EXPUNEREA PROFESIONALA LA

ZGOMOT
• Zgomotul reprezintă, peste anumite valori
(legate de dimensiunea temporală și de
intensitate), un poluant atât al mediului
ambiant habitual cât și al mediului de muncă
• În principiu se definește ca ansamblul de
sunete nedorite, dezagreabile, jenante,
produse în diferite circumstanțe care pot fi
profesionale sau nu.
• Zgomotul profesional se definește ca un
complex de sunete cu variabile amplitudini,
intensități și caracteristici ( ex:
continuu/discontinuu, ritmice/aritmice,
impulsiv, fluctuant, intermitent, mixt etc) ,
produse de o mare varietate de echipamente,
utilaje de lucru și chiar și de vocea umană, în
timpul programului de muncă.
• La baza zgomotului se află sunetele, ce sunt de
fapt unde adică oscilații ale aerului propagate
prin medii diverse ( gazos, lichid, solid). În
medicina muncii sunt importanți ca și parametri
de descriere ai sunetelor:
• Intensitatea, măsurată în decibeli,
• Frecvența, măsurată în hertzi.
• Urechea umană percepe sunetele cuprinse între
20 – 20000 Hz. Sub 20 Hz vorbim despre
infrasunete, iar peste 20 000Hz, despre
ultrasunete.
 FIZIOLOGIE SI FIZIOPATOLOGIE
• Urechea este un organ de simț. Se compune
din ureche externă, medie și internă. Urechea
externă captează sunetele ( vibrații aeriene)
prin pavilion și conductul auditiv extern până
la timpan. Urechea medie prin lanțul de
oscioare ( ciocan, nicovală și scăriță)
transformă aceste vibrații în vibrații de
presiune în lichidele din urechea internă
 REFLEXUL STAPEDIAN
• Trebuie amintit aici rolul reflexului stapedian (
reflexul scăriței). În cazul altor specii animale,
reflexele se activează la nivelul tuturor mușchilor
urechii interne.
• Acest fenomen este o contracție fiziologică,
reflexă a musculaturii scăriței care se produce
când stimularea auditivă este de intensitate
mare și în esență, are rol protector asupra
mecanismelor de natură mecanică, electrică,
chimică și nervoase care se produc ulterior,
datorită următoarelor trei efecte principale:
• Efect de mascare a frecvențelor grave asupra
celor acute
• Crește câmpul dinamic al auzului
• Modifică adaptarea auditivă
• La nivelul urechii interne fenomenul fizic de propagare a
oscilației se transformă în excitație nervoasă, rolul esențial
fiind deținut de celulele ciliate ale organului lui Corti.
• Urechea internă este constituită dintr-o sumă de cavități
osoase adăpostită în profunzimea stâncii osului temporal -
labirintul osos; în interiorul său se află labirintul
membranos.
• La acest nivel în endolimfă se află organul lui Corti, cu rolul
esențial de a transforma fenomenul fizic al undei sonore
propagate în flux de informație nervoasă, care ajunsă la
cortexul auditiv este prelucrată și transformată în senzație
auditivă.
 TRAUMA SONORA
• Organul lui Corti este format din structuri de tip
epitelial, esențiale fiind celulele ciliate interne, așezate
într-un singur rând și cele externe așezate pe 3-4
rânduri.
• Celulele ciliate sunt înconjurate și de alte structuri de
susținere, toate fiind adăpostite în endolimfă.
• Cercetările au demonstrat că celulele ciliate externe
sunt principalele structuri susceptibile la stimuli sonori
de intensitate mare ( cei care sunt foarte importanți în
expunerea profesională), respectiv, sunt susceptibile la
trauma sonoră.
• Leziunea de tip traumă sonoră poate fi
- temporară sau permanentă,
- reparatorie sau degenerativă,
- parțială sau totală.
• Gradele de gravitate ale leziunii sunt explicate la ora
actuală prin intervenția mecanismelor de tip stres
oxidativ.
• Radicalii liberi se produc în condiții de stimulare
sonoră prelungită și își desfășoară activitatea
binecunoscută, de distrugere a structurilor
membranare celulare, de activare a genelor care
comandă moartea celulară.
 LOCURI DE MUNCA CU EXPUNERE LA
ZGOMOT
• Industria extractivă și de prelucrare a minereurilor: operațiile de
pușcare, utilizarea perforatoarelor , transportul subteran al
minereurilor, concasarea cu diverse utilaje etc,
• Industria metalurgică: activități profesionale în zona furnalelor ,
laminoarelor, tăierea metalelor cu diverse utilaje, operațiunile din
turnătorii,
• Strâns legate de domeniul anterior industriile constructoare de
mașini, nave marine sau aerospațiale: operațiuni din turnătorii (
sablare, dezbatere, crăițuire), forjare, ștanțare, tăiere, nituire
,polizare, utilizarea diverselor tipuri de ciocane, inclusiv ciocane
pneumatice, bancuri de probe etc
• Construcțiile civile în operațiuni cu ciocanele pneumatice,
perforatoarele, utilaje de tipul buldoexcavatoarelor,
• Fabrici producătoare de materiale de construcții
( cuptoare pentru producția cimentului,
cărămizilor),
• Industria de prelucrare a lemnului : gatere, sălile
de mașini din fabrici de mobilă ( ferăstraie,
abricht-uri, mașini de rindeluit ) etc.
• Ateliere subdimensionate în care se desfășoară
activități ”mini industriale” cu utilaje de perforat,
polizat, forjat, sudat etc.
• Industria ușoară: mașini de țesut mecanice,
carde, filaturi, mașini de tălpuit , ș.a.m.d.
• Industria alimentară: îmbutelierea lichidelor,
tehnologii de fabricare a dulciurilor,
• Centrale electrice și electrotermice ( cazane,
turbine),
• Domeniul muzical ( instrumentiști suflători,
bateriști, cei care evoluează în orchestre mari
sau la instrumente electrice),
• O altă mențiune specială trebuie făcută asupra
activităților profesionale care necesită concentrare și
atenție sporită.
• De aceea pentru a se desfășura optim au nevoie de
condiții de liniște, zgomotul inerent, provenit din
modul normal de desfășurare al activității sau produs
accidental, poate impieta asupra calității muncii
depuse și poate avea și consecințe din categoria
efectelor nespecifice asupra organismului uman.
• Exemple: activități de supraveghere și control al unor
panouri și cabine de comandă din centrale nucleare,
electrice etc .
 !!!!!!!

• O altă remarcă necesară se referă la acei

lucrători care au sarcini de muncă frecvente
sau permanente în imediata vecinătate a
surselor de zgomot, măsurile de supraveghere
fiind similare cu ale celor direct expuși.
 TIPURI DE ZGOMOT

• - zgomot continuu: relativ stabil și constant în timp,

• - zgomot impulsiv: cu durată mai mică de 1 secundă,
• - zgomot fluctuant : se amplifică și apoi scade în timp,
• - zgomot intermitent: cu întreruperi pentru perioade
variate de timp,
• - zgomot de impact: zgomot unic, la intervale mari de
timp și de intensitate foarte mare,
• - zgomote mixte
 NIVEL ADMIS DE ZGOMOT
• La ora actuală limitele de expunere prevăd
85dB, ca intensitate maximă a zgomotului la
care un individ poate fi expus zilnic timp de 8
ore, dar cu monitorizare constantă ( de
regulă, anuală) și protecție auditivă
corespunzătoare.
• Neprotejate antifonic corespunzător, de la
această valoare în sus se va induce treptat o
hipoacuzie progresivă, a cărei gravitate poate
merge până la surditate.
 COMENTARII
• - varietatea individuală extrem de mare a urechii
umane, care face ca, destul de frecvent, hipoacuzia să
se instaleze foarte lent, după ani îndelungați de
expunere zilnică, chiar dacă nu există protecție cu
antifoane. Acest fenomen îngreunează foarte mult
colaborarea cu lucrătorii expuși în a-i convinge de
necesitatea purtării echipamentului de protecție,
• - hipoacuzia incipientă, neavând efecte observabile,
deranjante și imediate pentru cel afectat, el este – așa
cum aminteam și mai sus – reticent și foarte greu de
convins că purtarea echipamentului de protecție este
realmente utilă.
• Acumetria fonică - nefiind o evaluare precis
cuantificabilă nu este recomandabil să fie
folosită în mod curent, în expunerile la zgomot
profesional, are doar rol orientativ,pentru că
oferă informații utile despre auzul social al
pacientului
• Audiometria tonală, liminară: metodă eficientă de
determinare a pragului auditiv, folosind emisii de
tonuri pure de intensitate crescândă, pe frecvențe
diverse de la 125 Hz la 8000Hz.
• Aparatul cu care se face determinarea se numește
audiometru, iar buletinul de determinare se numește
audiogramă.
• Principiul de determinare al acuității auditive constă
în emiterea de tonuri pure, de intensitate crescândă,
pe gama de frecvențe de la 125Hz la 8000Hz si
înregistrarea pragului de sunet ( adică a celei mai mici
intensități ) perceput de pacient.
• Pentru corectitudinea examinării trebuie
respectate următoarele condiții:
• spațiu izolat fonic,
• permeabilitatea conductului auditiv extern si
integritatea timpanului confirmată prin
examen ORL,
• efectuarea testului după 16 ore de repaus
auditiv, inclusiv repaus nocturn
Efecte specifice, auditive ale expunerii
la zgomot
• Adaptarea auditivă apare reflex, ca și consecință
imediată a expunerii la zgomot, fiind caracterizată
prin intervenția unor mecanisme reflexe, de
protecție:
• 1. reflexul urechii medii care atenuează cu 10-20
decibeli sunetele cu intensitate mai mare de 80
dB la 4000Hz ( are nevoie de un timp de latență
de 100ms pentru a se instala și prin urmare nu
este eficient împotriva zgomotelor impulsive!!!),
• 2.Reflexe de proveniență centrală, care
diminuează sensibilitatea celulelor senzoriale.
• Oboseala auditivă înseamnă creșterea
temporară a pragului auditiv si este un
fenomen reversibil.
• Cu cât intensitatea zgomotului este mai mare
si timpul de expunere mai îndelungat cu atât
perioada de recuperare este mai mare.
 HIPOACUZIA PROFESIONALA
• Hipoacuzia profesională reprezintă pierderea
permanentă de auz, de tip neurosenzorial sau de
percepție, de 30 de decibeli la frecvența de
4000Hz, după aplicarea corecției de
presbiacuzie, simetrică, bilaterală, apărută ca
urmare a expunerii îndelungate la zgomot
profesional.
• Caracteristicile enunțate mai sus sunt ușor
decelabile pe audiograma tonală liminală,
efectuată în condiții standard. Datele pentru
corecția de presbiacuzie se iau din tabele.
 Caracteristici trauma sonora
• Hipoacuzia de tip traumă sonoră este asimptomatică,
în sensul că pacientul nu relatează niciun inconvenient,
este percepută normal chiar și vocea șoptită. Nu mai
aude sunetele înalte, de tip țiuitul țânțarului, sau cele
emise de intrumentele cu corzi ( viori etc).
• Dacă expunerea este întreruptă, trauma sonoră nu
progresează, dar nici nu regresează, ramânând ca
amprentă ( marcă) a expunerii la zgomot.
• Dacă expunerea continuă, este foarte probabil ca
deficitul auditiv să se extindă la frecvențele învecinate
și să afecteze frecvențele conversaționale, ajungându-
se la surditate profesională.
 SURDITATEA PROFESIONALA
• Surditatea profesională reprezintă pierderea
permanentă de auz de 25 de decibeli, după
aplicarea corecției de presbiacuzie, pe
frecvențele aferente zonei conversaționale: de
5000Hz, 1000Hz și 2000Hz, simetrică,
bilaterală și de percepție ( sau neuro
senzorială) apărută ca și consecință a
expunerii îndelungate la zgomot profesional.
• Din punct de vedere simptomatic, surditatea
debutează cu:
- perceperea mai dificilă a vocii șoptite, a vocilor cu
frecvență înaltă, a cuvintelor cu multe consoane,
- dar vocea normală, încă este percepută
mulțumitor.
• În condițiile continuării expunerii la zgomot, auzul
se deteriorează progresiv, vocea normală se
percepe din ce în ce mai greu, mai mult chiar
propria voce este percepută neclar.
• Ca o încercare reflexă de compensare,
pacientul începe să vorbească cu voce
exagerat de puternică și nemodulată.
• Pot interveni și simptome de acompaniament:
- clasicele acufene ( care pot afecta somnul),
- uneori vertij sau dureri auriculare.
Totuși la pierderea totală și definitivă a auzului
(cofoză), nu se ajunge decât în mod
excepțional!!!.
 EFECTE NESPECIFICE ALE
ZGOMOTULUI
• tulburări de somn( somn neodihnitor, dificultăți de
adormire, scăderea duratei somnului profund), care
antrenează in mod logic
• stări de oboseală si
• diminuarea performanțelor psihomotorii.
• tulburări vegetative: transpirații, anxietate, modificări ale
ritmului cardiac, labilitatea pulsului.
• S-au mai descris: creșterea TA, vasoconstricție periferică,
paloare; tulburări digestive( spasme ale organelor
abdominale, modificări ale secreției gastrice.
• tulburări comportamentale de tip stări de
disconfort,iritabilitate și irascibilitate, dificultăți de
concentrare.
• Diagnosticul pozitiv se stabilește pe baza
anamnezei profesionale, a obiectivizării expunerii
profesionale la zgomot peste limita admisă
(85dB) și a examenului audiometric.
• Diagnosticul diferențial se face cu alte tipuri de
deficite auditive, din care unele pot fi de etiologie
barotraume ) sau altele pot fi neprofesionale (
intoxicații medicamentoase – streptomicina,
kanamicină, tumori ale nervului acustic sau
tumori cerebrale, infecții – lues).
 TRATAMENT
• În primul rând trebuie întreruptă sau cel puțin
limitată expunerea la zgomot.
• Cu excepția traumei sonore acute care
beneficiază de tratament eficace dacă se
instituie cât mai rapid, celelalte pierderi
auditive nu au o schema terapeutică
patogenetică, ci doar tratament adjuvant cu
preparate vitaminice din grupul B, C, eventual
A.
 PROFILAXIE
• Măsuri tehnico – organizatorice
• Soluțiile tehnice sunt mai dificil de aplicat si mai
costisitoare: izolarea sursei de zgomot, înlocuirea
sau chiar eliminarea ei, utilizarea de amortizoare,
folosirea tehnicilor de zonare acustică.
• Lucrătorii expuși trebuie să fie dotați cu
echipamente individuale de protecție (dopuri,
căști antifoane). Dopurile antifoane atenuează
zgomotul cu 30dB iar căștile antifoane cu 40 –
50dB.
• Măsuri medicale
• Examinarea medicală la angajare ia in considerare
expunerile anterioare atât la zgomot profesional cât si
neprofesional, vizează depistarea contraindicațiilor pentru
expunerea la zgomot (bolii cronice ale urechii, nevroze,
psihopatii ) și stabilește starea auzului pacientului la
angajare ( prin efectuarea audiogramei de referință –
baseline ).
• Examenul medical periodic asigură supravegherea expușilor
profesional la zgomot prin examen clinic general si
audiometrie anuală. Rezultatele obținute conduc la
definitivarea aptitudinii pentru lucrătorul in mediu cu
zgomot.