Principii de chimie fizică

aplicate în tehnologia
farmaceutică cosmetică

Conf. Univ. Dr. Ionuț-Valentin LEDEȚI

 Premise
 Produsele de uz dermato-
cosmetic sunt compuse
dintr-un număr mare de
ingrediente, cu diverse
proprietăți fizico-chimice
 În procesul de formulare,
ingredientele își pierd
identitatea intrinsecă
 Formularea este mai mult
decât o simplă amestecare a
ingredientelor; echilibru între
toate ingredientele, într-o
singură entitate fizică
 Conținutul cursului
 Hidrofilicitate/ Lipofilicitate, hidrofobicitate
 Acizi – baze; noţiunea pH
 Fenomene superficiale şi adsorbţia
 Agenţi tensioactivi
 Starea coloidală

 Cercetarea ştiinţifică
 Redactarea ştiinţifică
 Bibliografie
 Peter Atkins, Julio de Paula, Atkin’s Physical Chemistry,
8th Edition, Oxford University press, 2006
 Walter John Moore, Physical Chemistry, 5th Edition,
Prentice Hall, 2005
 Anatol Malijevski, Physical Chemistry in Brief, 1st Edition,
2005, www.e-booksdirectory.com
 Wolfgang Schartl, Basic Physical-Chemistry, ed.
Bookboon, 2014
 Terence Cosgrove, Colloid Science, Principles, methods
and applications, 2nd Edition, J. Wiley & Sons ltd., 2010
 Duncan J. Shaw, Introduction to Colloide & Surface
Chemistry, 4th edition, Elsevier, 2003
 Paul C. Hiemenz, Raj Rajagopalan, Principles of Colloid
and Surface Chemistry, 3rd edition, 2012
 Bibliografie
 Peter A. Kralchevsky, Krassimir D. Danov, and Nikolai D. Denkov,
Chemical Physics of Colloid Systems and Interfaces, in Handbook of
surface and colloid chemistry / ed. by K.S.Birdi. - 3rd ed. - Boca Raton;
London: CRC Press, 2009
 Amparo Salvator, Albert Chisvert, Analysis of Cosmetic Products, First
Edition, Elsevier, 2007
 Tadros T. F., Applied surfactants. Principles and Applications, Wiley-Vch
Verlag, 2002
 Connors, K. E., Thermodynamics of Pharmaceutical Systems, Wiley-
Interscience, Hoboken, 2002.
 Kim C.-J., Advanced Pharmaceuticals: Physicochemical principles, CRC
Press, Boca Raton, 2004.
 Georgeta Maria Simu, Ludovic Kurunczi, Chimie Physique: Notes de
cours. Tome premier: Thermodynamique et structure de la matière, Ed.
Victor Babeş, Timişoara, 2014
 Georgeta Maria Simu, Ludovic Kurunczi, Ionuţ Valentin Ledeţi, Chimie
Physique: Notes de cours. Tome second: Spectroscopie, cinétique et
colloïdes, Ed. Victor Babeş, Timişoara, 2014
 Cristina A. Dehelean, Corina Danciu, Georgeta M. Simu, Codruţa M.
Şoica, Elemente de metodologia cercetării ştiinţifice, Ed. Victor Babeş
Timişoara, 2013
 EVALUARE
 Alegeți o noțiune, parte, mărime, din modulul: Principii de
chimie fizică aplicate în tehnologia farmaceutică cosmetică

 Căutați 2-4 articole pe internet care:

(a) se referă la acea noțiune;
(b) au legatură cu tematica programului masteral.

 Scrieți un eseu (1-2 pagini) care să conțină:

(a) motivația pentru care ați ales noțiunea;
(b) motivația pentru care ați ales tocmai cele 4 articole;
(c) în ce mod tratează articolele noțiunea;
(d) în ce măsură conținutul articolelor se încadrează în
tematica masteratului;
(d) care este părerea voastră personală despre articole;
(e) atașați articolele consultate.
 Hidrofilicitate/ Lipofilicitate,
hidrofobicitate
 Polar - nepolar
 Interacţiuni intermoleculare şi
consecinţe
 Comportarea moleculelor amfifile
 Echilibre de partiţie
 Polar - nepolar
 În formarea legăturii chimice între atomi
 caracterizarea globală (printr-o singură
mărime), a tendinţei atomilor de a dobândi sau
de a pierde un electron este exprimată prin
electronegativitate
 cu cât electronegativitatea este mai mare, cu
atât elementul tinde să-şi conserve electronii şi,
eventual, să capteze alţii
 există mai multe scale de electronegativitate,
de exemplu cele propuse de Mulliken şi
Pauling, dar ele sunt echivalente
 Polar - nepolar
 Variaţia electronegativităţii la elemente
 în sistemul periodic
 creşte în perioadă de la stânga
la dreapta
 creşte în grupă de jos în sus
 în moleculele organice sunt
importante legăturile formate de
elementele din dreapta sus a
sistemului
 electronegativitatea este importantă în:
 competiţia pentru a atrage electronii între atomi legaţi
 legături chimice se pot forma între atomi cu
 electronegativităţi foarte diferite:
H–F C–F C–O C – Cl
 electronegativităţi asemănătoare:
C–H C–C N=N
 Polar - nepolar
 consecinţe:
 datorită diferenţei de electronegativitate dintre atomi,
electronii de legătură sunt “atraşi” mai puternic de unul
dintre ei, şi anume de cel mai electronegativ
 de exemplu în molecula HF:
F mai electronegativ
atrage mai puternic e- de
moment dipol legătură
de legătură exces de sarcină negativă
H F
şi H mai puţin electronegativ
H F
molecular atrage mai slab e- de
(μHF = 1,91 D) legătură
exces de sarcină pozitivă

 apare prin urmare o separare de sarcină

 se spune că legătura se polarizează, adică apare un dipol
electric, sau moment de dipol
 momentul de dipol este o mărime vectorială
 Polar - nepolar
 polarizarea legăturii
 se întâmplă similar la celelalte legături formate între
atomi cu diferenţă mare de electronegativitate
C–F C–O C – Cl
 aceste legături din moleculele organice sunt polare

 înschimb în legăturile formate între atomi cu

electronegativitate egală sau puţin diferită
 fenomenul de polarizare este foarte slab sau nu apare
 de exemplu:

 legătura F – F din molecula de F2 nu are nici un motiv să se

polarizeze, electronegativităţile fiind egale pentru cei doi atomi
 în legăturile
C–H C–C N=N
 diferenţele de electronegativităţi sunt foarte mici, sau
neglijabile, deci fenomenul de polarizare este foarte slab
 aceste legături din moleculele organice sunt nepolare
 Polar - nepolar
 la molecule poliatomice
 (a) dipolii de legătură se însumează vectorial, fie
rezultând un moment molecular diferit de zero: H2O
moment dipol
molecular,
exces de sarcină
μel = 1,85 D
O negativă
obţinut ca sumă
O
vectorială a H H
H H exces de sarcină
momentelor dipol pozitivă
de legătură,
μOH = 1,51 D ~105°

 molecula posedă moment de dipol electric molecular

permanent, μel = 1,85 D
 se poate spune că molecula este polară
 Polar - nepolar
 la molecule poliatomice
 (b) dipolii de legătură se însumează vectorial, dând o
rezultantă nulă de moment molecular: CF4
moment dipol moleculă
molecular nul: tetraedrică F exces de sarcină
suma vectorială pozitivă
a dipolilor de C
legătură este zero F
F exces de sarcină
F negativă
moment dipol
de legătură

 molecula nu posedă un moment de dipol electric

molecular permanent, μel = 0
 se spune că molecula este nepolară
 la molecule poliatomice
Polar - nepolar
 într-o moleculă organică pot exista:
 legături nepolare (C – H, C – C, C = C, etc) şi

 legături polare (C – O, C = O, C = N, O – H, N – H, C – F, etc)

 dacă legăturile nepolare şi cele polare apar grupate în

fragmente diferite ale moleculei, se poate spune că
molecula posedă zone nepolare şi zone polare
 un exemplu tipic: acizii graşi organici şi derivaţii

CH3(CH2)16COOH
acidul
stearic cap
polar

posedă
coadă nepolară
 se spune că molecula este amfifilă sau amfipatică
 Interacţiuni intermoleculare
 Între moleculele despre care s-a vorbit:
 pot apărea interacţiuni care determină de fapt
proprietăţile substanţei analizate
 moleculele care posedă moment de dipol electric
permanent (μ) creează în jur un câmp electric
HO NH2
dopamina câmpul electric
HO
are μ permanent creat de dopamină

 acestcâmp electric influenţează

moleculele vecine
 orientează un dipol vecin
 produce un dipol indus (μind) chiar în pozitiv, neutru, negativ
moleculele vecine nepolare
 dipolul indus este o polarizare (separare de sarcini)
temporară, care există doar atât timp cât există câmpul
electric care îl creează
Interacţiuni intermoleculare
 Tipuri de interacţiuni intermoleculare
 forţele van der Waals
CH3OH CHCl3
 interacţiuni electrostatice dintre doi dipoli (Keesom)
 se orientează reciproc datorită sarcinilor opuse
+- pentru starea lichidă, sub influenţa agitaţiei termice
+- +- ; dipolii sunt orientaţi în jurul acestor poziţii
-+
(CH3)2C=O
 interacţiunea între un dipol permanent
şi un dipol indus (Debye)
 se exercită o forţă de atracţie între cei doi C6H14
dipoli μ şi μind
 forţele de dispersie (London)
 în molecule nepolare mişcarea electronilor C8H18
poate crea un dipol electric temporar
 astfel molecule nepolare se atrag între ele
C6H14
când ajung aproape
 Interacţiuni intermoleculare
 forţele van der Waals (continuare)
 ponderea interacţiunilor enumerate este dată de
natura moleculei
μ (D) μ-μ μ - μind Dispers. Total
Exemple de energii de
H2O 1,85 36,32 1,92 8,99 47,23
interacţiune van der
Waals (KJ/mol) HCl 1,03 3,30 1,00 16,80 21,10
HJ 0,38 0,02 0,11 25,83 25,96
Ar 0 0 0 8,50 8,50

 dacă moleculele se apropie foarte mult, repulsiile nucleare şi

electronice devin dominante
 potenţialul de interacţiune U se descrie cu o ecuaţie de tip

A B Potenţialul Lennard - Jones

U (R )   6  12
R R
Interacţiuni intermoleculare
 legătura de hidrogen
 cea mai importantă interacţiune de “orientare” între
molecule în natură HOH
 condiţii de apariţie
 o legătură între un atom foarte electronegativ CH3OH
(“donorul” D) şi H
 astfel legătura D – H este polarizată: H este capătul
pozitiv al dipolului
 prezenţa în apropiere a unui atom electronegativ cu perechi
de electroni liberi (“acceptorul” A)
 proprietăţi: D – H ··· :A
 distanţe D ··· A în domeniul 2,7 – 3,1 Å
 unghiul DHA în domeniul 160 ± 20º

 H donori tipici: -OH, -NH2, -COOH, -C(=O)NH2, ...

 H acceptori tipici: O în alcooli, eteri, sisteme C=O,
atomi de N în amine şi N-heterocicli, ...
 este cea mai puternică interacţiune intermoleculară
Interacţiuni intermoleculare
 legătura de hidrogen acid salicilic
 exemple leg. H intramoleculare
apa leg. H intermoleculare

 prin legături de hidrogen se pot forma asociaţii de

multe molecule
 un exemplu: apa fiecare moleculă poate acţiona
apa lichidă: multe molecule sunt ca donor sau ca acceptor
conectate prin leg. H, apa solidă:
dar ele sunt în fluctuaţie moleculele sunt fixate
continuă, locul mole- de leg. de H într-o reţea
culelor interschimbându- hexagonală, aranjată
se şi formându-se şi des- mai afânat decât în
facându-se agregate stare lichidă
distanţa medie între moleculele de apă este mai mare în stare solidă, decât în lichid:
anomalia apei – volumul molar solid > volum molar lichid
Interacţiuni intermoleculare
 legătura de hidrogen
 apa posedă şi un moment dipolar electric apreciabil,
formează şi legături de hidrogen, care şi ele sunt polare
 se poate spune că apa reprezintă un mediu polar

 dacă în acest mediu se introduce o moleculă nepolară, de

exemplu metanul (moleculă tetraedrică, având doar
legături C – H), tendinţa de a forma legături de hidrogen a
apei va produce în jurul metanului o structură
asemănătoare cu o cuşcă, numită “structură clatrat”
 structura clatrat măreşte considerabil metan
gradul de ordine al apei lichide, deci
micşorează entropia sistemului
 entropia sistemului se micşorează cu
structură
atât mai mult cu cât aria suprafeţei de clatrat
contact între molecula nepolară şi
mediul apos polar este mai mare
 Interacţiuni intermoleculare
 interacţiunea hidrofobă
 este tendinţa de “asociere” a anumitor grupări sau
molecule nepolare într-un mediu apos
 termodinamic este determinată de mărirea entropiei apei
ce se eliberează din structura clatrat cu ocazia “asocierii”,
asigurând desfăşurarea spontană a procesului
 porţiunile nepolare ce intră în contact reciproc din cele două
molecule nu mai trebuie să fie “acoperite” în cuşca clatrat
 observaţie din termodinamică
 “eliberarea” unor molecule de apă din clatrat asigură “disiparea”
energiei (mărirea dezordinii în sistem) mărind entropia S a
sistemului: Sdupă “asociere” molecule nepolare – Sînainte = ΔSsistem > 0
 micşorarea entalpiei libere, ΔH - T·ΔS = ΔG < 0 asigură
desfăşurarea în mod spontan a unui proces termodinamic
 variaţia entalpiei ΔH < 0 (la asocierea moleculelor scade energia
sistemului), -T·ΔS < 0, deci ΔG < 0 şi procesul este spontan
Interacţiuni intermoleculare
 interacţiunea hidrofobă
 dacă două molecule se apropie cu suprafeţele
nepolare, se vor asocia “contactând” aceste
suprafeţe şi “eliberând” moleculele de apă dintr-o
parte a clatratului

nepolar
apă gazoasă

apă lichid
fază

hidratare hidrofobă efect hidrofob

sau sau
formare de clatrat interacţiune hidrofobă
Interacţiuni intermoleculare
 interacţiunea ion – dipol
 o interacţiune în esenţă electrostatică
 “controlează” dizolvarea în apă a solidelor ionice
 şocurile exercitate de moleculele de apă (momente de dipol
permanente) “smulg” ionii din cristal
 ionii sunt imediat înconjuraţi de un strat de molecule de apă
care îşi orientează polul de semn contrar spre ion

Ion - dipol
 fenomenul se numeşte hidratare (solvatare)

 forţa motrice: interacţiunea ion dipol

Importanţa forţelor intermoleculare
 îndeterminarea proprietăţilor lichidelor pure
(solvenţilor)
 solvenţi folosiţi în domeniul farmaceutic (exemple)
molecule posedând
- momente dipolare lichid
mari (solvent)
apa - formând legături polar
de hidrogen puternice
şi multe

molecule posedând
- momente dipolare lichid
acetonă apreciabile
(solvent)
(CH3)2O - nu pot forma legături
de hidrogen între ele semipolar
(nu există donor)
 Importanţa forţelor intermoleculare
 îndeterminarea proprietăţilor lichidelor pure
(solvenţilor)
 solvenţi folosiţi în domeniul farmaceutic (exemple)

esteri ai glicerinei cu acizi

graşi nesaturaţi (conţinând molecule având
duble legături în catenă) - momente dipolare lichid
foarte mici sau nule (solvent)
- fiind predispuse la nepolar
ulei se mai numesc şi interacţiuni hidrofobe
vegetal trigliceride

glicerină catene de acizi graşi nesaturaţi

 Importanţa forţelor intermoleculare
 separarea lichidelor nemiscibile
 în multe situaţii când lichidele nepolare s-ar dori să fie
amestecate cu cele polare se produce de fapt
separarea lor spontană
 fenomenul se numeşte de multe ori efectul picăturii de ulei
 când un amestec de apă şi ulei se agită viguros se
formează o mulţime de picături mici de ulei
10x1 ml  acestea însă fuzionează repede formând
ulei aria totală
a suprafeţei
48 cm23
picături mai mari – cele două faze se
separă Prin urmare
clatrat
uleiul şi apa
 o picătură mai mare are o arie a supra-
sunt nemiscibile
separare feţei mai mică pentru acelaşi volum
spontană
 formarea ei deci reduce aria suprafeţei 2 faze:

1x10 ml de contact dintre apă şi ulei şi în conse- ulei

aria totală
a suprafeţei cinţă proporţia formării de clatrat apă
22 cm23
 prin urmare ΔS > 0 ► ΔG < 0 ► spontan
Importanţa forţelor intermoleculare
 alte tipuri de perechi de lichide (solvenţi): apă + ?
 lichide total miscibile, de exemplu etanol – apă
 ambele au moment dipol mare şi alcoolul poate forma
legături de hidrogen cu apa
 avem o singură fază Fenol - apă
 sisteme parţial miscibile Tc 1 fază

 funcţie de condiţii putem avea o sin-

2 fază
gură fază sau două
 se poate construi diagrama de faze

funcţie de temperatură şi concentraţie

 sub o anumită temperatură (Tc) siste-

mul se separă pentru compoziţii din

interiorul curbei în două faze
 pentru o compoziţie în care s-a intro-

dus 44,5% (q) fenol la 25°C % fenol (masă / masă)

 o fază conţine 8% fenol (92 % apă) (p)

 cealaltă fază conţine 71% fenol (29% apă) (r)
Importanţa forţelor intermoleculare
 introducerea moleculelor amfifile (amfipate) în apă
 cap polar – coadă nepolară
 ca şi în cazul efectului picăturii de ulei, aceste molecule tind să
se aranjeze într-un mod în care se minimizează aria suprafeţei
de contact dintre regiunile nepolare şi moleculele de apă
 la suprafaţa apei: Aer Film superficial
 se formează de obicei filme Apă
monostrat în care capul po- Micelă
lar se orientează spre apă
 in interior depinzând de concen- Veziculă
traţie se formează
Structură
 micele Membrană
clatrat
dublu strat
 vezicule
 membrane dublu strat
 în toate aceste situaţii capul polar

este orientat spre mediul polar (apa)

Importanţa forţelor intermoleculare
 introducerea moleculelor amfifile (amfipate) în apă
 multe membrane biologice sunt “asamblate” în
concordanţă cu acest principiu
 moleculele amfifile sunt fosfolipidele, colesterolul, glicolipidele
 veziculele servesc ca substanţe de transport între
celule, în sânge, dar şi în diferite preparate
farmaceutice
 micelele pot preveni de exemplu separarea uleiului de
apă:
 la adăugarea în “amestecul” ulei apă a substanţei amfipate
(amfifile) se pot forma micele
 în interiorul acestora se află de exemplu uleiul
 la suprafaţa picăturii mici de ulei se află stratul de molecule
amfifile
 micelele sunt dispersate în apă
 acestea sunt emulsiile
Importanţa forţelor intermoleculare
 solubilitatea
 cele constatate până acum conduc la următoarele
concluzii:
 formează amestecuri omogene, adică o singură fază,
substanţele ale căror moleculă seamănă între ele ca
proprietăţi de
 polaritate (polar / nonpolar)
 tipuri de interacţiuni intermoleculare dominante
 în cazul “amestecării” unor componente cu caracter foarte
diferit (polaritate, interacţiuni) ne putem aştepta la apariţia
separării unor faze
 solubilitatea se poate concepe ca un echilibru (pentru
condiţii de presiune şi temperatură constante) de
genul (solut = componenta care se dizolvă în solvent)
solut pur solut în soluţie
 cu cât echilibrul este mai deplasat spre dreapta,
solubilitatea este mai mare
Importanţa forţelor intermoleculare
 Solubilitatea
 Concluzii:
 solubilitatea depinde de natura solvatului şi a solventului
 echilibrul va fi deplasat spre dreapta în acele situaţii în care
solventul şi solutul seamănă între ele în proprietăţi ca
polaritate, tipuri de interacţiuni intermoleculare
 în cazurile în care aceste proprietăţi diferă dramatic pentru
solvent şi solut solubilitatea va fi extrem de mică, neglijabilă
(solut insolubil în solventul dat)
 situaţiile intermediare între cele de sus vor prezenta diverse
solubilităţi intermediare
 solubilitatea depinde de temperatură
 în general, dar nu întotdeauna solubilitatea creşte cu
temperatura (nu şi pentru gaze)
 vezi şi exemplul fenol – apă şi existenţa temperaturii
critice de separare
 o situaţie care merită remarcată este cea a contactării
a două lichide nemiscibile şi studiul solubilizării unor
substanţe în acest amestec - partiţia
 Echilibrul de partiţie
 Ce este partiţia:
 repartiţia
unei substanţe (A) între două faze α şi β
nemiscibile (în general lichide)
ulei Faza α
n-octanol Compusul A mediu nepolar
hexan
Faza β
apă Compusul A
mediu polar

 la început va exista A numai în faza în care s-a introdus iniţial,

dar apoi se stabileşte un echilibru de partiţie (numărul
moleculelor de A ce trec din α în β egalează numărul celora ce
trec din β în α)
 de exemplu n-octanolul, un solvent cu proprietăţi asemănătoare
cu lipidele din membrane biologice, este nemiscibil cu apa
 Echilibrul de partiţie
 Studiul echilibrului
 pentru temperatură constantă se regăseşte
c e2 ()
(K )  e  const  P 
c 2 ( )
 laechilibru şi la temperatură constantă raportul numeric al
concentraţiilor unei substanţe în doi solvenţi nemiscibili este
constant
 raportul este numit coeficient de partiţie Pβα

 este
deosebit de importantă partiţia substanţelor în
octanol/apă sau în ulei/apă
 Echilibrul de partiţie
 interpretarea particulară a partiţiei
 octanol – apă
c e2 (oct )
PAoct / apa  e 1  c e2 (oct )  c e2 (apa ) Substanţa A este nepolară,
c 2 (apa ) traversează uşor membrana

0
oct / apa biologică: este lipofilă sau
log P A hidrofobă

c e2 (oct )
PAoct / apa  e 1  c e2 (oct )  c e2 (apa ) Substanţa A este polară,
c 2 (apa ) traversează greu membrana
biologică: este lipofobă sau
log P oct / apa
A
0 hidrofilă

 exemple
logP logP
Metanol -0,74 Benzen 2,13
Etanol -0,32 Fenol 1,46
Propanol 0,34 Naftalina 3,37
Acid acetic -0,24 Aspirina 1,21
 Echilibrul de partiţie
 Concluzie:

 mărimea logPoct/apă este folosită ca o măsură a

uşurinţei cu care trece un medicament peste o
barieră lipoproteică (membrană biologică)

 s-a măsurat logPoct/apă pentru multe medicamente

 Lipofilicitate / hidrofobicitate
 Definiţii IUPAC
 hidrofobicitate
 asocierea grupelor nepolare sau a moleculelor
nepolare într-un mediu apos
 apare ca urmare a tendinţei apei de a exclude moleculele
nepolare (eliberarea apei din clatraţi)
 Lipofilicitatea
 reprezintă afinitatea unei molecule pentru un mediu
lipofilic (nepolar)
 se măsoară de obicei prin comportarea distribuţiei moleculei
într-un sistem bifazic lichid - lichid

 În limbajul obişnuit cei doi termeni se

consideră sinonimi
Acizi – baze; noţiunea pH
Produsul ionic al apei

Acizi - baze

Tăria acizilor şi bazelor

pH-ul

Soluţii tampon
 Produsul ionic al apei
 Ce înseamnă o constantă de echilibru K,
 pentru o reacţie oarecare
1
ν r1react1  ν r 2 react 2  ... ν p1prod1  ν p 2 prod 2  ...
2
react, r = reactant prod, p = produs ν = coeficient

 constanta de echilibru K a reacţiei

 p1 p 2 a : activitate
(a p1 )  (a p 2 )  ...
K
(a r1 ) r1  (a r 2 ) r 2  ...
K depinde doar de temperatură
Produsul ionic al apei
 p1 p 2
(a p1 )  (a p 2 )  ...
K
(a r1 ) r1  (a r 2 ) r 2  ...
 activitatea este o concentraţie corectată
γ este coeficientul de activitate, adică
a    conc
factorul de corecţie al concentraţiei
 pentru soluţii diluate γ  1 şi activitatea se poate
înlocui cu concentraţia (a  conc)
 atunci constanta de echilibru devine
 
conc sunt concentraţii de
(conc p1 ) p1  (conc p2 ) p2  ...
K echilibru şi dacă se folosesc
(conc r1 )  r1  (conc r2 )  r2  ...
concentraţii molare se notează
 dacă K >> 1 atunci ci
 numărătorul lui K este mult mai mare decât numitorul

 ►concentraţia prod este mai mare decât a react

Produsul ionic al apei
 Dacă
 concentraţia prod este mai mare decât a react
 se poate spune că reacţia este deplasată spre
formarea produşilor
ν r1react1  ν r 2 react 2  ... ν p1prod1  ν p 2 prod 2  ...

 “Cel mai important” echilibru în apă pură este

 “reacţia” de disociere a apei
1
H2O + H2O H3O+(aq) + HO-(aq)
2

 constanta de echilibru la 25 °C în sensul 1 este

determinată şi are valoarea
c H O  c HO 
K 3
 3,24 10 18
c H 2O  c H 2O
 Produsul ionic
c
al
c
apei
H 3O  HO 
K  3,24 10 18
c H 2O  c H 2O
 valoarea arată că “reacţia” este deplasată total spre stânga
 “reacţia” practic nu are loc (concentraţie de ioni este
neglijabil de mică)
 rezultă: “concentraţia” apei nedisociate este practic
constantă, deci se poate scrie
K  c H 2O  c H 2O  c H O  c HO   const
3

 cH2O în concentraţie molară (moli/l): 1 litru de apă

(aproximativ 1000 g) conţin 1000/18 = 55,556 moli H2O
K  c H 2O  c H 2O  c H O   c HO   3,24 10 18  55,556  55,556  1 10 14 mol 2  l 2
3

 această constantă se numeşte produsul ionic al apei, notat

Kw şi este considerată constanta de echilibru de disociere a
apei
Kw = 1·10-14 mol2·l-2 la 25°C
Produsul ionic al apei
Kw = 1·10-14 mol2·l-2 la 25°C
 în consecinţă
K w  c H O   c HO   1 10 14  (1 10 7 ) 2 la 25°C
3

 măsurătorile au arătat că pentru apa pură (la 25°C)

concentraţiile H3O+ şi HO– sunt într-adevăr egale şi
foarte mici 1·10-7 mol/l
 Kw depinde doar de temperatură (exponenţial)
pe grafic se regăseşte valoarea
pentru 25°C

Kw·1014 (mol2·l-2)
Kw înseamnă de fapt
concentraţie constantă şi
extrem de mică de H3O+ (şi HO-)
la temperaturi normale
c H O  c HO   K w  10 7
3
temp (°C)
la 25°C
 Acizi - baze
 Revenind la constanta de echilibru K
1
BH + H2O B:- + H3O+
2
1
HCl + H2O Cl:- + H3O+
2
1
RCOOH + H2O RCOO:- + H3O+
2
 dacă pentru aceste reacţii K >> 1 înseamnă că
echilibrul este semnificativ deplasat spre dreapta
 înseamnă că substanţele reactant (BH, HCl, RCOOH)
au tendinţa de a ceda un proton H+ care se leagă
imediat de molecula de apă H2O din soluţia apoasă
unde au fost introduse substanţele, formând ionul de
hidroniu H3O+
 aceste substanţe sunt acizi
Acizi - baze
 Definiţie acizi – baze
 un acid este o specie chimică, ion sau moleculă,
care este capabilă să furnizeze, să cedeze un
ion H+, (adică proton)
 o bază este o specie chimică, ion sau moleculă,
care este capabilă să accepte, să fixeze un ion
H+ (proton)
 reacţii exemplu pentru bază

B: + H2O BH+ + HO-

H3N: + H2O NH4+ + HO-

RNH2 + H2O RNH3+ + HO-

Acizi - baze
 Conform definiţiilor:
acid1 formă deprotonată acid1 + H+
bază2 + H+ formă protonată bază2
 examinând “reacţiile” ele s-ar putea scrie
acid1 bază1 + H+ echilibru deplasat spre dreapta
acid2 bază2 + H+ echilibru deplasat spre stânga
 s-ar putea reuni ecuaţiile reacţiilor, spunând pentru
acid că echilibrul este deplasat spre dreapta, iar
pentru bază echilibrul este deplasat spre stânga
acid bază + H+
 astfel se poate spune că există pentru fiecare
substanţă acido-bazică un cuplu acid – bază conjuga-
tă, adică cuplu formă protonată – formă deprotonată
 pentru un acid echilibrul este deplasat spre forma
deprotonată, pentru bază spre forma protonată
 Tăria acizilor şi bazelor
 Tăria unui acid sau a unei baze
 exprimă tendinţa acidului de a ceda protonul
 exprimă tendinţa bazei de a lega protonul

 Într-un cuplu acido - bazic

 dacă un acid este tare, baza sa conjugată este slabă
 dacă un acid este slab, baza sa conjugată este tare

 Cum s-ar putea exprima tăria acidului ?

 în mediul apos
1
BH + H2O 2 B:- + H3O+
 şi avem de fapt două cupluri
1 - + H+ 1
BH B: H2 O + H+ H3O+
2 2
BH / B:- H3O+ / H2O
Tăria acizilor şi bazelor a B  a H O 
1
BH + H2O B:- + H3O+ K BH
 3

2 a BH  a H 2O
 constanta de echilibru a reacţiei s-ar putea scrie

 dacă apa este în mare exces molar faţă de acid (soluţia

este diluată, BH sub 1 mol/l [pentru HCl cHCl = 1 mol/l,
xH2O = 0,982]) se poate aproxima aH2O  xH2O  1, iar
celelalte activităţi se pot înlocui cu concentraţii molare
c B  c H O 
K 
BH 3

c BH
 dacă se consideră baza H2O a cuplului H3O+/H2O ca
“referinţă” şi BH reprezintă diferiţi acizi, valoarea K (Ka)
devine o măsură cantitativă a tăriei acizilor BH
c B  c H O 
Ka 
BH 3
Ka se numeşte constanta de aciditate în apă
c BH
 cu cât Ka ( c ) este mai mare cu atât acidul este mai
H 3O 
tare, adică are tendinţă mai mare de a ceda protonul
Tăria acizilor şi bazelor
 în
mod similar se poate defini şi constanta
de bazicitate, Kb, dar nu se foloseşte
deoarece se poate demonstra că
K a  K b  c H O   c HO   10 14  K w
3

 estesuficient prin urmare să se

definească Ka

 acizi tari
 acizi slabi
 Tăria acizilor şi bazelor
 Despre Ka
 variază în funcţie de “acizi” între 1010 şi 10-20
 ghilimelele exprimă faptul că şi tăria bazelor se
exprimă în scara Ka
 se lucrează mai comod cu pKa
pK aP   log K aP
 exemplu: acid clorhidric, HCl

K aHCl  1,0 10 8 pK aHCl  8

 exemplu: diclofenac, DCFH

K aDCFH  1,023 10  4 pK aDCFH  3,99

 prin urmare un acid este cu atât mai tare
 cu cât Ka (totdeauna pozitiv) este mai mare
 cu cât pKa (fie pozitiv, fie negativ) este mai mic
algebric
 pH-ul
1
 pH-ul H2O + H2O
2
H3O+ + HO–
 valoarea Kw pentru T = constant nu variază
 la adăugarea unui acid, prin disociere – adică apariţia
H+, creşte c H3O, dar se micşorează c HO 
c H O  c HO  K w  c H O   c HO   1 10 14
3 3

 la adăugarea unei baze, prin disociere – apariţia HO–

sau protonarea, se micşorează c H3O, şi creşte c HO 
c H O  c HO  K w
 c H 3O 
 c HO 
 1  10 14
3

 valoarea c H O  poate varia foarte mult, prin urmare se

3

introduce scara logaritmică

pH   log c H O
3

 pH-ul poate varia între 0 şi 14

0 3,5 7 10,5 14

mediu acid mediu neutru mediu bazic

apă pură
 pH-ul
 “Relaţia” între pH şi pKa pentru T = constant
pH – ul măsoară aciditatea sau bazicitatea
unei soluţii apoase
 depinde de concentraţia acidului (bazei)

pKa – ul măsoară tăria proprie (intrinsecă) a

acidu-lui (bazei conjugate), faţă de cuplul
H3O+/H2O
 este independent de concentraţia acidului
(sau a bazei)
 Măsurarea pH-ului
 Electrodul de sticlă pentru măsurare pH
 membrana:
 sticlă specială dopată cu Li, care
în contact cu H+ din soluţia exterioară
eliberează ioni pozitivi spre interior
 electrod de măsurare
 electrod de Ag-AgCl imersat în
soluţie de KCl
 electrod de referinţă 1 Membrana de sticlă specială
2 Precipitat AgCl
 electrod de Ag-AgCl imersat 3 Soluţie KCl tamponată pH = 7
în soluţie tamponată la pH 7 4, 6 Electrozi Ag-AgCl
5 Corp de plastic exterior
de KCl 7 Joncţiune cu soluţia
 faţă de acesta se măsoară diferenţa de potenţial
proporţională cu pH-ul soluţiei exterioare
 Măsurarea pH-ului
 Cu hârtie indicator
 funcţie de pH-ul soluţiei se colorează diferit
 există o scală de culori calibrată în valori pH

pH-ul pielii
 Glandele sebacee secretă sebum:
 constă din trigliceride, acizi graşi liberi, ceruri
 protejează şi unge pielea

 dar menţine şi un pH de în jur de 5

 Este indicat ca preparatele dermatologice să

păstreze acest pH
 acest lucru se realizează prin tamponare
 Soluţii tampon
 Efectul tampon
 exemple:
 1 litru de apă are pH = 7
dacă se adaugă + 0,1 mol HCl  pH - ul devine 1
variaţia ΔpH = 6 unităţi
 1 litru de soluţie conţinând 1 mol acid acetic (acid slab) şi
1 mol acetat de sodiu (sare cu o bază tare) are pH = 4,75
dacă se adaugă + 0,1 mol HCl  pH – ul devine 4,66
variaţia ΔpH = 0,09 unităţi !!!
 această limitare a variaţiei pH – ului se numeşte
efect tampon
 a doua soluţie constituie o soluţie tampon
 efectul tampon de mai sus se explică prin existenţa a
două echilibre
 Soluţii tampon
 Explicarea efectului tampon (continuare):
pH   log c H O
ca 3
cb
c H O  K a  pH  pK a
 log formula
3
cb c a Henderson - Hasselbach
pK a   log K a
 generalizând:
cD c bază cD
pH  pK a  log ( pK a  log )  10 pH  pK a
cP c acid cP
 dacă soluţiei i se adaugă un acid tare
 ar creşte pe moment concentraţia H3O+
 dar echilibrul (A) imediat se deplasează în sensul 2, consumând
excesul de H3O+ şi din “rezerva” de CH3COO-
1
CH 3COOH + H 2O CH 3 COO  + H 3O  (A)
2
 se micşorează raportul cbază/cacid, dar variaţia logaritmului este
mică şi pH-ul rămâne aproximativ constant
 Soluţii tampon
 Explicarea efectului tampon (continuare):
 dacă soluţiei i se adaugă o bază tare
 ar creşte pe moment concentraţia HO-
 dar echilibrul (B) imediat se deplasează în sensul 2, consumând
excesul de HO- şi din “rezerva” de CH3COOH


1
CH 3 COO + H 2O CH 3COOH + HO  (B)
2
 se măreşte raportul cbază/cacid, dar variaţia logaritmului este mică,
pH-ul rămâne aproximativ constant

 Prepararea soluţiilor tampon

 se foloseşte
 fie un amestec de acid slab şi o sare a sa cu o bază tare
 fie un amestec de bază slabă şi o sare a sa cu un acid
tare
concentraţiile acestora fiind în jur de 0,2 – 0,5 M
 Soluţii tampon
 Capacitatea de tamponare (cuvântul “rezervă”)
 depinde de
 concentraţiile acidului slab (bazei slabe) şi a sării
corespunzătoare (cât mai mari)
 de raportul cbază/cacid

 este maxim pentru o concentraţie dată, dacă

cbază/cacid = 1
 în practică cbază/cacid variază între 0,1 şi 10
(pH-ul variind între pKa – 1 şi pKa +1
 Rolul tamponării in formulări dermatologice
 a asigura pH compatibil cu pielea
 a asigura acţiunea antimicrobienilor

 a asigura penetrarea medicamentului în piele

 Forma ionică a medicamentelor
 Este în funcţie de pH-ul mediului
formula Henderson – Haselbach
cD c bază cD
pH  pK a  log ( pK a  log )  10 pH  pK a
cP c acid cP
cD – concentraţia formei deprotonate cD – concentraţia formei protonate
 ne dă posibilitatea să calculăm concentraţiile formelor
(conjugate) deprotonate şi protonate
 exemplu: diclofenacul, pKa = 4,0
Cl Cl

H H
N N +
+ H
Cl OH Cl O

O O
forma protonată forma deprotonată
 care este proporţia de formă protonată / deprotonată la pH-ul
pielii (5) – foarte important pentru absorbţie
cD cP 1 9,1 % protonată
 10 pH pK a  101  10   0,1
cP c D 10 90,9 % deprotonată
Forma ionică a medicamentelor
 se pot deduce reguli
Medicament acid Medicament bazic

Mediu cu
pH acid NE-ionizat IONIZAT

Mediu cu
IONIZAT NE-ionizat
pH bazic
ibuprofen pKa+ = 4,35
Medicament + H
-
acid (slab) COO COOH

propranolol
O NH O +
Medicament pKa = 9,5 NH2
OH OH
bazic (slab) +
+ H
 Forma ionică a medicamentelor
 Funcţie de pH
= formă neionizată = formă ionizată
 pentru un medicament acid avem funcţie de pH:

N I N I N I I

pH 2 pH 6 pH 8 pH 9
Care este pKa – ul medicamentului?
cD
 10 pH  pK a Henderson - Haselbach
cP
forma ionizată şi cea
cD
Când pH = pKa  10 0  1 deionizată se găsesc
cP în proporţii egale
Răspuns ! pKa = 6
 Forma ionică a medicamentelor
 Funcţie de pH
= formă neionizată = formă ionizată
 pentru un medicament oarecare avem funcţie de pH:

I N I N I N I

pH 2 pH 6 pH 8 pH 9
Care este caraterul acido –bazic al medicamentului ?
Medic. acid Medic. bazic
Mediu cu
pH acid NE-ionizat IONIZAT Răspuns!
Mediu cu medicament bazic
pH bazic IONIZAT NE-ionizat

Care este pKa – ul medicamentului? Răspuns!