LUCRARE DE LICENŢĂ

DOCUMENTAŢIA DE CREDITARE

Coordonator Ştiinţific: Absolvent:

Bucureşti,
Iulie 2009

CUPRINS

Introducere..........................................................................................................................4

1
CAPITOLUL I – SISTEMUL BANCAR ROMÂNESC

1.1. Conţinut........................................................................................................................5

1.2. Tranziţia la sistemul bancar european.............................................................. .....14

CAPITOLUL II – CREDITUL, PRODUS BANCAR PRINCIPAL

2.1. Conceptul de credit................……………………………………………………….18

2.2. Tipuri de credit………………….…………………………………………… ……24

2.3. Nivelul, structura şi evoluţia creditelor acordate de Banca Transilvania ( pe 3 ani)

………………………………. ……………………………………………………...28

CAPITOLUL III – CREDITUL BANCAR PE TERMEN LUNG

3.1. Scurtǎ prezentare a Bǎncii Transilvania ……………………………………… ….32

3.2. Obiectul creditarii pe termen lung……………………………………………….....34

3.3. Documentaţia de creditare……………………………………………… ………...35

3.4. Analiza bonitǎţii clientului……………..…………………………………………..38

3.5. Decizia de creditare………………………………………… …………………….39

3.6. Cǎi de perfecţionare a creditarii pe termen lung……………………………… .….50

CAPITOLUL IV STUDIU DE CAZ Privind creditul pe termen lung…………………52

CAPITOLUL – V CONCLUZII SI PROPUNERI..........................................................58

Anexa 1………………………………………………………………………………....60

BIBLIOGRAFIE..............................................................................................................62

Introducere

Economiştii au fost preocupaţi de multǎ vreme de rolul dezvoltarii intermedierii

financiare în alocarea resurselor. Ipoteza cǎ dezvoltarea sectorului financiar faciliteazǎ

2
alocarea eficienta a resurselor este mentioanta in Schumpeter (1912), care afirma ca
bancile identifica intreprinzatorii cu un potential ridicat de crestere, contribuind prin
aceasta la alocarea eficientǎ a resurselor. Mai recent, Levine (1997) descrie un numar de
canale prin care dezvoltarea intermedierii financiare poate afecta eficienţa locativǎ,
incluzând generarea de informaţii, distribuirea riscurilor, finanţarea şi monitorizarea.
Evaluarea firmelor, a managerilor şi a condiţiilor pieţei este dificilǎ şi costisitoare
– cei care economisesc pot sǎ nu dispunǎ tot timpul de expertiza ori mijloacele necesare
pentru colectarea şi proceasarea informaţiilor. Cei care economisesc vor fi reticenţi în a
investi în activitaţi despre care nu este disponibilǎ suficientǎ informaţie. Prin urmare,
costurile mari ale informaţiei pot împiedica capitalurile sǎ se indrepte catre cele mai
profitabile utilizǎri.
Costurile de obţinere ale informaţiei stimuleazǎ apariţia intermediarilor financiari.
Se presupune existenta unui cost fix pentru obţinerea informaţiilor referitoare la o
anumitǎ tehnologie de producţie, un cost ce trebuie plǎtit de fiecare investitor în absenţa
intemediarilor financiari. Ca rǎspuns la aceasta structurǎ a costului informaţiei,
investitorii pot constitui, se pot alǎtura sau pot folosi intermediari financiari (bǎnci),
pentru a realiza economii în ceea ce priveşte costurile de obţinere şi procesare a
informaţiilor asupra oportunitaţilor de investiţie, îmbunǎtǎţind astfel eficienţa alocǎrii
resurselor.
Agenţii economici îşi gǎsesc resursele necesare realizǎrii investiţiilor, fie
prin propriile economii, fie recurgand la credite ce le sunt acordate prin bǎnci, în
procesul de reciclare şi valorificare a capitalurilor monetare în economie. Ele
creeazǎ astfel condiţiile unei ample redistribuiri a capitalurilor pe masura evoluţiei
istorice, tot mai mari, vehiculate de o larga reţea de intermediari care, în structura
sistemului bancar în formare, au fost bancile comerciale sau de depozit.
In cadrul sistemului bancar s-au inclus în timp şi intermediari nemonetari care au
ca funcţii principale: colectarea de economii sau acordarea de credite pe termen mijlociu
şi lung, direct catre beneficiar - pentru investiţii, ipotecǎ, comerţ exterior, consum sau
prin aranjarea de capitaluri pentru acreditare, prin titularizare sau prin alte forme.
Deşi structurile naţionale ale sistemelor bancare sunt foarte diferite, totuşi
pretutindeni în lume s-au clarificat la un moment dat. Bǎncile de depozit -

3
comerciale sunt acele bǎnci care efectueazǎ toate tipurile de operaţiuni bancare. Prin
urmare acestea au o activitate diversificatǎ ce se poate modifica liber în funcţie de
cerinţe, posibilitaţi şi propria orientare.
Totuşi, operaţiunile de bazǎ sunt reprezentate de constituirea de depozite şi
utilizarea lor în scopul acordǎrii de credite agenţilor economici. Ele sunt organizate
ca societǎţi comerciale şi urmǎresc obţinerea unui profit.
Bǎncile specializate includ o sferǎ largǎ de instituţii de credit cu o gamǎ
largǎ de diferenţieri şi implicit, cu statute deosebite de la ţarǎ la ţarǎ.
Intre bancile specializate un loc important ocupǎ instituţiile de credit
specializate carora le-a fost incredinţatǎ o misiune de interes public: crediterea pe
termen mijlociu şi lung a unor ramuri economice, frecvent agricultura, sprijinirea
acţiunilor de credit ipotecar, imobiliar, crediterea colectivitaţilor locale, etc.
Societaţile financiare, în fapt societaţile de credit, sunt prezenţe importante în
activitaţile economice în toate ţarile dezvoltate. Sunt instituţii de credit care, pe de
o parte, nu sunt autorizate sǎ primeascǎ depozite, iar pe de altǎ parte nu pot
efectua decat operaţii pentru care au fost abilitate prin lege sau convenţie.
Principalele lor orientǎri sunt: leasing-ul, factoring-ul, acordarea şi garantarea de
credite pe termen mijlociu şi lung pentru inteprinderi, creditarea marfurilor cu plata
in rate, creditarea locuintelor cu garantii, etc.

CAPITOLUL I

SISTEMUL BANCAR ROMẦNESC

4
1.1 Continut

Pimul pas al procesului de reformă bancară din 1990 a fost introducerea

sistemului bancar pe doua nivele. Acesta cuprinde Banca Naţională a României şi
instituţiile de credit.
Instituţiile de credit cuprind bancile, organizaţiile cooperatiste de credit, băncile
de economisire şi creditare in domeniu locativ, băncile de credit ipotecar şi instituţiile
emitente de monedă electronică. Insă bancile sunt cea mai importantă verigă a instituţiilor
de credit, ele fiind considerate motorul economiei de piaţa dar şi principalul finanţator al
economiei.
Sistemul bancar este guvernat de următorul cadru legislativ:
 Legea privind Statutul Băncii Naţionale a Romaniei-Legea nr. 312 din 28 iunie 2004,
 Ordonanţa priviind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului – Ordonanţa de Urgentă a
Guvernului nr 96 din 6 decembrie 2006,
 Legea pentru aprobarea Ordonanţei de Urgentă a Guvernului nr 99 din decembrie 2006 –
Legea nr. 227 din 4 iulie 2007,
 Legea pentru privatizarea societaţilor comerciale bancare la care statul este acţionar –
Legea nr. 83 din 21 mai 1997,
 Reglementari privind falimentul instituţiilor de credit – Ordonanţa Guvernului nr 10 din
22 ianuarie 2004 privind falimentul instituţiilor de credit aprobată, completată, si
modificată prin legea nr. 278 din 23 iunie 2004,
 Ordonanţa Guvernului nr 39/1996 privind organizarea şi funcţionarea Fondului de
Garantare a Creditelor din sistemul bancar,
Bancile respectă in primul rand Legea nr. 31/1990, acestea mergând pe principiile
unei societaţi comerciale producatoate de profit.
Aceste legi bancare au înlocuit vidul legislativ ce împiedica modernizarea
sectorului bancar.
Reorganizarea activitaţii bancare a început în 1991 pe principiu valorificarii
potenţialului mare al sectorului bancar şi a ajuns la un nivel mult mai complex. Spre
exemplu băncile şi-au dezvoltat foarte mult gama de produse şi servicii, şi-au îmbunatăţit

5
activitatea bancară prin începerea procesului de privatizare şi organizarea lor ca societaţi
pe acţiuni.
Ǐn România băncile sunt în principal bănci de credit, din acest motiv şi-au
dezvoltat mult politicile şi strategiile de diminuare a riscului de creditare. Pentru a ajunge
la forma actuală băncile au avut de parcurs un lung proces de modernizare şi
reorganizare.
Primele bănci au apărut în România in a doua jumătate a secolului al XIX – lea cu
ajutorul capitalului străin dar si românesc. Dezvoltarea sectorului bancar s-a accentuat
după Unirea Principatelor Romane de la 1859. Atunci au inceput să functioneze primele
bănci cu capital străin si autohton având activitate comerciala cat şi de emisiune.
A aparut un sistem monetar naţional şi a fost infiinţată Casa de Depuneri şi
Consemnaţiuni - instituţie autohtonă cu personalitate juridică supusă controlului strict a
Ministerului Finanţelor. Aceasta a devenit principala bancă de emisiune a Principatelor
Unite până în 1881 când a luat fiinţa Banca Naţională a României.
Banca Naţională a României a fost concepută după modelul Băncii Naţionale a
Belgiei, cu rol de bancă centrala. Capitalul BNR provenea in mare parte din surse
româneşti de stat şi particulare, lucru ce permitea un control sporit asupra economiei
naţionale iar pe de altă parte nu permite controlul strain asupra sistemului bancar
românesc. Ǐncă din acele vremuri activitatea BNR era deosebit de complexa: era casierul
statului, efectua emisiune monetară, sprijinea dezvoltarea şi modernizarea sectorului
bancar prin creditarea activităţii economice şi comerciale, sconta cambia si alte efecte de
comerţ, primea în depozite metale sume de aur şi argint, sume de bani în cont curent,
facea comerţ cu aur şi argint etc. Ǐntre momentul înfiinţarii BNR şi marea criza
economica din 1929 – 1933 a fost înfiinţată Bursa de Valori şi Bursa de Mărfuri, au fost
create mii de bănci şi moneda naţionala avea acoperire în aur. Aceasta perioada a fost
consacrată prin dezvoltarea economica a ţarii, industrializarea, creşterea ca număr şi
anvergură a proiectelor de investiţii, toate acestea având loc in strânsă legatură cu
dezvoltarea şi intărirea sistemului bancar românesc. Crearea a numeroase bănci cu capital
autohton sau străin a dus la creşterea concurenţei pe piata financiara românească, iar
fenomenul de centralizare a capitalului bancar a dus la apariţia primelor bănci romănesti
puternice.

6
 Odata cu inceperea restrucurarii economiei romneşti din 1990 s-a început şi
reforma sectorului bancar prin crearea unui sistem pe două nivele în care Banca
Naţională a României renunţa la caracterul de bancă comercialA prin desprinderea de
BNR a BCR. Sectorul bancar a fost printre primele sectoare restructurate, această acţiune
având scopul de a creşte rolul băncilor în economia de piaţă.
Deşi aceste obiective nu au fost indeplinite în totalitate, sectorul bancar a progresat
mult reuşind să convingă specialiştii ca va avea un rol important în intrarea în economia
de piaţă.
Sistemul bancar este reprezentat de ansamblul coerent al diferitelor categorii de
instituţii financiar bancare, ce funcţionează într-o ţară raspunzând necesitaţilor unei etape
de dezvoltare social economica. Ǐn general sistemul bancar dintr-o ţară cuprinde cadrul
instituţional format din banca centrală ce are rol de coordonare şi supraveghere, bănci
comerciale şi alte instituţii de credit assimilate acestora plus cadrul jurdic format din
ansamblul reglementărilor care guvernează activitatea bancară.
Ǐn evolutia sa sistemul bancar a parcurs doua faze; de specializare şi sectorizare.
Prima fază cea de specializare consta în oferta unei game rstrănse de servicii şi produse.
Ǐn acest context specializarea bancară poate fii privită ca fiind orientarea activitaţii
diferitelor bănci doar spre anumite operaţiuni şi servicii bancare.
Cea de-a doua fază, de sectorizare poate fi definită ca fiind un tip aparte de
specializare ce constă în orientarea activitaţii bancare pe anumite domenii de activitate
economică, sectoare ale economiei naţionale..
Cea mai importantă funcţie a sistenului bancar în economia de piaţa este aceea de
atragere şi concentrare a economiilor societaţii şi de canalizare a acestora printr-un proces
obiectiv şi imparţial de alocare a creditului către cele mai eficiente investiţii. Pentru
îndeplinirea acestor două funcţii, băncile - importante verigi ale sistemului, urmaresc
modul utilizării resurselor împrumutate de către debitori. Băncile oferă servicii de
gestionare a riscului, asigură şi faciliteaza efectuarea platilor, şi nu în ultimul rând
reprezintă principalul canal de transmisie în implementarea politicii monetare. Rolul
băncilor, de intermediari între deţinătorii de capitaluri şi utilizatorii acestora este dat prin
activitatea de colector de resurse financiare, concomitent cu plasarea lor pe piată prin
intermediul creditelor, a operaţiunilor de scont şi a altor operaţiuni existente pe piata

7
financiară. Pentru a exercita aceste operaţiuni diverse, băncile acţionează pe cont propriu,
în numele lor, împrumutatorii si depunătorii neavând nici o legatură între ei. Mai exact
bancile gestionează eficient, asigurand un randament maxim în beneficiul propriu şi al
depunătorilor.
Ǐn vederea realizării obiectivelor finale, Banca Centrală urmareste stabilirea valorii
interne şi externe a monedei naţionale, concomitent cu punerea la dispoziţia economiei
naţionale a cantitaţii optime de monedă, necesara creşterii economice. Transformând
resursele pe care mediul economic i le pune la dispoziţie, sistemul bancar se constituie ca
subsistem al macrosistemului economico-social. Aflat într-o continuă interacţiune cu
mediul economic sistemul bancar preia resurse umane, financiare şi informaţii pe care le
prelucrează în vederea obţinerii de produse, servicii bancare şi informaţii financiar
bancare. Adica sistemul bancar este un sistem deschis prin faptul ca işi regleaza
activitatea prin conexiune inversă, se autoreglează.
Deoarece un sistem bancar eficient necesita descentralizare si competiţie Banca
Naţională a incercat să formeze un sistem de bănci comerciale de tip universal, care au
primit dreptul să efectueze toată gama de operatiuni bancare si să opereze pe teritoriul
ţării în condiţiile respectării cadrului de supraveghere bancară impus de banca centrală.
Ǐn ţara noastră (conform datelor la 30 sptembrie 2007) sistemul bancar cuprinde 41
de instituţii de credit, dintre care:
 40 de bănci (2 cu capital majoritar de stat, 3 cu capital majoritar românesc, 26 cu
capital majoritar străin, 9 sucursale ale unor bănci străine);
 Casa centrală a cooperativelor de credit (Creditcoop):
 Totalul activelor bancare este de peste 63 de miliarde euro (circa 54% din PIB);
 Peste 60% din activele bancare sunt concentrate în primele 5 bănci din sistem;
 Indicatorul de solvabilitate al sistemului este de 14%;
 Acţionarul este reprezentat in majoritate de entitaţi straine;
Ǐntr-un sistem bancar modern şi performant operează o gamă diversificată de
bănci. Criteriile după care sunt clasificate şi sunt împarţite reflectă o anumită specializare.
Deşi aparent modul de clasificare şi criteriile par a fi aceleaşi, în sistemele bancare din
diferite ţari apar unele nuanţe în modul de abordare şi perticularitaţi în definirea unui
anumit tip de banca.

8
 Ǐn literatura de specialitate şi în practica bancară internaţională se întalnesc în
principal mai multe tipuri de bănci.
Banca centrală – instituţie bancară aflată în fruntea sistemului bancar, cu rol de
supraveghere şi organizare a relatiilor monetar financiare ale unui stat, atât pe plan intern
cat şi în relaţiile cu alte sisteme monetare.
Bănci universale – au ca denumire băncile comerciale care efectuează toate
operaţiunile bancare şi care nu se limitează doar la activitatea din anumite sectoare. Ǐn
ţara noastră societaţile bancare sunt, prin lege, bănci univsale.
Băncile specializate sunt băncile comerciale sau instituţiile de tip bancar, care, de
regulă, alaturi de operaţiuni bancare de baza, dezvoltă preponderant operaţiuni bancare de
un anumit tipsau un anumit domeniu.
Aceste bănci specializate pot fi de mai multe tipuri: bănci agricole, de investiţii,
ipotecare, de export-import, internaţionale sau ptivate, de depozit, de accept sau case de
emisiune.
Banca agricolă acordă credite şi alte facilitaţi financiare şi de plată unitaţilor
agricole pentru achzitionarea de utilaje agricole, terenuri, animale etc. Ǐn ţara noastră
Banca Agricolă a fost înfiinţată în anul 1967 cu scopul de a înfăptui politica statului în
domeniu creditării, finanţării şi decontării producţiei agricole, prelucrării acesteia,
investiţiilor si circulaţiei mărfurilor din agicultură, industria alimentară şi apelor.
Banca de investiţii acordă credite, pe termen mediu şi lung pentru intreprinderi din
diferite ranguri economice pentru investiţii, pe baza unor forme de economisire pe durate
mai îndelungate decât cele obişnuite.
Banca ipotecară acordă împrumuturi pe termen lung cu o ipotecă asupra imobilelor
deţinute de debitori.
Banca de export-import creditează producătorii sau exportatorii autohtoni, pe
diferite termene, pentru a-i sprijini în activitatea de promovare a produselor ţarii
respective pe pieţele externe. Acest tip de bancă efectuează operaţiuni de casă în favoarea
importatorilor şi exportatorilor şi garantează creditele externe.
Banca internaţională, privată, este o bancă comercială cu numeroase sucursale în
diferite ţari şi pentru care operaţiunile externe joacă un rol important. Instituţiile
financiar-bancare interguvernamentale ale căror capital provine din două sau mai multe

9
ţări şi a căror activitate specifică are loc la nivel internaţional sau mondial, depaşeşte
graniţele unei ţări sunt denumite tot bănci internaţionale. De exemplu Banca Mondială,
Banca Reglementărilor Internaţionale, Banca Europeană pentru Reconstrucţie etc.
Băncile de depozit se ocupă de atragerea de depozite şi de acordarea de credite
financiare si persoanelor private.
Băncile de accept sunt instituţiile bancare ce susţin, prin semnătura lor, titluri de
credit (canbii, bilete la ordin) trase de exportatorii autohtoni asupra importatorilor străini
iar titlul de credit astfel acceptat devine negociabil.
Casele de emisiune sunt instituţiile bancare ce asigură plasarea pe piaţă a unor
emisiuni de hărtii de valoare (acţiuni, obligaţiuni, etc.).
Băncile comerciale sunt instituţii de credit ce îşi desfăşoară activitatea atât pe plan
intern cat şi internaţional. Activitatea lor este diversă şi se axează, în principal pe:
atragerea de depozite şi acordarea de credite, acceptarea de depuneri de la alte bănci sau
firme, operatiuni valutare pentru persoane fizice sau juridice, plasamentul fondurilor şi
schimburilor comerciale, pot cumpăra, vinde, ţine în custodie şi administra active
monetare, pot executa transferuri, operaţiuni de virament, clearing, operatiuni cu metale
pretioase, cu alte valori care au un grad mare de lichiditate, consulting bancar, garantii,
mandatări, alte operaţiuni proprii sau în contul clienţilor. Ǐn afară de funcţia de mobilizare
a resurselor şi distribuire a creditelor întrucât asigură legătura directă dintre intreprinderi
şi populaţie, titluri de cont, mai au o funcţie: aceea de centru de efectuare a plaţilor, astfel
ele determină şi controlează fluxurile şi circulatia monedei scriptuale. Operaţiunile pasive
ale băncilor comerciale reprezintă operaţiile de constituire a resurselor. Resuresele unei
bănci comerciale pot fi formate din depozitele atrase de la populaţie, inteprinderi, şi alte
persoane, resurse astrase de la banca de emisiune şi capitalul propriu..
Spre deosebire de intermediarii financiari care doar redistribuie şi mobilizeaza
fondurile, bancile pot crea active monetare ce se raspandesc în tot sistemul bancar şi
economic.
Băncile comerciale detin o mare pondere în sistemul bancar românesc. Ca tip
reprezentativ de bancă comercială în ţara noastră este Banca Comercială Română –
B.C.R. aceasta s-a înfiinţat în anul 1990, pe baza Hotărârii Guvernului nr. 1011 din 1990
privind funcţionarea băncilor cmerciale române ca societăţi pe acţiuni.

10
 Principala caracteristică a băncilor comerciale, în general, este aceea că practică
sistemul universal de stat.
B.C.R. este persoana juridica organizată ca societate şi functionează pe baza
Statutului de functionare, desfasurăndu-şi activitatea prin sucursale, filiale şi agenţii şi
reprezentante, în ţară şi în străinatate pe baza aprobării Consiliului de administratie. Are
ca obiectiv de activitate organizarea şi formarea de depozite bănesti, în lei şi valută de la
persoane fizice şi juridice din ţara şi străinatate, acordarea de credite pe termen foarte
scurt, mediu şi lung, efectuarea de servicii (operaţiuni) bancare, operaţiuni pentru
activitatea de comerţ exterior şi alte operaţiuni bancare potrivit legii. Ǐn scopul
îndeplinirii atribuţiilor ce îi revin, B.C.R. colaboreaza cu BNR, cu celelalte societăţi
bancare ce alcătuiesc sistemul bancar românesc, cu ministerele, cu organele
administraţiei locale şi centrale de stat.
Conform legii 227 privind instituţiile de credit “societăţile bancare sunt persoane
jurdice al căror obiect principal de activitate îl constituie atragerea de fonduri de la
persoane juridice şi fizice sub forma de depozite sau insrtumente negociabile, plătibile la
vedere sau la termen, precum şi acordarea de credite”.
Banca Nationala a Romăniei – bancă centrală şi de emisiune ocupă un loc
deosebit în sistemul bancar românesc.
Reglementarea BNR a fost reprezentată în perioada 1991_1998 de Legea nr.
34/1991, iar din 1998, de Legea nr. 101/1998, care îndeplineste în prezent, rolul de Statut
al BNR . Ǐn concordantă cu acesta, conducerea BNR este asigurată de catre un Consiliu
de Administraţie, format din 9 membrii, numiţi de Parlament. Misiunea Consiliului de
Administraţie este de a adopta decizii, în concordanţa cu prevederile legii, în domeniul
monetar, al cursului de schimb şi al supravegherii activităţii bancare.
Ǐn concordanţă cu prevederile statului, BNR dispune în plan juridic de un grad
sporit de independenţă, atât în contextul noilor condiţii ale sistemului bancar românesc,
cât şi al abordării teoretice a rolului autorităţii monetare, care se manifestă în prezent în
lume.
Independenţa băncii centrale este asigurată prin delegarea de către organismul
legislativ, a guvernatorului, pe o perioadă de 6 ani, diferită de durata mandatelor

11
ministeriale. Guvernatorul BNR răspunde în fata Parlamentului pentru reglementările de
politică monetară şi pentru supravegherea şi monitorizarea activităţii bancare.
BNR este singura instituţie autorizata să emită bagnote şi piese metalice în
întreaga ţară; administrează stocul de bagnote şi monede, formulează programul de
emisiune monetară, astfel încat să satisfacă cererea de monedă necesară circulaţiei
monetare. Totalul stocului de bagnote şi piese metalice este înscris în bilanţul BNR, în
pasiv. Cantitatea de monedă emisă peste nivelul rezervelor internaţionale este acoperită
prin avansuri acordate de BNR statului şi împrumuturi acordate, credite acordate
societaţilor bancare (titluri deţinute în portofoliu: cecuri, titluri comerciale) şi alte
instruente rescontate de BNR.
Ǐn cadrul relaţiilor BNR cu societăţile bancare, alături de scontarea şi rescontare
titlrilor comerciale sau acordarea creditelor, o importanţă sporită o au operaţiunile de
refinanţare. Prin aceasta BNR oferă lichidităti societaţilor bancare cu respectarea
condiţiilor de politică monetară.
Refinanţarea reprezintă o operaţiune de acordare a creditelor pe termen scurt,
pentru maximum 90 de zile, iar formele pe care le îmbracă aceasta pot fi: creditul
structural, creditul de licitaţie, creditul special, creditul de lombard.
BNR administreaza contul curent al Trezoreriei statului, deschis în numele
Ministerului de Finanţe. Poate acoperii deficitele temporare ale Trzoreriei, prin acordarea
de asistenţă financiară sub forma unor credite, în limitele acceptate de legislaţie şi cu
scopul menţinerii stabilitaţii monedei naţionale. Operaţiunile BNR în relaţiile cu
Ministerul de Finanţe constau în: plasarea titlurilor de stat şi a altor titluri de datorie ale
statului; exercitarea funcţiilor de înregistrare, depozitare şi transfer al titlurilor; plata
dobănzilor.
BNR poate acorda împrumuturi bugetului administraţiei centrale, în vederea
acoperirii deficitelor temporare. Suma totala a acestor credite nu poate depăşii
echivalentul a 10% din totalul bugetului aprobat şi de asemenea, nu de doua ori nivelul
capitalului BNR şi al fondului de rezervă. Statutul BNR prevede că asistenţa financiară
poate fi acordată prin emisiunea de titluri negociabile, emise de Ministerul Finanţelor
exprimate în lei, cu o maturitate de 180 de zile şi cu rata de piaţă a dobănzii.

12
 Cu scopul menţinerii stabilitaţii monedei nationale, BNR stabileşte şi conduce
politica în domeniul valutar şi al rezervelor de aur.
Statutul BNR prevede, în mod expres, supravegherea bancară, ca pe o operaţiune
distinctă. Ǐn această direcţie, BNR are competenţa exclusivă în supravegherea activităţii
sistemului bancar. Pentru a asigura viabilitatea şi funcţionarea acestuia, emite
reglementări şi adoptă masuri de sancţionare a băncilor care nu respectă normele
prudenţiale.
Banca Naţionălă a României (BNR) este banca centrală a Romaniei, având
personalitate juridică. Aceasta este o instituţie public independentă, cu sediul central în
municipiul Bucureşti şi poate avea sucursale şi agentii atat în capitală, cat şi în alte
localităţi din ţară.
Ǐn acelaşi timp, BNR sprijină politica economică generală a statului, fară
prejudicierea indeplinirii obiectivului principal privind asigurarea şi menţinerea
stabilităţii preţurilor.
Ǐn cadrul politicii monetare pe care o promovează, BNR utilzează proceduri şi
instrumente specifice pentru operaţiuni de piaţă monetară şi de creditare a instituţiilor de
credit, precum şi mecanismul rezervelor minime obligatorii. Se interzice BNR
achiziţionarea de pe piaţa primară a creanţelor asupra statului, autoritatilor publice
centrale şi locale, regiilor autonome, societaţilor naţionale, companiilor naţionale şi a
altor societaţi cu capital majoritar de stat. BNR poate efectua pe piaţa secundară
operatiuni reversibile, cumpărări, vanzări directe sau poate lua în gaj, pentru acordarea de
credite colateralizate, creanţe asupra sau titluri ale statului autoritaţi publice, societaţi
naţionale etc. sau altor persoane juridice, poate efectua swap-uri valutare, emite
certificate de depozit şi atrage depozite de la instituţii de credit, în condiţiile pe care le
consideră necesare pentru a realiza obiectivele politicii monetare. De asemenea se
interzice Băncii Nationale a României creditarea pe descoperiri de cont sau orice alt tip
de creditare a statului, autoritaţilor publice centrale sau locale, regiilor autonome,
societăţilor nationale şi altor societaţi cu capital majoritar de stat.
Banca Naţională a României este singura instituţie autorizată să emită însemne
monetare, sub formă de bacnote şi monede, ca mijloace legale de plată pe teritoriul
României. Moneda naţională este leul, iar subdiviziunea lui este banul.

13
 Tot BNR stabileşte şi condiţiile de creditare, deschide şi operează conturi ale
instituţiilor de credit, ale Trezoreriei Statului, ale caselor de compensare şi ale altor
entitaţi, rezidente şi nerezidente.
Banca Natională a României este autorizată sa colecteze date şi informaţii
statistice primare care sunt necesare pentru aducerea la îndeplinire a atribuţiilor sale
legale, asigurând măsuri de protecţie a datelor care se referă la subiecţii individuali –
persoane juridice sau fizice – date obţinute direct sau indirect, din surse administrative
sau din alte surse.

1.2. Tranziţia la sistemul bancar european

Actualmente în România s-a produs o schimbare importantă in privinţa sistemului

bancar, profilandu-se o nouă structură a acestuia formată din Banca Natională, celelalte
bănci iar în viitor bănci de credit funciar rural şi urban.
Recenta integrare a României la Uniunea Europeană a forţat pregatirea sistemului
bancar prin reorganizarea sistemului, creşterea prudenţialitaţii bancare şi o abordare
calitativa a capitalului şi a riscului.
Cadrul legislativ a fost modificat ţinandu-se mult mai mult seama de legislaţia,
practicile şi uzantele sistemului bancar european. Astfel au apărut următoarele documente
legislative:
 Implementarea Acordului Basel II (2004);
 Legea nr. 312/2004 privind Statutu Bănci Naţionale a României;
 Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 99/2006;
 Legea Bancară nr 227/2007;
Noul Acord de Capital (Basel II) este necesar pentru asigurarea unui cadru mai
flexibil pentru stabilirea cerinţelor de capital, adecvat profilului de risc al
instituţiilor de credit.

Noul Accord de Capital – structura complexă

Dezvoltată pe trei piloni

14
 Pilonul I Pilonul II Pilonul III
Cerinte minime de capital Supravegerea procesului de Disciplina de piaţă
adecvare a capitalului

Aprobarea cantitativă a cerinţelor Abordarea calitativă a cerinţelor Instrument necesar în

prudenţiale prudenţiale supravegherea prudenţială

Reguli flexibile şi avansate de  Rol active al autorităţii de Cerinţe de raportare mai

determinare a cerinţelor minime de supraveghere în evaluarea detaliată către BNR şi ca
capital pentru: procedurilor interne ale noutate către public
 Riscul de credit: băncilor privind adecvarea referitoare la:
-abordarea standardizată; capitalului la profilul de  Structura acţionarului;
-abordarea bazată pe modele risc;  Expunerile la risc;
interne (IRB)  Verificarea procedurilor  Adecvarea capitalului
1. varianta de bază interne ale băncilor privind la profitul de risc;
2. varianta avansată managementul riscului de
 Riscul de piaţă către autoritatea de
-abordarea standard supraveghere;
-abordarea bazată pe modelele  Posibilitatea impunerii
interne cerinţei ca instituţiile de
 Riscul operational credit sa mentină capital în
-abordarea indicatorului de bază exces faţa de nivelul minin
-abordarea standardizată indicat de Pilonul I;
-abordarea evaluarii avansate  Impementarea unor
mecanisme de intervenţie
timpurie a BNR;

Strategia BNR pentru implementarea Noului Acord de Capital s-a desfaşurat în 4

etape.
Prima etapa a fost iniţierea dialogului şi realizarea schimbului de înformaţii cu
sectorul bancar (mai – noiembrie 2005) în cadrul careia pricipalele activitaţi sunt;
- realizarea unei evaluări generale cu privire la instrumentele de management al
riscului şi cunoaşterea poziţiei instituţiilor de credit în ceea ce priveşte opţiunile naţionale
( adoptarea abordării standard sau a celei bazate pe modelele interne );

15
 - informarea şi stabilirea dialogului cu alte autoritaţi naţionale ( Ministerul
Finanţelor Publice, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare ) şi internaţionale ( autoritaţi
de supraveghere din alte state);
- evaluarea necesităţilor de formare profesională la nivelul sectorului bancar,
inclusiv la nivelul autorităţii centrale;
A doua etapă reprezintă dezvoltarea mijloacelor pentru realizarea supravegherii
sectorului bancar la standardele impuse de Noul Acord de Capital (decembrie 2005 – mai
2006 ). Ǐn această etapă eforturile vor fii canalizate simultan în urmatoarele domenii:
- transpunerea în cadru legislativ naţional Directivelor Europene.
- activitaţi de supraveghere de la sediul băncii centrale (off-site) şi misiuni la
sediul instituţiilor de credit (on-site) pentru verificarea pregatirii implementarii Basel II.
- asigurarea permiselor stabilitătii financiare în perioada aplicării Acordului Basel
II.
Etapa a treia susţine procesul de validare de catre Banca Natională a României a
modelelor interne de rating utilizate de instituţiile de credit pentru evaluarea clientilor şi a
portofoliului de credite existente (iunie –octombrie 2006).
A patra etapă constituie procesul de verificare a aplicarii prevederilor Noului
Acord de Capital în sectorul bancar (începand cu luna ianuarie 2007)
Masurile de întreprins pentru implementarea Basel II cuprinde: cadrul legislative
( prelucrarea şi transpunerea în legislatia românească a celor două Directive europene),
cadrul instituţional şi cadrul relational.
Din cadrul instituţional face parte specializarea personalului, dezvoltarea bazelor
de date privind creditele, autoevaluarea capacitaţii de supraveghere (pilonul 2) şi
evaluarea impactului evoluţiilor macroeconomice asupra stabilitaţii financiare.
Cadrul relational cuprinde colaborarea între BNR, MFP, CNVM, CAFR, ARB.
Avantajele noilor cerinţe prudentiale aduse de Basel II sunt:
 Urmareşte specificul activitaţii fiecarei instituţii de credit şi profilul de risc pe
care acesta îl prezintă;
 Conduce la dezvoltarea pieţei agenţiilor de rating;
 Asigură diversificarea metodelor privind evaluarea riscurilor şi cerinţelor de
capital de la un nivel simplificat la un nivel sofisticat;

16
  Presupune formarea resurselor umane in vederea utilizarii eficiente a procedurilor
de evaluare a agenţiilor de rating, desfăşurarea procesului de supraveghere la
nivelul cerinţelor Pilonului 2 şi validarea modelelor interne ale instituţiilor de
credit;
 Stimuleaza disciplina şi transparenţa pe piaţă;
Ǐnsă noile cerinţe de prudenţialitate aduc şi dezavantaje precum alocarea de
resurse umane suplimentare, costuri care pe termen mediu vor fi compensate prin
diminuarea cerintelor de capital.

CAPITOLUL II

CREDITUL PRODUS BANCAR PRINCIPAL

17
2.1. Conceptul de credit.

Conform art. 3 alin. (1) pct. 7 al Legii privind activitatea bancară nr. 58/1998,
creditul bancar este definit ca fiind „orice angajament de piaţă a unei sume de bani în
schimbul dreptului Ia rambursarea sumei plătite, precum şi la plata unei dobânzi sau a
altor cheltuieli legate de această suma sau orice prelungire a scadenţei unei datorii şi
orice angajament de achiziţionare a unui titlu care încorporează o creanţă sau a altui drept
la plata unei sume de bani". Din textul citat rezultă trei modalităţi de apreciere ale creditului
bancar: ijnprumutul de fonduri, prelungirea scadentei unei datorii si scontul..
Trasaturile creditului bancar sunt: subiecţii, promisiunea de rambursare, termenul
de rambursare, garantarea creditului, riscul de credit, dobânda, perioada de graţie,
tranzacţia, consemnarea şi transferabilitatea.
Ǐn orice operaţiune de credit, de regulă, intervin doi subiecţi: cel care acordă
creditul, denumit creditor, şi cel care primeşte creditul, denumit debitor. Subiectele
raportului de credit, creditorul şi debitorul prezintă o mare diversitate în ceea ce priveşte
apartenenţa la structurile social-economice, motivele angajării în raportul de credit şi
durata angajării sale.
Capitalul de împrumut nu este folosit de agentul economic excedentar, de cel
căruia îi aparţine, ci de cel care îl primeşte cu titlu de împrumut. Băncile apar ca
intermediari financiari specifici, ce se interpun între cei care dispun de resurse de finanţare
şi cei care au nevoie de ele. Categoriile principale de debitori sunt: întreprinderile, statul şi
populaţia.
Promisiunea de rambursare (la o dată ulterioară, denumită scadenţă). Un element
esenţial al creditului îl reprezintă schimbul în timp, adică separarea printr-un interval de
timp a momentului cedării unei sume de bani de cei ai rambursării acesteia.Prin natura sa,
creditul reprezintă o finanţare cu caracter temporar. Acordarea creditului este urmată,
după un timp variabil, dar nu arbitrar, de rambursare. Rambursabilitatea creditului
presupune stabilirea scadenţelor.
Termenul de rambursare, ca trăsătură specifică a creditului, are o mare varietate. De
la termene foarte scurte (24 de ore, termen practicat între bănci pe pieţe monetare) şi
încheindu-se cu termene de la 30 la 50 de ani.
Rambursabilitatea creditului are legătură cu modul de garantare a creditelor.

18
Promisiunea de rambursare presupune riscuri, şi necesită, în consecinţă, angajarea unei
garanţii.
Garanţiile solicitate de bancă pot fi:personale sau reale.
Garanţia personală este angajamentul luat de o terţă persoană de a plăti în cazul în
care debitorul este în incapacitate, în cazul garanţiei simple, garantul are dreptul de a
discuta asupra îndeplinirii obligaţiei sale, de a cere executarea primordială a debitorului
şi, în cazul în care există mai mulţi garanţi, să răspundă numai pentru partea sa. In cazul
garanţiei solidare, garantul poate fi tras la răspundere pentru a plăti, concomitent, sau chiar
înaintea debitorului, dacă aparent prezintă condiţii preferabile de solvabilitate.
Garanţiile reale cuprind reţinerea, gajul, ipoteca şi privilegiul.
Riscul de credit, în raporturile de credit, riscurile probabile sunt: de nerambursare
sau de imobilizare.
Riscul de nerambursare constă în probabilitatea întârzierii plăţii sau a
incapacităţii de plată datorită conjuncturii, dificultăţilor sectoriale sau a deficienţelor
împrumutatului. Pentru prevederea riscului trebuie să fie analizat temeinic
împrumutatul prin prisma cerinţelor respectării raportului de credit sub diverse aspecte:
umane (competenţă, moralitate), economice (situaţia internaţională, naţională, cadrul
profesional), financiare (situaţia financiară, îndatorarea existentă, capacitatea de
rambursare), juridice (forma juridică, legăturile juridice cu alte întreprinderi). Se poate
acţiona printru diviziunea riscului prin colaborări cu alte instituţii de credit. Evident,
prevenirea riscului este strict legată de procedurile de garantare a împrumutului.
Pentru timpul care va trece între primirea sumei şi rambursarea sa,
beneficiarul operaţiunii va plăti o dobândă concretizată în suma de bani plătită de către
debitor creditorului său pentru creditul acordat pe un timp determinat. Dobânda
poate fi fixă sau variabilă.
Nivelul dobânzii exercită influenţă asupra volumului creditelor. O dobândă
scăzută practicată în unele perioade, inferioară ratei inflaţiei, constituie un stimulent pentru
întreprinderi în a angaja credite sporite.
Tranzacţia (acordarea creditului). Creditul poate fi consimţit în cadrul unei
tranzacţii unice (de exemplu acordarea unui împrumut sau angajarea unui depozit), în
ultimul timp însă s-a dezvoltat sistemul de credit deschis, în cadrul căruia împrumuturile

19
efective intervin la intervale liber alese de debitor. Cărţile de credit sunt modalităţile
cele mai răspândite pentru această formă.
Acordurile de credit sunt consemnate, în marea lor majoritate, prin înscrisuri,
instrumentele de credit, a căror formă de prezentare implică aspecte multiple şi
diferenţiate. Esenţiale în aceste instrumente sunt obligaţia fermă a debitorului privind
rambursarea împrumutului, respectiv dreptul creditorului de a i se plăti suma angajată.
Pe măsura dezvoltării economico-sociale, rolul şi importanţa creditului în
economia fiecărei ţări au marcat o creştere considerabilă a acestuia, având loc totodată,
diversificarea funcţiilor îndeplinite de credit.
In primul rând, creditul îndeplineşte o funcţie distributivă prin faptul că
redistribuie rezervele băneşti disponibile la un moment dat în economie sub forma
împrumuturilor acordate anumitor ramuri, sectoare sau domenii de activitate care au
nevoie de mijloace de finanţare. De asemenea, creditul sporeşte şi puterea productivă a
capitalului prin transformarea economiilor în capitaluri productive.
Printr-o analiză atentă a cererilor de creditare se favorizează orientarea
disponibilităţilor spre ramurile sau activităţile mai rentabile, acest lucru asigurând o mai
mare posibilitate de adaptare la cerinţele pieţei interne şi externe. Având în vedere cele
prezentate mai sus, se poate spune că creditul, prin funcţia sa distributivă, participă la
creşterea gradului de centralizare şi concentrare a capitalului.
Fără a reprezenta relaţii de schimb propriu-zise, relaţiile de credit se corelează cu
plăţile pentru tranzacţii, sunt un suport principal al derulării fluente a plăţilor în relaţiile
interne şi în circuitul internaţional, al creşterii economice în general.
In principal însă, creditul este expresia relaţiilor de redistribuire a
disponibilităţilor băneşti latente existente în economie atât la agenţii nefinanciari, cât şi la
cei financiari, prin înlocuirea monedei temporar pasive cu monedă activă, ca şi prin
consolidarea şi amplificarea disponibilităţilor de capital bănesc şi creşterea masei monetare
în circulaţie.
Formarea disponibilităţilor latente în activitatea agenţilor economici,
instituţiilor, populaţiei şi concentrarea lor la bănci constituie premisa principală pentru
acordarea de credite. Reflectarea în conturile bancare a acestor disponibilităţi monetare şi
luarea lor în calculul creditelor de acordat nu reprezintă o redistribuire propriu-zisă de

20
putere de cumpărare între titularii de conturi.
Titularii de disponibilităţi nu-şi pierd dreptul de a dispune plăţi pe seama
depozitelor ce le au constituite la bănci. Are loc, în fapt, crearea de către bancă a unei noi
puteri de cumpărare, pe care deţinătorii de monedă pasivă nu au utilizat-o. Se produce şi
o „reaşezare" a cererii ca valoare de întrebuinţare.
Cererea titularilor de disponibilităţi, care nu este în condiţiile date decât
potenţială, este înlocuită cu cererea efectivă a beneficiarilor de credite, diferită material
de cea a deţinătorilor de depozite monetare, cu implicaţii asupra structurii materiale a
producţiei.
Conform teoriei keynesiste, ecuaţia echilibrului macroeconomic este:
ECONOMII = INVESTIŢII
Astfel, economisirea fără investiţii conduce la tezaurizare, care poate provoca
recesiune. Nu orice individ poate fi întreprinzător, nu-şi poate asuma riscurile unui
investitor deoarece nu dispune de calităţile necesare sau nu dispune de capitalul necesar.
De aici se poate observa importanţa pe care o are creditul în procesul de transformare a
economiilor în investiţii. Cu alte cuvinte, creditul este un important factor al creşterii
economice.
De asemenea, prin urmărirea şi verificarea atentă a modului de utilizare a
sumelor primite, creditul joacă un rol de diminuare a iniţiativelor nerentabile. Un
întreprinzător care prezintă iniţiative riguros fundamentate şi însoţite de garanţii reale
acoperitoare poate să obţină un credit. Astfel creditul contribuie la proliferarea firmelor
rentabile, inovatoare, ceea ce favorizează concurenţa, cu efecte pozitive asupra economiei
în ansamblul său.
O altă funcţie importantă a creditului este cea de emisiune monetară. Odată cu
diversificarea tehnicii de plată (cambie, virament, cec etc.), s-a ajuns la diminuarea
folosirii numerarului şi în consecinţă la creşterea în proporţii mari a monedei de cont
(scripturale). Prin aceasta s-a asigurat şi reducerea cheltuielilor cu circulaţia banilor, noile
tehnici şi instrumente de plată oferite de existenţa creditului făcând faţă creşterii volumului
de tranzacţii.
De asemenea, băncile prin mobilizarea disponibilităţilor şi posibilitatea lor de a
acorda credite pe seama acestor depozite contribuie la expansiunea monedei scripturale.

21
Astfel, pornind de la un model monetar simplificat în care o singură bancă utilizează
moneda scripturală pe care o creează ea însăşi, această bancă poate oferi credite clientelei
sale, actuale sau potenţiale, pe măsura cererii exprimate, şi, cum se desfăşoară tot
mecanismul cerere - ofertă, echilibrul se realizează printr-o modificare a preţului, respectiv
a ratei dobânzii, în acest cadru, creditele acordate, înregistrate ca atare în activul bilanţului,
vor avea drept contrapartidă depozitele constituite pe această bază. în această accepţie se
consideră că deşi vor exista plăţi în numerar, în ultimă instanţă ele se vor transforma în
depozite şi aşa mai departe, în condiţiile în care funcţionează însă sistemul rezervelor
minime obligatorii pe care băncile comerciale trebuie să le constituie la banca centrală,
acestea acţionează în sensul reducerii posibilităţilor de multiplicare.
Reglând dimensiunile cererii şi ofertei de mărfuri tocmai prin creditarea
consumului pe de o parte şi prin creditarea stocurilor pe de altă parte, creditul contribuie,
alături de alţi factori, la stabilitatea preţurilor.
Ca urmarea a naturii sale, creditul contribuie şi la evoluţia vitezei de rotaţie a
banilor, la multiplicarea monedei scripturale, la rularea continuă a fondurilor.
Creditul îndeplineşte şi o funcţie de reflectare şi stimulare a eficienţei
agenţilor economici. Eficienţa economică cu care lucrează întreprinderile se reflectă
sensibil în situaţia lor financiară, iar aceasta din urmă în volumul fondurilor utilizate
pentru un nivel dat de activitate, precum şi în gradul de asigurare a capacităţii de plată. Se
poate considera că acţionează o lege obiectivă a raportului invers între eficienţa în
activitatea economică şi necesarul de fonduri.
Sporirea eficienţei economice reduce nivelul relativ al cheltuielilor faţă de
venituri, după cum ea acţionează şi în direcţia diminuării fenomenelor de stocare.
Ca urmare, cu cât eficienţa economică a unei activităţi date este mai ridicată,
celelalte condiţii fiind invariabile, cu atât necesarul de fonduri este mai redus.
Nivelul de eficientă se regăseşte în mărimea fondurilor totale necesare, însă, şi
mai pregnant, în situaţia creditelor, întrucât acestea intervin ca resursă marginală de
completare, reflectându-se în plus şi în situaţia fondurilor proprii. Legea raportului invers
între necesarul de fonduri şi eficienţa în activitatea economică acţionează şi mai
concludent în cazul creditului.

22
 Creditul nu este numai un indicator al eficienţei economice, ci şi un instrument de
influenţare în direcţia stimulării activităţii calitativ superioare. Aceasta prin acordarea de
credite fără restricţii agenţilor economici cu bună activitate şi prin aplicarea de restricţii
sau neacordarea de credite celor care se confruntă cu deficienţe în gestiunea lor şi cu
dificultăţi în retumarea împrumuturilor.
Creditul are un rol deosebit şi în promovarea relaţiilor economice internaţionale
prin creditarea activităţilor de comerţ exterior.
Pe lângă toate aceste efecte favorabile, creditul presupune şi o serie de riscuri.
Principalul risc este abuzul de credit. Fenomenul supracreditării economiei generează,
inevitabil, procese de deteriorare a puterii de cumpărare a banilor, inflaţie. Totodată,
creditul poate favoriza operaţiuni economice care atentează la lichiditatea bancară, în
măsura în care băncile au prea puţine posibilităţi de selecţie a clienţilor solicitatori de
credite sau aceştia sunt de rea-credinţă.

Politicile de creditare vanază şi in funcţie de ciclul economic. Ele trebuie să fie

actualizate şi adaptabile faţă de modificările mediului concurenţia! şi economic.
Conţinutul unei politici de creditare comportă trei părţi principale: formulări politice
cu caracter general referitoare la sarcinile compartimentului de creditare şi la calităţile
optime ale portofoliului de credite; principii şi proceduri recomandate în constituirea şi
administrarea portofoliului de credite şi, în final, proceduri şi parametri detaliaţi de
creditare, specifici fiecărui tip de credite, respectiv normele de creditare.
a) Prima parte a politicii de creditare are rolul de a stabili cadrul general şi
obiectivele politicii de creditare
Responsabilităţi referitoare la aprobarea creditelor şi controlul calităţii acestora.
Documentaţia şi garanţiile mobiliare solicitate trebuie să se constituie în dosare
de creditare uniforme la nivelul întregii bănci, indiferent de locaţia unităţii bancare
operative şi de personalul angajat. Implementarea cerinţelor vizând acest caracter unitar
poate ridica probleme semnificative la nivelul băncilor mai mici, datorită raporturilor
personale ale funcţionarilor acestora cu clienţii băncii.
Tratamentul creditelor restante şi recuperarea garanţiilor se poate realiza printr-un
compartiment specializat care poate avea şi sarcini de control. Procedura - scrisă -

23
cuprinde informaţiile de semnalare a dificultăţilor, detecţia acestora, raportarea
măsurilor imediate, controlul garanţiilor şi, eventual, depistarea fraudelor. Creditele
restante pot avea cauze obiective, legate de evoluţia ciclului economic, sau cauze
subiective, datorate managementului defectuos.

2.2. Tipuri de credit

Creditele pe termen scurt se acordă în lei sau în valută, în funcţie de destinaţie,

creditele pe termen scurt în lei pot fi: credite globale de exploatare; linii de credite; credite
pentru stocuri temporare şi sezoniere; credite pentru export credite de trezorerie pentru
produse cu ciclu lung de fabricaţie; credite de scont; credite pentru cecurile remise spre
încasare; credite de factoring: credite pentru facilităţi de cont; credite pentru echipament;
credite pentru mărfurile vândute cu plata în rate; credite acordate unor persoane fizice,
destinate unor activităţi economice sau pentru consum.
Creditele pe termen scurt în valută pot fi: credite acordate importatorilor pentru
bunuri determinate individual; deschideri de credite pentru importul de materii prirne;
credite acordate importatorilor de bunuri şi servicii, pe bază de finanţare externă; credite
garantate cu creanţe asupra străinătăţii; credite de factoring, credite acordate persoanelor
fizice pentru consum.
Creditele pe termen mediu şi lung se acordă, în lei, pentru echipament; leasing;
investiţii imobiliare; procurarea de inventar agricol, mijloace de transport, bunuri de
folosinţă îndelungată etc. Creditele pe termen mediu şi lung în valută se acorda pentru:
import destinat modernizării şi dezvoltării capacităţilor de producţie; import destinat
retehnologizării; investiţii imobiliare; achiziţionarea din import de maşini, utilaje, instalaţii,
mijloace de transport etc.
Creditele globale de exploatare (de tip revolving) se acordă în limita unui plafon
global. care se determină periodic (trimestrial) pe baza analizei fluxului de lichidităţi
(cash flow). Perioada pentru care se acordă este de maxim 90 de zile, care poate fi
reînnoită, fară a depăşi 12 luni de la iniţiere.
Deschiderile de credite permanente (liniile de credit) funcţionează tot pe
principiul revolving. Banca se obliga să acorde pe o durată de timp determinata, cu titlu

24
de împrumut, fonduri utilizabile în mod fracţionat, în limita unui plafon, astfel încât
soldul zilnic al angajamentelor să nu depăşească volumul liniei de credit aprobată.
Destinaţia fondurilor este fie finanţarea ansamblului activităţii debitorului, fie a
unor componente ale acesteia, iar termenul pentru care se acordă aceste credite sunt de
3, 6 sau maximum 12 luni.
Credite pentru finanţarea stocurilor temporare şi a stocurilor sezoniere
sunt acordate producătorilor având o activitate ciclică, pe baza documentaţiei care
justifică formarea acelor stocuri sau, după caz, agenţilor economici care constituie stocuri
de produse agricole.
Creditele pentru export sunt acordate pe baza documentaţiei generale de creditare
şi a contractelor de export care prevăd obiectul exportului, condiţiile şi termenele de
livrare, modalităţile şi scadenţele plăţilor etc.
Creditele de trezorerie pentru finanţarea producţiei cu ciclu lung de fabricaţie
(peste 12 luni) se referă, de regulă, la construcţia de nave maritime şi fluviale, aeronave,
instalaţii complexe, etc.
Creditul prin scontul cambiei sau biletului la ordin se realizează prin girul efectului
de comerţ în favoarea băncii care creditează imediat sau Ia termenul convenit, contul
curent al girantului cu o sumă inferioară celei înscrise pe efectul de comerţ. Diferenţa
reprezinta rata scontului si este alcătuită din dobânda corespunzătoare sumei şi timpului
rămas până la scadenţa efectului de comerţ plus comisionul băncii. Creditarea contului
curent al girantului se face sub condiţia rezolutorie a încasării creanţei, la scadenţă, de
către bancă, de la tras sau emitent.
Creditele acordate pe baza cecurilor remise spre încasare reprezintă anticipări ale
creditării conturilor curente ale clienţilor remitenti faţă de data încasării efective a
cecurilor. Creditarea se face sub rezerva încasării de la emitent şi se stornează dacă
cecurile se restituie neplătite.
Creditul de factoring reprezintă operaţiunea prin care .un client (furnizor sau
aderent) transmite creanţele sale unui factor care, în schimbul unei remuneraţii (agio) se
obligă să le încaseze, plătindu-i aceste creanţe fie la scadenţa !or (maturity factoring),
fie anticipat (old line/discount factoring). In ambele situaţii, factorul îşi asumă riscul
de neplata din partea debitorului.

25
 Creditele pentru facilităţi de cont sunt acordate pe perioade de timp scurte (până la
15 zile) clienţilor cu o foarte bună situaţie financiară, pentru rezolvarea unor probleme
temporare de lichidităţi, în limita unor plafoane stabilite prin normele fiecărei bănci, în
raport cu solicitările clienţilor.
Creditele pentru echipament, pe termen scurt (maxim 12 luni) sunt destinate
finanţării unor diferente între resursele proprii şi costurile investiţiilor productive ale
clienţilor (inclusiv costurile privind probele tehnologice). Cuantumul creditului se
dimensionează astfel încât aportul fondurilor proprii la finanţarea investiţiei să reprezinte
cel puţin 15% din valoare.
Creditele pentru mărfuri cu plata în rate sunt destinate finanţării comercianţilor care
vând, cu plata în rate, bunuri de folosinţă îndelungată, pentru acoperirea necesităţilor
de lichidităţi în perioada de timp până la încasarea integrală a preţului.
Creditele acordate comercianţilor persoane fizice, producătorilor agricoli
individuali şi consumatorilor sunt condiţionate de realizarea de către solicitanţi a unor
venituri certe şi stabile şi de existenţa unui cont curent personal la banca creditoare, având
sold creditor constant cel puţin egal cu rata lunară de rambursare. Banca pretinde şi
garanţii personale şi reale corespunzătoare. Solicitantul de credit consimte utilizarea
fondurilor împrumutate exclusiv pentru plăţi prin virament.
Creditele dc factoring în valută au ca obiect creanţe comerciale în valută constatate
prin facturi acceptate pentru livrări de mărfuri la export sau pentru executări de lucrări ori
prestări de servicii în valută, cu scadenţa plăţii până la 180 de zile.
Creditele pe termen mediu şi lung pentru echipament sunt acordate în completarea
resurselor băneşti proprii ale solicitanţilor pentru realizarea de investiţii. Pe lângă
documentaţia uzuală, solicitanţii de credite de acest fel mai prezintă băncilor şi
documentaţia tehnică aferentă investiţiei pentru care se cere finanţarea, studiul de
fezabilitate, proiecţia fluxului de lichidităţi pentru întreaga activitate economică, situaţia
juridică a terenului, avizele de mediu, memoriul de fundamentare incluzând rezultatele
financiare scontate, etc.
Creditele acordate de bănci cu acest titlu acoperă în mod uzual până la 85% din
costul total al investiţiei. Diferenţa, reprezentând resursele proprii ale solicitantului, se
angajează în cheltuieli anticipat faţă de fondurile împrumutate de Ia bancă.

26
 O grupă aparte, în cadrul creditelor pentru investiţii, o reprezintă creditele pentru
cumpărarea de active, care se acordă pe o perioadă de cel mult 10 ani, în vederea finanţării
a maximum 80% din preţ, restul fiind acoperit din propriile fonduri ale
solicitantului.
Credite pentru activitatea de leasing. Băncile se pot implica în finanţarea activităţii
de leasing fie prin creditarea leasingului operaţional, fie prin constituirea societăţilor de
leasing financiar (Legea nr. 58/1998, art. 8, alin. final).
Obiect al contractului de leasing pot fi bunuri imobiie, bunuri mobile de folosinţă
îndelungată aflate în circuitul civil, cu excepţia înregistrărilor pe bandă audio şi video, a
pieselor de teatru, manuscriselor, brevetelor şi a drepturilor de autor.
Creditele de forfetare, în valută (art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 58/1998) se
realizează prin cumpărarea de către bancă a unor creanţe comerciale în valută, preţul fiind
determinat sub forma unei taxe de forfetare. Devenită cesionară a creanţei, banca renunţă
la regres contra cedentului.
In mod uzual, creanţele sunt încorporate în titluri de credit pe termen mediu
(maxim trei ani), cambii acceptate, bilete la ordin, care sunt girate odată cu cesiunea
creanţelor şi sunt avalizate de o bancă străină, agreată de banca cesionară.
Creditele prin semnătură cunosc diverse forme: scrisorile de garanţie bancară în lei
sau în valută şi avalul titlurilor de credit.
Banca garantă trebuie să plătească fără să discute, dar nu şi fără să verifice
îndeplinirea condiţiilor stipulate: documente, cuantum, durată de valabilitate, etc.

2.3 Nivelul, structura şi evolutia creditelor acordate de Banca Transilvania

( pe 3 ani)

În 2006 în ciuda eforturilor BNR de limitare a creditelor de consum, bǎncile se

întreceau în oferte de creditare, oferind dobânzi mici pentru creditele în lei şi prin
simplificarea documentaţiei pentru opţinerea unui împrumut. Orientarea bǎncilor cǎtre
creditele în lei fiind justificatǎ de decizia Bǎncii centrale de a mǎrii rezerva minima

27
obligatorie în valutǎ a bancilor de la 30% la 35%. Astfel bancherii au redus dobânzile la
creditele în lei cu aproximativ 3 puncte procentual.
Unele banci oferau credite de nevoi personale doar pe baza unei adeverinţe de
salariu şi o facturǎ de utilitǎţi iar timpul de asteptare pânǎ la contractarea creditului era de
cel mult 2 zile. De asemenea a fost crescuta accesibilitatea produsului, fiind luate în
calcul noi categorii de venituri, precum venituri din dividente şi drepturi de autor.
In 2007 evoluţia creditelor a depoşit prognozele bancherilor. Soldul creditelor în
economie s-a majorat cu 1032.8 mil. lei (5,2%) faţa de luna noiembrie 2006, constituind
20883,8 mil. lei la sfarşitul lunii decembrie 2007. Aceasta evoluţie a fost determinatǎ de
creşterea soldului creditelor acordate în monedǎ naţionala cu 348,7 mil. lei (31%), dar şi
a celui în valutǎ strǎinǎ.
In acest an românii au împrumutat sume mari de la bǎnci credite de consum dar şi
credite imobiliare pe 30 35 de ani, fara sǎ ţinǎ cont de comisioane dobânzi sau
posibilitatea de rambursare. Apetitul pentru credite manifestat de firmele şi persoanele
fizice din ţara noastrǎ a crescut orientându-se spre monede strǎine spre deosebire de 2006
cǎnd preferau leul romǎnesc iar economiile rezidenţilor au ajuns în decembrie la 129
miliarde lei, cu o treime mai mult decât în 2006. Tot în acest an pentru prima datǎ
creditele de consum, pentru populaţie au depasit creditele corporatiste.
Conform statisticilor BNR ritmul creşterii creditelor neguvernamentale a crescut la
sfarşitul anului 2007, volumul împrumuturilor acordate persoanelor fizice şi juridice a
crescut cu 60% ajungand la 148,18 miliarde lei.
La Banca Transilvania în acest an au aparut noi credite bancare în conformitate cu
noile norme de creditare mult mai relaxate. Gradul de îndatorare putând fi cuprins între
45% si 70% acesta fiind stabilit pe baza unei matrici, respectiv aplicarea unui sistem de
scoring aplicat de bancǎ şi istoricul de plata al solicitantului de credit şi veniturile
familiei. Cheltuielile de subexistenta luate în calcul sunt de 245 ron pe membru de
familie respectiv 150 pentru a patra persoana.
Noile credite au urmatoarea structura: comisionul de instrumentare este de 2%,
comisionul de gestiune lunar este de 0,1%, rata dobânzii este fixa în primii trei ani apoi
este variabila şi difera în funcţie de avansul existent.

28
 Iar pentru creditele în euro rata dobânzii pentru un avans existent de 15% este de
8,5% la care se adauga comisionul de instrumentare de 1,5% şi taxa anuala de
administrare de 150 ron. In concluzie datoritǎ acestor norme mai relaxate se pot obtine
credite cu 20% pana la 40% mai mari.
Tot în 2007 au aparut şi credite cu avans zero deşi produsul standard prevede un
avans de 15% pentru creditele ipotecare apare şi posibilitatea finanţarii de 100% din
preţul de achizitie fǎrǎ sǎ se cearǎ garanţii suplimentare.
In acest an Banca Transilvania şi-a consolidat oferta lansând produse şi servicii
dedicate diferitelor categorii de clienţi pe cele patru segmente de business, persoane
fizice, IMM-uri, companii mari, respectiv medici. Astfel creditele au avut o pondere de
63% adica o creştere de 1,52 ori. In ceea ce priveste structure pasivelor proiectate în 2007
s-a avut în vedere o creştere a resurselor atrase de la clientele nebancarǎ de 1,58 ori şi va
avea o pondere în total pasive de aproxinativ 75,15 %, o creştere a împrumuturilor pe
termen lung de 1,21 ori, precum şi o creştere a capitalurilor proprii de 1,39 ori.
Evoluţia creditelor la Banca Transilvania a fost una foarte buna în acest an. In
privinaţa ofertei aceasta a fost diversificata şi îmbunataţitǎ prin lansarea produsului nr. 12
pentru IMM-uri, scrisori pentru licitatii, precum şi MasterCard Forte pentru medici.
Banca Transilvania a avut o creştere importantǎ şi în 2008 cu o creştere a profitului
net de 398 de milioane lei. Acest an a fost anul creditelor ipotecare, populaţia fiind
interesatǎ de suma lunara de achitat şi mai putin de dobândǎ. Astfel oferta creditelor
ipotecare se dezvoltǎ foarte mult apǎrând cu soluţii pentru toţi clienţii posibili. Acest an a
fost rodnic mai ales pe partea de retail, ea devenind lider de piaţǎ pe cardurile Visa cu
peste 1 milion de carduri emise sub acst band şi deţinând 13% din întreaga piaţǎ a
carduilor din Romania.
Banca Transilvania are un raport favorabil intre creditele in lei (67%) şi cele în
valutǎ (33%), un portofoliu diversificat, fǎrǎ expuneri mari pe partea de corporate, cu
150000 de clienţi IMM în luna noiembrie. In cazul creditelor în lei rata dobânzii a crescut
cu 2 puncte procentuale pânǎ la 22,5% la creditele de nevoi personale fǎrǎ ipoteca şi
17,5% la creditele ipotecare cu avans 0.
La creditele în euro majorarea a fost de pânǎ la 1,5 puncte procentuale, astfel noua
ratǎ a dobânzii pentru un credit ipotecar variazǎ între 12% şi 12,5% în funcţie de avansul

29
prezentat. De asemenea banca a eliminat şi comisionul de administrare de 0,3% pe lunǎ
aplicat în prima jumatate de an în cazul creditelor de nevoi personale.
In 2008 Banca Transilvania a avut un profit operaţional de 173,5 milioane lei (47,7
milioane euro) la intervalul (ianuarie septembrie) mai mare cu 30% decât în primele nouǎ
luni din 2007 când insuma 133,5 milioane lei (40,5 milioane euro).
Portofoliu de credite al bǎncii (plasamente la clientela) a ajuns la 11,55 milioane
lei la sfarsitul lunii septembrie în creştere cu 33% faţǎ de volumul împrumuturilor de la
finalul anului 2007.
In schimb 2009 nu pare a fi un an la fel de favorabil pentru Banca Transilvania.
Aceasta şi-a bugetat în acest an un profit brut de 85 milioane de lei dar în primul
trimestru a obţinut un caştig doar de 1,015 milioane de lei in condiţiile în care
provizioanele constituite pentru credite neperformante, de circa 91 milioane lei au anulat
cea mai mare patrea a profitului operaţional al bǎncii.
Contextul economic nefavorabil şi ratele ridicate ale dobânzii au îngheţat aproape
complet creditele acordate de Banca Transilvania, cifrele publicate arǎtând ca
plasamentele la clientelaǎ au crescut cu doar 79 miliarde de lei în primul trimestru adicǎ
cu 0,7, aceasta fiind anulatǎ însa de provizioane. Deci creditele acordate în primele luni
ale anului abia au acoperit creditele ajunse la scadenta în acea perioada şi creditele
neperformante. In comparaţie cu primul trimestru din 2008 creşterea soldului creditelor a
fost de 1135miliarde lei sau 13%.

30
 Declaraţia directorului general al Bǎncii Transilvania, Robert Rekkers defineşte
perfect problemele bǎnci, respectiv: “ Vrem sǎ dǎm credite, dar clienţii cu adevǎrat
eligibili sunt puţini. La personae fizice a scazut foarte mult cererea, iar pe segmentul de
personae juridice suntem mai selectivi. Dobânzile ridicate din piaţǎ au condus la aceasta
situaţie. Noi am început din luna martie sǎ reducem dobânzile la credite, iar la nivelul
acestora a scazut cu 1-1,5%” In ciuda acestui context nefavorabil Banca Transilvania a
reuşit sa aibe rezultate pozitive.
In fiecare an piaţa creditelor se dezvoltǎ, aprând mereu noi oferte de credit gandite
sǎ acopere toate posibilele nevoi ale consumatorilor, insǎ nici un tip de credit nu a
dispǎrut. De la creditul cu buletinul pânǎ la creditele ipotecare de rang I, II sau III toate
au ramas în ofertele bancilor, transformate, modificate, sub o alta denumire, mai mult sau
mai puţin atrǎgǎtoare însǎ conceptul scopul şi caracteristiciile au ramas aceleasi. Astfel
dacǎ intram pe site-ul Bǎncii Transilvania putem gǎsii credite pentru studii, credite
turistice, auto, de nevoi personale cu ipoteca, fǎrǎ ipotecǎ sau o multime de oferte la
cardurile de credit: Visa Gold, Visa Premium, Mastercard Forte etc.

CAPITOLUL III

CREDITUL BANCAR PE TERMEN LUNG

3.1 Scurtǎ prezentare a Bǎncii Transilvania.

Banca Transilvania este o societate bancarǎ româneascǎ cu capital mixt românesc

şi strǎin integral privat. Fondatǎ la sfârşitul anului 1993 la initiativa unor oameni de
afaceri clujeni şi-a început activitatea în luna febroarie în anul 1994 cǎnd obţine
autorizaţia definitivǎ de la BNR. Capitalul iniţial de 2 miliarde de lei a fost subscris în

31
proporţie de 21,55% de cǎtre investitori strǎini din Austria, Italia, SUA, Franta,Germania
şi altele, restul fiind capital român.
Obiectul de activitate al Bǎncii Transilvania este deschiderea de conturi curente şi
conturi de depozit în lei şi în valutǎ, efectuarea de încasǎri şi plǎţi prin aceste conturi;
acordarea de credite în lei şi valutǎ; emiterea şi primirea de cecuri sau documente de
platǎ; acceptarea de efecte de comerţ şi efectuarea de operaţiuni de scont; efectuarea de
operaţiuni de plasament, subscriere, gestionare şi de pǎstrare de titluri şi alte valori, etc.
Principalele servicii oferite clienţilor sunt: o gama larga de depozite (flexibil cu dobanda
fixǎ, variabilǎ şi bonificatǎ, revolving); certificate de depozit cu discount; cecuri de
cǎlǎtorie; bancǎ de decontare, depozitar şi agent custode pentru valori mobiliare
tranzactionate pe Rasdaq; banca de decontare pentru tranzacţiile efectuate pe Bursa de
Valori; tranzacţii internaţionale, scrisori de garanţie, consultanţǎ financiarǎ.
In 2007 Banca Transilvania înfiinţeazǎ prima sucursalǎ în afara ţǎrii, la Nicosia
în Cipru şi are în vedere extinderea pe piaţa Republicii Moldova.
Grupul Financiar BT reuneşte în prezent, pe lângă Banca Transilvania, şi
companiile în care s-au făcut investiţii: Societatea de Asigurare şi Reasigurare BT
Asigurări (fostă "SAR Transilvania"), BT Leasing (fostă "Leasing Transilvania"), BT
Securities (fostă "Compania de Brokeraj Transilvania Capital Invest"). Grupul Financiar
BT va purta sigla BT, în care centrul puterii îl va reprezenta Banca Transilvania, care are
cote de participare de 100% sau poziţii majoritare în cadrul subsidiarelor.

Conform BNR, în martie 2006, Banca Transilvania se clasa pe locul 9 în

clasamentul celor mai mari bănci româneşti cu active în valoare 1 494 milioane de euro şi
o cotă de piaţă de 4% [6], în apropierea HVB, Alpha Bank şi Bancpost. Totodată, Banca
Transilvania se clasa în decembrie 2005 pe poziţia a patra în privinţa numărului de
sucursale şi agenţii, în număr de 285. BT deţine 19 puncte de lucru în Cluj-Napoca, unde
se află sediul central al băncii.
Potrivit actelor constitutive ale băncii, niciun acţionar nu poate să deţină mai mult
de 5% din capitalul social al băncii decât cu aprobarea AGA. Banca Europeană pentru
Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) este singurul acţionar căruia i-a fost permis să

32
depăşeasca limita de deţinere. BERD este cel mai important acţionar al băncii, cu un
pachet de circa 15%.
Valoarea pe bursă a Băncii Transilvania se îndrepta în 2007 spre pragul de 2
miliarde Euro, dar, în urma corecţiilor drastice care au urmat pe pieţele financiare, banca
a ajuns la o capitalizare bursieră sub 300 milioane euro, în aprilie 2009.
Pe lângǎ Banca Transilvania, Grupul Financiar BT are în prezent şi companiile în
care s-au facut investitii, Societatea de Asigurare şi Reasigurare BT Asigurări (fostă
"SAR Transilvania"), BT Leasing (fostă "Leasing Transilvania"), BT Securities (fostă
"Compania de Brokeraj Transilvania Capital Invest"). Iar sectorul Consumer Finance va
fi acoperit de BT Direct, ca o completare a acestor servicii.
In 2007 Banca Transilvania a înregistrat un profit net de 340,48 milioane de lei
(102 milioane euro) iar activele bǎncii au crescut cu 71,6%. Prin vanzarea a 90% din
capitalul BT Asigurari companiei franceze Groupama, Banca Transilvania a încasat 76,4
miliarde de euro, ceea ce reprezinta aproape 85% din valoatea contractului de vânzare.
Activitatea Bancii Tansilvania este structuratǎ pe patru linii de afaceri: retail, IMM,
corporate şi Divizia pentru Medici. Astfel datoritǎ unui mamagement bun şi a unui
portofoliu complex de servicii şi produse acesta a ajuns la aproape 1400000 de clienţi
activi.
In 2009 Banca Transilvania se poate lǎuda cu 6000 de angajaţi, peste 500 de
sucursale şi agenţii şi cinci sub-brand-uri: BT Café, BT Golf Cup, Academia BT, Clujul
Are Suflet şi Clubul Intreprinzatorului Român. Insa cel mai mare success l-a înregistrat
BT Café aceasta find prima cafenea bancarǎ din Romania. Tot BT a fost prima instituţie
bancarǎ din Romania care a fost cotatǎ la Bursa de Valori Bucuresti.

3.2 Obiectul creditǎrii pe termen lung.

Cum aflam şi din denumire, caracteristica principalǎ a acestui credit este durata.

33
 Creditele pe termen lung sunt credite pentru investiţii şi dezvoltǎri iar pentru
aprofundarea lor trebuie pornit de la activul imobilizat al bilanţului agentului economic
ce solicitǎ acest tip de credit.
Aceste credite finanteazǎ partea superioara a bilantului respectiv, masini, instalaţii,
fabrici, birouri, magazine, depozite, titluri de participare industrialǎ sau comercialǎ, iar
punerea în funcţiune a activelor imobilizate defineşte scopul agentului economic de a
contracta credite.
Pentru acordarea acestor cedite banca va analiza structura financiarǎ a firmei,
adicǎ echilibrele importante ale bilantului, iar o mare atenţie va fi acordatǎ
circumstanţelor economice, studiului pieţei şi situaţiei financiare a firmei. Iar în urma
acestei analize banca trebuie sǎ dea un rezultat privind stabilitatea financiarǎ a agentului
economic. In cazul în care aceastǎ analizǎ se încheie cu un raspuns favorabil, între client
Şi bancǎse va incheia un contract pe termen lung
Lungimea şi dificultatea asocierii bǎncii cu agentul economic din încheirea
acestui contract sunt date de durata şi suma creditului.
Prin analiza cifrei de afaceri a agentului, costurilor şi profitului banca aflǎ gradul
de autofinanţare a firmei, cǎci acest tip de credit presupune studiul autofinanţarii. De
asemenea este necesarǎ şi cunoasterea urmatoarelor elemente: amortiazarea, rezervele,
provizioanele şi profitul net dupǎ impozare. Dividentele sunt considerate fonduri scoase
din intreprindere deci nu sunt cuprinse în autofinanţare însa sunt folosite pentru
determinarea competitivitaţii firmei.
Autofinanţarea este insuficientǎ pentru mulţi agenţi economici astfel sunt atraşi de
creditele pe termen lung. In cazul creditǎrii banca este obligate sǎ cunoascǎ raportul
dintre investiţii, autofinanţare şi datoriile pe termen mediu şi lung.
Principala caracteristicǎ a creditului pe termen lung este durata, adicǎ peste 5 ani
dar poate ajunge şi la 30 sau 40 de ani. Totuşi interesul bǎncii este acela de a acorda
credite pe o perioadǎ cât mai scurtǎ mai ales în situaţia de inflaţie.
Obiectul acestui credit constǎ în finanţarea imobilizǎrilor cu perioade de amortizare
de peste 5 ani. Este vorba despre finanţarea achiziţiilor de mijloace fixe, uzine, instalaţii,
terenuri, construcţii, echipamente, modernizǎri, consolidǎri etc.

34
 Resursele creditelor pe termen lung sunt acelaşi ca în cazul creditelor pe termen
scurt, banca avand în vedere depozitele la termen ale agenţilor economici şi persoanelor
fizice, resurse atrase pe termen lung, etc.

3.3 Documentatia de creditare.

In cazul creditelor pe termen lung documentaţia este mult mai complexǎ şi ridicǎ
mai multe pretenţii, astfel agentul economic trebuie sǎ przinte la bancǎ urmǎtoarele:
1. Cerere de credite;
2. Ultimul bilanţ contabil;
3. Balanta de verifivare pe luna precedentǎ;
4. Bugetul de cheltuieli şi venituri pe anul în curs;
5. Situaţia împrumuurilor şi disponibilitǎţilor la alte bǎnci sau alţi creditori şi
debitori;
6. Hotǎrârea A.G.A. de împuternicire a reprezentanţilor societaţii pentru
contractarea de credite;
7. Copie dupǎ statutul societaţii şi certificatul de înmatriculare în Registrul
Comerţului;
8. Devizul general pe lucrǎri şi devizele pe obiecte;
9. Autorizaţia de construcţii cu avizul Ministerului Mediului;
10. Studiul de fezabilitate (care sǎ cuprindǎ o analiza completǎ a investiţiei);
11. Fişa de date completatǎ de bancǎ), pentru cunoastereaîn timp a activitaţii
şi rezultatelor agentului economic;
12. Contractul de credite;
De asemenea, fiecare instituţie de credit este obligată de a păstra la sediul social
sau la sediile secundare un exemplar al documentaţiei de credit adecvată şi orice informaţii
privitoare la relaţiile de afaceri cu clienţii. Toate operaţiunile de credit şi garanţie ale
instituţiei de credit trebuie să fie consemnate în documente contractuale din care să rezulte
clar termenii şi condiţiile în care au fost realizate respectivele tranzacţii.

35
 Suportul informaţiei privind situaţia financiară curentă a solicitantului de credit este
reprezentat de documentaţia contabilă. Aceasta constă, conform prevederilor art. 27 alin.
3 al Legii contabilităţii nr. 82/1991 în principal din: bilanţ, contul de profit şi pierderi,
anexa şi raportul de gestiune.
Situaţia financiară curentă a solicitantului de credit mai este reflectată şi în
alte documente, cum sunt: balanţa de verificare pentru ultima lună; bugetul de venituri şi
cheltuieli; prognoza plăţilor şi a încasărilor aferente perioadei de rambursare şi a plăţii
dobânzilor, situaţia stocurilor şi a cheltuielilor pentru care se solicită creditul (cantităţile,
valorile, termenele de valorificare); situaţia privind contractarea vânzării producţiei care
se realizează cu creditul solicitat; graficul rambursării creditului (inclusiv dobânzile);
descrierea garanţiilor rambursării creditului şi plăţii dobânzilor; planul de afaceri etc.
Regulamentul privind aplicarea Legii contabilităţii, aprobat prin H.G. nr. 704/1993
(cu modificările ulterioare) prevede că bilanţul este documentul contabil de sinteză prin
care se prezintă activul şi pasivul patrimoniului la încheierea exerciţiului.
Activul bilanţului include:
a) activele imobilizate (imobilizări corporale, necorporale şi financiare);
b) activele circulante, stocuri, creanţe, titluri de plasament, disponibilităţi şi alte
valori (aporturi subscrise şi nevărsate la capitalul social):
c) conturile de regularizare si asimilate - activ (cheltuielile înregistrate în avans,
diferenţele de conversie - activ şi alte elemente tranzitorii şi de regularizat de activ);
d) primele de rambursare a obligaţiunilor.
Pasivul bilanţului cuprinde:
a) capitaluri proprii (capitalul social, primele legate de capital şi diferenţele din
reevaluare; rezervele, rezultatul reportat nerepartizat; rezultatul exerciţiului; fondurile
proprii; subvenţiile pentru investiţii şi provizioanele reglementate);
b) provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli;
c) datoriile (împrumuturi şi datorii asimilate; furnizori şi conturi asimilate; datorii
faţă de personal; datorii faţă de bugetul statului, asigurări sociale, creditori şi alte datorii);
d) conturile de regularizare şi asimilate - pasiv (veniturile înregistrate în avans;
diferenţele de conversie - pasiv, alte elemente tranzitorii şi de regularizat de pasiv).

36
 Contul de profit şi pierdere cuprinde: cifra de afaceri, veniturile şi cheltuielile
exerciţiului gmpate funcţie de natura lor, precum şi rezultatul exerciţiului (profit sau
pierdere). Rezultatul se defalcă în: rezultat curent, rezultat excepţional şi impozitul pe
profit.
a) Anexa oferă informaţii ce completează datele înscrise în bilanţ şi contul de profit
şi pierdere. Aceasta oferă informaţii cu privire la situaţia patrimonială şi financiară şi la
rezultatele aferente exerciţiului financiar încheiat, cum sunt: activele imobilizate, stocurile
şi producţia în curs, creanţele şi datoriile, provizioanele determinarea rezultatului fiscal
repartizarea rezultatului exerciţiului, prezentarea situaţiei patrimoniale şi evoluţia sa
previzibilă etc.
Raportul de gestiune cuprinde următoarele elemente: prezentarea situaţiei
patrimoniale şi evoluţia sa previzibilă; elemente deosebite intervenite în activitatea
unităţii patrimoniale după încheierea exercitiului; participaţiile de capital la alte unităţi;
activitatea şi rezultatele de ansamblu ale sucursalelor şi altor unităţi proprii etc.
Analiza documentaţiei sau analiza formalǎ este de departe cea mai importantǎ
deoarece pe baza ei se acordǎ credite. Insǎ o importantǎ deosebitǎ o au şi analiza formalǎ
analiaza tehnicǎ analiza financiarǎ ş analiza economicǎ a oiectivului.
Analiza formalǎ presupune şi vizita de documentare la sediul firmei în cazul în care
agentul este un client nou al firmei.
Analiza tehnicǎ are la bazǎ întreaga documentaţie, aceasta urmǎrind:
 dimensionarea obiectivului în raport cu limita minimǎ de la care o investitie
devine fezabila;
 soluţiile constructive adoptate de proiectant şi oportunitatea lor;
 costul estimat al proiectului;
 verificarea existenţei condiţiilor de de începere şi relizare a proiectului;
 existenta fondurilor proprii cu care poate participa la investiţie;
 alegerea corectǎ a tehnologiei
 garanţiile sǎ corespundǎ creditului şi dobânzilor aferente;
 asigurarea punerii în funcţiune la termen;
 daca existǎ pieţe de desfacere pentru produsul finit;

37
 Analiza economicǎ presupune verificarea preţurilor, asigurarea altor avantaje decât
cele financiare, încadrarea corectǎ a elementelor de venituri şi costuri, sǎ aibǎ o rata de
rentabilitate cel puţin medie şi cursul intern de revenire al obiectului creditat sǎ fie mai
mic decat cursul de schimb oficial.

3.4 Analiza bonitǎţii clientului.

Aprobarea şi acordarea creditelor pe termen lung se face diferenţiat în funcţie de

strategia bǎncii, factorii de risc, bonitatea clientului, perioada de rambursare.
In mod normal creditul acoperǎ 60% din necesrul total de investiţii restul de 40%
fiind fondurile aduse de agentul economic. Insa cu aprobarea comitetelor de credit sau a
consiliilor de administraţie ale bǎncilor se poate ajunge şi la 80-90% .
Fondurile proprii cu care agentul economic poate participa sunt;
 depozitele în lei şi valutǎ neangajate respectiv fondurile de dezvoltare;
 valoarea construcţiilor, urilajelor, materialelor proprii incluse în costul total al
investiţiilor determinate pe baza documentelor cu care au fost achitate;
 valorile mijloacelor fixe;
 valoarea lucrarilor fǎcute de agentul economic;
 valoarea neutralizatǎ a amortizǎrilor;
Dupǎ anliza bǎncii asupra îndeplinirii condiţiilor de creditare se aprobǎ sau
respinge cererea de creditare, în aceastǎ analizǎ banca are în vedere bonitatea clientului dar
şi garanţiile asiguratorii.
Pentru aprobarea creditului se prezintǎ comitetului de credite al unitaţii operative
al bancii, cererea de credite, referatul de analizǎ, fişele de evaluare a împrumuturilor şi
întreaga documentaţie depusǎ.
Creditele aprobate unui singur agent economic nu pot depǎşi 20% din capitalul
social plus rezervele bǎncii. Dupǎ aprobarea creditului se întocmeşte fişa dosarului de
credite, care se ataşeazǎ la documentaţie. Dupǎ aprobare se întocmeşte şi semneazǎ
contractul de credite abia apoi are loc plata evectivǎ a creditelor

38
.
3.5 Decizia de creditare.

Metodologia de creditare cuprinde următoarele etape:

Etapa preliminară care presupune o informare-documentare reciprocă în
vederea identificării necesarului de credit, condiţiile de obţinere a creditului, de rambursare
de cost etc.
Depunerea dosarului. Dosarul cuprinde două tipuri de documente: unele de
ordin juridic legate de statutul şi contractul de societate, înregistrate la Registrul
Comerţului, autorizaţii necesare funcţionării normale, angajarea normală a creditului,
componenta echipei manageriale etc. şi altele de natură economică legate de prezentarea
situaţiei economico-financiare a societăţii (bilanţ, situaţia contului de profit şi pierdere,
situaţia fluxului de fonduri), balanţa de verificare a lunii precedente solicitării creditului,
planul afacerii, contracte, comenzi ferme la intern şi/sau extern, situaţia obligaţiilor de
plată, garanţiile materiale oferite de agentul economic.
Analiza documentaţiei depuse care implică o analiză a fezabilităţii planului
privind rambursarea împrumutului, plan prezentat de solicitant şi a posibilităţilor de
atingere a scopurilor pentru care împrumutul a fost cerut. De asemenea sunt analizate
garanţiile pe care solicitantul le poate acorda băncii.

In urma analizei bilanţului debitorului sunt calculaţi o serie de indicatori care

reflectă starea economico-financiară a acestuia, indicatori care contribuie la decizia finală
de creditare. Principala funcţie a indicatorilor este redarea dinamicii evoluţiei societăţii
pentru perioada acordării.
Aceşti indicatori pot fi încadraţi în două categorii principale, indicatori financiari si
indicatotii activitatii curente.
In ceea ce priveşte creditarea unui client, orice decizie trebuie sa ia în
considerare capacitatea prezentă şi viitoare a solicitantului de a rambursa creditul din surse
proprii.
Pentru a diminua riscul de nerambursare şi de a preveni pierderi majore, băncile
solicită garanţii reale şi personale solicitanţilor de credite.

39
 Aprobarea creditului, în funcţie de nivelul de competenţă, deciziile privind
acordarea creditului revin sucursalelor sau centralei băncii, în cadrul centralei unei bănci,
decizia poate fi luată la nivelul Comitetului de risc şi credite şi de Consiliul de
Administraţie în cazul unor credite mari.
Incheierea contractului. Contractul va fi semnat de persoanele autorizate atât
din partea băncii cât şi din partea societăţii şi va stipula condiţiile în care a fost aprobat
creditul (suma, obiectul, durata, graficul de rambursare, rata dobânzii, comisioane),
obligaţiile şi drepturile părţilor şi garanţiile.
Analiza dosarului de credit are In vedere acordarea creditelor, băncile comerciale au
elaborat un sistem de identificare, analiză şi cuantificare a riscurilor pe care le implică
relaţiile cu clienţii lor, care are la bază metode, proceduri si tehnici internaţionale. Acest
sistem cuprinde analiza aspectelor nefinanciare, analiza aspectelor financiare, analiza
perspectivelor de dezvoltare si referatil de credit.
Analiza aspectelor nefinanciare presupune ctivitatea de documentare cu care
începe analiza unei cereri de credit trebuie să urmărească în primul rând obţinerea a cât
mai multor informaţii în vederea cunoaşterii clientului şi a activităţii desfăşurate de către
acesta.
In vederea documentării se vor avea în vedere elemente precum:
1. Date generale despre societate
In primul rând interesează tipul acesteia, respectiv: societate comercială, regie
autonomă, persoană fizică, asociaţie familială. Fiecare din aceste categorii de împrumutaţi
au caracteristici diferite: numărul de acţionari, nivelul capitalului, modul de administrare,
stabilirea limitei de competenţă a asociaţilor. Toate acestea caracteristici sunt prevăzute în
contract şi/sau în statutul societăţii şi au implicaţii diferite în analiza cererii de credite.
2. Tipul de proprietate
Informaţiile care trebuie aflate se referă la natura capitalului societăţii, respectiv
privat sau de stat. Dacă societatea este cu capital mixt interesează, cine sunt proprietarii:
persoane fizice, alte societăţi comerciale, bănci, fonduri mutuale? Cum sunt împărţite
acţiunile? Există un proprietar care deţine un portofoliu majoritar de acţiuni?

40
 . Dacă societatea nu este profitabilă, unii acţionari vor dori să-şi vândă acţiunile
şi atunci există riscul preluării ei de către alţi acţionari mai mult sau mai puţin
cunoscuţi.
3. Conducerea societăţii
Ofiţerii de credite trebuie să evidenţieze în analiza efectuată aspecte precum:
calificare, calitate, abilitate, moralitate.
Conducătorii sunt cei de ale căror decizii depinde întreaga activitate desfăşurată
de client. De aceea cunoaşterea cât mai detaliată a conducerii şi a capacităţilor
profesionale ale acesteia este deosebit de importantă.
4. Personalul
Este personalul suficient şi capabil să desfăşoare activitatea respectivă? Care
este structura forţei de muncă şi care sunt responsabilităţile acesteia? Este supus periodic
unui proces de instruire şi perfecţionare? Este uşor adaptabil la nou? Care este pregătirea
şi experienţa acestuia? Este posibilă înlocuirea acestuia fară prea mare efort? Există
personal calificat în zonă, disponibil în condiţiile în care o parte din personal părăseşte
afacerea fie pe motiv de pensionare, fie prin schimbarea locului de muncă? Participă
personalul cu sugestii la activitatea de conducere a afacerii? Este suficient stimulat
pentru a se obţine loialitatea acestuia? Sunt folosite la maximum toate aptitudinile
intelectuale şi profesionale ale acestuia?
De asemenea, trebuie avut în vedere de către ofiţerii de credite faptul că, dând
posibilitatea personalului să aibă responsabilităţi proprii, satisfacţia acestuia va creşte,
ducând la scăderea fluctuaţiei acestuia. De asemenea, autorizarea personalului cu
competenţe, conduce la îmbunătăţirea relaţiilor cu clienţii, iar atitudinea personalului se
va reflecta în servicii de o calitate superioară.
5. Afacerea
In cadrul acestui element se prezintă mai întâi caracteristicile spatiilor de producţie
şi comercializare. Inspectorul de credite trebuie să identifice caracteristicile imobilelor,
terenurilor şi spaţiilor aflate în folosinţa societăţii: care este suprafaţa acestora?, care este
destinaţia actuală (producţie, depozitare, comercializare), care este tipul de proprietate al
acestora?, ce posibilităţi de extindere există?

41
 In ceea ce priveşte dotarea tehnică se evidenţiază echipamentele şi utilajele aflate
în dotarea societăţii, utilizate pentru a asigura continua desfăşurare a activităţii
societăţii, urmărindu-se: ce tipuri de echipamente, utilaje, mijloace de transport există în
dotare?, care sunt caracteristicile tehnico-economice ale acestor mijloace fixe?, care sunt
condiţiile de achiziţie si exploatare?
Un alt element care trebuie supus analizei se referă la furnizori: care sunt
caracteristicile materiilor prime/mărfurilor ce sunt aprovizionate în vederea desfăşurării
activităţii? (tipurile de materii prime/mărfuri, cantităţile achiziţionate, periodicitatea
aprovizionării, preţurile de achiziţie, condiţiile de achiziţie şi exploatare), cine sunt
furnizorii? (numărul acestora; mărimea, numele şi ponderea celor mai importanţi); dacă
există contracte încheiate; condiţiile contractuale; mărimea creditului comercial acordat de
aceştia; criteriile care au stat la baza alegerii furnizorilor - relaţii tradiţionale, distanţe
scurte, preţ, calitate, facilităţi - relaţiile de dependenţă faţă de anumiţi furnizori;
calitatea serviciilor, termene de garanţie.
6. Piaţa/Marketing
a) Produsul/Serviciul/Marfa
In cazul producţiei, trebuie să se cunoască: aspectul fizic al produsului,
caracteristici tehnice, performanţe, utilitate, modul de prezentare, aspectul comercial,
ambalaj, căror nevoi răspunde, perisabilitate, uzura morală, sezonalitate, ritmul reînnoirii
producţiei, termenul pentru dezvoltarea unui nou produs, ponderea produselor noi în curs
de elaborare, metode de depozitare, stocaj, produse fabricate prin licenţă.
In cazul prestărilor de servicii se vor evidenţia caracteristicile diverse ale fiecărui
tip de serviciu, iar pentru activităţile comerciale se vor avea în vedere: gama de produse
destinate vânzării, tipul de vânzare (cu amănuntul sau cu ridicata), prestarea unor
servicii specifice (garanţii, reparaţii).
De asemenea, se vor evidenţia parametrii economici ai produselor/serviciilor/
mărfurilor: cost unitar, preţ de vânzare unitar, adaos comercial, taxe, comisioane.
b) Segmentul de piaţă. Poziţia ocupată de client pe piaţă presupune
cunoaşterea următoarelor aspecte: piaţa clientului (prezentarea caracteristicilor
specifice, cunoaşterea nevoilor cărora se adresează, segmentarea pieţei, mărimea
pieţei), localizarea pieţei clientului (locală, regională, naţională, internaţională),

42
tendinţele actuale ale pieţei produsului, caracteristicile cererii pentru produsul
respectiv (cerere zilnică, anuală, sezonieră, evoluţia în ultimii ani şi cea previzibilă).
c) Clienţii, în această secţiune trebuie cunoscute următoarele aspecte: beneficiarii
pentru produsul/serviciul/marfa clientului analizat; numărul acestora; reputaţia,
calitatea; condiţii de vânzare/cumpărare; perioada şi condiţii de creditare primite;
modalităţi de plată; tipul clienţilor (permanenţi; sezonieri); natura contractelor;
nominalizarea principalilor clienţi, menţionându-se fidelitatea şi soliditatea financiară a
acestora; importanţa, rentabilitatea şi constrângerile unor mari clienţi strategici; analiza
duratei de decontare medie a creanţelor; riscul falimentului pentru clienţi.
Concurenţii. Inspectorul de credite trebuie să evidenţieze următoarele: numărul
acestora, mărimea lor, caracteristicile produselor/serviciilor/mărfurilor concurenţilor,
calitatea şi nivelul preţurilor, reputaţia, punctele lor forte şi slabe, influenţa pe care o are
concurenţa asupra clientului analizat (periculoasă sau stimulativă). Noţiunea de concurenţă
trebuie înţeleasă în sens larg, incluzând alături de concurenţii actuali şi pe cei potenţiali.
d) Furnizorii. Se vor identifica următoarele aspecte: numărul, reputaţia, condiţii
de vânzare/cumpărare, perioada de creditare acordată.
f) Politica de marketing. Aceasta include: politica de preţuri, politica de
distribuţie, identificarea modalităţilor de vânzare, reclamă şi publicitat
7. Situaţia financiară
Inspectorul de credite trebuie să cunoască de la început situaţia financiara a
clientului, dacă bilanţul societăţii este auditat de o firmă independentă pentru a putea şti
dacă datele prezentate în bilanţ sunt reale; dacă da, care au fost problemele evidenţiate de
aceştia?
După efectuarea analizei interne a clientului, inspectorul de credite trebuie, ca pe
baza unor discuţii cu clientul, să se edifice asupra cauzelor care au determinat aceste
rezultate (în cazul în care nu se cunosc). In cadrul discuţiei se vor pune apoi întrebări
generale despre evoluţia bilanţului. De asemenea, inspectorul de credit se va interesa de
mărimea capitalurilor şi structura acestora.
Mărimea capitalurilor depinde de activitatea desfăşurată. De exemplu: societăţile
care au activităţi de comerţ au un capital propriu relativ redus, ponderea deţinând-o
sursele atrase şi împrumutate. La societăţile comerciale din industrie ponderea

43
capitalurilor în total bilanţ este semnificativă. De asemenea, în cadrul pasivelor pe termen
lung trebuie să se cunoască raportul dintre capitalul propriu şi datoriile pe termen lung.
Acest raport trebuie cunoscut deoarece între aceste două elemente există diferenţe privind
costul şi riscul acestora. Astfel, capitalul propriu este cea mai ieftină sursă de bani pentru
o afacere, deoarece reprezintă aportul investitorilor
Evoluţia istorică a pasivelor pe termen lung trebuie, de asemenea, analizată, în
cazul în care de la o perioadă la alta pasivele pe termen lung au crescut trebuie să se
analizeze condiţiile în care a avut loc această majorare, respectiv: ca urmare a reevaluărilor
activelor fixe, cum a fost făcută această reevaluare? Ce active au fost reevaluate? S-au
efectuat noi subscrieri de capital? Cine sunt noii acţionari? S-au angajat noi credite
(bancare sau comerciale) pe temen lung? De la ce bănci au fost luate aceste credite? Pe
câţi ani? Ce sume? Pentru ce anume? Care sunt condiţiile prevăzute în aceste
contracte de împrumut? Ce active din cadrul patrimoniului constituie garanţiile acestor
credite?
In cazul diminuării capitalurilor interesează cauzele, respectiv: s-a redus
dimensiunea afacerii; au avut loc vânzări de active; natura activelor vândute; cauza
vânzării activelor (nu mai sunt necesare, au fost vândute pentru a putea plăti eventualele
datorii pe termen lung, ajunse la scadenţă).
Inspectorul de credit este de asemenea interesat şi de evoluţia profitabilităţii
afacerii (marja profitului brut şi a profitului net, evoluţia indicatorilor de rentabilitate).
Legat de acest aspect se vor pune întrebări despre politica de amortizare utilizată
de societate: regresivă, accelerată sau lineară. De exemplu: dacă societatea utilizează o
metodă de amortizare accelerată, aceasta va influenţa nivelul profitului obţinut, în
sensul diminuării acestuia. Diminuarea beneficiului societăţii ca urmare a înregistrării
cheltuielilor cu amortizarea nu constituie un element negativ, deoarece aceste cheltuieli sunt
non-cash şi reprezintă de fapt o rezervă de fonduri, care rămâne în societate, rezervă care se
distribuie asupra elementelor din patrimoniu.
Politica de provizioane pe care o promovează societatea este de asemenea
importantă deoarece cheltuielile cu provizioanele sunt de fapt cheltuieli non-cash care
rămân ca rezerve în societate. Trebuie cunoscut dacă aceste provizioane sunt realiste, care
este nivelul acestora.

44
 8. Previziuni
După ce inspectorul de credite s-a edificat asupra activităţii desfăşurate de client şi
asupra situaţiei sale financiare, va trebui să se edifice asupra viitorului afacerii acestuia.
Există planuri de viitor, are o strategie de dezvoltare? Care sunt modalităţile de realizare
a acestei strategii? Există un plan de afaceri? Dacă clientul are prognoze, sunt acestea
actualizate?
Realizarea prognozelor implică prognoza fluxului de numerar. Pentru ca aceste
estimări să fie utile, ele trebuie să ţină seama de toate ipotezele posibile şi de realitatea
acestora. Inspectorul de credite va putea efectua o analiză eficientă a acestor prognoze
numai după o cunoaştere şi înţelegere temeinică a activităţii clientului.
In general toate ipotezele prezentate în aceste prognoze trebuie verificate şi
comparate cu propriile cunoştinţe ale inspectorului, cu ipotezele prezentate de clienţii din
aceeaşi ramură (dacă este posibil), cu informaţiile obţinute din surse independente (ca de
exemplu materiale ale Comisiei Naţionale de Statistică).
Analiza aspectelor financiare are ca obiectiv stabilirea unui diagnostic al situaţiei
economico-financiare a solicitantului creditului, element indispensabil al fundamentării
deciziei de creditare. Analiza aspectelor financiare presupune efectuarea unei analize atât a
structurii şi conţinutului bilanţului contabil şi a contului de profit şi pierdere, cât şi analiza
indicatorilor de bonitate.
Analiza structurii şi conţinutului bilanţului contabil şi a contului de profit şi
pierdere reprezinta prudenţa bancară, cunoaşterea şi înţelegerea activităţii clienţilor
băncii. Cunoaşterea activităţii desfăşurate de client în perioada anterioară, precum şi
previziunile pentru viitor permit băncii, pe de o parte să ofere acestuia serviciile şi produsele
bancare care corespund cel mai bine nevoilor acestuia, iar pe de altă parte să ia măsuri
pentru diminuarea şi prevenirea riscului în vederea recuperării creditelor şi încasării
dobânzilor.
In consecinţă acordarea unui credit de către bancă, pe baza analizei efectuate,
reprezintă un act de încredere.
Analiza aspectelor financiare se bazează în principal pe documentele de sinteză
contabilă (bilanţul contabil şi raportul de gestiune, contul de profit şi pierdere, raportări

45
contabile periodice), pe analiza fluxului de fonduri ale perioadelor expirate, precum şi pe
analiza fluxului de lichidităţi pentru perioada următoare.
Analiza financiară a bilanţului contabil are în vedere cele 3 capitole ale activului
(active imobilizate, active realizabile, trezoreria pozitivă) şi pasivului (pasive pe termen
lung, datorii curente cu scadenţa mai mică de l an, trezoreria negativă). Indicatorii de
analiză care se determină pe baza bilanţului sunt fondul de rulment, nevoia de fond de
rulment, trezoreria netă.
Fondul de rulment este reprezentat de diferenţa dintre pasivele pe termen lung
şi activele imobilizate, în cazul unei bune gestionări financiare activele imobilizate trebuie
să fie acoperite integral cu pasivele pe termen lung. rezultând un fond de rulment pozitiv,
în cazul clienţilor cu fond de rulment negativ, banca trebuie să urmărească preocuparea
acestora pentru echilibrarea situaţiei, prin sporirea capitalurilor proprii, a rezervelor şi a
altor fonduri din profitul realizat, obţinerea de subvenţii, vânzarea de active imobilizate,
evitându-se acoperirea cu credite pe termen scurt a surplusului de active imobilizate.
Necesarul de fond de rulment reflectă nivelul al doilea al bilanţului şi se calculează
ca diferenţă între activele realizabile şi datoriile cu scadenţa mai mică de l an. Acest
indicator prezintă variaţii mai mari decât fondul de rulment datorită instabilităţii
elementelor care îl compun. Factorii care influenţează nivelul necesarului de fond de
rulment sunt: tipul de activitate desfăşurată, volumul activităţii, sezonalitatea activităţii,
viteza de rotaţie a principalelor elemente care constituie necesarul de fond de rulment, în
situaţia în care activele realizabile sunt superioare datoriilor curente cu scadenţa mai
mică de 1 an, necesarul de fond de rulment fiind pozitiv, poate interveni creditul bancar pe
termen scurt.
Trezoreria netă se calculează la nivelul al treilea al bilanţului ca diferenţă între
trezoreria pozitivă şi trezoreria negativă şi reflectă diferenţa între fondul de rulment şi
nevoia de fond de rulment. Ceea ce face ca trezoreria să varieze nu este atât fondul de
rulment, care este relativ stabil în cursul unui exerciţiu, cât mai ales necesarul de fond de
rulment; în funcţie de ciclul de exploatare, agentul economic are un necesar de fond de
rulment pozitiv cu atât mai mare cu cât ciclul de fabricaţie este mai îndelungat. Creditul
bancar pe termen scurt poate interveni în cazul trezoreriei nete negative.

46
 Obiectivul principal al unei bune gestiuni financiare - corelarea fondului de rulment
cu necesarul de fond de rulment - este un element important de care trebuie să ţină seama
ofiţerii de credite în fundamentarea deciziei de creditare.
Analiza contului de profit şi pierdere presupune regruparea fluxurilor reale,
financiare şi excepţionale ale unei societăţi. Astfel se explică modul de constituire a
rezultatului exerciţiului în diferite etape, permiţând desprinderea unor concluzii legate
de nivelul performantelor economice ale activităţii desfăşurate.
Analiza indicatorilor de bonitate a clientului se face pornind de la conţinutul
bilanţului contabil şi al contului de profit şi pierdere ofiţerii de credite analizează situaţia
bonităţii clienţilor pe baza unui sistem de indicatori de structură şi performanţă.
A. Indicatori de nivel şi structură.
Cifra de afaceri reprezintă veniturile realizate de client la sfârşitul perioadei
analizate (lună, trimestru, an). Pentru un client viabil, cu perspective certe de dezvoltare,
evoluţia cifrei de afaceri trebuie să fie ascendentă, orice declin al acesteia constituind un
semnal de avertisment pentru bancă, în vederea aprecierii corecte a dinamicii cifrei de
afaceri este important să se ţină seama şi de influenţa creşterii preturilor asupra acesteia
pentru a se calcula atât în termeni nominali, cât şi în termeni reali. De asemenea, în
cadrul analizei cifrei de afaceri se impune urmărirea evoluţiei producţiei fizice la
principalele produse.
Fondul de rulment, necesarul de fond de rulment, trezoreria netă (au fost prezentaţi
în cadrul analizei financiare a bilanţului).
Lichiditatea reprezintă capacitatea unui client de a face faţă datoriilor sale pe
termen scurt prin transformarea rapidă a activelor sale circulante în disponibilităţi. Cu
cât valoarea acestui indicator este mai mare cu atât va fi mai bună şi aprecierea sa.
Calculul lichidităţii se face cu ajutorul indicatorilor: lichiditatea imediată si lichiditatea
curentă.
Utilizând aceşti indicatori o bancă prudentă trebuie să elimine acele active care nu
se pot transforma rapid în numerar la o valoare prestabilită. Analiza indicatorilor de
lichiditate reflectă tipul de activitate desfăşurată de societate: dacă nu apar diferenţe
semnificative între lichiditatea curentă şi lichiditatea imediată, înseamnă că activitatea este

47
preponderent comercială sau viteza de rotaţie a stocurilor este foarte mare: dacă
diferenţele sunt mari, poate fi vorba de o activitate productivă cu ciclu lung de fabricaţie.
Solvabilitatea reflectă capacitatea generală a societăţii de a transforma toate
activele sale în disponibilităţi pentru plata tuturor datoriilor, în cadrul acestei analize,
banca urmăreşte evidenţierea ponderii contribuţiei personale a acţionarilor la finanţarea
datoriilor, comparată cu participarea terţilor, inclusiv banca.
In aprecierea acestui indicator se urmăreşte ca pe total să fie supraunitar, iar pe
structură, acea parte din activ reprezentată de imobilizările corporale să fie acoperită, de
regulă, cu surse proprii, şi în total activ, ponderea datoriilor totale să nu fie mai mare de
50%.
Gradul de îndatorare se calculează ca raport între datorii şi capitaluri proprii. Se
prezintă sub forma a doi indicatori: gradul de îndatorare generală şi gradul de
îndatorare financiara.
In aprecierea acestui indicator trebuie avut în vedere faptul că banca, ca
partener la finanţarea firmei alături de proprietari nu poate risca mai mult decât aceştia,
întrucât singurul beneficiu pentru bancă este dobânda. Din acest motiv valoarea acestui
indicator trebuie să fie cât mai mică.
Viteza de rotaţie a activelor circulante se poate exprima fie sub forma numărului
de rotaţii efectuate de stocuri în decursul unei perioade (ca raport între costul
aprovizionărilor sau cifra de afaceri şi stocul mediu al activului circulant considerat), fie
sub forma duratei medii de staţionare a stocurilor (ca raport între stocul mediu înmulţit cu
360 de zile şi cifra de afaceri).
Durata medie de plată a furnizorilor exprimă durata creditului comercial obţinut de
către agentul economic de la furnizorii săi. Prelungirea acestei durate sporeşte volumul
surselor atrase de către societatea comercială în finanţarea activelor sale circulante.
• Rentabilitatea exprimă capacitatea agentului economic de a obţine profit din
activitatea proprie.
Cu cât aceşti indicatori au valoare mai mare, cu atât rentabilitatea este mai bună.
Indicatorii riscului financiar se utilizează în momentul în care societatea
comercială apelează la credite pentru a completa sursele de finanţare a unor activităţi.

48
 Premisa fundamentală pentru ca o firmă să-şi sporească rentabilitatea financiară
în condiţiile apelării la credite este ca rentabilitatea economică să fie superioară ratei
dobânzii. Din punctul de vedere al băncii aceşti indicatori exprimă posibilitatea
societăţilor comerciale de a rambursa împrumuturile şi de a plăti dobânda.
Indicatorul principal care se utilizează este acoperirea dobânzii, calculat ca raport
între cheltuielile cu dobânzile şi cifra de afaceri. Cu cât acest indicator este mai mic cu
atât plata acestor datorii este mai sigură şi se face mai rapid.
Rata valorii adăugate reprezintă ponderea valorii nou create de agentul economic
în totalul activităţii sale. Se calculează ca raport procentual între valoarea adăugată şi
cifra de afaceri. Cu cât valoarea acestui indicator creşte de la o perioadă la alta, cu atât
aprecierea sa va fi mai bună.
Analiza perspectivelor de dezvoltare presupune analiza fluxului de lichidităţi
(cash-flow) pe perioada următoare pe baza rezultatelor obţinute anterior, a
portofoliului de contracte de aprovizionare, producţie, desfacere, a perspectivei
variaţiei stocurilor, în acest mod se pot evalua şi prognoza posibilităţile clientului de a
genera în viitor lichidităţi şi capacitatea acestuia de a-şi onora obligaţiile de plată
viitoare.
Prognoza financiară porneşte de la situaţia iniţială a societăţii (balanţa de
verificare contabilă pentru ultima lună dinaintea perioadei de prognoză) şi folosind
ipoteze pentru fiecare domeniu al activităţii se realizează o posibilă imagine a societăţii
în viitor. Ipotezele care se iau în considerare în formularea prognozelor trebuie să fie
posibile şi prudente. Prognoza care se realizează nu trebuie să fie nici prea optimistă, nici
prea pesimistă. Acest aspect poate fi relevat numai prin cunoaşterea în detaliu a clientului
(aspectele financiare şi nefinanciare) şi a ramurii în care acesta îşi desfăşoară activitatea.
In cadrul surselor de lichidităţi se individualizează: încasări din activitatea
de exploatare, financiară, excepţională; majorarea capitalului social vărsat; creşterea
datoriilor financiare pe termen lung.
Ieşirile de lichidităţi cuprind: plăţi pentru activitatea de exploatare, financiară,
excepţională; achiziţii de active fixe corporale şi necorporale; plăţi pentru impozite şi
taxe; scăderea datoriilor financiare pe termen lung.

49
 Referatul de credit trebuie să fie astfel conceput încât să ofere factorilor de
decizie de la toate nivelele informaţiile necesare pentru luarea unei decizii de creditare
care să implice cât mai puţine riscuri pentru bancă şi în plus să satisfacă şi alte
necesităţi practice ale băncii.

3.6 Cai de perfectionare a creditarii pe termen lung.

Un început al procesului de perfecţionare al creditǎrii în România ar putea fi
îmbunǎtǎţirea competiţiei bancare. Prin intrarea pe piaţa româneascǎ a unor bǎnci
puternice şi prin creşterea competiţiei s-ar putea crea noi oferte de servicii bancare, de
credite pentru populaţie tot mai diversificate. Resursele externe investite în bǎnci ar crea
o sursǎ de creditare neinflationistǎ ce ar putea ajuta economia tǎrii.
In Romania inca se practica dobanzi foarte mari in comaparatie cu restul tarilor
Europene, astfel ar fi normala o micsorare a acestora dar si o stabilizare.
De asemenea ar trebui perfectionata si documentatia de creditare care este prea
exigenta si dureaza prea mult timp. Clientii seriosi care isi onareaza la timp promisiunile
fata de banca ar trebui tratati cu mai multa incredere si raaplatiti cu credite mai mari si
dobanzi mai mici. Iar cei cu intarzieri si restante respinsi in viitoarele cereri de creditare
astfel se reduce mult din riscurile pe care banca si le suma.
Bonitatea clientului este foarte importanta, firmele ce ofera incredere si seriozitate
ar trebui sa beneficieze de mai multa incredere din partea bancilor si creditarea acestora
sa fie mult mai facila.
Un alt mod prin care careditele se pot îmbunatǎţii este reducerea ratei infalţiei,
aceasta avand ca evect si micsorarea dobanzilor .
In principal stabilitatea macroeconomicǎ, reducerea incertitudinilor privind
inflaţia dobǎnzilor şi rata de schimb sunt cruciale pentru o dezvoltare pozitivǎ a tuturor
pieţelor de credite. De asemenea aplicarea unor reglementǎri prudenţiale pentru
prevenirea riscului ar putea fi o cale de perfectionare a creditǎrii. Imbunatatiri ar potea fi
aduse şi cadrului legal precum şi a bazelor de date pentru a monitoriza situaţia la nivel
individual şi agregat.
Firmele cu potenţial şi cu planuri reale de mǎrire a cifrei de afaceri ar trebui
susţinute mult mai mult de bancile romaneşti astfel rezultând un câstig mai mare atât

50
pentru firma investitoare cât şi pentru bǎnci şi statul român. O propunere ar fii relaxarea
creditelor oferite firmelor cu planuri concrete şi productive şi o finanţare mai bunǎ a
ideilor cu şanse mari de profit.

CAPITOLUL IV
Studiu de caz privind creditul bancar pe termen lung.

51
 Firma SC. Fanycor SRL, formatǎ din capital 100% romǎnesc are ca obiect
principal de activitate distribuţia de piese şi accesorii auto. Inca de la început aceastǎ
firmǎ a avut evoluţii spectaculoase şi a reusit în permanenţǎ sǎ se dezvolte oferind
clienţilor sǎi servicii din ce în ce mai bune. Aceste evoluţii au avut loc datoritǎ creşterii
impresionante a parcului auto din Romania dar şi datoritǎ managementului firmei care nu
s-a axat pe obţinerea unui profit facil, ci pe o dezvoltare permanentǎ a firmei şi a
serviciilor oferite de aceasta.
In prezent firma încearcǎ atragerea de fonduri pentru deschiderea de showroom-
uri şi service-uri în cǎt mai multe oraşe astfel vor fi mai aproape de clienţi, reducǎnd
cheltuielile de transport dar şi deschiderea catre noi pieţe. Aceste planuri se pot
concretiza în preţuri mult mai competitive şi un rulaj mai mare al stocurilor.
O mare parte din investiţiile firmei au fost facute în angajaţi, pentru a-si asigura
un personal suficient si capabil, iar acum beneficiazǎ de personal profesionist şi calificat
în domeniile în care presteazǎ activitaţi.
Pe langa accesoriile auto si piese, firma importa si anvelope de la Goodyear,
Fulda si Sava, principalul obiectiv al firmei fiind comercilizarea produselor de caliate, cu
performante tehnice bune si cu renume la preturi cat mai competitive, in dorinta de a
castiga increderea fiecarui client prin politica pret – calitate.
Motivele principale pentru care firma doreste acest credit sunt transferarea
activitatii de pe piata locala la cea regionala si imbunatatirea calitatii serviciilor.
.

RAPORTUL DE CREDIT
Unitatea Banca Transilvania
Sucursala Bucuresti
Date 21 mai 2009

Descrierea Activitatii Companiei

Societatea şi-a inceput activitatea in anul 1993, fiind distribuitor pe piata locala a
pieselor de schimb si accesoriilor auto.

52
 Compania si-a contiunat activitate de importator si si-a crescut lantul de
productie, devenind distribuitor si furnizor al produselor de tipul celor importate.
Compania a crescut de la 10 angajati in anul 1993 la 100 de angajati in anul 2009
. Compania importa piese cu ajutorul camioanelor din Europe de est, prin
intermediul unui centru de distributie situate in Ungaria.
Compania furnizeaza piata interna cu piese de schimb accesorii auto, filtre de ulei,
anvelope
Piesele sunt stocate in depozitele societatii situate in Bucuresti si Cluj Napoca.

Situatii Financiare
Bilantul Contabil la data 31 Decembrie 2008si 20 Iunie2009:
RON
SITUATIA ACTIVELOR, DATORIILOR SI
2008 2009
CAPITALURILOR PROPRII
Active imobilizate 4,966,309 4,752,063
Active circulante 10,182,506 10,567,550
Cheltuieli in avans 153,498 142,819
Datorii ce trebuie platite intr-o perioada de pana la un an 10,062,536 9,272,343
Active circulante nete, respectiv datorii curente nete 273,468 1,438,026
Total active minus datorii curente 5,239,777 6,190,089
Datorii ce trebuie platite intr-o perioada mai mare de un an 1,067,925 6,190,089
Provizioane pentru riscuri si cheltuieli 0 0
Venituri in avans 0 0
Capital si rezerve
I. Capital 650,000 650,000
II. Prime de capital 0 0
III. Rezerve din reevaluare 298,871 298,871
IV. Rezerve 455,414 455,414
V. Rezultatul reportat 2,767,567 2,767,567
VI. Rezultatul exercitiului financiar 2,767,567 1,317,196
Repartizarea profitului 2,767,567 0
Capitaluri - Total 4,171,852 5,489,048
Total ACTIV 15,302,313 15,462,432
Total PASIV 15,302,313 15,462,432

RON

REZULTATE FINANCIARE 2006 2007 2008

Dec Dec Dec
Cifra de afaceri neta 30,030,436 30,180,588 33,198,646

53
 Venituri din exploatare 30,986,914 32,536,259 35,789,884
Cheltuieli pentru exploatare 28,658,362 30,091,280 33,100,408
Rezultatul din exploatare:
- Profit 2,328,552 2,444,979 2,689,476
- Pierdere 0 0 0
Venituri financiare 1,591,542 1,671,119 1,838,230
Cheltuieli financiare 599,293 629,257 692,182
Rezultatul financiar:
- Profit 992,249 1,041,861 1,146,047
- Pierdere(rd. 47-40) 0 0 0
Rezultatul curent:
- Profit (rd. 40-47) 3,320,801 3,486,841 3,835,525
- Pierdere) 0 0 0
Venituri extraordinare 1,002 1,052 1,157
Cheltuieli extraordinare 0 0 0
Rezultatul extraordinar
- Profit 1,002 1,052 1,157
- Pierdere 0 0 0
Venituri totale 32,579,458 34,208,431 37,629,274
Cheltuieli totale 29,257,655 30,720,537 33,792,590
Rezultatul brut:
- Profit 3,321,803 3,487,893 3,836,682
- Pierdere 0 0 0
Impozitul pe profit 554,236 581,947 640,141
Alte cheltuieli cu impozite care nu apar in
0 0
elementele de mai sus
Rezultatul net al exercitiului financiar:
- Profit 2,767,567 2,905,945 3,196,539
- Pierdere 0 0 0

Din rezultatele financiare pe ultimi trei ani încheiati vedem cǎ firma Fanycar a
avut o evoluţie pozitivǎ din ce in ce mai bunǎ, acest lucru transformând-o într-o afacere
profitabilǎ. In 2006 rezultatele sunt favorabile şi promiţatoare iar în 2007 se observǎ o
crestere de 5% demonstrand cǎ firma a evoluat şi a reivestit profitul încercand sǎ îşi
mǎreascǎ cifra de afaceri şi îmbunataţeascǎ rezultatele.
In 2008 creştrea productivitǎţii şi a rezultatelor a fost de 10%, dublu faţǎ de anul
precedent demonstrǎnd un magemet bun al firmei cu ganduri serioase de dezvoltare şi

54
acoperire a cǎt mai multor pieţe. Veniturile au fost reinvestite aproape în totalitate în
materiale, construcţii şi utilaje pentru a satisface toate cerinţele pieţei
Aceastǎ evoluţie bunǎ pe cei trei ani, în creştere permanentǎ aratǎ seriozitatea
firmei şi dorinţa de dezvoltare facǎnd din ea un client promiţator şi sigur pentru bancǎ.
Activitatea firmei Fanycar se încadreazǎ într-un domeniu ce se mareşte în
permanenţǎ în Romania ceea ce îi asigura un viitor sigur şi o clientelǎ în continuǎ
creştere.
Din raportul prezentat anterior se observǎ evoluţia clarǎ a profitabilitaţii prin
creşterea profitului brut şi a profitului net şi evoluţia pozitivǎ a indicatorilor de
rentabilitate.

ACTIVELE COMPANIEI:
La 31 august 2008, activele companiei sunt reprezentate, dupa cum urmeaza:
Active Sume (RON) Sume (EUR)
Terenuri (*) 1,449,904.50 402,751.25
Cladiri 1,732,596.65 481,276.85
Echipamente tehnologice 489,397.02 135,943.62
Masini de masurat 50,580.58 14,050.16
Mijloace de transport 1,633,661.55 453,794.88
Mobila 70,582.32 19,606.20
Amortizarea cladirilor (118,059.42) (32,794.28)
Amortizarea transportului (773,348.04) (214,818.90)
Amortizarea altor imobilizari corporale (32,931.75) (9,147.71)
TOTAL 4,502,383.41 1,250,662.06

Investitii in curs 202,685.97 56,301.66

(*) Terenurile si cladirile sunt reprezenate de:

- teren in Bucuresti, Colentina (sediul social al firmei)
- teren in Otopeni achizitionat in martie 2009
- teren in Cluj

55
 - teren in Tunari achizitionat in octombrie 2005
Bilete la ordin / cecuri neplatite:
Conform consultarii in Centrala Incidentelor de Plati din data de 10 iunie 2009 compania
nu inregistreaza niciun incident de plata.
Relatiile bancare:
Compania are relatii bancare cu:
Banca Y – Sucursala Grigore Mora privind:
 Opeatii bancare curente
 Facilitate de credit tip Linie de Credti acordata pentru finantarea capitalului
circulant, facilitate ce se doreste a se prelua de catre Banca X.

Riscul inregistrat la alte banci (conform consultarii Centralei Riscurilor Bancare):
La 31 2009 societate inregistra urmatoarele riscuri la alte banci:
Nr. Banca Facilitatea EUR Risc Data acordarii Data maturitatii
1 Banca Y Linie de credit 400.000 400.000 7-Mar-05 6-Mar-07

Garantii:
No. Bank Facilitate EUR Garantia
1 Banca Y Linie de credit 400.000 Ipoteca de rang I asupra imobilului aflat in Bucuresti

Solicitarea de finantare:
Tipul facilitatii No. Valuta Valoare solicitate Maturitatea
Credit investitii - utilizari in RON (*) 1 EUR 350.000 30-Sep-11
Linie de credit (EUR) (**) 2 EUR 400.000 30-Sep-08
Linie de credit (RON) 3 EUR 225,000 30-Sep-08
TOTAL EUR Max. 450,000

(*) Un an perioada de gratie;

Dobanda platibila lunar incepand cu 24 octombrie 2009;
48 de rate egale incepand cu 24 octombrie 2010.
(**) Prima utilizare va prelua riscul de la Banca Y

56
Utilizare se va face sub ipoteca de rang II asupra imobilului societatii situat in Bucuresti,
cu ordin de plata conditionat.
Ipoteca va deveni de rang I dupa preluarea riscului de catre banca Y.

Garantii:
 Ipoteca de rang I asupra terenului aflat in Cluj in valoare de 700.000 EUR;
 Ipoteca de rang II asupra terenului aflat in Bucuresti in valoare de 500.000 EUR;
 Bilet la ordin in alb emis de firma si avalizat de asociat.

Nevoia de finantare a firmei:

 Facilitatiile de Linii de Credit cu utilizari in RON si EUR:

Facilitatea de Linie de Credit cu utilizari in RON ii este necesara clientului in
vederea achitarii furnizorilor interni si a datoriilor catre bugetul statului. Nevoia de
creditare vine din faptul ca societatea vrea sa obtina stocuri mari in vederea prezentarii pe
piata cu o gama cat mai variata si discount-uri.
Facilitatea de Linie de Credit cu utilizari in EUR va fi folosita in vederea
efectuarii platilor catre furnizorii exteni, plati pe care clientul trebuie sa le faca in avans.
 Creditul de investii
Facilitatea de Credit de investitii va fi folosit in vederea achizitionarii unui imobil
in Cluj Napoca pentru deschiderea showroom si service specializat.
Intreabga investitie se ridica la 500.000 EUR, conform planului de afaceri prezentat de
catre societate. Punctul de lucru de la Cluj Napoca va fi destinat clientilor industiali, si
persoanelor fizice.Investitia va pemite societatii sa acopera piata de nord-vest a tarii,
deasemenea va conduce la marirea cifrei de afaceri si a lichiditatiilor societatii.Dupa
aprobarea creditului de catre comitetul de credite al bancii, sucursala va acorda efectiv
creditele si va proceda impreuna cu societatea la incheierea contractului de credit (anexa

CAPITOLUL IV

CONCLUZII ŞI PROPUNERI

57
 In studiul de caz prezentat în aceastǎ lucrare am ales o firma care a reusit sǎ se
dezvolte cu ajutorul creditelor, o firma care a reuşit sǎ investeascǎ bine banii împrumutaţi
şi sǎ îşi mulţumeascǎ partenerii şi clienţii prin plaţile la timp şi serviciile oferite.
Situaţia financiara a acestei firme are o evoluţie profitabilǎ, reuşind prin politica
de marketing sǎ îşi creascǎ constant cifra de afaceri. Calificarea, abilitaţile, şi modaliaţile
de conducere a firmei reies din reinvestirea cu succes a profitului şi a structurii planului
de dezvoltare care s-a bazat atat pe extindere cat şi pe instruirea şi calificarea
personalului.
Activitatea firmei se afla într-un domeniu competitiv în permanentǎ creştere ceea
ce îi asigurǎ o bunǎ perspectivǎ de viitor. De asemenea plaţile creditelor accesate la alte
bǎnci au fost achitate la timp fapt demonstrat de lipsa agentului din baza de date a rǎu-
platnicilor.
In urma analizelor financiare, economice şi tehnice efectuate de Banca
Transilvania, firma Fanycar reprezintǎ un client sigur cu şanse optime de dezvoltare
profitabilǎ.
Deşi toţi indicatorii prezintǎ bonitatea ridicatǎ a clientului Banca Transilvania
aratǎ în continuare o îcredere slabǎ în afacerea acestuia.
Documentaţia de creditare este mult prea voluminoasǎ şi pretenţioasǎ iar
efectuarea completǎ a acesteia îl costǎ timp preţios pe agetul economic. Suspiciunea
permanentǎ oferitǎ de banca chiar şi în cazul clientilor cu planuri viitoare sigure şi
strategii de dezvoltare bine efectuate se transpune în acordarea de credite mai mici şi
dobânzi mari facand creditarea neatractivǎ.
Banca Transilvania ofera clientilor sǎi cu situatii financiare favorabile şi rulaje
mari credite mult mai atractive decat restul bǎncilor insa tot insuficiente dupǎ cum se
observǎ şi în studiul de caz. Aceasta se datoreazǎ politicii bancii care se axeazǎ pe
sprijinirea IMM-urilor şi a micilor afacei romǎnesti.
O propunere importantǎ ar fii reducerea birocraţiei şi axarea mai mult pe
activitatea realǎ a firmei. Deşi Banca Transilvania arata o încredere mai mare în clienţii
sǎi documentaţia este la fel de complicatǎ iar simplificarea acesteia ar aduce mai mulţi
clienţi dornici de o dezvoltare realǎ, activitate ce ar crea o creştere economicǎ favorabilǎ
petru ambii parteneri. De asemenea şi micşorarea dobǎnzii ar face Banca Transilvania o

58
bancǎ mult mai atractivǎ şi ar atrage clienţi mult mai serioşi cu dorinţe reale de
dezvoltare pe termen lung, caştigand nu mumai din acordarea de credite dar şi din
depunerile facute de firme şi rulajul facut de acestea prin intermediul lor.
In concluzie firma Fanycar a ales cea mai competitivǎ bancǎ de pe piaţa
româneascǎ cu creditele cele mai atractive pentru IMM-uri.
Banca Transilvania are o ofertǎ mult mai atractivǎ pentru agentul economic
român fatǎ de celelete bǎnci care preferǎ investitorii straini. Din cauza reţinerii bǎncilor, a
dobǎnzilor mari şi sumelor mult prea mici oferite de bǎncile româneşti, creditarea
bancarǎ rǎmâne ca ultimǎ variantǎ pentru agenţii economici români, aceast lucru ducând
la o creştere încetinit a economiei şi un rulaj de fonduri greoi.

Anexa 1
Contractul de Limita de creditare
nr. 85/20.06.2009
incheiat intre:

59
X Bank - Sucursala Bucuresti, cu sediul in ... inmatriculata la Registrul Comertului
sub nr. ..., CUI ..., inregistrata in Registrul Bancar sub numarul ..., capital social ...,
inregistrata in baza Legii 677/2001 in registrul operatorilor de date cu caracter personal
sub numarul ..., prin reprezentantii sai legali, ...
denumita in continuare BANCA,

si

S.C. Fanycor Impex SRL cu sediul ..., inregistrata la Registrul Comertului din
Bucuresti cu nr. ...., Cod unic de inregistrare ..., reprezentata legal de ... domiciliat in ...,
care se identifica cu CI seria ... nr. ..., CNP ... in calitate de Imputernicit

denumita in continuare IMPRUMUTATUL

prin care Banca a agreat sa puna la dispozitia Imprumutatului o Limita de creditare in

urmatoarele conditii:

ARTICOLUL 1.
Banca va acorda Imprumutatului o limita de creditare cu urmatoarele facilitati:

A. Limita de creditare acordata sub forma de facilitate Linie de Credit, in valoare de

225.000 EUR (cu utilizari in RON), cu maturiate 30.09.2013.

B. Limita de creditare acordata sub forma de facilitate Linie de Credit, in valoare de

225.000 EUR (cu utilizari in RON), cu maturiate 30.09.2013.

C. Limita de creditare acordata sub forma de facilitate Credit de investitii, in valoare

de 225.000 EUR (cu utilizari in RON), cu maturiate 30.09.2013.

ARTICOLUL 2.

60
- Ipoteca de rang I si II, instituita asupra proprietatii din Bucuresti, conform
raportului de evaluare nr. V 197-06, in valoare de 188.000 EUR

- Ipoteca de rang I asupra proprietatii din Cluj conform raportului de evaluare nr. P
020-2006, in valoare de 236.000 Euro,

- Bilet la ordin in alb emis de S.C FUNYCAR IMPEX SRL in favoarea X Bank
sucursala Bucuresti si avalizate de domnul ..., in garantarea tuturor facilitatilor.

ARTICOLUL 3

3.1. Prezentul Act Aditional este redactat in 2 exemplare originale, cate unul pentru
fiecare parte, in limbile romana si engleza, ambele exemplare avand aceeasi valoare. In
cazul oricaror discrepante intre variantele in romana si engleza, varianta in limba
romana va prevala.

Banca X, Imprumutatul,

S.C. Funycor IMPEX SRL

Imputernicit, Imputernicit,

BIBLIOGRAFIE

1. BASNO, C. Moneda, credit, banci: Fditura Didactica,

DARDAC, N. Bucuresti, 1994
FLORICEL, C.

61
2. BOGDAN, I. Tratat de management financiar – bancar,
Editura economica 2002

3. BRAJOVIC Analiza si Managementul Riscului Bancar

BARATANOIC,S. Casa de Editura, IRECSON, 2003
VAN GREUNING, H.

4. COSTICA, I. Politici si tehnici bancare, Editura ASE,

LAZARESCU,S. Bucuresti 2004

5. DARDAC, N. Moneda – Credit, Editura ASE, Bucuresti,

VASCU, T 2004

6. DARDAC, N. Moneda si Credit, Modul I Editura ASE,

VASCUT, T. Bucuresti 2005

7. DARDAC, N. Moneda si Credit, Modul II Editura ASE,

VASCUT, T. Bucuresti 2005

8. GOLOSOIU Business of Banking, vol I, Bucuresti,

GEORGESCU, L Editura Expert, Bucuresti 2003

9. GOLOSOIU Business of Banking, vol II, Bucuresti,

GEORGESCU, L Editura Expert, Bucuresti 2003

10. MIHAI, I. Tehnica si managementul operatiilor

Bancare, Editura Expert, Bucuresti, 2003

11. TUDORACHE, D. Moneda Insitutii de Credit, Editura

Universitara Bucuresti 2008

12. www.banca transilvania.ro

13. www.zf.ro

14. www.bnro.ro

15. ro.wikipedia.org /wiki/ Banca_Nationala_a_Romaniei

62