Mitul lui Pygmalion in literatura/cinematografie/alte arte

Pe scurt, mitul lui Pygmalion, unul dintre cele mai cunoscute din antichitatea greceasca,
spune povestea lui Pygmalion, un sculptor din Cipru, dezgustat de catre femei.Insa,el
sculpteaza o statuie, o femeie a carei frumusete n-ar fi putut sa o primeasca nimeni.Acesta
admira statuia,ii aduce daruri,o imbraca in vesminte scumpe si ajunge sa se indragosteasca de
ea.La ziua de sarbatoare a Venerei, ii aduce lui Venus ofrande si o roaga ca fecioara de fildes
sa devina sotia sa.Cand a ajuns acasa si a atins statuia,a putut sa ii simta caldura pielii.Statuia
se transformase intr-o femeie.
Acest mit se regaseste de asemenea in filmele ‘Ruby Sparks’ si ‘My Fair Lady’.‘Ruby
Sparks’ incepe cu Calvin,un scriitor care a ajuns faimos datorita unei carti pe care a scris-o in
urma cu zece ani,iar in prezent nu are idei si nu poate sa scrie.Acesta mergea la psiholog,iar
psihologul l-a rugat sa scrie ceva foarte prost.Calvin a inceput sa viseze o femeie,astfel avand
inspiratie sa scrie.Scrie despre ea,creandu-i un univers,o identitate,un trecut.La scurt timp,intr-
un mod inexplicabil incepe sa gaseasca lucruri in casa,iar intr-o dimineata o gaseste pe Ruby
in bucataria sa.Tot ce a scris a devenit realitate.El a crezut ca innebuneste si ca nu este
real,insa a facut un test impreuna cu fratele sau si au facut-o sa vorbeasca fluent
franceza.Ruby este supusa unei scheme deja stabilite.
In concluzie,Ruby nu este doar iubita dupa care Calvin viseaza,insa este propria sa
reflexie.Spaima pe care el o traieste este ca nimeni nu o sa il accepte pe el sau pe
Scotty(cainele sau),asa ca el creaza acest personaj,ca refuz al realitatii si al lipsei pe care o
duce.Stiind ca ii poate controla orice miscare si orice aspect al personaliatii,isi arata partea
narcisistica:o face sa depinda,sa nu poata traiasca fara el;Calvin evita in totalitate problema
dorintelor lui Ruby.Ideea ca barbatii sunt capabili sa isi controleze partenera la da de crezut ca
sunt puternici si ca au dreptul sa le idealizeze.
In ‘My Fair Lady’, Eliza Doolittle, o tanara saraca care vindea flori pe strada, ajunge sa
vorbeasca cu Henry Higgins, un domn care face parte din societatea inalta,fiind un profesor
de fonetica.Eliza se duce la el acasa si acesta face un ‘pariu' cu colonelul Pickering ca in sase
luni o poate transforma dintr-o femeie simpla, lipsita de educatie, intr-o adevarata lady, sa o
invete cum sa vorbeasca corect si cum sa se comporte.
Acestia incep cu exercitii de pronuntie,o invata silabele,cum sa citeasca corect.Profesorul
Higgins detine inteligenta si abilitatile necesare care au transformat tanara needucata si fara
maniere intr-o femeie sofisticata si eleganta.Idealul profesorului si al lui Pickering era ca
atunci cand Eliza va participa la evenimente unde se vor afla numai oameni importanti,de
rang inalt sau din familii regale,nimeni sa nu isi dea seama ca fata face parte de fapt din
categoria oamenilor de jos.
Profesorul o duce la curse de cai,crezand ca este pregatita sa iasa in societate.Se comporta
comform planului,insa face o remarca nepotrivita,starnind rasul oamenilor.
 Acum Higgins o pregateste pentru balul Embassy,un eveniment extrem de important.O
imbraca intr-o tinuta rafinata,care starneste priviri.Eliza emana un mister,toata lumea vrand sa
afle cine este si de unde vine.Ea danseaza cu fiul reginei din Transilvania.Oamenii ajung sa
creada ca este o printesa din Ungaria,avand sange regal.
Dupa acest bal,pariul isi are sfarsitul,cele sase luni trecand si ele.Higgins marturiseste ca
poate trai la fel de bine si fara Eliza;ea paraseste casa acestuia.Higgins realizeaza ca ea
inseamna ceva pentru el.
Inconstient,Higgins a modelat-o pe Eliza in femeia LUI ideala,care raspunde tuturor
dorintelor sale legate de perfectiune si frumusete.In calitate de femeie educata,Eliza este
idealizata si nu exista decat prin gandurile si proiectiile profesorului.
Sunt de parere ca in poezia ‘Catre Galateea’ de Nichita Stanescu,rolurile se
inverseaza:creatorul isi roaga opera sa il creeze,sa ii dea viata:’mă rog de tine,naşte-
mă.’.Poezia poate fi interpretata drept o cerere,o ruga,catre Galateea.De asemena, in ultima
strofa,ne sunt prezentate aspecte care arata partea umana,vie a Galateei:’Ştiu tot ceea ce tu nu
ştii niciodată, din tine.
Bătaia inimii care urmează bătăii ce-o auzi,
sfârşitul cuvântului a cărui prima silabă tocmai o spui
copacii - umbre de lemn ale vinelor tale,
râurile - mişcătoare umbre ale sângelui tău,
şi pietrele, pietrele - umbre de piatră ale genunchiului meu,
pe care mi-i plec în faţa ta şi mă rog de tine,
naşte-mă. Naşte-mă.’
Acest mit dezvaluie notiunea idealizarii, ideea crearii persoanei perfecte prin modelare si
prin proiectarea propriilor dorinte si lipsuri.