Universitatea de Medicină și Farmacie ,,Victor Babeș “

Timișoara
Facultatea de Farmacie
Program masteral: Formularea și evaluarea produsului
dermato-cosmetic

ALOPECIA. TRATAMENTUL ALOPECIILOR

NON-CICATRICIALE

Modul: Farmacologia organului cutanat

Profesor: Dr. Voicu Mirela
Masterand: Iscolnii Diana

2021

1
Introducere
Alopecia este o afecțiune dermatologică care apare în urma pierderii firelor de par de
la nivelul scalpului sau de la nivelul întregii suprafețe cutanate. În funcție de factorii
etiologici și aspectul tegumentului afectat alopecia se clasifică în cicatriciala si non-
cicatriciala. Alopeciile reversibile sau non-cicatriciale apar ca urmare a unui proces de cauză
endogenă sau exogenă, care are o acțiune temporară. Această formă de alopecie nu este
însoțită de inflamație tisulară, atrofie sau cicatrice. Din această categorie fac parte: alopecia
androgenică, alopecia difuză caștigată non-androgenetică, telogen effluvium, anagen
effluvium, alopecia areata, alopecia post traumatică, post infecțioasă, tricotilomania, alopecia
din sifilisul secundar, alopecia de tracțiune (în faza inițială). Alopeciile cicatriciale spre
deosebire de cele non-cicatriciale se caracterizează prin pierderea firelor de păr ca urmare a
distrugerii foliculilor piloși în urma unui proces patologic și înlocuirea epiteliului folicular cu
țesut conjunctiv, astfel sunt prezente semne de distrugere tisulară ca inflamația, cicatricea,
atrofia (alopecia din lichenul plano-pilar, alopecia frontală fibrozantă, alopecia din lupusul
discoid, alopecia din foliculita decalvantă, celulita disecantă, acneea cheloidă, alopecia
Brocq`s (pseudopelada), tinea capitis (forma cronică și severă). În unele cazuri, anumite
forme de alopecie non-cicatricială, într-un stadiu tardiv pot deveni ireversibile (alopecia
androgenetică, alopecia areata, alopecia de tracțiune), atunci când după mai mulți ani sau zeci
de ani de boală, se produce distrucția definitivă a foliculilor piloși.

Alopecia androgenică
Alopecia androgenică este o afecțiune ereditară, androgen-dependentă, întâlnită mai
frecvent la bărbați, dar poate fi prezentă și la femei, care apare ca și consecință a
transformării treptate a firelor de păr terminal în fire de păr vellus, care în cele din urmă se
atrofiază complet. Etiopatogenia acestei forme de alopecie include atât hormonii androgeni
cat și factorul genetic. Hiperandrogenismul care duce la apariția alopeciei androgenetice este
cauzat de mai mulți factori: creșterea conversiei proandrogenilor în androgeni, creșterea
activității enzimei 5-alfa-reductaza care are rolul de a transforma testosteronul liber în
dihidrotestosteron, aceasta fiind o formă mai activă a testosteronului la nivelul foliculilor
pilo-sebacei (implicate sunt tipul I și în mod special tipul II al acestei enzime), transportul și
fixarea crescută a dihidrotestosteronului la nivelul receptorilor androgenici, creșterea secreției
de androgeni, scăderea hormonilor estrogeni, progesteron, tratament cu androgeni. La femeile
tinere de cele mai multe ori modificările părului de la nivelul scalpului vin însoțite de acnee,
hirsutism, cicluri menstruale neregulate, sindrom metabolic.
Tratamentul alopeciei androgenetice la bărbați include tratamentul topic cu Minoxidil
5% soluție, tratament oral cu inhibitori de 5-alfa-reductaza, transplant de par. La femei a
dovedit eficiență tratamentul topic cu Minoxidil 2% sau 5%, anticoncepționale orale (pentru a
suprima producerea ovariană de androgeni), antiandrogeni (spironolactonă, ciproteron acetat,
flutamidă, cimetidină), rareori Finasterid (ineficiență la femeile post-menopauză, de
preferintă fiind Dutasterid 0,5mg/zi). O opțiune bună la femeile cu o formă severă de alopecie
androgenetică este transplantul de păr.
Minoxidil
S-a ajuns la concluzia că aplicarea de 2 ori pe zi timp de 6 luni-1 an, a cate 1ml de
Minoxidil soluție sau spumă are o eficacitate crescută în reducerea vitezei de cădere a
părului, restaurarea parului pierdut și îmbunătățirea aspectului alopeciei. La bărbați se preferă
Minoxidil topic 5%, la femei se recomandă o concentrație de 2% și doar în cazuri severe 5%.
S-a constatat că la femei acesta este tratamentul cel mai eficient, fiind și de primă linie. În

2
caz de intoleranță la tratamentul topic sau pentru a spori efectele benefice ale minoxidilului se
poate recomanda Minoxidil oral (doza variază între 0,5-5mg/zi, femei-1mg/zi, bărbați-2-
2,5mg/zi). Efecte adverse: în cazul aplicării topice se pot întâlni: uscăciune la nivelul
scalpului, dermatita de contact iritativă, dermatita alergica de contact, hipotensiune,
hipertricoza, erupție acneiformă, dureri de cap, scăderea tensiunii arteriale), la administrarea
orala se pot observa ca și efecte adverse o ușoară creștere a frecvenței cardiace, hipotensiune
ortostatică, edeme, hipertricoza. Creșterea părului pierdut datorită aplicării topice de
Minoxidil se asociază frecvent și cu căderea firelor aflate în telogen și astfel în primă fază se
poate observa o creștere paradoxală a căderii părului la 4-6 săptămâni după debutul
tratamentului. Acest fapt se rezolvă doar cu continuarea tratamentului.
Finasterid
Finasterid este un medicament inhibitor al enzimei 5-alfa-reductaza tipul II, utilizat
frecvent în tratamentul și controlul hiperplaziei benigne de prostată. Eficiența în alopecia
androgenetică a fost demonstrată în multiple studii, conform cărora finasterid oprește căderea
părului la 90% dintre pacienți, după numai 3 luni, iar regenerarea parțială a părului apare la 6
luni, la 65% dintre cei care au urmat un tratament cu Finasterid oral, 1mg/zi. Finasterid nu
are afinitate pentru receptorii androgenici astfel, nu inhibă și alte efecte ale testosteronului,
precum spermatogeneza, creșterea scrotului, a penisului. La fel ca și în cazul tratamentului cu
minoxidil, acesta nu trebuie întrerupt, pentru că va fi reluată căderea părului. Efecte adverse:
posibilele efecte adverse ale finasteridei sunt pierderea reversibilă a libidoului, reducerea
volumului de lichid ejaculat, disfuncție erectilă în 2% dintre cazuri, la fel reversibilă la
întreruperea tratamentului. Ținând cont de faptul că administrarea de finasterid 1mg/zi la
bărbații cu alopecie androgenetică poate să ducă la scăderea concentrației serice a antigenului
specific prostatic (PSA), se recomandă creșterea valorilor obținute cu 40-50% pentru a le
putea compara cu valorile fiziologice a bărbaților netratați, în scopul screening ului
cancerului de prostată. La femeile aflate în perioada fertilă, cu alopecie androgenetica se
recomandă utilizarea metodelor de contracepție din cauza riscului pe care îl poate produce
finasterida asupra fătului (feminizarea fătului de sex masculin). La femeile aflate în post-
menopauză, doza de finasterid de 1mg/zi în cele mai multe cazuri este ineficientă, iar
creșterea dozei pana la 5mg/zi ar putea agrava alopecia, motiv pentru care acest medicament
este rar folosit. O altă opțiune ar fi Dutasterida, la fel un inhibitor al 5-alfa reductazei tipul
II, care la administrarea unei doze de 0,5mg/zi reduce considerabil nivelul de DHT seric și la
nivelul scalpului comparativ cu Finasterid. În pofida acestui fapt nu se utilizează la femeile
fertile din cauza riscului teratogen.

Terapia antiandrogenică la femei (Spironolactona, Ciproteron acetat, Flutamida și

Cimetidina)
La femeile cu alopecie androgenică, care au și un nivel crescut de androgeni
suprarenalieni, toate aceste medicamente se atașează de receptorul pentru androgeni și în
acest fel blochează acțiunea dihidrotestosteronului. Spironolactona este un antagonist
aldosteronic, care prin inhibiție competitivă față de DHT, se leagă de receptorii androgenici
de la nivelul foliculilor pilo-sebacei, manifestă un efect inhibitor asupra 5-alfa-reductazei, dar
și asupra altor enzime implicate în sinteza androgenilor. Tratamentul se instituie cu o doză de
50 mg de 2x/zi, care este crescută la 100mg de 2x/zi în unele cazuri. Dintre cele mai des
întâlnite efecte adverse sunt: hiperpotasemia, riscul teratogen, cicluri menstruale neregulate,
hipotensiunea ortostatică, sincopa, mastodinia, dismenorea. Ciproteron acetatul este un
derivat de 17-hidroxiprogesteron cu o acțiune progestativă puternică. Acționează prin același

3
mecanism de inhibiție competitivă, concurând cu DHT, de asemenea scade sinteza de hormon
luteinizant și a androgenilor produși de către ovare. Acesta se utilizează sub formă de
Androcur (ciproteron acetat cp 50mg), sau ca parte a contraceptivelor orale Diane 35
(ciproteron acetat 2mg, etinilestradiol 0,035mg). Doza se poate crește de la 12,5mg pana la
100mg pe zi ca monoterapie. Flutamida este un medicament non-steroidian, cu efect
antiandrogen datorită împiedicării legării DHT de receptorii androgenici. Din cauza efectelor
adverse (hepatotoxicitate) nu se recomandă ca tratament de primă linie. Cimetidina este un
medicament care face parte din grupul de antagoniști ai receptorilor H2 și este folosit în
general pentru tratarea bolii de reflux gastro-esofagian, a gastritei, ulcerului peptic. De-a
lungul timpului a fost observat efectul antiandrogen al acestuia, cu rezultate promițătoare
(doza de 300mg de 5x/zi). Totuși acest tratament nu este considerat de primă linie și se
recomandă doar în cazuri selecționate.

Alopecia areata
Alopecia areata este o afecțiune autoimună cu specificitate de organ, mediată de
limfocitele T, care afectează atât foliculii piloși cat și unghiile. Se manifestă prin pierderea
localizată a firelor de păr pe arii circumscrise, dar și prin pierderea difuză a părului la nivelul
întregului scalp (alopecia totalis) sau la nivelul întregului corp (alopecia universalis). Această
afecțiune se asociază frecvent cu sindromul Down, tiroidita autoimună, diabet zaharat tip I,
vitiligo. Există multiple ipoteze cu privire la patogeneza alopeciei areata, factorul imunologic,
infecții virală, disfuncții endocrine, susceptibilitatea genetica (10-20% din persoanele cu
peladă au istoric familial de alopecie areata), diverse boli dermatologice, factorul psihic,
tulburări a circulației locale. Și cel mai probabil există o interacțiune a mai multor factori,
dintre care unul are un rol mai important. Dovezile în sprijinul factorului imunologic, cu
implicarea limfocitelor T autoreactive, includ observația că limfocitele Th sunt prezente în
infiltratul peladic de la bun început, iar asocierea cu alte boli autoimune susține și mai mult
acest factor etiopatogen. Leziunile de la nivelul foliculilor piloși se produc în faza anagenă,
instaurând-se o stare de anagen distrofic, astfel foliculii nu progresează in fazele următoare și
nu dezvoltă fire de păr normale. Cu toate acestea nu există o inflamație evidentă a pielii, nu
se produce distrucția folicului pilos, nu există cicatrice. Zone de alopecie net definită, cu
piele normală, orificii foliculare prezente, fire de par cu forma unui ,,semn de exclamație” ne
vorbește clar despre prezența alopeciei areata circumscrise spre deosebire de forma difuză a
acestei alopecii care este uneori dificil de diferențiat de telogen effluvium.
Obiectivele tratamentului includ în primul rând eliminarea infiltratului peladic,
corectarea factorilor generali (afecțiuni hepatice, renale, endocrine, nutriționale), suportul
psihologic. Opțiunile terapeutice în alopecia areata sunt următoarele:

4
 GLUCOCORTICOIZI
TOPIC SAU IRITANȚI TOPIC (ACID MINOXIDIL TOPIC 2%
INTRALEZIONAL AZELAIC, SAU 5%, 2x/zi timp de
(TRIAMCINOLON TAZAROTEN,ANTRALIN 6-12luni
ACETONID 3-7MG/ML) Ă

IMUNOTERAPIE TOPICĂ GLUCOCORTICOIZI

(DIFENCIPRONĂ, SISTEMICI (PULS
DINITROCLORBENZEN, TERAPIA RAPID PUVA ORAL
DIBUTILESTER DE ACID PROGRESIVĂ SAU
SQUARIC) CRONICĂ)

INHIBITORII KINAZELOR
CICLOSPORINĂ DIN FAMILIA JAK
SISTEMIC (TOFACITINIB,
RUXOLITINIB)

Glucocorticoizii folosiți topic reprezintă prima linie de tratament (0,05% clobetazol cremă cu
ocluzie: 2,5gr cremă cu pansament ocluziv, zilnic, timp de 6-8h pe parcursul a 8-10luni) care
de multe ori pot avea un rezultat inferior injectării intralezionale care reprezintă tratamentul
preferat pentru alopecia areata cu leziuni mici de la nivelul scalpului, barbă sau sprâncene).
Se efectuează o injecție la interval de o luna sau două luni și se renunță la tratament dacă nu
se observă creșterea părului după 6 luni.
Glucocorticoizii sistemic sunt eficienți dar la fel ca și în cazul tratamentului cu Ciclosporină
alopecia poate să reapară după întreruperea tratamentului.
Dermatita de contact alergică, adenopatia, produsă de difencipronă, dinitroclorbenzen,
dibutilester de acid squaric și disconfortul creat dar și durata tratamentului (pană la 1 an și 6
luni) reprezintă un impediment în alegerea acestui tratament.
Terapia PUVA sistemic se consideră a fi cea mai eficientă, cu rezultate favorabile în 74%
din cazuri.
Alegerea opțiunii terapeutice în funcție de vârstă:
 <10ani (corticosteroizi topic, ca de ex: Mometazonă +/- Minoxidil 5% topic)
 >10ani, <50% scalp afectat (corticosteroizi topic +/- intralesional +/- Minoxidil topic
5%. Dacă se observă un răspuns pozitiv se continuă tratamentul, dacă nu, se
înlocuiește cu imunoterapie topic)
>10 ani, >50% scalp afectat (imunoterapie topică, Jak inhibitori +/- corticoizi
intralezional)
Diagnosticul și tratamentul de succes al alopeciei areata implică uneori o abordare
interdisciplinară, multifocală, provoacă adesea un impact psihologic semnificativ și necesită
multă răbdare din partea pacientului.

Efluviu telogen
5
 Efluviu telogen este o afecțiune care se manifestă prin căderea excesivă și temporară a
firelor de păr aflate în telogen, ca răspuns a unor modificări metabolice, factori endocrini,
stres psiho-emoțional, medicamente, dermatită seboreică sau idiopatic. Toate aceste condiții
pot să ducă la accelerarea trecerii firelor de par da la faza anagenă la faza de repaus sau faza
telogen, astfel provocând rărirea difuză a părului de pe scalp. Efluviu telogen apare la
aproximativ 3 luni după evenimentul sau factorul care a declanșat această condiție, din cauza
faptului că firul de păr are nevoie de timp ca să progreseze la faza telogenă și să fie eliminat.
Dacă cauza este înstrăinată, efluviu telogen dispare în următoarele luni. Diagnosticul poate fi
stabilit cu ajutorul testului smulgerii parului (fire smulse puțin în faza anagen).
Nu este necesar tratament în acest caz, de obicei înlăturarea cauzei oprește căderea
accelerată a părului.

Efluviu anagen
Afecțiune difuză ce presupune perturbarea ciclului anagen al foliculului pilos, cu
apariția distrofiei foliculului pilos și în acest fel producând-se ruperea firului de păr și
eliminarea acestuia fără rădăcină. Apare ca urmare a afectării activității mitotice și
metabolice a foliculilor piloși, în urma chimioterapiei sau radioterapiei ca de exemplu, și
chiar dacă este o alopecie reversibilă, în unele cazuri celulele stem ale foliculilor piloși sunt
distruse.
Nu există măsuri profilactice sau de tratament în această afecțiune, iar părul crește
după eliminarea cauzei.

Bibliografie

6
ADINA OPREA*, R. G. (2016). Actualități în etiopatogenia și tratamentul alopeciei androgenetice.
Revista SRD, 130.

Jean L. Bolognia, J. V. (2018). Fourth Edition Dermatology (Vol. 1). China: Elsevier.

Martin Rocken, M. S. (2012). Color Atlas of Dermatology. Stuttgart: Thieme.

Pașcu, E. I. (2016, ianuarie). Hirsutismul: pilozitatea excesivă la femei. Revista Galenus.

Pătrașcu, V. (2006). Boli dermatologice și boli sexual transmisibile. Diagnostic și tratament. Craiova:
Sitech.