1

Misterele lumilor stravechi

Lumi disparute

Atlantida

Vizavi de misteriosul continent Atlantida exista multe ipoteze, dar toate acestea nu ar fi incepu
niciodata daca nu ar fi existat relatarile lui Platon, filozof grec (427-347 i.Hr). In doua dialoguri ale sale el
povesteste urmatoarele: Atlantida era o insula mult mai mare decat Asia si Libia luate la un loc si s-ar afla
dincolo de coloanele lui Hercule (probabil stramtoarea Gibraltar). Cu 6 milenii inainte de Solon (640-558
i.Hr), Atlantida era un regat puternic cu o civilizatie rafinata o constitutie politica rafinata si cu baze
politice ideale. Din cauza decaderii si a dorintei de a cucerii atlantii au starnit mania zeilor si Atlantida a
fost scufundata sub ape. Platon spunea ca auzise povestea de la Critias, care o auzise la randul lui de la
bunicul lui, iar strabunicul lui Critias o auzise de la Solon insusi.

O poveste similara era cunoscuta si in Egipt (2000-1700 i.Hr). Intr-un papirus se povesteste de
intamplarile unui calator naufragiat egiptean, care in timp ce calatorea spre minele faraonului, corabia sa a
esuat. Dup ace a fost aruncat pe tarmul unei insule necunoscute, de valuri, acesta a fost tras de catre un
dragon in salasul lui, fara insa ai face un rau. Dragonul i-a povestit ca insula era canva locita de 75 de
dragoni feiiti, si ca insula ar fi fost un taram al dorintelor implinite si al bogatiei. Dar in present nu mai
traia decat el, restul fusesera arsi de o stea cazatoare. Dragonul, dup ace l-a asigurat ca va fi salvat de o
corabie egipteana a adaugat ca niciodata nu va mai revedea aceasta insula caci ea va fi inghitita de ape.

O alta poveste despre o fericita si prospera insula care avea sa fie scufundata in mare apare si in
Mahabharata, epopeea indienilor, putand fi vorba de un mit comun mai multor popoare sau ca acestea ar fi
avut cunostinta sau contact cu Atlantida.

Dovezi istorice recente presupun faptul ca in trecut ar fi existat o astfel de insula, arheologii
incercand sa o localizeze in teren. Arheologul grec S. Marinatos, a gasit centrul unui mare oras in care
casele s-au conservat cu toate cele 2 sau 3 etaje ale infatisand scene din viata de zi cu zi. Au fost gasite de
asemenea aproape intacte mobilierul, vase de ceramica insa nici o urma de oseminte omenesti sau
bijuterii. Toate acestea au fost descoperite pe mica insula vulcanica Santorini din Marea Egee. Multi sunt
de parere ca acest Vulcan izbucnind ar fi acoperit si scufundat misteriosul continent Atlantida, pentru ca in
urma calculelor vulcanologice explozia a fost de 4 ori mai puternica decat cea a vulcanului Cracatoa aflat
intre Sumatra si Java. Cenusa scuipata in urma exploziei ar fi putut acoperi anumite portiuni ale insulei cu
un strat de 30 de m grosime.

O alta ipoteza a fost lansata de vulcanologul francez Fouque Ferdinand, care a descoperit pe insula
Tera in Marea Egee un oras ingropat in cenusa vulcanica peste 3000 de ani in urma. Autorii medievali
cosiderau Atlantida drept un loc real, cunoscand povestea Atlantidei de la geografii arabi. Ei considerau
Atlantida o insula paradisiacal numita insula fericitilor, insula celor 7 orase sau insula Brendan si erau
toate marcate pe hartile secolelor XIV-XV. Vindecatorul si mediumul ameican Edgar Cayce (1877-1945),
a profetit ca continenul Atlantidei va incepe din nou sa se ridice de sub ape, precizand chiar si locul, in
Bahamas in anul 1968 sau 1969. O extraordinara coincidenta facea ca pilotii unei linii aeriene sa
fotografieze in 1968 siluetele unor constructii in largul acestei insule Bimini, din Bahamas iar explorarile
submarine au scos la iveala pe fundul marii drumuri pietruite, ziduri ciclopice, piramide si cercuri din
pietre. Edgar Cayce credea ca atlantii controlau energia Atomica si cunosteau principiile zborului si ca
civilatia ar fi fost distrusa de 3 dezastre nucleare, ultimul in jur de anul 10.000 i.Hr.
 2
Madam Blavatsky sustinea ca Atlantida se afla in Atlanticu de nord si era populate de atlanti foarte
rafinati care descindeau din lemurieni ca "a patra rasa originala a omenirii".

De asemenea alti ocultisti sunt de parere ca atlantii manipulau energia cristalelor si a elementelor
naturii folosind tehnologii foarte avansate, bazate pe principiile naturii. Se presupune ca erau finite foarte
avansate spiritual, putand comunica telepatic, avand o constitutie bazata pe iubire si toleranta mentinandu-
si astfel mult timp imperiul spiritual.

Eldorado

Nu se stie exact unde se afla Eldorado. Desi multi au plecat in cautarea lui in speranta de a gasi
minunatele comori din aur despre care vorbesc legendele Americii de sud. Unii au crezut ca acest tinut
fabulos se afla pe malurile lacului Guatavita in nord-estul Bogotei. Altii s-au gandit la tara mitica Manoa
care s-ar afla pe dealurile Buianeze de dincolo de fluviul Orinoco.

In limba bastinasilor americii de sud, Eldorado inseamna "omul de aur" iar aceasta comunitate se
tesea in jurul acestei mitologi a omului de aur. Un ritual relatat de un martor ocular ce se desfasura in
marea laguna Guatavita si relatata de un cronicar spaniol in 1636 descria: "in timpul ceremoniei din laguna
au construit o pluta din papura umpluta din lucrurile cele mai de soi pe care le aveau, au asezat pe ea 4
vetre cu jaratec unde ardea tamaie, rasini si multe alte parfumuri. In acest timp l-au dezbracat pe
mostenitor de haine ungandu-l cu ceva lipicios peste care au suflat praf de aur acoperindu-l in intregine iar
la picioare i-au asternut o gramada de aur si smaralde pe care le oferea zeului lor. Cand pluta a parasit
malul muzica a izbucnit cu trompete, flaute si alte instrumente. Indianul aurit a daruit ofranda zeului
aruncand gramada in lac iar vasalii care il insoteau au facut acelasi lucru. Cu aceasta ceremonie noul
conducator era acceptat si recunoscut drept rege." Acesta ceremonie arata ca Eldorado este mai degraba o
comunitate bazata pe ideologie spirituala, traind in prosperitate si armonie. Aurul are in simbolistica
universala o calitate esentiala, aceea de piatra filozofala de om solar, cosmic in acceptiunea misticilor de
om perfect. Taramul de aur, domeniul omului de aur semnifica deci o comunitate pur spirituala.

Noii sefi ai comunitatilor de pe malurile lacului Guatavita sunt unsi cu rasina iar apoi li se sufla
printr-o teava praf de aur pe piele ritualul impregnand prin semnificatie ideea ca locuitorii sunt condusi de
omul aurit, omul solar, omul perfect - alchimic care si-a alchimizat natura sa inferioara in aur pur

Lyonesse

Traditiile medievale descriu un taram pur spiritual care a existat candva dincolo de capatul sud-
vestic al Angliei. Lyonesse este tara regelui Arthur, a eroilor Tristan si Isolda a legendarilor Lancelot,
Parcefal si alti aventurieri care au plecat in cautarea Sfantului Graal, a vrajitorului Merlin si a
preafericitulu oras Camelot.

Despre disparitia acestei parti mitice a Angliei in apele marii exista nenumarate teorii. Cea mai
veche relatare scrisa despre existenta in largul coastei Cornwall a unui teritoriu disparut sub ape, dateaza
din secolul al XV-lea, scrisa de William Worcester. El vorbeste despre paduri, campii intinse si 140 de
biserici, azi toate scufundate intre insulele Scilly si muntele cu acelasi nume. Arheologul Richard Carew
din Cornwall a scris in urma descoperirilor arheologice facute de el: "…iar marea navalind a pustiit si rapit
intregul pamant Lyonesse impreuna cu alte pamanturi intinse, ceea ce spun si urmele ramase. Intinsul
dintre Lands End si insulele Scilly de vreo 30 de mile, pastrata pana azi numele din Cornwall: Lethosow si
adancimea lui este de 40-60 de prajini, ceea ce nu este lucru obisnuit in imparatia marii".
 3
Povestile din vremea lui Carew spuneau despre Lethosow ca, atunci cand marea a navalit inecand
pamantul, un om numit Trevelian a scapat fugind din calea valurilor pe un cal alb, ceea ce explica
blazonul familiei Trevelian: un cal alb iesind din apa marii.

Ce se stie despre regele Arthur si cavalerii mesei rotunde care meditau asupra Sfantului Graal aflat
in centrul mesei este ca aici ei deveneau intru totul egali atat in drepturi cat si in rang mentinand un
legamant al adevarului si al devotiunii totale fata de tinutul pe care acestia il conduceau. Ei erau initiati in
mistere ezoterice fiind ajutati la nevoie chiar si de magul alb Merlin, ceea ce aminteste de acea monarhie
spirituala care se intalneste la toate taramurile fantastice, prospere care decurg in deplina pace, armonie si
intelegere.

Lemuria

Pentru oamenii de stiinta gasire unui continent de legatura intre India si America era necesar, altfel
nu s-ar fi putut explica distributia faunei si florei din zona oceanului Indian cum ar fi de exemplu prezenta
lemurului, creatura ce traieste in insula Madagascar, dar mai putin in Africa, chiar si in India sau
arhipelagul Malaieziei. Alte animale si plante au ridicat aceeasi problema. Cum ar fi putut lemurul sa
treaca peste oceanul Indian? Un document prost conservat si un model de teracota spart l-au inspirit pe
ocultistul britanic Scott Elliot in desenarea unei harti a Lemuriei, asa cum era la momentul intinderii ei
maxime. Naturalistul german Ernst Haikel credea ca un continent s-ar fi intins candva din Madagascar
pana in Malaiezia si ar fi putut explica arealul de distributie al lemurilor si al altor specii. Doctorul francez
Augustus Le Longeon care a facut sapaturi in ruinele mayase din Yucatan a tradus una din cartile mayase
"codecs troana".

Acolo era o extraordinara relatare despre asa zisul continent Mu, un teritoriu infloritor, paradisiac
distrus de un cutremur. Lep Longeon sustinea ca are dovezi dupa care locuitorii din Mu ar fi fost stramosii
mayasilor dar si ai egiptenilor.

Celebrul occultist Helena Blavatski in peregrinarile sale prin Tibet ar fi gasit in manastirile sacre
ale Tibetului la asa zisi Mahatmas (suflete mari,iluminate) un manuscris intitulat "Cartea Dzyan". Despre
acesta inteleptii spuneau ca este un vechi text din Atlantida in care se pomenea de evolutia umanitatii prin
mai multe rase (7 rase) intre care lemurienii ar fi fost a treia. Dupa cartea Helenei Blavatski acestia ar fi
trait pe un continent ce acoperea cea mai mare parte din emisfera sudica. Ei erau creature gigantice
asemanatoare cu maimutele. Unii aveau patru brate in timp ce altii aveau un al treilea ochi in ceafa. Nu
vorbeau nici o limba, comunicau doar telepathic si detineau uimitoare puteri paranormale. In timp,
Lemuria s-a fragmentat descinzand din ea continental Atlantida si lumea actuala.

William Scott, un alt teozof spunea despre lemurieni ca aveau aproape 4,5 m inaltime si pielea
bruna. Fetele lor erau tesite, fara frunti dar cu maxilare iesite inafara. Ochii le erau atat de departati unul
de celalalt incat puteau vedea la fel de bine in lateral ca si inainte. Aveau calcaiele atat de lungi si de
intinse inapoi incat puteau merge cu spatele la fel ca si cu fata. Ei ar fi fost candva hermafroditi dar in timp
au ajuns sa se inmulteasca la fel ca oamenii.

Shambala

Despre Shambala s-au scris uimitoare povesti si s-a mentionat in nenumarate rubrici de religie si
cultura. Chiar ilustrul scriitor Mircea Eliade pomeneste despre acest taram intr-o nuvela fantastica "Strada
Mantuleasa". Scrieri budiste stravechi vorbesc despre acest taram mirific ca fiind atat real cat si mitic
adica cuprinzand domeniul ceresc. Fiind descries ca un izvor de intelepciune ancestrala, credinta in el era
candva larg raspandita in China sub denumirea de Kun Lun - o vale in care nemuritorii traiesc in perfecta
armonie. In traditia Indiana exista un loc denumit Kalapa aflat al nord de Himalaya si in care traiesc
 4
oameni desavarsiti. In Rusia se spune ca in drumul spre Mongolia ajungi la Belovodai, loc in care oamenii
sfinti traiau separate de lume, "o tara a apelor albe". Muntii Tibetului ascund un taram misterios numit
Shangri-La. Acest misterios taram aflat la nordul Tibetului unde muntii inchid in stransoarea lor vai
secrete fertile si pline de verdeata, nu este trecut pe vreo harta. Locul exact al lui Shangri-La despre care
se spune in Tibet ca ar fi Shambala, se poate afla in regiunea Tibetana din Himalaya, in muntii Cun Lun
din China sau poate in Altai din Mongolia. Legendele si textele referitoare la Shangri-La indica totusi o
zona la nord de India.

Inainte de invazia chineza, platoul Tibetan era cel mai izolat taram locuit de pe pamant, tocmai
aceasta favorizand nasterea unei civilizatii spirituale condusa de Dalai-Lama, direct din templul lui aflat in
Lhasa. Calugarii budisti si misticii Tibetului detineau si detin inca puteri iesite din comun. Una din
tehnicile cele mai cunoscute este Lung-gom-pa, un exercitiu care le permitea Tibetanilor sa strabata
distante foarte intinse intr-un timp foarte scurt. O alta tehnica (prezentata si pe canalul TV Discovery) era
cea de Tumo, tehnica prin care tibetanii rezistau la temperaturi foarte joase fara vreun acoperis si cu o
imbracaminte extrem de sumara, ei putand sa doarma in zapada la temperaturi de minus 40 de grade la
altitudini de 5000 m, aproape goi. Aceasta descriere a Tibetului sacru este foarte aproape de descrierea
mirificului taram Shambala.

Calatorul rus Nicolas Roerich, membru al societatii Teofizice, intreband un lama daca Shambala
este un loc real, i se raspunse: "Shambala este un maret domeniu ceresc si nu are de a face cu pamantul
nostru". Multe texte sacre budiste descriu drumul si harta care duce in Shambala, dar mai degraba
obstacolele (munti, rauri, paduri) si drumurile piezise sunt probe si teste spirituale pe care aspirantul
parcurgandu-le dobandeste accesul in domeniul Shambalei. Pe langa aceasta traditia budista vorbeste de
un paradis subteran denumit Agharta, care este si el legat de existenta Shambalei. Roerich il numea
Agharti si auzise de el in timpul unei expeditii prin muntii Altai din Mongolia si Tibet. Un lama i-a spus
ca Shambala se afla chiar in inima tarii Agharta si este condusa de un "rege al lumii". Textele sacre
vorbesc de orasul Shambala ca fiind perfect rotund, in el se inalta coloane, piramide, si temple colosale,
locuitorii sai fiind fiinte desavarsite spiritual traind intr-o perfecta pace si armonie. Rolul acestui centru
este acela de a mentine pacea si armonia in lume si de a inspira si ghida spiritual locuitorii planetei.

Dacia hiperboreana

Izvoare istorice

Toate izvoarele istorice spun ca getii erau prin excelenta un popor hiperborean.
Pindar ne arata pe Apollo, dupa ce ridicase zidurile Troiei intorcandu-se in patria sa de pe Istru (Istron
Elaunon) la Hiperboreeni (Olymp. VIII. 47).

Strabon spunea in "Geografia XI.62" ca: "primii care au deschis diferitele parti ale lumii spun ca
Hiperboreeni locuiau deasupra Pontului Euxin si a Istrului".

Clement din Alexandria numea pe profetul Dacilor Zamolxis, Hiperboreanul (Stromata IX.213).

Apolonius din Rodos spunea in "Argonautice II.5 si 675" ca: "Hiperboreeni sunt Pelasgi, locuitori
ai nordului Traciei.".

Macrobiu vorbeste de regiunile udate de Don si Dunare (Tanais et Ister) ca fiind tinuturi
Hiperboreene (Comm in Somnium Scipionis II.7).
 5
Plinius cel Batran ne spune ca poporul Arimphaei-lor care locuia aproape de muntii Rifei,
descendenti din neamul hiperboreenilor (His.nat. VI.7).

Numerosi autori vorbesc de muntii Rifei din tinuturile Hiperboreene pe cand se stie ca muntii
carpati erau numiti in antichitate Monthes Riphaei. De asemenea cei vechi intelegeau prin Axis Boreus,
Cardines Mundi, Chion - Ouranon etc, polul spiritual al lumii.

Ovidiu se plangea dup ace a fost exilat la Tonis ca e constrans sa isi petreaca viata sub Axis
Boreus, la stanga Pontului Euxin (Trista IV.41 si 42). In alta scrisoare el spune ca se gaseste chiar sub
Cardines Mundi si ca vorbeste in imaginatie cu amicul sau sub axul boreal in tara Getilor (Pontice II.19,
40,45).

Martial intr-o epigrama adresata soldatului marcelin care pleca in expeditie in Dacia scria: "soldat
Marcelin, tu pleci acum sa iei pe umerii tai cerul Hiperborean si astrele polului getic.". Tot Martial
numeste triumful lui domitian asupra Dacilor "Hiperboreus Triumfus" (Ep VIII.78) iar in "Ep VIII.50"
scrie: "de trei ori a trecut prin coarnele perfide ale Istrului Sarmatic, de trei ori si-a scaldat calul in zapada
getilor; mereu modest, el a refuzat triumful pe care il merita sin u a adus cu sine decat renumele de a fi
invins lumea Hiperboreenilor".

Vergilius in "Georgica IV,V.5, 17" spunea de Orpheu: "singuratec, cutreiera gheturile

Hiperboreene si Donul acoperit de gheturi si campiile niciodata fara zapada din jurul muntilor Riphei
(Carpati) pan ace femeile trace maniate de dispretul sau il sfasiara."

Geograful Ptolemeu descrie in "Geografica III.10" una din principalele cetati ale Daciei ca fiind
situate pe Hierasus, (azi Siret) si se numea Piribori-dava, nume care arata o cetate Hiperboreana.

Spatiul hiperborean

Polus Geticus, Axis Boreis, denumiri associate tinutului hyperborean definesc foarte clar notiunea
de centru, ca pol spiritual gen "Centrul Lumii", "Macaron nesoi", "Isulele fericitilor" - "acolo unde cerul
poate comunica cu pamantul" (Mircea Eliade - Istoria religiilor) si care au intotdeauna o reprezentare
mitico-geografica, cosmica si telurica totodata gen Shambala, Eden, Pong-Lai, Gradina lui Ghilgames etc.

Dupa Pindar "nimeni, nici pe pamant nici pe mare nu putea descoperi calea minunata care duce
catre jocurile Hiperboreenilor" (Pyth. X.29). Altfel spus, tara si locuitorii ei aici apartineau unei geografii
mitice. Ei sunt o semintie sfanta scutita de boli si batranete, caci tot Pindar afirma despre Hiperboreeni ca
"pot sa traiasca 1000 de ani, ei nu cunosc nici munca nici luptele si isi petrec vrmea dansand din lira si
flaut". Dupa Eliade este vorba despre un loc paradisiac comparabil cu insulele fericitilor unde se duceau
sufletele eroilor. Este vorba deci despre un taram bidimensional, unul geographic (vezi relatarile anticilor
din izvoare istoric), si unul mitologic care tine de un taram paradisiac "de dincolo de Boreas" dupa mitul
Delfic. Taramul geographic este aici o poarta spre cel mitic (Apollo era numit zeul portii, la grecii clasici
tocmai pentru ca "favoriza" trecerea in lumea de dincolo.) cum spre exemplu avem edenul biblic cu
reprezentarea geografica ce cuprindea raurile Tigru si Eufrat (Geneza II.10,14).

Dobandirea Edenului mitic ca si la Hiperboreeni impunea renuntare la lume, contemplarea

divinitatii si diferite practici si tehnici spirituale. Dupa cum o descriu scriitorii antici, Dacia corespundea
perfect cerintelor unui astfel de taram. Apollo devine prin excelenta zeu al purificarilor la daci, pesterile in
care meditau preotii daco-geti, posturile abstinentele si vegetarianismul confereau din plin aceasta calitate.
Este foarte important de mentinut ca cheia portii spre aceste dimensiuni, taramuri paradisiace, la toate
popoarele (Tibet spre exemplu) se obtin ca o recompensa in urma practicilor spirituale.
 6
Unii istorici afirma ca Hiperborea geografica ar fi reprezentarea polului nord, dar e foarte clar ca
Hiperborea mitica, spirituala, desemneaza "Polus Geticus", Hiperborea ca pol spiritual suprapusa unui
taram fizic si ca pol geografic. Probabil ca Apollo este celt sau ca are o origine asiatica, dupa Eliade
(patara, didimos, claros) dar e clar ca este Hiperborean prin initiere, initierea fiind o renastere spirituala,
ritualica. Se stie ca ofrandele date de Hiperboreni lui Apollo erau invelite in paie de grau, ori femeile din
Tracia si Panonia nu savarseau ritualuri fara paie de grau (vezi Getica lui Vasile Parvan)

Spiritualitatea

Kazarov spunea: "Nu exista alta paralela mai buna pentru credinta in nemurire a getilor decat
credinta in Hiperboreeni. Hiperboreeni, acest neam fericit ducand o viata spirituala, undeva dincolo de
munti, sunt la propriu sufletele drepte ale celor morti. Schroder a dovedit ca credinta in Hiperboreeni este
de origine tracica…asemanarea dintre Hiperboreeni si 'getii care se duc la Zamolxis', sare in ochi".

Asemenea taramuri bidimensionale se intalnesc la toate popoarele. Trecerea in "dincolo" se facea

dupa indelungate practice spirituale, pe anumite conjuncture astrale si anumite incantatii magice, precum
descriu Hiperboreeni (Abaris, Pitagoras, Orpheu, Dionisos, Zamolxis, Apollon etc.) si care dupa Eliade
erau prin excelenta samani efectuand calatorii extatice intrand in transe ori practicand transfigurari rituale.

Hiperboreeni erau tare piosi ceea ce aminteste de calugarii daci. "Bachilide III.58" spune ca:
"pentru a le rasplati pietatea, Apollon ia transportat pe Cresus sip e ficele sale in tara Hiperboreenilor."

Dacia felix

Acest taram magic, Hiperborea asociat cu "Taramul Fericitilor" isi are proiectia in spatiul Dacic,
caci insusi imparatul Traian denumea teritoriul getilor "Dacia Felix". Se vorbeste in legendele romanesti
de o populatie misterioasa, blajinii, rohmanii, rucmanii, despre care se spune ca: "sunt blajini, sunt sfinti,
locuiesc la capatul lumii ("dincolo de Boreas") aproape de apa Sambetii; toti sunt sihastrii; tara lor se
numeste Macarele (Macaron nesoi - adica Insulele Preafericitilor). Portile raiului sunt aproape…La
Rohmani se gaseste apa vie si apa moarta."

Vasile Parvan observa ca Flavius Iosephus ii asemana pe daci cu acea secta din Palestina pe care o
cunoastem sub numele de Esenieni si care avea ca si calugarii daci o organizatie stricta si austere dandu-si
ca rost al vietii purificarea prin ascetism simplicitate si renuntare la bunurile pamantesti pentru dobandirea
nemuririi sufletului.

Istoricul antic Strabon, elogia de asemenea pe daci si felul lor exemplar de viata care includea
numeroase stiinte printer care astrologia, astronomia (calendarele astronomice de la Sarmizegetusa si
Costesti).

I. Kazarov spunea: "Nu exista alta paralela mai buna pentru credinta in nemurire a getilor decat
credinta in Hiperboreeni. Hiperboreeni, acest neam fericit ducand o viata spirituala, undeva dincolo de
munti, sunt la propriu sufletele drepte ale celor morti. Schroder a dovedit ca credinta in Hiperboreeni este
de origine tracica…asemanarea dintre Hiperboreeni si 'getii care se duc la Zamolxis', sare in ochi.