Ghid Metodic - CP

2 Portofoliu de lucru și evaluare - clasa a IV-a
Cuvânt înainte
,,Învățătorul este acela care face să crească două idei acolo unde există
doar una."
Elbert Hubbard
,,Şcoala cea mai bună este aceea în care vezi alături de tine sufletele
care-ţi sunt ca fraţii şi surorile.”
Nicolaie Iorga
„Se acordă mai multă importanţă omului care merge decât drumului pe
care îl urmează. Astăzi disciplinele sunt invadate de un gigantism care le
înăbuşă, le abate de la rolul lor simplificator şi le închide în impasul
hiperspecializării.
Inconvenientele tot mai evidente ale compartimentării, necesitatea din ce
în ce mai manifestă a unor perspective globale şi contestarea unui
devotament faţă de obiect care face ca omul să fie uitat, au dus treptat la
conceperea şi la promovarea a ceea ce s-a numit interdisciplinaritate.”
L. D’Hainaut
Limba și literatura română 3

Începând din anul școlar 2012-2013, în sistemul național, CLASA PREGĂTITOARE este
clasă a învățământului primar - conform Art.23, al. 1 (b) din Legea nr 1 / 2011.
Această clasă are rolul ,,unei punți de legătură” între grădiniță și școală, facilitând
adaptarea și integrarea copiilor în mediul școlar. Asta nu presupune că, deja, elevii ar trebui
să citească și să scrie, să socotească. Trebuie, în schimb, să-și formeze diverse deprinderi
(de muncă), să se familiarizeze cu anumite alte lucruri care la vor ușura activitatea viitoare:
se vor citi povești, se va comunica, vor cânta, vor învăța să distingă dimensiuni ale
lucrurilor, forme, culori, să numere obiecte etc, folosindu-se cu precădere jocul.
Programele școlare pun accentul pe formarea de competențe specifice generale la
școlarul mic prin discipline de studiu noi: Comunicare în limba română (CLR), Matematica
și explorarea mediului (MEM), Dezvoltarea personală (DP), Muzică și mișcare (MM), Arte
vizuale și abilități practice (AVAP). Acestea vizează: dezvoltarea fizică, socio-emoțională,
cognitivă, a limbajului și comunicării, dar și dezvoltarea capacităților și atitudinilor de
învățare, pentru asigurarea deopotrivă a bazelor de natură cognitivă, afectivă şi motivaţională.
Conceperea unui curriculum reprezintă un demers complex, amplu şi dificil, care nu se
reduce la stabilirea obiectivelor, a conţinuturilor, a activităţilor, a metodelor şi criteriilor
de evaluare.
Bazele sale au fost puse de R.Tyler, care consideră că un curriculum se bazează structural
pe finalităţi clare, conţinuturi atent selectate şi delimitate,mijloace( activităţi, experienţe,
materiale) bine precizate,și pe modalităţi de evaluare.
Elevii trebuie să devină capabili să-şi organizeze şi să-şi ordoneze propria lor învăţare,
să înveţe singuri sau în grup şi să surmonteze dificultăţile pe care le întâlnesc în cursul
proceselor de învăţare.Reușita ,,negocierii” curriculare ține în mare măsură de gradul de
structurare a conținutului proiectat, într-o viziune unitară, țintind anumite finalități.
Situaţii conflictuale cu părinții ce pot apărea și modalități posibile de rezolvare:

- reticențele părinților referitoare la programa clasei pregătitoare ;
(cauze: necunoașterea specificului clasei pregătitoare, lipsa de informare);
Remediere: explicarea elementelor de conț/inut si structura programei.
- probleme privind procurarea de materiale pentru copii (cauze: obisnuința ca
materialele să fie furnizate de instituțiile de învățământ):
Remediere: explicarea necesității materialelor specifice școlii si nivelului de invățare al
elevului; proiecte prin comitetele de părinți sau cu alte organizații ale
comunităților.
Soluții care pot duce la eficientizarea comunicării cu părinții elevilor ar putea fi:

- consultatiile individuale în cadrul orelor de consiliere și orientare (și nu numai);
- ședințe interactive părinti-elevi;
- ateliere de creație pentru părinți - (organizarea unor activități extrașcolare unde sunt
invitați părinții).
Învățarea într-o manieră cât mai firească, naturală, pe de o parte, și, pe de altă parte,

învățarea conform unei structuri riguroase, sunt ,,extreme” care trebuie să coexiste în
curriculum-ul integrat. Desfăşurând activităţi integrate, elevul are posibilitatea de a-şi
exprima păreri personale, de a coopera cu ceilalţi în elaborarea de idei noi, în rezolvarea
sarcinilor, în argumentare, devenind mai activ şi câştigând mai multă încredere în sine. In
ce priveşte rolul cadrului didactic, acesta se transformă, din ,,furnizor de informații” în factor
de sprijin, facilitator, (îndrumător și coordonator), partener al elevului în demersul de joc
și învățare, călăuză pe ,,drumul” acestuia.
Dificultăţi şi limite ale activității integrate:

- dificultatea pregătirii cadrelor didactice care să predea într-o asemenea manieră;
- sistemul de formare iniţială şi continuă a cadrelor didactice din România este
predominant axat pe predarea pe discipline, în funcţie de specializarea de pe diploma de
absolvire a facultăţii;
- imposibilitatea aprofundării de către elevi a cunoaşterii ştiinţifice specializate;
- lipsa de tradiţie pedagogică a integrării;
- ,,opoziţia” latentă sau activă a cadrelor didactice privind tendinţele integratoare.
Erori frecvente întâlnite în demersul evaluativ:

- în elaborarea testelor nu se tine cont de particularitățile de vârstă ale elevilor;
- depășirea cerințelor programei școlare;
- discriminarea in notarea elevilor;
- evaluarea cunoștințelor se face intr-un mod ,,neînțeles” de elevi;
- nu li se explică modul de notare (descriptori/ bareme după care au fost evaluați).
Cele mai multe cauze care favorizează distorsiuni şi divergenţe în evaluarea educaţională
generate de comportamentul cadrului didactic sunt:
- neînţelegerea codului emitentului;
- timpul insuficient;
- sarcina neadaptată vârstei elevului;
- programa şcolară mult prea stufoasă;
- baza materială insuficientă a şcolii.

ORDin nr. 3371 din 12 martie 2013
privind aprobarea planurilor-cadru de învăţământ pentru învăţământul primar şi a Metodologiei privind
aplicarea planurilor-cadru de învăţământ pentru învăţământul primar
emitent: miniSteRuL eDuCaţiei naţiOnaLe
PuBLiCat în: mOnitORuL OFiCiaL nR. 192 din 5 aprilie 2013
În conformitate cu prevederile art. 64 - 68 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu
modificările şi completările ulterioare, în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice
centrale şi pentru modificarea unor acte normative, în temeiul prevederilor Hotărârii
Guvernului nr. 536/2011 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei,
Cercetării, Tineretului şi Sportului, cu modificările şi completările ulterioare.
PLanuL-CaDRu De învăţământ PentRu învăţământuL PRimaR
Clasa
Arii Discipline
P I II III IV
Limba și literatura
Limbă și 5 7 6 5 5
română1
comunicare
Limbă modernă 1 1 1 2 2
Matematică și Matematică2 3 3 4 4 4
științe ale naturii Științe ale naturii 1 1 1 1 1
Istorie - - - - 1
Geografie - - - - 1
Om și societate
Educație civică - - - 1 1
Religie 1 1 1 1 1
Educație fizică 2 2 2 2 2
Educație fizică,
sport și sănătate Joc și mișcare - - - 1 1
Muzică și mișcare 2 2 2 1 1
Arte Arte vizuale și
2 2 2 2 1
Tehnologii abilități practice
Consiliere și Dezvoltare
2 1 1 - -
orientare personală
Numărul total de ore trunchi comun 19 20 20 20 21
Curriculum la decizia școlii (opționale) 0-1 0-1 0-1 0-1 0-1
Număr minim de ore pe săptămână 19 20 20 20 21
Număr maxim de ore pe săptămână 20 21 21 21 22
*1) La clasa pregătitoare, clasa I şi clasa a II-a, disciplina se intitulează Comunicare în limba
română.
*2) La clasa pregătitoare, clasa I şi clasa a II-a, se studiază integrat disciplina Matematică şi
explorarea mediului.

SCHema ORaRă PentRu CLaSa PReGătitOaRe
Nr. de ore conform
Aria curriculară Disciplina Nr. de ore
planului cadru
Comunicare în limba
Limbă și 5 5
română
comunicare
Limba modernă 1 1
Matematică şi Matematică şi
4 4
științe ale naturii explorarea mediului
Om şi societate Religie 1 1
Educație fizică, Educație fizică 2 2

sport şi sănătate Muzică și mișcare 2 2
Arte Arte vizuale și abilități

2 2
Tehnologii practice
Consiliere și
Dezvoltare personală 2 2
orientare
Numărul total de ore trunchi comun 19 19
Curriculum la decizia școlii (opționale) 0-1 1
Număr minim de ore pe săptămână 19
Număr maxim de ore pe săptămână 20
Total ore pe săptămână: 20
StRuCtuRa anuLui ȘCOLaR 2017-2018
Școala va începe pe 11 septembrie și se va încheia pe 22 iunie. Anul şcolar 2017-
2018 are 36 de săptămâni de cursuri, însumând 174 de zile lucrătoare.
SEMESTRuL I are 19 săptămâni dispuse în perioada 11 septembrie 2017-2 februarie 2018,
astfel:
Cursuri – luni, 11 septembrie 2017 – vineri, 22 decembrie 2017
În perioada 28 octombrie – 5 noiembrie 2017, clasele din învăţământul primar şi
grupele din învăţământul preşcolar sunt în vacanţă.
Vacanţa de iarnă – sâmbătă, 23 decembrie 2017 – duminică, 7 ianuarie 2018
Cursuri – luni, 8 ianuarie 2018 – vineri, 2 februarie 2018
Vacanţa intersemestrială – sâmbătă, 3 februarie 2018 – duminică, 11 februarie 2018
SEMESTRuL al II-lea are 17 săptămâni dispuse în perioada 12 februarie 2018 – 22 iunie
2018, astfel:
Cursuri – luni, 12 februarie 2018 – vineri, 6 aprilie 2018
Vacanţa de primăvară – marți, 10 aprilie 2018 – duminică, 22 aprilie 2018
Cursuri – luni, 23 aprilie 2018 – vineri 22 iunie 2018
Vacanța de vară – sâmbătă, 23 iunie 2018 – duminică, 9 septembrie 2018
Programul „Școala Altfel” va fi derulat, ca în anii precedenți, pe o perioadă de 5 zile:
Pentru învățământul preșcolar și primar:
- 13 noiembrie 2017 – 24 noiembrie 2017
- 26 februarie 2018- 30 martie 2018
- 14 mai 2018 – 8 iunie 2018

PRezentaRea auxiLiaReLOR (Și ReCOmanDăRi)
Auxiliarele permit abordarea integrată și interdisciplinaritatea între materiile predate
la clasa pregătitoare. Temele și exercițiile propuse se bazează pe comunicarea în diferite
contexte de viață, stimulează învățarea prin joc, trezește curiozitatea copilului. Grafica
este adaptată nivelului de vârstă, iar sarcinile de lucru sunt prezentate gradual. Toate
informațiile sunt structurate într-un singur caiet.
Caietele sunt utilizate de către elevi în activitatea de la clasă, fiind un real suport
pentru învățător, prin punerea împreună și, mai ales, în ordine logică și firească, a temelor
urmărite de programa școlară, pentru un demers educațional fluent și coerent.
Sunt realizate astfel încât elevului să îi fie ușor să identifice și să înțeleagă sarcinile
de lucru, prin raportarela ilustrații, care reprezintă elementul de bază pentru
învățare,acesta neștiind încă să citească.Ilustrațiile comunică cerința exercițiilor, permit
înțelegerea și rezolvarea acestora, dar în același timp constituie un element ludic, pentru
bucuria copilului.
Se propune o modalitate flexibilă de realizare a activităților ― materialele nu sunt
modele fixe, standardizate. Sarcinile sunt prezentate gradual și pot fi adaptate la nivelul
de dezvoltare al fiecărui elev.
Ghidul metodologic vine în ajutorul cadrului didactic prin planificarea calendaristică
realizată integrat, precum și printr-un opis al activităților pe săptămâni și unuități de
învățare.
Cele 5 unități de învățare sunt susținute de materiale ajutătoare orientative:povești,
desene, poezii sau cântecele.
Auxiliarele sunt și un excelent suport pentru lucrul acasă în vederea consolidării sau
recapitulării cunoștintelor predate la clasă de către profesor (în lipsa manualelor școlare
pe care elevii le primesc începând cu clasa I).
La ,,Comunicarea în limba română”, sarcinile pe care trebuie să le rezolve copiii sunt
axate pe elemente de construcție a comunicării, specifice vârstei: imagini, întrebări, audierea
de texte pentu înțelegerea mesajului, repovestirea unor fragmente, numirea de personaje,
realizarea de dialoguri pe diferite teme (reale sau simulate), reformularea mesajelor,
executarea unor comenzi simple, reguli ale jocurilor.
Se va accentua cunoașterea și rostirea sunetelui de început/final, a silabelor unui
cuvânt și a numărului de cuvinte dintr-unenunț/propoziție, stabilirea numărului de cuvinte
și al locului cuvântului în propoziție, exerciții de îmbogățire și activizare a vocabularului
(sinonime, antonime omonime), punerea în concordanță a cuvântului cu imaginea,
participarea la jocuri de tip vorbitor-ascultător, desenarea unor obiecte ș.a.
Se vor desfășura activități în perechi, în grup/echipă, jocuri de rol ( De-a...), exerciții de
stimulare a creativității.
Se vor realiza exerciții de tipul citire- scriere prin: scrierea elementelor grafice care
intră în componența literelor de mână: linii, puncte, basonașe, ovale, semiovale, zale, bucle,
nodulețe pe suport de hârtie (liniat și neliniat), reprezentarea grafică a propoziției,
cuvântului, silabei, sunetului; despărțirea în silabe a cuvintelor, recunoașterea sunetului

nou; identificarea literei prin încercuire/subliniere în cuvinte și propoziții date, trasarea
(desenarea) literelor de tipar după contur sau unirea punctelor (folosind instrumente diferite
de scris), desenarea literelor de tipar în spațiul dat.
La ,,Matematică și explorarea mediului”, s-a avut în vedere ca temele alese să fie
accesibile, să aibă legătură cu mediul apropiat al copilului, axarea activităților în special
pe descoperiri proprii/individuale, dezvoltarea unor deprinderi și capacități de investigare
asupra mediului înconjurător și cunoașterea realității.
Se folosește, de asemenea, abordatea integrată. Aactivitățile de învățare au ca sprijin
elementele de le textele suport al ghidului. Concentrul numeric de operare este 0-31
Conținuturile se referă la:
 recunoașterea, formarea, citirea, scrierea cu cifre, compararea și ordonarea
numerelor, în etape: de la 0 la 10, de la 10 la 20, de la 20 la 31;
 efectuarea de adunări și scăderi în concentrul 0-31, prin adăugarea/ extragerea a
1-5 elemente dintr-o mulțime dată, folosind numărarea de obiecte sau imagini,
calculatorul, metoda balanței;
 rezolvarea de probleme în care intervin operații de adunare sau scădere cu 1-5
unități în concentrul 0-31, cu ajutorul obiectelor, folosind jocuri de rol care să îi pună în
situații întâlnite în viața reală („La cumpărături”, „În parc” etc.).
 realizarea unor schimburi echivalente valoric folosind reprezentări neconvenționale
în probleme-joc simple, de tip: venituri-cheltuieli, cu numere din concentrul 0-31 („La
magazin”, „În parcul de distracții” etc.).
 elemente intuitive privind:
 științele vieții (corpul omenesc, plante și animale, hrana ca sursă de energie,
condiții de viață;)
 științele pământului ( Pământ- Univers);
 științele fizicii (forțe și mișcare, forme de transfer de energie).
Se recomandă achiziționarea/ utilizarea mijloacelor de învățământ de ordin tehnic:
aparate electrice, de redare vizuală și sonoră, CD-uri (softuri educaționale), imagini, planșe,
baterii etc.
La ,,Dezvoltarea personală” auxiliarul este structurat pe trei părți principale:
1. Autocunoaștere și stil sănătos de viață
2. Dezvoltare emoțională și socială
3. Aspecte specifice organizării învățării și pregătirii pentru viață a școlarului mic
Aceste părți ale auxiliarului au fost adaptate celor 5 unități de învățare propuse în
planificarea integrată în conformitate cu opisul pe care îl cuprinde ghidul. De asemenea,
se vor adapta / folosi textele suport existente (sau alese de învățători) la tematica
respectivă.
Dirijarea învățării va urmări ca elevii să-și exprime opinii. Se vor ,,corecta” anumite
comportamente și idei, nu ale colegilor sau ale altor persoanele în cauză. Vor fi expuse
(și însușite) clar regulile unei discuții: eprimarea opiniei și ascultarea interlocutorului etc.
Imaginile și desenele conținute de auxiliar se pot constitui și în activități de evaluare.
Auxiliarul ,,Muzică și mișcare” pentru clasa pregătitoare le oferă celor mai mici dintre
școlari posibilitatea de a face cunoștință cu lumea sunetelor și a dansului. Caietul cuprinde

și partituri ale cântecelelor, fiind întocmit în așa fel încât să vină atât în sprijinul
învățătorului cât și al părinților.
Prin intermediul activităților variate, al jocurilor, al ghicitorilor și al imaginilor
sugestive experiența învățării devine distractivă și captivantă.
Se realizează introducerea copiilor în sfera muzicii și mișcării pentru conștientizarea
elementelor de limbaj muzical:
• să diferențiezesunetelemuzicale de celevorbitesau instrumentale;
• sădiferenţiezeîncântcalităţilesunetelormuzicale (durată, înălţime, intensitate);
• sădezvoltecapacităţiinterpretative vocale şi instrumentale;
• săcânte (dupăauz) individualşiîngrup, cântecelaunison;
• săacompaniezeritmicinterpretareavocală;
• sămarchezedurateleprinbătăiîn palme, paşi, instrumente de percuţie, jucării;
• să exprime duratelesunetelorprinsilaberitmice (pas, iute, rar);
• săcânteîngrup, solistic, îndialogşialternanţă;
• săinterpretezecu voce şiacompaniamentritmic (de jucării sonore sau instrumente
de percuţie);
• să practice jocuricucânt, exteriorizându-şipropriiletrăiri.
Auxiliarul pentru ,,Arte vizuale și abilități practice” stimulează învățarea în manieră

integrată, conținuturile fiind structurate pentru 5 unități de învățare și gândite din
perspectiva învățării prin joc. Va sugera copilului că orice hârtie are o poveste.
Înțelegerea sarcinilor de lucru este facilitată de prezența simbolurilor/ desenelor
sugestive. Acestea, ample și atractive, susțin învățarea prin descoperire.
Temele sunt înlănțuite gradat și au legătură cu experiența de viață a școlarului mic.
Prin parcurgerea acestor unități ale caietului, micii școlari vor învăța să realizeze
colaje, vor construi, vor face origami, vor modela diferite materiale, vor desena și picta,
pășind astfel în lumea fascinantă a formelor și culorilor.
Activitățile variate (individuale, de grup, joc, experiment, portofoliu) implică toate
procesele psihice – atenția, imaginația, gândirea, limbajul; paginile de recapitulare sunt
realizate sub formă de joc.
Curriculum-ul integrat presupune oanumitămodalitate de predareși o anumită
modalitate de organizare si planificare a instruiriişiproduce o inter-relaţionare a
disciplinelor sauobiectelor de studiu, astfelîncâtsă se răspundănevoilor de
dezvoltarealeelevilor.
Cei patru piloni ai învățării: a învăţa să ştii; a învăţa să faci; a învăţa să munceşti împreună
cu ceilalţi; a învăţa să fii - cer proces educaţional organizat astfel încât să traverseze
barierele obiectelor de studiu, predarea şi învăţarea sunt văzute din perspectivă holistică,
reflectând lumea reală, care este interactivă.
Auxiliarele sunt editate în așa manieră, încât să se realizeze abordarea tematică,
integrată, transdisciplinară, holistică a conținuturilor programei școlare și abordarea
diversificată a strategiilor de predare- învățare- evaluare.
Instruirea integrată se referă la o anumită modalitate de predare, de organizare si
planificare a instruirii care produce o interrelationare a disciplinelor sau a obiectelor de

studiu, astfel încât vine în întâmpinarea nevoilor de dezvoltare ale elevilor, ajută la crearea
de conexiuni între ceea ce învaţă si experienţele lor prezente si trecute.
Particularităţi ale învăţării integrate: interacţiunea obiectelor de studiu; centrarea pe
activităţi integrate de tipul proiectelor; relaţii între concepte din domenii diferite;corelarea
rezultatelor învăţării cu situaţiile din viaţa cotidiană; rezolvarea de „probleme” – cea mai
importantă forţă motrice a integrării, relevanţă practică.
Este necesatsăformăm la elevicapacitatea de a realizatransferuri rapide si
eficienteîntre discipline, de a colecta, sintetiza si de apune la lucru
împreunăcunoştinteledobânditeprinstudiereadisciplinelorscolare.
Accentul , la clasapregătitoare, trebnuiesă fie pus pe :
Metode active – participative care determină copilul să exploreze și să
devinăindependent, respectândtotodatădiferențeleindividuale, interesele,
abilitățileșicapacittățilefiecăruia.
Aceste diferențe trebuie luate în considerare când facem proiectarea activităților.
Cunoașterea experienței de viață a fiecăruia, a experiențeide învățaresuntnecesare, de
asemenea, pentruadaptareasarcinilorindividuale.
Activitățile de învățare se pot desfășura cu întreagaclasă, fie pegrupurimici (echipe),
fie individual.
Interacțiunileînvățător-elev (adult copil) trebuie să se realizezeatâtînrelație cu
managementulcomportamentului social, câtșiînlegătură cu stimularealimbajului, mai ales
al celorce,,vorbescmaipuțin”.
Dintremijloacele de realizareamintesc: jocul didactic, povestirea, exercițiile cu
materialeindividuale, lecturădupăimagini, observări ale materialelor, vizionări de filmulețe,
construcțiile, convorbirea, cântareaîncolectiv/individuală, convorbirea, creare de povestiri,
memorizăriș.a.
Jocul este forma de învățare decisivă pentru formarea, educarea și dezvoltarea
copilului. Este cea mai naturală formă de învățare și exprimare a conținutului psihic al
fiecăruia.
Jocul utilizat în procesul de învăţământ dobândeşte funcţii psihopedagogice
semnificative, asigurând participarea activă a elevului la lecţii, sporind interesul de
cunoaştere faţă de conţinutul lecţiei. Această metodă dinamizează acţiunea didactică prin
intermediul motivaţiilor ludice care sunt subordonate scopului activităţii de predare-
evaluare într-o perspectivă pronunţat formativă.
 Jocuri senzoriale (auditive, vizuale, motorii, tactile),
(de observare, de dezvoltare a limbajului, de stimulare a cunoaşterii interactive)
 Jocuri după conţinutul instruirii :
(matematice, muzicale, sportive, literare/lingvistice)
 Jocuri după formă de exprimare:
(simbolice, de orientare de sensibilizare, conceptuale, jocuri-ghicitori, de
cuvinte încrucişate, spontane)
- după resursele folosite:
(materiale, orale, pe bază de întrebări, pe bază de fişe individuale, pe
calculator)

- după competenţele psihologice stimulate:
(jocuri de mişcare, de observaţie, de imaginaţie, de atenţie, de memorie, de
gândire, de limbaj, jocuri de creaţie.)
Evaluarea la nivelul clasei pregătitoare Nu se face prin calificative. Trebuie să urmărim
progresul copilului în raport cu el însuși. Demersul de evaluare a elevilor presupune,
printre altele, aplicarea unor metode și instrumente de cunoaștere: metoda observației,
metoda convorbirii, metoda biografică, metoda analizei produselor.
Cele mai uzitate metodele pe care le putem utiliza la clasa pregătitoare sunt ,,metoda
observațieisistematice”și ,,portofoliului personal”.
Înregistrarea datelor se face pe baza unei grile de observație care sistematizează
obiectivele urmărite.
Este important însă să notăm în grila de evaluare doar comportamentul elevului fără
a face judecăți de valoare.
Pentru o evaluare corectă trebuie să ținem seama de cel puțin trei funcții ale acesteia:
măsurare (ce a învățat copilul ?), predicție (este ,,dezvoltat” suficient pentru a face față
activității școlare viitoare ?) și diagnoză ( ce anume frânează dezvoltarea copilului ? )
Învtor Gh. Roe mult succes!

Înv.Gh. ROE
Înv. Gh. ROE

DeSPRe PROGRameLe ȘCOLaRe
Programele disciplinelor sunt elaborate potrivit unui nou model de proiectare
curriculară, centrat pe competenţe. Construcţia programelor este realizată astfel încât să
contribuie la dezvoltarea profilului de formare a elevului din ciclul primar. Din perspectiva
disciplinei de studiu, orientarea demersului didactic pornind de la competenţe
permiteaccentuarea scopului pentru care se învaţă şi a dimensiunii acţionale în formarea
personalităţii elevului.
Structura programei şcolare include următoarele elemente:
n Notă de prezentare (in loc de linii, pui bullet sau ceva)
n Competenţe generale
n Competenţe specifice şi exemple de activităţi de învăţare
n Conţinuturi
n Sugestii metodologice
COMPETENŢELE sunt ansambluri structurate de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini

dezvoltate prin învăţare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau
a unor probleme generale, în diverse contexte particulare.
Competenţele generale vizate la nivelul disciplinei jalonează achiziţiile elevului pentru
întregul ciclu primar.
Competenţele specifice sunt derivate din competenţele generale, reprezintă etape în
dobândirea acestora şi se formează pe durata unui an şcolar. Pentru realizarea
competenţelor specifice, în programă sunt propuse exemple de activităţi de învăţare care
valorifică experienţa concretă a elevului şi care integrează strategii didactice adecvate unor
contexte de învăţare variate.
Conţinuturile învăţării se constituie din inventarul achiziţiilor necesare elevului pentru
dobândirea competenţelor de bază.
Sugestiile metodologice includ strategii didactice, proiectarea activităţii didactice,
precum şi elemente de evaluare continuă.
COmuniCaRe în LimBa ROmână

Conținuturile învățării sunt dirijate către:
 Comunicare orală (ascultare, vorbire, interacţiune)
 Citire/ lectură - Scriere/ redactare
 Elemente de construcţie a comunicării
Propune o ofertă flexibilă, care permite cadrului didactic să modifice, să completeze
sau să înlocuiască activităţile de învăţare. Se urmăreşte astfel realizarea unui demers
didactic personalizat, care să asigure formarea competenţelor prevăzute de programă în
contextul specific al fiecărei clase şi al fiecărui elev.
Includerea clasei pregătitoare în învăţământul general şi obligatoriu implică o
perspectivă nuanţată a curriculumului la acest nivel de vârstă. Este necesară o abordare
specifică educaţiei timpurii bazată, în esenţă, pe stimularea învăţării prin joc, care să ofere
în acelaşi timp o plajă largă de diferenţiere a demersului didactic, în funcţie de nivelul de

achiziţii variate ale elevilor.
Curriculumul disciplinei are în vedere modelul comunicativ-funcţional, axându-se pe
comunicare ca domeniu complex ce înglobează procesele de receptare a mesajului oral şi
scris precum şi cele de exprimare orală şi scrisă.
Actuala programă şcolară situează în centrul preocupării sale învăţarea activă, centrată
pe elev. Învăţarea nu este un proces pasiv, care li se întâmplă elevilor, ci o experienţă
personală, la care ei trebuie să participe.
Studiul disciplinei Comunicare în limba română, început în clasa pregătitoare, se
continuă până în clasa a II-a şi asigură o dezvoltare progresivă a competenţelor, prin
valorificarea experienţei specifice vârstei elevilor şi prin accentuarea dimensiunilor afectiv-
atitudinale şi acţionale ale formării personalităţii elevilor.
matematiCă Și exPLORaRea meDiuLui

Conținuturile învățării se referă la:
 Numere
 Figuri şi corpuri geometrice
 Măsurări
 Date
 Ştiinţele vieţii
 Ştiinţele Pământului
 Ştiinţe fizice
Disciplina Matematică şi explorarea mediului are un caracter de noutate în raport cu
disciplinele studiate până în prezent în clasele I şi a II-a din învăţământul primar. În planul-
cadru de învăţământ, disciplina Matematică şi explorarea mediului face parte din aria
curriculară Matematică şi Ştiinţe ale naturii, realizând o abordare integrată a conceptelor
specifice domeniilor Matematică şi Ştiinţe ale naturii, pentru care sunt alocate, la clasa
pregătitoare şi clasa I, 4 ore pe săptămână, iar la clasa a II-a, 5 ore.
Principalele motive care au determinat abordarea integrată a matematicii şi a unor
elemente de ştiinţe ale naturii în cadrul aceleiaşi programe sunt următoarele:
▪ O învăţare holistică la această vârstă are mai multe şanse să fie interesantă pentru
elevi, fiind mai apropiată de universul lor de cunoaştere.
▪ Contextualizarea învăţării prin referirea la realitatea înconjurătoare sporeşte
profunzimea înţelegerii conceptelor şi a procedurilor utilizate.
▪ Armonizarea celor două domenii - matematică şi ştiinţe - permite folosirea mai
eficientă a timpului didactic şi măreşte flexibilitatea interacţiunilor.
Studiul disciplinei Matematică şi explorarea mediului, început în clasa pregătitoare, se
continuă până în clasa a II-a, urmărind o dezvoltare progresivă a competenţelor, precum şi
a celorlalte achiziții dobândite de elevi, prin valorificarea experienţei specifice vârstei
acestora, prin accentuarea dimensiunilor afectiv-atitudinale şi acţionale ale formării
personalităţii lor. Programa de Matematică şi explorarea mediului pentru clasa pregătitoare
a fost structurată astfel încât să promoveze un demers didactic centrat pe dezvoltarea unor
competenţe incipiente ale elevului de vârstă mică, în scopul construirii bazei pentru învăţări
aprofundate ulterioare.

DezvOLtaRea PeRSOnaLă
În Planul-cadru de învăţământ, disciplina Dezvoltare personală face parte din aria
curriculară Consiliere şi orientare, având alocate 2 ore pe săptămână în clasa pregătitoare şi
câte o oră pe săptămână în clasele I şi a II-a.
Conţinuturile învăţării se constituie din inventarul achiziţiilor necesare elevului,
organizate pe următoarele domenii:
 Autocunoaştere şi stil de viaţă sănătos
 Dezvoltare emoţională şi socială
 Aspecte specifice ale organizării învăţării şi pregătirii pentru viaţă la şcolarul mic.
Disciplina Dezvoltare personală este dedicată activităţilor de învăţare care au ca scop
dezvoltarea capacităţii elevului de a se autocunoaşte şi de a-şi exprima într-o manieră
pozitivă interesele, aptitudinile, trăirile personale, abilităţile de relaţionare şi comunicare,
reflecţiile cu privire la învăţare. În cadrul disciplinei, se formează în primul rând abilităţi şi
se dezvoltă atitudini, finalitatea fiind dobândirea încrederii în sine, starea de bine a copiilor,
pregătirea lor pentru viaţă si pentru viitor.
muziCă Și miȘCaRe
Conţinuturile învăţării se constituie din inventarul achiziţiilor necesare elevului pentru
familiarizarea cu elemente de bază ale muzicii şi mişcării., Ele sunt grupate astfel:
 Cântare vocală
 Cântare instrumentală
 Elemente de limbaj muzical
 Mişcare pe muzică
Disciplina Muzică şi mişcare are un caracter de noutate în raport cu disciplinele studiate
până în prezent în învăţământul primar, prin caracterul său integrat.
Principalele motive care au determinat abordarea integrată a acestei discipline sunt
următoarele:
▪ învăţarea holistică la această vârstă are mai multe şanse să fie interesantă pentru
elevi, fiind mai apropiată de universul lor de cunoaştere;
▪ contextualizarea învăţării prin referirea la realitatea înconjurătoare sporeşte
profunzimea înţelegerii conceptelor şi a procedurilor utilizate;
▪ abordarea integrată permite folosirea mai eficientă a timpului didactic şi măreşte
flexibilitatea interacţiunilor;
▪ asocierea muzicii cu mişcarea este, pe de o parte, adecvată particularităţilor de vârstă
ale copiilor, iar pe de altă parte are valenţe pedagogice în sfera sprijinirii dezvoltării fizice
armonioase, a coordonării motrice, a dezvoltării simţului estetic, a dezvoltării afective şi
dezvoltării intelectuale.
În clasa pregătitoare, clasa I şi clasa a II-a, disciplina Muzică şi mişcare vizează un
parcurs educativ specific etapei intuitive, ca primă etapă în realizarea educaţiei muzicale.
Asocierea muzicii şi a mişcării la nivelul curriculumului oficial prezintă câteva avantaje,
prezentate mai jos.

▪ stimulează manifestarea expresivă a elevului. De la cea mai fragedă vârstă, reacţia
spontană şi naturală a copilului este mişcarea. Respectând acest specific, combinarea
audiţiei şi a cântecului cu mişcarea este pe deplin motivată, asigurându-se prin aceasta o
practică muzicală tip joc, consonantă cu caracterul sincretic al activităţii şcolarului mic.
▪ reduce diferenţa contraproductivă între şcoală şi viaţă. Elevul este motivat în spaţiul
şcolar să înveţe prin contactul cu un mediu prietenos, care îi valorifică exprimarea personală
şi creativă.
▪ pune bazele învăţării conceptelor muzicale la nivel elementar într-o manieră intuitivă,
accesibilă. Studiul disciplinei Muzică şi mişcare, început în clasa pregătitoare, se continuă
până în clasa a IV-a, urmărind o dezvoltare progresivă a competenţelor prin valorificarea
experienţei specifice vârstei elevilor şi prin accentuarea dimensiunilor afectiv-atitudinale
şi acţionale ale formării personalităţii acestora.
aRte vizuaLe Și aBiLități PRaCtiCe

Conținuturile învățării sunt grupate astfel:
 Desen
 Pictură
 Modelaj
 Textile şi hârtie
 Construcţii
 Foto-video
Și disciplina Arte vizuale şi abilităţi practice are un caracter de noutate în raport cu
disciplinele studiate până în prezent în învăţământul primar, fiind o disciplină integrată,
situată la intersecţia ariilor curriculare Arte şi Tehnologii. În Planul-cadru de învăţământ,
disciplina are alocate 2 ore pe săptămână la clasa pregătitoare.
Domeniul artelor vizuale acoperă: pictură, desen, grafică, artă decorativă (tapiserie,
scenografie, ceramică, vestimentaţie, design, arta bijuteriilor etc), fotografie artistică, arta
tiparului, sculptură, arhitectură, artă monumentală, artele spectacolului etc. Toate acestea
sunt prezente în cotidian şi omul contemporan se raportează la ele. Abordarea doar a artelor
plastice limitează sfera preocupărilor şi intereselor copiilor.
Cu cât se realizează mai devreme explorarea în adâncime a unor concepte-cheie
specifice limbajului vizual, cu atât sunt şanse mai mari ca elevii să facă alegeri pertinente
şi corecte.
Se mută accentul de pe însuşirea diverselor tehnici şi dezvoltarea unor abilităţi
practice, pe formarea caracterului. Reprezentanţii ,,Şcolii Active” considerau că practicarea
îndelungată a lucrărilor manuale este o adevărată şcoală de cultură morală, întrucât
realizarea manuală a unor produse presupune combinarea armonioasă de priceperi şi
deprinderi, responsabilitate şi inteligenţă.
Expunerea copilului la o mare varietate de domenii artistice şi culturale, precum şi
îmbinarea acestora cu experienţa concretă a realizării unor produse, au drept consecinţă
creşterea sensibilităţii pentru frumos, sporirea îndemânării şi încrederii în variate posibilităţi
de exprimare a sinelui, consolidând respectul pentru valori, tradiţii şi semeni.
Activităţile de învăţare propuse pentru fiecare domeniu al acestei discipline integrate

ajută la dezvoltarea muşchilor mici ai mâini, având implicaţii importante în formarea
deprinderilor corecte de scris şi de executare a diverselor tehnici specifice artelor vizuale.
Integrarea acestor domenii ajută la înţelegerea concomitentă a două realităţi esenţiale
pentru dezvoltarea la elevi a spiritului estetic şi practic: utilitatea produsului artistic şi
valoarea estetică a lucrurilor utile.
Studiul disciplinei Arte vizuale şi abilităţi practice urmăreşte și dezvoltarea progresivă
a competenţelor specifice, prin valorificarea experienţelor de învăţare ale elevilor şi prin
accentuarea dimensiunilor afectiv-atitudinale şi acţionale ale formării personalităţii
acestora.

COmPetențe GeneRaLe/SPeCiFiCe
A. COMUNICARE ÎN LIMBA ROMÂNĂ (C L R)

1. Receptarea de mesaje orale în contexte de comunicare cunoscute;
1.1. Identificarea semnificaţiei unui mesaj scurt, pe teme familiare, rostit clar şi rar;
1.2. Identificarea unor informaţii variate dintr-un mesaj scurt, rostit clar şi rar;
1.3. Identificarea sunetului iniţial şi/ sau final dintr-un cuvânt, a silabelor şi a
cuvintelor din propoziţii rostite clar şi rar;
1.4. Exprimarea interesului pentru receptarea de mesaje orale, în contexte de
comunicare cunoscute;
2. Exprimarea de mesaje orale în diverse situaţii de comunicare
2.1. Pronunţarea clară a sunetelor şi a cuvintelor în enunţuri simple;
2.2. Transmiterea unor informaţii referitoare la sine şi la universul apropiat, prin mesaje
scurte;
2.3. Participarea cu interes la dialoguri scurte, în situaţii de comunicare uzuală;
2.4. Exprimarea propriilor idei în contexte cunoscute, manifestând interes pentru
comunicare;
3. Receptarea unei varietăţi de mesaje scrise, în contexte de comunicare cunoscute
3.1. Recunoaşterea unor cuvinte uzuale, din universul apropiat, scrise cu litere mari şi
mici de tipar;
3.2. Identificarea semnificaţiei unei/ unor imagini care prezintă întâmplări, fenomene,
evenimente familiare;
3.3. Identificarea semnificaţiei unor simboluri care transmit mesaje de necesitate
imediată, din universul familiar;
3.4. Exprimarea în cuvinte proprii a mesajelor redate pe suport vizual sau auditiv,
manifestând interes pentru lucrul cu cartea.
4. Redactarea de mesaje în diverse situaţii de comunicare
4.1. Trasarea elementelor grafice şi a contururilor literelor, folosind resurse variate;
4.2. Redactarea unor mesaje simple, în contexte uzuale de comunicare;
4.3. Exprimarea unor idei, trăiri personale şi informaţii prin intermediul limbajelor
neconvenţionale.
COnținutuRi utiLizate PentRu DezvOLtaRea COmPetențeLOR SPeCiFiCe

Comunicare orală (ascultare, vorbire, interacţiune):
- Acte de vorbire: a saluta persoane cunoscute, a se prezenta, a identifica un obiect, o
persoană, a formula o rugăminte
- Cuvântul. Propoziţia/ Enunţul
- Utilizarea cuvintelor noi în enunţuri adecvate
- Dialogul
- Formularea de întrebări şi răspunsuri despre: jocuri şi jucării, membrii familiei,
prieteni, animale, reguli de igienă alimentară şi personală
- Forme ale discursului oral

- Povestirea după imagini Citire/ lectură:
- Cartea -coperte, foaie, pagină, text, ilustraţii
- Literele mici şi mari de tipar
- Simboluri uzuale din universul apropiat: metrou, intrare, ieşire, spital, trecere de
pietoni etc. - Citirea cuvintelor pe etichete asociate unor imagini sau obiecte
- Propoziţia/ enunţul (fără teoretizări)
- Formularea de propoziţii cu suport intuitiv
- Ordonarea propoziţiilor pe baza unui suport intuitiv
Scriere/ redactare:
- Elemente grafice care intră în componenţa literelor de mână: linii, puncte, bastonaşe,
zale, bucle, semiovale, ovale, noduleţe
- Desenarea literelor de tipar
- Simboluri neconvenţionale folosite în exprimarea scrisă
- Scrierea funcţională folosind desene, simboluri
- Felicitarea
- Biletul
Elemente de construcţie a comunicării:

- Vocabular
- Cuvântul
- Cuvinte cu sens asemănător
- Cuvinte cu sens opus
- Fonetică
- Sunete specifice limbii române
- Despărţirea cuvintelor în silabe
- Cuvinte alcătuite din una, două sau trei silabe, care nu conţin diftongi, triftongi sau
consoane redate în scris prin grupurile de litere ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi
B. MATEMATICĂ ŞI EXPLORAREA MEDIULUI(M E M)

1.utilizarea numerelor în calcule elementare
1.1. Recunoaşterea şi scrierea numerelor în concentrul 0-31;
1.2. Compararea numerelor în concentrul 0-31;
1.3. Ordonarea numerelor în concentrul 0-31, folosind poziţionarea pe axa numerelor;
1.4. Efectuarea de adunări şi scăderi în concentrul 0-31, prin adăugarea /extragerea a
1-5 elemente dintr-o mulţime dată;
1.5. Efectuarea de adunări repetate/ scăderi repetate prin numărare şi reprezentări
obiectuale în concentrul 0-31
1.6. Utilizarea unor denumiri şi simboluri matematice (sumă, total, diferenţă, =, +, –) în
rezolvarea şi/sau compunerea de probleme
2. Evidenţierea caracteristicilor geometrice ale unor obiecte localizate în spaţiul înconjurător
2.1. Orientarea şi mişcarea în spaţiu în raport cu repere/direcţii precizate, folosind
sintagme de tipul: în, pe, deasupra, dedesubt, lângă, în faţa, în spatele, sus, jos, stânga,
dreapta, orizontal, vertical, oblic;

2.2. Identificarea unor forme geometrice plane (pătrat, triunghi, dreptunghi, cerc) şi a
unor corpuri geometrice (cub, cuboid, sferă) în obiecte manipulate de copii şi în mediul
înconjurător;
3. Identificarea unor fenomene/ relaţii/ regularităţi/ structuri din mediul apropiat
3.1. Descrierea unor fenomene/procese/ structuri repetitive simple din mediul
apropiat, în scopul identificării unor regularităţi;
3.2. Manifestarea grijii pentru comportarea corectă în relaţie cu mediul familiar;
4. Generarea unor explicaţii simple prin folosirea unor elemente de logică
4.1. Formularea unor observaţii asupra mediului apropiat folosind limbajul comun,
reprezentări prin desene şi operatorii logici „şi”, „nu”;
4.2. Identificarea relaţiilor de tipul „dacă... atunci…” între două evenimente succesive;
5. Rezolvarea de probleme pornind de la sortarea şi reprezentarea unor date
5.1. Sortarea/clasificarea unor obiecte/ materiale etc., pe baza unui criteriu dat;
5.2. Rezolvarea de probleme în care intervin operaţii de adunare sau scădere cu 1-5
unităţi în concen

Numere:
- Numerele naturale 0-31: recunoaştere, formare, citire, scriere (cu cifre), comparare,
ordonare: - de la 0 la 10 - de la 10 la 20 - de la 20 la 31
- Adunarea şi scăderea în concentrul 0 – 10, prin numărare - Adunarea şi scăderea în
concentrul 0 – 31 fără şi cu trecere peste ordin, prin numărare/cu suport intuitiv
- Probleme simple de adunare sau scădere cu 1-5 unităţi în concentrul 0-31, cu suport
intuitiv
Figuri şi corpuri geometrice:
- Orientare spaţială şi localizări în spaţiu
- Repere/direcţii în spaţiu : în, pe, deasupra, dedesubt, lângă, în faţa, în spatele, sus,
jos, stânga, dreapta, orizontal, vertical, oblic
- Figuri plane/ 2D - Pătrat, dreptunghi, triunghi, cerc: denumire; conturare
- Corpuri/ 3D
- Cub, cuboid, sferă: denumire
Măsurări:
- Lungime - Unităţi nonstandard
- Timp - Ziua, săptămâna, luna: denumire, ordonare
- Anotimpurile: denumire, ordonare
- Bani - Leul (bancnotele de 1 leu, 5 lei, 10 lei) - Schimburi echivalente valoric în
concentrul 0-31
Date:
- Colectarea şi gruparea datelor
Ştiinţele vieţii:
- Corpul omenesc
- Părţi componente şi rolul lor
- Simţurile
- Igiena corpului

- Hrana ca sursă de energie: importanţa hranei pentru creştere şi dezvoltare; igiena
alimentaţiei
- Plante şi animale
- Părţi componente
- Hrana ca sursă de energie: importanţa hranei pentru creştere şi dezvoltare
- Condiţii de viaţă (apă, aer, lumină, căldură)
Ştiinţele Pământului:
- Elemente intuitive privind:
- Pământul
- Prezenţa apei în natură sub diverse forme (precipitaţii, râuri, lacuri, mare etc.)
- Fenomene ale naturii: ploaie, ninsoare, vânt, fulger, tunet
- Universul
- Pământul, Soarele şi Luna: recunoaştere în modele simple
Ştiinţele fizicii:
- Forţe şi mişcare
- Efecte observabile ale forţelor: împingere, tragere
- Mişcarea corpurilor şi schimbarea formei: deformare, rupere
- Forme şi transfer de energie
- Electricitate: aparate care utilizează electricitatea şi reguli de siguranţă în mânuirea
aparatelor electrice
- Unde şi vibraţii: producerea sunetelor
C. DEZVOLTARE PERSONALĂ (D P)
1. Manifestarea interesului pentru autocunoaştere şi a atitudinii pozitive faţă de sine şi faţă
de ceilalţi
1.1. Identificarea unor trăsături personale elementare;
1.2. Identificarea unor obiecte şi activităţi simple de igienă personală;
2.Exprimarea adecvată a emoţiilor în interacţiunea cu copii şi adulţi cunoscuţi
2.1. Recunoaşterea emoţiilor de bază în situaţii simple, familiare;
2.2. Identificarea regulilor de comunicare în activitatea şcolară;
2.3. Explorarea caracteristicilor fiinţelor şi obiectelor preferate şi a interacţiunii simple
cu acestea;
3. utilizarea abilităţilor şi a atitudinilor specifice învăţării în context şcolar
3.1. Identificarea unor rutine în activitatea şcolară;
3.2. Aplicarea unor tehnici simple care sprijină învăţarea şi succesul şcolar;
3.3. Identificarea hobby-urilor, jocurilor şi activităţilor preferate.
Autocunoaştere şi stil de viaţă sănătos:
- Autocunoaştere şi atitudine pozitivă faţă de sine şi faţă de ceilalţi
- Igiena personală
Dezvoltare emoţională şi socială:
- Trăire şi manifestare emoţională, starea de bine
- Comunicare şcolară eficientă

– Interacţiuni simple cu fiinţe şi obiecte familiare
Aspecte specifice ale organizării învăţării şi pregătirii pentru viaţă la şcolarul mic:
- Rutine şi sarcini de lucru
- Abilităţi şi atitudini de învăţare
- Explorarea meseriilor
D. ARTE VIZUALE ŞI ABILITĂŢI PRACTICE (AVAP)

1. Explorarea de mesaje artistice exprimate în limbaj vizual într-o diversitate de contexte
familiare
1.1. Sesizarea semnificaţiei unui mesaj vizual simplu, exprimat prin desen/ pictură/
modelaj/colaj/ film/ desen animat, care reflectă un context familiar;
1.2. Identificarea liniei, a punctului, a culorii şi a formei în ipostaze familiare, în spaţiul
înconjurător;
1.3. Manifestarea curiozităţii faţă de explorarea de mesaje artistice simple, exprimate
vizual;
2. Realizarea de creaţii funcţionale şi/sau estetice folosind materiale şi tehnici elementare
diverse
2.1. Observarea unor caracteristici simple ale materialelor întâlnite în mediul familiar;
2.2. Exprimarea ideilor şi trăirilor personale, în aplicaţii simple, specifice artelor
vizuale;
2.3. Realizarea de aplicaţii/compoziţii/obiecte/construcţii simple, pe baza interesului
direct;
2.4. Transformarea unui material prin tehnici simple;
2.5. Exprimarea utilităţii obiectelor realizate prin efort propriu;
2.6. Participarea la activităţi integrate adaptate nivelului de vârstă, în care se asociază
elemente de exprimare vizuală, muzicală, verbală, kinestezică.

Desen:
- Materiale şi instrumente: hârtie, diverse obiecte, creion grafit, creioane colorate
(opţional: PC, tabletă)
- Tehnici de lucru
- Linie modulată, repetiţie
- Elemente de limbaj plastic: linia, punctul, forma (fără terminologie)
- Sugestii de creaţii/ produse ale activităţii: desen liber, decoraţii simple
Pictură:
- Materiale şi instrumente: acuarele, tempera, hârtie, hârtie colorată, burete, pensulă,
deget, ştampilă, creioane colorate, PC, tabletă
- Tehnici de lucru: pensulaţie, colaj, amprentare, ştampilare, tamponare, pulverizare
- Elemente de limbaj plastic:pata
- Sugestii de creaţii/ produse ale activităţii: compoziţii
Confecţii şi jucării:
- Materiale şi instrumente: hârtie, materiale textile, folii de plastic, ac, foarfece, ramă
de ţesut, cretă, materiale din natură (frunze/petale uscate, ghinde)

- Tehnici de lucru: origami, tangram, croit, cusut
- Elemente de limbaj plastic: punct, linie, nod, formă
- Sugestii de creaţii/ produse ale activităţii: obiecte decorative şi de îmbrăcăminte
pentru păpuşi
Modelaj:
- Materiale şi instrumente: plastilină, presare, modelare liberă
- Elemente de limbaj plastic
- Formă
- Sugestii de creaţii/ produse ale activităţii: obiecte decorative, figurine etc.
Colaj:
- Materiale şi instrumente: foarfece, lipici, fire, mărgele, cuburi, hârtie, diferite obiecte
- Tehnici de lucru: mototolire, rupere, tăiere, decupare după contur, îndoire, răsucire,
lipire
- Elemente de limbaj plastic: formă, volum
- Sugestii de creaţii/ produse ale activităţii: obiecte decorative, bijuterii, spaţii, jucării,
instalaţii, figurine etc.
Foto-film:
- Materiale şi instrumente: aparate de redare şi înregistrare (telefon, aparate foto, PC,
tabletă), filme, fotografii
- Sugestii de creaţii/ produse ale activităţii: vizionarea unor filme şi fotografii;
realizarea unor fotografii
E. MUZICĂ ȘI MIȘCARE (M M)
1. Receptarea unor cântece pentru copii şi a unor elemente simple de limbaj muzical
1.1. Receptarea unor sunete din mediul înconjurător, cu durate şi intensităţi
contrastante;
1.2. Diferenţierea sunetelor vorbite sau cântată;
1.3. Receptarea sunetelor emise de jucăriile muzicale şi percuţia corporale;
1.4. Receptarea cântecelor cu un ambitus cuprins între DO1-La, cu o structură ritmico-
melodică asemănătoare cântecelor din folclorul copiilor;
2. Interpretarea de cântece pentru copii, cu mijloace specifice vârstei
2.1. Cântarea în colectiv, asociind mişcarea sugerată de text;
2.2. Cântarea în colectiv, asociind acompaniamentul liber;
2.3. Emiterea unor onomatopee asemănătoare cu sunetele din mediul înconjurător, cu
durate şi intensităţi diferite;
3. Exprimarea unor idei, sentimente şi experienţe prin intermediul muzicii şi mişcării,
individual sau în grup
3.1. Manifestarea liberă, adecvată, pe muzică,apelând la diverse forme de exprimare ;
3.2. Executarea unui dans cu mişcare repetată, pe un cântec simplu, din folclorul
copiilor;
3.3. Descoperirea şi selectarea unor sonorităţi din mediul înconjurător, pentru
acompanierea cântecelor;
3.4. Improvizarea a unei combinaţii ritmice asemănătoare celor din folclorul copiilor
şi asocierea acesteia cu mişcări adecvate.

Cântare vocală:
- Cântarea vocală în grup şi individual
- Poziţia, emisia naturală, tonul, semnalul de început, dicţia, sincronizarea
Cântare instrumentală:
- Percuţia corporală (bătăi din palme, cu degetul pe bancă etc.)
- Jucării muzicale improvizate
- Mânuirea jucăriilor muzicale (tobe, lemne)
- Cântarea cu acompaniament
- Acompaniament instrumental realizat de cadrul didactic
- Acompaniament de jucării muzicale realizat de copii
Elemente de limbaj muzical:
- Timbrul - Sunete din mediul înconjurător
- Sunete vocale (vorbite sau cântate)
- Sunete muzicale instrumentale
- Ritmul - Sunete lungi/scurte
- Melodia
- Genuri muzicale: folclorul copiilor; colinde – Interpretarea
- Nuanţe - Tare/ încet/ mediu - Cântec vesel/trist
Mişcare pe muzică:
- Mişcări libere pe muzică
- Mişcări sugerate de textul cântecului.

SuGeStii metODOLOGiCe
Sugestiile metodologice au rolul de a orienta cadrul didactic în aplicarea programei

şcolare pentru proiectarea şi derularea la clasă a activităţilor de predare–învăţare–evaluare,
în concordanţă cu specificul acestei discipline. Copilul va învăţa, prin metode adecvate
vârstei, ceea ce îi este necesar pentru dezvoltarea sa armonioasă la această etapă de vârstă
şi pentru a face faţă cu succes cerinţelor şcolare.
La acest nivel de vârstă, cadrul didactic va urmări sistematic realizarea unor conexiuni
între toate disciplinele prevăzute în schema orară a clasei respective, creând contexte
semnificative de învăţare pentru viaţa reală.
Strategii și metode de predare integrată
La baza proiectării efective a activităţilor de învăţare ce urmăresc realizarea
competenţelor de comunicare trebuie să stea metodologia interactivă. Aceasta ţinteşte, pe
lângă realizarea obiectivelor de ordin cognitiv (stimularea proceselor cognitive superioare,
dezvoltarea capacităţii de a lega cunoştinţele între ele, dezvoltarea inteligenţelor multiple
etc.) şi atingerea obiectivelor de ordin socio-afectiv (dezvoltarea capacităţilor de
relaţionare, de dialogare interpersonală şi intrapersonală, stimularea încrederii în sine,
stimularea capacităţilor de reflectare asupra propriilor demersuri de învăţare şi asupra
relaţiilor interumane etc.)
Strategia didactică reprezintă un model de acţiune cu valoare normativă, angajată pe
termen scurt, mediu şi lung, care integrează în structura sa de funcţionare pedagogică:
• metodele, considerate ,,cosubstanţiale strategiilor în calitatea lor de elemente
operaţionale sau tactice” (Dan Potolea, 1989);
• stilurile educaţionale, de tip autoritar, permisiv sau democratic, care plasează decizia
profesorului într-un câmp psihosocial favorabil sau nefavorabil situaţiilor de învăţare
concrete;
• resursele de optimizare a activităţii. (Sorin Cristea, 2002)
STrATEgIA este o ,,succesiune de etape mari prin care ajutăm elevii să dobândească o
cunoştinţă sau să stăpânească o capacitate.”
(Dictionnaire Encyclopedique de Pedagogie Moderne, 1973)
Strategiile didactice interactive de grup sunt considerate ca fiind modalităţile de
organizare a activităţii prin care se favorizează schimburile interrelaţionale între
participanţii la activitate prin procese interumane de cooperare şi competiţie constructivă
(elev-elev / elevi-elevi, elevi—profesor, elev— grup), stimulând activismul subiectului în
interaţiunea sa, nu numai cu ceilalţi, ci şi cu materialul de studiu, prin procese de acţiune
şi de transformare a informaţiei.
Această etapă de şcolaritate reprezintă un moment important pentru stimularea
flexibilităţii gândirii, precum şi a creativităţii elevului. În acest sens, cadrul didactic va insista
pe trezirea interesului copilului pentru această disciplină şi pe dezvoltarea încrederii în
sine.
Directa implicare în sarcină este o condiţie a activismului şi a asigurării unei învăţări
temeinice.

Principii de respectat în alegerea strategiilor la clasa pregătitoare:
Folosirea nonverbalului învăţarea va fi facilitată dacă elevii sunt stimulaţi să combine
verbalul (ceea ce au receptat sau ceea ce exprimă) cu limbajul corporal, vizual sau
muzical.Dacă profesorul mimează acţiunea, pentru elev va fi mult mai clar despre ce este
vorba.Învăţarea va fi facilitată dacă elevii sunt stimulaţi să combine verbalul (ceea ce au
receptat sau ceea ce exprimă) cu limbajul corporal, vizual sau muzical.
Tot ceea ce se întâmplă la şcoală ar trebui să se deruleze sub forma unei suite de
jocuri antrenamnte amuzante (abordarea ludică). Din spaţiul clasei nu trebuie să lipsească
jucăriile, chiar realizate de profesor împreună cu elevii. De asemenea, accentul se va pune
pe spontaneitatea şi creativitatea răspunsurilor şi nu pe rigurozitatea ştiinţifică a acestora.
Prin reluări succesive şi prin utilizarea obiectelor, copilul ajunge să se corecteze singur, pe
măsură ce noţiunile devin înţelese şi interiorizate.
Astfel, jocul didactic va predomina, asigurând contextul pentru participarea
activă,individuală şi în grup, care să permită exprimarea liberă a propriilor idei şi sentiment.
Învăţarea în context: dezvoltarea competenţelor de comunicare are loc în contexte de
comunicare şi, bineînţeles, cu un scop inteligibil copiilor. În absenţa contextului, elevii ajung
să recite doar cuvinte şi fraze memorate fără să poată să le transfere apoi în alte situaţii. .
De altfel, oricine învaţă mult mai bine dacă înţelege de ce învaţă ceea ce învaţă.
Metoda didactică reprezintă o acţiune care vizează eficientizarea învăţării în termenii
unor rezultate imediate, evidente la nivelul unei anumite activităţi de predare – învăţare -
evaluare.
Activitatea de predare-învăţare trebuie să devină ,,o aventură a cunoaşterii” în care
copilul este provocat să participe, după puterile proprii, întâlnind probleme şi situaţii de
învăţare menite să-l determine să le analizeze, să le examineze, descoperind soluţii
plauzibile. Rolul profesorului constă mai mult în cel de stimulare şi dirijare, iar motivaţia
activităţii reiese din paticiparea entuziastă a cadrului didactic. Elevul e implicat în procesul
de predare-învăţare-evaluare, iar disciplina devine autodisciplină a muncii şi interesului,
asigurată de satisfacţia cooperării.
,,Procesul de învăţare ar trebui să fie distractiv, folosind o metodologie adaptată, diversă şi
incitantă. Dacă învăţarea nu e distractivă, vom face eforturi imense, atât elevii, cât şi noi,
profesorii.” (J. Olsen şi Th. W. Nielsen, 2009).
Cele mai productive strategii şi metode de predare integrată, recunoscute ca
promotoare ale unei învăţări autentice–eficiente sunt:
 Învăţarea prin dezbatere - Este o metodă care constă în prezentarea unor întrebări,
teme, probleme etc., care sunt supuse spre analiză şi soluţionare unei clase, unui grup.
• Învăţare prin problematizare
• Învăţare prin încercare şi eroare
• Învăţare senzorio-motorie
• Învăţare socială
 Învăţarea prin cercetare . Metodă de învăţământ care implică participarea directă şi
activă a elevului împreună cu profesorul la cercetarea ştiinţifică, la descoperirea adevărului,
la refacerea procesului ştiinţific de constituire a cunoştinţelor. Autoritatea didactică este
înlocuită prin cooperare.
 Învăţarea prin rezolvarea de probleme. Problema reprezintă un obstacol sau o

dificultate cognitivă care implică o necunoscută (sau mai multe) şi faţă de care repertoriul
de răspunsuri câştigat în experienţa anterioară apare insuficient sau inadecvat (I.Radu,
1991).
În procesul de învăţare prin rezolvarea de probleme sunt parcurse următoarele etape:
- comunicarea, formularea problemei/situaţiei-problemă;
- îndrumarea elevilor prin cunoaşterea datelor, comparaţii, exemplificări etc.;
- formularea unor alternative de soluţionare;
- decizia, selectarea alternativei de rezolvare;
- rezolvarea problemei prin aplicarea soluţiei găsite şi verificarea rezultatelor.
 Învăţarea prin descoperire. Promovează metode de învăţământ de tip euristic, care
implică un ansamblu de operaţii privitoare la conceperea şi organizarea lecţiei în care
elevul, sprijinit de profesor, descoperă cu propriile forţe intelectuale explicaţia şi
semnificaţia unui fenomen sau proces, legile, cauzele şi esenţa acestora. Prin învăţarea prin
descoperire se pune accentul pe căile prin care se ajunge la produs, la metodele de
cunoaştere şi înregistrare.
 Învăţarea bazată pe metoda proiectului. Proiectul este o metodă interactivă de
predare-învăţare care implică, de regulă, o micro-cercetare sau o investigare sistematică a
unui subiect care prezintă interes pentru elevi/copii. Învăţarea bazată pe proiect presupune
colectarea de informaţii, prelucrarea şi sintetizarea acestora, interpretarea şi reflecţia
personală, cooperarea în realizarea sarcinilor. Elevii se află în centrul procesului de învăţare.
 Învăţarea bazată pe probleme. Presupune:
Organizare a instruirii care dezvoltă simultan atât strategiile de rezolvare a
problemelor, cât şi bazele cunoaşterii disciplinare.
Aducerea elevilor/copiilor în situaţia de a identifica şi de a găsi soluţii pentru
probleme contextualizate, utilizând achiziţiile anterioare ale învăţării şi capacităţile de
analiză şi sinteză.
Orientare pro-activă şi creativă, transformând problemele în oportunităţi şi oferind
soluţii alternative argumentate.
Scrierea se va consolida treptat, pe măsură ce se dezvoltă musculatura mâinii.
În clasa pregătitoare, scrierea semnelor grafice va începe cu exerciţii de desenare a
unor elemente preluate din mediul înconjurător (beţişoare, cârcei de viţă-de-vie, bastoane,
buline etc.), continuându-se apoi cu scrierea lor pe foaie velină şi pe liniatură tip I.
Scrisul este inclus în categoria deprinderilor motrice care se formează prin stabilirea
unor relaţii automatizate între datele perceptive şi actele motrice corespunzătoare.
Deprinderea de scriere este, în primul rând, o deprindere intelectuală pentru că presupune
automatizarea unor aspecte ale proceselor de observaţie, de memorie şi de imaginaţie,
incluzând în faza iniţială acea verigă motrice, care se reduce pe măsură ce acţiunea de
scriere se interiorizează.
Pentru a realiza însuşirea scrierii corecte de către micii şcolari, învăţătorul trebuie să
cunoască o gamă variată de metode şi procedee didactice pe care să le aplice, în funcţie
de caracteristicile colectivului de elevi, să cunoască laturile vieţii psihice implicate în actul
învăţării, să cunoască particularităţile individuale ale elevilor săi.
De aceea, trebuie organizate numeroase activităţi care au ca scop:
- depistarea elevilor cu defecte de vorbire;

- corectarea acestor greşeli în cadrul activităţilor la clasă sau îndrumarea cazurilor mai
grave spre cel mai apropiat cabinet logopedic;
- activităţi de cultivare a auzului fonematic, în care să primeze metoda fonetică,
analitico-sintetică.
Activitatea didactică se va desfăşura într-o interacţiune permanentă cu copiii, astfel
încât să răspundă intereselor acestora. Copiii vor fi stimulaţi să întrebe, să intervină, să aibă
iniţiativă, să exprime idei şi sentimente despre ceea ce învaţă.
Evaluarea - componentă organică a procesului de învăţământ.
La clasa pregătitoare, evaluarea are ca scop urmărirea progreselor fiecărui copil pentru
a putea stimula, îmbunătăți sau dezvolta cunoştinţele, deprinderile şi priceperile,
capacităţile, atitudinile, abilităţile şi aptitudinile acestuia.
Se recomandă cu prioritate metode moderne de evaluare precum: observarea
sistematică a comportamentului elevilor, centrarea pe progresul personal, autoevaluarea,
realizarea unor proiecte care să valorifice achiziţiile copiilor şi să stimuleze în acelaşi timp
dezvoltarea de valori şi atitudini în contexte fireşti, sincretice, adaptate vârstei.
Evaluarea trebuie să se realizeze prin raportare la competenţele specifice, evitându-se
comparaţiile între elevi.
De asemenea, evaluarea orientează cadrul didactic în reglarea strategiilor de predare,
pentru o mai bună adecvare la particularităţile individuale şi de vârstă ale elevilor.
Procesul de evaluare valorifică şi experienţele de învăţare / competenţele dobândite de
către copii în contexte nonformale sau informale.
Rezultatele elevilor vor fi înregistrate, comunicate şi discutate cu părinţii. În întreaga
activitate de învăţare şi evaluare va fi urmărit, încurajat şi valorizat progresul fiecărui copil.

ORDinea texteLOR în GHiD:
•Adio, grădiniță! - Aurora Luchian
• Melcul școlar - VasileVesavia
• Păsările călătoare - Elena Dragoș
• Povestea fructelor - Nedelea Diana, elevă cls. a IV-a Școala Todirești
• Supa de zarzavat - OtiliaCazimir
• Mărul - Elena - Andreea Ion
• Povestea mărului buclucaș - V. Suteev
• Mirosul meseriilor - Gianni Rodari
• DomnulTrandafir - MihailSadoveanu
• Acum e toamnă, da!
• Povestea cărții de povești - Emilia Căldăraru
• Frunza curajoasă - Emilia Căldăraru
 Albă-ca-Zăpada - Frații Grimm (repovestire de Alexandru Mitru)

 Motanul încălțat - Charles Perrault
 Scumpa țară românească - G. Coșbuc
 Cântec (românește-așa...) - G. Coșbuc
 Moștenirea urmașilor - Petru Demetru Popescu*
 Iepurașul ,,Nu Mi-e Teamă De Nimic” - Constanța Nițescu
 Elefănțelul curios
 rățușca cea urâtă - repovestire
 Omida - Georgeta Moraru
 Capra cu trei iezi - adaptare după Ion Creangă
 Puișorii - Emil Gârleanu
 Moș Ion roată și Unirea - după Ion Creangă
 Legenda Sfântului Nicolae
 Ştefan cel Mare şi Vrâncioaia
 Omul de zăpadă - Virgil Carianopol

 Sania - după Ion Druță
 Cântec - G.Coșbuc
 Lângă ieslea minunată - colind
 La săniuș - I. Agârbiceanu
 Legenda lui Moș Crăciun
 Crăciunul - Octavian Goga *
 Veverița - după Mihail Sadoveanu
 Legenda licuriciului - legendă populară
 Turtița
 Pinocchio - după Carlo Collodi
 Zâna Zăpezilor
 Punguța cu doi bani - după Ion Creangă

 Scrisoare către rândunică - Elena Dragoș
 Curățenie - Elena Dragoș
 Legenda buburuzei - Eugen Jianu
 Povestea unei buburuze - înv. Cristina Popușoi
 De Paști - A Miculaiciuc
 Îngerul și ghiocelul - Iulia Hașdeu
 A venit primavara - Emilia Plugaru
 Mărțișor - Emilia Plugaru
 Povestea gâștelor - G. Coșbuc
 Scrisoare de la rândunele - El Dragoș
 A sosit o,, zidăriță” - Traian Oancea
 Șoricelul prostuț - S Marșak

 Soarele și Pământul - Aurora Luchian
 Polul Sud și Polul Nord - Constanța Buzea
 Cavaleruldreptății - Mircea Sântimbreanu
 Cel mai bun prieten - Victor Sivetidis
 Ursul păcălit de vulpe - după Ion Creangă
 1 iunie - Teodor Munteanu
 Prietena literei X
 La cireșe, de Ion Creangă
 Muzicanții din Bremen, de Frații Grimm

meLCuL ȘCOLaR
Vasile Vesavia
Luminați de-un putregai, E la patru pași de el.
Melcul-mamă, melcul-tată, Se grăbește, ce să facă?...
Stau la sfat cum stăm și noi, Trece-o frunza, trece-o cracă...
După cină, câteodată... Străbătu până acum
- Da! Nevasta... ce sa zic?! Vreo trei degete de drum,
O fi vremea, nu-i tot mic... Și mai are... vai!... mai are,
Nu mai stau la îndoială, De trecut și-o piatră mare!
Chiar la toamna-l dau la școală! Iată-l că s-a poticnit
Tare mult aș vrea să știe Într-un băț cât un chibrit!...
Să citească și să scrie, Se grăbește, ce să facă?
Pentru ca în viitor Trece-o frunza, trece-o cracă...
Să se facă scriitor!... Cu ghiozdanul în spinare,
Lunecând pe-o frunză pală, Străbătând așa distanță,
Melcul-mic pleca la școală. Melcul a ajuns la școală
Școala, dacă nu mă-nșel,... Tocmai când s-a dat... vacanța!
PăSăRiLe CăLătOaRe
de Elena Dragoș
- Mândre păsări călătoare, Întrebaţi de Nicuşor.
Vai, cu ce v-am supărat? Curăţenie
- Nici un fel de supărare, de Elena Dragoş
Noi ne ducem la iernat. „Ce faci, graur, în copac?”
Vezi că vântu-i tot mai rece, Veveriţă, ce să fac,
Numai nouri, numai ploi. Văd că s-a făcut senin
Iarna, însă, cum va trece, Şi mai primenesc puţin.
Ne întoarcem înapoi. Iarbă proaspătă-am s-adun
- Eu v-aştept la primăvară. Şi-năuntru o să pun.
O să mă găsiţi uşor. Ca să-i fie drag să stea,
Cum intraţi la noi în ţară, Primăverii-n casa mea”.
POveStea FRuCteLOR
de Nedelea Diana, elevă clasa a IV-a,
Şcoala Gimnazială „Gheorghe Cioată” Todireşti
A fost o data ca niciodată o împărăţie mare şi frumoasă, o împărăţie a fructelor. Aici trăiau
înprietenie toate fructele, printre care: merele, perele, cireşele, dar şi portocalele şi bananele.
Dintre toate fructele, mărul era cel mai înţelept şi din acest motiv celelalte fructe l-au ales drept
rege al lor. Regină a fost aleasă o portocală. Cu toate că nu le lipsea nimic erau foarte triste.
Copiii din majoritatea şcolilor nu mâncau fructe ci doar snacksuri şi chipsuri.
Într-o zi, regale măr şi-a adunat supuşii şi le-a spus:

-Dragii mei, v-aţi gândit cum vom rezolva problema consumului de fructe înşcoli? Cum
îi putem convinge pe copii să mănânce cât mai multe fructe?
-Ne-am gândit, dar nicio idee nu a avut sorţi de izbândă. Toate încercările noastre au
dat greş imediat.
-Şi nici un copil nu a mâncat fructe la şcoală sau acasă?
-Măria ta, cei mai mulţi îşi iau la pachet snacksuri şi chipsuri care au mulţi coloranţi şi
nu sunt sănătoase deloc, a zis o pară.
- Am o idee! Haideţi să le propunem doamnelor învăţătoare să organizeze un concurs
cu premii surpriză. Concursul va dura o lună de zile şiv a fi câştigat de copiii care vor mânca
zi de zi cel puţin un fruct la şcoală.
-Va fi o idee bună! Premiul surpriză îi va atrage pe copii!
După o săptămână, fructele s-au adunat iar la sfat. Regele măr grăi:
-Dragii mei, la acest concurs s-au înscris o mulţime de copii. Toţi sunt curioşi de
premiul surpriză! Întrebarea e: vor rezista ei să nu maimănânce snacksuri?
- Vor rezista, Măria ta! Fructele mâncate i-au făcut să se simtă bine, să aibă mai multă
putere şi energie, să fie mai rezistenţi în faţa bolilor.
-Chiar şi memoria lor a fost stimulată de consumul de fructe, a spus o cireaşă. Creierul
prelucrează informaţiile mai rapid şi mai uşor.
-Şi eu am văzut o îmbunătăţire a sănătăţii lor, a spus regele. Fructele conţin multe
vitamine care întăresc organismul şi îl apără împotriva bolilor şi a infecţiilor.
-Şi e îmbucurător faptul că toţi elevii au spălat merele primite la şcoală înainte de a le
consuma! zise cireaşa.
-Dragi prieteni, dar ce premiu credeţi că trebuie să primească elevii care au respectat
regula?
-Vor primi câte un coşuleţ cu fructe şi o diplomă.
Iată că au trecut şi cele treizeci de zile. Copiii au învăţat că trebuie să aibă un stil
alimentar sănătos, chiar de pe băncile şcolii. Au început să mănânce fructe şi legume şi
acasă, dar şi la şcoală. Creşterea permanentă a consumului de fructe şi legume în rândul
celor mici, a contribuit şi la lupta împotriva bolilor cardiovasculare şi a obezităţii. Fructele
au împiedicat şi apariţia colesterolului.
La festivitatea de premiere, elevii participanţi la concurs au fost răsplătiţi cu câte un
coşuleţ cu fructe. Au fost învăţaţi apoi să îşi prepare singuri o salată delicioasă de fructe.
Cum nu este un lucru greu de făcut, mulţi elevi au ales să consume fructele în acest mod
plăcut.
Chipsurile au fost uitate pe rafturile magazinelor, copiii preferând fructele care acum
erau foarte fericite.
Şi-am încălecat pe-o şa, şi v-am spus povestea aşa.
Şi-am încălecat pe-o roată, şi v-am spus povestea toată!

SuPa De zaRzavat
de Otilia Cazimir
S-a dus gospodina să ia zarzavat, Le ia gospodina pe rând să le spele,
Și vine acasă cu coșu-ncărcat Pe urmă le taie bucăți - bucățele:
Cu morcovi, Și morcov,
Cu varză, Și varză,
Cartofi, Cartof, pătrunjel,
Pătrunjel, Și sfeclă,
Cu sfeclă, Și ceapă, -
Cu ceapă, Pe toate la fel!
Că toate-s la fel!
Pe oala în clocot capacul tresaltă,
Și toate încep să se certe pe masă: Și fierb sărăcuțele, fierb laolaltă:
-Ba, eu sunt mai dulce! - Ba, eu mai Și morcov,
frumosă! Și varză,
Dar morcov Cartof, pătrunjel,
Sau varză, Și sfeclă,
Cartof, Și ceapă, -
Pătrunjel, Fierb, toate la fel!
Ori sfeclă, Pe urmă, tac toate .. Ce vreți să mai
Ori ceapă, - spună?
Nu-s toate la fel? Căci supa-i pe masa, și-i strașnic de
bună!
POveStea măRuLui BuCLuCaȘ

V. Suteev
Într-o zi de toamnă târzie când copacii se goliseră de mult de frunze, în vârful unui
măr sălbatic , din pădure, mai atârna un măr, un singur măr.
Tocmai în timpul acesta, iepuraşul _ Iepurici, care alerga prin pădure , a văzut mărul.
Dar cum să-liade acolo ? Mărulera sus, sus de totiar el nu puteasăsarăpânăla el !
- Crra – crra ! …se auzi de sus dintr-un brad. Era Cioaraceaneagrăşiurâtă care râdea.
Se uităiepuraşul – Iepuricila eacuuimireşi-i strigă:
Ei, Cioaro , rupe-mi şimiemărulala de sus !
Cioaraazburatdinbradşi a ruptmărul. Numaică nu a reuşitsă-lţinăîncioc, şimărul a căzut.
- Îţimulţumesc, Cioaro ! – astrigatbucurosIepuricişi a datsăridicemărul de jos, dar
acestaparcăar fi fostviu, a începutdeodatăsăsâsâie…. Şi a luat-o la fugă.
- Ce-o fi asta? Iepurici s-a speriatfoarte tare darapoiaînţeles: mărulcăzusechiarpeariciul
Ţepoşilă, care, făcutghem, dormea sub pom.
Ţeposilă ,buimac de somn, a săritînsusşi s-a pus pefugă, cu mărulînfiptînţepiilui.
- Stai, stai ! – strigaIepuricicâtîlţineauputerile. Undefugicumărulmeu ?
AriciulŢepoşilă se opreşteşizice:
Acesta-imărul meu. A căzut, iareu l-am prins.

Atunci, Iepurici s-a repezit la ariciulŢepoşilă:
Să-mi daimărulchiaracum !Eu l-am găsit !
S-a apropiatînzborşiCioaraşizice: - Degeabavăcertaţi .Acesta este mărulmeufiindcă eu
l-amruptdinpom. Şi s-a pornit o ceartăîntreceitrei, că nu se mai puteauînţelege.
Fiecarestrigaînfelul lui.
- Este mărulmeu – strigaIepurici – că eu l-amvăzutprimul !
- Ba e al meu – croncăneaCioara – că eu l-a rupt!
- Ba e al meu – strigaariciulŢepoşilă – că eu l-amprins !
Ţipete, mare gălăgieîntoatăpădureaşiharţaîncepe.
CioaraîlloveştepeariciulŢepoşilăcucioculînnas,
ariciulŢepoşilăîlînţeapăpeIepuricicuţepiiîncodiţă, iarIepurici o loveştepeCioarăculăbuţa
peste cioc.
Dar iatăcăapareşicumătrulMoş Martin – ursul care mormăiesupărat: - Ei, dar ce s-a
întâmplataici ? Ce-i cu gălăgiaasta?
Toţi se repedspre el, şi-i spun:
Tu ,Moş Martine, eşticel mai mare şi mai inteligentdinpădure. Te rugămsă ne
facijudecatădreaptă. Cui veicrede de cuviinţăcă i se cuvinemărulacesta, al lui să fie.
Şi i-au povestitursuluitoatecâtes-aupetrecut.
A stat Moş Martin s-a gânditce s-a gândit, s-a scărpinatdupăurecheadreaptăşi a
întrebat:
- Cine a descoperitmărul ?
- Eu ! – arăspunsIepurici.
- Dar cine l-a ruptdinpom ?
- Crra – crra - fireştecă eu ! arăspunsCioara.
- Buun ! Şicine l-a prins ?
- Eu, Eu Moş Martine – eu l-amprins ! achiţăitariciulŢepoşilă.
- Iatăce este, a fost de părereMoş Martin, - voitoţiaveţidreptate, şi de
aceeafiecaredinvoi are dreptulsăprimeascămărul …
- Da, dar nu-idecât un singurmăr ! ausărittoţicuguraŢepoşilă, IepuricişiCioara.
- Împărţiţimărulînpărţiegaleşifiecaresăiacâte o bucăţică. Toţi au izbucnitîntr-un glas:
- Cum de nu ne-a venitideeaasta mai înainte ?!
AriciulŢepoşilă a luatmărulBuclucaşşi l-a împărţitînpatrupărţiegale. Prima bucăţică a
dat-o iepuraşuluişii-a zis:
Astaţie, Iepurici, pentrucă tu aivăzutprimulmărul.
A douabucăţică a dat-o ciorii: -Astaţie , Cioaro, fiindcă tu ai ruptmăruldinpom.
A treiabucăţică, ariciulşi-a pus-o deopartepentru sine şi a zis:
- Astapentru mine, întrucât eu amprinsmărulacestabuclucaş.
Ceade-apatrabucăţicăariciul i-a pus-o ursuluiînlabăşiiazis:
Iar astaţieMoş Martine …
Dar de ce mie ? răspunse, mirat, ursul.
Tocmaipentrucă tu ne-aiîmpăcatşi ne-ai învăţatsăgândim !
Şifiecareşi-a mâncatbucăţica sa de măr, şitoţi au fostmulţumiţicăMoş Martin a
făcutjudecatădreaptăşi nu a nedreptăţitpenimeni.
Şiiacaaşa s-a sfârşitpovestea mea.

miROSuL meSeRiiLOR
de Gianni Rodari
Orice meserie Șoferul are-n haină Va mirosi a pește
Are un miros, copii! Mirosul de benzină, Pescarul cel vânjos,
A pâine și a plăcinte Un muncitor, mirosul Și numai trândăvia
Miroase-n brutării. De uleiuri de mașină. Nu are vreun miros.
În orice tâmplărie, Miroase cofetarul

În sat sau la oraș, A nuci și scorțișoară
A scânduri noi miroase, Iar un halat de medic
A vrafuri de talas. A doctorie amară!
Un vopsitor miroase A brazdă aromată

Alacuri de vopsit, A câmp și spic bogat
Geamgiul întotdeauna Va mirosi țăranul
Va mirosi a chit. Ce merge la arat!
DOmnuL tRanDaFiR
de Mihail Sadoveanu
Azi, dupa ce am vazut iar manastirea Neamţului, „vechea Manastire Alba cu trecut aşa
de neguros şi de bogat „, şi dupa ce am vazut Cetatea, „cuibul aprigilor razboinici de
odinioara”, m-am suit de la un han, care rasufla aburi de mancari felurite, într-o birja mare
cat o corabie, la care erau înhamaţi patru cai cu coastele destul de aratoase.
Ma gandeam la vremea cand am cutreierat cu tine aceste locuri, cand am mîncat oua
rascoapte, sus, între ruini, cand am baut, firitisindu-ne unul pe altul în singuratatea aceea,
sticla cea cu vin armaş pe care ne-o daruise parintele Visarion, şi cand am cantat într-un
amurg liniştit, într-o pulbere de aur:
Pe o stanca neagra, într-un vechi castel,Unde curge-n vale un rau mititel…
Uite, ca de ieri mi-aduc aminte de înserarea aceea, de melodia noastra traganata pe
care o cantam cu glasuri aşa de mişcate, şi de versurile pe care le-am zgariat acolo, pe o
piatra, de versurile înflacarate pe care nu le-am mai gasit şi din care-mi aduc aminte numai
franturile de la începutul acestei epistole…
Și m-am suit, în haradaica aceea cu patru cai, între buccele mari, între madame grase
care se uitau zambind la mine, ş-am pornit spre targuşorul meu natal într-un sunet domol
de clopote dogite.
La spate aveam, departe, munţii în ceaţa; înainte se desfaşurau dealuri paduroase; şi
ma simţeam, cu toata tovaraşia galagioasa, uşor şi vesel ca în cea dintai tinereţa. Prin
nouraşii de praf luminos care ne urmareau în vartejuri, priveam ogoarele verzi, satele
liniştite cu biserici albe, sclipirile departate ale apelor… Din cand în cand ne întîlneam cu
baieţandri care-şi paşteau în şanţuri boulenii albi cu coarnele lucii. Ne urmareau cu priviri
liniştite pana departe, şi ramaneau în urma, tot mai în urma. Şi parca îmi venea sa ma opresc,
sa-i întreb, sa le spun o vorba buna. Erau chipuri pe care le mai vazusem, pe care le uitasem

de cand m-am înstrainat, şi pe care le regaseam aceleaşi în liniştea şi seninatatea lor.
Şi cu cat ma apropiam de locul unde m-am nascut, cu atat se deşteptau amintirile
copilariei, vii şi luminoase, parca rasareau din împaraţia uitarii prietini pierduţi care ma
salutau cu zambete de bunatate.
Cand intraram la Moţca în codru, zvoana de glasuri din trasura se potoli ca printr-un
farmec. Caii mergeau la pas şi, în linişte, ascultam freamatul uşor al desişurilor. Parca era
un cantec, şi parca-mi venea sa dorm. Şi dintr-odata, dintre chipurile trecutului, care ma
cercau unul dupa altul, unul ramase mai desluşit, şi-i zambii cu dragoste în piroteala care
ma copleşea.
Era Domnu, domnu Trandafir, învaţatorul meu.
Nu-l vazusem de mult pe domnu Trandafir. Îmi închipuiam ca e pensionar, ca trebuie
sa fi îmbatranit. Eu îl vedeam însa tot ca odinioara, nalt, bine legat, cu mustacioara neagra
pe care şi-o tundea totdeauna scurt, zambind cu bunatate, încruntandu-se cateodata,
insuflandu-ne un respect nemarginit.
Toate patru clasele erau gramadite într-o odaie lunga. Unora din baieţi le da teme, pe
alţii îi asculta. Cand explica, ascultam toţi; şi istoriile minunate cu Ştefan cel Mare şi Mihai
Viteazul le-am ştiut chiar din clasa întaia.
Mai cu sama explicaţiile la istorie erau minunate. Pe sub tavanul scund al clasei treceau
eroii altor vremuri în cununile lor de neguri. Îi urmaream înfiorat, auzeam parca freamatul
luptelor şi, acasa, îi visam o noapte întreaga.
Uite, şi acum mi se pare ca Domnu nostru a fost un om deosebit. Îi scînteiau privirile
şi era şi el mişcat cand ne spunea despre marirea stramoşilor. Cand facea un semn cu mana,
aşa, într-o parte, parca ridica o perdea de pe trecut, şi eu vedeam tot ce spunea glasul lui…
Şi cand ma gîndesc bine, cand judec cu mintea de-acum, cand caut sa adun unele fapte pe
care atunci, copil, le treceam cu vederea, gasesc cu mirare ca Domnu era un om foarte
nacajit, harţuit de administraţie, ca cu greu îşi ducea gospodaria lui, ca venea de multe ori
amarat, ca sa ne dea cu dragoste învaţatura de toate zilele… Dar atunci nu, n-avea alta grija
decît sa ne spuie istorii mişcatoare.
Ca dansul poate au mai fost mulţi. Şi toţi, draga prietine, cand te gandeşti bine, au fost
nişte apostoli, care au îndurat saracie şi batjocura, care au trecut printr-un vifor de
nemulţamiri şi vorbe rele, şi care totuşi au izbutit sa-şi îndeplineasca, cu bine, menirea…
Domnu nostru ne-a învaţat rugaciuni, ne-a învaţat cantece care erau aşa de frumoase
pentru copilaria şi sufletele noastre, deşi nu le înţelegeam bine; ne-a învaţat sa credem şi
în alte lucruri, în trecutul şi vrednicia noastra, lucruri pe care mulţi le batjocoreau în acea
vreme; ne-a învaţat multe, de care aminte nu ne mai aducem, dar care au ramas în fundul
sufletului ca seminţe bune ce au înflorit bogat mai tarziu…
Îmi aduc aminte… Într-o sara ne stranseseram la şcoala la împletit panere. Şedeam în
cerdac, în cerdac la Domnu, şi unul spunea o poveste. Era o linişte mare în împrejurimi în
primavara aceea, şi departe, spre Siret, se auzea, abia se auzea un cantec de fluier. Umbrele
înserarii ne învaluira, povestitorul tacu, şi noi ramaseram fara vorbe, cu Domnu în mijlocul
nostru, ascultand adierea departata a cavalului.
– Mai baieţi, staţi, c-am sa va cetesc şi eu o poveste…
Şi a aşezat în geam, pe dinlauntru, o lampa, şi în lumina ei, acolo între noi, ne-a cetit
Harap-Alb al lui Moş-Creanga. Glasul lui curgea domol şi basmul ne fermeca pe toţi ca un

cantec frumos. Povestea mi-a ramas adanc sapata în suflet, şi, mai tarziu, cand am cetit-o
într-o odaiţa scunda, în Iaşi, pe cand faceam liceul, am stat mult şi m-am gandit la sara cand
o cetea învaţatorul, m-am gandit ca la o alta poveste senina a copilariei mele…
Dintre toate amintirile frumoase, aceasta sara, cînd ne-a cetit povestea, ramase
staruitoare în piroteala mea, în leganarea trasurii mari, pe cand clopotele sunau încet prin
liniştea padurii. Treceam printre doua ziduri de verdeaţa care-mi trimeteau aburiri racoroase,
şi ma apropiam repede de locul unde a fost odata şcoala, unde m-am jucat, unde Domnu
şi-a petrecut ataţia ani – treizeci – dascalind şiruri dupa şiruri de copilandri cu ochii
neliniştiţi.
Acolo nu mai e nimic, e loc gol, şi Domnu, îmbatranit, cu parul alb, se plimba încet, cu
manile la spate, singur şi trist.
Îl întreb:
– Ce mai faci ?
– Greu, greu ! îmi raspunde încet, dand din cap. De acuma ma duc sa ma întalnesc cu
Harap-Alb şi cu Creanga…
Şi parca ma cuprinde o înduioşare, ma uit la dansul şi nu-mi vine a crede ca el e omul
tanar care altadata ne-a strecurat în suflete atata credinţa şi atata foc !
M-a deşteptat larma glasurilor şi lumina alba a campiei. Targuşorul meu se vedea
departe, într-o gramadire de acoperişuri negre şi roşe. Eram neliniştit, voiam sa vad cat mai
curînd pe dascalul copilariei. Şi vezi tu, draga, poate scrisoarea aceasta de aceea e aşa de
sentimentala şi aşa de plina de puncte de exclamaţie, pentru ca vestea pe care am aflat-o,
a fost trista. Totuşi trebuia sa ma aştept la ea. Domnu nu mai era nici vesel, nici trist, nici
batran… Dupa ce şi-a ispravit cei treizeci de ani de dascalie, s-a dus unde-i locul tuturor.
Cate ceva din sufletul lui a ramas în sufletul multora, dar el nu mai este, şi-a îndeplinit cu
anevoie o munca grea de care nu s-a plans şi prin care n-a stralucit, – a murit împacat, ca
mulţi alţii, şi acum se odihneşte !
II
Din ziua cand m-am întors aici, în targuşorul nostru cel vechi, n-am stat o clipa. Am
cutreierat în lung şi în lat locurile cunoscute, în care au ramas vii pentru sufletul meu
întamplarile copilariei, – întamplarile luminoase ale copilariei aşa de îndepartate.
Am vazut, la Siret, locul unde ma scaldam cu dracii de sama mea. Ne balaceam în valuri,
ieşeam la mal şi ne ungeam cu nomol din cap pîna-n picioare; lasam sa ne parleasca soarele
prietin, ne sculam, ne alungam în lungul malului cu chiote şi cu racnete, apoi dintr-odata
saream cu toţii în apa, în bufneli asurzitoare şi în curcubeie de stropi.
Am vazut iaraşi întinsele zavoaie de salcii cenuşii în care intram cu grozava frica de
bursuci. Frica ţinea pîna ce dadeam de desişurile cu mure, cand ne puneam la ospaţ şi la
taifas. Pe urma, prin poieni, chiote şi goana, parca venise pe acele meleaguri o oştire de
salbatici…
Ş-am mai vazut, la marginea targului, şurile darapanate, pline de poloboace, unde ne
jucam de-a ascunsul, noaptea. Cu cat fior cautam prin colţuri negre, şi cotrobaiam prin
poloboacele rasunatoare şi cercetam, prin podurile în care se furişau dungi albe de lumina,
pe tovaraşii ascunşi ! Şi-mi aduc aminte ca totdeauna trebuia sa mormaiesc singur, sa spun
cate o ghiduşie ca sa izbucneasca în ras cineva… Numai aşa puteam sa dau de o urma în
pustiul acela !

Şi cate şi cate lucruri care m-au înfiorat şi m-au bucurat ! Pe toate le-am vazut. Totuşi
niciunul nu m-a mişcat aşa de mult, frate draga, ca locul – numai locul a ramas – unde odata
era şcoala.
Acolo am intrat în freamatul de copii cu teama şi cu bucurie în întaia dimineaţa, cand
m-a adus tata de mana; acolo era un par care facea pere aşa de bune, din care Domnu ne
daruia de gustare cate doua la începutul fiecarei vacanţe; acolo era curtea unde înalţam
iarna uriaşi de zapada, la capul carora ne suiam cu scara, sa le punem pipe în gura şi carbuni
în locul ochilor; acolo multe lucruri s-au petrecut, prietine, – şi, de-acolo pornind, simt ca
iar ma cuprinde înduioşarea şi iar am sa-ţi vorbesc şi în aceasta scrisoare de domnu
Trandafir.
Era un om bine facut, puţin chel în varful capului, cu ochii foarte blajini. Cand zîmbea,
se aratau sub mustaţa tunsa scurt nişte dinţi lungi, cu strunga la mijloc. Cand ne învaţa cum
sa spunem poeziile eroice, vorbea tare şi înalţa în sus braţul drept; cand cantam în cor, lovea
diapazonul de colţul catedrei, îl ducea repede la urechea dreapta, şi, încruntînd puţin din
sprîncene, dadea uşor tonul: laaa! – iar baieţii raspundeau într-un murmur subţire, şi
aşteptau cu ochii aţintiţi la mana lui, care dintr-odata se înalţa. Atunci izbucneau glasurile
tinere, într-o revarsare calda. Cand trebuia cateodata, sambata dupa amiaza, sa ne ceteasca
din poveştile lui Creanga, ne privea întai bland, cu un zambet liniştit, ţinand cartea la piept,
în dreptul inimii, – şi în banci se facea o tacere adanca, ca într-o biserica.
Tu bagi de sama ca nu-ţi vorbesc de gramatica şi de aritmetica. Şi nici nu-ţi voi vorbi.
Acestea se faceau bine; baieţii învaţau dupa puterile lor; dar sunt nişte lucruri aşa de
neînsemnate cand le pui faţa în faţa cu învaţatura cealalta, sufleteasca, ce ne-o da Domnu!
Şi ne-o da aceasta învaţatura nu pentru ca trebuia, şi pentru ca i se platea, dar pentru ca
avea un prisos de bunatate în el şi pentru ca în acest suflet era ceva din credinţa şi curaţenia
unui apostol.
Acolo, în colţul acela de ţara, putea sa fie cum voia învaţatorul. Nimeni dintre cei mari
nu-l tulbura; nimeni nu se interesa cum mergea şcoala lui. Bine, rau, – el facea ceea ce
socotea ca trebuie sa faca, şi atat.
De aceea domnu Trandafir al nostru a ramas foarte mirat cand, într-un rand, în cei din
urma ani de dascalie, a primit vizita unuia din cei de sus.
Sa vezi cum a fost.
Într-o buna zi, iata ca intra pe poarta ograzii doi straini. Baieţii în clasa erau cumonitorii.
Domnu, în gradina, priveghea la descarcatul unui car de fîn. Era foarte gospodaros şi-i placea
sa se faca fiecare lucru cu randuiala.
Strainii se apropie.
– Buna-ziua !
– Mulțamim dumilorvoastra !
Domnu Trandafir se uita la straini; strainii se uita la domnu Trandafir.
– Ma rog, ce doriţi dumneavoastra ?
– Apoi, uite ce e… daca eşti bun… Am vrea sa vedem şcoala…
– Cum nu, numai sa ispravesc cu fanul ista. Marie ! ia vezi de ceva racoreala ! dulceţi,
cafea ! Ia şedeţi va rog, colea, la umbra, în cerdac, oleaca, de mai rasuflaţi…
– Nu, ca suntem cam grabiţi…
– Uite, îndata, cat ai bate din palme…

Şi iata-l ca se scutura de fan, trece înainte şi pofteşte pe straini în clasa. Acolo întrebari:
caţi copii vin la şcoala, caţi sunt înscrişi ? şi Domnu raspunde ca vin caţi sunt înscrişi, şi se
cam mira de ce l-or fi întreband oraşenii de lucruri de acestea. Revizori nu sînt; pe revizor
îl cunoaşte el bine şi ştie ca vine de doua ori pe an. Vine rar, ca ştie cu cine are de-a face.
În sfîrşit, or fi fiind alţi slujbaşi mai mari, mai ştii ? Iar unul din ei:
– Ma rog, fii bun şi fa o lecţie… aşa, de curiozitate…
Şi Domnu face o lecţie, uite aşa, cum o facea el totdeauna, întreaba pe baieţi, vorbeşte
şi el; spune lucruri care şi pe el îl mişca şi-l ajung la inima. Şi iata ca oraşenii îl privesc cu
ochii dintr-odata încalziţi, întreaba şi ei pe copii, asculta o poezie, Domnu îşi loveşte uşor
diapazonul de colţul catedrei: laaa ! şi clasa raspunde într-o adiere uşoara de glasuri tinere,
şi toţi canta, canta aşa, de-i place şi lui domnu Trandafir şi zice şi el la urma: „Brava, baieţi!”
Iar strainii îl întreaba iar, dar cu glasurile cu totul schimbate şi cu alta lumina în ochi,
de unde-i, şi la ce şcoala a învaţat, cum îşi petrece viaţa; şi Domnu raspunde şi nu prea, şi
începe a se întreba de ce l-or fi iscodind oare oraşenii aceia.
Îi pofteşte la masa, ei îl roaga sa-i ierte ca nu pot, trebuie sa plece; îi roaga sa beie
macar un pahar de apa, ei îi mulţamesc iar. Unul scoate ceasul; altul, cu un ton de respect,
spune ceva. Şi cel care pare a fi mai mare, porneşte înainte. Iar domnu Trandafir întreaba
tainic pe cestalalt,ramas mai în urma:
– Ma rog, domnule, daca eşti bun şi nu te superi… cu cine am onoarea ?
– Eu?… Eu sunt inspectorul cutare…
– Hm ! şi domnu Trandafir se uita cu coada ochiului, neîncrezator, la domnul inspector.
Nu, fara şaga !… Dar celalalt domn?
– Celalalt e domnul Ministru !
Asta e prea-prea; şi Domnu începu a rade cu hohot.
– Ei, ştii ca ai haz ! Nu, ca asta-i chiar frumos !
– Cum, dumneata crezi ca glumesc ?
– Ei, asta-i ! dar cum ai socoti dumneata ca am sa cred asemenea lucru ? Ce are sa
caute Ministrul aici, în saracia asta a noastra ?
Şi celalalt strain se întoarce, zambeşte, scutura mana lui domnu Trandafir şi-l
feliciteaza. Şi pleaca amandoi, – iar pe urma mult s-a minunat dascalul nostru cand a aflat
de la primarie ca în adevar Ministrul şcoalelor a fost strainul cel drept, slab, cu mustaţa
neagra.
Nu, Domnu nostru nu ne-a învaţat niciodata din pricina ca se temea de cei mari. Îi era
drag sa ne înveţe, şi parca eram copiii lui, – asta am simţit-o totdeauna, cat am fost sub
privegherea lui. Se supara rar şi nu spunea decat doua vorbe. Asta-i era mania cea mai mare:
– Mai domnule !
Noua ne venea sa intram în pamant, cand zicea: „Mai domnule !”şi se uita urat la noi.
Îmi aduc aminte ce zarva a fost cand, într-un rand, s-a zvonit ca pe Domnu nostru are sa-l
mute într-o alta comuna, peste Siret. Ne-am strans sara toţi baieţii, am vorbit, unii plangeau,
şi am luat o hotarare mare, sa ne ducem şi noi cu Domnu peste Siret.
Dar Domnu nu s-a dus nicaieri; a ramas acolo pe pamantul nostru; şi în pamantul
nostru l-au şi îngropat.
I-am vazut mormantul. O cruce de stejar, înegrita de ploi: deasupra, un brad, care faşaie
la cea mai uşoara suflare de vant. Flori salbatice pe pamantul negru. Pe cruce, o tabliţa: „Aici

odihneşte robul lui D-zeu Neculai Trandafir…” şi celelalte cuvinte nu se mai cunosc, le-au
şters ninsorile şi ploile.
Nici şcoala unde m-a învaţat el nu mai este. Acuma baieţii învaţa într-alt loc, într-o
cladire noua, nalta şi frumoasa. Eu nu m-am dus însa s-o vad pe aceea; eu m-am dus sa vad
locul gol unde a fost o odaie scunda, în care ne era cald vara şi frig iarna, în locul acela
odata a trait un om. Pentru amintirea lui îţi trimet aceasta scrisoare. Poate şi tu te vei gandi
o clipa la dascalul acesta necunoscut şi vei dori odihna lina „robului lui D-zeu”, al carui
nume ploile şi ninsorile în curand îl vor şterge şi de pe crucea mormantului. Cat despre
oamenii care l-au ranit şi l-au mahnit,ei de mult l-au uitat !…
Şi ma vei ierta ca te-am facut sa pierzi jumatate de ceas cu aceste lucruri aşa de vechi!
aCum e tOamnă, Da
A, a, a acum e toamnă da. Şi nouă mustul ne place,
Frunza-n codru-ngălbeneşte, I, i, i veniţi, copii, la vii.
Iarba-n câmp se vestejeşte,
A, a, a acum e toamnă da. O, o, o se duc cocorii-n stol.
Se duc cuci şi rândunele
E, e, e plăcută vreme e. Şi ne pare rău de ele,
Mere, prune, nuci şi pere O, o, o se duc cocorii-n stol.
Noi avem după plăcere. U, u, u, a venit și frigu’.
E, e, e plăcută vreme e. Toamna rodnică-a trecut,
Haine groase ne-am făcut.
I, i, i veniţi, copii, la vii. U, u, u, a venit și frigu’.
Strugurele must se face
POveSte CăRții De POveȘti

de Emilia Caldararu
Zilele trecute Gheorghiță s-a bucurat foarte-că totdeauna când primește în dar o carte.
E o carte de povești... să tot stai să-i privești pozele minunat desenate, în fel și chip colorate.
Cât despre citit, lui Gheorghiță îi citește mamă-mare, în fiecare seară, la culcare. Numai că,
de îndată ce bunicuță a isprăvit de citit, Gheorghiță, de carte, s-a și plictisit. Ba chiar-să o
spunem fără ocoliș-a rupt din ea o foaie să-și facă o jucărie.
- Ce nerozie! auzi el de îndată.
Se uită împrejur pe furiș... nimeni în odaie...
- Ce nerozie! repetă foaia de hârtie.
- A, tu erai? se miră Gheorghita.
- Eu... sau mai bine zis o rămășiță... din cartea ce-o văd pe jos aruncată. Hei, dacă-ai ști
povestea cărții de povești...
- Povestea... ei? se întoarse Gheorghita spre carte, cu o privire mirată. Vrei să mi-o
povestești?
- Este, de fapt, povestea tuturor cărților.
- Te ascult.

- A fost odată... nu prea demult, când povești le-acestea din carte erau toate doar niște
gânduri și plăsmuiri minunate, în mintea și inimă scriitorului. Zile și nopți a trudit să le scrie,
cu slove meșteșugite, care să farmece și să îmbie. Prietenul scriitorului, meșterul iscusit al
penelului, a citit poveștile și a zis: "Că să le placă și mai mult copiilor, eu le voi zugrăvi în
culori".
-Adevărat. Mă bucur ori de câte ori găsesc și poze într-o carte...
Povestea cărții însă merge mai departe..., căci fiece carte se desenează și se scrie pe...
hârtie. Povestea trece, deci, și prin păduri-acolo tăietorii doboară trunchiuri vechi și, până
intră munții-n întomnare, buștenii, curățați de uscături, îi mână-n văi, spre fabricile-n care
mașini iscusite, de meșteri mari mânuite, macină lemnul, și-l mesteca bine, și-l moaie până
devine o pastă. Iar pastă această, albiță, presata, uscată, frumos netezită, frumos tăiată,
ajunge să fie hârtie.
Vine apoi tipograful, cel care alege-culege litere mari, litere mici, rânduri, pagini
întregi-privește-mă și ai să-nțelegi. Iar tipograful muncă își împarte cu cel care-adună și
leagă-mpreuna, foaie cu foaie, o carte întreagă: legătorul.
-Văd eu acum prea bine de ce-ai ținut să-mi povestești povestea cărții de povești. Câți
oameni au muncit pentru ea!... spuse Gheorghita, pe gânduri...
-De tot ce ai aflat, te văd bucuros. Sper să fie și cu folos.
-Fără-ndoiala. Mai ales că la anul mă duc la școală.
-Felicitări! Și când vei avea abecedar...
- Îl voi păstra că pe cel mai scump dar.
-Până atunci însă mai ai de crescut...
-Iar,deocamdată, dragă mea foaie de carte, am de-ndreptat măcar în parte răul ce ți
l-am făcut; știu cât de mult prețuiești, iată, te voi lipi la locul tău în cartea cu povești.
FRunza CuRajOaSă
de Emilia Căldăraru
Se leagănă pe ramul îngheţat, dar se ţine din toate puterile să nu o ia vântul, să nu o
strivească gerul. Nu se va da bătută cu una cu două. Pentru nimic în lume nu-şi va părăsi
ramul. Arborele a rămas dezgolit, ar fi prea de tot să-l părăsească şi ea. S-a născut, a crescut
hrănindu-se cu seva lui şi e datoare să-i arate recunoştinţă.
Gerul şi vânturile reci au sucit-o, au ruginit-o, au încreţit-o încât nu o mai recunoşti.
Cât de frumoasă era când abia se desfăcuse din mugur… Cât de frumoasă era când soarele
îi turna prin vinişoare aur şi aramă… Dar… Cele trecute sunt bune trecute. Nu-i pare rău de
nimic.
Bineînţeles, ar fi putut să plece cu surioarele sale atunci când vântul le-a smuls rând
pe rând, le-a purtat în braţe ca pe nişte păsărele, apoi le-a aşternut jos la rădăcina copacului.
Acum toate dorm sub plapuma de zăpadă. Probabil se simt bine, nu au nici o grijă. Fiecare
însă cu soarta sa. Ea şi-a ales singură soarta.
Nu a ştiut niciodată ce înseamnă adevăratul frig. Acum o ştie din plin. Nici singurătatea
nu a ştiut ce înseamnă. E alături de ram, dar ramul mereu rămâne tăcut. Îşi aminteşte cu
nostalgie de zilele când foşnea fericită împreună cu celelalte frunze la fiecare adiere de
vânt. Şuşoteau, şuşoteau şi doar înainte de furtună tăceau mâlc. Furtuna trecea, trecea

spaima şi iarăşi se puneau pe şuşotit. În hainele lor se adăposteau mulţime de păsărele şi
ce frumos mai cântau acestea la fiecare revărsat de zori. Cântătoarele au plecat, au rămas
doar câteva vrăbiuţe care uneori se aşează pe rămurica sa.
– Priviţi! zise una din vrăbiuţe într-o zi. O frunză foarte curajoasă. E aproape la fel de
curajoasă ca şi noi.
– Şi de ce mă rog e curajoasă, nu pricepu altă vrăbiuţă.
– Păi cum de ce? Nu o fi oare un act de curaj faptul că a rămas alături de arbore,
înfruntând gerul, zăpada şi vântul?
– O fi… Numai că… Cine are nevoie de asemenea curaj? Credeţi că frunza asta prostuţă
foloseşte la ceva? Ba bine că nu. Arborele a avut nevoie de frunze atunci când risca să fie
uscat de arşiţă. Imediat ce riscul a trecut, s-a descotorosit de ele…
Cât de mult au durut-o vorbele acelei vrăbiuţe… Îi trecuse prin gând chiar să se lase
smulsă de vânt. Şi ar fi făcut-o… Dacă nu auzea glasul ramului.
– E mult de când nu am scos o vorbă, şopti el. Noi, ramurile, bucuriile şi tristeţile le
trecem în tăcere. Nu ne este în fire să ne exteriorizăm emoţiile… Acum însă, când te văd atât
de abătută – trebuie să-ţi vorbesc.. Vreau să-ţi mulţumesc pentru curajul de care ai dat
dovadă. Recunoştinţa ta mă copleşeşte. Te rog să nu pleci. Te voi ajuta să rezişti până la
primăvară. Iarna îşi are farmecul ei. Vei vedea lucruri minunate, rămâi…
Acestea au fost unicele cuvinte pe care i le-a spus ramul. De atunci nu i-a mai vorbit.
Dar ea ştie, doar el o ţine să nu fie smulsă şi dusă de vânt.
Când au căzut primii fulgi a înţeles ca a nimerit într-o lume de poveste. Nu mai simţea
nici frig, nici singurătate. Era fericită, se juca cu fulgii, îi prindea în haina sa, vântul îi scutura,
dar veneau alţii şi alţii…
În fiecare zi vrăbiuţele şi câţiva porumbei se aşează alături să mai sporovăiască sau
să privească la copilaşii ce alunecă cu săniuţele de pe derdeluş. Iar veselia copiilor e atât
de molipsitoare încât uneori îi vine şi ei cheful să coboare, să alunece pe luciul zăpezii.
Noaptea se înveleşte cu o plapumă albă din fulgi, dar niciodată nu-şi trage plapuma
până peste cap, căci îi place enorm să privească cerul. Vara nu a reuşit să vadă cerul înstelat,
era acoperită de alte frunze, acum însă i se deschide în faţă frumuseţea, strălucirea stelelor
şi a lunii în toată splendoarea lor. Iar lucrul cel mai interesant e că uneori se vede zburând
prin spaţiu, ajunge până la o steluţă, steluţa îi dăruieşte din căldura sa, se întoarce la ram,
împarte cu el căldura şi în felul acesta are încrederea că îi este de folos.
Şi uite-aşa trec zilele, nopţile până când într-o bună zi soarele începe să strălucească
puternic. Se topeşte rapid zăpada, apoi lucrurile se schimbă vertiginos.
Din pricina luminii şi a căldurii bătrâna frunză adoarme, se trezeşte doar când aude
alături un foşnet bine cunoscut, însoţit de ciripit de păsărele.
– Fâş, fâş, fâş, abia de şoptesc micile frunzuliţe proaspăt născute din muguri, căci afară
e primăvară. Priviţi, o frunză veche…
– Nu vreau să ajung ca ea, zice o frunzuliţă mică, mică. E atât de… încreţită şi de… urâtă.
Chiar o să fim la fel?
Nu-i răspunde nimeni. La urma urmei ce importanţă are? Acum sunt tinere şi frumoase.
Vor acoperi copacul, îl vor proteja de arşiţă, de furtuni, de fulgere şi atât timp cât în fiecare
primăvară pe ramurile lui vor răsări alte flori, alte frunze – asta va însemna că arborele
continuă să trăiască. Şi anume ele, frunzuliţele tinere sunt dovada că el e viu.

Bătrâna frunză zâmbeşte fericită. Nu fiecărei frunze îi este dat să-şi vadă nepoatele.
Nu mai are ce face pe ram. La prima adiere de vânt se lasă smulsă. Vântul o roteşte prin aer
ca pe o păsărică, apoi o aşează cu grijă alături de suratele sale smulse încă de cu toamnă.
Frunza cea curajoasă nu are nici o îndoială – va veni timpul când se va naşte iară. Va fi
frunză, sau fir de iarbă sau floare – cine poate şti?
aLBă–Ca–zăPaDa
(repovestire de Al. Mitru)
A fost odată o copilă de împărat cu pieliţa obrazului albă ca neaua proaspătă, buzele
roşii ca sângele tânăr şi părul negru ca abanosul. Se numea Albă-ca-zăpada.
Dar mama copilei muri curând şi tatăl ei, împăratul, îşi luă o altă soţie. Aceasta se voia
cea mai frumoasă de pe lume. Întrebând însă o oglinjoară fermecată, află că Albă-ca-zăpada
era mult mai frumoasă decât ea.
De ciudă, porunci unui vânător de la curte să ducă fata în pădure. S-o răpună şi să-i
aducă, drept mărturie a faptei sale, inima copilei.
Vânătorul, mişcat de lacrimile nevinovatei fete, nu se simţi în stare s-o ucidă. Doborî
în schimb un pui de mistreţ, îi luă inima şi i-o duse maşterei.
Rămasă în pădure singură, Albă-ca-Zăpada nimeri la căsuţa celor şapte pitici fauri ai
munţilor.Aceştia o luară să rămână pentru totdeauna la ei.
Împărăteasa era mulţumită acum că Albă-ca-Zăpada pierise şi rămăsese astfel ea cea
mai frumoasă. Cu atât mai mare îi fu supărarea când – întrebând într-o zi oglinjoara — află
că fata n-a murit, şi gospodăreşte căsuţa piticilor, iar aceştia o iubesc nespus, ca pe o
surioară mai mică.Mânioasă, se hotărî s-o ucidă ea însăşi.
Înveşmântată ca o neguţătoreasă bătrână, se duse la căsuţa piticilor şi o îmbie pe fată
să cumpere o cingătoare. Îi puse chiar ea cingătoarea peste mijloc. O strânse însă atât de
tare, că Albă-ca-zăpada îşi pierdu răsuflarea.
Piticii o găsiră seara căzută pe podele. După ce îi desfăcură cingătoarea, o rugară să
fie pe viitor mai prevăzătoare cu cine bate la uşă.
Împărăteasa întrebă iar oglinjoara. Află că Albă-ca-Zăpada încă trăieşte. Şi,
preschimbată din nou în neguţătoreasă, izbuti să-i vâre copilei în părul ei bogat, negru, un
pieptene otrăvit.Fata fu iarăşi readusă în simţiri de piticii cei buni.
A treia oară, înfuriată peste măsură, împărăteasa cea rea se prefăcu în neguţătoreasă
de mere.Îi dărui fetei un măr verde pe-o parte şi rumen pe alta. Când Albă-ca-Zăpada muşcă
din măr, se înecă şi căzu ca moartă.
De astă dată, piticii, oricât se străduiră, nu mai izbutiră s-o readucă la viaţă.
O plînseră îndelung şi, îndureraţi peste măsură, o culcară într-un sicriu de cleştar.
Sicriul îl aşezară într-o poiană fermecată pe culmea unui munte.
Un fiu de împărat trecu într-o zi pe-acolo. Văzu copila care rămăsese la fel de frumoasă
ca atunci când era vie. O îndrăgi şi-i rugă fierbinte pe pitici să-i dea sicriul. Dorea să-l
păstreze ca pe o comoară nepreţuită în palatul lui.
În cele din urmă, piticii se înduplecară. Slujitorii prinţului luară sicriul dar, cum
mergeau pe cale, unul dintre aceştia se împiedică. Sicriul se zgudui, fetei îi sări din gât
bucata de măr otrăvit, şi ea se ridică, teafără şi la fel de frumoasă ca mai-nainte.

mOtanuL înCăLţat
de Charles Perrault
S-a întâmplat odată ca trei feciori de morar să primească moştenire după moartea
tatălui lor o moară, un măgar şi un motan. Moara i-a rămas celui mai vârstnic dintre feciori,
măgarul mijlociului, iar motanul mezinului.
„Ce folos de la un motan?” gândi, amărât, mezinul. Fraţii mei vor putea să-şi câştige
pâinea cu uşurinţă, dar eu voi muri de foame.
„Nu fi trist, stăpâne!” îi zise într-o bună zi motanul, cu glas omenesc. „Fă-mi doar rost
de o pereche de cizme, ca să pot umbla mai uşor prin păduri şi câmpuri. Şi-ţi promit că n-
are să-ţi pară rău!”
Motanul şi stăpânul săuNu trecu mult şi motanul află că regele ieşise împreună cu fiica
lui la plimbare cu trăsura.
Aşa că motanul alergă înainte caleştii şi le strigă ţăranilor care strângeau fânul: „Dacă
vă întreabă regele ale cui sunt câmpurile acestea mănoase, să-i spuneţi că sunt ale
marchizului de Carabas. Altfel vă paşte ştreangul! Aţi înţeles?!”
La auzul vorbelor motanului, ţăranii se speriară straşnic. Astfel că atunci când se
apropie trăsura regelui, aceştia făcură întocmai cum le poruncise motanul încălţat.
„Ale cui sunt câmpurile acestea?” – întrebă împăratul.
„Ale marchizului de Carabas!” răspunseră-n cor ţăranii.
„Marchizul ăsta pare a fi un gospodar foarte bun” îi spuse atunci regele fiicei sale.
Apoi, motanul îi porunci stăpânului să se scalde în râu când or trece pe acolo regele
şi prinţesa.
Zis şi făcut! Feciorul de morar îşi ascultă motanul. Şi atunci când trăsura regelui se
apropie de dânşii, se dezbrăcă şi intră în apă. Iar motanul, care îi ascunse repede hainele,
începu numaidecât să strige, cât îl ţineau puterile: „Ajutor! Marchizul de Carabas a fost jefuit!
Hoţii i-au furat îmbrăcămintea!”
Auzind aşa o grozăvie, regele dădu de îndată poruncă slugilor să-l ajute pe marchiz.
Acesta fu scos din apă şi i se dădu cel mai frumos costum regal. În hainele acelea dichisite,
marchizul arăta şi mai frumos decât fusese. Aşa că prinţesa se îndrăgosti de el de îndată,
iar regele îl invită să facă împreună o plimbare cu trăsura lui.
Între timp, motanul cel isteţ plecă să i se închine unui căpcăun bogat, care era stăpânul
de drept al câmpurilor mănoase pe lângă care trecuseră cu toţii. Căpcăunul locuia într-un
castel măreţ, dar nespus de întunecat, undeva la poalele unor dealuri.
De îndată ce intră în castel, motanul făcu o reverenţă şi îi spuse căpcăunului:
Motanul se întâlneşte cu căpcăunul – N-am putut trece pe lângă frumuseţea asta de
castel fără să nu fac o vizită Măriei Voastre. Mai cu seamă că am auzit că vă puteţi transforma
în orice fel de animal. E adevărat? se prefăcu neştiutor motanul.
– Este adevărat! se grozăvi căpcăunul. Numeşte numai animalul şi voi intra pe dată în
pielea lui!
– Aş vrea să vă transformaţi într-un leu fioros, dacă se poate, îi ceru motanul încălţat.
Căpcăunul prinse a râde înspăimântător, apoi se transformă într-un leu falnic.
Motanul se sperie foarte tare când leul începu să ragă, dar se strădui să n-o arate.

Şi atunci când căpcăunul reveni la înfăţişarea lui obişnuită, îi spuse:
– Mă plec smerit înaintea Măriei Voastre! Aşa o măiestrie n-am mai pomenit!
– Hă, hă!… Şi încă n-ai văzut nimic, se grozăvi şi mai abitir căpcăunul.
– Mă întreb însă dacă înălţimea voastră poate să se preschimbe şi într-un animal mic
şi nevinovat. De exemplu, într-un şoricel, zise, mieros, motanul. Dar poate că asta vă este
mult prea greu…
– Mie?! zbieră căpcăunul. Eu pot să mă transform în orice. Priveşte numai şi învaţă!
Însă, de îndată ce căpcăunul se preschimbă într-un şoricel, motanul nu mai stătu nicio
clipă pe gânduri: sări pe el şi-l înghiţi dintr-o singură suflare.
Iar atunci când caleaşca împăratului poposi la poarta castelului, motanul încălţat le
ieşi în întâmpinare.
– Bine aţi venit maiestate în castelul marchizului de Carabas!
Apoi, spre uimirea tuturor, mai cu seamă a feciorului de morar, motanul încălţat îi pofti
înăuntru, unde îi aştepta o masă îmbelşugată, aranjată după toate regulile artei.
Imagini cu un final fericit. Regele fu nespus de plăcut impresionat de bogăţia şi de
gusturile desăvârşite ale marchizului de Carabas, aşa că îi zise:
– Dragă marchize, n-ai vrea să te însori cu fiica mea? Nu cred că ea ar avea ceva
împotrivă…
Privind-o pe prinţesă cum îi zâmbea galeş, marchizul de Carabas încuviinţă pe dată,
nevenindu-i să creadă ce noroc dăduse peste dânsul.
La puţină vreme, tinerii făcură o nuntă mare, care ţinu trei zile şi trei nopţi încheiate.
Eu doar am auzit de ea, şi-mi pare tare rău că n-am fost şi eu pe acolo, fiindcă am auzit că
s-au servit numai mâncăruri alese şi băuturi fine.
Şi uite aşa se făcu că ajunse feciorul de morar ginerele regelui şi mare sfetnic al
luminăţiei sale…
SCumPă ţaRă ROmâneaSCă

de George Coşbuc
Scumpă ţară românească, Să ai viaţă de vecie,

Cuib în care ne-am născut, Să sporească-al tău popor;
Câmp pe care s-a văzut Sub stindardul tricolor
Vitejia strămoşească, Să nu vezi decât frăţie,
Scumpă ţară românească, Şi-atunci, dac-o fi să fie,
Te salut! Pot să mor!
Şi-a mea frunte ţi se-nchină

Ca naintea unui sfânt,
Căci, deşi copil eu sunt,
Inima de dor mi-e plină.
Să te văd mereu regină
Pe pământ.

CânteC
de George Coşbuc
A venit un lup din crâng, Şi-am ieşit eu şi i-am spus:

Şi-alerga prin sat să fure -Puiul meu e bun şi tace,
Şi să ducă în pădure Nu ţi-l dau, şi du-te-n pace!
Pe copiii care plâng. Eşti sărac, dar n-am ce-ţi face!
Şi-a venit la noi la poartă Du-te, du-te! Şi s-a dus.
Şi-am ieşit eu c-o nuia;
- Lup flămând cu trei cojoace Şi-a venit un negustor
Hai la maica să te joace - Plin de bani, cu vâlvă mare,
Eu chemam pe lup încoace, Cumpăra copii pe care
El fugea-ncotro vedea. Nu-i iubeşte mama lor.
Şi-a venit la noi la poartă
Ieri pe drum un om sărac Şi-am ieşit şi l-am certat:
Întreba pe la vecine: -N-ai nici tu nici împăratul
-Poartă-se copiii bine? Bani să-mi cumpere băiatul!
Dacă nu să-i vâr în sac! Pleacă-n sat, că-i mare satul:
Şi-a venit la noi la poartă Pleacă, pleacă. Şi-a plecat.
mOȘteniRea uRmaȘiLOR
de Petru Demetru Popescu
Bucur, Radu și Cârlan făceau parte din oastea lui Mihai Viteazul. Voievodul îi prețuia
mult pentru credința și pentru vitejia lor. Când își aduna oștirea, cei trei răsăreau cu un cap
dintre ceilalți luptători, atât erau de înalți. Ținând seama de înălțimea lor, Mihai Vodă le
poruncise să aibă grijă de Steagul cel Mare al Țării și să-l ridice pe câmpul de luptă cât mai
des,să-l vadă toțiceilalți oșteni.
-Să nu îl pierdeți niciodată în luptă! le poruncise voievodul. Să-l purtați cu vrednicie
prin bătălii și să nu-l plecați niciodată în fața dușmanului!
-Suntem trei, Măria-Ta!măcar de-ar avea dușmanii atâtea paloșe încât să nedoboare
pe toți odată. Dacă am să cad eu, zise Bucur, are spă-l poarte Radu!
-Am să-l port cu cinste, Măria-Ta! răspunse Radu. N-am să-l plec în fațadușmanului, ci
am să-l înalț spre tăriile cerului, ca vrăjmașii,ce ne cotropesc glia, să vadă că suntem liberi
și așa vrem să rămânem în veci. Șide-o fi să mor și eu în vâltoarealuptei, am să i-llas cu
limbă de moarte lui Cârlan. Să-l înalțe și mai sus.
Cârlan privi gânditor la steag. Vorbi inflăcărat și cu o dulce emoție în glas:
-Și eu voi lupta, Măria-Ta, până la ultima picatură de sânge, pentru a păstra credința și
mândria țării!Și dacă voi cădea și eu, am să-llas moștenire urmașilor să-l înalțeprin vreme
si mai sus. Îl voi lăsa țării! Țara nu va muri niciodată!

POveStea iePuRaȘuLui CuRajOS
de Constanța Nițescu
La marginea câmpului, în apropierea grădinilor de legume, îşi făcuse adăpost o
iepuroaică cenuşie, care adusese pe lume unsprezece iepuraşi, toţi frumoşi, pufoşi şi…
gustoşi cum ar spune cumătră vulpe. Mama iepuroaică era foarte grijulie şi-şi învaţă
odraslele în fiecare zi câte un şiretlic pe care aceştia să-l poată folosi în caz de
primejdie.Iepuraşii erau ascultători, rodeau tot ce găseau, se jucau, făceau întreceri la
alergare, ba chiar şi tumbe ştiau să facă.
Dar cum se întâmplă în orice familie, unul dintre fraţi îi dădea mai mult de furcă mamei
iepuroaice. Acesta era foarte curios din fire şi punea sute de întrebări: de ce sunt copacii
verzi, de ce morcovul este dulce, de ce dimineaţă iarbă este udă, de ce … de ce… de ce…
Biata mama, încerca să găsească răspunsurile potrivite, că să nu-şi dezamăgească fiul, chiar
dacă uneori era obosită şi cu gândul la alte griji. Mai târziu iepuraşul capătă un obicei şi
mai ciudat: îi plăcea foarte mult să citească. Cum se lumina de ziua deschidea o carte şi
până seară o şi termină, iar dacă nu apucă să o termine, citea la razele lunii. Află astfel tot
felul de lucruri interesante despre animalele pădurii, despre oameni, despre iarnă…
Într-o zi iepuraşul găsi o carte despre… iepuraşi şi nu mică îi fu mirarea să afle că toată
lumea spune despre ei că sunt fricoşi, că se sperie şi de umbră lor, că tremură tot timpul de
frică. Tare se mai supără iepuraşul! Cum adică? Leul era „regele animalelor”, vulpea era
„vicleană”, lupul era „cel rău”, ursul era „cel puternic”, iar el era „fricosul”?
Din ziua aceea un gând nu-l mai părăsi: va trebui să facă ceva să scape întreg neamul
de această ruşine. Şi va începe cu numele sau. Nu va acceptă să se numească nici Codiţă-
Scurtă, nici Blăniţă-Cenuşie, nici Urechi-Lungi, nici Pufosul… se va numi… „Nu Mi-e Teamă
De Nimic”. Şi că să nu-şi uite numele, îl repetă tot timpul cu voce tare, astfel că animalele
pădurii aflară repede despre el. Un iepuraş curajos? Asta e o veste care merită să o spui
mai departe! Aşa că, ori de câte ori „Nu Mi-e Teamă De Nimic” trecea pe cărarea spre izvor
capete curioase se iveau din tufişuri, dintre ramurile copacilor, din iarbă înalta. Iepuraşul
nu ştia că ajunsese o celebritate, el nu dorea decât să apere cu orice preţ onoarea neamului sau.
Şi iată că într-o zi în luminişul din mijlocul pădurii, cu ochii sclipitori şi adulmecând
urmele, îşi făcu apariţia chiar lupul cel rău. Prima îl zări o ciocănitoare, care se gândi că ar
fi bine să-i dea de veste iepurasului şi începu să-l strige cât o ţinea gură:
– „Nu Mi-e Teamă De Nimic”! „Nu Mi-e Teamă De Nimic”!
Coţofană se gândi să-i sară în ajutor şi începu şi ea să strige. La fel şi veveriţa, şi cioara,
şi brotacul, şi ariciul, chiar şi şarpele sâsâia pe limba lui. Toate strigau cât puteau de tare
numele iepurasului. Acesta auzise hărmălaia şi venea în salturi mari să vadă ce s-a întâmplat.
Lupului, speriat de atâta gălăgie, i se păru că vede venind spre el o arătare înfricoşătoare,
cu două coarne uriaşe, care strigă cu glas tunător că „Nu-i e Teamă De Nimic”. Aşa că nu
statu prea mult pe gânduri şi o rupse la fugă. Iepuraşul ar fi vrut să-l urmărească, dar… inima
îi bătea aşa de tare…
Se opri în luminiş în aplauzele locuitorilor pădurii. Şi pentru că era un iepuraş citit, le
mulţumi sincer acestora pentru ajutor.
Nu ştim dacă iepuraşul a mai înfruntat vreodată lupul, dar ştim foarte sigur că de atunci
„Nu Mi-e Teamă De Nimic” şi-a făcut foarte mulţi prieteni pe care i-a ajutat mai ales cu
sfaturi, după puterea minţii sale.

eLeFănțeLuL CuRiOS
de Rudyard Kipling
A fost odată, demult, un elefănțel foarte curios. Într-o zi s-a trezit cu o nouă întrebare:
„Ce mănâncă crocodilul seara?”
Aşa că a plecat prin pădure să întrebe animalele şi s-a întâlnit cu ursuleţul pe care l-a
întrebat:
- Ursuleţule, ce mănâncă crocodilul seara?
- Nu ştiu, a răspuns ursuleţul, dar du-te la lac şi vei afla.
Şi a plecat mai departe elefănțelul să caute lacul. Pe drum s-a întâlnit cu o broscuţă:
- Broscuţo, ce mănâncă crocodilul seara?
- Nu ştiu, a răspuns broscuța, dar du-te la lac şi vei afla.
În apropiere de lac, elefănțelul s-a întâlnit cu șarpele boa:
- Şarpe, ce mănâncă crocodilul seara?
- Nu ştiu, a răspuns şi şarpele, dar uite lacul aici, sunt sigur că vei afla răspunsul.
Tocmai atunci ieșea din apă crocodilul. Elefănțelul s-a apropiat de el, dar nu ştia că
vorbește chiar cu crocodilul:
- Scuză-mă, te rog, ştii cumva ce mănâncă crocodilul seara?
Crocodilul, şiret, îi spune:
- Vino mai aproape să-ţi spun la ureche să nu ne audă nimeni.
Elefănțelul s-a apropiat şi crocodilul haţ! l-a apucat de nas, că pe vremea aceea
elefănțelul avea un nas ca toate nasurile, micuţ, aşa ca al tău.
Şi cum se chinuia bietul elefănțel să scape din gura crocodilului a venit repede, repede
şarpele boa care se afla în apropiere şi a început să-l tragă pe elefănțel de coadă. Şi atâta
a tras crocodilul de nas şi şarpele boa de coadă, că până la urmă şarpele a reușit să-l salveze
pe elefănțel, dar nasul i se întinsese atât de tare, că aproape îi atârna pe jos. Şi uite aşa, de
atunci are elefănțelul trompă!
RățuȘCa Cea uRâtă

(repovestire)
La marginea unei bălţi, o raţă îşi făcuse cuibarul. Acolo-şi clocise ouăle. Şi-acum venise
timpul ca bobocii să iasă la lumină.Raţa ar fi fost cum nu se poate mai mulţumită, dacă între
boboci nu s-ar fi aflat şi o răţuşcă neobişnuit de urâtă.
Fumurie, zburlită, cu gâtul mai lung decât al celorlalţi boboci, răţuşca aceasta urâtă fu
primită pe baltă cu un roi de măcăituri batjocoritoare. Ba chiar câteva din raţele bătrâne
începură să-i smulgă penele, s-o ciocane în cap şi s-o gonească.
Sărmana raţă-mamă nu se dumirea. Să-i fi pus cineva, fără ştirea ei, în cuibar oul
vreunei alte păsări ? De curcă sau de găină ? Dar în acest din urmă caz răţuşca ei cea atât
de urîtă nu s-ar fi priceput să înoate. Ori, dimpotrivă, ea se avânta pe balta uşor încreţită de
vînt cu cel mai mare curaj.
Zilele începură să treacă şi viaţa bietei răţuşte, din pricina urâţeniei sale, era din ce în
ce mai chinuită.
Toţi, în afară de mama sa, o copleşeau cu ocări, sau rîdeau de ea, şi cel mai adesea nu

îşi găsea nici un locşor unde să stea câteva clipe liniştită.
Amărîtă şi deznădăjduită — mai ales fiindcă avea o fire blândă şi era dornică de
prietenie — biata răţuşcă se hotărî să plece în lumea largă. Poate se vor găsi pe undeva,
spera ea, şi nişte fiinţe care s-o primească şi s-o îngăduie cu bunătate alături de ele.
Într-o dimineaţă plecă. Aripile începuseră să-i crească, aşa încât se putea ajuta uneori
şi de ele. O vreme se adăposti în nişte stufărişuri. Numai că aici se pornise o vînătoare de
păsări. Un caine mare, ivindu-se pe neaşteptate, o vârî în toţi sperieţii. Împuşcăturile îi
răsunau fioros în creier.
Scăpând cu bine din această încercare, porni în zbor mai departe. Sleită de puteri,
poposi în ograda unei locuinţe ţărăneşti.
Ţăranca adăpostea în bordei o pisică şi o găină, care-i da ouă (de aceea găina se şi
bucura de foarte multă trecere).Văzînd răţuşca, ţăranca se bucură.
„Am s-o păstrez, cugetă, şi astfel, curând, voi putea avea la masă şi ouă de raţă care se
ştie cât de gustoase sunt !”
Săptămînile însă treceau fără ca răţuşca să facă ouă. Aşa că ţăranca se supără.
Se apropia iarna. Totuşi răţuşca simţea o ciudată chemare spre depărtări.
Tocmai atunci, un cârd de păsări atât de frumoase cum încă nu-i mai fusese dat
niciodată să vadă, se înălţă în văzduh. Erau albe ca zăpada, cu gâturile lungi şi mişcările lor
din aripi aveau un farmec nespus.
— Cât de minunate sunt lebedele ! auzi vocea unei femei. Zboară către ţările calde.
Răţuşca îşi simţi inima bătându-i. Zbură şi ea, dar nu prea departe. Se lăsă pe oglinda
lucie a unui lac.
Pe lac, coborând parcă din cer, se iviră trei lebede. Pline de măreţie, ele abia alunecau
pe undele limpezi ale apei. Vântul domol al primăverii le juca voios în pene.
Cele trei lebede o înconjurară :
– Eşti surioara noastră, zise una.
Răţuşca se privi în oglinda apei. Intr-adevăr, în timpul iernii crescuse şi se
transformase, numai că niciodată nu vrusese să se uite la ea însăşi. Oul din care se născuse
fusese al unei lebede.
Ce fericire negrăită!
Patru lebede, păsări împărăteşti, străluceau orbitor în soare şi cea mai mândră dintre
toate era aceea care fusese răţuşca urâtă.
CaPRa Cu tRei iezi

după Ion Creangă
- text adaptat -
Era odată o capră care avea trei iezi. ledul cel mare şi cu cel mijlociu dau prin băţ de
obraznici ce erau; iară cel mic era harnic şi cuminte.
Într-o zi, capra cheamă iezii de pe afară şi le zice:
- Dragii mamei copilaşi! Eu mă duc în pădure ca să mai aduc ceva de-a mâncării. Dar
voi încuieţi uşa după mine, ascultaţi unul de altul, şi să nu cumva să deschideţi...
Apoi capra iese şi se duce în treaba ei. Iar iezii închid uşa după dânsa şi trag zăvorul.

Dar vorba veche: „Pereţii au urechi şi ferestrele ochi". Un duşman de lup - ş-apoi ştiţi
care? - chiar cumătrul caprei, care de mult pândea vreme cu prilej ca să pape iezii, trăgea
cu urechea la peretele din dosul casei, când vorbea capra cu dânşii.
După plecarea caprei, când lupul a bătut la uşă, mezinul se vârâ iute în horn şi, sprijinit
cu picioarele de prichici şi cu nasul de funigine, tace ca peştele şi tremură ca varga de frică.
Dar frica-i din rai, sărmana! Asemenea cel mijlociu, ţuşti! Iute sub un chersin; se-
nghemuieşte acolo cum poate, tace ca pământul şi-i tremură carnea pe dânsul de frică:
„Fuga-i ruşinoasă, da-i sănătoasă!"... Însă cel mare se dă după uşă şi - să tragă, să nu tragă?
În sfârşit, trage zăvorul... Când, iaca!... ce să vadă? Ş-apoi mai are când vede?... Căci lupului
îi scăpărau ochii şi-i sfârâia gâtlejul de flămând ce era...
Şi aşa lupul a mâncat pe iedul cel mare şi pe cel mijlociu!
Cum a ieşit duşmanul din casă, iedul cel mic se dă iute din horn şi încuie uşa bine.
Apoi începe a se scărmăna în cap şi a plânge cu amar după frăţiorii săi.
Când jălea el aşa, iaca şi capra venea cât putea, încărcată cu de-a mâncării şi gâfâind...
iedul mezin sare iute şi-i deschide uşa. Apoi s-aruncă în braţele mamei sale şi cu lacrimi de
sânge începu a-i spune:
- Mămucă, mămucă, uite ce am păţit noi! Mare foc şi potop au căzut pe capul nostru!
Capra atunci, holbând ochii lung prin casă, o cuprinde spaima şi rămase încremenită!...
Dar mai pe urmă îmbărbătându-se şi-a mai venit puţin în fire...
„Aha! ia, acu i-am găsit leacul, zise ea în gândul său. Taci! Că i-oi face eu cumătrului
una de îşi va muşca labele!"
Aproape de casa ei era o groapă adâncă; acolo-i nădejdea caprei...
Întâlnindu-se cu lupul în pădure, din vorbă-n vorbă, din una-n alta, cei doi ajung pân-
acasă la cumătră!
- Ia poftim, cumătre, zise ea luând scăuieşul şi punându-l deasupra groapei cu pricina,
şezi colea şi să ospătezi oleacă din ceea ce ne-a datDumnezeu.
Răsturnă apoi sarmalele în strachină şi i le pune dinainte. Atunci lupul nostru începu
a mânca hâlpav; şi gogâlţ, gogâlţ, gogâlţ, îi mergeau sarmalele întregi pe gât.
Şi cum ospăta el, buf! Cade în groapa cu jaratic, căci scăuieşul de ceară s-a topit,... (şi
leasa de pe groapă nu era bine sprijinită...)
- Cumătră, mă pârlesc, ard de tot, mor, nu mă lăsa!
- Arzi, cumătre, mori, că nici viu nu eşti bun! De-abia i-a mai trece băiatului de sperieţi,
că mult păr îmi trebuia de la tine ca să-l afum! Ţi-aduci aminte, dihanie răutăcioasă şi
spurcată, când mi te-ai jurat pe părul tău? Şi bine mi-ai mâncat iezişorii!
- Mă ustură inima-n mine, cumătră! Mă rog, scoate-mă, şi nu-ţi mai face atâta osândă
cu mine!
- Moarte pentru moarte, cumătre, arsură pentru arsură,... (că bine-o mai plesnişi
dinioare cu cuvintele din scriptură!)
Şi aşa s-a păgubit sărmana capră şi de cei doi iezi, da' şi de cumătru-său lupul
păgubaşă a rămas, şi păgubaşă să fie!

PuiȘORii
de Emil Gârleanu
Sub lumina trandafirie a unui blând apus de soare, pământul pare adâncit într-o
odihnă neclintită: frunzele aţipesc, pregătindu-se pentru tihnitul somn al nopţii; în depărtări,
miriştile scânteiază singuratice, ca nişte ţesături de fir; iazul îşi aşterne faţa umedă, sorbind,
până în adânc, din lumina asfinţitului. Din jos, din văi, răsună talanca; iar pe deal, în vii,
doineşte fluierul.
În aer, un popor întreg de rândunele se pregăteşte de plecare; s-au adunat rând pe
rând de prin părţile acestea şi, de bucurie, în zbor nebun, străbat văzduhul ca nişte săgeţi.
Atrase de întinsul sclipitor al iazului, ele se lasă deasupra lui, ca o perdea, apoi, răzleţindu-
se în ciripiri ascuţite, se avântă cu toatele înspre păduricea de sălcii; ascunzându-se,
rătăcesc prin frunzişul răcoros, apoi o iau de-a lungul miriştilor şi iar se întorc în bătaia lină
a aripilor. De după deal vine în zbor rotat un uliu. Pasărea de pradă pare că nu ia în seamă
mulţimea paserilor călătoare. Ele îl zăresc; un strigăt de îmbărbătare, şi stolul întreg
năvăleşte la luptă. Uliul ocoleşte iscusit prin aer, şi piere cu repeziciunea fulgerului dincolo
de deal. A scăpat! Rândunelele, vesele de această fugă, plutesc sus, crezând că l-or mai
vedea; zarea rămîne însă limpede, şi dânsele se întorc obosite de se înşiră pe vârful şurelor
de paie…
Pe prispa casei, copilaşul numai în cămăşuţă, cu capul gol, urmăreşte de mult jocul
stolului de paseri, printre care se află şi cei trei pui ai lui, din cuibul de humă de sub
streaşină.Îi căpătase dar de la mămuca lui.
De câte ori era neastâmpărat, mămuca îi zicea: „Fii cuminte, dacă vrei să-ţi dau puii
când or creşte mari!”
Şi el a fost cuminte, puii au crescut mari, dar în urmă au zburat! El îi văzuse cum au
ieşit zilele trecute de s-au jucat prin aer, dar parcă niciodată nu zburaseră mai mult ca astăzi.
Şi-şi cunoaşte el destul de bine puii: sunt cei de la mijlocul şurii din dreapta, trei, unul
lângă altul, sau cei de lângă aceştia, dacă n-or fi chiar cei de la capăt. Toţi parcă seamănă
unii cu alţii, şi-s aşa de sus, aşa de sus!…
Păsărelele s-au odihnit puţin, apoi şi-au şoptit nu ştiu ce, au scos un strigăt vesel şi
s-au ridicat deodată cu toatele. Câteva din ele s-au despărţit o clipă din stol, au atins uşor
streaşină casei, apoi s-au pierdut iarăşi în mulţimea celorlalte. Puişorii copilaşului îşi luau
rămas bun de la el şi de la cuibul lor de humă.
Stolul mai ocoli de vreo două ori iazul, apoi se înălţă şi porni încet să lunece spre
asfinţit.Copilaşul privi lung stolul care se pierdea, ca o fluturare, în adânc, apoi duse
mânuşiţele la ochi şi începu să plângă.
Maică-sa aruncă furca şi veni în fugă de-l luă în braţe; în cuvinte dezmierdătoare îl
întrebă ce are.Copilul nici nu poate vorbi de atâta năvală de lacrămi. Întinde mâna spre cer,
îi arată stolul care lunecă în zbor necurmat, şi de-abia îi poate şopti.
— Puişorii ….
Mama îl strînge la sân şi îl săruta cu drag:
— Nu plânge, puiul mamei, au să se-ntoarcă înapoi… la primăvară …
Copilaşul se linişteşte; punând mânuşiţa deasupra ochilor, ca mămucă-sa, privesc
împreună stolul pe zarea depărtată a cerului.
Şi lumina slabă a duiosului asfinţit de toamnă le îneacă ochii înrouraţi acum la

mOȘ iOn ROată Și uniRea
de Ion Creangă
amândoi.
La 1857, pe când se ferbea Unirea în Iaşi, boierii moldoveni liberali, ca de-alde
Costache Hurmuzachi, M. Kogălniceanu şi alţii, au găsit cu cale să cheme la Adunare şi câţiva
ţărani fruntaşi, câte unul din fiecare judeţ, spre a lua şi ei parte la facerea acestui măreţ şi
nobil act naţional.Apoi, se zice că i-ar fi dat pe sama unuia dintre boieri să le ţie cuvânt, ca
să-i facă a înţelege scopul chemării lor la Iaşi.
— Oameni buni, ştiţi pentru ce sunteţi chemaţi aici, între noi? zise boierul cu blândeţă.
— Vom şti, cucoane, dacă ni-ţi spune, răspunse cu sfială un ţăran mai bătrân,
scărpinându-se în cap.
— Apoi, iaca ce, oameni buni: de sute de ani, două ţări surori, creştine şi megieşe,
Moldova noastră şi Valahia sau Ţara Muntenească, de care poate-ţi fi auzit vorbindu-se, se
sfâşie şi se mănâncă între dânsele, spre cumplita urgie şi peire a neamului românesc. Ţări
surori şi creştine, am zis, oameni buni; căci, precum ne închinăm noi, moldovenii, aşa se
închină şi fraţii noştri din Valahia. Statura, vorba, hrana, îmbrăcămintea şi toate obiceiurile
câte le avem noi le au întocmai şi fraţii noştri munteni. Ţări megieşe, am zis, oameni buni;
căci numai pârăuaşul Milcov, ce trece pe la Focşani, le desparte. "Să-l secăm dar dintr-o
sorbire" şi să facem sfânta Unire, adică înfrăţirea dorită de strămoşii noştri, pe care ei n-au
putut s-o facă în împrejurările grele de pe atunci. Iaca, oameni buni, ce treabă creştinească
şi frumoasă avem de făcut. Numai Dumnezeu să ne-ajute! Înţeles-aţi, vă rog, oameni buni,
pentru ce v-am chemat? Şi dacă aveţi ceva de zis, nu vă sfiiţi; spuneţi verde, moldoveneşte,
ca la nişte fraţi ce vă suntem; că de-aceea ne-am adunat aici, ca să ne luminăm unii pe alţii
şi Dumnezeu să ne lumineze pe toţi cum a şti el mai bine!
— Înţelegem, cucoane, aşa a fi, răspunseră câţiva ţărani mai ruşinoşi; că, dă, nu-ţi şti
dumnevoastră ce-i pe lume, noi, ţărănimea de la coarnele plugului, avem să ştim ce-ibine
şi ce-i rău?...
— Ba eu, drept să vă spun, cucoane, n-am înţeles! cică zise cu îndrăzneală unul dintre
ţărani, anume Ion Roată. Ş-apoi, chiar dacă ne-am pricepe şi noi la câte ceva, cine se mai
uită în gura noastră? Vorba ceea, cucoane: "Ţăranul, când merge, tropăieşte, şi când vorbeşte,
hodorogeşte", să ierte cinstită faţă dumnevoastră. Eu socot că treaba asta se putea face şi
fără de noi; că, dă, noi ştim a învârti sapa, coasa şi secera, dar dumnevoastră învârtiţi
condeiul şi, când vreţi, ştiţi a face din alb negru şi din negru alb... Dumnezeu v-a dăruit cu
minte ca să ne povăţuiţi şi pe noi, prostimea...
— Ba nu, oameni buni; s-a trecut vremea aceea, pe când numai boierii făceau totul în
ţara aceasta ş-o storceau după plac. Astăzi toţi, de la vlădică până la opincă, trebuie să luăm
parte la nevoile şi la fericirea ţării. Muncă şi câştig, datorii şi drepturi pentru toţi deopotrivă.
Le spuse boierul apoi despre originea românilor, cum şi de cine au fost ei aduşi pe
aceste locuri; despre suferinţele lor şi cum au ajuns a fi dezbinaţi şi împrăştiaţi prin alte
ţări. Le dă el pilde câte şi mai multe: cu smocul de nuiele, cu taurii învrăjbiţi şi, în sfârşit, se
sileşte bietul creştin din răsputeri a-i face să înţeleagă care sunt roadele binefăcătoare ale
Unirii, aducându-le aminte că tot "pentru unirea tuturor" se roagă şi sfânta biserică, în toate
zilele, mai bine de 1.850 de ani.
— Ei, oameni buni, cred că acuma aţi priceput!

— Priceput, cucoane, cât se poate de bine, răspunseră mai toţi. Dumnezeu să vă ajute
la cele bune!
— Ba eu tot nu, cucoane, răspunse moşul Ion Roată.
— Dumnezeu să mă ierte, moş Ioane, dar dumneta, cum văd, eşti cam greu de cap; ia
haidem în grădină, să vă fac a înţelege şi mai bine. Moş Ioane, vezi colo, în ogradă la mine,
bolovanul cel mare?
— Îl vedem, cucoane.
— Ia fă bine şi adă-l ici, lângă mine, zise boierul, care şedea acum pe un jilţ în mijlocul
ţăranilor.
— S-avem iertare, cucoane, n-om putea, că doar acolo-i greutate, nu şagă.
— Ia cearcă şi vezi.
Moş Roată se duce şi vrea să ridice bolovanul, dar nu poate.
— Ia du-te şi dumneta moş Vasile, şi dumneta, bade Ilie, şi dumneta, bade Pandelachi.
În sfârşit, se duc ei vro trei-patru ţărani, urnesc bolovanul din loc, îl ridică pe umere
şi-l aduc lângă boier.
— Ei, oameni buni, vedeţi? S-a dus moş Ion şi n-a putut face treaba singur; dar când
v-aţi mai dus câţiva într-ajutor, treaba s-a făcut cu uşurinţă, greutatea n-a mai fost aceeaşi.
Povestea cântecului:
Unde-i unul nu-i putere,
La nevoi şi la durere;
Unde-s mulţi, puterea creşte,
Şi duşmanul nu sporeşte.
Aşa şi cu Unirea, oameni buni! Credeţi dumnevoastră că, de-a ajuta Dumnezeu a se uni
Moldova cu Valahia avem să fim numai atâţia? Fraţii noştri din Transilvania, Bucovina,
Basarabia şi cei de peste Dunărea, din Macedonia şi de prin alte părţi ale lumii, numai să
ne vadă că trăim bine, şi ei se vor bucura şi ne vor iubi, de n-or mai îndrăzni duşmanii, în
vecii vecilor, a se lega de români. D-apoi fraţii noştri de sânge: franţujii, italienii, spaniolii
şi portughezii, ce aşteapt? La orice întâmplare, Doamne fereşte, stau gata să-şi verse sângele
pentru noi... Unirea face puterea, oameni buni. Ei, acum cred c-aţi înţeles şi răsînţeles.
— Ba eu unul, să iertaţi dumnevoastră, cucoane, încă tot n-am înţeles, răspunde moş
Roată.
— Cum se face asta, moş Ioane? Mai bine ce v-am tălmăcit, şi un copil putea să
înţeleagă.
— Mai aşa, cucoane, răspunseră ceilalţi.
— Moş Ioane, zise acum boierul, cam tulburat de multă oboseală, ia spune dumneta,
în legea dumitale, cum ai înţeles, cum n-ai înţeles, de când se face atâta vorbă; să auzim şi
noi!
— Dă, cucoane, să nu vă fie cu supărare, dar de la vorbă şi până la faptă este mare
deosebire... Dumnevoastră, ca fiecare boier, numai ne-aţi poruncit să aducem bolovanul, d-
ar n-aţi pus umărul împreună cu noi la adus, cum ne spuneaţi dinioarea, că de-acum toţi au
să ieie parte la sarcini: de la vlădică până la opincă. Bine-ar fi dac-ar fi aşa, cucoane, că la
războiu înapoi şi la pomană năvală, parcă nu prea vine la socoteală... Iar de la bolovanul
dumnevoastră am înţeles aşa: că până acum noi, ţăranii, am dus fiecare câte-o peatră mai
mare sau mai mică pe umere; însă acum suntem chemaţi a purta împreună tot noi, opinca,

LeGenDa SFântuLui niCOLae
o stâncă pe umerele noastre... Să dea Domnul, cucoane, să fie altfel, că mie unuia, nu mi-a
părč rău.
La aceste vorbe, ţăranii ceilalţi au început a strânge din umere, a se uita lung unul la
altul şi a zice:
— Ia, poate că şi Roată al nostru să aibă dreptate!...
Iar boierul, luându-i înainte cu glume, a înghiţit găluşca şi a tăcut molcum.Legenda
Sfântului Nicolae
Nicolae provenea dintr-o familie înstărită, iar la moartea ambilor părinți a moștenit
întreaga avere, pe care a folosit-o pentru a-i ajuta pe oamenii nevoiași.
În noaptea de 5 spre 6 decembrie, se spune ca moș Nicolae vine la geamuri și vede
copiii care dorm si sunt cuminţi, lăsându-le în ghetuțe, dulciuri și diverse cadouri.
Tot el este acela care-i pedepsește pe cei leneși și neascultători lăsându-le o nuielușă.
Spre deosebire de Moș Crăciun, Moș Nicolae nu se arata niciodată. De altfel, povestea
darurilor împărţite pe furiș în aceasta noapte începe din vechime.
Legenda spune că trei surori, fete sărmane, nu se puteau căsători datorită situație
financiare dificile și de aceea tatăl lor vroia să le vândă. Se spune că atunci când fata cea
mare a ajuns la vremea măritișului, Nicolae, care era episcop, a lăsat noaptea, la ușa casei
lor, un săculeț cu aur. Situația s-a repetat și în cazul surorii mijlocii, astfel că, atunci când i-
a venit vremea și fetei mici, tatăl s-a hotărât ca in noaptea dinaintea nuntii sa stea de paza
si l-a văzut pe Sfântul Nicolae cum a urcat pe acoperișul casei si a aruncat pe horn un
săculeț care a căzut într-o șosetă ce era pusa la uscat.
De aici a apărut obiceiul așezării șosetuțelor sau a ghetuțelor în noaptea de Moș
Nicolae. Cardinalul l-a rugat pe nobil să păstreze secretul, însă acesta nu a făcut-o si de
atunci fiecare sărac care primea ceva, îi mulțumea lui Nicolae.
ŞteFan CeL maRe Şi vRânCiOaia

- legendă populară –
Demult, pe timpul domniei lui Ştefan celMare, Moldovaafostatacatădeturcişidetătari,
carenăvăliserăca frunzaşiiarbapepământulei. Bătăliaafostaprigăşi,dincauzanumărului
preamarede duşmani,moldoveniiaufostbiruiţi.Voievodulafugitdinfaţaduşmanilor,casănu
fieprins,şiarătăcitsingurprinmunţi..
După ce a umblat prin codri,animerit,spreseară,laocasă.Aici,obătrână,penume
Vrâncioaia,torceapeprispacasei.ŞtefancelMaredescalecă,osalutăşioroagăsăîidea
cevademâncareşisă-ipermită săseodihneascăpuţin.
Babai-a datstrăinuluisăîmbucelaptecumămăligăşibrânzădeoi.Dupăpuţintimp, străinul
s-aaşezatpelaviţăşiaadormit.Uitându-
secuatenţielael,bătrânasegândeştecăstrăinulnupoatesăfiedecâtŞtefanVodă,domnulMoldove
i,desprecareauzisecăfuseseînvinsde turciînbătălie,iarels-aretrasînmunţi.
Fărăsămaisteapegânduri,pornilafugălastânadinvale, lafecioriiei.Babaaveaşapte
băieţivoinici,înalţi,spătoşişivânjoşi. Lepovesticeleîntâmplate,îndemnându-isăplececâtmai
curândşisăstrângăpe toţi voinicii Vrancei, cu care Ştefan să pornească la luptă şi să-i alunge

pe turcidin ţară. Fecioriibabei, toţişapte, serăspândirăîn şapte părţi ale Vrancei, buciumând
pe văi şi dealuri.Pânăa douazi în zori, fiecareastrânscâteo ceată de voinici, cu care s-au întors
la casa mamei lor.
Dimineaţa,cândbabaîşivăzufecioriivenind,îiziseluiŞtefan Vodă:
– Măria Ta,nufiîntristat.Iateuităcumîţivinostaşiicucareveiînvingeoasteapăgână!
Ştefan ieşi în prag şi rămase mirat când văzu cete de voinici, înarmaţi cu lănci şi arcuri,
coase şi topoare.
– Dardeundesuntaceştivoinicişicinei-aadunat?
– SuntplăieşiiVrancei,Măria Ta,şivincutoţiicasăporneşticueilaluptă. Deaceeaam
trimispe ceişaptefeciorice-iamşi,uite,pânădimineaţăţi-austrânsoastenouăînloc,toţi
voinicişidornicideluptă.
Apoi,chemându-şifecioriilângăea,îiprezintădomnitorului:
– Eisunt:Bodea,Spirea,Negrilă,Bârsan,Spulber,PavelşiNistor.Cueişicuîntreagaoaste
ceauadunat,mergifărăteamăşi-iveiscoatepeduşmanidinţară.
CuoasteaadunatăplecăŞtefan cel Marepestedealurişi,străbătândcodriilavale, îiatacă
pe vrăjmaşi. Toţi s-au luptatvitejeşte.Ştefan Vodă era printre cei dintâi, înconjurat de flăcăii
Vrâncioaiei,careseluptaucaniştelei, lovindîndreaptaşiînstângaduşmaniicare cădeau înroşind
pământul.
Şiastfel,Ştefanaînvinsşidedataastapeturci,izgonindu-iafarădinţară.
OmuL De zăPaDă
de Virgil Carianopol
Bogdănel a strâns din stradă A luat mătura, la fel,
Guguloaie de zăpadă Și a pus-o lângă el,
Și în curte, lângă pom, Celor care-l văd afarț
A făcut din ele-un om. Să le pară gospodar.
Ochii negri de tăciune,

I-a făcut din doi cărbuni,
Iar în loc de nas i-a pus
Un ardei cu vârfu-n sus.
Sania
de Ion Druță
Cînd într-o bună vreme nucul din faţa casei s-a uscat, moŞ Mihail Şi-a scos cîrja din
tindă, Şi-a dat pălăria pe ochi Şi a început a se plimba în jurul lui de-ţi părea că-i numără
crengile. I-a măsurat tulpina Şi din ochi, Şi cu Şchioapa, a încercat de nu dă drumul la coajă
Şi tocmai spre chindii, cînd ciubotele au început să i scapară cam grele, a pus cîrja la locul
ei Şi a aŞezat pălăria omeneŞte. Pe urmă Şi-a zis în gîndul lui: — Am să fac o sanie.
Sanie... Mare lucru-i o sanie. AŞterni într-însa un covoraŞ să n-o prindă răceala, arăţi
cailor că n-ai uitat biciul acasă Şi te duci, că abia mai dovedeŞte soarele să se ţină pe urma
ta. Şi abia atunci uiţi să-ţi numeri anii, Şi-ţi vezi iar prietenul pe care au început să ţi-1 fure

drumurile, Şi pe pîrtia făcută de tine mulţi drumeţi îŞi găsesc calea, Şi satul, Şi casa.
O sanie — atîta îi trebuie omului Şi iar e om. Numai să-i faci o sanie pe care au visat-
o toţi lemnarii de pe lume cîţi au fost, o sanie pentru care Şi ccl de sama ta ţi-ar zice bade;
o sanie care ar plînge după drum Şi drumul după dînsa.
Mare lucru-i o sanie.
Dar 1-a zărit baba furat de gînduri, cu toporul sub ţioară, Şi 1-a pus să-i facă niŞte
surcele, să nu prindă toporul rugină. Apoi i-au trebuit un vătrar ceva mai lungu- Şor, o
căldare de apă proaspătă Şi moŞul Şi-a văzut de necazuri. Pe urmă — azi e soare, mîrie e
vînt — luceau zilele una după alta, de parcă erau de furai.
Ca de obicei, moŞul se scula pînă la zori — îi plăcea să se îmbrace prin întuneric, să-
Şi aprindă luleaua cu un tăciune rămas de cu sară în vatră, apoi să iasă Şi să ia sama prin
livezile vecinilor de nu se face vreo stricăciune cît stăpînii dorm. Răsărea soarele Şi-1 găsea
de amu mutînd toporul în mîna stîngă. Şi zile întregi îl vedeai umblînd prin ogradă cu luleaua
stinsă în dinţi. Părea că a uitat Şi de nuc, Şi de sanie. Tocmai spre chindii, cînd găsea, în
sfîrŞit, chibriturile în buzunar, îi făcea deodată vînt toporului într-o ciotcă Şi rămînea dus
pe gînduri.
Pe urmă, zi după zi, îl vedeai lot mai des slînd în mijlocul ogrăzii Şi privind undeva
deasupra cămării, de parcă mai venise o primăvară în anul cela Şi el aŞlep- la să se arate
cocostîrcii.
Dar Şi asta a fost pînă la o vreme — pînă a luat baba sama că buza toporului a început
a se întuneca. Şi a prins a-1 ocărî. Striga tare, să audă vecinii... MoŞul i-a îndreptat colţul la
Şalincă — să-i treacă ciuda mai repede, a zvîrlit toporul pe umăr Şi s-a întors în faţa casei.
De data asta n-a mai cercetat nucul. A rezemat coada toporului în trunchiul lui Şi a rostit cu
jumătate de gură:
— Să stii că am să fac o sanie.
Vrasăzică, era hotărît, iar odată ce-a hotărît moŞul ceva, poţi să zici ca a Şi făcut. Nu-i
vorbă, hotăra el prea rar — că n-avea obiceiul cela prost să se grăbească, Şi in viaţa lui n-a
făcut trei paŞi cînd putea să facă numai doi.
Să zicem, a început a se coace poama. Mai întri dispar ilin sat copiii — mai vezi cîte
unul o dată la trei zile, dar ţii aeela-i cu buzele vinete. Pe urmă flăcăii încep a-Şi rătăci casele
Şi chiuie pe drumuri pînă după miezul nopţii; în sfîrŞit, încep a-Şi aminti moŞnegii în ce an
s-au luat la bătaie cu austriiţul Şi devin sfătoŞi, că nu mai scapi cînd dau peste tine.
Are Şi moŞ Mihail niŞte tufe de poamă în fundul grădinii, dar e liniŞtit de parcă i s-a
copt bozul, Şi nu poama. Baba nu-1 lasă să răsufle:
— Măi Mihăluţă, ce facem cu poama?
MoŞ Mihail tace o vreme — pare că el Şi cuvintele le ciopleŞte, le aŞază în rînd Şi, dacă
găseŞte că se potrivesc, le spune:
— Apoi, ce să facem! O lăsăm să se coacă.
Trece toamna, pustiesc cîmpurile, în vii rămîn numai frunzele — pînă ieri mai vedeai
ici-colo cîte-o boabă, dar au avut copiii grijă de dînsele. Numai pe tufele lui moŞ Mihail mai
stau strugurii la locul lor. Boabele au început a se zbîrci, cad una cîte una Şi, ca să nu se
piardă munca degeaba, moŞul aduce un sac de frunze de brustur Şi le aŞterne sub tufe. Mai
trec cîteva zile Şi pe struguri nu rămîne aproape nimica — au căzut toate boabele. Şi tocmai
cînd bruma începe a da jos frunzele de pe tufă, moŞ Mihail întră în casă, se uită multă vreme

la babă, de parcă vrea să-Şi amintească unde mai văzuse el o podoabă ca asta. Pe urmă îi
spune:
— O venit vremea să strîngem Şi noi poama ceea.
Şi după ce-au cules-o, moŞul se încuie în cămară, Şi
pe două-trei săptămîni rămîne baba vădană. Iar cînd vin întîii fulgi, îl găsesc de amu
cioplind în cealaltă jumătate de cămară — chiteŞte mult Şi bate rar, aŞa încît găinile de prin
mahala nici nu pot picura Şi nici nu se pot trezi ca lumea.
Tocmai pe la mijlocul iernii iese el într-o bună zi cu capul gol pînă la poartă Şi îl oprește
pe întîiul care trece pe drum:
N-ai putea mata să-mi faci un bine?... Am destu pat azi niște vinișor. Dacă nu ţi-i cu
supărare...
Şi tocmai amu, la bătrîneţe, a înţeles că era vorba de-o ,s;mie. O sanie, dвr nu din cele
care seamănă iarna paie pc drumuri, iar vara nici cînele nu-Şi poate găsi umbră sub dînsa.
Avea să fie o sanie cum n-a mai fost nlla pe lume — o sanie, că i se oprea moŞului suflarea
cînd se gîndea la dînsa.
Iarna, după ce-au trecut gerurile cele mari Şi puteai ieŞi afară numai în scurteică, moŞul
a venit sub Şopron, a dat de cîteva ori cu urechea toporului în nuc, ascultînd cum sună.
Baba, zărindu-1 lîngă nuc cu toporul în mînă, a fost într-o clipă afară.
— Te-ai apucat de lucru, Mihăluţă?
Dar Mihăluţă s-a întors, a pus toporul la locul lui Şi, văzînd că baba stă nedumerită în
mijlocul ogrăzii, a lămurit-o:
— îi verde.
Se aŞtepta la sfadă, dar a scăpat ieftin de data asta. în schimb, cînd a doua zi a dat să
se încalţe, ciubotele nu mai erau sub laiţă, unde le-a pus. Nu era nici baba acasă, Şi dacă le-
a luat ea, apoi de ce să nu le ia? Parcă nu i le-a dat chiar el?
Pe urmă toată ziua a lucrat în casă — a făcut un polo- bocel. Cioplea încetișor și din
vreme în vreme i se adunau încreţiturile în jurul buzelor —moŞul zîmbea. Vedea în gînd
săniuţa — Doamne, ce săniuţă mai vedea el! Şi nu-i vis, fiindcă, uite — nucul stă acolo în
ogradă. Stă un nuc — cîţi nuci de aiŞtia se pierd aŞa fără nici un rost! Şi în casă un moŞneag
ciopleŞte doage ca să nu-i moară baba de foame — da iaca mîne, poimîne, că n-a mai rămas
chiar atîta, se apucă el de lucru. Şi cînd ai s-o vezi, n-ai să-ţi poţi rupe ochii de la dînsa, Şi
n-ai să crezi cînd ţi-or spune din ce a fost ea făcută. Ei-ei, mai are moŞul putere în palmă Şi
multe topoare Şi-or toci tăiŞul în lemne! ţ
Greu venea primăvara — părea să se fi rătăcit pe undeva. Dar, pe semne, s-a găsit un
creŞtin care a îndrep tat-o la drum, fiindcă în cele din urmă, totuŞi, a venit, Şi moŞul era
bucuros că au ieŞit amîndoi din iarnă — Şi el, Şi săniuţa. Vara, dc vreo cinci ori a mutat nucul
de pe un loc pe altul — cînd frigea soarele, îl aducea în faţa casei, unde nu-i umbră deloc,
cînd se înnoura, îl muta în fundul grădinii, unde sufla mai bine vîntul. îi cunoștea ficcarc
ciotișor, fiecare umflătură, Şi cînd
se culca noaptea pe pătișorul dintre cei doi prăsazi, începea să-1 cioplească în gînd.
Şi-1 tot cioplea, pînă adormeau toţi cînii din sat, pînă-Şi găsea culcuŞ fiecare păsărică, pînă
începea să audă cum foŞnesc păpuŞoii undeva departe în cîmp. Apoi se apuca s-o lege Şi
dinspre ziuă îi părea că vede alături o săniuţă lipită Şi cu tăl pile, Şi cu inima de pămînt,

vedea coŞul ei alb, fecioresc, Şi-i părea că aude cum îŞi desface ea aripile, gata-gata să
zboare.
Şi moŞul, cu ochii pe jumătate închiŞi, visa cum peste multă vreme a zbura pe
drumurile satului o săniuţă sprintenă, a colinda multe drumuri Şi mulţi trecători s-or opri
să se uite la dînsa. Poate n-or mai fi pe lume nici el, nici baba, iar săniuţa a tot măsura
drumurile, Şi mulţi bărbaţi Şi-or prăvăli nevestele în omăt pe la cotituri, multe fete s-or duce
cu săniuţa să-Şi caute norocul Şi poate vreun moŞneag, trăgîndu-Şi cuŞma peste urechi, Şi-
a aminti că asta-i sania lui Mihail Şi 1-a pomeni cu o vorbă de bine.
Toamna, cînd s-a mai rărit lucrul pe afară, baba a început a-1 roade în fiecare zi:
— Nu faci sania?
— îi verde nucul.
— Cum vrei, dar să-mi cumperi mîne Şalincă nouă.
— Parcă n-ai cu ce te îmbrobodi?
— Asta-i îmbroboditură? Ia ascultă, măi Mihălu- ţă: dacă n-o faci pînă la Anul Nou, te
lepăd. Dau divorţ.
L-a speriat Şi nu prea — de vreo patruzeci de ani se tot găteŞte să-1 lepede.
Cînd a început a se răci, încît oamenii nu-Şi mai săltau cuŞmele dînd bineţe, moŞ Mihail
s-a dus în cămară Şi a început a-Şi găti instrumentul. A dres barda, dălţile, tăietoarea, a făcut
pentru gealăie calupuri noi Şi l-a tot ascuţit pe fiecare — aŞa le-a mai ascuţit, că sufla un
fir de păr pe tăiŞul lor Şi părul se desprindea în două.
Pe urmă a adus nucul în cămară Şi atîta i-a trebuit, în fiecare sară venea baba să vadă
cît a cioplit el Şi, găsind întotdeauna nucul întreg, îi făcea niŞte borŞuri, că i se opreau în
gît.
Pînă la Anul Nou moș Mihail de abia a dovedit să taie nucul în două — încă nici nu se
apucase să cioplească tălpile, că se pomeneŞte cu NiculăieŞ, un om mărunţel, bogat Şi cu
ambiţii.
— Sanie faci?
— Sanie.
— în doua săptămîni îi pui oiștea?
MoŞ Mihail s-a uitat lung la dînsul, căutînd a ghici cam cît să fi închinat el. ' fj
— îi mai cinsti mata mult vin pînă oi pune eu oiștjea.'
— Bine, dar se duce iarna Şi ce te faci cu sania în mai7 Nimeni nu-ţi dă o legătură de
ceapă pe dînsa.
A zîmbit moŞ Mihail — ferice de omul care pu poate line vorba într-însul!
Cînd au venit viscolele, moŞ Mihail de abia a dovedit să facă tălpile — în schimb erau
niște tălpi cum nu mai văzuse satul cela — ușoare, netede, că puteai să te băr biereŞti,
uitîndu-te într-însele.
O zi întreagă i-a sprijinit Niculăieș pereţii cămăru ţei — îi plătea pe tălpi cît a cere,
restul îl face el la alt lemnar. Dar moŞul vedea de acum săniuţa -- o viaţă de om ciopleŞte
el lemn, i-a amorţit fiecare încheietură, pe fiecare deget i-a crescut a zecea oară carnea —
nu, el vede acum săniuţa, vede caii înhămaţi la dînsa, vede feţe zîmbind asupra vîntului —
Şi rîdca cînd NiculăieŞ suna gologanii, mutîndu-i dintr-un buzunar în altul.
Dar tălpile — parcă sania-i făcută numai din tălpi? In urma lor au apărut patru picioare
atît de netede, că veneau copiii vecinilor să se joace cu dînsele, au apărut doi carîmbi de

frasin, oleacă aduŞi spre mijloc, Şi nimeni afară de dînsul nu bănuia că anume lemnele ies-
tea strîmbe or face săniuţa sprintenă.
Şi nu mai rămăsese chiar atîta, dar cu cît era mai aproape de minunea sa, cu atît mai
multe zile fripte îi făcea baba. Şi ca să nu-Şi mănînco-inima amîndoi, moș Mihail Şi-a făcut
un pătucean în cămară' — avea acolo cup- toţaŞ, Şi nu se mai arăta zile întregi. De dimineaţă
încuia uŞa, lua o bucată de lemn Şi erau pe lumea asta numai el Şi sania. Domol, tăcut, sta
zile întregi în picioare Ungă vîrstac Şi cioplea, Şi vorbea cu sania, Şi-i îngîna melodii apucate
din bătrîni.^ftraoj pe lume numai el cu
sania__ ŞL săvîrŞea bătrînul taina ;cea mare a -omefl-mî-
/f^"taina muncii. Iar noaptea Wfzhj ducea bucăţi de lemn lîngî Felinarul atîrnat de
tavan Şi ziua ce trecuse i se părea tot aŞa de frumoasă ca Şi lemnul întunecat Şi lucitor pe
care îl ţinea în mînă.
Cu vremea pierduse Şi socoteala zilelor — se culcacînd îi amorţeau palmele, aţipea Şi
se trezea îndată, privea bucăţelele de lemn aŞezate pe vîrstac — niciodată în viaţa lui de
lemnar surcelele nu săreau aŞa de departe. Şi cînd a prins a se înmuia omătul, cînd pe la
amiază se auzea picurînd din streaŞină, moŞul a început a număra pe degete cînd a veni
ziua în care va întoarce barda Şi va lucra numai cu muchia ei, adunînd sania. Rămăsese, după
socoteala lui, puţin de tot, cînd într-o bună zi a bătut baba la uŞă. MoŞul i-a deschis. în drum
sta un cal roib înhămat la o săniuţă Şi o femeie căra niŞte legături cu bulendre din casa lor
în sanie.
— Eu mă duc.
MoŞul n-a înţeles. I-a spus, cercetînd o despicătură din ochi:
— Vezi să nu pierzi cheia.
Dar baba nu se miŞca din prag.
— Ce mai stai?
— Apoi, eu mă duc cu totul. Oi trăi la soră-mea.
A lunecat despicătură din mîna moŞneagului. S-a apropiat de prag, s-a uitat lung la
faţa pe care o vedea de patruzeci de ani în fiecare zi. S-a înfiorat. îl aŞtepta o viaţă atît de
pustie fără faţa asta, fără mînile iestea. Apoi s-a uitat la sania care lucea desfăcută pe vîrstac.
îl aŞtepta. Şi a înţeles moŞul că fără babă i-a fi viaţa pustie — fără sanie, nici măcar pustie
n-a fi. I-a spus blînd, cu acelaŞi glas cu care-i vorbea săniei:
— Aproape o mîntui... Poate chiar zilele iestea... ^ — Rămîi cu bine.
în ziua ceea moŞul n-a mai lucrat. S-a culcat devreme, iar a doua zi cioplea la lumina
felinarului, de parcă nu se întîmplase nimic. Tocmai spre amiază Şi-a adus aminte că-i
vădăoi.
— Ei, Dumnezeu cu dînsa.
S-a dus Şi iarna asta, fiindcă îi venise vremea. S-a uscat ograda, Şi pe sub garduri au
prins să răzbată colţi- Şori subţirei de troscot. Şi într-o bună zi a scos moŞ Mihail afară tot-
tot ce pregătise Şi a început a strînge sania. Lucra într-un fel de ameţeală. Atîta doar că
deseori i se usca cerul gurii — pe~~semrîe, nu mîncase demult. Atunci lua ulcioraŞul cu vin,
trăgea un gît Şi bărdiţa suna din nou, legînd bucată de bucată.
Pentru întîia oară s-au aŞezat tălpile săniei în dungă, apoi au apărut oplenele, coŞul,
dar moŞul se străduia sil n-o vadă în întregime — clipa asta o păstra pentru sl'îrŞit.
Spre amiază sania era gata. A adunat surcelele din iurul ei, a dus instrumentul în

cămară Şi 1-a aŞezat la locul lui. Apoi Şi-a aprins o lulea, a ieŞit în prag, s-a rezemat de uŞor
Şi s-a uitat la sanie. O săniuţă sprintenă sta în mijlocul ogrăzii, soarele se scălda în coŞul ei,
Şi sania lucea, de-ţi părea că s-a mai vărsat o picătură de lumină peste acest mult pătimit
pămînt.
— îi frumoasă, bat-o pustia...
Şi s-a aŞezat pe prag — au venit bătrîneţile, nu mai poate. S-a uitat prin ogradă — o
ogradă pustie, fără stăpîn. Un pom dezbinat lîngă gard — n-a avut cine să-1 lege la vreme.
Motanul ieŞise din casă prin hogeag Şi acum, negru de funingine, flămînd, umbla pe
acoperiŞ Şi mieuna la trecători.
S-a ridicat încetiŞor să-Şi vadă de treburi. NiŞte oameni treceau pe drum Şi s-au oprit
pe o clipă lîngă poarta lui.
— Ia te uită, măi!
— VrăjmaŞnică sanie.
— BuniŞoară, numai cînd a gătit-o! Cui îi trebuie?
Şi a zîmbit moș Mihail — sărmanul om surd, multe
a mai pierdut pe lume! Şi-a ascuns sub căciulă cele cîteva șuviţe încleiate de sudoare
Şi s-a apucat de lucru.
Spre sară a adunat frunzele măturate prin ogradă, le-a dat jos și, pe cînd sta într-un
genunchi Şi le amesteca, iar i-a apărut acel ceva alb, sprinten Şi frumos. Un fior i-a scuturat
umerii. MoŞul s-a așezat.
— Să știi că nu era sanie!
Şi iar 1-a învăluit tulburarea ceea a tinereţii, făcîndu-1 voinic cum nu era nici la
douăzeci Şi cinci de ani! Apoi, zâmbind, a tot răscolit 'focul multă vreme, alegînd cîteva
cuvinte, aŞezîndu-le în rînd, Şi, în sfîrŞit, cînd au fost gata, le-a rostit:
— Dacă nu era sanie, trebuie să fi fost căruţă. Căru- ţa-i mare lucru. O adevărată
căruţă, o căruţă aŞa cum o vede el n-a fost încă pe lume.
Frunzele au ars, moŞul s-a ridicat Şi a pornit spre casă.
— Da baba s-a întoarce... Dacă, firește, nu s-o fi măritat!
LânGă ieSLea minunată

- colid
Lângă Ieslea minunată ne adunam Cânta magii aducându-I darul lor
Lin colindul sfintei nașteri colindăm ”Slava ție Împăratul tuturor!”
Doarme Fiul langă-al Maicii san duios Cânta steaua cu lumina peste cer
Soare dulce pare față lui Hristos. Slava Tie, Soare Veșnic - lerui ler!
Doamne,Doamne și noi Tie ne-nchinam Cânta cerul și pământul Sus și în jos

Când colindul Sfintei Nașteri colindăm. Slavă,cinste și închinare lui Hristos!
Numai Maica simte semnul profețit
Cântă îngerii Osanei imnul sfânt
Umbra crucii peste Fiul adormit.
Slavă Ție-n Cer și pace pe pamânt
Cântă și păstorii cântec fericit
Slavă Ție sfânt Mesia mult dorit.

LeGenDa Lui mOŞ CRăCiun
Legenda spune că Maica Domnului, Sfânta Fecioară Maria, pribegind pe drum în

căutarea unui loc în care să-l nască pe Iisus, a ajuns la casa lui Moş Crăciun. Acesta locuia
împreună cu soţia sa, Crăciuniţa, şi cu fratele său Moş Ajun. În timp ce Moş Ajun de-abia îşi
ducea traiul de pe o zi pe alta, Moş Crăciun era destul de bogat, dar în acelaşi timp era şi
foarte zgârcit şi rău la suflet.
Ajunsă la casa lui Moş Crăciun, Maica Domnului o găseşte acasă pe soţia sa,
Crăciuneasa, şi îi cere acesteia adăpost. Crăciuneasa era o femeie bună, însă, pentru a nu
afla soţul său necredincios, o găzduieşte în grajdul vitelor. Apoi, fără să-i spună nimic
Moşului, Crăciuneasa o ajută pe Maica Domnului să-L nască pe Pruncul Iisus.
Aflând cele întâmplate, Crăciun îşi pedepseşte soţia, tăindu-i mâinile. Maica Domnului
înfăptuieşte o minune şi o vindecă, lipindu-i la loc mâinile Crăciunesei. Văzând această
minune, Moş Crăciun îşi dă seama ce putere divină i-a trecut pragul şi se căieşte amarnic,
cerând iertare lui Dumnezeu.
Atât de mult şi-a dorit el să repare greşeala făcută, încât a doua zi şi-a împărţit
întreaga avere copiilor săraci. Şi astfel, Moş Crăciun a devenit primul creştin de pe lumea
asta. Atunci Dumnezeu i s-a arătat lui Crăciun şi i-a spus: „De azi înainte, slujba ta, Moş
Crăciune, va fi aceea ca în fiecare an, de ziua Naşterii Fiului Meu Iisus, să duci bucurii tuturor
copiilor de pe pământ”.
Şi aşa se întâmplă în fiecare seară de 24 decembrie.
La SaniuȘ
de Ion Agarbiceanu
La inceputul saptamanii fluturau rar cativa fulgi de nea prin vazduhul sur. Se opreau
pentru o clipa nehotarati, apoi coborau iar si iar se opreau. Parca le parea rau dupa inaltimile
din care veneau. Numai la o saptamana si iarna s-a instapanit peste lume,pana la marginea
zarii.
-Cojoc gros ca in anul acesta n-a mai avut dumneaiei de mult, vorbesc intre ei batranii.
Ulitele satului sunt acoperite de un covor alb si gros. Casele par mai mici, dormitand
sub acoperisurile grele. Gerul s-a mai muiat si copiii sa-tului au si pornit cu saniutele pe
coasta. Locul e larg, asa incat pot pleca deodata zeci de saniute ce vin ca trasnetul pana la
poale.
Mult s-au mai rugat Vasilica si Niculaita de parinti sa-i lase si pe ei cu saniuta.
– Daca patiti ceva? Acolo sunt si sanii mai mari care va pot dobori.
Dar, pana la urma, au primit ingaduinta. Se facura amandoi cai si pornira in fuga catre
coasta saniusului. Obrajii le ardeau de bucurie si ochii le scanteiau.
-Sezi tu inainte, Vasilica!
-Ba sezi tu!
-Sa sada cel care stie sania mai bine, zise un baiat de alaturi.
Pana la urma se aseza Vasilica in fata. Apoi ceru sa conduca si Niculita.

Sania se rasturna de doua ori. Trecu la carma iar Vasilica. Si tot asa, nici nu stiau cum
fuge timpul.
Se insera cand copiii intrara in curte.
– Acum se vine? le striga mama. N-ati patit nimic?
-N-am patit. Si copiii intrara bucurosi in casa, cu gandul ca a doua zi vor merge iar la
saniat.
CRăCiunuL
de Octavian Goga
Dragi copii din tara asta, Îngerii se uita- n casa
Va mirati voi cum se poate, Vad si spun, iar mosul are
Mos Craciun, din cer de-acolo, Colo- n cer, la el în tinda,
Sa le stie toate, toate. Pe genunchi o carte mare.
Uite cum: Va spune Badea… Cu condei de-argint el scrie
Iarna- n noapte, pe zapada, Ce copil si ce purtare…
El trimite cate-un înger Si de-acolo stie Mosul,
La fereastra ca sa vada… Ca-i siret el, lucru mare.
veveRița
de Mihail Sadoveanu
Deşi eram la jumătatea lui april, pădurea încă mărturisea suferinţa iernii. Pe alocuri
deschidea hrube de întuneric. În tăurile negre parcă rămăseseră cuibarele şi ouăle părăsite
ale balaurilor viscolelor şi furtunilor, care au trecut peste lumea noastră în luna lui faur. Fagi
şi plopi rupţi şi dărmaţi mărturiseau bătăliile trecute. Pădurea păstra încă,în cuprinsul ei, o
mâhnire ș-o oboseală. Mierle zărisem numai în tufişurile de la margine. Aici, în adâncuri, nu
fâlfâiau zboruri, nu ţârâiau glasuri. Era neclintire şi tăcere.
Într-un tău, sub unghiul de omăt al unui clin, sticli un glob de gheaţă. În el văzui,
că într-o cristalida de diamant, viermele altei ierni cumplite ce va veni după un veac. Iar
în sufletul meu, că şi-ntr-al pădurii, tresări spaima iernii care s-a dus.
Motocel, locotenentul lui Georghe Meiu, umblă înainte pe cărarea ce
ducea în fundul râpii. Deodată se opri, în neclintirea pădurii pustii, şi dădu un strigat de
bucurie. Înălță braţul şi arată spre furca unui fag:
- O veveriţa !
Ne oprirăm pe cărare şi căutarăm cu privirile minunea pe care o descoperise
copilul.Era într-adevăr o veveriţa, un ghem de blăniţă de culoarea flăcării, cu coadă stufoasă
adusă pe spinare spre urechi, c-un căpşor minuscul în care licăreau ochişorii ca două boabe
de ploaie ori de lacrimi.
La exclamaţiile noastre se mişcă brusc şi trecu în partea cealaltă a trunchiului,
că să se ascundă de privirile noastre. Apoi apăru mai sus, pe altă creangă.
Tăcurăm. Ea era însă tot neîncrezătoare. Se furişă pe o ramură subţire, apoi,
desprinzându-se de acolo, trecu pe-un fag mai bătrân. Făcuse o săritură fără îndoială, de pe

o creangă joasă, în înălţime ; însă fără nici o sforţare, că şi cum puful ei de flacăra se
desprinsese de-aici şi plutise în sus. Acolo, în fagul cel bătrân, se opri puţin cercetându-ne,
atât cât puturăm să-i observăm cravata albă ; apoi dispăru iar în partea opusă. De-acolo nu
ne vedea ea, şi-şi închipuia, cu grăunciorul ei de înţelegere, că n-o vedem nici noi.
Îndată ce mă lăsai iarăşi la vale, o văzui însă iar. Rămăsei în urma tuturor, privind-
o atent şi neclintit. Globul iernii era jos, în tăul negru ; şi ea era sus, flacăra măruntă a vieţii.
Se temea încă de duşman ; rămăsese încă o clipă în ea amintirea dezastrului şi a marii bătălii
; bănuia încă o primejdie acum când cânta soarele în crengi ; şi stătea neclintită că o frunză,
lipită strâns de trunchiul fagului bătrân, şi, cu urechea grămădită în scoarţă, ascultă un
ceasornic care bătea acolo mărunţel, măsurând timpul. Nu era însă decât inimioară ei de
puişor al fagului, al pădurii, s-al primăverii.
N-am simţit în aceea clipă milă, nici bucurie ; ci am avut un simţământ intens de
simpatie pentru fărâma ei simbolică de viaţă, într-o fracţiune a eternităţii, în tristul şi scurtul
timp al oamenilor.
Am lăsat-o în îmbrăţişarea ei părintească, ascultăndu-şi inima ei și-a pădurii, sub
mângâierea soarelui, tatăl nostru al tuturora. M-am depărtat încet cătră tovarăşii mei."
LeGenDa LiCuRiCiuLui
– poveste populară
Zice ca, scoborandu-se odata bunul Dumnezeu din cer jos pe pamant, a luat cu sine si
vreo cativa ingeri, ca sa le arate si lor lumea in care traiesc oamenii pamanteni.
Ingerii, umbland incolo si-ncoace prin lumea larga, cat timp vor fi umblat, le placura
tare mult de lumea oamenilor pamanteni, si mai cu seama unuia, asa incat la despartire
incepu a plange cu hohot, de-i curgeau lacrimile vale.
Dupa ce se departara de pamant, inaltandu-se in sus catre cer, Dumnezeu a intrebat
ce au vazut ei mai frumos si ce le-a placut mai mult pe pamant? Ingerii raspunsera ca biserici
frumoase ori calugari imbracati in haine potrivite, ori codru cu frunza verde, ori florile
mirositoare, numai unul nu-i raspunse nimic, fara a sta trist si ingandurat.
Mai in urma il intreaba Dumnezeu si pe acesta, ca pentru ce e atat de trist si de ce nu
raspunde nimic?
-Mi-e frica, ca ma vei certa rau, ii raspunde ingerul.
-Nu-ti fie teama de nimic, ii zice Dumnezeu, caci de una si aceeasi soarta va veti
bucura.
Ingerul, cazand in genunchi inaintea lui Dumnezeu, cu ochii scaldati in lacrimi, ii zise:
-Doamne, is trist si amarat de aceea, ca ochii unei pamantene mi-au picat asa de dragi,
cat nu-i chip ca sa-i mai uit vreodata, fiind asa de frumosi, cum nu mai vazusem niciodata!
-Si ai cui erau? intreaba Dumnezeu.
-Ai unei pastorite ce pastea oi albe pe un camp verde!
-Si ai grait ceva cu ea? intreaba iarasi Dumnezeu.
-Da, caci imi cazuse draga, si i-am spus ca mi-as da viata mea ingereasca pentru ochii
ei cei albastrii ca cerul inseninat.
Auzind Dumnezeu cele spuse, incepu a se face ingandurat si, din om cu fata senina si

fruntea curata, se prefacu intr-un mosneag cu fruntea toata crete. Si apoi, cum mergeau asa,
inaltandu-se cu totii incetinel catre scaunul cel dumnezeiesc, ajungand la marginea cerului,
Dumnezeu ii opri in loc si le zise:
-Stiu ca, daca veti merge cu totii in cer si va veti intalni cu ceilalti ingeri, acolo veti
povesti despre lucrurile cele pamantene, si fiindca lucrurile acestea nu-i iertat ca sa le stie
cei din cer, acum va opresc pe toti aici!
Si, cum rosti cuvintele acestea, Dumnezeu i-a prefacut pe toti in stele luminoase lucind
de fericire, ca ele in toata vremea pot vedea lumea pamanteana.
Ingerul cel indragostit, prefacut fiind si el in stea, nu lucea de bucurie ci mereu scapara,
aruncand scantei de foc asupra celorlalte stele.
Dumnezeu, vazand ca din asta au sa se intample nentelegeri intre stele, a luat pe
steaua cea plangatoare si, dezlipind-o de pe cer, i-a dat drumul spre pamant, aruncand-o
asa de tare, ca tot in picaturi de scantei a picat pe pamant, umpland intreg campul unde
fata cea cu ochi albastrii era cu oile.
Scanteile acelea nu s-au stins, ci s-au facut licurici, pentru ca sa nu-i piara urma
ingerului indragostit de fata cea pamanteana.
De atunci a trecut multa vreme, dar si acuma se povesteste ca licuricii nu sunt altceva
decat scantei din steaua cea aruncata pe cer.
tuRtița
– poveste populară
Au fost o data un mos si o baba. Intr-o zi, mosneagul o ruga pe baba sa-i faca o turtita,
dar baba nu avea faina.
Baba se stradui si stranse, totusi, vreo doi pumni de faina de pe fundul lazii. Framanta
aluatul cu smantana, facu o turtita si o baga la cuptor.
Dupa putin timp, baba scoase o turtita rotunjoara, rumena si frumoasa, si o puse pe
fereastra sa se mai raceasca.
Turtita statu ce statu pe fereastra, apoi se rostogoli pe lavita, de acolo pe dusumea si
de pe dusumea spre usa.
Cand ajunse la usa, turtita sari peste prag in tinda, apoi in curte. O porni spre poarta,
de acolo pe drum, dupa care se rostogoli tot mai departe si mai departe.
Cum se rostogolea ea pe drum, numai ce-i iesi in cale un iepure, care vru s-o manance.
Dar turtita, fara teama, ii zise:
Eu sunt turtita umflata
De prin lada adunata
Din camara maturata
In cuptor sunt rumenita
Pe ferestra sunt racita.
Iar apoi vrand sa para tare iscusita, mai zise:
Pe bunic l-am pacalit
De bunica am fugit
De tine-am sa fug in data

Iepuras fara de pata.
Si se rostogoli mai departe, chiar de sub nasul iepurelui.
Continuandu-si drumul, numai ce-i iesi in cale un lup, cu o gura cat o sura, care vru sa
o inghita. Turtita ii canta si lui cantecul ei, pe care il sfarsi zicand:
Geaba lupul casca gura
Fug de el ma dau de-a dura.
Cum se rostogolea ea prin padure, numai ce-i iesi in cale un urs, si acesta flamand
nevoie mare! Dar turtita nici ca se sinchisi de dansul. Ii canta si ursului acelasi cantecel, pe
care il incheie astfel:
Nu ma tem cat de putin
Caci fug si de Mos Martin.
Rostogolindu-se turtita mai departe, in cale ii aparu cumatra vulpe. Vicleana ii dadu
binete si incepu s-o laude, spunandu-i ca e tare frumoasa si rumena.
Turtita se bucura ca a gasit pe cineva care sa o laude, asa ca se opri si-i canta si vulpii
cantecelul ei, sfarsindu-l asa:
Si de nimeni nu imi pasa
Fug eu si de vulpe, lasa!
Vulpea ii lauda cantecul, dar o ruga sa nu plece, ci sa il mai cante o data, caci e batrana
si nu a auzit bine. Ca sa fie mai aproape, vicleana o pofti sa se aseze pe botul ei.
Turtita, nebanuind nimic, facu intocmai.
Cantecul paru sa-i placa mult vulpitei, asa incat vru sa-l mai asculte si a treia oara, asa
pentru ultima data. O ruga deci pe turtita sa i se aseze pe limba si sa cante acolo. Insa cum
sari turtita pe limba vulpii, aceasta ...hap! o inghiti.
PinOCCHiO
A fost odată că niciodată… un tâmplar bătrân, pe nume Gepetto. El trăia într-
căsuță uitat la marginea unui orăşel. Într-o zi, s-a hotărât să cioplească din lemn un băieţel,
care să-i aline singurătatea. După ce a terminat de cioplit, Gepetto s-a culcat.
Un greier spiriduş a intrat în odaie şi, văzând băieţelul de lemn, a suflat
peste el şi l-a făcut să se mişte. Dimineaţă, tâmplarul a văzut cu uimire că băiatul cioplit
din lemn se putea mişca. Nu-i venea să-şi creadă ochilor.
Bătrânul l-a considerat copilul lui şi l-a numit Pinocchio. Băiatul era foarte
neastâmpărat. Greierele spiriduş îl certă şi-i spunea să asculte de sfaturile bătrânului lui
tată.
„-Nu vreau, nu cred că aşa ceva este pentru mine!” răspundea obraznic Pinocchio.
După un timp, Gepetto l-a înscris la şcoală, i-a cumpărat un abecedar şi l-a condus cu drag
până la poartă , în prima zi de şcoală.
Pe drum Pinocchio a dat peste un grup de păpuşari, care tocmai dădeau un
spectacol. Scena era plină de marionete, iar când a trecut Pinocchio, acestea s-au năpustit
asupra lui. Văzând, directorul s-a înfuriat:
”-Cum îndrăzniţi să întrerupeţi spectacolul?”.
„-Domnule director, eu nu am nici o vină, răspunde Pinocchio. Păpuşile au vrut

doar să mă salute.” Văzînd cît de drăgălaş este băiatul, directorul i-a oferit cinci bănuţi de
aur, cu care Pinocchio, mulţumit s-a întors acasă. La întoarcere, nici nu-i trecea prin gând că
este urmărit. La un moment dat, o vulpe şchioapă şi un motan orb i-au ieşit în cale.
„-Unde te grăbeşti băieţaşule, îl ia la rost vulpea şireată. Noi ştim cum ai putea să-
ţi înmulţeşti bănuţii. Vino cu noi pe câmpul minunilor. Acolo, dacă îngropi bănuţii, a doua zi
va creşte un copac cu crengile pline cu bănuţi.”
Pinocchio a strigat după ajutor. La un moment dat a apărut o zâna bună care l-a
eliberat, l-a dus acasă la ea şi l-a luat la întrebări:
„-Unde sunt banii?”
„-I-am pierdut, a încercat s-o păcălească Pinocchio” Cu fiecare minciună, însă,
nasul îi creştea din ce în ce mai mare.
„ -Promit că de azi înainte mă voi cuminţi. Voi merge la şcoală şi-l voi asculta pe
Gepetto, spuse Pinocchio printre lacrimi.” Făcându-i-se milă de el, zâna i-a scurtat din
nas. Pinocchio, în câteva zile, a uitat de promisiunea făcută. Ieşind la joacă, a dat peste o
trăsurică trasă de un măgăruş.
„-Vino cu noi în Ţară Jucăriilor” l-au ademenit pe Pinocchio.
Acesta nici nu a stat pe gânduri. Ajunşi în împărăţia jucăriilor, s-au jucat, au
lenevit, uitând de alte griji. După câteva zile s-au trezit cu nişte urechi lungi şi coadă. Arătau
că nişte măgari. Nişte circari i-au dus la circ şi, pentru puţin ovăz, munceau săracii din
greu.Pinocchio, cu prima ocazie ivită a scăpat. Fugea, fugea, nici el nu ştia încotro.
Ajuns la malul unei ape, de supărare şi-a legat de gât un bolovan şi s-a aruncat
în apă. Zâna cea bună a avut, însă grijă de el, i-a dezlegat funia şi l-a scăpat şi de înfăţişarea
de măgar. Pinocchio dădu din mâini şi din picioare să ajungă cît mai repede la mal. Dar, vai!
o balenă l-a înghiţit şi odată cu el şi foarte multă apă. Băiatul se zbătea în burtă balenei
încercând să scape, când deodată, două braţe puternice l-au prins şi l-au scos din apă. Era
Gepetto care i-a povestit că a pornit în căutarea lui pe o barcă şi a fost înghiţit de balenă,
în timpul unei furtuni. Observînd că noaptea balena doarme cu gura deschisă, cei doi au
plănuit să scape. Ei s-au agăţat de coada unui pește şi au aşteptat până cînd balena şi-a
deschis gura. Atunci, împreună cu peştele, au ieşit afară din gura ei.
Ajunşi acasă, bătrînul s-a îmbolnăvit şi a căzut la pat. Pinocchio l-a îngrijit,
dîndu-i medicamente şi mâncare. Câteodată, seara, băiatul citea şi învaţă să scrie singur.
Văzînd faptele lui bune, zâna cea bună a intrat în încăpere şi i-a dat viaţă.
De bucurie, bătrînul s-a vindecat pe loc. Pinocchio a devenit un băieţel cuminte
şi au trăit împreună fericiţi mult timp.
zâna zăPeziLOR
După ce tatăl ei muri, Rota cea frumoasa si bună rămase fără apărare în fața mamei
sale vitregeși a fiicei acesteia. Văduva tatălui său o ura, iar sora sa vitregă, pe care o chema
Petra, era pe cât de urâtă, pe atât de invidioasă. Amândouă își petreceau timpul făcându-i
Ritei viața imposibilă. În primul rând, îi dădură toate sarcinile casei, astfel încât aceasta
făcea acum toată treaba.
După atâta muncă, degetele fetei începură să sângereze. Ea se duse să se spele la

fântână. Din apele liniștite se auzi o voce dulce și convingătoare:
-Rita, eu sunt zâna zăpezilor si mă aflu aici pentru a te ajuta. Mergi liniștită acasă
și fă-ți treburile fără să te ingrijorezi pentru ce va urma.
-Are dreptate Petra când spune că nu vrei să muncești, spuse mama vitregă a Ritei
când o auzi venind. Pleacă de aici și să nu te mai întorci!
Rita plecă plângând pe drum. Deodată, auzi o voce care striga:
-Ajutor! Ajutor!
Fetița se uita in toate părțile, până când zări un cuptor de piatră în care se coceau o
mulțime de pâini.
– Voi ați strigat după ajutor? întrebă ea.
– Da, da! Scoate-ne din cuptor că ne frige, te rugăm!
Rita scoase pâinile din cuptor cu multă grijă și le așeză alături, pe marginea
drumului.
– Mulțumim mult, frumușico! Au spus pâinicile. Suntem salvate! Pentru că ești atât
de bună,
poți să mănânci și tu o pâine caldă.
Rita isi continuă drumul, când auzi mai multe voci cristaline care strigau:
-Aici în măr!
Se uită în pom și văzu multe mere roșii, strălucitoare.
-Bună! o salutară ele într-un glas. După cum vezi, suntem multe și ne e teamă că s-
ar putea rupe crengile pomului nostru. Scutură tu mărul, te rugăm.
Rita scutură crengile si toate merele căzură pe pamânt, apoi le aseză într-o grămadă
și merse mai deprate.
Într-un târziu, ajunse la o căsuță, unde trăia o doamnă cu părul alb ca zăpada.
-Bună, Rita! nu-mi recunoști vocea?
– Ba da! E vocea din fântână.
Atunci, zâna îi deschise Ritei o poartădin sidef și, la trecerea ei, începu să plouă cu
aur. Apoi, Rita află că mama ei vitregă se îmbolnăvise și se intoarse ca să aibă grijă de ea.
Sora sa vitregă, văzând aurul pe care îl aducea fata, dori și ea să obțină o asemenea
bogăție. Dar ea, de hâdă ce era, nu ajută nici pâinile, nici merele intâlnite pe drum, iar pe
doamna cu părul alb nici atât.
Așa că, la deschiderea porții de sidef, asupra ei se revărsă o ploaie de păcură.
PunGuţa Cu DOi Bani

după Ion Creangă
Era odată o babă şi un moşneag. Baba avea o găină, şi moşneagul un cucoş; găina babei
se oua de câte două ori pe fiecare zi şi baba mânca o mulţime de ouă; iar moşneagului nu-
i da nici unul. Moşneagul într-o zi perdu răbdarea şi zise:
— Măi babă, mănânci ca în târgul lui Cremene. Ia dă-mi şi mie nişte ouă, ca să-mi prind
pofta măcar.
— Da' cum nu! zise baba, care era foarte zgârcită. Dacă ai poftă de ouă, bate şi tu
cucoşul tău, să facă ouă, şi-i mânca; că eu aşa am bătut găina, şi iacătă-o cum se ouă.

Moşneagul, pofticios şi hapsin, se ia după gura babei şi, de ciudă, prinde iute şi
degrabă cucoşul şi-i dă o bataie bună, zicând:
— Na! ori te ouă, ori du-te de la casa mea; ca să nu mai strici mâncarea degeaba.
Cucoşul, cum scăpă din mânile moşneagului, fugi de-acasă şi umbla pe drumuri,
bezmetec. Şi cum mergea el pe-un drum, numai iată găseşte o punguţă cu doi bani. Şi cum
o găseşte, o şi ia în clonţ şi se întoarnă cu dânsa înapoi către casa moşneagului. Pe drum se
întâlneşte c-o trăsură c-un boier şi cu nişte cucoane. Boierul se uită cu băgare de seamă la
cucoş, vede în clonţu-i o punguţă şi zice vezeteului:
— Măi! ia dă-te jos şi vezi ce are cucoşul cela în plisc.
Vezeteul se dă iute jos din capra trăsurei, şi c-un feliu de meşteşug, prinde cucoşul şi
luându-i punguţa din clonţ o dă boieriului. Boieriul o ia, fără păsare o pune în buzunar şi
porneşte cu trăsura înainte. Cucoşul, supărat de asta, nu se lasă, ci se ia după trăsură, spuind
neîncetat:
Cucurigu ! boieri mari,
Daţi punguţa cu doi bani !
Boierul, înciudat, când ajunge în dreptul unei fântâni, zice vezeteului:
— Mă! ia cucoşul ist obraznic şi-l dă în fântâna ceea.
Vezeteul se dă iarăşi jos din capră, prinde cucoşul şi-l azvârle în fântână! Cucoşul,
văzând această mare primejdie, ce să facă? Începe-a înghiţi la apă; şi-nghite, şi-nghite, până
ce-nghite toată apa din fântână. Apoi zboară de-acolo afară şi iarăşi se ia în urma trăsurei,
zicând:
Boierul, văzând aceasta, s-a mirat cumplit şi a zis:
— Mă! da' al dracului cucoş i-aista! Ei, las' că ţi-oiu da eu ţie de cheltuială, măi
crestatule şi pintenatule!
Şi cum ajunge acasă, zice unei babe de la bucătărie să ia cucoşul, să-l azvârle într-un
cuptor plin cu jăratic şi să pună o lespede la gura cuptorului. Baba, cânoasă la inimă, de
cuvânt; face cum i-a zis stăpânu-său. Cucoşul, cum vede şi astă mare nedreptate, începe a
vărsa la apă; şi toarnă el toată apa cea din fântână pe jaratic, până ce stinge focul de tot, şi
se răcoreşte cuptoriul; ba încă face ş-o apăraie prin casă, de s-au îndrăcit de ciudă hârca de
la bucătărie. Apoi dă o bleandă lespezei de la gura cuptiorului, iesă teafăr şi de-acolo, fuga
la fereastra boierului şi începe a trânti cu ciocul în geamuri şi a zice:
— Măi, că mi-am găsit beleaua cu dihania asta de cucoş, zise boieriul cuprins de
mierare. Vezeteu! Ia-l de pe capul meu şi-l zvârle în cireada boilor ş-a vacilor; poate vreun
buhaiu înfuriat i-a veni de hac; l-a lua în coarne, şi-om scăpa de supărare.
Vezeteul iarăşi ia cucoşul şi-l zvârle în cireadă! Atunci, bucuria cucoşului! Să-l fi văzut
cum înghiţea la buhai, la boi, la vaci şi la viţei; păn-a înghiţit el toată cireada, ş-a făcut un
pântece mare, mare cât un munte! Apoi iar vine la fereastră, întinde aripele în dreptul
soarelui, de întunecă de tot casa boierului, şi iarăşi începe!

Boierul, când mai vede şi astă dandanaie, crăpa de ciudă şi nu ştia ce să mai facă, doar
va scăpa de cucoş.
Mai stă boierul cât stă pe gânduri, pănă-i vine iarăşi în cap una.
— Am să-l dau în haznaua cu banii; poate va înghiţi la galbeni, i-a sta vreunul în gât,
s-a îneca şi-oiu scăpa de dânsul.
Şi, cum zice, umflă cucoşul de-o aripă şi-l zvârle în zahnaua cu banii; căci boieriul acela,
de mult bănărit ce avea, nu-i mai ştia numărul. Atunci cucoşul înghite cu lăcomie toţi banii
şi lasă toate lăzile pustii. Apoi iesă şi de-acolo, el ştie cum şi pe unde, se duce la fereastra
boierului şi iar începe:
Acum, după toate cele întâmplate, boierul, văzând că n-are ce-i mai face, i-azvârle
punguţa. Cucoşul o ia de jos cu bucurie, se duce la treaba lui şi lasă pe boier în pace. Atunci
toate paserile din ograda boierească, văzând voinicia cucoşului, s-au luat după dânsul, de
ţi se părea că-i o nuntă, şi nu altăceva; iară boierul se uita galiş cum se duceau paserile şi
zise oftând:
— Ducă-se şi cobe şi tot, numai bine că am scăpat de belea, că nici lucru curat n-a fost
aici!
Cucoşul însă mergea ţanţoş, iar paserile după dânsul, şi merge el cât merge, până ce
ajunge acasă la moşneag, şi de pe la poartă începe a cânta: "Cucurigu !!! cucurigu !!!"
Moşneagul, cum aude glasul cucoşului, iesă afară cu bucurie; şi, când îşi aruncă ochii
spre poartă, ce să vadă? Cucoşul său era ceva de spăriet! elefantul ţi se părea purice pe
lângă acest cucoş; ş-apoi în urma lui veneau cârduri nenumărate de paseri, care de care mai
frumoase, mai cucuiete şi mai boghete. Moşneagul, văzând pe cucoşul său aşa de mare şi
de greoiu, şi încunjurat de-atâta amar de galiţe, i-a deschis poarta. Atunci cucoşul i-a zis:
— Stăpâne, aşterne un ţol aici în mijlocul ogrăzii.
Moşneagul, iute ca un prâsnel, aşterne ţolul. Cucoşul atunci se aşază pe ţol, scutură
puternic din aripi şi îndată se umple ograda şi livada moşneagului, pe lângă paseri, şi de
cirezi de vite; iară pe ţol toarnă o movilă de galbeni, care strălucea la soare de-ţi lua ochii!
Moşneagul, văzând aceste mari bogăţii, nu ştia ce să facă de bucurie, sărutând mereu
cucoşul şi dezmerdându-l.
Atunci, iaca şi baba vine nu ştiu de unde; şi, când a văzut unele ca aceste, numa-i
sclipeau răutăcioasei ochii în cap şi plesnea de ciudă.
— Moşnege, zise ea ruşinată, dă-mi şi mie nişte galbeni!
— Ba pune-ţi pofta-n cuiu, măi babă! Când ţi-am cerut ouă, ştii ce mi-ai răspuns? Bate
acum şi tu găina, să-ţi aducă galbeni; c-aşa am bătut eu cucoşul, ştii tu din a cui pricină... şi
iaca ce mi-a adus!
Atunci baba se duce în poiată, găbuieşte găina, o apucă de coadă şi o ia la bătaie, de-
ţi venea să-i plângi de milă! Biata găină, cum scapă din mânile babei, fuge pe drumuri. Şi
cum mergea pe drum, găseşte şi ea o mărgică ş-o înghite. Apoi răpede se întoarce acasă la
babă şi începe de pe la poartă: "Cot, cot, cotcodac !" Baba iesă cu bucurie înaintea găinei.
Găina sare peste poartă, trece iute pe lângă babă şi se pune pe cuibariu; şi, după vrun ceas
de şedere, sare de pe cuibariu, cotcodocind. Baba atunci se duce cu fuga, să vadă ce i-a
făcut găina!... Şi, când se uită în cuibariu, ce să vadă? Găina se ouase o mărgică. Baba, când

vede că ş-a bătut găina joc de dânsa, o prinde ş-o bate, ş-o bate, păn-o omoară în bătaie! Şi
aşa, baba cea zgârcită şi nebună a rămas de tot săracă, lipită pământului. De-acu a mai
mânca şi răbdări prăjite în loc de ouă; că bine şi-a făcut râs de găină şi-a ucis-o fără să-i fie
vinovată cu nemica, sărmana!
Moşneagul însă era foarte bogat; el şi-a făcut case mari şi grădini frumoase şi trăia
foarte bine; pe babă, de milă, a pus-o găinăriţă, iară pe cucoş îl purta în toate părţile după
dânsul, cu salbă de aur la gât şi încălţat cu ciuboţele galbene şi cu pinteni la călcâie, de ţi
se părea că-i un irod de cei frumoşi, iară nu cucoş de făcut cu borş.
SCRiSOaRe De La RânDuniCă
de Elena Dragoş
Dragi copii, mi-e dor de voi Gâze, muşte, viermişori,

În curând voi fi – înapoi. Până – or creşte mărişori.
Cuibul vechi am să-l repar Şi-i voi învăţa să zboare
Ca să-mi fac din nou cuibar. Dimineaţa pe răcoare.
Din cinci, şase ouă mici, Eu vă spun de pe acum.

Or să iasă pui voinici. Că mă pregătesc de drum.
Le voi da în cioc mâncare, Dar să nu afle pisica!
Rând pe rând la fiecare: Vă sărută – „RÂNDUNICA” .
CuRăţenie
de Elena Dragoş
„Ce faci, graur, în copac?” Iarbă proaspătă-am s-adun

Veveriţă, ce să fac, Şi-năuntru o să pun.
Văd că s-a făcut senin Ca să-i fie drag să stea,
Şi mai primenesc puţin. Primăverii-n casa mea”.
LeGenDa BuBuRuzei
de Eugen Jianu
Au iesit ghioceii albi, banduşele galbene şi toporaşii albaştri. Albinele îşi deretica
stupul. Ca maine or sa iasa la treaba. Mieii zburda pe pajiştile abia dezgolite de nea.
În ograda, gainile scurma şi cotcodacesc. Toata lumea are treaba; nimeni nu sta
degeaba.
Mangaiata de soare, buburuza cea mica şi roşie a ieşit şi ea din crapaturile scoarţei
copacului unde a stat pitita pana atunci. A facut ochii mari şi s-a uitat în jur. Aşa cum statea
pe scoarţa cenuşie a copacului, parea o farama dintr-o piatra preţioasa roşie.

Avea şi scaparari de rubin cand vreo raza o mangaia pe spate.
Buburuza s-a întristat.
— Ce mica şi neînsemnata sunt! Toate în jurul meu au un rost, numai eu nu. Nimeni nu
ma baga în seama!
Zicand acestea şi-a desfacut larg aripile, lasandu-se purtata de-o boare de vant. Aşa a
ajuns pe prispa unei case, iar de acolo pe mana unui copil care se juca.
— Bunicule, s-a bucurat copilul, uite o buburuza. Ce gaza micuţa şi dragalaşa, i-o fi
frig… Dar de acuma, gata! Nu te mai necaji, buburuzo. Am sa te încalzesc eu! Si copilul a
ridicat încetişor mana catre soare şi-a mangaiat cu drag stropul roşu care îi înflorea palma.
Apoi a suflat încetişor asupra-i.
— Hai du-te, buburuzo! încalzeşte-te la soare! S-a bucurat buburuza. A înţeles ca, mica
şi neînsemnata cum e, are şi ea un rost pe lumea asta. E cea dintai gaza care se arata
primavara.
E, cum s-ar zice, o vestitoare curajoasa.
POveStea unei BuBuRuze

înv. Cristina Popușoi
Era o dimineaţă frumoasă, cu aer îmbătător, plin de parfumul florilor de primăvară și

răcorit cu rouă pură. Din puful unei păpădii apăru somnoroasă o mică buburuză. Se frecă
uşor la ochişori şi îşi zise:,, Ce dimineaţă frumoasă! Abia aştept să cobor din floare ca sa mă
joc cu prietenii mei!”
Mica buburuza coborî de pe papadie, nu inainte de a făgădui că nu se va duce departe.
După tulpina unei lalele îl găsi pe un gîndăcel tare năzdrăvan, care toata ziulica, cît era de
mare, umbla de colo pînă colo căutînd să intre în fel de fel de încurcături.
Gîndăcelul o convinse pe buburuză să meargă cu el la rîu, să vadă cum plutesc frunzele
pe lac. Nu după mult timp, începu un vînt năprasnic, de apleca tulpinile florilor de mac din
apropierea rîului. Apa începu să se agite și să arunce stropii reci care încotro.
Gîndăcelul și buburuza se adăpostiră sub o frunză. În timpul acesta, mama buburuză
o căuta disperată puiul său. Afla de la Bondarel că a plecat la rîu cu gîndacelul și merse în
căutarea lor. Vîntul duse frunza departe, și mai departe, cu prietenii noștri agățați de ea, ca
într-un final să o așeze pe valurile învolburate ale rîului. Printre șuvoaiele de apă, gîndăcelul
și buburuza strigau după ajutor.
În cele din urmă fusera trași la mal de mama-buburuză, care apuca marginea frunzei
și îi scoase afară pe năzdravanii nostri.
Mica buburuza își cere scuze de la mama sa. Mama buburuză i-a spus fiicei sale: ”Toate
mamele își învață copiii numai de bine și îi ajută atunci cînd au nevoie. Ai greșit și ți se
putea întampla ceva rău, dar cred ca ți-a prins bine această lecţie, eu te învăț de bine pentru
că te iubesc”, spuse mama-buburuză și o mîngîie ușor pe căpșor”.
Vîntul se potolise și soarele ieși din nori, rîzînd cu bucurie peste prietenii noştri, care
au ieşit să se joace, dar nu departe de casă , ascultând de sfatul mamei.

De PaȘti
De MiculaiciucA
Pastele e sărbătoarea, O păscuță decorată,

Învierii lui Hristos Brânză, șuncă și colaci
Mergem toți cu mic cu mare, Și cu ouă-ncondeiate.
Să sfintim ce-am pus în coș. Mesele vor fi bogate.
înGeRuL Și GHiOCeLuL
de Iulia Hașdeu
Într-o zi, un înger zbura în văzduhul limpede legănându-se printre stelele
strălucitoare. La fiecare stea se oprea şi culegea o floare la întâmplare. Şi după ce adunase
câte una din fiecare lume a universului, făcând astfel în braţe un buchet ceresc, s-a pogorât
pe Pământ şi a cules şi de aici o floare la întâmplare.
Apoi, urcă din nou la cer şi dispăru sub bolta de azur. Florile de pe Pământ, care îl
zăriseră pe îngerul strălucitor, fără a vedea însă şi floarea ce o luase, se întrebau geloase
care dintre ele era fericita surioară pe care o alesese îngerul şi o luase cu sine.
– Este un trandafir, spuneau trandafirii.
– Este un crin alb ca şi el, spuneau superbii crini.
– Nu, este o floare de portocal cu parfum divin,încercausă convingă portocalii.
– Vă spun eu, suratelor, că nu poate fi decât o lalea,strigă fălindu-se o lalea splendidă.
Chiar şi violeta, atât de modestă de obicei, aspira la cinstea de a avea o soră în Rai şi
susţinea cu blândeţe că îngerul luase cu el o violetă.
Singur, ghiocelul stătea deoparte, în tăcere. Celelalte floriuitaseră de el.
Deodată, din înaltul cerului o lacrimă ca o perlă căzu şi prinse a străluci pe ghiocelul
cu tulpiniţa frântă.
Îngerul nu mai apăru; însă o voce divină străbătu văzduhul înmiresmat, ca o rugă
blândă şi necontenită.
– Biată floare, zise , floare cu adevărat modestă;pentru că te-am vătămat, cere-mi o
răsplată; spune-mi, ce doreşti?
– Mai nimic, răspunse ghiocelul.
– Vrei parfumul trandafirului?
– Nu.
– Strălucirea lalelei?
– Nu.
– Albastrul brebenelului?
– Nu.
– Frunza parfumată a lămâiului?
– Nu.
– Atunci, ce doreşti?
– Pentru că îţi face plăcere să-mi oferi undar,Stăpâne, dă-mi voie să mă nasc şi să
înfloresc iarna, sub zăpadă şi promoroacă şi fă ca la mireasma mea îmbătătoare, la apariţia

mea binecuvântată, oamenii înăspriţi şi înfriguraţi de vânt şi de ger să se simtă încălziţi şi
întăriţi de speranţa apropiatei primăveri, a soarelui de foc cu raze divine.
Din ziua aceea, ghiocelul este totdeauna prima floare care ne zâmbeşte după
urâcioasa iarnă, alb ca şi cum ar mai purta încă urma lacrimii sfinte.
a venit PRimăvaRa!
de Emilia Plugaru
– Cipcirip! Cipcirip! Priviţi, ninge! A venit iarna!
Două vrăbiuţe ţopăie fericite pe o crenguţă de brăduţ. La rădăcina brăduţului e căsuţa
iepuraşului Blăniţă Albă.
– A venit iarna?! îşi flutură iepuraşul urechiuşele prin ferestruică. Ce minunăţie! În
curând pădurea noastră va fi îmbrăcată într-o mantie de culoarea blăniţei mele. Eu ştiu de
ce iarna alege anume această culoare.
– De ce? întreabă vrăbiuţele.
– Fiindcă iarna mă iubeşte foarte mult. Mai mult ca pe alte animăluţe.
– Nu ai pic de modestie, se enervează vrăbiuţele. Eşti un lăudăros. La o adică, baba
Iarnă purta cojoc alb mai înainte de a apărea voi, iepuraşii, pe lume! Şi dacă vrei să ştii –
Iarna ne iubeşte pe toţi! Pe toţi!
– Da! Da! Se alătură celor două vrăbiuţe o veveriţă roşcată. E adevărat! Iarna ne iubeşte
pe toţi!
– Bine… se dă bătut iepuraşul. Nu mai zic nimic. Şi totuşi, şopteşte el pentru sine, pe
mine mă iubeşte mai mult.
– Mămulică dragă! Nu cumva ninge?! Iese în uşa bârlogului său ursuleţul Mişani.
– Ninge, Mişani! Ninge! sar bucuroase vrăbiuţele. A venit iarna!
– A venit… Cine a poftit-o? Nu putea să stea la ea acasă? Hm… Nu pricepeam de ce mă
trage la somn… Când colo… Baba e de vină. Morr, morr, morrr! Voi fi iarăşi nevoit să dorm
trei luni de zile încheiate. Morr, morr, morr…
Şi Mişani se retrage în bârlog, dar peste câteva clipe revine:
– Auziţi?! Strigă el.
– Pe cine strigi, Mişani? întreabă vrăbiuţele.
– Pe voi, răspunde ursuleţul. Am o rugăminte. Imediat cum e primăvară, să mă treziţi!
Să nu mă lăsaţi să dorm.
– De ce să dormi atâta amar de vreme, Mişani? Nu poţi şi tu ca şi ceilalţi să dormi doar
în timpul nopţii? În curând va veni Moşul cu daruri. Va fi atât de frumos.
– Eh… Aş vrea eu… Dar nu pot. Dacă rămân treaz – mor de foame. Baba îmi ascunde
hrana sub gheaţă, sub zăpadă. Nu mă iubeşte bătrâna. Nu mă iubeşte…
Când dorm – visez că pădurea e doldora de căpşuni. Şi astfel trece vremea… Să nu
uitaţi să mă treziţi… Vă rog!
– Te vom trezi, Mişani, promit vrăbiuţele apoi zboară pe crenguţele lor de brăduţ.
Iarna aduce în pădure zăpadă şi multă lumină. Zile în şir cad fulgi măşcaţi şi pufoşi.
Toată lumea aşteaptă Crăciunul. Crăciunul vine şi pădurea se umple de zarvă şi de veselie.
Moş Crăciun împarte daruri.

– Această ulcică cu miere… zice el scotocind prin desagă, pentru cine credeţi că e?
– Pentru mine! Strigă bursucul.
– Ba e a mea! Se bagă la moş vulpea cea roşcată. De altfel… Nu mi-a plăcut niciodată
mierea. Să o ia bursucul, hotărăşte ea.
– Această ulcică, zâmbeşte moşul, e pentru Mişani. Nimeni nu trebuie să fie uitat într-
o asemenea zi. Nimeni.
– Mişani are prieteni? Întreabă bătrânul.
– Are! Se apropie de moş vrăbiuţele, veveriţa şi iepuraşul. Noi suntem prietenii lui.
– Bravo, îi mângâie cu privirea bătrânul. Duceţi-i mierea. Când se va trezi să-i spuneţi
că e de la Moş Crăciun şi că e norocos cu asemenea prieteni.
După sărbători pădurea pare pustie. Toată lumea se odihneşte. Iepuraşul rar îşi scoate
urechiuşele pe fereastră. Vrăbiuţele moţăie somnoroase pe brăduţ. Veveriţa ronţăie nuci în
cămăruţa sa. Uneori, veselă şi bine dispusă, sare din creangă în creangă privind cum se
scutură zăpada.
– Eu ştiu de ce Iarna acoperă pământul cu o plapumă de nea! strigă ea.
– De ce? întreabă plictisite vrăbiuţele.
– Ca să-i fie cald! Ca şi Mişani – Pământul doarme trei luni de zile. Acolo, sub plapumă,
se odihneşte iarba, se odihnesc floricelele ce vor răsări la primăvară. Iernii îi este frică să
nu le îngheţe gerul pe toate.
– Gerul nu ştie de milă, oftează vrăbiuţele. Oare când va veni primăvara?
– Nu degrabă… Iarna e abia la început. Şi veveriţa intră în scorburică să ronţăie nuci.
Zilele sunt scurte, nopţile – lungi, vremea trece greu. Totuşi, într-o bună zi Iarna îşi ia
aşternuturile albe şi pleacă. Ce mai bucurie!
– Cipcirip! Cipcirip! A venit Primăvara!
Odată cu venirea primăverii, pădurea se trezeşte la viaţă. Peste tot fierbe munca.
Vrăbiuţele se grăbesc să-şi clădească o nouă căsuţă. Adună crenguţe, firicele de iarbă
uscată, le lipesc împreună şi căsuţa e gata.
– Dar unde e Mişani? Îşi aminteşte veveriţa.
– Aoleu! Am uitat! Se agită vrăbiuţele.
– Cipcirip! Cipcirip! Aleargă ele spre căsuţa ursuleţului. Trezeşte-te, Mişani! A venit
primăvara!
În bârlog, nici o mişcare.
– Nu se trezeşte, oftează o vrăbiuţă.
– O fi păţit ceva, e îngrijorată cealaltă.
– Trebuie să intrăm să vedem, propune veveriţa.
Aerul din încăperea unde doarme Mişani e atât de îmbâcsit, atât de greu încât toţi trei
– mai să leşine.
– Să deschidem ferestrele! Strigă veveriţa. Să aerisim, să lăsăm să pătrundă lumina!
– Slavă Domnului că e viu. Ce mizerie e aici…
Şi vrăbiuţele împreună cu veveriţa, cărora li se alătură şi Blăniţă Albă, imediat se pun
pe treabă. În scurt timp, locuinţa lui Mişani, e de nerecunoscut. Pe pereţii proaspăt vopsiţi,
veveriţa desenează mănunchiuri de căpşuni. Draperiile vechi sunt înlocuite cu altele noi,
de culoare roz, cu albinuţe şi fluturaşi coloraţi pe ele. Podeaua e spălată şi acoperită cu
covoraşe moi. Un scăunaş lung, de lângă perete, e învelit cu un ţol în dungi de toate culorile.

Nu mai e nimic de făcut. Prietenii se aşează pe scăunaş şi aşteaptă să se trezească Mişani.
– Trezeşte-te, Mişani! Trezeşte-te! Îşi pierd răbdarea vrăbiuţele. A venit Primăvara! Nu
e timp de dormit!
– Ştiţi ceva? Zice o vrăbiuţă. Mă duc să-l gâdil la tălpi. Va face ochi imediat.
– Îhî, zâmbeşte pe sub mustăţi iepuraşul. Du-te… O labă de-a lui Mişani şi socoteşte
că nu mai are cine-ţi cloci ouăle.
– Atunci? Ce e de făcut? Dacă aşteptăm până se trezeşte de bună voie – ne prinde
iarna aici.
– Nu vă enervaţi, îi sfătuieşte veveriţa. Acuş îl trezim. Aduceţi ulcica cu miere de la
Moş Crăciun! Puneţi samovarul. La aroma ceaiului cu miere – Mişani nu va rezista.
Aburii ceaiului umple toată încăperea.
– Ce miros plăcut, deschide un ochi Mişani. Miroase a primăvară. Aoleu! Nu cumva? A
venit? Sare el speriat de pe cuptor.
– A venit, a venit! Dacă mai dormi, primăvara pleacă fără să o vezi, glumeşte iepuraşul.
Mişani iese în uşa bârlogului. Îşi întinde lăbuţele, răsuflă din toţi plămânii. Pădurea e
aproape verde. Peste tot flori, zumzet de albine, ciripit de păsărele. Cerul e albastru, soarele
e vesel.
– Ce minunată e Primăvara, se întoarce Mişani la prietenii lui. Cu această ocazie, nu ar
fi rău să chefuim! Sunt flămând ca un lup! Apoi, observând ulcica cu miere, o duce la gură
şi nu se opreşte până nu dă de fund. Vrăbiuţele, iepuraşul şi veveriţa se strecoară afară pe
neobservate.
– Uf… L-am trezit, se bucură vrăbiuţele. Acum la treabă! Nu e vreme de chefuri! O zi de
primăvară hrăneşte un an!
măRţiŞOR
de Emilia Plugaru
Ici şi colo, pe afară, Soarele, de colo sus,
Zboară câte-un fulguşor. Cu căldură mi-a zâmbit,
Dar e zi de primăvară: De la zâmbetul lui cald
– Soare, pune-ţi Mărţişor. Fulguşorii s-au topit.
POveStea GâŞteLOR
de George Coşbuc
Un gâscan cu pene lucii Gâştele-auzind cum zbiară :
Cum trecea pe pod prin sat Aoleu! Papucii mei!
Şi-ntr-o mân-avea papucii, Într-un suflet alergară
Nu ştiu cum i s-a-ntâmplat Şi-ntrebau mirate, ce-i?
Că papucii lui căzură, Am rămas, plângea gâscanul,
Ce păcat, o, ce păcat! Păgubaş de patru lei!
Căci erau cu-alesătură, Iată-mă desculţ, sărmanul!
Fără leac de tivitură Ce mă fac acum, golanul,
Ce păcat! Fără ei!

Haideţi toţi, şi moşi şi babe Gâştele de-atunci, în cale,
Să-i cătăm pe râu acu! Când văd apa undeva,
Repede-notând din labe Căutând pornesc agale
Cârdul tot pe râu trecu. Tot crezând că-i vor afla.
I-ai găsit? Eu, nu, surată, Vin şi raţe să le-ajute:
Ce mă-trebi aşa şi tu? Mac-mac-mac şi ga-ga-ga!
Toate apoi strigau deodată: Mac-mac-mac! Haid vino, du-te,
Bată-i pacostea să-i bată! Zile-aşa pe râu pierdute!
Nici eu, nu! Ga-ga-ga!
Vara-ntreagă tot umblară, Iar când gâştele stau gloată

Dar papucii duşi au fost! Şi prin dreptul lor te duci,
Şi-au să umble şi la vară Sare tabăra lor roată
Până ce le-or da de rost! Şi te-ntreabă: Ce ne-aduci?
Iar gâscanul merge, vine, Ai găsit papucii? Spune!
Face cruci şi ţine post, Tu la fug-atunci s-apuci!
Nu-i găsesc! Sărac de mine, Sî-sî-sî! Tot fac nebune
Iar desculţ e, vezi tu bine, Şi te muşcă, doar le-ai spune
Lucru prost! De papuci!
SCRiSOaRe De La RânDuneLe
de Elena Dragoş
Cocostârcul astăzi Vin să-l vadă vrăbii, Dar vâslim spre ţară,
S-a întors acasă. Bun venit să-i zică. Zilele-s senine,
Toată păsărimea (Broaştele pe baltă Nu e ca acasă
L-a primit voioasă. Au murit de frică). Nicăieri mai bine”.
Iar drumeţul spune : „S-o citim!” – strigară

„De la rândunele Vrăbiile toate …
V-am adus scrisoare. „Scumpe surioare,
Vă e dor de ele?” Noi suntem departe,
a SOSit O ziDăRiță
de Traian Oancea
La fereastra casei noastre Pentru puii ce-or sa vină
A sosit o "zidăriță" Cuib pufos și trainic face.
Sub bărbie-i roșioară, Ciripi-vor puișorii
Coada-i pare furculiță. de cu zori în faptul serii
Din pământ, din fir de iarbă, Bun venit la casa noastră,
Rândunica mea dibace Oaspeții bucuroși ai verii!

ŞORiCeLuL CeL PROStuţ
de S. Marşak
Într-o noapte, o şoricioaică bătrână îşi adormea şoricelul cântând:
— Taci, şoricelule, şi dormi. Îţi voi da o cojiţă de pâine. Şoricelul îi răspunse:
— Glasul tău, mamă, e prea subţire. Mai bine caută-mi o dădacă.
A alergat şoricioaica-mamă la raţă şi a rugat-o să vină să se facă dădacă:
— Vino, cumătră raţă, să-mi legeni copilaşul.
A început raţa să-i cânte şoricelului:
— Mac-mac-mac! dormi puişor. După ce va sta ploaia îţi voi prinde o râmă din grădină.
Şoricelul cel micuţ îi răspunse pe jumătate adormit:
— Nu, vocea ta nu-i frumoasă. Tu cânţi prea tare.
A alergat măicuţa-şoricioaică la broscuţă şi a rugat-o să se facă dădacă.
— Vino, cumătră broscuţă, să-mi legeni, copilaşul.
Broscuţa a început să orăcăie:
— Oac-oac-oac! nu plânge şoricelule, dormi până dimineaţă şi-am să-ţi aduc un ţânţar.
— Nu, vocea ta nu-mi place, tu cânţi prea adormit.
A alergat mama şoricelului la purcică şi a rugat-o să se facă dădacă:
— Vino, cumătră purcică, să-mi legeni copilaşul. A început dădaca să grohăie răguşit
şi să-l legene pe prostuţ:
— Nani, nani, groh, groh, dacă dormi îţi dau în dar un morcov.
Şoricelul, micuţ şi prostuţ, i-a răspuns pe jumătate adormit:
— Nu, vocea ta nu-mi place, tu cânţi prea gros.
A alergat mama şoricelului s-o cheme pe iapă, să se facă dădacă.
— Vino la noi, cumătră iapă, să-mi legeni copilul.
— I-ha-ha! Îi cânta iapa - întoarce-te şoricelule pe partea dreaptă şi dormi dulce, şi-ţi
voi da un sac de ovăz. Şoricelul, micuţ şi prostuţ, îi răspunse pe jumătate adormit:
— Nu, nu-mi place vocea ta, mă sperii când cânţi.
A alergat mama şoricelului s-o roage pe ştiucă să vină, să-i fie dădacă:
— Vino cumătră ştiucă, să-mi legeni copilaşul.
A început să-i cânte ştiuca şoricelului, dar el nu auzea nimic. Ştiuca deschidea gura
mare, dar nu se auzea nici un sunet. Şoricelul, micuţ şi prostuţ, îi spuse pe jumătate adormit:
— Nu-mi place vocea ta, cânţi prea încet.
A alergat mama şoricelului s-o cheme pe pisică, să fie dădacă.
— Vino la noi, cumătră pisică, să-mi legeni copilaşul. Şi i-a cântat pisica şoricelului:
— Miau-miau-miau! dormi puişorul meu, miau-miau-miau: să ne culcăm în pătuc.
Şoricelul, micuţ şi prostuţ, îi răspunse pe jumătate adormit:
— Vocea ta e frumoasă, cânţi aşa dulce!
Mama şoricelului a venit repede, s-a uitat în pătuc, l-a căutat pe şoricel, dar şoricelul
nu mai era.

SOaReLe Şi PământuL
de Aurora Luchian
Sus, pe cerul albăstrui, Unii negri, alţii galbeni,
Soarele lucios, gălbui, Unii albi, dar toţi sunt oameni.
Priveşte înspre Pământ Iar pentru ei, locul Sfânt,
Şi uimit de câte sunt, Este planeta Pământ!
Stă şi spune cu mirare: Polul sud și Polul Nord
-Frumoasă înfăţişare! de Constanţa Buzea
N-am văzut în altă parte, Fără glume şi poveşti,
Nici pe Lună, sau pe Marte, Polul Sud şi Polul Nord
Oameni ca să îmi admire Ştii să le deosebeşti?
Minunata strălucire. Ţine minte, nordul are
Spun că sunt cald, luminos, Urşi polari şi vulpi polare.
Şi că-s tare preţios.
Din căldură şi lumină, Sudul are, ştie-oricine,
Le cresc plantele-n grădină. Pinguini şi pinguine.
Le dezgheţ apele toate, Nordul e ocean oval,
Atunci când sunt îngheţate. Sudul e continental.
Le-ncălzesc Pământul tot,
Ei, ajut şi eu cum pot! – Cu-Aurora boreală,
Însă sunt cam curios, Cu noaptea polară, cum e?
Când mă uit atent, în jos, Cum să fie? O minune!
Văd că lumea-i împărţită, Soarele care răsare,
Au culoarea diferită, După şase luni apune…
CavaLeRuL DRePtății
de Mircea Sântimbreanu
Mărturisesc sincer, cu plăcere chiar, îl invidiez pe Gogu Buzdugan. Şi nu atât pentru
bicepşii lui de beton (şi la nevoie de cauciuc), cât pentru caracterul său cutezător şi generos,
şi mai ales, da, mai ales pentru cavalerismul său. „Onoarea mai presus de orice" pare să fie
deviza sa care, nescrisă pe vreo eşarfă, scapără cu prisosinţă în ochii lui înflăcăraţi. Nimic
nu scapă acestor ochi. Nici cea mai milimetrică-dar ce zic eu?-microscopică abatere de la
legile onoarei. Pesimiştii n-au decât să deplângă agonia cavalerismului. Bocetul lor mă lasă
rece. Ei nu-l cunosc pe Gogu Buzdugan! Ei nu l-au văzut repezindu-şi scrutător privirea şi,
la nevoie, pumnii, întru apărarea nobilului ideal: onoarea!!
Iată-l! Freamătă. De undeva de la etaj se aude un bâzâit întretăiat ca hârşâitul unui ac
de patefon pe o placă crăpată. Cavalerul cunoaşte acest zgomot: un plâns de fată, cu
sughiţuri! O victimă? Din două salturi a şi ajuns la etaj. Ghemuită, cu nasul în poală, plânge
o fetiţă. Şi aşa, boţită, plânsă şi despletită, pare mai degrabă o salcie plângătoare, răsărită
dintr-unul din ghivecele de lut.
– De ce plângi? o întrebă cu voce tunătoare cavalerul.

– M-a bă-tut un bă-iat! răspunde fetiţa, sughiţând ca pentru a despărţi cuvintele în
silabe.
– Cine? Care a îndrăznit?
În ochii cavalerului, sub sprâncenele încruntate, s-a făcut întuneric. Un întuneric
zămislitor de fulgere.
– Uite, ăla! arată fata un băiat cu tricou marinăresc.
– Hai cu mine!
O ia de mână, şi aşa, întunecat, răzbunător, răvăşit de indignare, se îndreaptă către
agresor.
-Ascultă mă, huliganule, de ce ai lovit această biată fetiţă? Netrebnicule, nu vezi ce
slabă e?
– Eu? Am lovit-o eu? se dezvinovăţeşte pierdut matelotul. Am îmbrâncit-o aşa … în
glumă. De fapt nici n-am atins-o… şi pe urmă, se smiorcăie huliganul cu ochii ţintă la bicepşii
cavalerului, şi ea mi-a zis „obraznic"!
Fata sughiţe, împletindu-şi codiţele. Explică:
– El mi-a pus piedică şi m-a tras de coade, şi eu i-am zis atunci obraznic, şi el a început
să mă-nghiontească.
Cavalerul rămâne câteva clipe pe gânduri, cumpănind în tăcere. Apoi izbucneşte
deodată către fată:
– Care va să zică l-ai făcut obraznic? Cum îţi permiţi tu, o musculiţă, să insulţi un băiat?
Bine ţi-a făcut! Şterge-o, că-ţi dau un brânci de nu te vezi!
Petrece din ochi, tremurând de furie reţinută, pe „musculiţă" ce a luat-o la fugă pe

scări şi, întorcându-se spre marinar, îl bate pe umăr, cavalereşte:
– Uite ce e, amice. Te rog să mă ierţi. Ştii, eu credeam că ai bătut-o fără nici un motiv.
Dar dacă te-a jignit, sunt de acord. Asta e o chestie de onoare!
De aceea ziceam la început: pesimiştii n-au dreptate. Cavalerismul n-a pierit. Ei nu-l
cunosc pe Gogu Buzdugan!
CeL mai Bun PRieten

de Victor Sivetidis
Un copil avea multe jucării. S-a jucat ce s-a jucat cu ele şi deodată a început să plângă.
— Nu mai am ce face cu ele, i-a spus tatălui său, ştergându-şi lacrimile. Să-mi cumperi
o sfârlează. Vreau o sfârlează!
— Bine. Am să-ţi cumpăr o sfârlează.
— Tii, grozavă jucărie ! a spus el a doua zi, uitându-se la sfârleaza cumpărată de tatăl
său. Ce culori şi ce sunete scoate!… Sfâr, sfâr… Când se învârteşte, parcă ar fi un motan care
toarce.
Într-o bună zi, băiatul s-a plictisit şi de ea şi a spus :

— Tăticule, vreau o altă jucărie ! Asta nu-mi mai place.
— Bine, bine! Am să-ţi cumpăr o altă jucărie, dar pe asta n-ai s-o mai arunci, aşa-i?

—N-am s-o mai arunc! a zis copilul. Şi a primit o cutie cu plastilină de toate culorile.
Mult s-a mai minunat el când a luat o bucăţică şi a frământat-o în mâini, de-a ieşit
repede-repede o minge rotundă şi drăguţă.
Cu o altă bucată de plastilină a făcut un măr, cu o alta un puişor micuţ-micuţ. S-a mai
gândit c-o să mai facă neapărat şi o casă cu grădină, o maşină cu motor, un avion şi câte şi
mai câte.
Iată că din ziua aceea n-a mai plâns după o altă jucărie şi nici nu s-a mai plictisit.
— De ce nu mă mai plictisesc? l-a întrebat pe tatăl său.
— Pentru că ţi-ai găsit cel mai bun prieten !
— Pe cine? Plastilina? Nu se poate! Ea este doar un pământ frământat cu ulei şi cu
culoare. Dacă nu-l modelezi să iasă ceva, stă cuminte în cutie. Atunci care să fie prietenul
cel bun ?
— Munca ! i-a spus tatăl său. Munca harnică de fiecare zi.
uRSuL PăCăLit De vuLPe

de Ion Creangă
Era odată o vulpe vicleană, ca toate vulpile. Ea umblase o noapte întreagă după hrană
și nu găsise nicăieri. Făcându-se ziua albă, vulpea iese la marginea drumului și se culcă sub
o tufă, gândindu-se ce să mai facă, ca să poată găsi ceva de mâncare.
Șezând vulpea cu botul întins pe labele de dinainte, îi vine miros de pește. Atunci ea
ridică puțin capul și, uitându-se la vale, în lungul drumului, zărește venind un car tras de
boi.
- Bun! gândi vulpea. Iaca hrana ce-o așteptam eu. Și îndată iese de sub tufă și se
lungește în mijlocul drumului, ca și cum ar fi fost moartă.
Carul apropiindu-se de vulpe, țăranul ce mâna boii o vede și, crezând că-i moartă cu
adevărat, strigă la boi: „Aho! Aho!” Boii se opresc. Țăranul vine spre vulpe, se uită la ea de
aproape și, văzând că nici nu suflă, zice: „Bre! da' cum a murit vulpea asta aici?! Ti! ce
frumoasă cațaveică am să fac nevestei mele din blana ei!” Zicând așa, apucă vulpea de după
cap și, târând-o până la car, se opintește ș-o aruncă deasupra peștelui. Apoi strigă la boi:
„Hăis, Joian! Cea, Bourean!” Boii pornesc.
Țăranul mergea pe lângă boi și-i tot îndemna să meargă mai iute, ca s-ajungă degrabă
acasă. Însă, cum au pornit boii, vulpea a și început cu picioarele a împinge peștele din car
jos. Țăranul mâna, carul scârțâia și peștele din car cădea.
După ce hoața de vulpe a aruncat o mulțime de pește pe drum, sare și ea din car și, cu
mare grabă, începe a strânge peștele de pe drum. După ce l-a strâns grămadă, îl ia, îl duce
la vizuina sa și începe a mânca, că tare-i mai era foame!
Tocmai când începuse a mânca, iaca vine la dânsa ursul.
- Bună masa, cumătră! Ti!!! da' ce de pește ai! Dă-mi și mie, că tare mi-i poftă!
- Ia mai pune-ți pofta-n cui, cumetre, că doar nu pentru gustul altuia m-am muncit eu.
Dacă ți-i așa de poftă, du-te și-ți moaie coada-n baltă, ca mine, și-i avea pește să mănânci.
- Învață-mă, te rog, cumătră, că eu nu știu cum se prinde peștele.

Atunci vulpea rânji dinții și zise:
- Alei, cumetre! da' nu știi că nevoia te duce pe unde nu-ți e voia și te-nvață ce nici
gândești? Ascultă, cumetre: vrei să mănânci pește? Du-te deseară la băltoaca cea din
marginea pădurii, vâră-ți coada-n apă și stai pe loc, fără să te miști, până înspre ziuă; atunci
smuncește vârtos spre mal și ai să scoți o mulțime de pește, poate îndoit și întreit de cât
am scos eu.
Ursul, nemaizicând nicio vorbă, aleargă-n fuga mare la băltoaca din marginea pădurii
și-și vâră-n apă toată coada. În acea noapte începuse a bate un vânt rece, de îngheța limba-
n gură și chiar cenușa de sub foc. Îngheță zdravăn și apa din băltoacă, și prinde coada ursului
ca într-un clește. De la o vreme, ursul, nemaiputând de durerea cozii și de frig, smuncește
o dată din toată puterea. Și, sărmanul urs, în loc să scoată pește, rămâne făr' de coadă!
Începe el acum a mornăi cumplit și-a sări în sus de durere; și-nciudat pe vulpe că l-a
amăgit, se duce s-o ia la bătaie. Dar șireata vulpe știe cum să se ferească de mânia ursului.
Ea ieșise din vizuină și se vârâse în scorbura unui copac din apropiere; și când văzu pe urs
că vine făr' de coadă, începu a striga:
- Hei, cumetre! Dar ți-au mâncat peștii coada, ori ai fost prea lacom și-ai vrut să nu mai
rămână pești în baltă?
Ursul, auzind că încă-l mai ia și în râs, se înciudează și mai tare și se repede iute spre
copac; dar gura scorburii fiind strâmtă, ursul nu putea să încapă înăuntru. Atunci el caută o
creangă cu cârlig și începe a cotrobăi prin scorbură, ca să scoată vulpea afară, și să-i dea de
cheltuială... Dar când apuca ursul de piciorul vulpei, ea striga: „Trage, nătărăule, mie nu-mi
pasă, că tragi de copac...!” Iar când anina cârligul de copac, ea striga: „Văleu, cumetre, nu
trage, că-mi rupi piciorul!”
În zadar s-a necăjit ursul, de-i curgeau sudorile, că tot n-a putut scoate vulpea din
scorbura copacului.
Și iaca așa a rămas ursul păcălit de vulpe!
1 iunie
de Teodor Munteanu
Este 1 iunie Ionel s-a încurcat
E prima zi de vara Si s-a-nrosit ca focul
Soarele e sus pe cer ‘Nu-i nimic’ cu totii au zis
E frumos afara. ‘Bata l-ar norocu`.
Suntem astazi mai voiosi Sandu cel cu ochelari

Caci avem serbare Cu a sa chitara
E ziua copiilor Singur s-a acompaniat
E zi de sarbatoare. Pentru prima oara,
La serbare a venit Si o coarda i s-a rupt

Astazi multa lume. Când lovi mai tare.
Cântece si poezii Nimeni nu s-a suparat
Fiecare spune. C-asa e la serbare.

La CiReȘe
de Ion Creangă
Odată, vara pe-aproape de Moși, mă furișez din casă și mă duc, ziua miaza-mare, la
moș Vasile, fratele tatei cel mai mare, să fur niște cireșe; căci numai la dânsul și încă la vro
două locuri din sat era câte-un cireș văratic, care se cocea-pălea de Duminica Mare. Și mă
chitesc eu în mine, cum s-o dau, ca să nu mă prindă. Întru mai întâi în casa omului și mă fac
a cere pe Ioan, să ne ducem la scăldat.
- Nu-i acasă Ion, zise mătușa Mărioara; s-a dus cu moșu-tău Vasile sub cetate, la o chiuă
din Condreni, s-aducă niște sumani.
Căci trebuie să vă spun că la Humulești torc și fetele și băieții, și femeile și bărbații; și
se fac multe giguri de sumani, și lăi, și de noaten, care se vând și pănură, și cusute; și acolo,
pe loc, la negustori armeni, veniți înadins din alte târguri: Focșani, Bacău, Roman, Târgu-
Frumos, și de pe aiurea, precum și pe la iarmaroace în toate părțile. Cu asta se hrănesc mai
mult humuleștenii, răzeși fără pământuri, și cu negustoria din picioare: vite, cai, porci, oi,
brânză, lână, oloi, sare și făină de păpușoi; sumane mari, genunchere și sărdace; ițari,
bernevici, cămeșoaie, lăicere și scorțuri înflorite; ștergare din borangic alese, și alte lucruri,
ce le duceau lunea în târg de vânzare, sau joia pe la mănăstirile de maici, cărora le vine cam
peste mână târgul.
- Apoi dar, mai rămâi sănătoasă, mătușă Mărioară ! vorba de dinioarea; și-mi pare rău
că nu-i vărul Ion acasă, că tare-aș fi avut plăcere să ne scăldăm împreună… Dar în gândul
meu: ”Știi c-am nimerit-o ? bine că nu-s acasă; și, de n-ar veni degrabă, și mai bine-ar fi…”
Și, scurt și cuprinzător, sărut mâna mătușei, luându-mi ziua bună, ca un băiet de treabă,
ies din casă cu chip că mă duc la scăldat, mă șupuresc pe unde pot și, când colo, mă trezesc
în cireșul femeii și încep a cărăbăni la cireșe în sân, crude, coapte, cum se găseau. Și cum
eram îngrijit și mă sileam să fac ce-oi face mai degrabă, iaca mătușa Mărioara, c-o jordie în
mână, la tulpina cireșului !
- Dar bine, ghiavole, aici ți-i scăldatul ? zise ea, cu ochii holbați la mine;scoboară-te
jos, tălharule, că te-oi învăța eu !
Dar cum să te cobori, căci jos era prăpădenie ! Dacă vede ea și vede că nu mă dau,
zvârr ! de vro două-trei ori cu bulgări în mine, dar nu mă chitește. Apoi începe a se aburca
pe cireș în sus, zicând:
- Stai, măi porcane, că te căptușește ea, Mărioara, acuș !
Atunci eu mă dau iute pe-o creangă, mai spre poale, și odată fac: zup ! în niște cânepă,
care se întindea de la cireș înainte și era crudă și pănă la brâu de înaltă. Și nebuna de mătușa
Mărioara, după mine, și eu fuga iepurește prin cânepă, și ea pe urma mea, pănă la gardul
din fundul grădinii, pe care neavând vreme să-l sar, o cotigeam înapoi, iar prin cânepă,
fugind tot iepurește, și ea după mine pănă-n dreptul ocolului pe unde-mi era iar greu de
sărit; pe de laturi iar gard, și hârsita de mătușă nu mă slăbea din fugă nici în ruptul capului
! Cât pe ce să puie mâna pe mine ! Și eu fuga, și ea fuga, și eu fuga, și ea fuga, până ce dăm
cânepa toată palancă la pământ; căci, să nu spun minciuni, erau vro zece-douăsprezece
prăjini de cânepă, frumoasă și deasă cum îi peria, de care nu s-au ales nimica. Și după ce
facem noi trebușoara asta, mătușa, nu știu cum, se încâlcește prin cânepă, ori se împiedică
de ceva, și cade jos. Eu, atunci, iute mă răsucesc într-un picior, fac vro două sărituri mai

potrivite, mă azvârl peste gard, de parcă nici nu l-am atins, și-mi pierd urma, ducându-mă
acasă și fiind foarte cuminte în ziua aceea…
Dar mai îndesară, iaca și moș Vasile, cu vornicul și paznicul, strigă pe tata la poartă, îi
spun pricina și-l cheamă să fie de față când s-a ispăși cânepa și cireșele… căci, drept vorbind,
și moș Vasile era un cărpănos ș-un pui de zgârie-brânză, ca și mătușa Mărioara. Vorba ceea:
”Au tunat și i-au adunat”. Însă degeaba mai clămpănesc eu din gură: cine ce are cu munca
omului ? Stricăciunea se făcuse, și vinovatul trebuia să plătească. Vorba ceea: ”Nu plătește
bogatul, ci vinovatul !” Așa și tata, a dat gloabă pentru mine, și pace bună ! Și după ce-a
venit el rușinat de la ispașă, mi-a tras o chelfăneală ca aceea, zicând:
- Na ! satură-te de cireșe ! De-amu să știi că ți-ai mâncat lefteria de la mine,
spânzuratule ! Oare multe stricăciuni am să mai plătesc eu pe urma ta ?
Și iaca așa cu cireșele; s-a împlinit vorba mamei, sărmana, iute și degrabă: ”Că
Dumnezeu n-ajută celui care umblă cu furtișag”. Însă ce ți-i bună pocăința după moarte ?
D-apoi rușinea mea, unde o pui ? Mai pasă de dă ochi cu mătușa Mărioara, cu moș Vasile,
cu vărul Ion și chiar cu băieții și fetele din sat; mai ales duminica la biserică, la horă, unde-
i frumos de privit, și pe la scăldat, în Cierul Cucului, unde era băteliștea flăcăilor și a fetelor,
doriți unii de alții, toată săptămâna, de pe la lucru !
Mă rog, mi se dusese buhul despre pozna ce făcusem, de n-aveai cap să scoți obrazul
în lume de rușine; și mai ales acum, când se ridicaseră câteva fete frumușele în sat la noi și
începuse a mă scormoli și pe mine la inimă. Vorba ceea:
- Măi Ioane, dragi ți-s fetele?
- Dragi!
- Dar tu lor?
- Și ele mie!…
Însă ce-i de făcut ?… S-a trece ea și asta; obraz de scoarță, și las-o moartă-n păpușoi,
ca multe altele ce mi s-au întâmplat în viață, nu așa într-un an, doi și deodată, ci în mai mulți
ani și pe rând, ca la moară. Și doar mă și feream eu, într-o părere, să nu mai dau peste vro
pacoste, dar parcă naiba mă împingea, de le făceam atunci cu chiuita.
muziCanţii Din BRemen

de Frații Grimm
A fost odată un om tare sărman, care avea un măgar ce de ani de zile îi tot căra la moară
saci plini cu grăunţe. Dar, de la o vreme, bietului animal i se împuţinaseră puterile şi nu mai
era bun de nicio ispravă. De aceea, stăpânul lui se hotărî să nu mai strice bunătate de nutreţ
pe dânsul…
Măgarul pricepu de îndată că nu îl aşteaptă vremuri prea bune şi, fără să mai stea mult
pe gânduri, îşi luă copitele la spinare şi plecă spre oraşul Bremen. Nu ştiu ce îi venise lui în
gând că acolo s-ar putea face muzicantul oraşului. După ce merse el o bucată de vreme, iată
că dădu peste un ogar care zăcea întins la marginea drumului, răsuflând din greu.
– Ce gâfâi aşa? îl întrebă măgarul.
– Vai de mine, răspunse câinele. Pentru că sunt bătrân şi slăbesc pe zi ce trece, iar la
vânătoare nu mă mai dovedesc bun de nicio ispravă, mi-am luat tălpăşiţa de acasă. Dar

vorba e, cu ce am să-mi câştig eu pâine de acum înainte?
– Ştii ceva, îi zise măgarul, eu mă duc la Bremen să mă fac muzician. Hai cu mine, că s-
o mai găsi şi pentru tine un loc în taraf! Eu am să cânt din lăută, iar tu ai să baţi la toba cea
mare.
Câinelui îi plăcu propunerea, cum era să nu-i placă!
Şi plecară amândoi mai departe. Merseră ei aşa, până întâlniră în drum o pisică. O
arătare jalnică, nu alta!…
– Ei, de ce eşti atât de tristă? o întrebă măgarul.
– Cui îi mai arde de veselie, când îi ajunge funia la par? zise mâţa. Pentru că anii
bătrâneţii m-au cam ajuns de şale şi mi s-au tocit colţii, iar acum tot ce îmi place cel mai
mult e să dorm pe cuptorul încins, stăpâna m-a alungat de acasă. Aşa că stau şi mă socot:
încotro s-o apuc eu acum?
– Hai cu noi la Bremen, că la serenade nu te întrece nimeni. Cu siguranţă o să-ţi găseşti

şi tu un loc în taraful oraşului!
Pisica socoti că sfatul acesta nu-i rău deloc şi se alătură trupei. Şi au tot mers fugarii,
au tot mers, şi trecând ei prin faţa unei curţi, au văzut cocoţat pe o poartă un cocoş care
striga „cu-curigu” din toate puterile lui.
– Ce ţi s-a întâmplat de strigi aşa, mă cocoşule? îl întrebă măgarul.
– Iaca, dau şi eu de veste c-o să fie vreme frumoasă mâine, dar la ce bun!… spuse cu
tristeţe cocoşul. Mâine e duminică şi ne vin oaspeţi. Dar vezi că stăpâna mea nu se mai arată
milostivă faţă de mine; i-a spus bucătăresei c-ar pofti să mă mănânce la masă, în ciorbă, aşa
că în seara asta o să mă scurteze de cap… Acum înţelegi de ce strig aşa?… Strig şi eu cât mai
pot, cât mai sunt în viaţă!…
– Da’ de ce te necăjeşti tu pentru atâta lucru?…îl dojeni măgarul. Hai mai bine cu noi
la Bremen. Ai un glas puternic şi, dacă te-ai învoi să cânţi cu noi, ne-ar asculta lumea cu
gura căscată, nu alta!…
Cocoşul găsi propunerea urecheatului cât se poate de bună şi porniră tuspatru la drum.
Merseră ei ce merseră, dar cum nu reuşiră să ajungă la Bremen într-o singură zi, înnoptară
într-o pădure.
Măgarul şi câinele îşi făcură culcuş sub un copac mare, iar cocoşul şi pisica se căţărară
în el. Înainte de a apuca să adoarmă, măgarul îşi mai roti încă o dată privirea şi deodată i se
păru că zăreşte în depărtare o luminiţă. Atunci le spuse tovarăşilor lui că nu foarte departe
de acolo trebuie să fie o casă, căci se zăreşte o luminiţă.
– Hai s-o întindem chiar acum într-acolo, fu de părere măgarul, că adăpostul ăsta nu
prea e de soi!
Câinele era la fel de zorit, gândind că dacă ar fi găsit pe acolo oscioare ori o bucăţică
de carne i-ar fi prins tare bine.
Porniră deci spre locul în care se vedea luminiţa şi în curând o văzură scânteind şi mai
puternică. Când ajunseră în dreptul căsuţei, măgarul, fiind cel mai înalt dintre ei, se apropie
de fereastră şi privi înăuntru.
– Ce vezi acolo? îl întrebă cocoşul.
– O masă încărcată cu mâncăruri şi nişte tâlhari care stau în jurul ei şi se înfruptă de zor.
– Hm, aşa ceva ne-ar prinde tare bine şi nouă! răspunse cocoşul.

Apoi începură să se gândească cu toţii în ce chip ar putea să îi pună pe tâlhari pe fugă.
Măgarul îşi ridică picioarele dinainte şi le propti de marginea ferestrei, câinele sări în
spinarea măgarului, pisica se căţără pe spatele dulăului, iar cocoşul zbură şi se aşeză pe
capul pisicii. Şi aşa cum erau orânduiţi, ca la un semn, porniră cu toţii să cânte. Măgarul
răgea, câinele lătra, pisica mieuna, iar cocoşul cucuriga. După ce îşi încheiară cântarea, se
năpustiră prin fereastră-n odaie, de făcură ţăndări toate gemurile.
De spaimă, tâlharii săriră în sus ca nişte apucaţi şi, crezând că dădură stafiile peste
dânşii, fugiră cu toţii în pădure.
Cei patru prieteni se aşezară la masă, în locul tâlharilor, şi se ghiftuiră straşnic. După
ce se ospătară, cei patru muzicanţi, stinseră luminile şi-şi aleseră culcuşul, fiecare după
pofta inimii şi după cum îi era firea.
Măgarul se culcă într-un maldăr de gunoi, câinele se făcu covrig în dreptul uşii, pisica
se tolăni pe cuptor, iar cocoşul se cocoţă sub o grindă.
După ce trecu de miezul nopţi, tâlharii văzură de departe că în casă nu mai ardea nicio
lumină. Atunci căpetenia le zise:
– Mi se pare că ne-am cam speriat de pomană!… S-ar cuveni să ne ruşinăm că am fost
atât de slabi de înger!
Muzicanţii din Bremen - cei patru prieteni, unul peste altul, în faţa ferestrei Şi trimise
pe unul de-al lor să vadă ce se mai petrece pe lângă casă. Iscoada nu desluşi nimic care să-
l pună pe gânduri, aşa că intră în bucătărie şi vru să aprindă o lumânare. Dând de ochii
scânteietori ai pisicii, îi luă drept cărbuni încinşi şi apropie de ei un băţ de chibrit, ca să ia
un foc. Dar mâţa nu pricepu de glumă! Îi sări la obraji şi începu să îl zgârie şi să îl scuipe.
Tâlharul trase o sperietură zdravănă şi vru să iasă afară pe uşa din dos. Dar nu scăpă cu una,
cu două. Câinele, care sta culcat în dreptul ei, se repezi şi îl muşcă zdravăn de picior. Tâlharul
o luă atunci la goană prin curte, dar când trecu de maldărul de gunoi, măgarul îi arse o
copită, de văzu stele verzi. Iar cocoşul, trezit de toată hărmălaia de afară, începu să strige
de pe grindă: „Cu-curigu, cu-curigu!”…
Atunci tâlharul nu se opri decât înaintea căpeteniei sale şi îi povesti toate cele prin
câte trecuse:
– Vai de noi!… În casă s-a cuibărit o cotoroanţă afurisită care mi-a zgâriat obrazul cu
nişte gheare lungi şi ascuţite. Iar la uşă, cine crezi că stătea?… Unul cu un cuţit, pe care mi
l-a înfipt în picior!… Socoteam că am scăpat! Da’ vezi să nu scap eu aşa de uşor! În ogradă,
o namilă neagră m-a pocnit cu o măciucă, iar sus, cocoţat pe acoperiş, sta însuşi judecătorul,
care tot striga: „Aduceţi-mi-l de îndată pe tâlhar!”…
Din seara aceea, tâlharii nu au mai cutezat să se apropie de casă, iar cei patru muzicanţi
din Bremen s-au simţit atât de bine acolo, încât nu s-au mai îndurat să plece…

Ghid Metodic - CP

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ghid Metodic - CP

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

2 Portofoliu de lucru și evaluare - clasa a IV-a

Limba și literatura română 3

Situaţii conﬂictuale cu părinții ce pot apărea și modalități posibile de rezolvare:

Soluții care pot duce la eﬁcientizarea comunicării cu părinții elevilor ar putea ﬁ:

4 Portofoliu de lucru și evaluare - clasa a IV-a

Diﬁcultăţi şi limite ale activității integrate:

Erori frecvente întâlnite în demersul evaluativ:

Limba și literatura română 5

PLanuL-CaDRu De învăţământ PentRu învăţământuL PRimaR

6 Portofoliu de lucru și evaluare - clasa a IV-a

Educație fizică, Educație fizică 2 2

Arte Arte vizuale și abilități

Limba și literatura română 7

8 Portofoliu de lucru și evaluare - clasa a IV-a

Limba și literatura română 9

Auxiliarul pentru ,,Arte vizuale și abilități practice” stimulează învățarea în manieră

10 Portofoliu de lucru și evaluare - clasa a IV-a

Limba și literatura română 11

Învtor Gh. Roe mult succes!

Înv. Gh. ROE

12 Portofoliu de lucru și evaluare - clasa a IV-a

n Competenţe specifice şi exemple de activităţi de învăţare

COMPETENŢELE sunt ansambluri structurate de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini

COmuniCaRe în LimBa ROmână

Limba și literatura română 13

matematiCă Și exPLORaRea meDiuLui

14 Portofoliu de lucru și evaluare - clasa a IV-a

Limba și literatura română 15

aRte vizuaLe Și aBiLități PRaCtiCe

16 Portofoliu de lucru și evaluare - clasa a IV-a

Limba și literatura română 17

A. COMUNICARE ÎN LIMBA ROMÂNĂ (C L R)

COnținutuRi utiLizate PentRu DezvOLtaRea COmPetențeLOR SPeCiFiCe

18 Portofoliu de lucru și evaluare - clasa a IV-a

Elemente de construcţie a comunicării:

B. MATEMATICĂ ŞI EXPLORAREA MEDIULUI(M E M)

Limba și literatura română 19

COnținutuRi utiLizate PentRu DezvOLtaRea COmPetențeLOR SPeCiFiCe

20 Portofoliu de lucru și evaluare - clasa a IV-a

Limba și literatura română 21

D. ARTE VIZUALE ŞI ABILITĂŢI PRACTICE (AVAP)

COnținutuRi utiLizate PentRu DezvOLtaRea COmPetențeLOR SPeCiFiCe

22 Portofoliu de lucru și evaluare - clasa a IV-a

Limba și literatura română 23

24 Portofoliu de lucru și evaluare - clasa a IV-a

Sugestiile metodologice au rolul de a orienta cadrul didactic în aplicarea programei

Limba și literatura română 25

26 Portofoliu de lucru și evaluare - clasa a IV-a

Limba și literatura română 27

28 Portofoliu de lucru și evaluare - clasa a IV-a

 Albă-ca-Zăpada - Frații Grimm (repovestire de Alexandru Mitru)

 Omul de zăpadă - Virgil Carianopol

Limba și literatura română 29

 Șoricelul prostuț - S Marșak

30 Portofoliu de lucru și evaluare - clasa a IV-a

Limba și literatura română 31

32 Portofoliu de lucru și evaluare - clasa a IV-a

POveStea măRuLui BuCLuCaȘ

Limba și literatura română 33

34 Portofoliu de lucru și evaluare - clasa a IV-a

În orice tâmplărie, Miroase cofetarul

Un vopsitor miroase A brazdă aromată

Limba și literatura română 35