2.3.2.

Trasarea cotelor prin nivelment trigonometric

Metoda se aplică la lucrări care solicită o precizie mai scăzută, iar diferenţele de nivel
dintre punctele de cote cunoscute şi punctele de trasat au valori mari.
Pentru trasarea pe teren a cotelor din proiect prin nivelment trigonometric, se calculează
unghiul vertical (φ) corespunzător diferenţei de nivel (h) (fig.2.13), aplicând relaţia:

  arctg 
h
  
  H A  iA   H B  iA
pr
   arctg  H A  H Bpr 

 arctg
  
(2.86)
D D  D 
 
în care:
D - distanţa între reperul de execuţie A şi
Z punctul B a cărui cotă trebuie trasată.
 Pentru aplicarea pe teren a cotei dată
i
A prin proiect, se centrează teodolitul în
A h punctul de staţie A, se introduce în eclimetru
valoarea calculată a unghiului φ, după care
operatorul dirijează figurantul să ridice sau să
coboare mira din punctul B până când la firul
iA
reticular orizontal va efectua o lectură egală
B cu înălţimea
aparatului. Talpa mirei se va găsi la
D HB pr
NM cota dată prin proiect (fig.2.13).
Fig. 2.13 Trasarea cotelor prin nivelment trigonometric La trasarea cotelor prin nivelment
trigonometric, trebuie să se acorde o atenţie deosebită verificării şi rectificării condiţiei de
index a cercului vertical. Pentru eliminarea erorilor de reglaj, aplicarea unghiului vertical φ sau
Z se va face în cele două poziţii ale lunetei.

2.3.2.1. Precizia trasării cotelor prin nivelment trigonometric

Valoarea erorii medii pătratice ( mH B ) la trasarea unei cote prin nivelment trigonometric se
calculează cu relaţia generală:

mH B   mH2 A  mh2  m2f (2.87)

unde:
mHA- eroarea medie de determinare a cotei reperului de execuţie A;
mh - eroarea medie de trasare a diferenţei de nivel (h);
mf - eroarea de fixare a cotei.
La fixarea cotei prin ţăruşi mf = ± (3-5) mm, iar la utilizarea buloanelor sau a şuruburilor
mf = ±1 mm.
Eroarea medie pătratică mh a diferenţei de nivel (h), din relaţia (2.87) se calculează cu
formula cunoscută:
2
D 2  m 
mh   tg .m 
2 2
  (2.88)
cos 4    cc 
D

unde:
D - distanţa orizontală dintre punctul de staţie A şi punctul trasat B;
m0 - eroarea medie pătratică de determinare a distanţei orizontale;
 m -eroarea medie pătratică de trasare a unghiului vertical.
Aplicaţia 1. Cunoscând toleranţa de trasare a unei cote, impusă prin proiect, să se
organizeze lucrările de trasare a cotei prin nivelment trigonometric. Se cunosc: h  6 cm ,
mHA  2 cm , m f  3 mm , D  50 m ,   10 g20 c .
Rezolvare:
Din toleranţa impusă la trasare se va calcula eroarea medie pătratică de trasare:

h 6
mH B    3 cm
2 2
Eroarea medie pătratică de trasare a diferenţei de nivel (h) rezultă din relaţia (2.87), de
unde rezultă:

mh   mH2 B  mH2 A  m2f  32  22  0.32  2.22 cm

Considerând principiul influenţei egale a erorilor şi revenind la relaţia (2.88) se poate

scrie:

mh   2tg 2  mD2  tg  mD 2

de unde:
mh 2.22cm
mD     9.7 cm
2  tg 2  tg10 g 20c
Eroarea relativă de măsurare a distanţei va fi:
1 9.7 1
 
T 50 515
sau:
D  m 
mh     2
cos 2    cc 
de unde:
 cc  mh  cos 2  636620cc  2.22  cos 2 10 g 20c [cm]
m    195cc
D 2 5000  2 [cm]
Pentru a realiza toleranţa impusă la trasare se va utiliza un teodolit cu precizia de
lectură de lc până la 10 c iar distanţa se poate determina în mod stadimetric.

2.4 Trasarea liniilor înclinate

Trasarea liniilor înclinate (declivităţilor) constă în materializarea înălţimii punctelor de
capăt şi a punctelor intermediare, astfel încât linia ce trece prin punctele respective să formeze
panta sau rampa impusă prin proiect.
Declivităţile pot să fie pozitive şi în acest caz se numesc rampe, iar cele negative se
numesc pante.
Declivităţile se calculează cu ajutorul relaţiilor:
 h
p  tg 
D
h
p %  100tg  100 (2.89)
D
h
p 0 / 00  1000tg  1000
D
unde:
φ - unghiul de pantă;
Δh - diferenţa de nivele între capetele liniei înclinate;
D - distanţa între punctele de capăt;
0 - simbolul de procente;
0
0 - simbolul de promile.
00
În cazul taluzurilor, panta se calculează printr-un raport ce rezultă din exprimarea
tangentei în funcţie de cotangentă:
1 1
p  tg   (2.90)
ctg m
unde:
m - cotangenta unghiului de pantă
Trasarea liniilor înclinate se întâlneşte frecvent la trasarea declivităţilor căilor de
comunicaţie, a rigolelor de scurgere a apelor, a tranşeelor etc. Aplicarea pe teren a liniilor înclinate
se efectuează cu ajutorul nivelelor, teodolitelor şi cu ajutorul setului de teuri.

2.4.1. Trasarea liniilor înclinate cu ajutorul nivelelor

Transpunerea pe teren a declivităţilor, cu ajutorul nivelelor, se realizează prin nivelment
geometric de la mijloc şi capăt.
2.4.1.1. Trasarea liniilor înclinate prin nivelment geometric de la mijloc
Pentru trasarea unei pante p%, între punctele A şi B (fig.2.14), se parcurg următoarele
etape:
– se determină diferenţa de nivel între punctele A şi B:
h  l A  lB (2.91)
– se determină distanţa orizontală între punctele de capăt A şi B;
– se calculează diferenţa de nivel «h», între punctele de capăt, corespunzătoare
pantei impuse:
p%  d
h (2.92)
100
– se calculează în punctul B înălţimea şipcii "I"
I  | h | h (2.93)
unde:
hAB - reprezintă diferenţa de nivel între punctele de capăt (aceasta se ia în valoare absolută
pentru că poate fi şi negativă)
În relaţia (2.93.) se adună diferenţa de nivel h, în cazul când între punctele A şi B se
trasează o declivitate pozitivă (rampă), sau se scade h pentru cazul când se trasează o declivitate
negativă (pantă).
 l' B
p%

lA
A

h
S

h
I
B

Fig. 2.14 Trasarea liniilor înclinate prin nivelment geometric de la mijloc

Pentru verificarea trasării liniei înclinate, de pantă dată p% se va efectua lectura l'B pe
mira situată pe şipca din punctul B. Această lectură va trebui să fie:
lB'  l A  h (2.94)
unde:
lA - lectura pe miră în punctul A;
h - este dat de relaţia (2.92.).
2.4.1.2. Trasarea liniilor înclinate prin nivelment geometric de la capăt
Această metodă se utilizează pentru trasarea unor puncte intermediare pe linia de pantă
dată.
Pentru trasarea în teren a unei linii înclinate de pantă dată (p%), se parcurg următoarele
etape:
– se staţionează cu nivela în punctul de capăt A (fig.2.15.);
– se măsoară înălţimea aparatului I şi distanţele de la punctul de staţie la punctele
intermediare;
– se calculează lecturile l1 , 12 ,13...(elemente de trasare) în punctele 1,2,3 etc, cu
relaţiile:
p%  d A1
l1  I 
100
p%  d A2
l2  I  (2.95)
100
p %  d A3
l3  I 
100
în care:
dA1, dA2, dA3 - sunt distanţele orizontale din punctul A până la ţăruşii 1, 2, 3.
 l3
l2
l1
I
p%
A
1
2
3

d A1 d 12 d 23
d A2
d A3
Fig. 2.15 Trasarea liniilor înclinate prin nivelment geometric de la capăt
Pentru fixarea înălţimii ţăruşilor, operatorul va dirija figurantul să ridice sau să coboare
mira, în fiecare punct, până ce la firul reticular orizontal va efectua lecturile calculate l1, l2, l3. În
acel moment talpa mirei se va găsi pe linia înclinată , la înălţimea proiectată.