AtiUL 1. • No. 46. 20 BANI NUMĂRUL DUMINECA, 31 IULIE, 1905.

A P A R E ODATĂ P E S Ă P T Ă M Â N A

D- Dr. Istrate, comisarul general al Expoziţiei din 1906, care—în calitatea sa de spiritist—a aşezat-o la Filaret, lingă cimitirul Bellu, pentru
c a
să poată sta toată ziua la taifas cu spiritele răposaţilor, consultîndu-î asupra organizare! expoziţiei.
VULTURUL MOLDOVEI si CEI-LALTI va conferi titlul de Privighetoarea Ro-
mînieî.
D-luî general Mânu, din cauza cu­
Senatorul Igrec este
Slut ea zmeul din poveste
Şi-l bătrîn din vechea gardă.
D. Alecu Bădărău s'a apucat să or­ noscutei sale mîndriî, i s'ar putea zice De odată, fără veste, i
ganizeze escursiunî, dovadă escursiu- Păunul, saii dacă vreţi Curcanul Te­ Inima 'ncepu să-l ardă
nea po care a condus-o de la Slănicul leormanului. Şi deveni un ştrengar dă
din Moldova pînă la Brusturoasa. N'a- Cea mal extra calitate,
D-luî Pavlică Brătăşanu, fiind-că Frecvenlînd baluri mascate
vem nimic rău do zis contra noueî n'aro mustăţi, i s'ar putea spune Cla­
Şi alte virtuoase case.
ocupaţiunî a ministrului de justiţie : ponul Romanaţilor. La o astfel de etate
din contră, preferăm să organizozo ex- D-luî Cancicov: Papagalul d-luî Cu ce se fortificase?
cursiunî decît să desorganizczo m a ­ Tacho Ionescu. Cu hapuri miraculoase!
gistratura. Gustul d-luî Bădărău pen­ Dintro pasări numai aceea numită Jorjlcă.
tru excursiunî s'a manifestat de multă Bot-gros ar putea să ne dea o idee
vreme : cea maî celebră excursiune a justă de modestia cu care se înfige d.
sa este cînd a plecat din insula luî Tanoviceanu la discuţia Mesagiuluî,
Panu-Robinson şi, înnotind prin smîr- spre a rezolva procesul din partidul PE DRUM
curî şi prin ape tulburi, a ajuns în fine conservator.
pe ţărmurile Nilului, unde a fost găz­
Prinţul Moruzzi, prefectul do poliţie D. Popescu a plecat dimineaţa, cu
duit şi ospătat do d. Tache Ionescu,
despro ale cărui borbantlîcurl s'a dus trenul de opt şi cîte-va minute. In gară
preşedintele societate! excursioniştilor forfâiau o împestriţeală de costume şi
pomina, s'ar putea numi Cocoşul Ca­
politici din Romînia. vîrste, toţi, toate vesele, bucuroşi că
pitalei.
/'La Brusturoasa, excursioniştii, in scăpau de căldura oraşului din care la
cap cu d. Bădărău, au fost primiţi de I). Ionaş Grădişteanu, care a părăsit
fiecare secundă soseau trăsurile pline
d. Vasile Teodoreanu, profesor. A avut partidul junimist la ţanc, ar fi P o ­ cu pasageri, cufere şi citii. D. Popescu
loc apoi un mare banchet, despre care rumbelul voiajor al guvernului. a văzut cu mirare cum toate aceste co­
„Universul" scrio întro altele : D-luî Rădulescu, din pricina n u m e ­ teţe de carton, lemn sau piele, în care
roaselor sale întreruperi de la Cameră, se transportă nimicurile igienice şi îm­
«Primul toast l'a ridicat profesorul Vasile i s'ar cuvoni Pitpalacul Parlamentu­ brăcămintea absolut trebuincioasă păs-
Teodoreanu care, făcînd o frumoasă compa- lui, iar elocventul d. Aurel Iii oscii ar trărei căldureî animale, cum tonte tre­
raţiune, laudă cu entusiasm meritele minis­ fi Gaiţa Parlamentului. buiau fi «înregistrate» de un acelaşi
trului Bădărău, numindu'l Vulturul Moldovei.» individ, pipernicit şi fără vîrsiâ, care,
Struţul, pasărea caro rabdă enorm
spre a fi mai «expeditiv», cu o mînă
P î n ă acum aveam Boul Moldovei, sotea, n'ar fi de sigur o comparaţie cântărea bagajul; pe cînd cea-l'altă sta
avem acum şi Vulturul Moldovoî: m e - . potrivită pentru Nonea Iancu Bră- întinsă continuu, închizîndu-se iute,
najeria ar fi complectă dacă s'ar de­ toscu ; să se găsească deci alta. pripii, după fie-care cîntăreală, după
cerne şi luî Mocni Fischer titlul de In sfîrşit, — pentru a nu maî pre­ fie-care bacşiş. Nici odată preceptul
Corbul Moldovei. lungi acest joc do societate po caro evangelic: «Să nu ştie dreapta ce face
Firoşte, comparaţia d-luî Teodoreanu cititorii il pot continua singuri la in­ stînga», n'a fost mai bine aplicat şi mai
oste foarte justă : d. Bădărău, ca şi finit, - adăogăm că—dac'ar fi să cre­ la locul lui.
aquila, planează majestos în înnălţi- dem opoziţia—întrogul regim ar fi un Ia t ă i în vagon, grămadă cu o părti­
melo senine ale agenturilor electoralo stol do pasări călătoare care vor sbura cică din cei cari mai adineauri încur­
şi ale proceselor a 20 de lei de la ju­ în curînd de po banca ministerială. cau personalul gărei, căutîndu-se, stri-
Dar ştiut este că opoziţia o tot- gînd pe nume pe cei pierduţi sau cari
decătoriile de pace din Iaşi. O singură «râmîneafl». D. Popescu a băgat repede
rezervă trebuia să facă, insă, d. Teo­ d'auna o cucuvao din al cărei cioc n u de seamă că vagonul unui tren, mai
doreanu: să declare anume că nu l'a ies decît profeţii negre. ales accelerat, e un salon, un local,
asemănat pe d. Alecu Bădărău cu un Tarascnn.
ori cum veţi voi s ă i numiţi, care cere
vultur pentru motivul că ornitologii un anumit fel de îmbrăcăminte, o anu­
clasifică această pasăre printre pasă­ mită purtare. A observat cum două cu­
rile de pradă. coane, care s'aii scoborît la Chitila, pen­
tru a face o călătorie de zece minute,
Dar orî-cît de meritat e epitetul elo­ HAPURI MIRACULOASE găsiseră că e necesar să 'şi orneze capul
gios dat d-luî Bădărău, să vedeţi insă cu nişte umbrele de pălării înfăşurate
că tot or să se găsească invidioşi carî Baritonul Poenaru, cu cap cu tot, înt'un tulpan albăstrui,
să i-1 conteste, chiar printre colegii şi Făcînd, ştiţi, pe impresara, din cel cu eare cîrciumaril îşi acoperă
amicii d-sale. Juca art'adevărată, mititeii ca să nu 'I mănînce muştele.
Par'că văd, do pildă, pe d. Cantacu- Ce mergea ca şi tramcaru Tot drumul, şi probabil că tot restul
zino, caro va găsi exagerată compa­ Pe o stradă nepavală. vieţii, d. Popescu nu a putut nici mă­
raţia. Dacă d. Bădărău, simplu mi­ Dar la un moment fu lată, car bănui conformaţia ceior două figuri
nistru, o un vultur, atunci ce mal poate Nu mal găseai loc la Raşca ascunse turceşte la spatelo voalului pe
fi d-sa care o şeful guvernului f Chiar de-at fi plătit bumaşca ! care vîntul ce intra pe fereastră din
Oare ce se întlmplase cînd în cînd îl lipea de nasul stăpînti,
Ştim că aşa zisul element democratic Pe-a căzut pe dînsul pleaşca ? scoţîndui în relief. Cîte-va, înfăşurate
din partidul de la putere caută să mic­ De chesat se vindecase în lungi «capoate» subţiri, botezate »"a-
şoreze-po d. Cantacuz'no şi s ă i com­ Cu «Hapuri miraculoase»! ter-proof, păzitoare de praf sau alte nu­
pare numai cu o cloşcă cu pui, făcînd miri venite din afară odată cu impor­
aluzie răutăcioasă şi la faimoasolo ouă Domnul şi Doamna Cutare tarea mărfei, stau smirna ca nişte că­
şi la fii d-luî Cantacuzino cărora li s'a E-o pereche care n'are lugăriţe în strană.
hărăzit tuturora demnităţi înnalto în Nici un chinder pîu'acuma. Patru doamne aii ocupat ferestrele
Stat. Dar noi protestăm contra unor El, fiind în disperare celor patru «compartimente», fie-care
asemenea răutăţi. Că nu se îngroaşă... gluma, cu spatele şi restul corpului spre cei
'Şi-a trimes nevasta numa de pe bănci. Dumnealor, ca să nu piardă
Dar să ne întoarcem la Vulturul nimic din plăcerile ce poate procura
La Slănic, el la Sinaia,
caro a pus ghiarolo pe Moldova. Ia să ' Şi perfect îl prii baia iuţeala unui tren ce fuge 60 kilometri
vedem cu co pasări ar putea fi ase­ Ncvestichel Iul frumoase, pe oră, scot capul afară, întind gîtul
mănaţi ccî-l'alţl oameni politici din Luînd doctorie... d'aia : ca să vadă mai bine — tot corpul se
blocul guvernamental. Un copil îndată scoase ondulează de la călcîe pînă la umeri,
D-luI Tache Ionescu, de sigur, i se Cu hapuri miraculoase I înflorind spectatorii invizibili ei — cu-
 rentul lo face să fluture cele cîte-va
şuviţe de păr scăpate din furca acelor
cu picioarele sucite în spirală. Unii
citesc jurnale, sărind rîndurile odată
cu sdruncinătura vagonului obligat să
schimbe linia la «macaz» ; alţii fac
curte. Restul se plimbă în lungul uli­
cioarei strimte în care dau uşile celor
patru cutii-compartimente.
Conversaţia so încinge repede între
persoanele de acelaşi sex. Şi cum s'ar
sfii unul de altul cînd clasele unui tren
sunt adevărata emblemă a claselor so­
ciale socotite de pe bogăţia materială
a individului. Pasagerii unul vagon de
clasa Il-a, clasă socială mijlocie—clasa
burgheziei putrede, zic socialiştii—sunt
foarte demni unul de altul — nu sunt
supuşi, proporţional cu drumul parcurs,
la aceeaşi taxă!—fie-căruia îl este ier­
tat, aî n'al chef, să'ţl adreseze sacra­
mentalul : «D-voastră unde mergeţi ?»
Şi să mă credeţi că puţin îi pasă lui
«unde mergeţi» ; destul că a intrat în
vorbă. De aci încolo, nici cel mai abil
judecător de instrucţie nu te descoase
cum unii au îndrâsneala de a o face.
Intîmplarea a voit ca d. Popescu să
dea peste însăşi bărbierul ce în fie-care
săptămână îl rade şi îi potriveşte părul
pe la urechi în schimbul sumei de un
lefi. Onorabilul, care cel puţin odată
pe zi cîntâ din foarfeci marşul mortuar
al părului retezat la nivelul pieptenu­
lui ce se plimbă ca o greblă pe pielea
capului, avea o şeapcă de biciclist,
râsfrintă în dreptul urechilor lungi,
subţiri şi scofîlcite în afară la partea
superioară, un fel de capac pleoştit de­
asupra unei figuri lucioase cu reflecţii
oacheşe de piele unsă cu«cremă cavaler»
Dumnealui se duce «numai pînă la
Sinaia»—staţiune climaterică a aristo­
craţiei, vâcsuitorilor de ghete, birjari­
PURICII VIEŢEI
Urrjbun amic la alţii te critică. Soţia
Iţi oţeteşte viaţa. O poliţă. Chiria.
O rată întîrziată la croitor. O boală.
Condee, cărţi, ghiozdane : copiii merg la şcoală.
O tax'asupra lefeî. Un mic pamflet te'njură.
O 'ntîrziere 'n slujbă şi şeful face gură.
Un chelner cam obraznic te scoate din sărite
Un anonim îţi scrie denunţuri otrăvite.
O muscă'n farfuria cu ciorbă. Vecinie ghele
La table. Guturaiurî. Durere de măsele.
Pierzi un căţel pe stradă. Băiatul tău declamă,
Actor vrea să se facă, încurajat de mamă.
II baţî. F u g e d'acasă. Fetiţa repetentă.
Cu un coleg de slujbă o ceartă violentă.
Pierzi un proces c'o rudă pentr'un pogon de vie.
La cafenea'ţî citeşte un tip o poezie.
Fileaz'o lampă 'n casă. O gheată te cam strînge.
P e cînd citeşti o carte, hop un copil că plînge.
Cazi şi'ţî scrîntestî o mînă...
...Nimicuri! Nici o dramă !
Nici o apoteoză ! Tablou de panoramă !
Banal şi şters ţi-e viaţa de griji mărunte plină.
Dar totuşi, doreşti moartea—suprema ţacherlină,—
Să nu mai simţi în juru'ţî cum saltă şi se mişcă.
Puricăria asta de griji ce te tot pişcă! .
C y r B n o

lor cu cauciuc şi o companie de var-

diştl trebuincioşl slujnicelor din casele
boereştl—oraş cu care, încă de acuma
15 ani, pe cînd era ucenic la Moş Pe­
tre, face comerţ cu pitpalace, canari şi
încrucişări de scatii, pasări cîntătoare
şi îneîntâtoare, cu viersul limpede în
răcoarea subţire a dimineţel ce la fie­
care 24 de ore scoboară din înălţimile
munţilor.
D. Popescu omoară timpul în crîm-
peie de conversaţie banală ; şi cînd
bărbierul se pierde în explicări mira­
culoase, d. Popescu, bucuros că a scă­
pat de povara vorbei, dă drumul gîn-
dulul .-niirea, minute întregi rămîne mut
în faţa cîmpiilor ce fug pe la fereastră
şi care spre fund, unde se opreşte pri­
virea, par nemişcate.
Staţiile se perindează monoton, cu
aceleaşi capete vîrîte în şepci galonate,
ce daii năvală spre coada trenului ca
să ia «corespondenţa». Un minut de o-
prire, două saii mal multe....
— Gata ? — Gata I răspunde cel în­
trebat ; d. şef de tren suflă într'o mu­
zicuţă... meeeee !... maşina fluerâ, por­
neşte tîrînd în urmă'I şarpele de va­
goane.
Şi după fie-care pornire : cine s'a
suit la cutare?.... Cine rămîne la sta­
ţia cutare?... întreabăd. conductor tre-
cînd din vagon în vagon.
— Sinaia !
Staţie al cărui peron timp de 20 mi­
nute e transformat în salon, în care
Dragoste pe timp de vară.
cocoanele, de mai multe ori pe zi, vin
să palăvrească cu prietenii ce trec «din­
colo», sau să cancaneze pe spinarea e-
venimentului la ordinea zilei : flagrant
delict de adulter, intrigi amoroase,
schimbări de situaţii matrimoniale, şi
alte nimicuri, care, ca şi nimicurile ce
le înfrumuseţează corpul, constituesc
bucuria vieţii lor.
D. Popescu ţine ochii pe şeapca băr­
bierului cu două colivii în mînă... răs­
punde încă odată salutului trimes din
pragul useî de la «esire»...
— Gata?
— Gata!
— Meeeeee !
Trenul pleacă.
— Buşteni!
Mal toţi călătorii se reped la feres­
MOFTURI
Fifi : Ce face bărbatul tău
toată ziua pe căldurile astea ?
Titi; Mă iartă !
Fifi: Dar tu ce faci ?
Titi: li daii motive.
tre, strigă după hamalii ce fug risipin-
du-se în lungul şirului de vagoane.
Publicul de pe peron se mişcă şi el,
ţesîndu-se în direcţii contrarii, unii
căutînd pe cel aşteptat, alţii ca să vadă
«cine a maî venit». Şi tocmai departe,
din ultimele trei vagoane de marfă,
cîţl va în uniformă dau peste cap cu-
fereleşi «baloturile» celor cari râmîn la:
— Buşteni!... opt minute— sbiară a
doua oară d. şef de tren.
D. Popescu, împins de cel înghesu­
iţi pe ulicioara vagonului, se dă jos în
braţele unui hamal ce tocmai voia să
se sue... face doi paşi...
— D. Popescu!... Ce surpriză!
E glasul d-nel Ionescu, urmată ime­
diat de consortul el legitim, foarte
grav în dosul ochelarilor lut de miop
în toate.
 Ea.— Spune, dragă, tot aşa de urîta sunt şi eu cu pălăria în cap ?
D. Popescu se simte măgulit că fu­
sese distins în atîta mulţime, dar nu
înţelege pe : «Ce surpriză» ! când în­
săşi Madam Ionescu i-a scris să vie
negreşit, dumneaei fiind în pericol «să
moară de urit, departe de ceî carî îl
iubeşte şi să ştie că este iubită».
Un alt şiroi de fiinţe mărit cu noul
sosiţi, isbeşte pe d. Popescu, trimiţîn-
du-1 să se lipească de pieptul d-nel
Ionescu care se propteşte de d. Ione­
scu, nemişcat la spatele eî. D. Popescu,
confus, neştiind ce să mal facă cu mîi-
nile, cu una ridică minuşiţa albă, grasă
a d-nel Ionescu, pe care o sărută a-
păsat, pe cea-l'altă o întinde în lături,
d-lul Ionescu, urîndu-I: Bine te-am găsit!
Şi cînd învălmăşala s'a mal potolit,
cîte-şl trei, d. Ionescu înainte, es din
gară odată cu trenul care a plecat gî-
fîind spre staţia Azuga.
N a c D. Ţăranii
D I A L O G
— De cînd n'aî maî văzut pe Titi ?
— Nu maî vorbesc cu dînsa.—Este o per­
soană imorală — închipue-ţî soro, are relaţii
platonice cu însuşi, bărbatul său.
D ă i i i c u de l a F e l e l e !
INTRE SENATORI
— De cînd nu maî faci pe berbantul ?
— De trei anî.
— Bine staî, nenişorule, eu de şeapte anî
i-am pus cruce !
— Eu, monşer, zice un al treilea senator,
pot exclama încă : Garda moare dar nu se
predă !
— Cum aşa ? Ce faci ? Dâ-ne si nouă re­
ţeta !
— Foarte simplu : mă duc în fie-care seară
la grădina Raşca şi după ce văd piesa Ha­
puri miraculoase... mă 'nţelegî!
— Ce spui bre, are vr'un efect?
— La sigur dragă, din senator devii pe
dată deputat!
 P O L I T I C A Şl C Ă L D U R A
Nu contrazic presa liberală care
susţine că săvîrşirea neobicinuită a
alegerilor comunale şi judeţene în to­
iul „sezonului mort,, vădeşte slăbiciu­
nea guvernului care,neputîndu-se bizui
pe căldura simpatiilor corpului elec­
toral, este silit să cauto un aliat în
căldura caniculară a lui Iulie.
Această temere de a înfrunta po
alegători este cu atît maî remarca­
bilă, cu cît ea se manifestă de către
u n guvern care se lăuda cu forţa Nu­
mărului formidabil.
U n a din proprietăţile de căpetenie
ale căldureî este de a dilata; cu fai­
mosul Număr, însă, s'a intîmplat din
potrivă : în loc să se lăbărţeze, ol s'a
contractat,—pcsemno că a fost muiat
prea tare de revărsarea Nilului şi a
scăzut la apă ca o vulgară poroche
de pantaloni do dril.
Confirmind această constatare a
proseî liberalo, noi aceştia din jurul
„Furniccî" — cari suntem politician!
cum sunt alţi! „vînătorî de Dumi­
nică" — nu no putem stăpîni de-a
constata cu nepărtinire in acelaş timp
şi ciudata atitudine a opoziţiei libe­
ralo.
Maaarelo partid liberal s'a abţinut
pe toată liniea de la alegeri, subt
nostimul cuvint că ele se efectuează
pe o vreme prea călduroasă.
Dar bine, onorabililor, aţi strigat
zilnic că ţara o po marginea prăpas­
tie!, că guvernul actual o o primej­
die naţională, că mîntuirea numai de
la voi va veni şi trebue să vie cît maî
neîntîrziat. Iar cînd s'a înfăţişat pri­
lejul să salvaţi biata noastră ţărişoară,
aţî făcut stînga împrejur şi aţi por-
nit'o in pas de infanterie grecească
la moşii, la Sinaia, la Aix Ies bains,
orî în pivniţele Banco! naţionale, unde
vi so pare că o maî răcoare şi vă
prieşte maî bine ca orî unde.
Rideaţî,nu fără temeiu, aniî trecuţi,
de armistiţiile neceruto pe cari le a-
corda guvernelor liberale opoziţia can-
tacuzinistă, îndată ce mercurul în-
cepoa să se urco în termometru. Apoi
să nu rîză acum lumea şi do voi ?
Pentru ce acordarăţi guvernului ar­
mistiţiu ? Pe motiv că vă e greu să
luptaţi po căldură ! E serios ?
F a p t a voastră seamănă cu a unuia
care se laudă că-I un înnotător straş­
nic şi văzînd cum o fiinţă omenească,
la doi paşi de ol, se înneacă în baltă,
îşi răsuceşte liniştit o ţigare şi refuză
să o salveze de la moarte, de teamă
ca să nu'şî udo hainele sărind în apă.
Cum ? Ţara piere, zicoţî voi, şi nu
alergaţi s'o scăpaţi do teamă că o să
năduşiţi prea taro şi o să vi se şifo­
neze gulerele cămăşilor ducîndu-vă
la urnă în luna luî Cuptor V
O asemenea abţinere din partea
partidului d-luî Carp e explicabilă,
întru cît acest partid nu s'a furlan-
Colonel doctor Condemin
disit nici odată cu puterea luî elec­ — Sâ'ml dai şi mie să gust din pe­
torală, ci îşî manifestă fiinţa şi per­ pene !
sonalitatea pe alte căi de cît pe ace­ — Bine.
lea pe cari mişună masalagii! şi bă­ Pepenele şi caşcavalul sunt aduse pe
masă.
tăuşii a 5 le! de cap, plevuşcă agen­ — Dâ'ml şi mie o bucăţică de caşca­
ţilor, corupţiunea şi brutalitatea subt val, zice cel cu pepenele.
toate chipurile. — Nu pot, dragă, d'abia mă satur eu.
Dar voi, domnilor liberali, vă faliţi — Aşa ? Foarte bine. Dacă nu mă
că avoţî o organizaţie electorală gro­ bagi în caşcaval, te scot şi eu din pe­
zavă şi o armată numeroasă şi invin­ peni I Coc«.
cibilă, insuiloţită de convingeri ' tari,
gata de or! ce jertfe.
Oare s'a ovaporat armata asta din
cauza căldurilor luî Iulie ?
Ciudat şi caraghios.
VINO, LINO!
Mărturisiţi maî bine că încă nu
v'a ajuns chesatul opoziţie! caro vă Lino,
insuflă do obicoiu vigoare şi virtuţi Vino,
civico robuste, mărturisiţi că maî a- Te a d o r !
veţî încă în pătulelo voastre de re­ Pentru tine sunt în stare
zervă hrană adunată in vremurile do Să comit, Lino, prostia
belşug ale putere!, şi că deocamdată cea maî mare
puţin vă sinchisiţi dacă—vorba voa­ Pe caro
stră—„conştiinţa naţională o sugru­ O comite-un muritor:
mată şi pactul nostru fundamental Da, sunt gata să mă'nsor !
violat de nişte vampirî car! au înfipt Va fi groa căsătoria,
cuţitul pînă la os in rărunchii Naţi­ Vaî,
une! şi i-a supt tot sîngelo luîndu-î Căcî do mine sărăcia
pînă şi cenuşa din vatră,"... etc. Nentrerupt so ţine scaî.
Dar,
O fi patria în primejdie, dar cum
N'am habar,
să renunţe Musiii Costique Stoicesco
Lino,
la vilegiatură ? Voyons donc, ce n'est
Vino!
pas Cllic ! J o r j u DclamidiHi
N'o s'avem adesea, dragă,
Niciun cinci pentru o braga ;
Insă 'n loc do o mîncaro
Ne-om hrăni cu-o sărutare.
LA BIRT Iar cînd ne-o găsi nevroza
Şi să ne'mbătăm vom vrea,
La «Restaurantul Presei» de pe stra­ Draga mea
da Academiei, noaptea, după ieşirea de
Vom dubla,
la teatre, doul actori supează în mod e-
conomic. Unul comandă la un moment Vom dubla atuncea doza,
o felie de pepene, celălalt caşcaval gre­ Ş'om umbla pe trei cărări
cesc la grătar. îmbătaţi do sărutări.

Mişulică Mincov
Nu o s'avem lămpi în casă,
Dar privirea ta focoasă,
Ca şi stolele din zări,
Ne vor face o lumină
Cît trei zecide luminări
Do stearină.
Ş'apol dacă n'am, femee,
Perne 'n patul meu, zău, ce o ?
Nu-I nimic !
Căci pe sînu'ţi magnific
Ca pe-un puf de gîsculiţă
Voiu dormi, scumpă fetiţă ;
Nimeni să nu mă mai scoale
Do pe perna albă, moale.
Dar, de ce să'ţl maî vorbesc,
Vorba lungă-î sărăcie :
Mă iubeşti şi te iubesc,
Ia-mă Lino, dă-te m i e ;
Tinereţea şi amorul
Sunt averi de nedescris,
Ah, nu le da cu piciorul
Capot nu le maî găseşti ;
Iar Nababul din Floreşti
Şi eu Rotscliild din Paris
Pentr'un astfel de tezaur
Ar da sacî întregi cu a u r !
Lino
Vino,
Soarta ta d'a mea anin-o !
Kiriak Napadarjan.
R E G E N E R A R E A IAŞILOR
«Adevărul» este informat că guver­ articole sensaţionale de reportaj a-
nul are de gînd să mute. Curtea de supra sinuciderilor ce s'ar produce
Casaţie la Iaşî, pentru a maî da pu­ în abondenţă în acest nenorocit oraş,
ţină viaţă celei d a doua oropsite Ca­ care în acest moment stă prost chiar
J
pitale.
Cu alte cuvinte, d. Bădărău . imi- diverse
tează pe eminentul bărbat .de Stat
amicul nostru Leonida Condeescu guvernul nu ar da o subvenţie Miţiî
care, pentru a înălţa urbea sa natală,
nu a ezitat să ceară guvernului chiar
transferarea podului de peste Dunăre
la Mizil.
«Adevărul» observă cu dreptate că
transferarea Curţeî de Casaţie n'ar fi
mare pricopseală pentru oraşul Iaşî,
care ar avea nevoie maî mult de un
impuls economic.
Atunci, ce-î de făcut ?
Iată părerile noastre în chestiunea
aceasta.
Dacă î vorba de mutat ceva la Iaşî,
s'ar putea muta în primul rînd Expo­
ziţia d-luî Dr. Istrate, tot e ea ambu­
lantă; s'a mutat deja pînă acum de
la Cotrocenî la Moşi şi apoi la Fi-
laret; o mutare în plus sau în minus
nu-î va face nicî un deranj, maî cu
seamă că Expoziţia pentru un mo
ment se prezintă în starea embrio­
nară a unor circulari. Ce ar fi adică
dacă d. Dr. Istrate ar expedia circu-
lările de la Iaşî, în loc să le trimeată
de la Bucureşti ?
Dar atît n'ar fi de ajuns.
E vorba să se înfiinţeze o loterie
de Stat. De ce nu s'ar creea maî
bine o ruletă, ca la Monte Carlo, a-
vînd reşedinţa la Iaşî ? Graţie acestei
rulete, suntem siguri că toţi grecii
de la Brăila şi Galaţi 'şî-ar strămuta
domiciliile la Iaşî. Iaşiî ar cîştiga e-
norm din punct de vedere economic,
iar presa locală ar prospera făcînd
şi din punctul de vedere al faptelor
Pe Iîngă aceasta, pentru ce oare
Biciclisteî, Lilly şi altor cîteva demi- GIGG
m o n d e n e j r u n t a ş e , cu obligaţia ca să
se transfere în interes de serviciu la
Iaşî? Vă închipuiţi ce suită numeroasă
de băeţî de banî gata, de minori rb
sipitorî, de babalîcî galantomî, ar urma
pe aceste centre de aţracţiune ! Co­
merţul Iaşilor ar folosi colosal.
Supunem aceste propuneri la cu­
noştinţa guvernului, care nu ne în­
doim că le va aproba.
laşul redivivus ! «hiţă
C Î N T E C DE MODĂ NOUĂ
Iubirea chin, iubirea foc,
Iubirea clipa de noroc,
Ce dăruită ni-î de Zt-î
Ca să ne-apropiăm de el.
Sorbi cea mal tare din beţii
Din buze dulcî, trandafirii.
. O, de ar dura o veşnicie
Delicioasa nebunie !...
Dar visele se duc 'n sbor
Şi totu 'n lume'I trecător.
Ni-i viaţa un vremelnic dar
Şopteşte gîndul cel amar.
Să treacă deci sub cer cu soare
In nesfîrşită sărbătoare
Al Domnului divin cadou
Şi să te duci ca un erou...
Cît bate inima în piept
Eşti om într< g şi eşti în drept
Din darul tău să risipeşti,
Să rîzl, să cîiiţl şi să iubeşti !
Pe o caldă 'nbrăţişare 'n schimb
Să dai şi-al nemuririi nimb.
Chiar viaţa dă pe o sărutare
Şi nimeni nici o treabă n'are.
Iar cînd povestea s'o sfîrşi
Inchină-te şi zi : mersi !. .
Miml P l n s o n .
G I M N A S T I C Ă DE PARTID
Intr'una din zilele trecute, ziarul Dimineaţa
s'a burzuluit pînă'n ziuă sub pretext că d.
N. Velescu, cel cu un'spre-zece degete
la două mîinî, s'a apucat să facă «gimnas­
tică de partida.
Ceea-ce afirmă sus-numitul ziar e o cu­
rată calomnie.
«Gimnastica de partid» n'a fost inventată
nicî practicată de d. N. Welescu—cel cu W ;
ea fiinţează încă de pe timpul cînd pentru
prima oară cetăţeanul romîn a fost chemat
la vot. Şi pentru că de multe orîNeaGhiţă
sau Nea Niţă uitau ca partidul de la putere
e cel pe care îl «vrea ţara», Popa-Tache,
Foloştină, Manolescu-Lungu, Olangii şi alţi
vestiţî maeştrii în mânuirea bîteî, se însăr­
cinau cu educaţia lor fizică, bătîndu-le... şeaua
ca "ă priceapă capul.
L la mînă.
Numitul ziar se maî plînge că onorabilul
maestru de scrimă şi gimnastică N. Welescu
(l m. 80 înălţime) a format o societate de
gimnastică în care se găseşte primarul Ca­
pitalei, unul din ajutoarele sale, cutare con-
ţilier, cutare avocat etc. etc. dar nici un alt
maestru de scrimă, gimnastică, sau persoană
cunoscută în ale sportului. Şi că toate coti­
zaţiile să fie trimise d-luî Ilie Dumitrescu
casier, şi pînzar de meserie, stăpînul cunoscu­
tului magazin cu firma : La balon.
Că într'o societate cu menirea de a răs-
pîndi gustul de gimnastică, nu se găseşte de
cît un singur maestru — iniţiatorul fondăreî
eî — să nu ne mire ştiut fiind că există
«birouri» compuse dintr'un şef, doî sub-şefî,
un uşier şi nicî un copist, singură glorie
pură a d-neî Administraţie.
Că d. Primar face parte, iarăşi să nu ne
surprinză : dumnealui, ca om prevăzător ce
e, şi-a plătit «cotizaţia» şi pe timpul cît va
sta în opoziţie, numind pe d. N. Welescu în
comisia de recensămînt de pe urma căreia
primeşte io fr pe zi. încă trei societăţi la
fel — dă'î Doamne ! — şi d. N. Welescu va
ajunge să încaseze o infimă lefşoară de mi­
nistru.
Cît priveşte pe d. casier Ilie Dumitrescu,
cu firma: La balon, n'am de cît să'l felicit,
mulţumind în acela.ş timp şi luî D-zeu că în
curînd—cine ştie ?—îmi va fi dat să văd şi
un casier fugind cu balonul. E chiar posibil
ca sâ'i găsească cîrma .. spre America.
Şi toate acestea, d-niî mei, ştiţi pentru ce ?. .
Pentru că d. ministru al cultelor şi instruc­
ţiunel publice nu 1-a numit, ca de obiceitî,
la Sanatoriul din Predeal.
D-le Ministru, fii bun şi nu'I uita. Nu ve­
deţi ce face dacă îl lăsaţi acasă ?
Kae S a l t i m b a n c i i .

J U D E C Ă T O R I A OCOLULUI IV

Sub titlul «0 vizită la judecătoria

Ocolului IV», ziarul «Ţara» publică un
articol prin care aduce mari elogii l-lul
judecător Cotadn, pentru modul cum se
prezintă localul acestei judecătorii.
«Ţara » zice :
«Cu plafondul el nalt, primind o discretă
lumina de sus, cu pereţii tapetaţi sombru, în
careţi» ce. ?) tabloul luî Christ pe cruce.atîrnat
de asupra fotoliului judecătoresc, face o pată
luminoasă sala de şedinţe produce o exce­
lenta impresie asupra vizitatorului, nedeprins
cu atîta curăţenie, în asemenea localuri».
Rfdactorul dr la «Ţara» parcă ar vorbi
de cainâriile din strada Patria şi ca­
lea Văcăreşti, cînd spune că vizitatorul
nu-I deprins cu curăţenia în asemenea
localuri, adică în judecătorii. Redacto­
rul de la «Ţara» are aerul să spuie că
în (c.le-l'alte judecătorii al să vezi pe
podi le mormane d e mucuri de ţigări,
di- coji de pepene, gunoaie şi alte mur­
dării ş că sunt nemăturate cu anii ca
uliţele Constantinopoluliil. Că, în fine,
este o raritate pr^z^nţa lui Christos pe
cruce într'o judi-cătorie.
Asigurăm pe «Ţara» că informaţiile
el sunt cu totul nei xaete.
Dar redactorul «Ţărei» ne semnalează
o particularitate pe care în adevăr o
po>edă numai judecătoria Ocolului IV:
«Am intrat în cabinetul judecătorului şi
primul lucru ce mi a atras atenţia a fost por­
tretul ministrului de justiţie, d. Al. Bădărăii,
atîrnat pe peretele din dreapta».
Asta da, e ceva original. Dacă d. Co-
tad«a avut frumoasa idee de-a pune pe
Christos pe peretele din mijloc şi de-a
alinia pe d. Bâdănsu pe peretele din
dreapta, nu maî rămîno di-cît să spîn-
zurela stingă crucificatului portretul
d-lnl Aicheiikaţ, secretarul ministrului
dr justiţie.
Redactorul «Ţărei» se entusiazmează
ast fel în faţa portretului d-lul Bădăran:
«Cu privirea sa serioasă, păzitorul sigiliilor
Statului, cum ar spune «Epoca», priveşte
franc înaintea sa, ca omul care nu cunoaşte
alt drum, di: cît acel al dreptăţeî».
Cum se schimbă vremurile !
Astă-zl d. Bădărăii a ajuns să pri­
vească franc în localul unei judecătorii
din Bucureşti, iar acum cîţl-va ani îm­
puşca franc în localul judecătoriei din
Iaşi !
Trebuie să fim recunoscători d-lul
Cotade care 'şl a mobilat în mod aşa
de simbolic judecătoria.
Klx.
V rată directorul teatrului Iată de beră­
0 mare reformă a d-luî Al. Daîila
Nu putem fi acuzaţi că am aplaudat
cu prea mare frenezie improvizarea d-luî
Al Davila în director general al Tea­
trului Naţional.
EI bine, astă-zl, ca să arătăm că am
fost totdeauna imparţiali, înregistrăm
cu stupefacţie că d. Al. Davila a făcut
la teatru o reformă în adevăr extra-or-
dinară profitînd—în sensul onest al cu-
vîntulul — de reparaţiile ce se fac la
Teatrul Naţional.
Iată ce scrie în această privinţă zia­
rul «Ţara» :
«Aducerea apei şi instalarea lavoarelor,
corespunde unei vechi cereri a artiştilor. In-
tr'adevăr, li se aducea acestora din urmă a-
cuzarea că prea... beau multă bere... In lipsă
de apă, era fatal ca artiştii să recurgă la
bere. care putea fi urcată mult maî uşor în
cabine.»
Care va să zică, o să vedem în sta­
giunea viitoare, pe artiştii Leonescu,
Brezeanu, Liciu, etc. consumînd numai
prăjituri, bomboane englezeşti şi beltea
de gutui, şi bînd cîte zece doniţl de
apă pe zi.
Va fi ceva miraculos !
Dar felicitînd pe d. Davila pentru
că a introdus cura luî Kneipp internă
la teatru, nu ne putem abţine de a re­
leva neagra ingratitudine pe care o a-
riile Gambrinus şi Cooperativa, cărora
le dă o lovitură simţitoare convertind
la antialcoolism pe artiştii noştri.
Tocmai d-ta domnule Davila, vete­
ran «bătător de drum do berării», pro­
pria d-tale expresie pe cînd serial la
ziarul «Vremea»?
Tocmai d-ta să persecuţi po Gambri­
nus şi Cooperativa, unde 'ţi-al petrecut
anii cel maî frumoşi al negrei opoziţii?
Şi mal e ceva :
Nu ştim cum vor primi artiştii re­
forma aceasta pe care am putea-o numi
o nOuâ ediţie a picăturilor lui Davila.
Cum or să înghită aceste picături cari
nu sunt nici de şpriţ, nici de bere, ci
de apă chioară?
Sarsailă
 O SCĂPARE MIRACULOASA cunsesem de frica albinilor.
— A, splendid miracolos, ce frumos !
Eîi de colo ciulesc urechile,mă uit şi ce'mi
văzură ochiî. Cele două d-re cu mama lor
se desbrăcau ca în Sahara ca să facă baifc
în Sabar. Băiat modest cum sunt, închid o-
chiî şi tac. Tac al naibi, c'aşa m'a făcut papa
mucalit al naibii şi hoţoman !
Această din urmă calitate am descoperit-o
în urmă, să vedeţi cum. După ce ele au in­
trat în apă eu de sus de pe dîmb în tufiş,
am strănutat fără voie
— O, mamă, e cine-va sus, xise una.
— Un om ?
— Da, zău !
Vai de mine, are să ne fure pantalonii!
— Bine că eii n'am venit cu pantalonii,
n'are ce s-t'mî fure, zice cea maî jună.
— Este cine-va sus vai de mine, zice alt
glas din apă.
— Noi cînd am venit n'am auzit pe ni­
meni şi acum văd o pereche de haine de
domn într'o cracă colo sus. Asta nu-î lucru
curat!
Sâ-1 cheme pe papa rapide să-l cheme.
Jupineasă fugi te rog, chiamâ-1 pe Isidor al
meii să vadă ce-î în tufiş. Că noi plătim chi­
rie peste drum şi avem drept să venim aci.
Ţăranca pleacă, eii mă îmbrac, gata la
ori-ce eveniment.
In apă damele cîntă ca să'şî facă curaj.
— Nu maî vine papa, ah tare mi-e frică!
— Isidore, vaî de mine haide, maî repede
să vezî ce î acolo în tufiş, să nu fie un ho­
ţoman.
Vine dom Isidor maî mult gol de cît îm­
brăcat. Eii mă fac că dorm. El se uită la
mine, tuşeşte şi ca un gentil om ce e pleacă.
— Aî văzut, ce-î acolo, strigară toate în cor..
— Este un om.
— Poate să fie un hoţoman, să ne fure lu­
crurile.
— Eu cunosc că nu-î chiar hoţ. Are gu­
0 ler şi cravată
— Du-te, dragă Isidor, spune-î să plece să
să ne suim sus să ne îmbrăcăm.
Eu tac chitic şi horăî cînd dom Isidor vine
şi se pleacă la urechea mea.
— D-le d-le, te rog trezeşte-te.—Trezeşte-
te d-le, răceşte nevasta în apă şi fetiţele.
Eii deschid un ochiii ridic o mînâ şi o în-
fiing în părul gentilomului.
I
— Aşa, cutezi a'mî turbura liniştea !— Si
D . P o p e s c u , în e x c u r s i u n e , Din cauza greutăţeî cîi- Intîmplare ce face ca d. eii am plătit chiria aci, rostesc eu cu glas
pe muntele Caraiman, tîrăşte
neluî, umbrela se deschide Popescu, care s'a scoborît de tunet şi—nici una nici două,—svîc, sboară
în goană pe o altă cărare gentilomul în apă!
d u p ă el c î i n e l e A z o r , l e g a t cu
sfoară de m i n e r u l umbrelei. N u
transformîndu-se în «para-
Uf! cînd mă gîndesc mi se face părul coc
ştiu d i n c e s ă s p e r i e , c ă i a t ă chute»... să'şî primească în braţe în vîrful capului. Mi-am luat pălăria şi fugi
pe A z o r c ă s m u c e ş t e , o ia la pe Azorică, viu şi sănătos. şi fugi. (Noroc că plătisem gazdei înainte că
f u g ă cu u m b r e l a d u p ă e l , a l u ­ altfel prostul de ţăran ar fi alergat după mine).
n e c ă într'o p r ă p a s t i e .
Cam pe la miezul! nopţeî cînd m'am în­
tors la gazdă, cipicire mele erau puse lîngă
poartă. M'am încălţat şi tiptil am trecut gar­
E cald şi praf în Bucureşti şi cocoana şi dul vilei gentilomului. In casă ardea lampa
EPURELE GENTILOM mamzellele cît pe ce să le iasă sufletul. Tre- şi toţi dormeau. Sărmanul, spune cine l'a pus
— PĂŢANIE ADEVERATĂ — bue să plece ! să fie gentilom şi s'"o ascu te pe nevastă-sa
Unde ? Par de nu-s, ce-i de făcut ? zice ca sa'mî turbure liniştea ? Vidră i-a trebuit
A fost odată un epure. Adică ce-a fost, nevasta ! dragă I-idor să plecăm la Vidră, şi cînd colo Vidră i-a sărit în cap ! Dar eii
este şi azi, un epure gras şi gros şi pururea acolo case, puî, apă şi ţăranî proşti berechet. nu-s de loc vinovată: mediul şi circumstanţele
borţos. In patru labe nu umbla el, fiind-că Da, papa mergem, admit şi d-rele, iar gen­ m'aii silit să abuzez de forţa labelor mele.
e epure civilizat; are casă masă, nevastă tilomul admite că n'are încotro. p Conf.
şi fete marî Aoleo ! de astea ne-aî fost ! E- Iată-i cu trenul de plăcere cîteşî patru. El Uimi l'inson
pure însurat, care dracu a maî văzut; aşa încărcat cu boccele de toate dimensiunile,
par'că exclamă opinia publică în adîncul ele gătite de bleojda lumea ochiî speriată şi—
conştiinţei mele. Staţî, staţi, nu vă grăbiţi că ţine-te fasoane !
mă fîstîciţî şi nu aflaţi povestea epureluî, La Vidra toate pe plac; casă mare, puî,
una din acele poveşti sguduitoare şi de ac­ ouă, lapte şi babe proaste, gata la ordine.
tualitate cum nu e nici un roman de foileton. Trece o zi, două, nouă, aventuri nu sunt fe­
UN V A S DE RĂZBOIU
Aşa dar epurele nostru are jacket. pălărie tele mor de urît. Cînd, ah,—cînd scumpi citi­
etc. înţelegeţi dar că nu e dihanie de rînd. tori mă aduce pe mine Aghiuţă pe acolo. Eu Convorbirile asupra chestiilor de ma­
Ca să vă descriu tinereţea luî n'am timp, de unde să ştiu ce are să se întîmple ? Daţi rină sunt la modă decînd ou războiul
că maî £ţm de scris vr'o zece mii de năz- şi eîi de o femee proastă (ştim cu toţii că Ruso-ja pou ez.
bîtiî, dar pot să vă asigur că era gentilom. ţăranu-î cap de bou) şi cînd îî spusei cît am întors din Constanţa, Cost)că vo'beşte
Nu-şî bate nevasta, cel mult ea mi-1 înjură s -î plătesc pentru ospitalitate s'a speriat şi cu admiiaţie de vaporul «Potemkin» :
ca la uşa cortului cînd in tîrzie pe la birou, m'a primit.' (Autentic). Ce raiii acolo ; gră­ — E ct 1 mal mare vas de războm pe
căcî această vietate pe lingă că-î epuie e şi dină Sabaru limpede şi cald, pepeni şi ţîn-
funcţionar comercial. ţarî—maî mare dragu ! M'am delectat în voe care Fam văzut. Tu YnX văzut ?
Cînd poate bea şi mănîncă, cînd îl toacă nesupărînd ţînţarii carî se cam întreceau cu — Nu, răspunde Mitieă.
nevasta oftează şi tace şi—bună pace Uf ! obrăznicia şi cînd să dea soarele în apus, — Dar pe încrucişa torul «Elisabetha»
acum vine drăcovenia. aud nişte glasuri lîngă tufişul unde mă as­ al nostru ?

Felul cum d. Elefant îşî meditează copilul rămas corijent la aritmetică, învăţîndu'l numerile de la unu pînă la nouă cu ajutorul trompei
— Papa, aî uitat să'mî arăţi pe zero,
— Dar capul tău ce e ?
— Nici.
— Ce dracu, atunci n'al văzut în viaţa
ta nicl-un vas de războiu ?
— Ba da, am văzut odată un vas de
războiu, şi 'mi-a trecut pofta d'a vedea
altul.
— Care ?
— O să 'ţi-1 arăt acum, căci îl păs­
trez ca amintire într'unul din sertarele
biroului meii.
— Eşti nebun ? Un vas de războiu
care 'ncape într'un sertar ! ?
— Şi totuşi e cel mai groaznic, vei
vedea.
...Zicînd acestea, Mitică scoate din
sartar ţăndările unei farfurii pe cari le
arată lai Costică, din ce în ce mal uluit.
— Asta-I o farfurie, zice Costică.
— Dar farfuria nu este un v a s ?
— Este, dar nu de războiu.
— Ba da, dragă : farfuria aceasta este
un vas de războiu fiindcă mi-a fost
spartă în cap în eursul unei teribile bă­
tălii ce-am avut cu nevasta mea în ziua
cînd m'a prins încheind o mică mesali-
anţă cu fata el din casă. Ghiţă
& «tică Zăpăcescu, fiii al d-luî deputat Zăpă-
CUGETĂRI
Dragostea nu ştie ce spune, dar ştie ce face.
Sărutărde de dragoste sunt ca peceţile scri­
sorilor, se depun ferbinte şi se rup rece.
ARITMETICA LA ANIMALE
la Bucureşti la Capul Nord», sau că «La ban­
REPORTAJ ZIARISTIC chetul Tăbăcarilor, D-na Smara nu a luat
cuvîntul» etc, etc, ştiri, care în adevăr tre­
Universul de Luni 4 Iulie, publică în co­ bue să le cunoască toţî.
loana «Informaţii», de pe pag 2-a, următoa­ Orî nu aveai noutăţi la îndemînă. Să te
rea informaţie : învăţ eu. Fă ca Corespondentul Adevărului,
«Aflăm cu deosebită plăcere că e primul din Roman care în o corespondenţă a sa de
«clasificat în clasa I-ea de la Liceul Mihaî pe la 30 sau 31 Iunie, publică cum -că s'a
«Viteazul, elevul Georgică Tulea, fiu al dat acolo serbarea Meseriaşilor, avînd un
«d-luî Maior Tulea şi nepot al d-luî C. Stăn- imens succes.
«cescu.» Insă serbarea nu s'a dat de cît peste 10
Uite, în adevăr, o ştire care interesa în­ zile. Cum a putut vedea succesul, corespon­
treaga ţară, dacă nu şi străinătatea. Auzi dentul din Roman, al Adevărului nu pricep,
d-ta, să fii I-iu în clasa I-ia asta nu e aşa cum cred că şi iubiţii cititori aî Furniceîmx
de uşor. Trebue să aî calităţi superioare. pot pricepe ca să vezi succesul unuî lucru
Din parte-mi, felicit pe Georgică Tulea, fiu care nu este. Ori, ce ofizis corespondentul ?
al d-luî Maior Tulea şi nepot al d-luî C. «Să nu-mi ia altul înainte! Ştiu că are să
Stăncescu (de şi nu cunosc pe nici unul per­ cînte muzica , are să se bată cu confeti etc.
sonal, dar la aşa evenimente, mi se iartă). deci iată că succesul e imens. Ce să maî
Păi bine, d-le Reporter de la Universul, ce aştept pînă după serbare ?»
te legi de copii oamenilor ? Ce ţi-a făcut ' Iată însă că te-aî tras pe sfoară singur.
Georgică Tulea ? Ce, îl credeai aşa de — Si acum, iubite reporter de la Universul,
cum să-î zic ? — să mă erte d. Maior) în cît îţi mai repet, nu te lega de minori, aî destui
nu erea capabil să fi ieşit întîiul. şi dacă a de cine te lega şi în orî ce caz leagă-te la
eşit, trebue să-1 dai în vileag întregeî ţări ? cap cu oţet de trandafiri.
Să am pardon, dar eti ştiu că sunt atîţî i'aiiipun.
premianţi întîl, cîte clase şi şcoli sunt în ţară.
Nu vezi d-ta, că şi la Conservator, unde cîte DOCUMENTE UMANE
o dată nu merită nici unul premiul întîî, şi
tot se dă. De ce nu publici atunci:
«Aflăm cu adîncă părere de rău, că Cos-
INCA UNUL LA C R A M A !
«cescu, a rămas repetent în cl. II primară.
«Trimetem condoleanţele noastre mult în- A mal ieşit la iveală la Craiova unul
«tristateî familiî>. Căci poate maî rar se în-
tîmplă ca copilul unuî deputat să rămîe re­ d'ăia cu nisip de Amaradia. El a îm-
petent . prăştieat prin oraş nişte afişe cu co-
Sau : «Aflăm cu deosebită plăcere că d-na prinsul următor:
Smara, nu va maî ţine conferinţa s a : «De Sub-semnatul. Rabin L. M. Crispin din
Turnu-Severin, aduce la cunoştinţa generală, PATRIOTISM A G R I C O L Ş l VITICOL Ştirbey abonamente şi anunţuri, plătite
a onorabilului Public Craiovean, că mtine însă—ce-i dreptul—cu monede Romî-
Joi 8 Iulie, erele p'/j seara se va ţine O con­ neşti.
ferinţă în limba romînă, pentru a anima Revista «Amicul Agricultorului» de
pe israeliţî, a învăţa limba ebraică, adică subt direcţiunea d-lui Andronescu gă­ Tot în legătură cu chestia naţională,
limba naţională a israeliţilor. seşte cu cale să reproducă un articol în numele căreia se ridică fervenţii pa­
Sunt convins că mă veţi onora tot Onor. din «Revista Viticolă» a d-lui V. S. trioţi Andronescu şi Brezeanu, mai a-
Public Craiovean, şi vă mulţumesc din toată Brezeanu, articol din care extragem dăugăm—de curiositate—că «Amicul A-
inima dinainte. următoarele : gricultoruluî» a încasat parale pentru
Scopul acestei Conferinţe este de a tipări a face reclamă următorilor Romîni nea­
unul din cele 14 uvrage ale mele, care de Acum 3—4 ani, serviciul viticol a experi­ oşi coborîtori din Dragoş-Vodă şi Radu
20 ani, ziua şi noaptea muncesc pentru bi­ mentat în mic altoirea forţată. Tot acum 3
nele omenireî din universul întreg. ani, ovreii şi ungurii carî înconjoară per­ Negru : Behles, Watson & Youell, Sta-
Şi în uşa curţeî este un reprezentant care soana Principelui BAL Ştvrbei, introdusese în adecker, Julius Saxon, N. Feher, A.
va lăsa pe iubiţii meî săraci, cinstiţi gratis. pepiniera de la Drăgăşanî (dacă putem să Loebel, Zipper & Weich, Spăth, Belmont
In timpul pauzei sunt obligaţi să ese pe dăm numele de pepinieră, cînd nu are nici' Diamant, Alfred Gross, E. Wolff, Miil-
stradă pentru a lăsa publicul care m'a ono­ plantaţiune, care să producă lemnul ameri­ ler şi Zissmann.
rat să vină în spaţiu de eşire, la continuarea can şi indigen, şi cînd acestea se cumpără Mai adăogăm, în fine, că d. Andro­
conferinţei, săracii vor reintra în curte. din ţară şi străinătate) altoire forţată în mare.
Eî bine, aceşti oameni în dragostea ce o a- nescu este reprezentantul în ţară al
Rog pe onorabilii şi iubiţi cinstiţi săraci pepinierelor cunoscuţilor Romîni get-
să fie disciplinaţi pentru a nu plictisi pe veau pentru ţară (? !) ; iar nu pentru cîştig
clienţi, şi în caz contrar să nu se ofenseze interzicea intrarea particularilor în atelierul beget Freres Richard din Montpellier,
dacă este dat afară. de altoit şi de forţat, căutînd a ţine lucru făcînd ast-fel—d-sa director al şcoalei
secret, de agricultură, — pentru un meschiu
cîştig — concurenţă Statului Romîn şi
Noi ăştia, cari n'avem altă legătură unai venetic neîmpămîntenit ca Prin­
cu agricultura de cît că ne ocupăm din ţul Barbu Al. Ştirbey ! ? !
cînd în cînd şi de spanacul literar pe Aduceţi-vă aminte d-lor Andronescu
GRONIGĂ FEMENINĂ eare'l cultivă unele reviste speciale, şi Brezeanu de înţeleptele versuri :
credem că bine făceau conducătorii pe­
pinierei de la Drăgăşanî să interzică in­ Cînd mîncatî aşa iahnie,
Mai fie care ziar cotidian din Capi­ trarea particularilor. Se ştie că în toate De ce faceţi gălăgie ?
Filoxeră.
tală, imitînd pe «Universal» care are fabricile şi atelierele se ţine secret mo­
pe madam Smara (fio la el acolo !), 'şi-a dul de preparaţiune al diferitelor arti­
angajat cîte o colaboratoare care se 0- cole pe carî le pun în comerţ. De alt­
cupâ numai de daraveri femeeşti. minteri, pepiniera de la Drăgăşanî, acu 0 AMINTIRE
trei ani făcînd numai experienţe de al
Una din acestea, care iscăleşte cu căror rezultat nu era sigură, nu putea
pseudonimul de Alma, şi care de sigur să dea în vileag particularilor noua me­ Lui T h e o .
In urma unei operaţii
nu e domnişoară, ci doamnă, de oare­ todă de replantare a viiior pînă ce nu
Urmînd a ii un timp pansat.
ce se zice Alma Mater, a publicat de era încredinţată do un rezultat satisfă­ Căzui pe mîna uneî fete,
cător. Cînd experienţele afS fost înco­
curînd un articol foarte interesant in­ ronate cu succes, nu s'a mai ţinut nici Cu ochi adîneî cu păr buclat.
titulat Menagele fericitei o taină şi administraţia pepinierelor din
Intre altele, d n a Alma scrie: Drăgăşanî a trimes tuturor podgoreni­ Cînd mă'ntreba, legindu'mi rana,
lor Circulari folositoare prin cari le dă Cu glas duios: «te doare? spune !»
«. .femeile distinse sunt foarte numeroase, poveţe cum să facă să rodească din
femeile avocaţilor, judecătorilor, profesorilor, Ziceam : «de loc», privind'o galeş.
comercianţilor se găsesc (sic !) destul de în­ nou viile lor părâginite. De şi aveam dureri nebune.
văţate şi nimeni nu le spune femeî savante, E ciudat însă că tocmai d-niî An­
pentru că inteligenţa lor este onoarea, şi cu dronescu şi Brezeanu, unul fost şi cel- Dar cînd mi-a spus, drăguţa fată '•
ajutorul inteligenţei lor ele asigură o viaţă l'alt funcţionar la ministerul de dome­ «Acum te-aî vindecat, Gustav I»
bună familiei»... nii, au aerul să se scandalizeze de un Am plîns şi am regretat din suflet
Confundînd inteligenţa cu onoarea, atelier care lucrează cu uşile închise, Că nu puteam li tot bolnav. -
d-ua Alma comite, ca să zic aşa, un cînd e ştiut de toată lumea că marii 1
Boldnr.
funcţionari de la domenii lucrează de
adevărat Almalgam. Fireşte că nimeni obiceiu în modul cel mai ocult posibil,
nu le spune femei savante acelora cari cu pe sub mină, cum zice Romînul. Graţie
ajutorul onoare! lor (intgligenţa=ouoa- acestui sistem de lucru, mai toţi sluj­
rea) asigură o viaţă bună familiei lor. başii ceva mal răsăriţi de la domenii
DOR NEBUN
îi vezi în scurtă vreme strîngind bani
Ceea ce fac femeile cari îşi cîştigă coş- albi pentru zile negre, pe cînd 11 nici
In pieaţă se vindeau odată
niţa de toate zilele cu ajutorul onoa- un alt minister n'ai să vezi funcţionari— Si păsărele cîntâreţe :
rei lor se numeşte altfel, d-nă Almo ; ori cit de meritoşl şi do vechi—pricop- Scatii, sticleţî... Era p'acolo,
Maî mare jalea, o tristeţe.
Caragiale I-a zis «micile economii» dar sindu-se din leafă. Am auzit vorbindu-
în termen popular îi zice mult mai urît. se cam multe în această privinţă ; tre­ Nenorocitele de ele
buie să ştie ceva despre ele şi d-nil Cum se zbăteau în colivii !...
Mai departe, d-na Alma scrie : Andronescu şi Brezeanu. Era 'n cîntarea lor nebună
«Sufletul copiilor eî este cîmpul care tre­ Tot atît de ciudat ni se pare că a- Accente tragice, pustii...
buie să'l cultive cu sudoarea franţei ce ni­ ceştl doiu domni îşi permit să lovească
meni nu poate s'o înlocuiască şi dacă edu- într'unul din cei mai mari industriaşi Dar într'o zi, Societatea ) 1

caţiunea se face complect şi modest este al ţărel pe tema absurdă a naţionali­ Pe traficanţi la rost îî ia
onoarea mamei». tate! unora din amploiaţii administra- Confiscă păsările toate
«Sudoarea frunţei ce nimeni nu poate ţiunilor sale. Dacă-I vorba de patrio­ Si—le
j dă drumu la şosea:
s'o înlocuiască» este iarăşi un Almal­ tism, să ne dea voie d-nii Brezeanu şi Ce fericite-or fi acuma
gam, d-nă Almo. Andronescu să ne îndoim că patriotis­ Acele biete păsărele!...
mul d lor ar putea fi comparat cu a- Ah. dac'ar confisca stigleţii
Insă ne abţinem de la alte comentarii, cela al vrednicului descendent din fa­ Din... căpăţîna soacri mele...
căci trebuie să fim galanţi cu confră- milia domnitoare Ştirbey. înfocaţii pa­ 1. Botez.
toaicele noastre din presă. trioţi de la «Amicul Agricultorului» se
Kix fac că uită un mic amănunt că, în na­
ţionalismul lor arzător, au solicitat şi
obţinut de la Ungurii şi Ovreii din ad­
ministraţiile domeniilor şi fabricilor 1) Pentru protecţia animalelor.
 „GUTENBERG"

LA
SOCIET. DE AJUTOR RECIPROC A LUCRĂTORILOR
TIPOGRAFI DIN ROMÂNIA.
DEM. I. ŞTEFANESCU
AVOCAT
I l a r i u C i u c i a n u GRADINA DE DARE LA SEMN No. 2 3 , ?TRĂDA BUCUREŞTI, N o . 2 3 .
DIN SCHIESTADT
PLOESTl
Calea Griviţeî No. 108. Duminecă, 31 Dulie, 1905
Se găseşte mîncare şi
bună şi e/lină.
băutură
jMare Serbare de Vară P R O B L E M A P R E M I A T A ( N . 2) c

N O I ME Ş T I
DOUA MUZICI- D AJ DU
0 R I Ş O R I
Intrarea i leii de persoană 1 Ş A I
N I T A I O N E S C U A D R I AN A X E LJ
CTSMAR
Literile din fie-care rînd trebuesc mutate
10, CALEA ŞERBAN-VODA, 1 0 BIUROUL AVOCAŢLOR ASOCIAŢI între ele ast-fel ca fie-care să dea numele unui
Primeşte comande de orî-ce Direcţiunea d-lor avocaţi Mihail P. oraş din Romînia, iar iniţialele acestor cinci o-
soiu de ghete şi pantofi, lucraţi Rădulescu, fost procuror şi judecător raşe citite de sus în jos, să dea numele unei
elegant de tribunal şi Mircea G.Petrescu fost principese romîne.
Preţuri convenabile. Viu la judecător şi primar. La acest biurou Subsemnata administraţie, a pus la dispo­
domiciliu, chemat printr'o carte se plasează cu ipotecă 50O.0001ei, ziţia amatorilor de a dezlega problema de
poştală.
9 în total sau în parte.
Strada Ar.nencască, 24.
maî sus, un uumăr de 10.000 cărţi de citit
foarte interesante. Orî cine va trimete la a-
dresa de maî jos (nu la redacţia ziarului)
deslegarea exactă, însoţite de 75 banî în mărci
poştale, sau maî bine prin mandat poştal (pe
Contra tusei, bronşitei, la- cuponul mandatului se va scrie deslegarea
si adresa) va căpăta imediat 10 cărţi trimise
ringiteî, cereţi:

PASTILE SENEGAL
LA RESTAURANTUL franco la domiciliu. Osebit se va distribui
deslegătorilor maî mult de 200 : ceasoarnice,
N. A. D U M I T R E S C U lanţuri, broşe, brăţări, cercei ace de cravată,
CALEA G R I V I Ţ E Î N o . 1 3 3 .
portmoneurî şi multe alte obiecte de valoare.
CUTIA 1 I E D
Se mănâncă bine, eftin şi curat Deslegările se primesc numaî prin poştă,
De vânzare la farmacia chiar şi dm Capitală (pentru înlesnirea clien­
D-luî A, Petra din Găeştî. 9 LEI CARTELA ţilor). Scrisori nefrancate se refuză.
Administraţia bibliotecii cărţilor in­
teresante Bucureşti 16 sli'. Suiiruan 16

CITIŢI

„FURNICA"
R E V I S T Ă UMORISTICA

SUB DIRECŢIA D-Ior GEORGE RANETTI--N. D. ŢĂRANU

te. n 'ar p4ă:t(t dutia.
Şl w | l f c a - / - vtnUcL.
E PRISIA R E V I S T Ă ROMANEASCĂ I L U S T R A T Ă CU MAI M U L T E CARICATURI IN CULORI. Gf'n c(umr- tui ai yu'vdu
Sa cîîift -rwetT f j y m c a , !
A P A R E O D A T Ă PE S Ă P T Ă M Â N A te§<

P R E Ţ U L C U N U M Ă R U L : 20 BANI
(_QuutK a&trr- câini af/Vfa-

A B O N A M E N T U L PE UN AN 10 LEI PE S E A S E LUNI 5 LEI

Cx â f m i u t i)tu&£ mar ^

Abonamentul se p l ă t e ş t e înainte şi prin m a n d a t poştal

ANUNCIURT SE P R I M E S C D U P Ă I N V O E A L A

Tot ce priveşte r e v i s t a : abonamente, corespondenţă, manuscrise etc

se vor trimite pe a d r e s a :

REVISTA „FURNICA" BUCUREŞTI

TIPOGRAFIA^UNIVERSITARA» A . G. B R A T A N E S C U , S T R A D A A C A D E M I E I , No. 30.