Calităţile motrice

Sunt însuşiri ale organismului uman; ele se dezvoltă pe parcursul vieţii, dar se pot educa prin
instruire special destinată cestui scop.

Calităţile motrice sunt de două feluri:

-de bază :viteză, îndemânare, rezistenţă şi forţă ; iar după unii autori, ar mai fi mobilitatea şi
supleţea.

-specifice : cele implicate în practicarea unor ramuri de sport sau profesii, rezultând din
combinarea a două sau mai multe din calităţile motrice de bază (detenta = viteză + forţă).

VITEZA – capacitatea organismului uman de a executa acte sau actiuni motrice, cu intreg
corpul sau numai cu anumite segmente ale acestuia intr-un timp cat mai scurt, cu rapiditate
maxima, in functie de conditiile existente.

Factori de condiționare:

- mobilitatea proceselor nervoase corticale fundamentale, excitatia si inhibitia, care

conditioneaza alternanta contractiei si relaxarii musculare;

- functionalitatea analizatorilor (vizual, auditiv si cutanat), in sensurile acuitatii, finetei si

preciziei acestora;

- calitatea transmiterii impulsurilor nervoase pe caile aferente si eferente;

- viteza de contractie a muschilor inervati;

- tipul fibrelor musculare care intra in contractie (fibrele albe sunt „rapide”, iar ele sunt
favorabile unei viteze mai bune);

- valoarea surselor si proceselor energetice (mai ales continutul in ATP si fosfocreatina pentru
muschii intrati in contractie);

- nivelul de dezvoltare a celorlalte calitati motrice (mai ales forta).

Forme de manifestare:

1. viteza de reactie – se mai numeste si timpul latent al reactiei motrice si este conditionata de
urmatoarele elemente:

- aparitia excitatiei in receptor sau receptori;

- transmiterea pe cale aferenta;

- analiza semnalului;

- transmiterea pe cale eferenta;

- excitarea muschilor.

2. viteza de executie – este capacitatea de a efectua un act motric sau o actiune motrica, dar si
mai multe asemenea acte sau actiuni motrice singulare. Se masoara prin timpul care trece de la
inceperea executiei si pana la incheierea acesteia. Este determinata si de nivelul insusirii tehnicii
de executie a deprinderilor si priceperilor motrice.

3. viteza de repetitie – consta in capacitatea de a efectua aceeasi miscare intr-o unitate de timp
prestabilita, deci, ea se refera la miscari ciclice. Se mai numeste si frecventa miscarii.

Este conditionata de:

- tempo – densitatea miscarii pe unitate de timp. Eforturile de viteza sunt

caracterizate in functie de durata lor de intensitate maximala si submaximala;

- ritm – defineste efectuarea unui efort in timp si spatiu, precum si raportul

dintre aceste marimi, fiind prezent in efectuarea oricarui act, actiuni, activitati motrice,
constituind o componenta temporala strans legata de viteza dar si de coordonare, precizie,
abilitate. Ritmul adecvat determina cursivitatea si eficienta miscarii respective.

4. viteza de deplasare – este o varianta a vitezei de repetitie de repetitie, concretizandu-se in: -

parcurgerea unui spatiu prestabilit contratimp;

- parcurgerea intr-un timp prestabilit a unei distante (pe uscat, zapada, etc.)

5. viteza uniforma si neuniforma – se manifesta pe fondul altor forme. Atunci cand viteza creste
se vorbeste de „acceleratie”, iar cand descreste se vorbeste de „deceleratie”. Este importanta in
formarea „simtului vitezei”, adica in mentinerea unei viteze optime in functie de necesitati.

6. viteza in ritmul altor calitati motrice

Se concretizeaza in:

- viteza in regim de indemanare;

- viteza in regim de rezistenta.

7. viteza de decizie – se manifesta coroborat cu capacitatea de anticipare si viteza de reactie.

ÎNDEMÂNAREA – capacitatea organismului uman de a efectua acte si actiuni motrice, mai

ales in conditii variate si neobisnuite, cu eficienta maxima si cu un consum minim de energie din
partea executantului.

Forme de manifestare

1. Îndemanarea generala – necesara efectuarii tuturor actelor si actiunilor motrice de catre

oameni.

2. Îndemanarea specifica – caracteristica si necesara celor ce practica diferite ramuri sau probe
sportive.

3. Îndemanarea in regimul altor calitati motrice: viteza, forta si rezistenta.

Factori de condiționare

- calitatea sistemului nervos central si mai ales, capacitatea de coordonare a centrilor din acest
sistem;

- plasticitatea scoartei cerebrale, adica proprietatea acesteia de a combina mai multe

stereotipuri elementare, pentru a elabora un raspuns complex, conform cu situatiile noi
intervenite;

- capacitatea analizatorilor de a capta selectiv informatia si de a realiza sinteza aferenta pentru

analiza situatiei;

- calitatea transmiterii impulsurilor nervoase pe caile aferente si eferente;

- calitatea inervatiei musculare, care determina contractia si relaxarea;

- capacitatea de anticipare, atat sub aspectul desfasurarii tehnice cat si a celorlalte conditii
(reactia adversarilor sau partenerilor, factori climatici, etc.);

- memoria de scurta si de lunga durata;

- gandirea de tip creativ;

- volumul si complexitatea deprinderilor si priceperilor motrice stapanite de subiect;

- nivelul de manifestare a celorlalte calitati motrice.

FORTA – capacitatea organismului uman de a invinge o rezistenta interna sau externa prin
intermediul contractiei musculare.

Forme de manifestare

1. Dupa „participarea grupelor musculare” in efort:

- forta generala – cand in efort participa principalele grupe musculare;

- forta specifica – cand in efort participa una sau cateva grupe musculare.

2. Dupa „caracterul contractiei musculare”:

- forta statica – atunci cand nu se modifica dimensiunile fibrelor musculare angajate in efort, un
tip special de forta statica fiind cea „izometrica” – atunci cand rezistenta de invins este mai mare
decat capacitatea de forta maxima a musculaturii executantului;

- forta dinamica izotonica – cand se modifica dimensiunile fibrelor musculare angajate in efort.
Daca fibrele musculare se scurteaza se vorbeste de forta dinamica de tip invingere, iar daca
fibrele musculare se alungesc se vorbeste de forta dinamica de tip cedare;

- forta mixta – cand se produc atat contractii statice cat si dinamice, alternand in functie de
natura actelor si actiunilor motrice.

3. Dupa „capacitatea de efort in relatie cu puterea individuala umana”:

- forta maxima (sau absoluta) care poate fi statica si mai ales dinamica. Forta maxima dinamica
creste odata cu marirea greutatii corporale.

- forta relativa – care exprima raportul dintre forta absoluta si greutatea corporala. Acest tip de
forta scade odata cu marirea greutatii corporale.

4. Dupa „modul de combinare cu celelalte calitati motrice”:

- forta in regim de viteza;

- forta in regim de indemanare;

- forta in regim de rezistenta.

Factori de condiționare

- capacitatea de concentrare a proceselor nervoase fundamentale, excitatia si inhibitia;

- numarul de fibre musculare angajate in efort si, mai ales, suprafata sectiunii fiziologice a
acestora;

- calitatea proceselor metabolice si a substantelor energetice existente in muschi;

- durata contractiei musculare (sunt mai eficiente contractiile de 15-20 sec decat cele de 30 sec)

- starea de functionare a segmentelor osoase de sprijin, a ligamentelor si articulatiilor;

- valoarea unghiulara a segmentelor corporale implicate in efort;

- nivelul celorlalte calitati motrice de baza, mai ales viteza;

- unii factori psihici: motivatia, starile emotionale, vointa, concentrarea atentiei.