Cancerul cunoscut sub denumirea științifică de tumoare malignă sau neoplasm malign, este un

grup de boli ce implică dezvoltarea anormală a celulelor cu potențial de a invada sau a se

răspândi în alte părți ale corpului.[2][3] Nu toate tumorile sunt canceroase; tumorile benigne nu se
răspândesc la alte organe.[3] Posibile semne și simptome includ, printre altele: un nodul nou
apărut, sângerări anormale, tuse prelungită, pierdere în greutate fără explicație și modificări ale
scaunelor.[4] În timp ce aceste simptome pot indica existența cancerului, acestea pot apărea și
din cauza altor probleme.[4] Există peste 100 de tipuri diferite de cancer care afectează corpul
uman.[3]

Fumatul este cauza a circa 22% din decesele cauzate de cancer.[2] Alte 10% se
datorează obezității, unei diete necorespunzătoare, lipsei de activitate fizică și consumului
de alcool.[2] Printre alți factori se numără anumite infecții, expunere la radiații ionizante și
poluanților de mediu.[5] În țările în curs de dezvoltare aproape 20% din cancere sunt cauzate de
infecții ca hepatita B, hepatita C și papilomavirusului uman.[2] Acești factori acționează, cel puțin
parțial, prin modificarea genelor unei celule.[6] În mod obișnuit, multe asemenea modificări
genetice sunt necesare până la dezvoltarea sau apariția cancerului.[6] Aproximativ 5–10% din
cancere se datorează defectelor genetice moștenite ereditar, de la părinți.[7] Cancerul poate fi
detectat prin anumite semne și simptome sau prin teste de depistare a cancerului.[2] Apoi, în mod
obișnuit, se fac alte analize și investigații prin imagistică medicală și se confirmă prin biopsie.[8]

Multe tipuri de cancer pot fi prevenite prin menținerea unei greutăți corporale sănătoase, fără
fumat și fără consum excesiv de alcool, consumând legume, fructe și cereale integrale din
abundență, cu vaccinurile contra anumitor boli infecțioase, fără a consuma prea multă carne
roșie și evitând expunerea excesivă la soare.[9][10] Depistarea timpurie prin teste de depistare este
utilă în cazul cancerului cervical și colorectal.[11] Beneficiile testelor de depistare în cazul
cancerului mamar sunt controversate.[11][12] Cancerul este adesea tratat printr-o combinație
de radioterapie, operație, chimioterapie și terapie vizată.[2][13] Managementul durerii și a
simptomelor joacă un rol important în îngrijirea bolnavilor. Îngrijirea paliativă este în special
importantă în cazul bolnavilor în stadiu avansat.[2] Șansele de supraviețuire depind de tipul de
cancer și gradul bolii la începutul tratamentului.[6] La copiii sub 15 ani la momentul diagnozei rata
de supraviețuire de cinci ani în țările în curs de dezvoltare este de 80%.[14] În cazurile de cancer
în Statele Unite, rata medie de supraviețuire de cinci ani este atinsă de 66% din bolnavi.[15]

În 2012 s-au depistat circa 14,1 milioane de noi cazuri de cancer la nivel global.[6] Acestea au
rezultat în circa 8,2 milioane de morți adică 14.6% din totalul deceselor umane.[6][16] Cele mai
frecvente tipuri de cancer la bărbați sunt cancerul pulmonar, cancerul de prostată, cancerul
colorectal și cancerul de stomac, iar la femei cele mai des întâlnite tipuri de cancer sunt cancerul
mamar, cancerul colorectal, cancerul pulmonar și cancerul cervical.[6] Cancerul de piele în afară
de melanom nu este inclus în aceste statistici iar dacă ar fi inclus, ar reprezenta cel puțin 40%
din numărul total al cazurilor.[17][18] La copii leucemia limfoblastică acută și tumorile creierului sunt
cele mai comune cu excepția Africii unde limfomul non-Hodgkin este cel mai răspândit.[14] În 2012
circa 165.000 copii sub vârsta de 15 ani au fost diagnosticați cu cancer. Riscul apariției
cancerului sporește semnificativ odată cu înaintarea în vârstă și tot mai multe cazuri de cancer
apar în special în țările dezvoltate.[6] Ratele cresc pe măsura creșterii longevității și schimbării
stilului de viață în țările în curs de dezvoltare.[19] Implicațiile financiare legate de cancer au fost
estimate la $1,16 trilioane dolari americani pe an în 2010.[20]

Cauze[modificare | modificare sursă]

Substanțe chimice[modificare | modificare sursă]
 Incidența cancerului pulmonar este foarte corelată cu
fumatul.
Expunerea la anumite substanțe a fost legată de anumite tipuri de cancer. Aceste substanțe se
numesc agenți cancerigeni.

Fumul de tutun, de exemplu provoacă 90% din cancerul pulmonar [21]. De asemenea, provoacă
cancer în laringe, cap, gât, stomac, vezică, rinichi, esofag și pancreas.[22] Fumatul conține peste
cincizeci de agenți cancerigeni cunoscuți, inclusiv nitrozamine și hidrocarburi aromatice
policiclice [23].

Tutunul este responsabil pentru aproximativ unul din cinci decese cauzate de cancer în întreaga
lume [23] și aproximativ unul din trei în lumea dezvoltată.[24]

În Europa de Vest, 10% din cazurile de cancer la bărbați și 3% în cazurile de cancer la femei
sunt atribuite expunerii la alcool, în special cancerele hepatice și ale tractului digestiv.
[25]
Cancerul provenit din expunerea la substanțe legate de locul de muncă poate provoca între 2
și 20% dintre cazuri, [26] cauzând cel puțin 200 000 de decese [27].

Dietă și stil de viață[modificare | modificare sursă]

Radiații[modificare | modificare sursă]
Infecții virale[modificare | modificare sursă]
Cauzele virotice ale diverselor tipuri de cancer:

 Hepatita B și C - ambele conduc la cancer hepatic;

 Virusul Papilloma HPV - cancer cervical;
 Celula Merkel poliomavirus - cancer de piele;
 Citomegalovirus - duce la apariția tumorilor pe creier chiar la tinerețe;
 Virusul Epstein-Barr - cancerul de sânge și al sistemului limfatic;
 Virusul XMRV - cancerul de prostată.
Ereditate[modificare | modificare sursă]
Factori fizici[modificare | modificare sursă]
Cauze hormonale[modificare | modificare sursă]
Alte cauze[modificare | modificare sursă]

Etapele formării unei tumori maligne[modificare | modificare

sursă]
Etapa de inițiere[modificare | modificare sursă]
Asupra celulelor acționează factori mutageni.

Etapa de promovare[modificare | modificare sursă]

Celulele suferă modificări la nivelul materialului genetic.

Etapa de progresie[modificare | modificare sursă]

Celulele încep diviziunea necontrolată, haotică.

Diagnostic[modificare | modificare sursă]

Metodele de diagnostic pentru diagnosticul tumorilor - fie ele canceroase sau nu - sunt în special
imagistice (ecografia, tomografia, RMN, etc), dar pentru un diagnostic corect este necesară
examinarea anatomo-patologică a țesutului afectat, examenul microscopic confirmând și
precizând natura cancerului. Fragmentele de țesut pentru analiză se pot obține prin biopsie sau
prin intervenție chirurgicală deschisă sau laparoscopică, în cazul tumorilor solide, prin puncție în
cazul țesuturilor moi ce pot fi aspirate în seringă (de exemplu prin puncție medulară, în cazul
leucemiilor) sau prin puncție-biopsie cu ace speciale tăietoare cum este cazul biopsiei hepatice
efectuată pentru diagnosticul cancerului hepatic.

Prevenire și tratament[modificare | modificare sursă]

Multe tipuri de cancer pot fi prevenite prin menținerea unei greutăți corporale sănătoase,
fără fumat și fără consum excesiv de alcool, consumând legume, fructe și cereale integrale din
abundență, cu vaccinele contra anumitor boli infecțioase, fără a consuma prea multă carne roșie
și evitând expunerea excesivă la soare.[9][28] Depistarea timpurie prin teste de depistare este utilă
în cazul cancerului cervical și colorectal.[11] Beneficiile testelor de depistare în cazul cancerului
mamar sunt controversate.[11][12] Cancerul este adesea tratat printr-o combinație de radio
terapie, operație, chemoterapie, și terapie vizată.[2][29] Managementul durerii și a simptomelor
joacă un rol important în îngrijirea bolnavilor. Îngrijirea paliativă este în special importantă în
cazul bolnavilor în stadiu avansat.[2] Șansele de supraviețuire depind de tipul de cancer și gradul
bolii la începutul tratamentului.[6] La copiii sub 15 ani la momentul diagnozei rata de supraviețuire
de cinci ani în țările în curs de dezvoltare este de 80%.[14] În cazurile de cancer din Statele Unite,
rata medie de supraviețuire de cinci ani este atinsă de 66% din bolnavi.[30]

Tratamentul profilactic[modificare | modificare sursă]

Profilaxia primară în cancer vizează cauza bolii, atunci când aceasta este cunoscută, și
eliminarea factorilor de risc.

Unele cancere sunt provocate de virusuri oncogene, și ar putea fi prevenite

prin vaccinare împotriva virusului respectiv. Este cazul carcinomului hepatocelular[31], apărut pe
fondul infecției cronice cu virusul hepatitei B și al cancerului de col uterin[32], care s-a dovedit că
apare numai în prezența infecției cronice cu tipurile oncogene de papilomavirus uman (HPV).
Vaccinul împotriva hepatitei B a intrat în uz la începutul anilor 1980, fiind introdus în Programul
Național de Imunizare din România în 1995. În ceea ce privește HPV, există vaccinuri împotriva
a 2 din tipurile oncogene de papilomavirus (16 și 18), responsabile de majoritatea cancerelor de
col uterin (aprox. 70%). S-a dovedit că vaccinarea înainte ca organismul să vină în contact cu
aceste tipuri de virus (adică înainte de începutul vieții sexuale) împiedică infecția ulterioară și
previne apariția leziunilor precanceroase produse de aceste tipuri virale la nivelul colului uterin.
Pe termen lung, se estimează că vaccinarea sistematică a fetelor va duce la o scădere
importantă a incidenței cancerului de col uterin, prin eliminarea cazurilor datorate acestor 2 tipuri
virale cancerigene. Totuși, deoarece vaccinul nu conferă protecție față de toate tulpinile virale
oncogene, este necesar ca și femeile vaccinate să efectueze screening-ul periodic pentru
depistarea precoce a cancerului de col. În România, vaccinurile împotriva HPV sunt disponibile
pentru vaccinare opțională din anul 2007, iar vaccinarea gratuită împotriva HPV, finanțată din
Programul Național de Oncologie, a fost introdusă în campanii școlare în toamna anului 2008 și
s-a efectuat la fetele de 9-10 ani, în clasa a IV-a, numai cu acordul scris al părinților sau tutorilor.
Ulterior, grupa de vârstă vizată a fost cea de 12-14 ani (clasa a VI-a și a VII-a), cu posibilitatea
de vaccinare gratuită și a femeilor în vârstă de până la 24 de ani, la indicația medicului
ginecolog.

Multe forme de cancer sunt asociate cu factori de mediu și pot fi prevenite. Dintre factorii de risc
pentru apariția cancerului, care ar putea fi evitați, fac parte radiațiile ionizante (prin exces de
proceduri de radiodiagnostic sau radioterapie), fumatul, diverse substanțe chimice sau
medicamente implicate în carcinogeneză.

Profilaxia secundară vizează depistarea bolii prin metode de screening în stadiile incipiente,
precanceroase, care sunt curabile prin tratament specific. Metoda de screening depinde de tipul
de cancer vizat. De exemplu screeningul pentru cancerul pulmonar se realizează prin efectuarea
anuală a examenului radiologic pulmonar. Metoda de screening pentru cancerul de col uterin
este examenul citologic Babeș-Papanicolau, care în mod ideal ar trebui efectuat la toate femeile
active sexual de 2 ori pe an sau măcar anual. Pentru cancerul de sân, pe lângă autopalpare sau
palparea sistematică a sânului cu ocazia oricărui consult medical, există screeningul prin
mamografie.