNB al unei ţări a însumat în T0 1.000 u.m. (în termeni nominali) şi a sporit cu 10%,
în timp ce nivelul (indicele) preţurilor s-a mărit cu 5%. Să se determine PNB, în
termeni reali, în anul T1.
24. Pe o piaţă naţională IGP a crescut cu 20% în anul x şi cu 35% în anul y. Arătaţi cum
au fost afectaţi de aceste creşteri de preţuri următoarele persoane, reprezentative
pentru categoriile sociale cărora le aparţin:
a) un pensionar ce are o pensie fixă de 75.000 u.m. în anul x şi 85.000 în anul y
b) o persoană ce constituie un depozit în valoare de 150.000 u.m. la începutul anului
x şi are o dobândă de 25% în anul x şi 30% în anul y
c) un salariat, ţinând cont de următoarea dinamică a salariului: 100.000 u.m. până în
luna martie a anului x; 125.000 u.m. până în luna martie a anului y; 150.000 u.m.
până la sfârşitul anului y
d) o mamă cu un copil ce primeşte o alocaţie de 15.000 u.m. în anul x şi de 17.500
u.m. în anul y
TEXTE DE COMENTAT
“Inflaţia este nocivă (în special atunci când nu este aşteptată) deoarece distorsionează
funcţionarea sistemului de preţuri, creează o redistribuire arbitrară de la debitori la
creditori, incită mai curând la speculaţii şi mai puţin la desfăşurarea unei activităţi de
investiţii productive şi este, de obicei, costisitor şi dificil de eliminat.”(R.G. Lipsey;
K.A. Chrystal – Economia pozitivă, Editura Economică, Bucureşti, 1999, p. 856”)
“Dacă veţi întreba diferite persoane de ce inflaţia este o problemă socială, ele vă vor
răspunde probabil că inflaţia le sărăceşte: “În fiecare an, şeful meu îmi măreşte salariul,
dar preţurile cresc mai mult decât îmi creşte mie venitul.” Presupunerea implicită a
acestei afirmaţii este că acolo unde nu avem inflaţie, pentru o aceeaşi creştere de venituri,
vom fi capabili să cumpărăm mai multe bunuri.” (N.Gregory Mankiw,
Macroeconomics, Worth Publishers, Harvard University, 1994, p. 166)
“Toate ţările au cunoscut, în istoria lor, perioade de inflaţie. În anumite epoci, preţurile,
în ansamblul lor, s-au menţinut aproape stabile. În alte epoci, însă, oamenii au asistat
neputincioşi la înălţarea unor adevărate valuri de inflaţie. Pentru a se menţine nivelul
consumului, au fost necesari mai mulţi bani. Or, efectele de antrenare reciprocă ale unor
asemenea procese s-au concretizat în aceea că preţurile mărfurilor au crescut, iar banii şi-
au pierdut puterea lor de cumpărare. În publicaţia Miroir des Francais, apărută la Nancy
în 1581, se găseşte această descriere metaforică a inflaţiei secolului al XVI-lea:
Dezordinea dezordinilor afectează aşa de mult toate bunurile de consum încât, dacă
bunurile nu vor fi ameliorate şi resorbite, există temerea că într-un timp scurt va fi nevoie
de o masă monetară în circulaţie , în aur şi argint, egală cu greutatea unui om, pentru ca
acesta să-şi poată cumpăra cele necesare traiului. În toate epocile, inflaţia a fost percepută
ca dezordinea dezordinilor din economie. Căci, aceasta atinge (atacă) moneda, care
măsoară valoarea tuturor lucrurilor.”(Michel Didier-Economia:regulile jocului, Editura
Humanitas, Bucureşti, 1993)
“Este larg admisă ideea că inflaţia este un fenomen inevitabil într-o ţară care caută să
forţeze ritmul dezvoltării sale. Argumentarea se construieşte în jurul unei idei: o ţară care
caută să accelereze dezvoltarea exercită o presiune puternică asupra resurselor
disponibile. Aceasta semnifică o sporire a cererii, care nu se poate întâlni decât cu o
creştere a preţurilor. Totuşi, o astfel de argumentare confundă mărimile (indicatorii
agregaţi) reale cu cele monetare. Presiunea exercitată asupra resurselor în interesul
progresului dezvoltării afectează preţurile relative. Ea tinde să facă să apară o ridicare
mai puternică a preţurilor acelor bunuri care sunt foarte cerute în acea perioadă,
comparativ cu altele mai puţin cerute. Totul depinde de maniera în care sunt asigurate
resursele reale care sunt folosite în cursul dezvoltării. Dacă guvernul obţine aceste
resurse, recurgând, de pildă, la impuneri şi la împrumuturi publice, fără a afecta
economiile particularilor, transformabile în investiţii, atunci nici o presiune nu se va
exercita asupra cererii de monedă. Dar, dacă pentru a se obţine un surplus de resurse, se
utilizează rotativa de tipărire a biletelor de bancă sau o altă versiune modernă şi mai
rafinată, atunci, bineînţeles, tendinţa spre inflaţie şi spre creşterea preţurilor nu va întârzia
să apară. Punctul de vedere conform căruia dezvoltarea antrenează inevitabil inflaţia este
deci eronat şi provine din confuzia între mărimile reale şi mărimile
monetare.”(M.Friedman, Inflation et systems monetaires, Paris, Cahman-Levy,
1976,p.79-80).
TITLURI DE REFERATE SI DE LUCRARI COMPLEXE
. Cauzele inflaţiei în România
. Politica bugetară adecvată pentru relansarea creşterii economice în condiţii

inflaţioniste.
. Influenţa inflaţiei şi politicii fiscale
. Influenţa inflaţiei asupra dinamicii veniturilor în România

BIBLIOGRAFIE
Anderton, Alain Economics, Oxford, Causeway Press Limited, 1995
Bezbakh, Pierre Inflaţie, dezinflaţie, deflaţie, Editura Humanitas, Bucureşti,

1992
Crozet, Yves Inflation ou déflation? Actualité d’un dilemme, Editions

Nathan, 1995
Didier, Michel Economie. Regulile jocului, Editura Humanitas, 1994
Dornbusch, R.; Macroeconomie, Editura Sedona, Timişoara, 1998

Fischer, S.
Friedman, Milton Inflation et systèmes monetaires, Calman-Levy, Paris, 1976
Keynes, J. Maynard Teoria generală a ocupării, a dobânzii şi a banilor, Editura

Ştiinţifică, Bucureşti, 1970
Lipsey, Richard şi Economie pozitivă, Editura Economică, Bucureşti, 1999

Chrystal, K. Alec
Mankiw, N. Gregory Macroeconomics, Worth Publishers, Harvard University, 1994
Taşnadi Al., Doltu Monetarismul, Editura Economică, Bucureşti, 1996

Claudiu
Moroianu, Nicolae Inflaţia. Abordare teoretică, Editura Agora, Călăraşi, 2003
*** World Development Indicators, The World Bank, 1999

Colectivul Catedrei Economie, Ediţia a VI-a, Editura Economică, Bucureşti, 2003
de Economie şi
Politici Economice
Colectivul Catedrei Economie-Aplicaţii, Ediţia a IV-a, Editura Economică,

de Economie şi Bucureşti, 2003
Politici Economice
Colectivul Catedrei Dicţionar de Economie, Ediţia a II-a, Editura Economică,

de Economie şi Bucureşti, 2003
Politici Economice
RASPUNSURI
Capitolul 20 Inflaţia
Adevărat (A) sau Fals (F)

1. A; 2. A; 3. F; 4. A; 5. A; 6. F; 7. A; 8. A; 9. F; 10. A;
Grile, probleme
1. Ip1-10= 200%; Ri=101/2;
2. e; 3. b;
4. 1,79; 5. Folosim una din formulele IGP=ΣQ0P0/ΣQ0P1 sau IGP=Σζ•IPx unde ζ-ponderea
în consum pentru un bun şi IPx-indicele preţului aceluiaşi bun
IGP=110,25%
6. PIB real =PIB nominal/indicele preţurilor;
7.-; 8. b; 9. e; 10. b; 11. b; 12. d; 13. b; 14. b; 15. b; 16. c deoarece nivelul oricărui
indicator în perioada de bază este 100%;
19. d;
20. Calculăm indicele preţurilor pentru fiecare bun. Folosim formula IGP=Σζ•IPx;
IGP=129%; Ri = 29%.
21. Indexarea este de 16,1% deci cu 116,1%
22. 938; 23. 1047,6;
CAPITOLUL 22 POLITICA MONETARÃ, POLITICA FISCALÃ ŞI
CEREREA AGREGATÃ
• Cum poate fi utilizată politica

monetară pentru combaterea unei • Echilibrul bugetar este un bun
contracţii economice? criteriu de gestiune economică?
• Ce înseamnă neutralitatea banilor? • Care sunt consecinţele

economice ale deficitului
• Care sunt limitele politicilor de bugetar?
stabilizare?
• Care este diferenţa dintre
• Care sunt limitele efectului finanţarea prin datorie publică şi
multiplicator al politicii bugetare finanţarea prin impozite?
aplicate în scopul ieşirii din
recesiune?
1. Politica monetară afectează producţia reală şi nivelul preţurilor prin intermediul:

a) pieţei muncii
b) mecanismului de transmisie
c) importurilor şi exporturilor
d) ciclicităţii economiei
2. Eficienta politicii fiscale in combaterea recesiunii se bazeaza pe:
a) scăderea impozitelor
b) efectul multiplicator
c) mărimea excedentului bugetar
d) a, b si c
3. Stabilizatorii automati sunt:
a) elemente de politică fiscală automată care deplasează bugetul spre deficit în

timpul unei contracţii
b) elemente de politică fiscală automată care deplasează bugetul spre excedent în
timpul unei contracţii
c) elemente de politică fiscală care echilibrează automat bugetul
d) nici una
4. Politicile de stabilizare au:

a) numai efecte pozitive
b) numai efecte negative
c) dezavantaje şi avantaje
d) o importanţă redusă pentru economie
5. Efectul multiplicator al politicii fiscale depinde de:

a) înclinaţia marginală spre consum
b) înclinaţia medie spre consum
c) înclinaţia spre risc
d) voinţa politică
6. Deficitul bugetar poate contribui la creşterea inflaţiei:

a) întotdeauna
b) niciodată
c) doar atunci când rata şomajului este sub rata naturală
d) doar atunci când rata şomajului este peste rata naturală
7. Efectul de evicţiune apare ca urmare:

a) a erorilor guvernului
b) a scăderii deficitului bugetar
c) a creşterii impozitelor
d) a creşterii îndatorării guvernului
8. Unul din dezavantajele politicilor de stabilizare este că:

a) impozitele ar putea scădea
b) rata dobânzii ar putea scădea
c) guvernul poate fi o cauză a fluctuaţiilor economice
d) se pot implementa rapid
9. Rata de impunere fiscală a crescut de la 30%, în t0, la 40%, în T1, în condiţiile n care
volumul total al veniturilor impozabile ale agenţilor economici era, în T1, de 5000 de
miliarde de u.m., depăşind cu 2% nivelul lor din perioada, în T0. Să se calculeze:
venitul total impozabil, din T0; venitul mobilizat la bugetul de stat, în T0 şi T1; sporul
de venit mobilizat la bugetul de stat. Să se aprecieze pe baza datelor respective, dacă
mărimea ratei de impunere fiscală este sau nu avantajoasă din punct de vedere al
resurselor mobilizate la bugetul de stat.
10. Ca reacţie la recesiune, în cadrul unei economii naţionale, impozitele s-au redus cu 8
puncte procentuale, de la 40%, în t0, la 32%, în T1; veniturile totale impozabile au
sporit cu 50%, în T1, faţă de 30 de miliarde de u.m. cât reprezentau în T0. Să se
calculeze: volumul total al veniturilor impozabile din T1; volumul venitului mobilizat
la bugetul de stat, în cele două perioade, T0 şi T1; sporul de venit mobilizat la buget,
în T1; creşterea în procente a veniturilor mobilizate la buget. Să se aprecieze dacă
reducerea fiscalităţii cu 8 puncte procentuale a fost benefică pentru bugetul de stat.
11. Se cunosc următoarele date, din economia unei ţări:

- în t1, totalul impozitelora crescut cu 20%, faţă de T0, când erau de 200 de miliarde
de u.m.;
- veniturile totale erau, în T1, de 810 de miliarde de u.m., adică de 1,5 ori mai mari
faţă de perioada anterioară.
Să se calculeze rata marginală de impunere fiscală.
12. Datoria publică a unei ţări era, în perioada T1, de 60 de miliarde de u.m., cu 25% mai
mică decât în T0; datoria publică reprezenta, în T1, echivalentul sporului P.N.B. al
cărui volum total era de 1000 de miliarde de u.m. Să se calculeze gradul de îndatorare
a ţării respective, în T0 şi T1.
13. Veniturile bugetare fiscale deţin 60% în T1, din totalul veniturilor bugetare în T1. În
T1, veniturile bugetare totale erau de 20 000 de miliarde de u.m., cu 20% mai mari
decât în T0; veniturile bugetare nefiscale erau, în T1, cu 10% mai mari faţă de nivelul
lor anterior, din T0. Să se calculeze: volumul veniturilor bugetare totale, în T0,
volumul veniturilor fiscale, în T0 şi T1; volumul veniturilor bugetare nefiscale, în T0 şi
T1; creşterea veniturilor bugetare fiscale.
14. Într-o economie, oamenii economisesc 20% din veniturile lor, iar P.I.B. este de 50
000 de miliarde de u.m. Cu cât trebuie să crească cheltuielile guvernului pentru a
spori P.I.B. cu 4%?
15. Într-o economie, înclinaţia marginală spre consum este de 0,75. Dacă cheltuielile
guvernului se reduc cu 2 000 de miliarde de u.m., cu cât se modifică P.I.B.?
16. Pe termen scurt, politica monetară expansivă duce la:

a) scăderea ratei dobânzii
b) scăderea producţiei
c) creşterea şomajului
d) scăderea preţurilor
17. Pe termen lung, banii:

a) influenţează alocarea resurselor
b) sunt neutri
c) pot fi un instrument al politicilor de stabilizare
d) au tendinţa de a creşte în volum
18. Scăderea cantităţii de bani în economie poate determina:
a) creşterea preţurilor
b) creşterea producţiei
c) creşterea ratei dobânzii
d) scăderea ratei dobânzii
19. Politicile de stabilizare au efect asupra economiei prin intermediul:

a) pieţei factorilor
b) cererii agregate
c) cererii de muncă
d) ofertei de capital
20. Creşterea cantităţii de bani determină, pe termen lung:

a) creşterea preţurilor
b) creşterea producţiei de echilibru
c) creşterea ratei dobânzii de echilibru
d) creşterea şomajului.
TEXTE DE ANALIZAT
♦ Importanţa actuală a fiscalităţii progresive, ca de altfel şi a altor măsuri similare, se

explică prin aceea că ea a parcurs tot acest drum ascunsă sub măşti înşelătoare. În
timpul Revoluţiei Franceze şi, din nou, în perioada agitaţiei socialiste ce a precedat
revoluţiile de la 1848, ea a fost susţinută deschis, ca mijloc de redistribuire a
veniturilor, însă ideea a fost respinsă în mod categoric. "Autorul trebuie executat, şi
nu proiectul," răspundea indignat liberalul Turgot unor prime propuneri de acest gen.
. . . Reformatorii sociali, deşi în general dezavuau dorinţele de modificare a
distribuţiei veniturilor, au început să susţină că povara fiscală globală, presupusă a fi
determinată prin alte metode, ar trebui distribuită în funcţie de "capacitatea de plată,"
pentru a se asigura o "egalitate a sacrificiilor," iar acest obiectiv ar fi cel mai uşor de
atins prin adoptarea unor rate progresive de impozitare a veniturilor. (Friedrich A.
Hayek, Constituţia libertăţii, Institutul European, Iaşi, 1998, p. 321).
♦ Dacă varianta extrem de optimistă a raţionamentului bazat pe stimularea ofertei este

corectă, niveluri mai mici de impozite vor conduce la venituri mai mari . . . Aceasta
nu înseamnă că pentru a acoperi un deficit trebuie majorat nivelul impozitelor. În
primul rând, efectul pe termen lung al unei modificări a nivelului impozitelor poate fi
diferit de efectul acesteia pe termen scurt. Dacă o reducere de 10% a nivelului
impozitelor măreşte cu 2% ritmul creşterii venitului impozabil, reducerea impozitelor
"se plăteşte singură" în decurs de 5 ani . . . Deficitele sunt nedorite din cauza efectelor
lor nedorite asupra economiei. Efectele probabile ale reducerii sau majorării nivelului
impozitelor trebuie comparate cu efectele probabile ale deficitelor. (Paul Heyne,
Modul economic de gândire, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1991, p. 433).
Rolul politicii fiscale în relansarea economică

Rolul politicii monetare în relansarea economică
Utilitatea politicilor de stabilizare
Veniturile bugetare: dinamică, structură, tendinţe
Cheltuielile publice: dinamică, structură, tendinţe
Relaţia dintre echilibrul bugetar şi echilibrul macroeconomic
BIBLIOGRAFIE
Milton Friedman Capitalism şi libertate, Editura Enciclopedică, Bucureşti,

1995.

Hayek, Friedrich A. Constituţia libertăţii, Institutul European, Iaşi, 1998
Henry Hazlitt Lecţia de economie, Editura Amerocart, 1994.
Ludwig von Mises Capitalismul şi duşmanii săi, Ed. Nemira, 1998.

Economice

Economice

Economice
RASPUNSURI
Capitolul 22 POLITICA MONETARÃ, POLITICA FISCALÃ ŞI
CEREREA GLOBALÃ
Teste grilă: 1b, 2b, 3a, 4c, 5a, 6c, 7d, 8c, 16a, 17b, 18c, 19b, 20a.
Probleme:
9.
- venitul total impozabil, în T0: 4901,9 miliarde u.m.;
- sporul de venit impozabil: 5000 - 4901,9 = 98,1 miliarde u.m.;
- venitul mobilizat la bugetul de stat:
- în T0: 4901,9 X 30% = 1470,5 miliarde u.m.
- în T1: 5000 X 40% = 2000 miliarde u.m.
- sporul de venit mobilizat la bugetul de stat: 529,5 miliarde u.m.
10.
- venitul total impozabil, în T1: 45 miliarde u.m.;
- volumul venitului mobilizat la bugetul de stat:
- în T0: 30 X 40% = 12 miliarde u.m.
- în T1: 45 X 32% = 14,4 miliarde u.m.
- sporul de venit mobilizat la bugetul de stat, în T1: 2,4 miliarde u.m.
- creşterea, în procente, a venitului mobilizat la buget: (2,4/12)% = 20%
11.
- volumul impozitelor, în T1: 240 miliarde u.m.;
- venitul total, în T0: 540 miliarde u.m.;
- sporul impozitelor: 40 miliarde u.m.;
- sporul de venit: 270 miliarde u.m.;
- rata marginală de impunere fiscală: 40/270 = 0,148
12.
- datoria publică, în T0: 80 miliarde u.m.
- P.N.B., în T1: 1000 miliarde u.m.
- P.N.B., în T0: 940 miliarde u.m.
- gradul de îndatorare:
- în T0: 80/940 = 0,085
- în T1: 60/1000 = 0,06
13.
- veniturile bugetare totale, în T0: 16 800 miliarde u.m.
- veniturile bugetare fiscale:
- în T0: 9 469,1 miliarde u.m.
- în T1: 12 096 miliarde u.m.
- veniturile bugetare nefiscale:
- în T0: 7 330,9 miliarde u.m.
- în T1: 8 064 miliarde u.m.
- creşterea veniturilor bugetare fiscale: (2626,9/9469,1)% = 27,7%.
14.
- creşterea cheltuielilor guvernamentale: 400
15.
- scăderea P.I.B.: 8 000 miliarde u.m.
Capitolul 23 INTERDEPENDENŢE ECONOMICE
INTERNAŢIONALE
• Prezentaţi factorii cei mai • Explicaţi balanţa comercială şi

importanţi de care depind analizaţi legăturile ei cu balanţa
adâncirea şi diversificarea de plăţi externe.
interdependenţelor economice
internaţionale. • Ce este piaţa valutară şi care este
rolul ei în economia de piaţă
• Definiţi economia mondială şi concurenţială?
explicaţi relaţiile dintre economiile
naţionale. • Analizaţi comerţul exterior al
României.
• Prezentaţi formele principale ale
fluxurilor economice internaţionale • Care este starea pieţei valutare în
şi evoluţia acestora. prezent în ţara noastră?
• Ce este comerţul internaţional şi • Care este relaţia dintre gradul de

care este structura actuală a deschidere către economia
acestuia? globală şi inegalitatea dintre
state?
1. Identificaţi afirmaţia corectă: generate de participarea

a) economia mondială este un statelor la diviziunea
termen sinonim cu piaţa internaţională a muncii şi la
mondială; circuitul mondial;
b) economia mondială este d) economia mondială
constituită din relaţiile reciproc reprezintă totalitatea
avantajoase dintre ţări; relaţiilor privind schimbul
c) economia mondială reprezintă de mărfuri şi servicii dintre
totalitatea economiilor naţionale state;
legate între ele printr-un e) toate variantele anterioare
complex de relaţii internaţionale, sunt corecte.
2. În cadrul formelor pieţei mondiale, 6. Nu reprezintă măsuri netarifare
rolul principal este deţinut de: aplicate exporturilor:
a) piaţa internaţională a muncii; a) plafoanele cantitative;
b) piaţa tehnologiilor de vârf; b) exigenţele de calitate;
c) piaţa monetară internaţională; c) taxele vamale;
d) piaţa internaţională a serviciilor; d) licenţele de import;
e) comerţul internaţional de bunuri e) toate cele de mai sus.
corporale.
7. Din punctul de vedere al
3. În ultimele trei decenii, componenta rezultatelor, balanţa comercială
pieţei mondiale care a înregistrat cea poate fi:
mai accentuată dinamică a fost: a) generală;
a) piaţa internaţională a muncii; b) parţială;
b) piaţa internaţională a c) a) şi b);
capitalurilor; d) echilibrată, activă sau
c) piaţa asigurărilor şi pasivă;
reasigurărilor. e) întotdeauna echilibrată.
d) piaţa valutară internaţională;
e) turismul internaţional. 8. Dacă soldul contului curent este
negativ:
4. Gradul deschiderii economiilor a) rezervele valutare
naţionale către economia mondială internaţionale pot creşte;
nu depinde de: b) balanţa de plăţi externe este
a) capacitatea de a produce bunuri deficitară;
şi servicii cerute de piaţa c) soldul contului de capital
mondială; este negativ;
b) asigurarea unui management de d) investiţiile interne sunt mai
calitate; mari decât economiile
c) existenţa libertăţii economice; interne;
d) existenţa unei monede naţionale e) investiţiile interne sunt mai
în depreciere; mari decât economiile
e) nici unul dintre factorii anteriori. interne.
5. Grupul de naţiuni care domină 9. În prezent, pe piaţa valutară din

economia mondială este format din: România, exprimarea cursului de
a) Uniunea Europeană şi statele din schimb leu/dolar are loc prin
centrul şi estul Europei; metoda:
b) statele membre ale OPEC; a) cotării directe;
c) Japonia şi celelalte state membre b) cotării indirecte;
ale ASEAN; c) administrativă;
d) Japonia, SUA şi Uniunea d) parităţii puterii de cumpărare
Europeană; a monedelor care se
e) statele membre ale NAFTA schimbă;
(SUA, Canada şi Mexic). e) variantele a)-d) sunt false.
10. Nu reprezintă un factor favorabil 12. Se dau următoarele date din
deprecierii unei monede: contul curent al unei ţări:
a) creşterea inflaţiei;
b) creşterea ratei dobânzii; Indicator
miliard
c) deficitul balanţei comerciale; e u.m.
Export de bunuri şi servicii 240,5
d) recesiunea.
Import de bunuri şi servicii 120,5
e) creşterea ratei şomajului. Venituri din exterior 20
Venituri către exterior 15
11. Economiile private reprezintă 17%, Transferuri externe nete -5
iar investiţiile private, 22% din PIB.
Deficitul guvernamental de fonduri Să se calculeze soldul contului
este de 3,5% din PIB. Determinaţi curent.
soldul contului curent.
TEXTE DE ANALIZAT
„Dacă teama de comerţ persistă, ea şi-a schimbat în mod brutal tabăra. De acum înainte
ţările bogate sunt cele care se tem că «mondializarea» ar putea duce la propria lor
dezindustrializare. Ce trebuie să credem despre această nouă spaimă? Să păstrăm trează
în minte teoria avantajelor comparative, care ne-a servit drept ghid până aici. Comerţul
mondial a devenit astăzi, în mod evident, unul dintre motoarele industrializării Sudului şi
antrenează corelativ o dezindustrializare a Nordului. Totuşi acest proces nu va reduce
ţările din Nord la stadiul de sat… Industrializarea Sudului împinge Nordul spre o
specializare a schimburilor pe care fiecare o vede făcută prin bunuri sofisticate. Teama de
o dezindustrializare «în stil vechi», regresivă, «dezindustrializantă», nu poate apărea în
cazul ţărilor bogate.“ (Daniel Cohen, Bogăţia lumii, sărăcia naţiunilor, Editura
Eurosong & Book, Bucureşti, 1998, pp. 58-59)
„Problema dacă trebuie să se acorde o mai mare importanţă comerţului unui popor sau
producţiei sale se reduce în realitate la această chestiune: care este scopul şi care este
mijlocul? Scopul, pentru viaţa economică a popoarelor, este satisfacerea nevoilor
oamenilor. Acest scop poate fi atins prin producţia şi prin repartiţia bunurilor. Dacă
producţia internă a unei ţări ajunge să satisfacă aceste necesităţi, atunci comerţul
internaţional nu are nici o importanţă. Producţia este deci totdeauna mai importantă decât
comerţul internaţional, fiindcă constituie condiţia indispensabilă pentru satisfacerea
necesităţilor omeneşti.“ (Mihail Manoilescu, Forţele naţionale productive şi comerţul
internaţional, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986)
♦ „Cum ar arăta o economie mondială uriaşă, având o unică monedă şi bariere

neglijabile în calea comerţului, a migraţiei şi a mişcărilor de capital? Ar fi această
economie mai inegală decât cea de acum?… Avem astăzi exemple ale unor astfel de
economii – SUA şi Japonia, iar Uniunea Europeană este pe cale de a deveni cel de-al
treilea colos economic integrat. Cât de inegal sunt distribuite veniturile în interiorul
acestor economii deja globalizate? Mai puţin decât în economia mondială actuală
parţial globalizată, unde coeficientul Gini al inegalităţii în venitul pe locuitor la
paritatea puterii de cumpărare în 1992 a fost de 0,663. Coeficientul Gini în economia
SUA, mult mai integrată, a fost de 0,408 în 1997, iar în Japonia, doar de 0,249… Unii
s-ar putea teme de faptul că o economie globală ar avea vaste regiuni caracterizate
prin educaţie inferioară şi instituţii legale haotice, astfel încât ar fi mult mai inegală
decât SUA sau Uniunea Europeană de acum. Dacă va fi aşa, atunci sursa acelei
inegalităţi ar fi proasta guvernare şi lipsa democraţiei în acele ţări, nu globalizarea.“
(Peter Lindert, Jeffrey Williamson, Does globalization make the world more
unequal?,Cambridge,NBERWorkingPaper No. 8228, April 2001, pp.42-43)
. Internaţionalizare, regionalizare, globalizare
. Economia naţională în condiţiile globalizării
. Comerţul internaţional între clasic şi modern
. Centre economice de putere pe plan mondial
. Comerţul exterior al României – prezent şi perspective
. Conţinutul şi structura pieţei valutare din ţara noastră
. Relaţia dintre balanţa comercială şi balanţa de plăţi externe
. Decalajele economice în lumea contemporană – cu exemplificări pe grupe de ţări

BIBLIOGRAFIE
Anghelache, Gabriela Pieţe de capital şi tranzacţii bursiere, Editura Didactică şi

Balsé, M., Benhamou, Histoire des pensée économiques, Les Fondateurs, ediţia a
F., Chvance, B., II-a, Éditions Dalloz, Paris, 1993
Gélédan, A., Léobal,
J., Lipietz, A.
Bran, P. Relaţii financiare şi monetare internaţionale, Editura

Economică, Bucureşti, 1997
Cline, William R. Trade and Income Distribution, Institute for International

Economics, November 1997
Colectivul Catedrei de Dicţionar de economie, ediţia a doua, Editura Economică,

Economice
Dinu, Marin Economie contemporană. Ce este globalizarea?, Bucureşti,

Editura Economică, 2001
Dobrotă, Niţă (coord.) Liberalizarea schimburilor economice externe – avantaje şi

riscuri pentru România, Editura Economică, Bucureşti, 2003
Drucker, Peter Realităţile lumii de mâine, Editura Teora, Bucureşti, 1999
Dumitrescu, Sterian, Economia mondială, Editura Economică, Bucureşti, 1999

Bal, Ana
Feldstein, Martin Aspects of Global Economic Integration: Outlook for the

Future, Cambridge, NBER Working Paper No. 7899,
September 2000
Fischer, Stanley Globalization: Valid Concerns, Jackson Hole, Wyoming,

Federal Reserve of Kansas City Economic Symposium,
2000
Korten, C. D. Corporaţiile conduc lumea, Editura Antet, Bucureşti, 1995
Krugman, Paul, Globalization and the Inequality of Nations, Cambridge,

Venables, Anthony J. NBER Working Paper No. 5098, April 1995
Lindert, Peter H., Does Globalization Make the World More Unequal?,
Williamson, Jeffrey G. Cambridge, NBER Working Paper No. 8228, April 2001
Miron, Dumitru Stabilitate şi convergenţă în condiţiile lansării monedei

unice europene, în Relansarea creşterii economice în
România, Editura Economică, Bucureşti, 2000
Popa, Ioan Tranzacţii comerciale internaţionale, Editura Economică,

Bucureşti, 1997
Puiu, Al. Management în afacerile economice internaţionale, Editura

Independenţa Economică, Bucureşti, 2001
Taşnadi, Al., Doltu, C. Restructurarea ordinii internaţionale, Editura Politică,

Bucureşti, 1978
Tinbergen, J. (coord.) Finanţe publice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,

1992
Văcărel, Iulian Monetarismul, Editura Economică, Bucureşti, 1996

RASPUNSURI
Capitolul 23 INTERDEPENDENŢE ECONOMICE INTERNAŢIONALE
1. c; 2. e; 3. b; 4. d; 5. d; 6. c; 7. d; 8. d; 9. b; 10. b; 11. 8,5%PIB; 12. 12.120 mld.
Capitolul 24 ECONOMIE ŞI GLOBALIZARE
• Prezentaţi caracteristicile fiecărui tip …. prin recunoaşterea

de integrare economică. responsabilităţii universale a tuturor
oamenilor, a dreptului egal la
• Care sunt principalele costuri şi dezvoltare susţinută şi a datoriei
beneficii ale integrării ţărilor universale privind solidaritatea” ?
candidate în Uniunea Europeană ?
• Modelul explicativ dominant cu
• Care sunt avantajele şi costurile privire la globalizare este bazat pe
introducerii monedei unice europene adiţionalitate, pe speranţa că părţile
(EURO) în România? ar putea compune un întreg
funcţional. Consideraţi că sistemul
prin care o parte domină întregul, iar
• Cum comentaţi afirmaţia lui Michel celelate părţi trebuie să o imite este
Camdessus: „suntem prima generaţie unul coerent?
din istorie căreia i se cere să
organizeze şi să administreze lumea,
1. Una din următoarele caracteristici nu este specifică fenomenului de globalizare:

a) spaţiul se delocalizează (mişcarea elimină barierele fizice);
b) decizia politică este tot mai departe de cei mulţi (profesionalizare şi concentrare
birocratică);
c) informaţia se consumă în timp real (dispare timpul de căutare);
d) societatea se economizează (randamentul comandă starea sănătăţii,
învăţământului etc.);
e) creşte numărul de restricţii privind comerţul exterior.
2. Scopul ultim al globalizării este:

a) creşterea economică la nivel global;
b) crearea societăţii globale;
c) reducerea decalajelor economice la nivel global;
d) reducerea sărăciei la nivel global;
e) creşterea protecţionismului comercial.
3. Instrumentul politic fundamental al globalizării îl reprezintă:
a) Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare în Europa (OCDE);
b) centrul de politici economice;
c) centrul de cercetări economice;
d) centrul de decizie politică globală;
e) centrul european de studii.
4. Care dintre afirmaţiile următoare cu privire la globalizare nu este adevărată:

a) este o nouă ordine a lumii, ca sistem multidimesional şi corelativ;
b) este expresia unui sistem în care funcţia obiectiv vizează întregul şi nu este
gândită în termeni de adversitate;
c) se pregăteşte structura ca falimentul să fie al părţilor care nu se înnoiesc;
d) este expresia unui sistem în cel mai înalt grad de integrare şi deschis permanent
integrării;
e) concurenţa nu generează distrugere creatoare.
5. Nu poate fi considerat un principiu al globalizării:

a) sectorul privat este sectorul principal al creşterii economice;
b) debirocratizarea statului;
c) liberalizarea comerţului exterior;
d) creşterea restricţiilor pentru investiţiile externe;
e) liberalizarea pieţelor de capital.
6. Nu este factor al extinderii procesului de globalizare:

a) creşterea ponderii comerţului exterior;
b) extinderea puternică a investiţiilor externe,
c) creşterea numărului tranzacţiilor pe piaţa schimburilor valutare;
d) creşterea numărului de bariere netarifare la nivelul comerţului internaţional.
7. Pentru ca globalizarea să-şi disemineze efectele pozitive în întreaga economie

mondială, nu ar trebui să se întâmple:
a) lumea să fie policentrică;
b) conservarea identităţii să nu blocheze deschiderea;
c) superdezvoltarea să nu ducă la excludere;
d) periferia să fie consecinţa pe termen lung a eşecurilor dezvoltării;
e) economia să-şi refacă structurile pentru a servi socialul.
8. Forma de integrare în care taxele vamale şi barierele cantitative dintre ţările membre
sunt eliminate, dar politicile externe ale fiecărui stat membru faţă de celelalte ţări terţe
rămân libere, reprezintă:
a) uniune politică;
b) uniune economică,
c) zonă de liber schimb;
d) piaţă comună.
9. Printre factorii principali ce au acţionat în favoarea globalizării nu întâlnim:
a) liberalizarea pieţelor de capital;
b) înmulţirea reglementărilor care obstrucţionează investiţiile transnaţionale;
c) scăderea costurilor de transport,
d) dezvoltarea puternică a telecomunicaţiilor.
10. Care dintre următoarele nu poate fi considerat un proces complementar al

globalizării:
a) liberalizarea telecomunicaţiilor;
b) privatizarea sistemului bancar;
c) privatizarea utilităţilor publice;
d) interzicerea accesului străin la proprietate;
e) convertibilitatea monedei naţionale (sau opţiune apentru o monedă convertibilă).
11. Nu poate fi considerat un beneficiu evident al globalizării economiei:

a) noi oportunităţi pentru dezvoltare;
b) o alocare mai bună a resurselor;
c) accesul facil la pieţele de capital;
d) extinderea crimei organizate la nivel global cu atingeri în sfera politicului,
afacerilor şi poliţiei;
e) difuzie rapidă a inovării.
12. Unul dintre următoarele nu reprezintă un principiu al globalizării:

a) inechitatea: creşterea disparităţilor în interiorul şi între naţiuni;
b) etica: prevenirea violării drepturilor omului;
c) incluziunea: reducerea marginalizării oamenilor şi a a naţiunilor;
d) securitatea umană: reducerea instabilităţii societăţilor şi a vulnerabilităţii
indivizilor;
e) durabilitatea: reducerea distrugerilor mediului înconjurător.
13. Printre agenţii cu putere de decizie globală (agenţii globalizării) nu se află:

a) organizaţiile nonguvernamentale;
b) firmele globale;
c) agenţii spaţiului virtual;
d) monopolurile locale;
e) superpieţele.
14. Care din următoarele afirmaţii nu este specifică globalizării:

a) tensionează structurile economice şi sociale rigide;
b) externalităţile negative din spaţiul social procesul de dezvoltare al ţărilor mici;
c) cresc riscurile unei recesiuni generalizate;
d) dispare nevoia unei instituţii eficace pentru rezolvarea problemelor globale;
e) integrarea globală are nevoie de integrarea financiară, de circulaţia internaţională
a capitalului.
15. Nu poate fi considerat un efect negativ al globalizării:
a) fragmentarea şi slăbirea coeziunii sociale;
b) creşterea inegalităţilor pe plan intern şi între ţări,
c) multiplicarea crizelor economice şi financiare;
d) creşterea cooperării la nivel internaţional;
e) creşterea decalajelor între ţări.
16. Satul global (Marshall Mc Luhan, 1966) presupune:

a) tehnologii informatice noi perfomante;
b) comprimarea distanţelor prin noile tehnologii;
c) interconectarea (creşterea dependenţelor reciproce);
d) apariţia unui homo globalus (homo economicus ce nu cunoaşte frontiere);
e) crearea de zone de liber schimb.
17. Comentaţi schema următoare ce cuprinde două abordări ale procesului de globalizare:
ABORDAREA faţă în ABORDAREA

NEOCLASICĂ faţă cu NEOKEYNESIANĂ
CIRCULAŢIA NEÂNGRĂDITĂ A EXISTĂ ASIMETRII

RESURSELOR INFORMAŢIONALE
EGALIZAREA CONDIŢIILOR EXISTĂ CAUZALITATE

TEHNOLOGICE CUMULATIVĂ
EGALIZAREA CONDIŢIILOR DE EGALITATEA DE ŞANSE NU

REMUNERARE A FACTORILOR DE ACŢIONEAZĂ PENTRU TOŢI
PRODUCŢIE
CREAREA DE ŞANSE EGALE PENTRU INTEGRAREA ŞI GLOBALIZAREA

PARTICIPANŢI TREBUIE GESTIONATE PENTRU A-ŞI
ARĂTA BENEFICIILE
Folosiţi fiecare dintre elementele prezentate pentru a vă argumenta poziţia pro sau contra
unei anumite abordări. Completaţi cu alte elemente pe care le consideraţi definitorii
pentru fiecare dintre cele două categorii.
18. Studiu de caz
Ciclul de afaceri global
Globalizarea presupune ca pieţele de bunuri şi financiare din lume să fie integrate

din ce în ce mai mult. În viitor, economia mondială ar putea fi suficient de integrată,
astfel încât câteva ţări ar putea influenţa ciclul economic global prin propriile acţiuni.
12
10
8
Variaţia procentuală anuală
6
SUA
4
RU
2
-2 Germania
-4
1970 1972 1974 1976 1978 1980 1982 1984 1986 1988 1990 1992 1994 1996 1998 2000 2002
Figura 24.1 Creşterea PIB real, 1970 - 2000
Se cere:
a) Completaţi graficul cu evoluţia PIB real în UE, Germania şi SUA pentru anii
2000-2002. Se poate vorbi în acest caz de cicluri similare? Interpretaţi rezultatele
la care aţi ajuns ! Există un ciclu de afaceri global ?
b) Consideraţi că era necesar ca decidenţii de politici macroeconomice să caute
explicaţii interne pentru propriul lor ciclu economic ?
c) Ciclul economic intern a fost importat din evoluţia economiei mondiale ?
d) Sunt necesare politici la nivel supranaţional promovate de ţări cu o pondere
suficient de mare în influenţarea circuitului economic mondial ?
19. Arătaţi ţintele de politică propuse de Banca Centrală Europeană (BCE). BCE
urmăreşte o ţintă de inflaţie dau de control a ofertei monetare? Evaluaţi cât de eficient
a fost BCE în a-şi atinge obiectivele.
20. Evaluaţi măsura în care criza din Asia de Sud-Est (1997-1998) afectează încă
economiile Thailandei, Indoneziei şi Malaieziei. A reprezentat criza o recesiune
temporară sau a afectat perspectivele de creştere din regiune?
21. Comentaţi efectele aplicării unui taxe vamale asupra bunăstării unei ţări (comparaţie
între situaţia protecţionismului şi cel al liberului schimb).
Impunerea tarifului are două importante efecte: pierderea de eficienţă şi problema

echităţii. În tabelul de mai jos prezentăm bunăstarea unei ţări după aplicarea tarifului cu
bunăstarea ţării respective în condiţiile liberului schimb.
Liber schimb Protecţie

Surplusul
APWD APW(1+t)G
consumatorului
Surplusul producătorului BPWC BPW(1+t)F
Veniturile guvernuli ca
urmare a aplicării 0 FHIG
tarifului
TOTAL ABCD ABCD - (FCH + GID)
a) Identificaţi pierderile de eficienţă ca urmare a impunerii tarifului.

b) Care zonă exprimă distorsiunea de producţie? Dar distorsiunea privind consumul?
c) Impunerea unui tarif protejează producătorii şi impozitează consumatorii. Cum
putem justifica sacrificarea surplusului consumatorului pentru a creşte surplusul
producătorului (efectul echităţii)?
d) Exemplificaţi pentru situaţia economiei româneşti! Comentaţi rezultatele
obţinute!
22. Care dintre următorii factori nu poate potenţa ajungerea din urmă a ţărilor dezvoltate
de către ţările în dezvoltare (procesul de catching-up):
a) transfer tehnologic din ţările cu economie avansată;
b) fundamente macroeconomice solide;
c) stabilitate financiară;
d) investiţii străine directe ridicate;
e) productivitatea factorului muncă sau capital creşte mai puţin decât costurile
acestora.
23. Creşterea convergenţei reale privind integrarea ţărilor candidate în Uniunea
Europeană este influenţată de o serie de factori, printre care nu regăsim :
a) persistenţa crizelor macroeconomice;
b) investiţii străine directe ridicate;
c) un sector industrial eficient;
d) un sector financiar dezvoltat;
e) o guvernanţă corporativă eficace.
24. Studiu de caz
Procesul de catching up în ţările candidate la Uniunea Europeană
În ultimii ani, ţările candidate la integrarea în U.E. au înregistrat progrese în procesul

tranziţiei către o economie de piaţă funcţională, stabilizare macroeconomică şi reforme
structurale. Totuşi, evoluţia venitului naţional pe locuitor la paritatea puterii de
cumpărare în ţările candidate demonstrează un proces scăzut de catching up în ultimii 5
ani. Media venitului naţional pe locuitor în 13 ţări candidate a crescut de la 34,5% din
media UE în 1995 la 35,2% din media UE în 2000. În 2002, rezultatele sunt diferite de la
o ţară la alta: de la 83% din media UE în Cipru la 24% în Bulgaria.
În condiţiile unui nivel de creştere al venitului mediu pe locuitor în Uniunea
Europeană de aproximativ 2% anual, menţinerii constante a parităţii puterii de cumpărare
şi invariabilităţii nivelului populaţiei în ţările candidate şi UE trendurile pe termen mediu
şi lung arată o evoluţie convergentă a ţărilor candidate comparativ cu UE (până în 2004,
ratele medii de creştere a PIB/locuitor corespund prevederilor Programelor de Preaderare
a ţărilor candidate iar după 2004 cifrele sunt obţinute prin extrapolare; în cazul UE rata
medie anuală de creştere economică este cea prognozată de Comisia Europeană)(vezi
tabelul şi figura următoare).
Tabel 24.1 Procesul de catching up în cazul ţărilor candidate la Uniunea Europeană
Ţara Rata anuală de creştere a PIB/locuitor la paritatea puterii de Număr de ani

PIB cumpărare (% din UE) pentru a
1996-2000 2001-2004 1996 2000 2004 atinge 75%
din nivelul
UE
Bulgaria -1,3 6,1 24,9 24,1 30,6 31
Cipru 3,7 4,5 79,6 82,6 98,4 -
Cehia 0,9 3,8 64,9 60,1 68,0 15
Estonia 5,1 5,8 33,2 38,0 47,6 19
Ungaria 4,0 5,3 46,6 52,0 64,0 11
Letonia 4,7 5,7 25,2 29,3 36,5 27
Lituania 3,2 4,7 28,7 29,2 35,2 31
Malta 4,3 3,5 50,7 53,2 60,5 30
Polonia 5,2 3,5 35,6 38,9 45,0 33
România -1,6 5,0 33,1 26,9 32,8 34
Slovacia 4,6 4,5 46,2 48,1 55,9 20
Slovenia 3,9 3,8 66,0 71,6 85,3 1
Turcia 3,9 1,4 30,0 28,6 31,2 32
Sursa: Comisia Europeană, 2001
Figura 24.2 PIB pe locuitor la paritatea puterii de cumpărare

(% din nivelul mediu din UE)
100 Observat P.E.P Extrapolarea P.E.P

(pe baza ratei de creştere din 2004)
Sursa: Comisia Europeană, 2001
a) Consideraţi că pentru multe dintre ţările candidate procesul de catching-up va

depăşi temporal schimbarea unei generaţii?
b) Unde se va afla România la orizontul anului 2004?
c) Identificaţi factorii principali care ar conduce la un proces mai rapid de catching-
up în cazul României ?
25. Obiectivul fundamental al Strategiei Naţionale de Dezvoltare Economică a României
pe termen mediu şi lung prevede:
a) o creştere economică de 5,2% din PIB în anul 2003;
b) recunoaşterea obiectivelor stabilite pentru realizarea Uniunii Economice şi
Monetare;
c) crearea unei economii de piaţă funcţionale, compatibilă cu mecanismele,
normele, instituţiile şi principiile Uniunii Europene;
d) o deschidere mai mare a economiei spre exterior şi în special pe relaţia cu
Uniunea Europeană;
e) liberalizarea pieţelor de capital.
26. Nu este un criteriu de convergenţă al ţărilor candidate privind integrarea în Uniunea

Europeană stabilit la Copenhaga:
a) asigurarea stabilităţii instituţiilor care garantează buna funcţionare a democraţiei,
supremaţia legii, drepturile omului şi respectul faţă de minorităţi;
b) existenţa unei economii de piaţă funcţionale;
c) existenţa unei economii capabile să facă faţă presiunilor concurenţiale din
Uniunea Europeană;
d) deficitul bugetar să nu depăşească 3% din PIB în cazul fiecăreia dintre ţările
candidate;
e) încorporarea în propria legislaţie şi aplicarea sistemului de norme comunitare
adoptate până în momentul aderării.
27. Constituie factori care potenţează procesul de catching-up privind integrarea în

Uniunea Europeană, în cazul României:
a) slaba disciplină a plăţilor;
b) arierate însemnate din impozite şi taxe;
c) procedura slabă privind falimentul;
d) alocarea ineficientă a resurselor;
e) sporirea semnificativă a consumului privat.
28. În cazul României este interesantă studierea posibilităţii convergenţei beta, care se
referă la reducerea decalajelor faţă de ţările U.E. Economiştii sunt de acord că
“ajungerea din urmă” necesită:
a) rate reduse de economisire;
b) îmbunătăţirea pregătirii forţei de muncă şi a standardelor educaţionale;
c) scăderea competitivităţii exporturilor;
d) coeziune socială redusă;
e) creşterea lentă a productivităţii factorilor de producţie.
29. «Triunghiul de aur» al adoptării principiilor Consensului de la Washington nu

cuprinde:
a) liberalizarea;
b) stabilizarea;
c) privatizarea;
d) protecţionismul;
e) restructurarea.
30. Pe baza schemei de mai jos, comentaţi principiile stabilite pentru ţările comuniste de
Consensul de Washington. Care sunt efectele aplicării principiilor Consensului
Washingtonian asupra economiei româneşti din perspectiva globalizării ?
Liberalizare Disciplina
financiară fiscală
Dereglementarea
Unificarea
ratelor de
schimb Consensul de la
Washington
Liberalizarea Investiţiile
comerţului străine
directe
Privatizarea
31. Una dintre următoarele caracteristici nu evidenţiază pierderea bătăliei pentru tendinţă
în cazul României:
a) infrastructură izolaţionistă;
b) capacitate bună de păstrare a avantajelor comparative;
c) rigiditate structurală a economiei;
d) dezvoltare a economiei paralele;
e) subdezvoltare ca fenomen persistent.
32. Cum vedeţi viitorul Uniunii Europene din punctul de vedere al integrării României ?
Comentaţi caracteristicile celor două scenarii prezentate în schema de mai jos.
Scenariul optimist Scenariul pesimist
Europă unificată politic, bazată pe Europă cu o transformare

principiul universalităţii valorilor, organizaţională prudentă, cu tendinţă
animată de spiritul educaţiei temporizantă a ritmului reformelor
interculturale interne, gripată de sincope periodice
O construcţie europeană armonioasă, O filosofie a extinderii spre Est în

benefică atât pentru membrii Uniunii, trepte, persistenţa mai multor viteze
cât şi pentru ţările aflate în proces de în privinţa asumării uniunii monetare
aderare. sau a altor capitole controversate.
(principiul geometriei variabile)
Integrarea economică internaţională – caracteristică esenţială a economiei mondiale

în perioada postbelică.
Geopolitica Uniunii Europene – impact asupra dezvoltării economice în spaţiul

european ?
Viitorul Uniunii Europene văzut de România. Analiză.
Oportunităţi şi riscuri ale integrării ţărilor candidate în Uniunea Europene.

TEXTE DE ANALIZAT
„Nu se mai pune problema dacă globalizarea este bună ori rea: ea este o forţă care unora
le-a adus numeroase beneficii. Însă din cauza faptului că a fost greşit gestionată, milioane
de oameni nu s-au bucurat de beneficiile aduse de ea, iar situaţia altor milioane de oameni
chiar s-a înrăutăţit. Problema care se pune în prezent este legată de reforma globalizării,
ce anume trebuie făcut pentru ca ea să servească nu numai bogaţilor şi ţărilor
industrializate dezvoltate, ci şi săracilor şi ţărilor cele mai puţin dezvoltate”
(Joseph Stiglitz – Globalizarea. Speranţe şi deziluzii, Editura Economică, Bucureşti,
2003)
BIBLIOGRAFIE SUPLIMENTARĂ
Banca Mondială Transition - The First Ten Years, Analysis and Lessons
for Eastern Europe and the Former Soviet Union, 2002
Comisia Europeană, Real convergence in candidate countries – Past

www.europa.eu.int performance and scenarios in the pre-accession
economic programmes, Brussel, 16 noiembrie, 2001
Coyle, Diane Guvernarea economiei mondiale, Editura Antet,

Bucureşti, 2002
Dăianu, Daniel, România şi Uniunea Europeană: Inflaţie, balanţă de

Vrânceanu, Radu plăţi şi cont curent, Editura Polirom, 2002
Dinu, Marin Ce este tranziţia?, Editura Economică, Bucureşti, 2000
Dinu, Marin Ce este globalizarea?, Editura Economică, Bucureşti,

2000
Dinu, Marin Economia României. Întreprinderile mici şi mijlocii. Cu

ce ne integrăm, Editura Economică, Bucureşti, 2002
Dinu, Marin (coord.), Economia României. Sistemul de companii. Diagnostic

Mereuţă, Cezar, structural, Editura Economică, Bucureşti, 2001
Ciupagea, Constantin,
Ţurlea, Geomina,
Oncescu, Carmen,
Ardelea, Dan
Dinu, Marin, Mereuţă, Economia României – compendiu 1990-2000, Editura
Cezar Economică, Bucureşti, 2000
Directoratul General Economic forecasts for 2000-2002, Economic Trends,
pentru Afaceri Economice aprilie 2001.
şi Financiare al Comisiei
Europene,
FMI Romania: First and second reviews under the stand-by

arrangement, request for waivers, and modification of
performance criterion, IMF Country Report Nr. 02/194,
septembrie 2002
Friedman, Thomas Lexus şi măslinul, Editura Fundaţiei Pro, Bucureşti,

2000
Guvernul României Programul Naţional de Aderare a României
Guvernul României Programul Economic de Preaderare
Kissinger, Henry Are nevoie America de o politică externă? Către

diplomaţia secolului XXI, Editura Incitatus, Bucureşti,
2002
Kolodko, Gregorz Globalization and catching-up: From recession to

growth in transition economies, IMF, 2000
Kolodko, Grzegorz W. Ten Years of Postsocialist Transition: the Lessons for

Policy Reforms, 1998
Mc Luhan, Marshall Understanding the Media: The Extensions of Man, New

York, 1966
Miron, Dumitru (coord) Economia Uniunii Europene, Editura Luceafărul,

Bucureşti, 2002
OCDE Analize economice. România, evaluare economică, iulie

2002
Soros, George Criza capitalismului global, Editura Polirom, 1999
Stiglitz, Joseph Globalizarea. Speranţe şi deziluzii, Editura Economică,

Bucureşti, 2003
Nicolae Sută Integrarea economică europeană, Editura Economică,

(coordonator) 1999
Ţările Candidate, Information requested by the European Commission and

www.europa.eu.int revised Positions, Conference on Accession to the
European Union, Brussels, 2000, 2001.
Economice

Economice
Colectivul Catedrei de Dicţionar de Economie, Ediţia a II-a, Editura

Economie şi Politici Economică, Bucureşti, 2003
Economice
RASPUNSURI
Capitolul 24 ECONOMIE ŞI GLOBALIZARE
1. e; 2. d; 3. b; 4. e; 5. e; 6. d; 7. d; 8. c; 9. d; 10. d; 11. c; 12. a; 13. d; 14. d; 15. e; 16. e
21.
a) FCH şi GID
b) FCH - pierderea de producţie. Pentru că impunerea tarifului conduce la un preţ mai
ridicat, producătorii autohtoni vor produce mai mult faţă de producţia realizată în
cazul existenţei preţului mondial. Aceasta presupune o alocare ineficientă a resurselor
pe piaţa internă. Putem cumpăra o unitate M la preţul mondial Pw sau putem produce
o unitate M cheltuind un cost marginal mai mare decât Pw.
c) GID – piederea privind consumul. Pentru că impunerea tarifului conduce la un preţ
mai ridicat, consumatorii interni vor cumpăra mai puţin decât în situaţia existenţei
preţului mondial Pw, mai scăzut. Astfel, surplusul consumatorului descreşte.
22. e; 23. a; 25. c; 26. d; 27. e; 28. b; 29. d; 31. b.

lOMoARcPSD|10744125
Grile rezolvate
Economie Economics (Academia de Studii Economice din București)

Downloaded by Zeek Liviu (jucatoruldecs@gmail.com)
lOMoARcPSD|10744125
Teste grilă
1. O crestere a venitului consumatorului va face ca linia bugetului (constrangerea

bugetara)
a. sa se deplaseze paralel spre origine
b. sa se deplaseze paralel spre dreapta .
c. sa pivoteze in jurul punctului de intersectie cu ordonata
d. sa pivoteze in jurul punctului de intersectie cu abscisa.
2. Constrangerea bugetara in cazul consumatorului arata:

a) suma de bani pe care o va cheltui un consumator pentru fiecare bun
b) toate combinațiile a două bunuri care pot fi achiziționate cu venituri bănești variabile, având
în vedere un preț fix pentru fiecare bun
c) toate combinațiile a două bunuri care pot fi achiziționate cu venituri fixe în bani, având în
vedere prețuri variabile pentru fiecare bun.
d) toate combinațiile a două bunuri care pot fi achiziționate cu un buget dat si preturi fixe
pentru fiecare bun;
e) achizitiile de bunuri efectuare doar cu resurse financiare atrase din imprumuturi.
3. Consumul de fructe in cazul unei gospodarii este format din 2 tipuri de fructe: mere si
kiwi. Pretul unui kg de kiwi este cu 125% mai mare decat al unui kg de mere. Daca
utilitatea anticipata adusa de ultima unitate de kiwi este de 2 ori mai mare decat cea a
ultimei unitati consumate de mere, atunci pentru maximizarea utilitatii, gospodaria ar
trebui sa:
a) reduca consumul de kiwi si sa creasca consumul de mere;
b) reduca consumul de kiwi si consumul de mere
c) reduca consumul de mere si sa creasca consumul de kiwi
d) sporeasca consumul de kiwi si pe cel de mere
e) sa mentina constante cantitatile din cele doua bunuri
4. Panta constrangerii bugetare in cazul consumatorului arata

a. rata la care un consumator poate schimba un bun cu celalalt
b. rata la care un consumator este dispus sa schimbe un bun cu celalalt .
c. rata cu care o firma poate substitui un input cu un altul
d. rata cu care o firma este dispusa sa substituie un input cu un altul.
5783
5. Dacă pentru un consumator, A şi B sunt bunuri complementare şi dacă preţul bunului B

creşte, atunci:
a) cantitatea cerută din A va creşte şi cantitatea cerută din B se va diminua;
b) preţul bunului A va creşte;
c) cantitatea cerută din A se va diminua şi cantitatea cerută din B va creşte;
d) cantittatea ceruta din bunul B va scadea, precum si cererea bunului A.

lOMoARcPSD|10744125
6. Care dintre urmatoarele afirmatii este corecta?

a. curbele de indiferenta sunt pozitiv inclinate
b. curbele de indiferenta nu se pot intersecta
c. curbele de indiferenta sunt concave
d. curbele de indiferenta situate mai la dreapta sunt preferate celor aflate la stanga lor.
5785
5786
7. Curbele de indiferenta se intersecteaza atunci cand
a.satisfactia totala a 2 cosuri de bunuri este egala
b. ratele marginale de substitutie a 2 curbe de indiferenta sunt egale
c. consumatorii au atins punctul de saturatie pentru un bun dat
d. curbele de indiferenta in cazul unui consumator individual nu se intersecteaza niciodata
5787
8. In mod normal, curbele de indiferenta au pante negative deoarece:

a) pe masura ce consumatorii dobandesc mai mult dintr-un bun, ei trebuie sa renunte la o parte
din celalalt bun pentru a mentine constant nivelul de utilitate
b) pe masura ce consumatorii donbandesc mai mult dintr-un bun, ei trebuie sa obtina si mai mult
din celalalt bun pentru a mentine constant nivelul de utilitate
c) RMS nu este constanta
d) RMS este pozitiva.
5788
9. Echilibrul consumatorului raţional este corect definit astfel:

a) cantităţile bunurilor care costă mai putin;
b) cantităţile bunurilor care îi maximizează satisfacţia;
c) venitul care-i permite satisfacerea preferinţelor;
d) cantităţile bunurilor care-i maximizează satisfacţia ţinând cont de constrângerea bugetului
său.
10. Un consumator alege între două bunuri A şi B şi dispune de un buget de 100.000 unităţi
monetare. Preţul unitar al bunului A este 5.000 unităţi monetare/unitatea de cantitate, iar
cel al bunului B este de 10.000 unităţi monetare/unitatea de cantitate. În situaţia de
echilibru al consumatorului, rata marginală de substituire a bunului A prin bunul B este
egală cu:
a) – 1.000;
b) -2;
c) -1/2;
d) -150.
11. Pentru un consumator raţional a se situa pe o curbă de indiferenţă la un nivel mai

ridicat decât altul semnifică:
a) o diminuare a satisfacerii nevoilor sale;
b) un nivel de satisfacţie identic precedentului ca urmare a alegerii un nou coş de bunuri
conţinând mai mult dintr-un bun şi mai puţin din altul;

lOMoARcPSD|10744125
Formule-macroeconomie
Macroeconomie (Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași)

lOMoARcPSD|10744125
Y=C + Ib + G + Xnet , unde

Y- venitul;
Xnet – exportul net, care se calculează din diferenţa dintre
export şi import. Deci,
Xnet = X – Z
Economia închisă are următoarea identitate economică:

Y=C+Ib+G
Economia deschisă include toate sectoarele unei economii

naţionale (gospodăriile, firmele, guvernul şi restul lumii) şi are următoarea
identitate:
Y= C+Ib+G+Xnet
Există următoarele metode de calcul a PIB: metoda producţiei, care se

calculează:
PIB=PGB– CI , unde
PGB - Produsul Global Brut, care exprimă valoarea totală a bunurilor şi
serviciilor obţinute într-o anumită perioadă de timp de regulă un an;
CI - consumul intermediar din fiecare sector de activitate.metoda fluxului de
cheltuieli – în acest caz PIB va reprezinta suma tuturor cheltuielilor specifice
celor patru agenţi economici agregaţi:
PIB=C+Ib+G+Xnet; Xnet=X– Z
Metoda fluxului de venituri, unde PIB reprezintă suma tuturorveniturilor create

în economia naţională:
PIB=Sal.+R+D+Pr +Iind+A
Metoda valorii adăugate:

PIB=∑p*Q, unde:
Q - cantitatea de bunuri şi servicii produse într-o anumită
perioadă de regulă un an;
p - preţul bunurilor şi serviciilor în această perioadă.
Produsul naţional net (PNN) Formula de calcul este:

PNN = PNB – A
Venitul naţional (VN) Exprimat în preţurile pieţei va fi (VNpp):

VNpp = PNBpp – A,
Exprimat în preţurile factorilor de producţie va fi (VNpf):
VNpf = VNpp / PNN – Iind. nete , unde

lOMoARcPSD|10744125
Iind – impozitele indirecte nete, care se calculează din :

Iind. nete = Iind. – Sb exp. , iar, Sb exp - Subvenţii de exploatare.
Venitul personal (VP)

VP= VN – Pnd – Ipnd – CAS + Ts , unde:
Pnd = profituri nedistribuite ale firmelor;
Ipnd = impozitele asupra profiturilor nedistribuite ale firmelor;
CAS = contribuţii pentru asigurări sociale plătite de firme;
Ts = transferuri ale statului spre menaje.
Venit personal mai poate fi calculat ca suma dintre salariu,

rentă, dobîndă, profit de la proprietate şi diferite transferuri din
bugetul de stat:
VP=S+R+i+Пp+Ts.
Venitul personal disponibil (VPD)

VPD = VP – Idpv , unde:
Idvp – impozitele directe asupra veniturilor personale.
În funcţie de preţurile utilizate la calcularea PIB
Raportul dintre PIBn şi PIBr va constitui deflatorul PIB sau

Indicele General al Preţurilor (IGP).
PIBn / PIBr * 100%=IGP sau ∑p1*Q1 / ∑p0*Q1*100%
SOMAJUL
Populaţia totală
Pt = Pa + Pi
Pi –populatie inaptă de munca
(Pa) populatie apte de muncă.
Populaţia aptă
Pa = Pan + Pao
Pan), populaţia aptă neocupată (şomeri, militari în termen, elevi, studenţi) şi
(Pao), populaţia aptă ocupată (persoane care desfăşoară o activitate fie ca
salariaţi, fie pe cont propriu).
Gradul de ocupare
Go=Pao/Pa * 100%, unde: Go este gradul de ocupare
Gn=Pan/Pa * 100%, unde: Gn este gradul de neocupare.

lOMoARcPSD|10744125
Rata şomajului natural se va calcula:

Rn =Un / Pa*100% , unde Rn - rata şomajului natural.
(Un) Somaj natural
Rata şomajului,
Ru poate fi calculată ca raport procentual
între masa şomajului şi populaţia aptă de muncă / aptă ocupată.
Ru = Nr. şomerilor/Pa * 100% sau
Ru = Nr. şomerilor/Pao * 100%
Ecuaţia Legii lui Okun este:

ΔPIB = -β * ΔU , unde: ΔPIB – abaterea PIB efectiv de la cel
potenţial, care se calculează:
ΔPIB = (Y*-Y)/Y* , unde
Y – PIB real;
Y* - PIB potenţial.
β – coeficientul de sensibilitate a PIB-ului faţă de
dinamica şomajului ciclic (primeşte valori între 2-3%).
ΔU = Uefectiv – Unatural , unde: ΔU – reprezintă şomajul ciclic.
INFLATIA
Rata inflaţiei
rif = (IP – 1)·100,
unde: rif = rata inflaţiei; IP = indicele de măsurare a inflaţiei.
Indicele Laspeyres: I^L = p1Q0 / p0Q0;

Indicele Paasche: I^P = p1Q1 / p0Q1;
Indicele Fisher: I^F =V I^P * I^L
Îndicele preţurilor bunurilor de consum (IPC) exprimă

modificarea medie ponderată a cheltueililor pe care o familie
reprezentativă le face pentru procurarea bunurilor de consum
incluse într-un coş. Se determină după formula:
p1 Q0
IPC = ----------- * 100%, unde
p0 Q0
IPC= indicele preţurilor bunurilor de consum;
p1=preţurile bunurilor cumparate în perioada curentă;
p0=preţurile bunurilor cumpărate în perioada de bază.

lOMoARcPSD|10744125
Rata dobânzii reale este determinată de rata nominală a dobânzii şi de rata

inflaţiei astfel:
dê= i – r ifê
În care: dê = rata previzibilă a dobânzii reale;
i=rata dobânzii nominale;
r ifê = rata previzibilă a inflaţiei.
Pe termen lung, practica economică demonstrează că r dobânzii reale tinde

spre nivelul corespunzător angajării integrale forţei de muncă, nivel pe care
îlvom nota cu d iar inflaţia reală, care o vom nota cu r if, coverge spre
nivelul inflaţiei previzibil. Ţinând cont de aceste două realităţi, avem:
dê = d şi rê = rif
putem scrie o relaţie valabilă pe termen lung şi anume:

i = d+ rif
CEREREA AGREGATĂ (AD)

AD=C + Ib + G + Xnet
funcţia consumului poate fi scrisă:
C = α + MPC * (Y-T), unde:
MPC – înclinaţia marginală spre consum, care ne arată cu
cât creşte consumul la creşterea cu o unitate a venitului.
MPC=ΔC/Δ(Y-T) ,unde:
Y – venit;
T – impozite şi taxe percepute;
(Y-T) – venit disponibil;
α - consum autonom (consum independent de nivelul venitului).
APC=C/(Y-T) ,unde: APC – înclinaţia medie spre consum.
C=Y
C = α + MPC * (Y-T)
Stocul----S = Y – C
Înclinaţia medie spre economii APS: -------APS = S/Y
Înclinaţia marginală spre economii MPS:------ MPS = ∆S/∆Y
Iinvestiţiile sunt finanţate în totalmente din economii

APC + APS = 1
MPC + MPS = 1

lOMoARcPSD|10744125
Multiplicatorul investiţiilor – k.
k = ∆Y/∆I
Formula generală a multiplicatorului mai poate fi scrisă:

∆V = 1/e*∆I sau ∆V=1/1-c*∆I
Formula de calcul a acceleratorului este:

a = I/∆Y, adică I = a*∆Y
Funcţia investiţiilor poate fi scrisă în felul următor:

I = Ī – d*i ,
unde: Ī – investiţiile autonome (care nu depind de rata dobânzii);
i – rata dobânzii;
d – coeficientul de sensibilitate a investiţiilor faţă de rata dobînzii.
OFERTA AGREGATA –AS

Oferta agregată va avea următoatrea structură:
AS = Sal. + R + Pr + D + A + Iind
Funcţia ofertei agregate în perioadă scurtă este:

Y=Y+α (p-pe ) ,
unde: - K – capitalul ca factor de producţie;
- L – munca ca factor de producţie;
- Y – nivelul producţiei;
- p – preţul efectiv;
- pe – preţul aşteptat;
- α – coeficient de sensibilitate al ofertei agregate faţă de
preţuri.
PIATA MONETARA
Masa monetară reprezinta numerarul din economie plus depozitele bancare.
M = N + Dep. ,
Unde: M – masă monetară;
N – numerar;
Dep. – depozite bancare.
Baza monetara reprezinta stocul de bani cu putere mare de

cumparare:
B=N+R ,

lOMoARcPSD|10744125
unde
B – bază monetară;
R – rezerve.
Multiplicatorul monetar, ne arata cu cât se va modifica masa monetara la
cresterea cu o unitate a bazei monetare.
Mm = M / B ,
Unde :Mm – multiplicator monetar.
Rata rezervelor obligatorii calculată prin raportul dintre reserve depozite.

rr = R / Dep.
Coeficientul depozitelor care se calculează dupa raportul dintre numerar si

depozit.
cr = N / Dep.
Multiplicatorul bancar se va calcula:

Mb = 1 / rr
Formula de calcul a dobânzii (D):

D = C*i*n,
unde: C = valoarea creditului (suma de bani împrumutată);
i - rata dobânzii (preţul plătit pentru a dispune pe timp de un an de 100
u.m.; i = D/C*100);
n – durata creditului (în ani).
Calculul dobânzii compuse se face după relaţia:

Sn = S0(1+i)^n
, unde: Sn – suma din depozitul bancar după n ani;
S0 – suma formată ca depozit bancar.
Functia cererii de moneda poate fi exprimata astfel:

L = k*Y - h*i ,
unde Y – venitul;
i – rata dobânzii;
k – coeficientul de sensibilitate a cererii de monedă faţă de
venit;
h – coeficientul de sensibilitate a cererii de monedă fata de
rata dobânzii.
Ambii coeficienti (k;h) sunt coeficienţi constanţi şi sunt mai mari ca zero.

lOMoARcPSD|10744125
Clasicii iau la bază teoria cantitativa a banilor:

M*V=P*T ,
unde M – masa monetară;
V – viteza de rotaţie a banilor;
P – nivelul preţurilor sau valoarea unei afaceri tipice;
T – numarul afacerilor intr-o anumită perioadă (de regula un
an).
Noua identitate fiind:

M*V=P*Y ,
unde Y – venitul. De unde rezulta că:
M = (P * Y) / V
A – Amortizarea sau Deprecierea capitalului fix

a - acceleratorul
AD – Cererea agregată
APC – Înclinaţia Medie spre Consum
AS – Oferta agregată
B – Baza monetară
C – Consumul
D - dobânda
Db – Depozite bancare
E - Cheltuieli
G – Achiziţii Guvernamentale
i – Rata dobânzii nominale
Ib – Investiţii interne brute
Iind – Impozite indirecte
IS – Piaţa bunurilor şi serviciilor
k - Multiplicatorul investiţiilor
L –Cerere de monedă
LM – Piaţa monetară
M/p – Oferta de monedă
MPC – Înclinaţia Marginală spre Consum
N – Numerar
PGB – Produsul Global Brut
PIB – Produsul Intern Brut
PIN – Produsul Intern Net
PNB – Produsul Naţional Brut
PNN – Produsul Naţional Net

lOMoARcPSD|10744125
Pr – Profitul
r - Rata dobânzii reale
R – Renta
Rb – Rezerve
Rn – Rata naturală a şomajului
Ru – Rata şomajului
S – economii
Sal. – Salarii
SCN – Sistemul Conturilor Naţionale
SPM – Sistemul Producţiei Materiale
T – Taxe şi impozite
U - Şomajul
VD – Venitul Disponibil
VN – Venitul Naţional
VP – Venitul Personal
VPD – Venitul Personal Disponibil
X – Exportul
Xnet – Exportul net
Z - Importul
Znet – Importul net
α - Consumul autonom
п – Rata inflaţiei

lOMoARcPSD|10744125
225678652-Formule-Microeconomie
Microeconomie Microeconomics (Academia de Studii Economice din București)

lOMoARcPSD|10744125
Formule microeconomie
Elasticitatea cererii la preţ: E c/p = =
E c/p =
Elasticitatea cererii la venit: E c/v = =
E c/v =
Elasticitatea încrucişată a cererii la preţ: Ecx/py =
Ecx/py =
(La fel este şi elasticitatea încrucişată a ofertei la preţ)
Venitul: V = x Px + y Py
y=
Pant a drept ei
x=0→V=y Py → y =
y=0→V=x Px → x =
Panta liniei bugetului: -
Panta curbei de indiferenţă:
Rata marginală de substituţie: Rms =
Utilitatea marginală: Umg =
= utilitatea totală
Surplusul consumatorului: Sc = Umg - P
Optimul consumatorului: = → =

lOMoARcPSD|10744125
Profil scontat/Valoarea medie aşteptată:

R = randament
P = probabilitate
Prima de risc: r =
= speranţa medie de utilitate

= utilitatea certă
Loteria: L =
Valoarea anticipată: SAU
p1 * x1 + p2 * x2 + .... + pn * xn
Utilitatea certă: U ( ) =
Taxe: Pc = Pv + t
Pc = preţul plătit de consumator
Pv = preţul plătit de comerciant
t = taxa
Productivitatea medie a muncii:
Productivitatea medie a capitalului:
Productivitatea marginală a muncii:
Productivitatea marginală a capitalului:
Costul total: CT = CI + CE
CI = cost implicit
CE = cost explicit
CT = CF + CV
CF = cost fix
CV = cost variabil
Cost total mediu: CTM =
Cost fix mediu: CFM =
Cost variabil mediu: CVM =

lOMoARcPSD|10744125
Cost marginal: Cmg =
Profitul:
VT = P * Q
VT = venit total
CT = cost total
Venitul mediu: VM = = → VM = P
Venitul marginal: Vmg =
Actualizări:
i = rata dobânzii
Sn = cât voi obţine peste n ani
Profit contabil:
/ Încasări
= Costul muncii
= Cost circulant/ Costul materiilor prime
Profit economic:
= Capital fix
Indicele preţurilor bunurilor de consum (%): IPC =
IPC =
Indicele costului vieţii: a.î. UT (x,y) = constant
Cota de piaţă:
= cifrp de afaceri piaţă
Indicele Hirschman-Herfindahl (HHI):

lOMoARcPSD|10744125
Indicele Lerner: IL = =

Ultimate Economy Cheatsheet

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ultimate Economy Cheatsheet

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

I.

TEORIA COMPORTAMENTULUI CONSUMATORULUI

1. Identificati afirmatia corecta din lista de mai jos:

2. Un consumator are un venit disponibil V = 26 u.m. El consuma doua bunuri, X si Y. Pretul

4. In cazul consumului unui bun omogen de catre un consumator rational:

6. O firma poate produce calculatoare X si laptopuri Y in urmatoarele variante. Sa se

II. TEORIA ECONOMICA A FIRMEI

14. Profitul economic al firmei se calculeaza ca diferenta intre:

Raspuns corect: c) 30 lucratori si 10 buc/lucrator

III. CEREREA. OFERTA. PIATA

Raspuns corect: d) 4 buc si 16 u.m.

4. Pretul pietei este identic cu venitul marginal al firmei pe o piata:

6. Care dintre caracteristicile pietei cu concurenta monopolistica este prezenta si in cazul

1. Identificati afirmatia corecta din lista de mai jos:

2. Identificati afirmatia corecta din lista de mai jos referitoare la PIB:

4. In economia unei tari exista un decalaj inflationist daca:

4. La o banca comerciala se constituie, de catre un client non-bancar, un depozit in suma de

2. Inflatia prin cerere este cauzata de:

4. Un salariat al carui loc de munca este suprimat datorita automatizarii complete a

6. Cererea totala de munca din economia unei tari deriva din:

1. Ca factor extensiv (cantitativ) al cresterii economice actioneaza:

2. Ca factor intensiv al cresterii economice actioneaza:

Raspuns corect: c) cresterea productivitatii muncii

1 Sa se determine produsul intern brut( PIB) si investitiile realizate in 2018 porninf de la

2. Problema raritatii resurselor exista:

Grile Economie Corectate

Algoritmi si tehnici de programare (Academia de Studii Economice din București)

StuDocu is not sponsored or endorsed by any college or university

Downloaded by djjo kkis (djjokkis9@gmail.com)

Downloaded by djjo kkis (djjokkis9@gmail.com)

Downloaded by djjo kkis (djjokkis9@gmail.com)

Downloaded by djjo kkis (djjokkis9@gmail.com)

Downloaded by djjo kkis (djjokkis9@gmail.com)

Downloaded by djjo kkis (djjokkis9@gmail.com)

Downloaded by djjo kkis (djjokkis9@gmail.com)

Downloaded by djjo kkis (djjokkis9@gmail.com)

Downloaded by djjo kkis (djjokkis9@gmail.com)

Downloaded by djjo kkis (djjokkis9@gmail.com)

Downloaded by djjo kkis (djjokkis9@gmail.com)

Downloaded by djjo kkis (djjokkis9@gmail.com)

Teoria comportamentului producătorului. Costul.

2. Obiectivul fundamental al producătorului: a) minimizarea consumului de bunuri economice; b)

Downloaded by djjo kkis (djjokkis9@gmail.com)

Downloaded by djjo kkis (djjokkis9@gmail.com)

Downloaded by djjo kkis (djjokkis9@gmail.com)

Downloaded by djjo kkis (djjokkis9@gmail.com)

Downloaded by djjo kkis (djjokkis9@gmail.com)

Downloaded by djjo kkis (djjokkis9@gmail.com)

Downloaded by djjo kkis (djjokkis9@gmail.com)

101.Fie următoarele informaţii cu privire la productivităţile marginale şi preţurile factorilor de producţie :

Downloaded by djjo kkis (djjokkis9@gmail.com)

Downloaded by djjo kkis (djjokkis9@gmail.com)

126.Costul marginal: 1) reprezintă cheltuielile suplimentare ocazionate de creşterea cu o unitate a

Downloaded by djjo kkis (djjokkis9@gmail.com)

130.Izocuanta reprezintă: a) ansamblul combinaţiilor din bunurile X şi Y, ce furnizează consumatorului aceeaşi

133.Creşterea bugetului întreprinzătorului va determina: a) scăderea pantei izocostului; b)creşterea pantei

Downloaded by djjo kkis (djjokkis9@gmail.com)

142.Ieftinirea muncii va determina o posibilă deplasare a izocostului astfel:

1. Nu reprezintă un factor principal de influenţă al ofertei: a) preţul; b) veniturile consumatorilor; c)

Downloaded by djjo kkis (djjokkis9@gmail.com)

Downloaded by djjo kkis (djjokkis9@gmail.com)

31. Funcţiile cererii şi ofertei bunului A sunt:

Downloaded by djjo kkis (djjokkis9@gmail.com)

Preţul bunului X Cantitatea cerută - Cantitatea cerută -