Lumi viitoare

Imaginează-ți că trăiești în anul 2155. Cum crezi că va fi viața atunci.

o Cum va fi școala?
o Ce locuri de muncă vor exista?
o Cum se vor relaxa oamenii atunci?
o Va fi viața oamenilor mai bună?

Citește următoare poveste SF, apoi discută ideile care ți-au plăcut cu colegii
tăi.

Isaac Asimov, Ce se mai distrau…

În acea noapte, Margie chiar a scris despre asta în jurnalul ei. Pe pagina datată
17 mai 2155, ea a scris: „Astăzi Tommy a găsit o carte adevărată!”
Era o carte foarte veche. Bunicul lui Margie i-a zis odată că, pe când era el
copil, bunicul lui i-a povestit despre o vreme când toate istorisirile erau tipărite pe
hârtie.
Întorceau paginile, care erau galbene şi încreţite, şi era teribil de nostim să
citeşti cuvinte care stăteau pe loc, în loc să se mişte aşa cum ar trebui pe ecran, ştii
tu. Şi apoi, când întorceau iarăşi la pagina dinainte, avea pe ea exact aceleaşi cuvinte
pe care le-a avut când au citit-o prima dată.
-Ai de capul meu... a spus Tommy, ce risipă! Când ai terminat cu cartea,
presupun că o arunci pur şi simplu. Ecranul nostru de televizor cred că are milioane
de cărţi, şi încă mai e bun pentru o grămadă. Nu l-aş arunca pentru nimic în lume.
-Şi la mine e la fel, a spus Margie. Deşi... ea avea doar 11 ani şi încă nu a
văzut la fel de multe telecărţi ca Tommy, care avea 13 ani.
-Unde ai găsit-o?! a întrebat ea.
-În casa mea, a răspuns el fără să o privească, fiindcă citea La mansardă.
-Despre ce e vorba?”
-Despre şcoală.
-Despre şcoală? Ce poţi să scrii despre şcoală? O urăsc! a răspuns Margie cu
dispreţ. Ea a urât întotdeauna şcoala, dar acuma o ura mai mult ca niciodată.
Profesorul ei mecanic îi dădea test după test la geografie, iar ea se descurca din ce
în ce mai rău, până când mama ei a dat supărată din cap şi l-a chemat pe inspectorul
din regiune.
 Inspectorul acesta era un om scund şi rotund, cu o faţă roşie şi cu o cutie plină
de instrumente cu cadrane şi sârme. I-a zâmbit, i-a dat un măr şi apoi a luat profesorul
deoparte. Margie spera că nu va mai şti să îl asambleze la loc, însă el a ştiut-o la
perfecţie şi, cam peste o oră şi ceva, era la loc, mare şi negru şi urât, cu un ecran
mare pe care erau afişate toate lecţiile şi erau puse toate întrebările. Ce păcat! Partea
pe care ea o ura cel mai mult era slotul în care trebuia să îşi pună temele şi testele.
Trebuia să le scrie întotdeauna într-un cod punctat pe care l-a învăţat când avea şase
ani, iar apoi profesorul mecanic îi calcula scorul instantaneu.
După ce a terminat, inspectorul i-a zâmbit şi a ciocănit-o pe cap. I-a spus mamei:
-Nu-i vina fetiţei, doamnă Jones. Cred că sectorul geografie a început să
meargă prea repede. Se mai întâmplă aşa ceva. L-am redresat pentru un copil mediu
de 10 ani. De fapt, matricea ei de evoluţie este destul de bună. Şi a ciocănit-o iarăşi
pe cap. Margie era dezamăgită. Spera că-i vor lua profesorul pentru o vreme. Lui
Tommy i-au luat odată profesorul pentru aproape o lună, pentru că sectorul istorie s-
a şters complet.
Aşa că, i-a spus lui Tommy:
-De ce ar vrea cineva să scrie despre şcoală?
Tommy a privit-o cu un aer de superioritate:
-Pentru că nu era genul nostru de şcoală, proasto! E vechiul tip de şcoală, cu
sute şi sute de ani în urmă. Şi a adăugat cu mândrie, pronunţând cu grijă cuvântul:
„cu secole în urmă”.
Margie s-a dat învinsă:
-Ei bine, nu ştiu ce fel de şcoală aveau pe vremea aceea. A citit puţin din carte,
peste umărul lui Tommy, şi apoi a zis:
-Oricum, aveau un profesor:
-Bineînţeles că aveau un profesor, numai că nu era un profesor obişnuit. Era
un om.
-Un om? Cum poate fi un om profesor?
-Păi, pur şi simplu le spunea copiilor diverse lucruri, le dădea teme şi le punea
întrebări.
-Un om nu-i destul de deştept pentru aşa ceva.
-Ba da este! Tatăl meu ştie la fel de multe ca profesorul meu.
-Nu are cum. Un om nu poate şti la fel de multe ca un profesor.”
-Pariez că ştie aproape tot atâta.
Margie nu avea chef să se certe pe tema asta. A spus doar:
-N-aş vrea să am în casă un străin care să îmi predea.
Tommy a izbucnit în râs:
-Chiar că nu ştii prea multe, Magie. Profesorii nu locuiau în casă. Ei aveau o
clădire specială şi toţi copiii mergeau acolo.
-Şi toţi copiii învăţau acelaşi lucru?
 -Sigur că da, dacă erau de aceeaşi vârstă.
-Dar mama mi-a spus că fiecare profesor trebuie să fie setat ca să se
potrivească cu mintea fiecărui băiat şi a fiecărei fete pentru care predă, şi că fiecare
copil trebuie să fie instruit diferenţiat.
-Pe vremea aceea nici asta nu era la fel. Şi dacă nu-ţi place, nu trebuie să
citeşti cartea.
-N-am spus că nu-mi place, s-a grăbit Margie să răspundă. Ea chiar dorea să
citească despre şcolile acelea ciudate.
Nu au ajuns nici măcar la jumătatea cărţii, când mama lui Margie a chemat-
o:
-Margie! Şcoala!
Margie s-a ridicat:
-Încă nu, mamă.
-Acum!, a spus doamna Jones. Şi cred că-i timpul şi pentru tine, Tommy.
Margie i-a spus lui Tommy:
-Pot să mai citesc puţin din carte, cu tine, după şcoală?
-Poate!, i-a răspuns, nonşalant. Şi a plecat fluierând, ducându-şi sub braţ
cartea cea veche şi prăfuită.
Margie a intrat în camera de şcoală. Era chiar lângă dormitorul ei, iar
profesorul mecanic era pornit şi o aştepta. Întotdeauna era pornit la aceeaşi oră, în
afară de sâmbăta şi duminica, fiindcă mama ei a spus că fetiţele învaţă mai bine
dacă învaţă la ore regulate.
Ecranul s-a luminat, şi a spus:
-Astăzi la matematică vei învăţa despre fracţiile exacte. Te rog pune tema de
ieri în slotul potrivit.
Margie şi-a pus tema cu un oftat. Se gândea la vechile şcoli, de pe vremea
când bunicul bunicului ei era copil. Toţi copiii din vecinătate veneau, râdeau şi
ţipau în curtea şcolii, stăteau împreună în sala de clasă, mergeau împreună acasa la
sfârşitul zilei. Învăţau toţi aceleaşi lucruri, aşa că se puteau ajuta la teme şi puteau
vorbi despre asta.
Iar profesorii erau oameni...
Profesorul mecanic a afişat pe ecran:
-Când adunăm fracţiile ½ şi ¼ ...
Margie se gândea ce mult trebuie să fi iubit copiii de atunci lucrul ăsta. Se
gândea cât de bine se mai distrau ei la şcoală!

o Ți-a plăcut textul. Dacă da, de ce? Dacă nu, de ce?

o Îți aduce aminte textul de ceva anume? O experiență? O carte? Un personaj?
• Evenimentul: Ce se întâmplă în text?
 • Agentul: Cine sunt personajele textului.
• Relizați o scurtă caracterizare a celor doi copii.
• Scena: Indicați indici de timp și spațiu. Încercați să relizeați o descriere a
casei lui Margie.
• Indicați modurile de expunere prezente în text
• Ce rol are dialogul?
▪ Acesta este un text SF (science-fiction). Care sunt elementele prin care
putem încadra textul într-un astfel de gen? De ce crezi că multora le place să
citească SF-uri?
▪ Ce simți legat de modul cum acționează protagonistul?
▪ Ce simți legat de modul cum gândesc copiii?
▪ Te poți compara cu personajele?
▪ Este lumea în care trăiesc aceste personaje asemănătoare cu a ta?
▪ Unde ai prefera să locuiești?
▪ Crezi că autorul ar fi putut face lucrurile diferit/ scris diferit?
❖ Ce fel de politicieni credeți că trăiesc în lumea textului?
❖ Sistemul de educație trebuie să se schimbe?

Temă: scrieți o scrisoare adresată lui Margie, valorificând finalul textului („Margie
se gândea ce mult trebuie să fi iubit copiii de atunci lucrul ăsta. Se gândea cât de
bine se mai distrau.”).