Sunteți pe pagina 1din 4

Moara cu noroc Ioan Slavici -caracterizareNuvela Moara cu noroc ilustreaza epis si estetic conceptia etica lui Ioan Slavici,

iar personajele cu destin tragic din nuvela sunt victime ale incalcarii invataturilor stravechi. Scriitorul este adeptul unui realism popular, in conformitatea cu care ideea de om sarac, dar fericit, predomina in nuvelele sale. Ghita, personaj principal al nuvelei se abate de la morala pronuntata la incepul operei (omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia ci linistea colibei tale te face fericit) si de aceea va avolua inevitabil spre un deznodamant tragic. Complexitatea si capacitatea de a nu surprinde in mof convingator fac din Ghita un personaj rotund, tridimensional. Personajul traieste o drama psihologica caracterizata prin trei pierderi: increderea in sine, increderea celorlalti in el si increderea Anei, sotia lui in el. La inceput, Ghita este un cizmar sarac. El doreste mai mult si sta sub semnul dorintei de a avea. De aceea hotaraste sa abandoneze linistea colibei din sat si ia in arenda carciuma Moara cu noroc unde se va muta cu intreaga familie, fara sa tina cont de sfaturile batranei, mama Anei. Afacerile carciumarului incep sa prospere si acesta incepe sa guste satisfactia castigului cu multa usurinta a banilor si bucuria ca a scapat de saracie. Aparitia lui Lica Samadaul, stamanul ilegal al locurilor, fire rece, insensibila, stapanita, un om rau si primejdios, asa cum bine intuieste Ana, la

Moara cu noroc tulbura echilibrul familiei, dar si pe cel interior al lui Ghita. Cu toate ca isi da seama ca Lica reprezinta un pericol pentru el si familia sa, nu se poate sustrage ispitei malefice pe care acesta o exercita asupra lui. Acesta din urma se simtea amenintat de Samadau, de atitudinea sa de stapan necontestat al locurilor:Ori imi vei face pe plac, ori fac rand de alt om la Moara cu noroc. Evolutia lui Ghita este dramatica; el traieste o drama psihologica si se naste din conflictul interior al personajului-dorinta de a ramane cinstit este la fel de puternica ca aceea de a se imbogati: se gandea la castigul pe care l-ar putea face in tovarasie cu cu Lica, vedea banii gramada inaintea sa si i se impainjeneau parca ochii. Cu toate acestea Ghita este precaut si isi cumpara doua pistoale si doi caini si isi angajase o sluga credincioasa, pe Marti, un inger inlt cat un brad. Toate acestea el le face pentru protectia familiei. Ghita se dezumanizeaza, devine fricos, las, fuge de eul sau real, cauta un alt eu, ce-l va conduce. Din momentul aparitiei lui Lica, incepe procesul de intrainare a lui Ghita fata de familie. Gesturile, gandurile, faptele personajului, tradeaza conflictul interior si se constituie intr-o magistrala caracterizare indirecta. Stralucirea din ochii fostului cismar, bucuria vietii se stinge; Ghita nu mai zambea ca mai inainte, ci radea cu hohote, in cat iti venea sa te sperii de el, devine de tot ursuz. Devine violent, are desturi de brutalitate neintelese fata de Ana si de cei mici. Carciumarul isi dezvaluie trasaturile indeosebi in momentele de maxima incordare si in relatia cu celelalte personaje si cu atentie gesturile, gandurile si framantarile personajului. La un moment dat Ghita ajunge sa regrete ca are familie si copii si ca el nu-si asuma riscul imbogatirii

alaturi de Lica. Prin intermediul monologului interior sunt redate gandurile si framantarile personajului, producandu-se astfel autocaracterizarea: Ei! Ce sami fac? ... asa mi-a lasat-o! ... Ce sa-mi fac daca e in ruine ceva mai tare decat vointa mea? Ghita se instraineaza tot mai mult de Ana, aruncand-o in bratele Samadaului: Joaca, muiere, parca are sa-ti ia ceva dai frumusete. Lica il caracterizeaza in mod direct pe Ghita: Tu esti om, Ghita, om cu multa ura in sufletul tau si esti om cuviinte. Totusi un asemenea om nu-i convine lui Lica pentru ca nu poate sa-l tina de frica. De aceea ii distruge imaginea de om onest, bland si cumsecade in fata celorlalti. Ghita devine complice Samadaului in jefuirea arendasului si uciderea unei femei; la proces jura stramb. Carciumarul isi construieste drama, are remuscari, dar nu este capabil sa opteze durabil. Ghita aluneca definitiv pe panta dezumanizarii, isi pierde credibilitatea in fata Anei si in fata satului. Astfel Ghita arata cum este, cine vrea sa fie, cine poate sa fie si cine este lasat sa fie. Permanent destinul personajului graviteaza intr-o decizie fundamentala careia ii urmeaza un moment in care, datorita orgoliului, personajul revine asupra deciziei luate.El il uraste pe Lica si il vinde, dar joaca fata de el comedia complicitatii subordonate. Ghita colaboreaza cu Pintea, oferindu-i toate probele vinovatiei lui Lica.Are loc o scena a maximi neintelegeri: Ana crede ca Ghita nu o iubeste suficient, iar Ghita crede ca aceasta il iubeste pe Lica. Cu toate acestea, Ghita spera ca Ana sa rezuste tacticii lui Lica. In final, focul purifica acest spatiu, in care crima este singura optiune dirabila: Ghita o ucide pe Ana perzand astfel ultima iluzie despre sine si adus pe ultima treapta a degradarii morale din cauza incapacitatii sale de a-si marturisi patima pentru

bani. In cele din urma, carciumarul va fi omorat, iar Lica se va sinucide. Ghita este un personaj complex, ce traieste o drama psihologica, consecinta nefasta a instinctului exagerat, al bogatiei a nerespectarii morale satului arhaic, in care este puternic ancorata batrana mama a Anei si potrivit careia banii nu contribuie la umanizarea lumei, ci constituie sursa ei de pierzanie.