i i i a i i, intrind la rindul ei in opozifie cu restul lit atari gi arogindu-si li- bertatea de a exprima nelimitat si fara rezerve tot ceea ce-i insuflau o fantezie dictatoriala, o interioritate largita pina jn subconstient si jocul cu o transcendenta goala. Transformare oglindita fy arte exact in categoriile folo- site de poeti si critici atunci cind vorbesc despre lirica. gori 2. dem din r nile de poezie ale Tui Goethe aprecieri ca: tihna, bbucurie, Bicnitadine son: cordanti in iubire; ,,orice indrazneala se pleacd sub 6 masura a legii";~catastrofe se preschimba in binecuvin- tare; comunul e inalfat ; binefacerea poeziei este ,,ca in- vata a intelege conditia uman& ca demna de a fi dorit&“ €a are ,,seninatate launtric&*, o ,,privire fericité inlauntrul realului* si ridicd individualul la general-uman. Calitatile formale se numesc : insemn&tatea cuvintului (continutul sau de semnificatie), o limba strunita* care ,,procedeazd cu previziune si acurate{4 linigtita“, alegind fiecare cuvint cu justete gi ,,fara sens laturalnic*:-Schiller foloseste concepte asemanatoare : poemul innobileaza, confera afectului dem- nitate, e ,,idealizarea obiectului sau, fara de care ar inceta sa-si merite numele“ ; el evita ,,singularitafi“ care ar con- traveni puniversalului ideal* ; perfectiunea sa rezida tntr-un suflet senin, forma sa frumoasi in »statornicia leg&turii*. Asemenea exigente si aprecieri fiind delimitate de contra- riile lor, epoca mai veche € nevoitd si foloseascd si cate- gorii negative, dar o face pretutindeni cu scopul condam- nari : fragmentar, ,,confuz*, ,,simpla alaturare de i imagini* . noapte (in loc-de Jumina), ,,schitism ingenios“, ,,visare le- sana" ¢ fesditura nestatornica* (Grillparzer). ite nu in sens reprobativ, ci descriptiv, ba “chiar clogios : poezia sti intr-o ,,voitd productie ocazionala“, isi prezinta cele exprimate intr-o ,,incatenare 4 fortuita, libera*, »cu_cit un _poem e mai_personal, mai_local, mai tempo- 4 Mnlantuire (din latinescul catena = lant) (n. red. germ.). 16ral, cu atit e mai apropiat de centrul Poeziei* (a se observa ca in estetica vremii, ,,temporal” etc. insemna in mod cu- rent o limitare neadmisa). Cea mai densa aglomerare de categorii negative 0 yom intilni mai tirziu la Lautréamont. In 1870 el schiteazi un tablou vizionar al literaturii ce va urma dupa el. Intentia acestui tablou pare s& fi fost, intr-adevar — pe cit fl pu- tem interpreta pe acest haotic ce se ascunde dupa masti schimbatoare — aceea de a lansa un avertisment. E insa de-a dreptul uimitor cum Lautréamont, care a pregatit si el lirica de mai tirziu, a reusit sa-i surprinda caracteristicile intr-un mod ‘ce face de prisos intrebarea daca el a vrut sau nu sa screed thar nj resimtita. cuaceneate sale sint : D2 |, grimi lominatia excep. tiei fae a eae ee a Lora @ nebrosul si intunecatul, sfigiere in opuse extreme, atra spre neantSt deodat&, in suvoiul unor concepte de acest fe ze al altora asem&n&toare : fierastraie. Dar inttlnim aceste fier&straie* si in alt& parte. Iat{ primul vers al unui poem de Eluard, Le Mal (1932), constind intr-o aglomerare de imagini ale distrugerii: ,,Era usa ca un fierastrau*. In mai multe tablouri de Picasso apar, fard necesitate obiectiva, pinze sau numai zimti de fierastrau, dispuse de-a curmezi- sul unor suprafete geometrice ; alteori strunele unei man- doline seamana cu niste fierastraie. Nu trebuie s& ne gin- dim la vreo influenta. Putem considera aparitia acestui simbol al fierastraului la un asemerea interval de timp ca unul din_indiciile cele mai_semnificative ale constringerii structurale ce doming | Soetia af arta sandal eee cas arta modern fncepind cua doua _jumitate a secolului_trecut. Vom mai cita din lucrari germane, franceze, spaniole, engleze despre lirica actuala si alte citeva formule semni- ficative. Subliniem ca ele au fost folosite de ae re data in sens descriptiv, si nu depreciativ. Anume : deinen celor obi Bin ite, ordine pie se fragmentarism, reversibilitate, stil asociativ, poezie depoe- ' Cuyintul frantuzese (,scies*) are intr-adevar si semnificatia secundaria de ,,tic*, ,plictis*, aceeagi veche poveste ; in pasajul citat ¢ folosit in primal rind cu 'aceasti semnificatie, dar apoi si cu cea concreti (11.4.) Wwoptic astigmatica, Si, in propozitia unui spaniol (Damaso Alonso) cale de a in icepte_ni in 1932 si au putut ser repetate in 1955, fara a denatura situa- tia existenta. A vorbi in acesti_ termeni e un act de sinceritate. Desi- gur, se fac auziti si altii. Verlaine numeste versurile lui Rimbaud ,,virgiliene*. Dar, virgi iene au fost numite si ver- surile lui Racine. i2 va are deci_numai_o tizata Folger destructive, imagini taioase, repeziciune zln acest afita timp cit trece sup ticcre disonantel cale_ale lui Rimbaud. Un critic francez vorbeste deapre ~frumusefea singulara” a poezici lui Eluard. Dar acest concept pozitiv se pierde intr-o serie de altele complet negative ; numai acestea insi caracterizeaza aoea ,,frumu- sete singulara*. a_exegetii_picturii_putem face experiente Ei_nw: ‘it_pictat_de Picasso_..cle- ant“.Ceea ce e exact, si totusi nu surprinde eleganta par- ticulara a acestui_git, anume eleganta_unci_alcatuiri_ com- Bet ireale care _nu_mai_e figura _omeneasca, ci_un_montaj de = De ce lipseste_curajul de a include si aceasta in a inei_asemenea_elegante ? je pune problema, “ce poezia ae 1 mult mai exact prin cate itive. E problema determinar fe — o problema de viitor. Oare toti acesti poeti ne-au luat-o atit de mult inainte incit nici un concept adecvat nu-i poate ‘ajunge din urm&, cunoasterea fiind nevoita sa recurga la expedientul acelor concepte negative ? Sau poate se adevereste posibilitatea schitaté mai sus, ca e vorba des- pre neputinta unei asimilari definitive, aceasta fiind prin urmare o trasatura esentiala a poeziei moderne ? Ambele ipoteze sint posibile, noi insa nu ne putem pronunta. Ceea ce se poate constata_e doar faptul anormalitatii. De aici rezulta necesitatea de a folosi in cunoasterea exacta aele- mentelor unei asemenea anormalitati acele concepte pe care ¢a insdsi le-a impus pina si celor mai docili observa- tori. 18 ‘