Craciunul este un spirit de familie

CRĂCIUNUL

Este 24 Decembrie,ziua de dinainte de Crăciun.

Toata ziua cerul închis la culoare nu a lasat soarele vesel sa privească pământul acoperit
de o plapuma rece si alba.Fulgii de nea continuau sa se roteasca ,chemăndu-ne sa ne alăturăm
în dansul lor minunat.

La noi acasă, mama împreună cu bunica muncesc din greu la cozonaci si toate bunătățile
de Craciun,iar eu împreună cu fratele si tatăl meu împodăbim bradul cu multe luminițe și
globuri de culori si forme diferite.Împodobirea bradului este simbol al veșniciei și al
speranței.Dintr-o data de la ușa se aude un clopoțel si glasuri de copii.Erau colindători care vin
în fiecare an,vestindu-ne nașterea Mântuitorului.

Se lasă seara,luna se ridică pe cerul plin de stele care parcă așteptau și ele pe Moș
Crăciun.Spre dimineața,vraja nopții își pierde farmecul astfel peste puțin timp bătrânul soare își
ridică minunatele raze colorate.În casa mea nu se auzea decât instalația bradului.Eu așteptam
nerăbdatoare să aud vocea mamei strigându-ma pentru a vedea cadourile mult așteptate de
sub brad.Toți membrii familiei ne-am strâns în jurul bradului desfăcându-ne fiecare
cadoul.Bunicii s-au bucurat ca niște copii ,realizând astfel ca Moș Crăciun este așteptat
indiferent de ce vârsta avem.Atmosfera era parcă ruptă dintr-un basm.Nu vroiam să se termine.

După-amiaza eu împreună cu fratele meu am ieșit în curte să construim un om de

zapadă căruia i-am dat numele Crăiasa fulgilor de nea deoarece era făcut din mii și mii de fulgi
argintii.Ne-am distrat de minune.

Spre seară am luat cina în familie cu rudele si am sărbătorit nașterea Mântuitorului.

Crăciunul este sărbătoare mea preferată.