titori buni si scriitori buni 3 ~Cum sf fii un cititor bun‘, »Bunavointa fata de autori* sau ceva asemanator ar putea fi un subtitlu pentru aceste discutii despre diversi autori, pentru ca intentia mea este si ne ocupim cu afectiune, fara graba si in amanunt de cateva capodopere europene. Acum o suta de ani, intr-o scrisoare catre iubita lui, Flaubert a facut urmitoarea afirmatie: Comme on serait savant si on connaissait bien seulement cing a six livres, ,Ce eruditi am fi dacd am cunoaste bine doar cinci sau gase carti*. In timpul lecturii, trebuie si observam detaliile si si ne oprim asupra lor. Nu e nimic gresit in generalizarile lunatice, daca ele vin dupa ce maruntisurile din carte au fost adunate cu tandrete sub lumina puternici a soarelui. Daca un cititor porneste cu o generalizare luati de-a gata, incepe de la capatul gresit si se indeparteaza de carte inainte si apuce si o inteleaga. Nimic nu e mai plictisitor sau mai nedrept fath de autor decat s& incepi s4 citesti, de exemplu, Doamna Bovary, cu ideea precon- ceput cA opera este o acuza la adresa burghezici. Trebuie si avem tot / Cursuri de literaturd 47O alta intrebare: ne putem astepta sa culegem informagi; des i perioada dintr-un roman Pre un, anumit loc sau despre o anumit ie cat sk creada cA poate si eg afle ce cineva atat de naiv in despre 2 din acele bestsellere seducatoare, promovate agresiv de chibgj e de Pere: Ne putem increde in cum portretizeaza Jane Austen Anglia latifung carte si care poarta eticheta de romane istorices Dar din capode, ara, cu baroni si pajisti amenajate, cand ea nu cunostea decit salon unui cleric? Dar Casa umbrefor, acea fantastica aventura AMOTOASA pp trecuta intr-o Londra fantastic’, poate fi considerata un studi, i oragului de acum o suth de ani? Bineinfeles ca nu. Acelasi luctn ¢») labil si pentru celelalte romane din aceste cursuri. Adevarul e ca marile romane sunt mari basme, iar romanele studiate aici sunt basme de cea mai inalta calitate. Timpul si spagiul, culorile anotimpurilor, migcarile muschilor siale infii, toate acestea nu sunt pentru scriitorii de geniu (atat cat putem intui, i eu cred cd intuim corect) niste notiuni traditionale care port imprumutate din biblioteca ambulanta a adevarurilor publice, ci 9 serie de surprize unice, pe care maestrii au invatat sA le exprime in felul lor unic. Ornamentarea operei cu banalitati le rimane autorilor minor: acegtia nu se obosesc si reinventeze in vreun fel lumea; nu incearca decit si ia cat pot de mult din ordinea dati a lucrurilor si din modelele literare traditionale. Diversele combinatii pe care sunt in stare acesti autori realizeze in aceste limite stabilite sunt placute intr-un fel usor efemer, intrucat cititorilor minori le place si-si regaseasca ideile intr-un camutaj atragator. Dar s¢riitorul adevaraty cel care pune planetele in miscare, plimadeste un om adormit si modeleaza cu sete coastele adormitului, nu are la indemana valori Preexistente; trebuie si si le creeze singur. Are scrisului este o indeletnicire zadarnici daca nu include, in primul rind, arta de a vedea lumea ca potenfiala fictiune. Substanta acestei lumi poat® & destul de reala (atat cat poate fi de real), dar nu existi deloc ca Z intreg acceptat: este haos, unul cAruia scriitorul ii spune »Porneyte am lumii ocazia de a scoate scAntei yi de a fuziona. Astfel am étestei lumi, nu doar in partile sale vizibile si superficiale, se gases" in noi 7 = , noi configuragii. Scriitorul este primul om care 0 cartografiae le Viaoian Nasoxoynumind obiectele naturale pe care le contine. Fructele acelea de pad : hire de acolo sunt comestibile. Creatura aceea Pestrita care mi-a tagnit in cal a in cale ie dor acesta dintre copaci se va numi Lac ul Opal sau, mai artistic, Lacul Laturilor, Ce muntele ac s-ar putea sa fie domesticita. Lacul ‘ata aceea ¢ un munte, iar ta trebuie cucerit. Pe y © cucerit. Pe un versant neumblat urca artistii| maestru, iar in varf, pe o culme batuts de vant, pe cine credeti intalneste? Pe cititorul care gafaie fericit, si acolo se imbratiseaza spontir si raman uniti pe viata daca si carte tu totdeauna. Intr-o seara, la un colegiu indepartat, din provincie, unde s-a intan plat sa ajung intr-un turneu prelungit de cursuri, am propus un mi chestionar: zece definitii ale cititorului, dintre care studentii trebuiau «1 aleaga patru care, combinate, ar fi descris un bun cititor. Am pierdut list, dar, din cate imi pot aminti, definitiile erau cam aga: ae facuta sa dureze pentr Alegeti patru raspunsuri pentru intrebarea Cum ar trebui sd fie u cititor pentru a fi un cititor bun? 1. Cititorul ar trebui sa fie membru al unui club de carte. . Cititorul ar trebui si se identifice cu eroul sau eroina. Cititorul ar trebui sa se concentreze pe perspectiva socioeconomica. Cititorul ar trebui si prefere o poveste cu actiune si dialog in locu. uneia fara ele. . Cititorul ar fi trebuit sa fi vazut un film facut dupa carte. Cititorul ar trebui sa fie un scriitor in devenire. Cititorul ar trebui sa aiba imaginatie. , Cititorul ar trebui si aiba memorie. 9. Cititorul ar trebui sa aiba dictionar. 10.Cititorul ar trebui si aiba un anumit simg artistic. wr * Sx RH Cei oe casi i’mai mulyi studengi au ales identiticarea atectiva, acHunhs § is ica «toric. Bineinteles, aga cum afi ghicit, ‘lt la mine ins! simf pe care incerc sa-l dezv Oricdnd ge iveste ocazia. raturd Curva de litera ee50 propo, folosese cuvantul cifitor in sens larg, And citim o carte pentru prima oard, simplul etort de a ne misca ochij 4 1 ela stinga Ia dreapta, de la un rand Ia altul, de lao pagina la alta, aces, complicata munca fizied pe care-o depunem in timpul lec tui, chins procedeul prin care aflam, in termeni de spatin si timp, despre cg.” cartea, ne impiedica sa facem o evaluare artistica. Atunci cand Privim un tablou, nu trebuie si ne miscim ochii intr-un anumit fel, chiar dacj in cazul cartilor, contine elemente de acesta, asa cum se intampla s profunzime si de constructie. Factorul temporal nu intervine in mod direct intr-un prim contact cu tabloul. Citind, avem nevoie de tims s& cunoastem o carte. Nu avem un organ fizic (aga cum, in cazul tablon, lui, avem ochii) care poate si absoarba mai intai intreaga imagine pentn; a se desfata apoi cu detaliile. Dar la a doua, laa treia sau la a patra lecturs avem, intr-un fel, fata de carte aceeasi atitudine pe care o avem in fata tabloului. Totusi, s& nu confundm ochiul fizic, acea capodopera incr dibila a evolutiei, cu mintea, o realizare si mai incredibila. O carte, indi- ferent de natura ei — fie ci este opera de fictiune, fie de stiinta (iar limina dintre ele nu e atat de clara pe cat se crede in general) -, 0 carte de P +, ficfiune seduce mai intai mintea. Minteaycreierul, varfulcoloaneivere- brale prin care trec fiorii, este sau ar trebui si fie singurul instrument pe care-I folosim cand avem de-a face cu o carte. Acum, acestea fiind zise, ar trebui s4 ne intrebam cum functioneazi mintea unui cititor ursuz atunci cand intalneste o carte senina. In primul rand, supararea dispare si, de bine, de ru, cititorul intra in spiritul jocu- lui. Efortul de a incepe o carte este uneori greu de facut, mai ales atunct cand e liudati de oameni pe care tinerii ii considera in secret mult pret demodati sau prea seriosi. Dar, odata facut, recompensele sunt diverse # bogate. Din moment ce artistul maestru si-a folosit imaginatia pent"? tea aceastd carte, e firesc gi drept ca si consumatorul carfii si-si folose™ ca imaginaria, " Pe care cele dou’ ¢ bine si o folosim atunci cind citi” Viapimix NasoKoycarte, In primal rind, avem imaginatia relativ modesta, care cauta sprijin multe subtipuri aici, Ia acest prim nivel al lecturii afective.) si sans inne o situatie dintr-o carte, pentru ca ne aduce aminte de ce ni s-a intam- plat noua sau cuiva pe care il cunoastem ori pe care Iam cunoseut. Sau iarasi, un cititor se indragosteste de o carte mai ales pentru ca ii pees ; Cx pe un peisaj,un mod de viata, pe care si le aminteste cu nostalgie ya parte din trecutul sau. Sau, iar acesta ¢ cel mai rau lucru pe care il ae face, cititorul se identifica cu un personaj din carte. A€est tip modestide ; $i atunci care este instrumentul autentic pe care trebuie sa-| foloseas- c& cititorul? E vorba despre i Ar trebui si fie atins, cred eu, un echilibru artistic armonios intre mintea ciitorului si cea a autorului. Trebuie\Sine MEntnenUn piedstantis interna a unei Capodopere, Desigur, este imposibil sa fim chiar obiectivi in aceast4 privinta. Tot ce merita atentia noastra are, intr-o oarecare méasura, un caracter subiectiv. De exemplu, faptul ca voi stati in scaune poate fi doar un vis al meu, iar eu poate cA sunt cosmarul vostru. Dar ce vreau eu si spun: cititorul trebuie si stie cand si unde si-si infraneze imaginatia, iar asta se intampla atunci cand incearca sa vada limpede lumea pe care i-a oferit-o autorul. Trebuie si vedem si si auzim lucruri, trebuie si vizualiziam camerele, hainele, manierele oamenilor creati de autor. Culoarea ochilor lui Fanny Price din Mansfield Park mobilierul din camera sa mici si friguroasa sunt importante. Avem temperamente diferite, dar pot st vi spun de pe acum cai temperamentul cel mai bun pe care il poate este O peramentul artistic, inflacarat p de 0 carte, aga cA 0 judecata rece, stiingificd v tuitiv. Daci totusi potengialul cititor este lipsit de pasiunea artistului gi de rabdarea omului de § bucura de marea literatura. avea sau dezvolta un cititor De unul singur, tem- tata o atitudine prea subiectiva fied va tempera entuziasmul in- i de rabdare — t de pasiune nei -, cu greu se Va Cursuri de literaturd 3152 Literatura nual ‘at nastere in ziua in care un Ata Strigat f Lunyil@c Uupul $ emg s F +fsnind dintr-o vale Preistoricé, cu un lup mare si, Nusiy : ; mele sale. Literatura anascut in zin 1 _ mull ia: * ae upul!’ iar in Spatele Tui nu era niciun lup. Faptul c& bietul by Ata sf : Farsi MAncat de lup pentr cd mintise de atatea ori e doar un amanuny b eee . i Asi " lata ce-j Important: intre lupul din iarha inalea si lupul din POveste , j stey A exista un vas comunicant luminos. Acest vas comunicany exagera prisma aturii Revenind o clipa la baiatul confuz din pidure, acoperit in piele de oaie, care a strigat ,Lupul!", putem spune urmitoarele: magia artei era in umbra lupului pe care I-a inventat in mod intentionat, a lupului din visul sau; apoi, prin trucurile lui, a creat 0 poveste buna. Cand a murit, poves- tea spusa despre el a devenit o lectie buna de spus noaptea, in jurul fo- cului. Dar el a fost micul magician. El a fost inventatorul, Pe povestitor il cautam pentru divertisment, pentru cel mai simplu freamat mintal, pentru participare afectiva, pentru placerea de a cilitor intr-o regiune indepartata in spagiu sau timp. O minte ugor diterita, dar nu neaparat superioara cauta intr-un scriitor profesorul. Propagandist moralistul, profetul ~ aceasta este succesiunea ascendenta. Apelim b profesor nu numai pentru o educatie morala, ci si pentru cunostings directe, simple informagii. Din nefericire, am cunoscut oameni cu I teau romane franguzesti gi rusesti ca si afle ceva despre viaga din ae Paris sau din trista Rusie. in sfargit, i mai presus de toate, un ™ Viapimin Nasoxoyscriitor este intotdeauna un mare vrajitor, si astfel ajungem la cea mai palpitanta parte, in care incercam sa intelegem magia individuala a ge- av i sa-i studiem stilul, imaginile, tiparul romanelor sau al poeziilor artistic atat de puternic)cum o face romanul Mansfield Park sau orice flux bogat de imagini eee dickensiene. Apoi, cu o placere care este atat senzuala, cat si intelectual, il ae S| a n pe artist construindu-si castelul din carti de joc si privim castelul di carti de joc devenind unul frumos, din ofel si sticla.