Radiațiile UV, factor declanșator bine cunoscut al rozaceei, pot activa specii reactive de

oxigen, factorul 2 de creștere a fibroblastelor și factorul 2 de creștere a endoteliului vascular,

care concură la apariția manifestărilor clinice din rozacee. Anomaliile țesutului conjunctiv
al dermului evidențiate la pacienții cu rozacee pot fi cauzate de dereglările vasculare
premergătoare. Din acest motiv, exprimarea într-o măsură crescută a factorului de creștere
endotelial vascular, VEGF, poate conduce la formarea unor vase sanguine permeabile, cu
acumulare consecutivă de citokine și alți mediatori inflamatori în grosimea dermului,
deteriorând astfel matricea dermică. Expunerea la radiațiile solare poate determina
deteriorarea fibrelor conjunctive de colagen și elastină, consecința directă fiind slăbirea
suportului structural al vaselor sanguine cutanate. Existența unor vase sanguine slăbite sau cu
permeabilitate crescută va duce la extravazarea mediatorilor proinflamatori și la
chemotactismul neutrofilelor. Neutrofilele activate eliberează radicali liberi de oxigen și
diferite metaloproteinaze matrice (MMPs), care, în continuare, contribuie la degradarea
matricei dermice, perpetuând răspunsul inflamator. Mai mult decât atât, în forma severă de
rozacee s-a demonstrat reducerea eficienței sistemului de apărare antioxidant, incluzând aici
și o reducere a activității superoxid-dismutazei (SOD)
1) Cele mai recente studii au scos in evidență legătura dintre degenerescența de colagen
indusă de fotoîmbătrânirea cutanată și evoluția nefavorabilă a rozaceei subtipul
eritemato-telangiectatic (ETR), sugerand în acest fel necesitatea utilizării
tratamentelor menite să refacă reteaua dermică de colagen. Prezentul studiu a inclus 5
pacienți cu ETR forma ușoară până la moderată și 5 martori. Folosind colorația roșu
Sirius pentru vizualizarea colagenului și colorația imuno-histochimică CD31 pentru
vasele de sânge, au fost colorate fragmentele bioptice, preluate de la nivelul feței
(3mm) de la pacienții cu ETR și fragmente de tegument normal de la pacienții de
control. Pentru a facilita comparația între fragmentele bioptice prelevate de la
pacienții cu ETR și cei de control a fost folosit instrumentul ImageJ, pentru aprecierea
culorilor (un program Java de procesare a imaginilor) pentru a genera date numerice
din imaginile histologice. Analiza a arătat că pacienții cu rozacee au avut un conținut
de colagen semnificativ mai mic decât pacienții de control (16,812% ± 7,787% față de
19,603% ± 8,821%, respectiv; P = 0,030) și densitatea medie semnificativ mai mare a
capilarelor. În plus, participanții cu rozacee au avut suprafața medie a lumenului
vascular mai mare (491.710 ± 610.188 μ m2) decât pacienții de control (347.879 ±
539.642 μm2; P = .003). Aceste constatări sunt în concordanță cu rezultatele studiilor
anterioare care au demonstrat că atunci când matricea dermică se deterioarează,
fibroblaștii nu produc procolagen la fel ca înainte. În concordanță cu aceaastă analiză
a fost și un studiu anterior care a evaluat diferențele din punct de vedere histologic
între rozaceea eritemato-telangiectazică și telangiectaziile din cadrul fotoîmbătrânirii
cutanate (TP). În acest studiu, fragmentele bioptice prelevate de la nivel facial, de la
pacienții cu ETR au prezentat o vasodilatatie crescută în comparație cu martorii. În
plus, expresia metaloproteinazelor matriciale (MMP) -1, -3 și -9 a fost semnificativ
mai mare la pacienții cu ETR versus martori. Expresia MMP-3 a fost, de asemenea,
semnificativ crescută la pacienții cu ETR față de cei cu telangiectazii cauzate de
expunerea la razele ultraviolete. ETR tinde să apară mai frecvent în zonele de piele
predispuse la fotoîmbătrânire atrofică ca urmare a expunerii la ultraviolete iar unele
mecanismele implicate în procesul de fotoîmbătrânire pot fi implicate și în
fiziopatologia rozaceei, în special subtipul ETR.
S-a constatat că în rozacee, subtipul care este dominat de telangiectazii, degradarea matricei
extracelulare dermice într-un grad semnificativ poate promova formarea telangiectaziilor.
Dacă degradarea matricei dermice creează condiții favorabile pentru celulele endoteliale
pentru a face mici structuri tubulare care arată clinic ca telangiectazii, atunci o modalitate
bună de a îmbunătăți această situație este de a restabili matricea dermică degradată,
menționând și eficiența tratamentului cu retinoizi topici și laserele fracționate, poate
îmbunătăți matricea dermică a pielii fotoîmbătrânite.
2) Pentru pacienții cu rozacee care nu răspunde la tratament, neuromodulatorii, inclusiv
toxina botulinică, a demonstrat rezultate promițătoare în reducerea eritemului și, s-ar
putea și în alte manifestări ale acestei boli foarte frecvente.
Pacient la care a încercat deja oximetazolină sau brimonidină, carvedilol oral, laser
vascular, dar pacientul este încă deranjat de roșeață persistentă a feței. În ultimii 2 ani,
Julie Harper a folosit toxina botulinica pentru a trata eritemul la 5 pacienți cu rozacee
și fiecare pacient a avut rezultate mulțumitoare, spune ea, adăugând că niciunul nu a
revenit pentru tratament repetat. Deși exista si dezavantaje precum costurile sau
relaxarea neintenționată a mușchilor de expresie, adaugă ea. Harper a folosit tehnica
în picaturi mici (microdroplet), care implică doze foarte mici, de toxina botulinica,
puternic diluate, injectate intradermic în zona afectată. Mai exact, ea a folosit 50 de
unități diluate cu 2,5 ml de ser, ceea ce a demonstrat succes în studiile clinice. Până în
prezent datele arată faptul că nu doar eritemul poate fi îmbunatațit, ci și aspectul
general al pielii.. De asemenea, s-a observat că toxina botulinică poate reduce și
producția de sebum.
Mecanismul prin care toxina botulinică reduce eritemul din rozacee rămâne încă
necunoscut. Ca și în cazul efectului asupra contracției musculară, toxina botulinică
inhibă nervii care inervează vasele de sânge, ca urmare a eliberării acetilcolinei, spune
Graber. Acest neurotransmițător declanșează vasodilatație, creând roșeață sau
flushing. Totodată se știe că toxina botulinică inhibă eliberarea de mediatori
inflamatori cum ar fi substanța P și peptida legată de gena calcitoninei, care provoacă
și vasodilatație, studiu pe 12 săptămâni, care a inclus 24 de pacienți. În cazul
pacienților tratați cu onabotulinumtoxin A și rimabotulinumtoxin B (Myobloc,
Solstice Neu-rosciences), scorul pentru evaluarea eritemului a scăzut semnificativ în
săptămânile 4 și 8, iar scorul global de îmbunătățire a pielii a crescut semnificativ în
săptămânile 2, 4, și 8 versus placebo. Având un impact asupra sistemului imunitar
înnăscut sugerează că toxina botulinică ar putea ajuta, de asemenea, la reducerea
papulelor și pustulelor din rozacee. În ciuda acestui fapt onabotulinumtoxinA ca
tratament potențial pentru rozacee, nu există în prezent suficiente studii clinice.
Harper spune că eforturile de dezvoltare pot întârzia, deoarece medicamentele deja
aprobate de FDA pentru rozacee funcționează destul de bine. Medicamentele orale
sunt ușor de luat, adaugă ea, iar tehnologii precum laserele vasculare, laserele,
dispozitivele cu lumina intens pulsată sunt eficiente și sunt mai prietenoase cu
pacientul sau medicul decât neuromodulatorii. Se știe că eritemul facial afectează
calitatea vieții pacienților, astfel este nevoie de mai multe tratamente pentru
ameliorarea acestuia, ținand cont de faptul că majoritatea tratamentelor pentru rosacee
se adresează papulelor și pustulelor.